Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROLIŢI
Principiul lucrării:
Gradul de disociere al unui electrolit este notat cu şi reprezintă raportul dintre numărul
de molecule disociate şi numărul total de molecule. Constanta de disociere şi gradul de disociere
constituie criteriul de clasificare a electroliţilor.
Electroliţii tari au Kd > 1 şi = 1, ceea ce înseamnă că ei sunt complet disociaţi în soluţii
de concentraţii cuprinse între 0,1M şi 0,001M. Electroliţii slabi au Kd < 10-2 chiar în soluţii de
concentraţii mai mici de 0,01M, iar < 0,5.
O altă mărime ce caracterizează soluţiile de electrolit este pH, reprezentând logaritmul cu
semn schimbat din concentraţia ionilor de H şi poate lua valori între 0-14.
pH lg H sau pH= - lgcH+
Electroliţii cu pH cuprins între [0-7) sunt acizi, cele cu pH 7 sunt neutri, iar cele cu pH
cuprins între (7-14] sunt baze.
Pentru orice electrolit: pH pOH 14 , unde pOH lg HO
Datorită faptului că soluţiile de electroliţi conţin ioni pozitivi (cationi) şi ioni negativi
(anioni), ele conduc curentul electric. Aceste soluţii de electrolit sunt conductori ionici (de ordin
II) şi la fel ca în cazul conductorilor de ordin I li se poate aplică legea lui Ohm.
E=RI (9)
unde: E este tensiunea exprimată în volţi (V);
R este rezistenţa exprimată în Ohm ();
I este intensitatea curentului exprimată în amperi (A).
Rezistenţa conductorului de ordin I este dată de relaţia :
l
R= (10)
S
unde: este rezistivitatea;
l este lungimea conductorului sau distanţa dintre electrozi în cm;
S este secţiunea conductorului.
Din relaţia (10) se obţine :
S
=R (11)
l
Mărimea inversă rezistenţei (R) se numeşte conductanţă (G) şi se exprimă în -1 sau Siemens (S).
Mărimea inversă rezistivităţii () se numeşte conductivitate () şi se exprimă în -1cm-1 sau Scm-1.
= 1/ (12)
Pentru soluţiile de electrolit, conductivitatea electrică () reprezintă conductanţa (G) unei
coloane de soluţie de 1cm înălţime şi o secţiune de 1cm2, cu alte cuvinte conductivitatea electrică
a unei soluţii de electrolit reprezintă conductanţa 1cm3 de soluţie ce se găseste între electrozii
inerţi având aceeaşi suprafaţă de 1 cm2 şi aflaţi la distanţa de 1 cm.
Pentru a putea compara din punct de vedere al conductivităţii electrice soluţii de electroliţi
diferiţi se defineşte conductivitatea echivalentă (), care reprezintă conductivitatea raportată la
un echivalent gram de electrolit dizolvat într-un volum V (cm3) de soluţie.
Pentru a măsura conductivităţile electrice ale soluţiilor de electrolit se folosesc aparate
numite conductometre. Conductometrul este legat de o celulă de conductivitate, formată dintr-un
vas de sticlă, în interiorul căruia sunt montaţi în poziţie fixă doi electrozi din metal inert (Pt),
având suprafeţe egale.
Celulele de conductivitate sunt caracterizate de o mărime numită constanta celulei (K).
2
K=l/S (13)
unde: l reprezintă distanţa dintre electrozi şi suprafata lor (S)
=V (14)
unde: V = 1 / C şi reprezintă diluţia
= /C (15)
unde: V este volumul exprimat în cm3 de soluţie ce conţine un echivalent chimic din electrolitul
considerat, iar C este concentraţia normală a lui.
V = 1000 / C (16)
= 1000 / C ( cm /echiv.) (Scm / echiv.)
-1 2 2
(17)
Conductivitatea echivalentă () creşte cu diluţia. La diluţii mari, rămâne constantă şi se
numeşte conductivitate echivalentă limită (∞) sau (o).
Pentru determinarea lui ∞ se determină la diferite concentraţii ale unei soluţii de
electrolit şi se extrapolează la C = 0.
Gradul de disociere () se exprimă prin raportul dintre şi ∞ :
= / ∞ (18)
Legea diluţiei lui Ostwald exprimă dependenţa Kd de :
Kd = 2C / (1- ) (19)
Înlocuind pe din relaţia (18) în relaţia (19) se obţine:
Kd = 2C / ∞(∞ - ) (20)
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: conductometru CONSORT C-830, celula de conductivitate legată de conductometru
cu constanta K = 0,9.
Substanţe: soluţii CH3COOH de concentraţii diferite
Modul de lucru:
- în 4 pahare Berzelius se găsesc soluţii de CH3COOH de concentraţii 0,001N, 0,01N, 0,1N şi
1N;
- celula de conductivitate se spală cu apă distilată de 2 – 3 ori inainte de utilizare;
- se porneşte conductometrul, apăsând butonul « ON/OFF » şi apoi butonul « MODE », până
apare scala de citire a conductanţei () în mS/cm;
- se introduce celula de conductivitate, pe rând, în paharele cu soluţii de CH3COOH de
concentraţii 0,001N, 0,01N, 0,1N şi 1N, în ordinea creşterii concentraţiei.
- se deconectează electrodul de conductivitate de la bornele aparatului si se conectează electrodul
de pH, efectuandu-se citiri succesive ale pH-ului pentru fiecare soluţie de CH3COOH în parte.
Calcule şi rezultate:
Se măsoară conductanţa şi apoi se calculează, , şi Kd, ştiind că ∞ = 380 Scm2.
De asemenea, se măsoară şi se calculează valorile pH-ului. Se ține cont că:
3
Concentraţie Kd cH+ pHcalc
Soluţie pHmas
(C)
[Scm-1] [Scm2]
0,001
0,01N
CH3COOH
0,1N
1N
Probleme: