Palatul Alexandru Ioan Cuza de la

Ruginoasa
 Palatul, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza", a
fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea, de vistiernicul Săndulache
Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase
reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi. Stilul inițial a fost cel
neoclasic, păstrat de capela reședinței, stil care se impusese cu predilecție în
arhitectura civilă din Moldova acelor timpuri. În anul 1847, logofătul Costache
Sturdza „preface casa de la Ruginoasa după arhitectura stilului gotic”, angajând
pentru aceasta pe arhitectul Johan Brandel. Lucrările au fost finalizate în 1855.
Cladirea, care păstrează și astăzi caracteristicile stilului neogotic, inspirat de
romantismul german, este de formă pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru fațade
având aceleași elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatră.
Asemănarea frapantă cu Palatul de la Miclăușeni, județul Iași, nu este
întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza.
Tot Sturdzeștii au fost cei care au construit biserica din apropierea castelului
și zidul de incintă cu bastioane în stil gotic. Potrivit cu moda apuseană, a fost adus
la Ruginoasa un grădinar neamț, Mehler, care s-a ocupat de amenajarea unui
frumos parc cu alei largi și vegețație exotică. În aprilie 1857 palatul, abandonat și
amenințat de ruină, precum și moșia Ruginoasei, cu 8.000 ha, au fost ipotecate de
Alexandru Sturdza la Banca Națională a Moldovei, pentru suma de 60.000 de
galbeni. Ratele nu au putut fi achitate la timp, astfel că proprietatea a fost scoasă la
licitație și cumparată, în anul 1862, de către Alexandru Ioan Cuza, domnitorul
Principatelor Unite. Zilele de Paști ale anului 1864 au fost petrecute de familia
domnitoare, înconjurată de prieteni, la Ruginoasa.
Distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Palatul si-a recăpătat
strălucirea arhitecturală și farmecul specific, după anul 1978, când a fost restaurat.
În anul 1982, aici s-a deschis Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza", conform
mijloacelor specifice perioadei.
În spatele Palatului, într-un loc mai retras, vistiernicul Sandu Sturdza a zidit,
la 1811, în stil neoclasic, biserica ce servea de capelă a curții, având la intrare
coloane cu capiteluri ionice. În interior, nu se mai păstrează din pictura originală
decât cei patru evangheliști, zugrăviți pe pandantivii de la baza turlei. În pronaos,
pe partea dreaptă, se află cripta familiei Sturdza. Deasupra ei se găsește, astăzi, o
raclă din lemn în care sunt osemintele celor doi copii ai familiei Cuza, Dimitrie
(care s-a sinucis chiar la Ruginoasa) și Alexandru (mort în Spania, în timpul
călătoriei de nuntă).
După cum se știe, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a murit în exil, la
Heidelberg, în Germania, pe când locuia la hotel Europa (1873). Potrivit unor
mărturii, ultima sa dorință a fost aceea de a fi înmormântat la Ruginoasa, acolo
unde își regăsise, pentru scurtă vreme, liniște sufletească, alături de doamna Elena.
Trupul neînsuflețit al domnitorului a fost adus și înmormântat la Ruginoasa, lângă
biserică. În 1907, cu ocazia ultimei sale vizite la Ruginoasa, doamna Elena a mutat
osemintele într-o criptă special amenajată, în biserică. Piatra de mormânt originală,
din marmură albă, de Carrara, a fost depusa și ea în capelă. În timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial, Ruginoasa a avut neșansa de a se afla chiar pe linia
frontului, fiind expusă la mari distrugeri. Pentru a evita o profanare a mormântului
lui Cuza Voda, osemintele sale au fost evacuate la Curtea de Argeș. După război,
deoarece Biserica de la Ruginoasa a fost grav avariată, osemintele domnitorului au
fost depuse la Biserica Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.

Amenajare și remodelare functională 2012 – 2013

În noua amenajare, Palatul de la Ruginoasa vine să reîntregească rețeaua

muzeală din România, cu unul dintre cele mai atractive obiective.Muzeul
Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, închis pentru public la finele anului 2008,
pentru lucrări de consolidare finalizate în 2010, se află astăzi la finalul unei noi
etape de redefinire tematică. Aceasta etapă s-a impus firesc având în vedere faptul
că muzeele - clădiri de patrimoniu nu trebuie să rămână pentru generațiile viitoare
doar depozitarele unor colecții de obiecte, ci trebuie să demonstreze că dețin
puternice argumente cu care un popor își apără originea, individualitatea, tradițiile
și valorile transmise de la înaintași. Importanța acestei clădiri - monument istoric,
este indiscutabilă în economia zonei sub aspectul promovării turistice, a dezvoltării
durabile, a integrării și asimilării valorilor europene.Urmând un amplu și minuțios
proces de redefinire tematică a expoziției permanente și reamenajare a spațiului
expozițional, Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa revine în
circuitul muzeal național, mai viu ca niciodată.
 Reamenajarea spațiului expozițional a avut la bază o serie de documente
originale, printre care amintim: «Commande de son Altesse, la Princesse
Alexandre Couza, Pour etre expediee à sa Residence de Roujinossa pres Tzutzora
sur le Pruth, par Galatz» document aflat la Biblioteca Academiei și care este format
din 12 file mari, cuprinzând descrierea amănunțită a fiecărei piese din mobilierul
comandat, însoțită de schițe pe calc și de eșantioane din stofă pentru draperiile
unora dintre încăperi, și un manuscris în limba franceză din colecția Muzeului
Unirii din Iași, intitulat «Inventaire de tous les meubles et autres objets se trouvant
dans le palais Ruodzinoassa». Documentul, însumând 36 de file, a aparținut Elenei
Cuza, din dorința căreia s-a și scris, și a fost datat în perioada imediat următoare
anului 1864, când palatul era deja mobilat și efectiv locuit de familia domnitorului
Alexandru Ioan Cuza.
Plecând de la aceste documente certe, care prezintă elementele de mobilier și
stofe din interioarele Palatului, și făcând analogii cu exemple similare din perioadă,
pentru partea lipsită de documentare, fiind vorba în special de tratarea pereților și a
tavanelor, amenajarea actuală își propune să reconstituie cât mai fidel reședința
domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
În baza documentelor originale enumerate mai sus și a schitelor, din
conținutul acestora au fost reconstituite numeroase obiecte de mobilier: galerii din
lemn sculptat (din esențe de nuc sau stejar, în funcție de destinația inițială),
biblioteca în stil gotic din lemn sculptat, cuier din lemn, lambriu și ancadramente
din lemn sculptat pentru holul de intrare, console cu oglindă în stil Ludovic, cufăr
de călătorie, scaune pentru salonul de recepție. Toate aceste obiecte reconstituite au
fost plasate în încăperile muzeului, conform acelorași indicații – din documentele
originale ale vremii. Pereții și tavanele au fost decorate cu elemente de stucatură și
pictură realizată manual cu elemente specifice perioadei. Totodată, s-au restaurat și
retapițat, conform indicațiilor din documentele originale, un număr mare de obiecte
de patrimoniu prezente în vechea expozitie.
Circuitul muzeal începe după străbaterea holului scării, cu magazinul destinat
vânzării biletelor, publicațiilor muzeale și a unor suveniruri personalizate, replici
după cele originale din patrimoniul muzeului care, dincolo de scopul comercial,
vor promova imaginea muzeului în spațiul cultural local și național. Ambiental,
magazinul a fost amenajat cu piese de mobilier realizate după modele din
documente originale. Un element care plasează muzeul în mileniul III îl constituie
info-touch-ul disponibil în acest spatiu. El își propune să faciliteze accesul
publicului la informații cu caracter general, referitoare la Palatul de la Ruginoasa și
la familia Cuza.
Spre deosebire de cel anterior, noul parcurs expozițional respecta cu strictețe
indicațiile din documentele vremii în ceea ce privește denumirea, dispunerea,
mobilarea și cromatica încăperilor, concentrând partea documentară răspândită
inițial în toate sălile de la parter, într-o singură sală denumită „Istoricul familiei și
al palatului”, asigurând o continuare expozițională firească a sălii gift shop.
Informațiile sunt prezentate interactiv, cu mijloace specifice, plasme multi-touch,
proiecții video, vitrine cu fotografii și obiecte, prezentând date care nu au putut fi
incluse în noua abordare tematică, dar care pot constitui o importantă bază
documentară necesară aprecierii corecte a multor aspecte privind istoricul
resedinței și al familiei Cuza. Aceste informații, multe dintre ele inedite, sunt
furnizate în limbile română și engleză.Din acest punct al muzeului, vizitatorul este
invitat să parcurgă rând pe rând spații cu destinații diferite, dispuse și amenajate
conform indicațiilor documentelor vremii, salonul și camera de oaspeți, cămara-
bufet și sufrageria.
Cu scopul declarat de a forma o audiență constantă, aducând la muzeu acea
categorie de public iubitoare de evenimente cultural-recreative, de tipul
concertelor, audițiilor muzicale, serilor de muzică și poezie, a fost amenajat la
parter un salon de recepție. Spațiul păstrează caracteristici ambientale specifice,
rafinamentul și bunul gust fiind puse în evidență prin pictura manuală realizată pe
tavan, galeriile patinate din lemn sculptat și mobilarea cu scaune model gotic
(replici după original), o masă de prezidiu, oglinzi și console.
La etaj, parcursul expozițional continuă cu biblioteca, unde au fost
reconstituite corpul de bibliotecă de dimensiuni mari, un cuier și galeriile din lemn
sculptat, toate realizate conform schițelor din comanda Alteței Sale, la Paris. Ca un
element de maximă noutate, în bibliotecă, vizitatorul va fi întâmpinat de proiecția
holografică a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care rostește discursuri
reprezentative, ținute de-a lungul domniei sale, cu scopul declarat de a facilita o
mai bună percepție asupra rolului său deosebit de important în dezvoltarea
conștiinței naționale, făurirea statului național, obținerea, recunoasterea și
respectarea independenței.

Spațiile ce urmează, biroul, camera de toaletă a domnitorului și dormitorul

Alteței Sale sunt, de asemenea, decorate cu mobilier din perioadă sau reconstituiri
conform schițelor originale, tapet și brâuri pictate manual. Marele Salon, mobilat
cu piese originale în stil Ludovic al XV-lea, reconditionate și retapițate, a fost
înnobilat prin completarea garniturilor originale cu două console cu oglindă în
același stil, tratarea pereților cu tapet conform perioadei și realizarea de
ancadramente de travertin la uși și ferestre. După parcurgerea marelui salon în stil
Ludovic, vizitatorul este invitat să parcurgă salonul doamnei Elena Cuza,
dormitorul Doamnei si camera copiilor Alexandru si Dimitrie, toate acestea
decorate și ambientate cu elemente de mobilier, draperii, tapet și brâuri pictate
manual, conform indicațiilor din documentele originale.Parcursul expozițional se
încheie cu camera servitorilor, mobilată și ambientată la rândul ei, conform
indicațiilor din inventarul Elenei Cuza, datat după 1864.
Toate încăperile muzeului au galerii din lemn sculptat și draperii realizate
conform schițelor din documentul original. Pereții au fost decorați cu casete de
stucatură, ritmate, în funcție de registrul general propus, cu cornișe interioare și o
cromatică adecvată perioadei. Motivele decorative folosite au fost cele specifice:
frunza de acant, buchetele și ghirlandele de flori. Una dintre regulile de aur aplicate
a fost respectarea relației dintre tapiterie – tapet – lambrochenuri – elemente de
stucatură si, cel mai important, piesele de mobilier.
Din dorința de a transforma spațiul muzeal într-un spațiu accesibil tuturor
categoriilor de public s-au introdus noi funcțiuni și elemente interactive - info-
touch, plasme multi-touch, proiecții video, aceste noi funcțiuni își propun să
suplimenteze informația vizuala. In acord cu noile cerinte, modalitatea de
prezentare a informatiilor din fiecare incapere s-a concretizat in diagrame de sala.
Urmând circuitul expozițional, vizitatorul va intra în contact cu o serie de elemente
noi, precum proiecția holografică a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care îl
înfățișează pe acesta în mărime naturală, rostind câteva din celebrele sale
discursuri. De asemenea, pentru prima dată, vizitatorul va putea admira, în curtea
Palatului de la Ruginoasa, două piese de excepție - trăsura (replica după original) și
sania (piesa originală restaurată) ce au aparținut Domnitorului, expuse într-o
modalitate modernă, interactivă.

Reşedinţa domnitorului de la Ruginoasa, Iaşi, ascunde drame care i-au avut

în prim-plan pe mari boieri şi oameni politici din secolul al XIX-lea.

Ascuns de ochii curioşilor după perdeaua de arbori de la marginea drumului

dintre Iaşi şi Paşcani, castelul în stil neogotic apare somptuos la capătul aleii care
se desfăşoară lin după poarta uriaşă de lemn masiv. Istoria reşedinţei de vară a
domnitorului Alexandru Ioan Cuza din localitatea ieşeană Ruginoasa este, pe cât de
frumoasă, pe atât de umbrită de drame, secrete şi poveşti de dragoste tragice. Toate
cumulate i-au adus un supranume mai puţin demn.
„Casa domnitorului de la Ruginoasa era cunoscută ca «Ruşinoasa», din cauza
amorurilor secrete, ţinute departe de ochii lumii şi de urechile familiei. În plus, se
zice că palatul este blestemat pentru că noaptea ar fi bântuit de fantoma unui prinţ
care a locuit aici, a lui Dimitri", a spus muzeograful Simona Ionescu, cea care
îngrijeşte acum clădirea de patrimoniu.

Elena Cuza, nefericită la Ruginoasa

Mulţi ani mai târziu, în 1862, construcţia somptuoasă ajunge, în proprietatea

domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Doamna Elena este cea care l-a locuit aproape
permanent, în timp ce soţul era ocupat, la Iaşi sau la Bucureşti, cu treburile statului.
De altfel, „Elena Doamna", aşa cum a fost supranumită în epocă, fiind foarte iubită
de supuşi, s-a ocupat de mobilarea şi îngrijirea domeniului aferent palatului.
Istoricii povestesc însă că Elena Cuza n-a fost fericită la Ruginoasa. Ştia de
sfârşitul tragic al Sturdzeştilor şi a luat totul ca o fatalitate, mai ales că în prima
noapte de când s-a mutat a auzit cântând cucuveaua.
În singurată, doamna se ocupă de educaţia celor doi fii ai domnitorului, Dimitri şi
Alexandru, pe care Cuza i-a avut din relaţia nelegitimă cu Maria Obrenovici,
descendentă a familie Balş. Alexandru Ioan Cuza trecea rar pe la reşedinţa sa din
Ruginoasa. Domnitorul revine la Ruginoasa în septembrie 1864, atunci când
promulgă şi pune în practică Reforma Agrară. Plecat în exil în 1866, după a fost
nevoit să abdice, Cuza moare în mai 1873 la Heidelberg, în Germania. După două
săptămâni, Elena Doamna aduce rămăşiţele soţului la Ruginoasa, fiind
înmormântate în curtea bisericii din spatele palatului. Legenda spune că de la
moartea domnitorului şi până să fie îngropat, clopotul bisericii a bătut încontinuu,
un semn al respectului şi iubirii de care se bucura printre supuşi.

Nenorociri una după alta

Blestemul castelului a persistat şi după moartea domnitorului. Fiul cel mic al

lui Cuza, Dimitri, se îndrăgosteşte de una dintre servitoare şi se sinucide în camera
sa, după ce Elena Cuza o alungă pe tânără. A doua moarte tragică de la Ruginoasa.
Tânărul este înmormântat tot în curtea bisericii, în stânga tatălui său. Celălalt fiu,
Alexandru, moare în 1890 în timpul lunii de miere pe care şi-a petrecut-o în Spania
cu Maria Moruzzi, proaspăta sa soţie. Răpus de miocardidă severă la doar 23 de
ani, fiul cel mare îi lasă toată averea prin testament soţiei sale. În relaţii reci cu
nora sa şi lăsată fără niciun drept asupra proprietăţilor, doamna Elena Cuza se
retrage la Iaşi, apoi la Piatra Neamţ, unde moare într-o sărăcie lucie.

Idila ruşinoasă
 Zidurile Palatului Ruginoasa ascund şi o altă idilă ruşinoasă. Văduva Maria
Moruzzi se îndrăgosteşte de tânărul inginer Ionel I.C. Brătianu, venit în zonă să
muncească la construcţia căii ferate Iaşi-Paşcani şi luat chiriaş la conac. Nora
domnitorului se căsătoreşte, astfel, cu fiul celui care-l determinase pe Cuza să
abdice.

Palatul de la Ruginoasa trebuie să devină, în conștiința generației noastre și a

celor viitoare, un autentic loc de memorie a lui Alexandru Ioan Cuza, fondatorul
statului român modern. Aici, la Ruginoasa, cu prilejul înhumării Domnitorului
(1873), Mihail Kogălniceanu afirma: „câtă vreme va avea țara aceasta istorie,
cea mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan I”.