Prof.

Beatrice Mandă

METODE INOVATIVE
FOLOSITE
ÎN TIMPUL RECREATIV
Caiet de lucru pentru elevi
Ediția a II-a, revizuită și adăugită

1
 Toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MANDĂ, BEATRICE
Metode inovative folosite în timpul recreativ : caiet
de lucru pentru elevi / prof. Beatrice Mandă. - Ed. a 2-a,
rev. şi adăug.. - Şiria : Azbest Publishing, 2019
ISBN 978-606-8737-58-4

37
Avizat ISJ Arad

79
Editura
Azbest Publishing
Telekom: 0787-822469,
edituraazbest@gmail.com
fb: edituraazbest

2
 PREFAȚĂ

Proiectul POSDRU – Perfecţionarea cadrelor

didactice din învăţământul preuniversitar care predau
disciplina Religie – inițiat și organizat în perioada anilor
2014-2015, de Facultatea de Teologie Ortodoxă din
cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în parteneriat
cu Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cadrul
Universității Alexandru I. Cuza din Iași, a pornit din
convingerea fermă că ora de Religie reprezintă mult mai
mult decât o ocazie de transmitere a unor cunoștințe: o
oportunitate de a modela viitorul societății pornind de la
definirea unei paradigme comportamentale echilibrate
pentru generațiile următoare.
Proiectul are un impact puternic pozitiv asupra orei
de Religie prin perfecționarea unui stil didactic inovativ,
dinamic și atractiv la această disciplină, astfel încât elevii
să asimileze valorile creștine prin metode și mijloace
adaptate la profilul psihosocial actual și anticipând chiar
profilul generațiilor viitoare de elevi. Considerăm că
astfel se poate aduce o contribuție efectivă la dinamizarea
experienței comunitare prin responsabilizarea pozitivă a
elevilor.
Ora de Religie poate fi o experiență pozitiv-
creativă unică, specială, agreabilă elevilor și care poate
avea efect pe termen lung în formarea lor echilibrată și
pozitivă din punct de vedere moral și spiritual. O astfel
de contribuție a orei de Religie la conturarea viitorului
societății noastre este esențială și reprezintă principala
responsabilitate a celor care asumă această misiune ce
presupune constant autodepășire și adaptare la specificul
generațiilor mereu noi de elevi.
Astfel, avem un exemplu grăitor, caietul de lucru
pentru elevi – Metode inovative folosite în timpul

3
recreativ, prin care dna prof. Beatrice Mandă ne pune la
dispoziție o suită de exerciții/cerințe legate de rescrierea
unor episoade biblice (tema nr. 6 a proiectului –
Rescrierea unor episoade biblice prin filtrul experienței
religioase individuale), prin care d-na profesoară dă
dovadă de creativitate, imaginație și originalitate, regăsite
din plin în produsele activității elevilor, care expe-
rimental au folosit acest auxiliar didactic la clasă, în anul
școlar 2018-2019. Caietul de lucru reeditat ne face
cunoscute lucrările elevilor, acestora fiindu-le oferită o
oră de Religie dinamică, atractivă, frumoasă, întâmpinată
cu bucurie și entuziasm.
Auxiliarul didactic de față arată că predarea
pozitiv-creativă constă într-un mod de predare inovativ
bazat pe limbaj religios pozitiv, creativitate și joc
didactic, care asigură asocierea de către elevi a
conținuturilor de învățare proprii disciplinei Religie cu
activitatea de tip creativ și o percepție personală pozitivă
a experienței religioase, în vederea profesionalizării, a
creșterii competitivității și atractivității disciplinei,
precum și în vederea alinierii modului de predare a
Religiei la standardele educaționale europene.
Pe lângă acestea, cunoscând activitatea deosebită a
autoarei acestei lucrări desfăşurată în rândul şcolarilor
precum şi implicarea în derularea proiectelor, organizarea
concursurilor şi simpozioanelor internaţionale şi
naţionale ce se desfăşoară în cadrul Eparhiei Aradului,
recomandăm cu toată încrederea prezentul auxiliar
tuturor dascălilor care predau religia, precum și elevilor
din clasele gimnaziale.

Protos. Dr. Iustin Popovici

Consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului

4
 ARGUMENT

Timpul recreativ este timpul odihnei active, în

cadrul căruia elevii, deși desfășoară activităţi aparent fără
legătură cu subiectul lecţiei, pot ajunge, în acest mod, la
înţelegerea unor adevăruri de credinţă, a unor valori
morale sau a unor episoade biblice.
Timpul recreativ sau timpul odihnei active trebuie
să fie atractiv și creativ, în funcție de activitățile propuse
și organizate de profesor. Acest tip de timp se folosește
când se trece la o nouă etapă a lecției, atunci când se
dorește o relaxare, o destindere a atmosferei. Astfel, se
pot folosi diferite istorioare, anecdote, glume, poezii
sau episoade biblice rescrise (metodă inovativă) deși
pentru alcătuirea acestora din urmă e necesar un timp mai
îndelungat.
Rescrierea unor episoade biblice prin filtrul
experienței religioase individuale, are următoarele
avantaje: captarea rapidă a atenției, curiozitatea pentru
ceea ce urmează, precum și stimularea interesului pentru
conținutul respectiv.
Rescrierea unui episod biblic presupune comple-
tarea, finalizarea sau alcătuirea unei noi viziuni asupra
episodului biblic, trecându-l prin filtrul experienței
religioase a elevilor, în vederea asumării subiective a
mesajului biblic.
Experiența religioasă individuală indică modul
personal în care omul asumă și aplică principiile creștine
în situații concrete din viața sa. Experiențele religioase
sunt unice pentru fiecare, dar asumarea modului de
viețuire prezentat în textele sfinte se face în funcție de
calitățile și specificul fiecărei persoane.

5
 Rescrierea textului biblic nu-i afectează integri-
tatea, chiar dacă se modifică conținutul, mesajul textului
trebuie să rămână același.
Folosind metoda rescrierii textelor biblice, de multe
ori elevii se identifică cu personajele biblice, ceea ce îi va
influența în mod pozitiv atunci când vor dori să fie
asemenea lor sau când vor face fapte asemănătoare lor.
Procedeul de rescriere a unor episoade scriptu-
ristice oferă copiilor posibilitatea de a experia într-un
anumit fel istoria sfânta a mântuirii. Intervenția acestora
în textul biblic, prin completarea sau reformularea
anumitor aspecte sau evenimente, le suscita interesul și
determină o raportare mult mai personală la cuvintele
Sfintei Scripturi. Ca atare, trecerea prin filtrul experienței
personale a unor evenimente din Biblie constituie un pas
semnificativ pentru elevi în vederea apropierii de textul
sfânt și implicit a asumării unor paradigme compor-
tamentale.
La ora de Religie, timpul de învățare poate și
trebuie să fie combinat cu cel recreativ, pentru că de asta
depinde reușita orei. Dacă ne vom organiza astfel încât
informațiile să le transmitem interactiv și interesant astfel
încât elevii să participe activ la lecție, deja vorbim despre
o relație între timpul de învățare și cel recreativ.
Alternanţa sau chiar combinarea timpului de
învăţare cu cel recreativ constituie acea „complemen-
taritate binevenită” care transformă ora de Religie într-
unul din momentele preferate din săptămână.
Experimental, anul acesta școlar am folosit acest
caiet la clasă și am fost plăcut surprinsă de rezultat,
elevii dând dovadă de multă creativitate și imaginație,
la cele 7 cerințe la care au lucrat, din totalul de 10
existente. Astfel, în auxiliarul reeditat, m-am gândit să

6
adaug produsele activității lor, pentru a le face
cunoscute, dar și pentru a-i stimula pe viitor.

Prof. Beatrice Mandă

7
 ANECDOTE, ISTORIOARE, GLUME POTRIVITE
PENTRU TIMPUL RECREATIV

Doi îngeri călători s-au oprit să-și

petreacă noaptea în casa unei familii
înstărite. Familia a fost rea și a refuzat
să-i lase să înnopteze în camera de
oaspeți. În schimb, le-a oferit o cămăruță în subsol.
În timp ce își făceau paturile, îngerul cel bătrîn a
văzut o gaură în perete și a reparat-o imediat. Când
îngerul cel tânăr l-a întrebat de ce, celălalt înger i-a
răspuns: ,,Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”.
În noaptea următoare îngerii au ajuns să se
odihnească în casa unui om foarte sărac, dar foarte
ospitalier, țăran ce locuia împreună cu soția lui. După ce
au împărțit cu ei puțina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe
îngeri să doarmă în patul lor, unde se puteau odihni în
voie.
Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au găsit pe țăran
și pe soția lui plângând. Singura lor vacă, al cărei lapte
era singurul lor venit, murise pe câmp.
Îngerul cel tânăr s-a înfuriat și l-a întrebat pe cel
bătrân, cum se poate întâmpla un asemenea lucru?
— Primul om avea tot și totuși l-ai ajutat, a spus el.
— A doua familie avea atât de puțin, dar era în
stare să împartă totul, și tu i-ai lăsat vaca să moară.
— ,,Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”, i-a
răspuns îngerul cel bătrân.Când am stat în subsol am
observat că în gaura din perete era depozitat aur. De
vreme ce stăpânul era obsedat de lăcomie și era incapabil
să-și împartă bogăția cu altcineva, am astupat zidul ca să
nu o mai găsească. Noaptea trecută când am dormit în
patul familiei de țărani, îngerul morții a venit după soția
lui. I-am dat în schimb vaca.

8
 ,,Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”. Uneori
chiar așa se întâmplă când lucrurile nu se desfășoară
așa cum ar trebui. Dacă ai credință, e nevoie doar să
crezi că orice întâmplare este întotdeauna în avantajul
tău. S-ar putea să nu știi (să nu afli de ce anume te-a
păzit Dumnezeu)...

Un medic, un avocat, un băiețel și un

preot zburau într-o zi de duminică într-un
avion privat. Dintr-o dată, avionul a avut
probleme cu motorul. În ciuda eforturilor
depuse de pilot, avionul a început să coboare către sol. În
cele din urmă, pilotul a luat o parașută și a țipat la
pasageri, sfătuindu-i să sară pentru a supraviețui.
Din păcate, erau doar trei parașute rămase.
Doctorul a luat una și a spus: ,,Eu sunt medic,
salvez vieți, așa că trebuie să trăiesc.” În următoarea
secundă era deja în aer.
Avocatul a spus: ,,Eu sunt avocat și avocații sunt
cei mai deștepți oameni din lume. Eu merit să trăiesc.” El
a luat rapid o parașută și a sărit.
Preotul s-a uitat la copil și a spus: ,,Fiule, am trăit o
viață lungă și plină. Ești tânăr și ai toată viața în fața ta.
Ia această ultimă parașută și trăiește în pace.”
Băiețelul a dat parașuta înapoi preotului și a
spus: ,,Nu vă faceți griji, părinte! Cel mai inteligent om
din lume a încurcat parașuta cu ghiozdanul meu.”
Slujba pe care o ai nu te definește întotdeauna. Să
fii om e lucru mare.

9
 Nedumerire la poarta raiului... un
om foarte iritat... Sfântul Petru îl ia de-o
parte:
— Ce-i fiule, care e problema?
— Păi, nu se poate, uită-te la mine, am 35 de ani,
sănătos, puternic, nu fumez, nu beau, nu sunt căsătorit...
seara mă culc liniștit și dimineața mă trezesc mort, în
ceruri? Trebuie să fie o greșeală!
— Mmmm, nu s-a mai întâmplat până acum, da să
vedem... cum zici că te cheamă fiule?
— Manivelă, Grigore Manivelă...
— Și ce meserie zici că ai avut ?
— Mecanic auto ...
— Aha, gata, uite, am găsit fișa ta... păi s-a lămurit
fiule, uite, aici scrie că ai murit de bătrînețe!
— De bătrânețe?!?? Cum de bătrânețe?
— Păi da, că am însumat orele de manoperă din
facturile tale și a ieșit că ai peste 100 de ani...

Un evreu se muta într-un orășel de

catolici. În fiecare vineri, în timp ce
creștinii țineau post și mâncau numai
pește, evreul făcea fripturi după fripturi,
înnebunindu-i cu mirosul.
Disperați, catolicii se decid să îl convertească și,
după amenințări, rugăminți, promisiuni, reusesc să îl
convingă. Îl duc cu mare alai la Biserică, unde preotul îl
stropește de 3 ori cu apă sfințită, intonând: „născut evreu,
crescut evreu, acum creștin”.
Vinerea următoare, în timp ce toți catolicii țineau
post și mâncau numai pește, din casa evreului convertit
se ridică miros îmbietor de friptură. Înnebuniți, s-au pre-
zentat la casa păcătosului, să vadă cum e posibil și l-au

10
găsit în fața unui grătar mare, plin cu carne, pe care o
stropea de zor cu apă, intonând: ,,născută vacă, crescută
vacă, acum pește”.

Trei bărbați morți ajung în același timp

la poarta Raiului. Îi ia Dumnezeu pe fiecare
la întrebări, primul fiind un italian:
- Ia zi, tu cum ai murit?
— Păi, mi-am cumpărat un Ferrari, am mers pe
autostradă spre Milano cu 340 km/h, n-am putut să iau o
curbă, am intrat în parapet și am murit pe loc.
— Bine, poți să intri.
Al doilea, un german:
— Tu cum ai murit?
— Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostradă,
o cinsternă a pus frână brusc în fața mea, nu am mai putut
opri, explozie mare, am murit pe loc...
— Bine, poți intra și tu.
Al treilea, un român:
— Tu ce ai pățit?
— Mi-am luat un X5 și apoi... am murit de foame...

Un bătrân preot era pe moarte. Când

simți că i se apropie clipa a trimis după
agentul său fiscal și avocatul său (ambii
din parohia sa).
Când au ajuns aceștia au fost îndrumați spre
dormitorul său. Când au intrat bătrânul preot i-a prins de
mână rugându-i să stea de o parte și de alta a patului său.
O vreme au stat cu toții în tăcere, preotul zâmbind și
privind țintă în tavan.

11
 Atât avocatul cât și agentul fiscal se simțeau flatați
că bătrânul preot i-a chemat să-i fie alături în ultimele
clipe, dar totuși erau mirați fiindcă nu-și aduceau aminte
ca preotul să fi manifestat vreo simpatie oarecare pentru
ei.
În cele din urmă avocatul întrebă:
— Părinte, de ce ne-ai chemat chiar pe noi să-ți fim
alături?
Adunându-și ultimele puteri cu o voce slabă preotul
răspunse:
— Iisus a murit între doi hoți și așa vreau să mor și
eu...

Un om moare și ajunge în iad.

Acolo, descoperă că există câte un iad
pentru fiecare țară. Merge în iadul german
și întreabă:
– Ce ți se face aici?
— Păi, ce să-ți facă, te pun pe scaunul electric
pentru o oră, pe urmă te așează pe un pat de cuie pentru
încă o oră și restul zilei ești biciuit.
Omului nu-i place ce aude și încearcă iadul rusesc:
— Ce ți se face aici?
— Păi, te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe
urmă te așează pe un pat de cuie pentru încă o oră și
restul zilei ești biciuit.
Pe urmă verifică iadul american, francez, italian și
primește răspunsuri asemănătoare.
Apoi, ajunge la iadul românesc și descoperă că este
o coadă foarte, foarte mare la intrare.
— Ce ți se face aici?

12
 — Păi, te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe
urmă te așează pe un pat de cuie pentru încă o oră și
restul zilei ești biciuit.
— Păi, este la fel ca în celelalte iaduri, de ce vrea
atâta lume să intre?
— Pentru că scaunul electric nu merge și nimeni nu
vine să-l repare, cuiele din pat au fost furate, iar cel ce
biciuiește este un fost senator, care vine, semnează de
prezență și se duce la bar...!!!

Adam se întoarce acasă seara târziu.

Eva, care îl aștepta, îl întreabă:
— Unde ai fost până la ora asta? Ți-ai
găsit altă nevastă?
— Ești singura femeie de pe Pământ... stai liniștită.
După ce au adormit, Adam se simte gâdilat pe
spate.
— Ce faci acolo?
— Tu ce crezi?... îți număr coastele, îi răspunde
Eva.

https://www.facebook.com/Faze-si-Bancuri-reale-
1044610392280137

13
 REGII PĂMÂNTULUI

https://www.primiiani.ro/planse-de-colorat/animale-dinozauri

Șase zile-a tot lucrat

Lumea-ntreagă a creat:
Cer, pământ, ape și munți,
Dinozauri și mamuți,
Pești și păsări cântătoare,
Stelele, lună și soare,
Toate Domnul le-a făcut,
Să fie omul satisfăcut.
Așa că, până la om,
Ce s-a dorit autonom,
Prin Jurasic sau Cretacic,
Chiar și pe domeniu dacic,
Dinozauri apărură
Mulți ca-ntr-o adunătură.
Carnivori sau ierbivori,
De îi vezi, te înfiori,

14
Reptile-gigant ce-au pierit,
Și pe copii i-au cucerit.
Brachiozaur, brontozaur
Seamănă cu un balaur,
De îi vezi, o iei la fugă,
Din urmă să nu te-ajungă.
Pterosauri zburători,
Theropozii carnivori,
Sauropodul ierbivor
Și micul Velociraptor.
Cu vârful cozii ca o crosă
Anchylosaurus e-n poză,
Stegosaurus cu armură
Le impune dictatură,
Ramphoryncus, cel ce zboară,
Și lumea o înconjoară,
Argentinosaurus — gât lung,
N-o să-l uităm prea curând,
Paralipitanul prădător,
Strămoșul păsărilor,
Ichthyosaurus din apă
Ce ca un pește înoată,
Temutul Tyrannosaur
Și regele lor, Tharbosaur,
Demult cu toții s-au dus,
Acum milioane de ani.
Dar au sute, mii de fani,
La o mică estimare,
Peste tot în lumea mare.
De ei azi ne amintim
Și cu toții ne dorim,
Să-i vedem în Jurassic Park,
Fără niciun pic de trac.

15
 Imaginați-vă că ați fi trăit în
acea perioadă cu dinozaurii -
regii pământului. Descrieți, cum
ar fi fost viața voastră atunci, în
aproximativ 15-20 de rânduri.

Zorii zilei își fac loc printre frunzele junglei

Cretacicului, răscolite de trei siluete. Suntem noi, trei
elevi, care au chiulit de la Școala Preistorică, unde cu
puțin noroc nu va mai trebui să ne întoarcem. Dacă vom
reuși să vânăm de unii singuri un dinozaur, vom deveni
oficial adulți absolvenți. Jungla ne trimite fiori reci pe
șira spinării, toate simțurile noastre fiind în alertă.
Mâinile mele strâng cu putere sulița.
Deodată, se aude un răget fioros, iar un Carnotaur
imens apare ca din pământ. Luați prin surprindere, luăm
o poziție de defesivă, gata să ne apărăm, când observăm
că acesta e rănit. Se uită la noi fără să se miște, parcă
implorându-ne să îl cruțăm. Inconștient, mă apropii de el
susținându-i privirea. Întind mâna, iar el își așează botul
sub palma mea. O conexiune nevorbită se stabili atunci
între noi. Am îmblânzit un dinozaur; credeam că doar în
povești e posibil așa ceva.
Ajunși acasă, în tribul Freaky Wiky, Carnotaurul a
fost acceptat până la urmă, iar noi nu am mai mers la
școală, pentru că am devenit... absolvenți adulți.

Claudia Popa, cls. a VIII-a C

16
Dintr-o dată, prin magie,
Fără să fie plagie,
Am ajuns în altă lume,
Nu c-aș fi dorit anume,
Altă filă de poveste,
Ce-n 2019 nu mai este.
Am ajuns în Preistoric,
O fi fost în Mezozoic,
Magalosaurul Berry apare
Cu cele mai lungi picioare,
Cântărind o tonă-n cap,
Trei metri și nouă-n lat,
Să fugiți, de îl vedeți,
Grijă mare să aveți.
Nici în apă nu-i normal,
Toate s-au schimbat la mal,
Plesiosaurus Goldy apare
C-a ieșit la vânătoare.
Și crede-mă frățioare,
Că la 400 de kilograme,
N-ai vrea să-i apari în cale.
Te-nfiori când te gândești,
Că n-ai cum să te ferești.
Nici să zbori nu este bine,
Pterodactylus Limo vine
Și te-nșfacă cu-al său cioc,
Nu te-ai bucura deloc.
De vrei să te-ngrozești,
La Branchio Mello să privești,
Că-i mai mare ca un bloc
Și te-omoară dintr-un poc.
Și cu-așa traume,
Inima-i de graure;
Ne întoarcem unu-doi
Acolo unde-i de noi,
Doar în cărți să mai vedem
Așa creaturi de soi.
Damaris Borsa, cls. a VIII-a C

17
 Am văzut mai ieri, în carte,
Trei șopârle mari și late.
Am crezut că sunt balauri,
Dar, de fapt, sunt dinozauri.

Au trăit de mult, aici,

Și mai mari și mai pitici,
Uriașii carnivori
Și micuții ierbivori.

Aveau arme în dotare,

Fălci cu dinți, labe cu gheare,
Trup rotund și cozi mobile,
Brațe și picioare-agile.

Eu, de eram printre ei,

Mă speriam, fugeam de ei,
Erau creaturi mature
Și nu se speriau de-un fluture.

Curajoase, fără teamă,

Fără milă, bag de seamă,
Ele te prind una-două
Și te fac omletă cu ouă.

Ana-Maria Pîslaru, cls. a VIII-a C

Stau uneori și mă gândesc cum ar fi fost să trăiesc

în era dinozaurilor. M-a măcinat destul de mult acest
gând, așa că mi-am propus un joc al imaginației: o
călătorie în timp printre dinozauri.
Povestea mea nu începe cu „A fost odată...” ci cu
„Mă aflu printre ei”.
Privesc uimită în jurul meu și îmi dau seama că

18
dinozaurii guvernează lumea. În fața mea s-a deschis un
tărâm de basm, o lume nouă, nedescoperită. Acea lume,
pe care eu o puteam vedea, era plină de animale, păsări și
insecte, pe care Dumnezeu le-a creat din nimic, prin
puterea Cuvântului Său.
Am început să observ împrejurimile, era un loc
uimitor, un mic colț de rai, unde trăiau animale
nedescoperite încă de om. În fața mea se zăreau
dinozaurii cu gât lung numiți Diplodocus, dar și niște
micuți Velociraptori. Din pădurile dese se auzea un sunet
înfricoșător, iar din întunecata umbră a acestora s-a ivit
regele dinozaurilor, Tirex. Ceva îmi spunea să mă apropii
de acele creaturi și m-am apropiat. Însuși regele și-a
coborât capul, scoțând un mic zâmbet și atunci am
realizat că am început să fac parte din povestea lor. Cei
mai înalți dintre ei m-au luat pe gâtul lor pentru a-mi
arăta lumea lor de basm. Lucrurile pe care le-am văzut
m-au impresionat.
În mintea mea au trecut câteva săptămâni, iar eu
începusem să îi înțeleg, să le cunosc toate emoțiile, am
reușit să cunosc „omul” bun și sufletist, care se ascundea
în spatele măștii de animale rele.
În acel moment am realizat că Dumnezeu a creat
toate ființele de pe acest Pământ aproape la fel. Fie ele
animale, fie oameni, fie insecte, trăiesc sentimente
profunde, care le poate marca sufletul.
Așa că, dragii mei, am revenit cu o mare lecție de
viață: orice ființă, care este înfricoșătoare în exterior, nu
înseamnă că este la fel și în interior. Căutați bunătatea
unui om cu inima, nu cu ochii, pentru că uneori privirea
ne poate înșela. Asemenea acestui lucru au făcut Adam și
Eva în Grădina Edenului: văzând copacul și fructul
arătos, au căzut în plasa diavolului fără să se gândească la
consecințe.
Alexia Neagoe, cls. a VIII-a C

19
 Într-o zi m-am trezit într-un loc necunoscut. Eram
înconjurată de niște plante foarte înalte, prin care nu se
vedea nimic. Totul părea liniștit, până am auzit ceva
neobișnuit. Pământul a început să se cutremure și am
zărit niște creaturi, care semănau cu niște reptile gigant.
M-am ridicat în picioare și, speriată, mi-am dat seama că
nu erau animale ale zilelor noastre, erau dinozauri... așa
credeam. Dar, nu... nu, era imposibil! Nu mai existau
demult.
Am înaintat și am ajuns pe o câmpie întinsă. Nu mă
pricepeam eu la dinozauri prea bine, dar pe cei mai
importanți am reușit să-i recunosc. Stegosaurii și
Velociraptorii stăteau întinși la soare. Pterosaurii zburau
în văzduh. Totul părea frumos, până când în depărtare l-am
văzut pe cel mai de temut dintre ei: Tyranosaurus. Era
adevărat și se îndrepta direct spre mine. Am început să
fug cât de repede puteam, dar în zadar. Era mult mai agil
decât mine. Nu mai aveam nicio șansă. Dar, o idee mi-a
străfulgerat mintea. În fuga mea am dat peste niște liane.
Le-am legat de un copac, apoi i-am înfășurat picioarele,
cu speranța că își va pierde echilibrul. În cele din urmă, a
căzut. Credeam că nu se va mai ridica, dar a făcut-o.
Atunci am țîșnit ca din pușcă, dar din neatenție m-am
izbit de un copac și n-am mai știut nimic... m-am trezit în
camera mea și mi-am dat seama că am visat. Ce bine!!!

Alexandra Pancu, cls. a VIII-a C

20
RESCRIEREA UNOR EPISOADE BIBLICE

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV

ȘI A SĂRACULUI LAZĂR

Om sărac pe cel bogat

Cu ardoare l-a rugat
Milă și-ajutor să-i dea.
Să-i ajungă pe-o măsea,
Bucată de pâine rămasă
De la o masă copioasă,
Sau pahar cu apă rece,
Poate boala îi va trece
Și va uita de sărăcie
Chiar de sta în ortăcie
Cu dulăii de pe stradă
Ce veneau ca să îl vadă.
Bogatului nu-i păsa
Și-n casa lui comasa
Alți avuți la fel ca el
Ce petreceau frumușel,

21
În zori sau pe nocturnă
Fără s-aștepte diurnă.
Dar muriră amândoi
Și în viața de apoi
Cel bogat fu pedepsit
Și cu iadu procopsit.
Iar săracul răsplătit...
Era în sânul lui Avraam,
De Dumnezeu hărăzit,
Chiar de nu s-ar fi gândit.
Se vedeau unul pe altul,
Dar nu se puteau plimba,
Și nici locurile schimba,
Știind că tot mereu păcatul
Îndrăgit de-ncornoratul,
Va fi aspru sancționat
De nu va fi detronat.
Iar nădejdea și răbdarea
Își vor găsi des cărarea
Spre a raiului iubire
Scăpați de-orișice robire.

22
 Imaginați-vă un dialog, de 2-4
replici, între bogatul nemilostiv și
săracul Lazăr, prin care acesta să-l
convingă de existența vieții de Apoi și
să-l determine să se poarte altfel, pentru
a ajunge și el în rai.

Dimineața, în zori, Lazăr se ridică de pe treptele reci

ale casei bogatului, pentru a-l saluta.
— Bună dimineața, mărite stăpâne! Frigul mi-a
mâncat oasele, iar stomacul mi-e gol de mai multe zile.
Te îndură de suferințele mele și dă-mi o bucată de pâine,
căci răsplătit vei fi în ceruri.
— Ți-a ajuns frigul la cap, dacă crezi că vei primi
ceva de la mine. La ceruri nu poți ajunge. Cât despre
pâinea mea, doar cei merituoși o pot gusta.
— Ai dreptate, într-o privință... doar cei merituoși
vor ajunge în ceruri, în Împărăția lui Dumnezeu. Nici
pâinea, nici bogăția, nici prietenii tăi bogați nu te vor
urma acolo. Prea târziu, poate, îți vei da seama de
greșelile tale, iar cale de întoarcere nu vei mai găsi.
Răspunsul lui Lazăr l-a lăsat fără cuvinte pe bogat,
dar totuși i-a dat lui Lazăr un colț de pâine. Și mâine la
fel și în zilele următoare la fel și poate că ceva s-a
schimbat în sufletul bogatului și l-a făcut să se gândească
mai serios la viața viitoare.

Alexandra Pancu, Claudia Popa, cls. a VIII-a C

23
 — Ajută-mă, ai milă de un biet sărac, căci
Dumnezeu îți va răsplăti milostenia! Dacă nu te gândești
la cei mai necăjiți decât tine, dacă vei rămâne la fel de
indiferent și de zgârcit, vei ajunge într-un loc nu prea
plăcut, unde nu vei mai putea face nimic pentru tine. S-ar
putea să-ți pară rău și să fie prea tărziu!
— Cine ești tu de îndrăznești să vorbești așa cu
mine?
— Sunt un amărât, un biet sărac, care stă de mai
multe zile la poarta ta, dar pe care nu l-ai văzut. Mai bine
zis, n-ai vrut să-l vezi. Dar, Dumnezeu îți mai dă o șansă,
prin mine. Vrea să te schimbi, să te căiești de faptele tale,
să te îndrepți, să faci milostenie, că ai cu ce. Toată
bogăția pe care o ai, ai adunat-o cu ajutorul lui
Dumnezeu. Viața, bunăstarea, averile le ai de la
Dumnezeu. Fii recunoscător pentru ele și ajută, la rândul
tău și pe alții ca să-ți aduni averi și în ceruri.
— Cu asta m-ai prins. Da, vreau să am avere și în cer
și dacă doar dăruind pot să-mi adun bogății și-n cer, așa o
să fac. O să încep, de azi, să ajut pe cât mai multă lume,
ca să fiu bogat și-n Împărăția lui Dumnezeu.

Giulia Roșu, Andrada Ilie, cls. a VIII-a C

— Măi săracule, lasă-mă-n pace,

Prezența ta nu îmi prea place!
— Te rog eu să mă asculți,
Învățătura mea să n-o uiți!
Fii bun cu cel ce n-are
Și dă-i puțină mâncare.
Iar mai târziu, tu vei vedea

24
Că spusele mele te vor ajuta.
— Dreptate mare ai tu Lazăre,
Voi încerca a te asculta
Și cele dorite îți voi da!
Denis Radu, cls. a VIII-a B

La poarta bogatului,
În mijlocul satului,
Săracul Lazăr aștepta
Cineva a se îndura
De soarta și de boala sa.
Iată bogatul a ieșit
Și de îndată l-a zărit
Pe săracul cel asuprit,
De care nu se îndura,
Un pahar de apă să-i dea.
— Lazăre, pleacă de aici
Toți câinii străzii îi aduci!
— Îndură-te și dă-mi și mie
Un rest de pâine, milă să-ți fie!
— De ce aș face tocmai asta?
Pleacă de aici și cu asta basta!
— Ei, de-n rai tu vrei s-ajungi
Fapte bune trebuie să aduci.
Milă să-ți fie de săraci
Chiar cu câțiva posmagi
I-ai ajutat și ți-ai salvat
Sufletul prea vinovat.
— Astea-s prostii și vorbe goale
Ce-i asta, viața viitoare?
— Precum învățătura spunea,
Fiecare după moartea sa,
Va fi trimis în rai

25
Sau în iad cu al său trai.
— Măi Lazăre, te voi ajuta,
Mă iau după vorba ta.
La Dumnezeu eu vreau s-ajung,
Ca să n-apuc să mă tot plâng
Că-n rai nu am fost primit
Și de Dumnezeu dorit.
Iar acum, voi încerca
Pe frații mei a-i îndrepta,
Să fie în dreapta Sa,
În rai cu toții vor ședea.

Rafaela Mazere, cls. a VIII-a B

Și a fost cândva, odată,

Cum spunea Iisus,
Într-o vreme-ndepărtată,
Un bogat ce niciodată
Nu privea în sus.

În trăirea-i egoistă,
Chefuind de zor,
Nu știa că-n jur există
Oameni ce au viața tristă
Și cu răni ce dor.

Și plutind pe-a lumii spume,

Omul cel bogat,
Multe-avea, dar n-avea nume,
Precum Biblia ne spune
Și trăia-n păcat.

Lazăr cu sufletul curat

Pe bogat l-a întrebat

26
Să se-ndrepte, dacă vrea,
Ca în rai și el să stea.

Dar omul cu sufletul rece,

Peste vorba lui Lazăr trece
Și cu tot ce s-a întâmplat,
Bogatul raiul l-a ratat.

Emilia Ghereben, cls. a VIII-a B

Într-o zi s-a hotărât

Săracul Lazăr să-l întrebe
Pe-acel bogat nemilostiv,
Dacă n-ar vrea să se-ndrepte,
Că există iad și paradis
Și că ideea ateistă
După moarte nu rezistă.
Acel bogat nemilostiv,
Răspunzând i-a zis:
— Am avut un vis,
C-am ajuns în paradis,
Că m-am îndreptat,
Pe cei săraci i-am ajutat.
Așa că mă voi schimba
Și pe alții voi ajuta,
Ca să nu ajung în iad
Și în întuneric să cad.

Iuliana Marin, cls. a VIII-a B

27
 PILDA CELOR ZECE FECIOARE

Sfârșitul lumii va veni

Atunci când Tatăl va dori,
A spus-o Hristos răspicat
Atunci când a fost întrebat:
Doamne, Tu când vei mai veni?
Chiar de ne-ar conveni,
Mult timp să nu ne lași,
Pe mâna atâtor vrăjmași.
Apostolii pe loc primiră,
Răspunsul ce și-l doriră:
O parabolă minunată,
Din care-au înțeles pe dată,
Că Tatăl cu toți are răbdare
Și vrea să poată fiecare,
Să știe ce și cum să facă
Spre mântuire să se-ntoarcă.
Le povesti o istorioară,

28
Cu zece tinere fecioare,
Ce la o nuntă, cu ardoare,
Mirelui, toate doriră,
Să-I iasă în întâmpinare,
Și Să-L primească fiecare,
Așa cum se cuvenea.
Să nu zică nimenea,
Că nu s-au pregătit din timp,
Indiferent de anotimp,
Pe Mire să Îl mulțumească,
Și veșnic ele să trăiască.
Dar 5 dintre ele, cochete,
Care-au fost și înțelepte,
Ulei în candele și-au pus,
Ca până seara, la apus,
Să fie toate pregătite,
Proaspete și primenite.
Iar celelate, negândite,
Sau poate-or fi fost adormite,
În candele ulei n-au luat,
Nici măcar din cel diluat.
Dar Mirele-a întârziat,
Iar ele s-au extenuat,
Și ațipiră toate zece,
Fără să-nceapă a petrece.
Târziu, strigare se-auzi:
Treziți-vă, vă pregătiți,
În fața Mierelui veniți,
Ca împreună să intrați,
Toți cei ce-ați fost chemați.
Atunci toate s-au trezit
Și repede s-au pregătit,
Ca la nuntă să poată petrece
Cu nuntașii, toate zece.

29
Dar atunci seama și-au dat,
Că în candele ulei n-au luat,
5 din ele, și-au cerut,
Celorlate împrumut.
Dar degrabă-au fost trimise,
Până ce ușile vor fi deschise,
Să-și umple candelele goale,
Și Mirelui s-apară-n cale.
Ele fugiră imediat,
Într-un loc apropiat,
Dar până înapoi să vină,
Fiecare cu candela plină,
Mirele a fost întâmpinat,
De cele ce L-au așteptat
Și la nuntă toți s-au dus
Să petreacă cum s-a spus.
În fața ușilor încuiate
Au ajuns și celelalte,
Pregătite și-aranjate
Dar timpul era departe.
La ușă-au bătut să vină
Mirelui să le deschidă,
Dar El nu le-a mai primit,
Și fiind foarte uimit,
C-au venit nepregătite,
A zis că nu-s binevenite,
Și n-au ce căuta în sală
Să se bucure de benchetuială.
Trebuiau să fie gata oricând,
Chiar de nu le trecea prin gând,
Momentul când Mirele vine
Să-L poată primi cum se cuvine.
Deci, e valabil pentru toți,
Pregătește-te cum poți,

30
 Pentru marea judecată,
Ce va avea loc odată.
Cuget curat și fapte bune,
Smerenie, post și rugăciune,
În candela sufletului de le pui,
Ajută mereu orișicui,
Ca pe al raiului hotar
Și în al cerului altar
Să poată ajunge oricine
De-i pregătit cum se cuvine.

Ce ar fi putut să facă cele 5 fecioare,

care n-au luat ulei în candele, ca să
intre și ele la nuntă? Povestiți în 8-12
rânduri.

Cele 5 fecioare se puteau pregăti cu o zi înainte.

Decizia de a tot amâna nu a fost cea mai bună. Dacă nu
ar fi fost atât de comode și-ar fi pus ulei în candele la
timp și ar fi fost primite la nuntă.
Aceste simboluri candelele-sufletele noastre,
uleiul-faptele bune, mirele-Hristos, nunta-a doua venire,
ne ajută și ne pot fi da sfaturi foarte importante pentru
viața de creștin. Faptele bune trebuie făcute pe parcursul
vieții. Avem timp destul. Trebuie doar să vrem. Când
Mirele va veni, va fi prea târziu... timpul a expirat.

Alexandra Pancu, cls. a VIII-a C

31
 Cele 5 fete negândite,
La nuntă să fie primite
Și pe Mirele ce vine
Să-L primească cum se cuvine,
Ele-n fața Lui să stea
Iertarea Lui a implora,
Să-I arate Mirelui întârziat
Că-n privința lor s-a înșelat
Și că ele pot fi primite
La nuntă binevenite.

Patric Pop, cls. a VIII-a C

Cred că ar fi trebuit să-I ceară Mirelui iertare și

dacă uleiul din candele reprezintă faptele din viața lor, ar
fi trebuit să spere că dacă ele nu au fost suficiente pentru
a putea intra în rai, ceea ce au lăsat în urmă să-i fi
influențat pozitiv pe oamenii din jurul lor. Așa, poate,
Dumnezeu le-ar fi primit într-un final, datorită efectului
faptelor făcute de ele asupra urmașilor lor.

Damaris Borsa, cls. a VIII-a C

Cele 5 fecioare care n-au fost primite la nuntă

trebuiau să ia exemplul celorlate, pentru că ar fi avut doar
de câștigat. Dacă ar fi fost mai atente și-ar fi dat seama că
fără ulei nu puteau să-și aprindă candelele. Puteau să se
gândească că la o nuntă nu poți merge aranjat doar pe
jumătate. Când îți dai seama de acest lucru poate fi prea
târziu. Pentru tine, dar nu și pentru alții.
Așa că și noi ar trebui să ne pregătim de pe-acuma
pentru întâlnirea cu Mirele. Să ne aranjăm și să ne

32
împodobim sufletele cu fapte bune, rugăciune, să stăruim
în virtuțile pe care le avem, ca Mirele să fie mulțumit de
noi și să putem intra cu El la nuntă. Să fim vrednici de
petrecerea care ni s-a pregătit.
Și să nu uităm că lenea nu este plăcută de
Dumnezeu și este pedepsită, dacă omul nu se îndreaptă!

Andrada Ilie, cls. a VIII-a C

33
 PILDA SEMĂNĂTORULUI

Ieșit-a semănătorul
Ca să-și lucreze ogorul,
A semănat sămânța Sa,
Peste tot în lume-așa:
A aruncat și nu s-a uitat,
Pe lângă drum a presărat
O parte, ce-a fost ciugulită
De păsări, cu nesaț dorită,
Și de trecători uitată,
În picioare fiind călcată.
Pe piatră au nimerit apoi,
Câteva semințe de soi,
Dar fără apă se uscară
Și n-apucară până deseară
Să crească și să rodească
Pe alții să mulțumească.
Și între spini s-a nimerit
Să cadă, deși nu s-a dorit,
Sămânța să fie înnăbușită,

34
Dar n-avea nicio reușită.
O mică parte a ajuns
În pământ bun ea a pătruns,
A încolțit și a rodit
Iar rodul a fost însutit.
Sămânța e Cuvântul Lui
Ce este destinat oricui,
Dar nu toți pot să Îl păstreze
Cu el dornici să lucreze,
Și înmulțit să fie rodul
Așa cum își dorește Domnul.
Indiferenți, nepăsători,
Prin lume simpli trecători,
Împătimiți și înrobiți
De multe patimi stăpâniți,
Cuvântul repede-L uităm,
Credința ușor o lepădăm,
Căci ale lumii griji, ispite,
De la cel rău adesea venite,
Ne înrobesc și de despart
De-al Tatălui veșnic hotar.
Dar sunt și cei mai vrednici,
Treizeci, șaizeci sau nouăzeci,
Care păstrează și înmulțesc
Învățătura ce-o primesc,
Și rodul va fi bogat
De Domnul binecuvântat.
Fiți deci asemenea lor,
Ca-n împărăția îngerilor
S-ajungem toți, să ne vrednicim
Cu harul divin să ne împărtășim.

35
 Imaginați-vă un dialog, între 3-6
replici, între o virtute și o patimă,
fiecare încercând să-și arate impor-
tanța în balanța judecății, câștig final
de cauză avându-l virtutea.

36
PILDA NEGHINEI

Semănătorul ieșise iară

La-nceput de primăvară,
Să semene-n țarină grâu,
Ca să răsară pân’ la brâu,
Să crească rodul bogat
De toată lumea lăudat.
Noaptea, când toți dormeau
Și doar greierii se-auzeau,
Un vrăjmaș veni-n ascuns,
La țarină grăbit a ajuns
Și neghină a semănat
Printre grâul cel curat.
Nimeni n-a văzut nimic,
Doar când a crescut un pic,
Grâu cu neghină laolată
A uimit pe lumea toată.
Slujitorii au vrut să smulgă
Neghina ca să n-ajungă
Să crească mare și multă.

37
Stăpânul nu-i ascultă
Și le spuse să aștepte
Ca să nu fie regrete,
Că vor smulge și din grâu
Și o să le pară rău
Că recoltă n-or avea
Nici măcar pe o măsea.
Deci, s-aștepte secerișul,
Să nu stea de-a curmezișul,
Ca secerătorii să taie
Grâul, să-l pună-n hambare,
Iară neghina s-o ardă
Ca nimenea să n-o mai vadă.
Deci, așa va fi și cu noi,
La judecata de Apoi,
Când îngerii ne vor despărți,
Cu toții ne vom aminti
De tot ce-n viață am făcut,
De orice faptă am fi putut
S-o facem, dar am amânat
Pe altă dată și am ratat
Momentul când puteam fi buni,
Să trăim drept, fără minciuni,
S-ajungem ca grâul curat
În hambarele Tatălui adunat.
Deci faceți mereu fapte bune
Cât mai multe să se-adune,
Rodul să fie cât mai bogat
De Domnul binecuvântat!

38
 Imaginați-vă un dialog, de 2-4 replici, între
un fir de neghină și unul de grâu; neghina
lăudându-se, grâul modest, dar fiind nevoit
să scoată în evidență fapte ale milei trupești și
sufletești. Oare cine va avea dreptate?

Odată s-au întâlnit un fir de neghină cu un fir de

grâu.
— Bună ziua, fir de grâu! Cum ți-a fost ziua?
— Bună ziua, neghino! Sunt foarte emoționat
pentru că vine ziua secerișului și abia aștept să fiu cules,
chiar dacă îmi pare rău că n-aș mai putea străluci în
soare, sau că n-aș mai putea saluta cerul cu vârful
spicelor mele. Nu știu ce se va întâmpla cu tine, dar sunt
sigur că nu voi fi ars. Sunt prea important pentru a fi
aruncat. M-aș bucura să rămânem împreună.
— Pe mine nu mă interesează de ceilalți. Important
e să fiu eu bine. Mă gândesc doar la mine și-atât. Cred că
fiecare ar trebui să se gândească doar la el.
— Nu cred că e sănătos dacă gândești așa. Stăpânul
ar fi foarte dezamăgit să te audă vorbind așa. Trebuie să
te gândești și la cei din jurul tău, nu doar la tine. Uite, te
cunosc de mult și aș fi împăcat cu gândul că vei fi în
regulă. Ar fi bine ca toate firele de grâu și de neghină să
fie păstrate și folosite.
După ce a auzit spusele grâului, neghina a rămas pe
gânduri. Și-a dat seama că a greșit, iar de atunci și-a
schimbat complet atitudinea.

Alexandra Pancu, cls. a VIII-a C

39
 Într-o zi, o neghină îi spuse unui fir de grâu:
— Ce stai plecat grâule? Îți e rușine de fața ta? De
fapt, cu asemenea frunze și semințe și eu m-aș ascunde.
Dar ale mele sunt delicate și lucioase, pământul însuși mi
se închină și-mi primește sămânța.
— Adevărat grăiești. Nu am nici delicatețea și nici
frumusețea ta. Anevoie cresc și buruienile adesea mă
opresc. Consider, totuși, că prezența mea aduce fericire.În
fiecare toamnă omul vine și mă culege. Îi sunt de folos,
iar acest lucru e suficient pentru mine. La fiecare masă, la
fiecare Sfântă Liturghie, sunt dorit și binecuvântat.
Neghina, cu toată fala ei, nu găsi altceva de spus
pentru moment.

Claudia Popa, cls. a VIII-a C

Un fir de grâu s-a întâlnit odată cu un fir de

neghină. Neghina îi spuse:
— Uită-te la mine!
— Sunt verde, frumoasă, înaltă, apar cam peste tot!
Am tot ce-mi trebuie.
— Bine, neghino, dar care dintre aceste calități te
va ajuta în viața de Apoi?
— Eu sper că toate.
— Ei bine, îți spun eu, nici măcar una. Și datorită
mândriei și superiorității tale, nimeni din această lume nu
va vrea să stea cu tine și nu te va plăcea. Iar aceste
lucruri, nu te vor ajuta când vei muri.
— Ai dreptate, grâule! Voi începe să mă văd altfel
față de cei din jurul meu.

Patric Pop, cls. a VIII-a C

40
 — Ia ascultă la mine grâule! Uită-te cât de
frumoasă și verde sunt. Așa o să rămân până înainte de a
muri. Iar roadele mele nu le va putea culege nimeni.
— Eu mă las mângâiat și de puținul soare care
poate trece de tine. Mă încălzește și îmi coace roadele, pe
care oamenii le vor măcina, și voi fi pe masa lor în
fiecare zi. Voi bucura oamenii în fiecare duminică și în
fiecare sărbătoare, prin fiecare felie de pâine sau de
cozonac, prin fiecare bucată de anaforă, prin fiecare
Împărtășanie.
— Da, dar nu e bine să te lași așa. Chiar vrei să te
sacrifici așa?
— Nimeni nu îmi va face niciun rău până nu va
veni vremea mea, stai liniștită. Și-ți mai spun ceva...
chiar merită acest sacrificiu, niciun sacrificiu nu este
degeaba.
Damaris Borsa, cls. a VIII-a C

Odată, un fir de neghină și unul de grâu s-au

întâlnit pe o câmpie. Neghina îi spuse grâului:
— Bună, firule de grâu!
— Bună să-ți fie inima!
— Așa e, inima mea e mare și iubitoare. Nu cred că
așa este și a ta și în plus sunt mai puternică decât tine și
te pot distruge oricând.
— Da, așa e, ai dreptate, spuse firul de grâu. Dar eu
dau hrană oamenilor, conțin multe fibre sănătoase, sunt
alimentul principal de la orice masă.Pâine, corn, covrig
sau cozonac, sunt folosit în orice aluat.
— Da, dar eu sunt mai arătoasă! Uită-te și tu, ce
flori frumoase am!

41
 — Poate, dar eu sunt mai folositor și de aceea sunt
mai iubit de oameni, spuse grâul și nu se lăsă în fața
neghinei, care tăcu imediat.

Amalia Ciucă, cls. a VIII-a A

În timpul secerișului, în palma dreaptă a unui

secerător se afla un fir de neghină, iar în palma stângă, un
fir de grâu. Neghina se simțea nedreptățită:
— Dragă secerătorule, te rog, nu mă arde, nu vezi
ce mare am crescut? Aș fi tare de folos, se lăuda neghina.
— Amândoi suntem de folos, am crescut împreună,
am locuit unul lângă altul, am simțit aceeași căldură a
soarelui și aceeași bătaie a vântului, spuse și grâul.
— Nu, tu nu ești special ca și mine. Deși nu trebuie
să mă semeni, nici să mă îngrijești, mă găsești destul de
repede. Nu sunt pretențioasă, iar semințele mele au o
acțiune diuretică, expectorantă și vermifugă, se lăudă
neghina, simțindu-se net superioară grâului.
— Ascultă, neghino! N-am prea înțeles eu ce tot
spui tu acolo, dar cu această atitudine, aici pe câmpul
acesta, nimeni nu te va considera importantă. Am crezut
că suntem prieteni. Învață să apreciezi pe cei din jurul
tău. Eu sunt bun la gust, sunt folositor omului, sunt cules
întotdeauna, spre deosebire de tine și tot nu mă laud atât.
Neghina se lăsă intimidată, pentru prima oară și nu
mai zise nimic.

Mara Roșca, cls. a VIII-a A

42
Într-o zi cu soare,
În lanul de grâu,
Un fir de neghină răsare
Și începe să vorbească,
Grâul vrând să-l amărască.
— Ziua bună, grâule,
De mult am vrut a-ți spune.
Azi e zi de secerat
Și tu ajungi aruncat.
Eu, fiind frumoasă,
Voi fi luată, dusă acasă.
Dar tu, vai de capul tău,
Sincer îți spun, îmi pare rău!
— Neghino, nu vorbi așa,
Eu n-am zis rău de dumneata!
Poate voi fi aruncat,
Sau poate voi fi păstrat,
Dar orice s-ar întâmpla
Eu nu mă voi lăuda.
Sper că-n timp vei învăța
Să-ți păstrezi modestia.
După câte-a auzit,
Neghina s-a ofilit
Și s-a prăpădit de tot
Iar grâul a rămas cu rod.

Patricia Margău, cls. a VIII-a A

43
 Sora vitregă a grâului, neghina, i-a ieșit în drum
acestuia:
— Ce mai faci tu, frățioare? De când nu te-am
văzut ai mai crescut!
— Uite, bine, stau la soare și fac fapte bune-
ncontinuare. Tu? O faptă bună nu ai face. Încurci
lucrurile ca pe ace.
— Ei, na! Pot face și eu lucuri bune, doar că tu mi-
o iei mereu înainte. Lasă-mă și o să-ți demonstrez că și
eu pot să mă descurc.
— Păi, dragă surioară, cum îmi demonstrezi tu mie
oare? Fapte bune sunt la tot pasul și nu te reține ceasul.
— Uite că mă mai gândesc și-o să vezi că gândacii
te-ocolesc și de rele te feresc.
— Bine, surioară, fie cum vrei tu. Dar dacă dai
greș, o altă șansă nu vei mai avea.

Elisabeta Miklo, cls. a VIII-a B

— Bună, soro, ce mai zici,

Iar ești plină de furnici?
Uită-te la mine-acum
Și-ai să vezi tu orișicum,
Cât de falnic te-nconjor
Degeaba chemi tu ajutor.
— Stai, tu, dragă, puțin,
Scuză-mă că te rețin,
Dar la sfârșit vei vedea
Cine cu-adevărat va câștiga
Mântuirea celui de sus,
Atât am avut de spus.

44
Nu contează cum arăți,
Trebuie să arăți ce poți,
Fapte bune tu să faci
Și nu doar să te prefaci,
Să-ți dorești cu-adevărat
Să te-apropii de Împărat.

Denis Radu, cls. a VIII-a B

În pilda Sa avea să spună

Că un om a semănat
În țarină sămânță bună,
Să rodească grâu curat.

Dar pe când dormeau cu toții

Vrăjmașul avea să vină
Să semene și el neghină
Printre grâu, în toiul nopții.

Iar când grâu a răsărit

Crescând bobul în spice
Și neghina s-a ivit
Ca toată holda s-o strice.

Apoi, ca pilda s-o-nțeleagă

Ucenicilor le-a spus
Că țarina e lumea-ntreagă
Iar Cel ce seamănă-i Iisus.

Doamne, grăbește-Ți venirea

Ca să-nceapă secerișul!
Nu lăsa nelegiuirea
Ca să stea de-a curmezișul.

45
 Că răii au umplut grădina,
Ca-n holda Ta, neghina
Tot mai mare s-a făcut
Și-n tot locul a apărut.

Doamne, în nesfârșita îndurare,

Fă-ne Tu să fim lumină,
Iar în holda Ta cea mare
Să fim grâu și nu neghină!

Iuliana Marin, cls. a VIII-a B

Neghina spuse către spicul de grâu:

— Ce cauți tu la noi în grădină?
Și spicul tăcut spuse:
— Un pic de iubire, apă și lumină!
— Tu ești venetic cât e lanul de mare,
N-ai voie să stai lângă noi în picioare!
Ori nu vezi ce mândră-i a noastră oștire?
Te-apleacă, te-ascunde, de vrei mântuire.
Spicul uimit îi răspunse:
— Ascultă neghino, în lanul de grâu nu poți fi o
regină,
Chiar dacă de iubirea de sine ești mult prea-plină.
Voi sta aplecat, însă demn, e-un destin,
De rod să mă-ndoi, de grăunțe sunt plin.
Ne rabdă un soare, aici, cu de toate
Dar vine cositul și-atunci,o dreptate!
Grădina Ta, Doamne, atât de mare,
Vom fi secerați și aleși fiecare.
Pe mine m-or face făină și pâine

46
Voi fi rugăciune și miez pentru mâine.
C-așa din strămoși mi-e sfințită ființa,
Să fiu de folos, îndurând suferința.
Dar tu ce vei face la acea judecată?
Ve fi treierată, apoi aruncată?
Degeaba te crezi pe aici suverană,
În veci vei rămâne o rea buruiană!

Morala: Așa se întâmplă și nu e secret

Să fie alungat cel mai bun și mai drept,
Dar cei înțelepți demnitatea-și păstrează,
Iar rostul și harul îi încununează.

Maria Bulea, cls. a VIII-a A

47
PILDA VIȚEI ȘI A MLĂDIȚEI

Mlădița din vie se hrănește

Ca mereu să poată crește,
Dacă e ruptă se usucă,
Și roadă nu poate s-aducă.
Așa și cei precum ca noi
Cugetând la viața de Apoi,
De vrem să fim lângă Hristos,
Să luăm lucrurile în serios,
Să ne gândim la mântuire
Și la a noastră pregătire,
Pentru marea judecată
Care poate fi de-îndată.
Harul ni-l dă Dumnezeu,
Ce ne ocrotește mereu,
Credință și fapte bune,
Făcute fără mare renume,

48
S-avem și să nu uităm
De suflet și mereu să căutăm
Ca-n Biserică să rămânem,
Și-n ale Tainelor să pătrundem.
Să rămânem cu Hristos,
Să ne păstrăm sufletul frumos,
Din răsputeri să încercăm,
De El să nu ne depărtăm,
Cu seva credinței să ne hrănim,
Ca-n veci de veci noi să trăim.

Gândiți-vă la 3 argumente, spuse de o

mlădiță lucrătorului viei, prin care să-l
convingă pe acesta să n-o taie.

49
 ASUMAREA FAPTICĂ A PARADIGMELOR
BIBLICE PRIN RESCRIERE

Rescrierea răspunsului pe care fiul cel mare

l-a dat tatălui său, după ce acesta și-a expus
pledoaria iertării (Lc 15, 31-32).

— Da tată, bine grăiești,

Zile multe să trăiești!
Nu m-aș fi gândit vreodată
C-aș fi putut s-o fac lată,
Fără să te amărăsc,
Ori la alții să pârăsc,
Că eu parte n-am avut,
Chiar de aș fi obținut,
De-un mieluț sau de un ied
Fripte și puse pe-un pled.
Picnic, râs și voie bună
Să petrecem împreună.

50
Dar nu-i târziu nici acuma,
Veniți până nu dă bruma,
Horă mare să încingem
Până-n zori dacă putem,
Ca să-închei acest poem.

După modelul de mai sus, alcătuiți un

altfel de răspuns, pe care fiul cel mai
mare l-a dat tatălui său, după ce
acesta și-a expus pledoaria iertării.

Fiul cel mare mirat,

Pe tatăl său l-a întrebat:
— De ce, de ani eu te slujesc
Da chiar ș-așa eu nu primesc
Măcar iedul cel mai mic
Să mă-nveselesc un pic?
Dar când veni risipitorul
Celui mai gras i-ai dat omorul.
Ați dansat și ați cântat,
Iar de mine ați uitat.
Tatăl răspunzând cu calm:
— Noi de tine n-am uitat,
Nu te-am lăsat pe cohalm.
Dar al tău frate a-nviat,
Era pierdut și s-a aflat.

Cătălin Zimbran, cls. a VII-a B

51
— Tată, de mult eu te slujesc
Și acuma ce primesc?
Ascultător am fost mereu,
Cu credință-n Dumnezeu.
Iar fratelui mai mic,
Care-a fost mai răzvrătit,
Pentru el ai înjunghiat
Vițelul cel mai îngrășat!
Acuma voi petreceți
Pe mine nu mă-nțelegeți.
În zadar eu te-am slujit,
Că nimic nu am primit!
— Fiule, nu te pripi,
Ci mai bine te-ai gândi:
Tu pe toate le-ai avut
Și nimic nu mi-ai cerut.
Nu mai fii mânios,
Privește ce e frumos:
Fratele tău a revenit
Nicio clipă n-a mai zăbovit.
Eu l-am iertat, copilul meu,
Căci lui îi pare rău.
A înțeles că a greșit
Și-acum merită cinstit!
Haide vino cu noi în casă
Mănâncă ce e pe masă,
Să ne veselim frumos
Căci fratele tău s-a-ntors!
— Așa e tată, mulțumesc,
Promit să nu te mai necăjesc,
Căci eu invidios am fost,
Fără să aibă vreun rost.

52
Abia acum am înțeles,
Unde-am greșit și are sens,
Să închinăm oala cu vin
Pentru fratele mezin,
Împreună să-l cinstim
Și în pace să trăim!

Oana Iștovan, cls. a VII-a B

— Întoarce-te, o fiu risipitor,

Spune tatăl cu mult dor.
Întoarce-te acasă,
Am fost și eu robit odată...
Și astăzi mulți mai rătăcesc
În casa Tatălui ceresc
Stau robi în libertate!
Întoarce-te, o, fiu risipitor,
Cât drumu-i încă în lumină,
Cât încă-n ușa casei, cu mult dor,
Te-așteaptă-un tată iubitor!
— Mie, dă-mi partea ce mi se cuvine
Și așa voi fi și eu bine
Ți-am slujit atâția ani
Și tu nu mi-ai dat nici bani.
A venit fiul cel mic
Și i-ai dat ce a poftit.
El nu ți-a slujit niciun pic
Și tu tot l-ai răsplătit.
Nu mi se pare corect,
Fiindcă nu este drept
Ca cei răi să fie răsplătiți,

53
Iar cei buni nedreptățiți.
— Lasă fiule așa,
Lasă, fie voia mea,
Tu mereu ai fost cu mine,
Te-ai purtat cum se cuvine,
Cere ce vrei și vei primi
Mereu bine îți va fi.
Fratele tău îndreptat,
Ai văzut cum s-a purtat,
Acuma și-a revenit
De aceea l-am primit.
El a murit și a-nviat,
Pierdut era și s-a aflat!

Luca Miron, cls. a VII-a B

Fiul cel mare a zis:

— De atâția ani îți slujesc,
Cu sudoare îți muncesc,
Că astfel mi-a fost scris.
Mie nu mi-ai dat nimic
Să mă-nveselesc un pic.
— De ce nu mi-ai cerut
Că eu de mult am văzut
Că-ți doreai cu lăcomie
Să petreci tu cu-nc-o mie.
Și acum îți ceri iertare,
Că ești fiul cel mai mare
Și e mare sărbătoare
Cum n-a fost alta sub soare.

Fabian Birou, cls. a VII-a B

54
— Tată dragă, n-ai uitat,
Că ai un fiu preaiubit,
Rupt de ale tale poale,
Care n-are acum nici țoale.
Acuma îmi cer iertare,
C-am făcut de râs tot neamul
Și nici n-a trecut bine anul
Am stricat toată averea
Și zic, cu toată durerea,
C-am ajuns un biet porcar
Fără să pricep măcar
Cât de jos puteam să cad.
Acuma că am ajuns acasă,
N-aș mai pleca niciodată,
Dar dacă vrei să mă alungi,
Vorbe grele să-mi arunci,
Îmi accept soarta pe drept
Fiindcă mi se pare corect.
Am avut prieteni mulți,
Care n-au gândit atunci,
Că va veni poate un mâine,
Când o să cer un colț de pâine
Și mi-au zis: străine n-am!
Fără să vorbesc în van,
Acuma mă-ntorc umil acasă,
Și-ți spun că-mi pare rău,
Lasă-mă să rămân copilul tău!

Dan Rucăreanu, cls. a VII-a B

55
 Rescrierea dialogului dintre Adam și Eva, când
aceasta reușește să-l convingă să mănânce din fructul
oprit (Facere 3,5-7).

— Hai, Adame nu mai sta

Pe gânduri și cugeta,
Că de vei gusta, de-ndată,
O să-ți dai seama deodată
Că o să cunoști orice.
Gustă dar din citrice
Și fii sigur că nu mori,
Cum zise Domnul alteori.
— Ai dreptate, măi femeie,
Chiar de-o să rămâi holteie,
Să mâncăm și să-încercăm
Cu Domnul s-o descurcăm,
Să vedem cum ne-mbrăcăm
Și apoi ce-o să mâncăm,
Dacă vom fi pedepsiți
Și din Eden izgoniți.

56
 După modelul de mai sus, alcătuiți un
dialog de 2-3 replici, prin care Adam o
convinge pe Eva să nu mănânce din
fructul oprit.

— Dragă Eva, nu mânca,

Ascultă porunca mea!
— Dragă Adame, vreau putere,
Nu vreau doar nemurire.
— Eva, de′ încălcăm porunca Domnului,
Vom face păcatul omului.
— Bine dragă, nu mânânc,
O s-ascult al tău cuvânt.
Dar dacă vom mânca,
Multă putere vom avea.
— Eva dragă, nu-nțelegi,
Tu vei regreta pe veci
Dacă o greșeală faci
Porunca Domnului o-ncalci.
— Dragă Adame, eu ascult,
Nu pierd nemurirea acum.
— Mă bucur c-ai înțeles draga mea,
Dumnezeu te va vedea,
O să fie mulțumit,
C-ai înțeles, în sfârșit!

Andra Dimofte, cls. a V-a A

57
— Dragă Eva, nu mânca,
E interzis din pom a gusta,
Știi tu ce-a zis Dumnezeu,
Dacă n-ascultăm ne va fi greu.
— Eva dragă, avem ce mânca
Nu te mai gândi la fructul acela!
— Adame, tu ai dreptate,
Haide să trecem la fapte,
Aruncăm fructul departe,
Căci dacă nu vom asculta
Din Eden noi vom zbura.
— Hai să mergem la cules,
Să luam alte fructe bune,
Să lăsăm mărul cu întinăciune.
Pentru Dumenezeu nu există ocolire,
Doar de la El primim mântuire.

Daria Florescu, cls. a V-a A

— Măi bărbate, vino aici să mâncâm niște mere!

— Ce te-apucat măi femeie, nu te-ai gândit la a lui
Dumnezeu părere?
— E... Dumnezeu, lasă-l în pace că n-o afla El!
— Dacă vine chiar acum, nemurirea ți-o vei pierde pe
drum.
— Ai dreptate, de Dumnezeu voi asculta mereu, chiar de
mi s-ar părea greu!
— Așa te vreau, măi femeie, de-acum în veci nu vei mai
piere.
— Bine, bărbate, iubirea față de Dumnezeu se arată prin
ascultare și supunere.
Iulia Fekete, cls. a V-a A

58
— Eva, eu te rog,
Nu mânca din acest rod,
Domnul se va supăra
Și din grădină vei pleca!
— Da, Adame, ai dreptate,
E un rod pentru păcate.
De acum, porunca lui Dumnezeu
O voi asculta mereu!

Maia Șimăndan, cls.a V-a A

— Dragă Eva, nu mânca,

N-o să te otrăvești cumva?
Domnul Dumnezeul nostru
N-o să-i înțeleagă rostul.
— Măi Adame, nu-nțelegi
Acest fruct e pentru regi,
Noi asemenea suntem,
Multă putere avem.
Eu nu te voi asculta,
Vreau să am chiar viața mea.
— Eva, Eva, ascultă-mă,
Vom muri într-o secundă.
— Dacă stau și mă gândesc,
El e rege împărătesc,
Se va supăra tare,
Nu vrem putere mare.
Deci, eu te voi asculta
Și cuvântul nu-l voi călca!
Denisa Rus, cls. a V-a A

59
— Eva, nu mânca,
De Domnul te vei îndepărta
Și cu inima grea
Din Eden noi vom pleca.
— Mulțumesc de sfat,
Că m-ai încurajat.
Îl voi asculta mereu
Pe Bunul Dumnezeu.
— Mă bucur c-ai înțeles
Pe Dumnezeu îl iubesc
Și învățătura Sa
În veci o voi păstra!

Cristina Neicu, cls. a V-a A

— Dragă Eva, nu mânca

Că de vom păcătui
Nu știi ce vom primi.
Vom fi dați afară din grădină,
Iar a lui veșnică lumină
N-o vom mai vedea,
Iar dacă vom asculta,
Viață veșnică vom avea!
— Bine zici tu, măi Adame,
Mărul să-l aruncăm departe,
Departe până la ape.
Și să fim fericiți
Liniștiți și mulțumiți,
Cu Domnul lângă noi,
O viață perefctă-n doi!
Karina Măduța, cls. a V-a A

60
— Adame, Adame, am găsit
Un măr neprețuit
De îl vom mânca
Toate le vom învăța
Cu Dumnezeu vom semăna.
— Nu, Evo, nu voi vrea
Din grădină a pleca,
Dacă ai vrea a mă asculta,
Împreună noi vom sta
Mereu în grădina asta.

David Koles, cls. a V-a A

— Eva dragă, nu gusta,

Din acest copac frumos,
Dumnezeu ne-a spus ceva
Iar noi porunca o vom asculta.
El ne-a dat tot ce-a putut,
Și pe noi El ne-a făcut,
Fără El nu existam,
Fără El nu ne iubeam!
Dar asta e alegerea ta,
El sigur de-aici ne va alunga,
Știu că nu mă vei asculta,
Dar eu nu te voi obliga.

Patricia Petruț, cls. a V-a A

61
 Rescrierea dialogului dintre David și Saul,
dacă acesta din urmă s-ar fi trezit în peșteră atunci
când David îi tăia o parte din mantie (1 Rg 24, 4-8).

— Ce faci, David cu bucata

Din mantia mea tăiată,
Și- acuma gata stricată?
Vrei o mostră? Pentru ce?
Ți-ai fi putut lua orice
In, porfiră sau vison
Și erai la unison
Cu-împărați și regi vestiți
Pe mapamod răspândiți.
— Fie-mi cu iertare, Doamne,
Dar am vrut să te surprind,
Și să te zăresc zâmbind
Când ți-oi face o eșarfă,
Curentul să nu te mai bată,

62
Și când ți-oi cânta la harfă
Să te liniștești de-ndată.
Iar când călări vei purcede
Și-înspre victorii vei accede,
Alunga-vei toți vrăjmașii,
Care vor fugi ca lașii,
De un rege așa vestit
Și de supuși preaiubit.

După modelul de mai sus, alcătuiți

un dialog de 3-4 replici, prin care
David îi dă o altă explicație lui Saul,
când acesta se trezește cu mantia
tăiată.

63
 Rescrierea luptei dintre David și Goliat
(1 Regi 17,34-37), David reușind să-l ucidă pe Goliat
fără nicio armă.

— Filistene, unde ești?

Vino, dar, să mă găsești
Și la luptă să pornim
Mari eroi să devenim.
Sunt evreu, păstor de oi
Și nu mă feresc de voi,
Să vă spun că Domnul meu
Mă ajută tot mereu.
Tu păgâne, ce crezi oare
Zeii tăi ce sunt sub soare
Te vor ajuta acum
Sau vei câștiga oricum?
— Eu, Goliat, cel vestit,
Din depărtări am venit,
Cu a mei viteji soldați

64
Luptători adevărați.
Și vrem să vă biruim,
Țara voastră o dorim.
Hai să nu mai tot vorbim
Și la luptă să pornim.
Dar deodată ce se-aude?
Întreg văzduhul e brăzdat,
Și tot cerul inundat
De lumini strălucitoare
Și zgomote asurzitoare.
Și toți au putut să vadă
Că se-apropie o tornadă,
Ce te-nfuleca rapid
Și te făcea insipid.
Filistenii-ncremeniră,
Nici nu se dezmeticiră,
Fură luați cu toți pe sus...
Așa că pân’ la apus,
Toată valea se goli
Și urgia se opri.
Iară David cel vestit
Deveni și mai iubit,
Căci ieșise victorios
Fără să miște un os.
Fără armă, scut sau sabie
Și scăpase din robie
Tot poporul și-nc-o mie.
Fie Domnul lăudat,
În veci binecuvântat!
Sub a Lui oblăduire
Primi-vom mereu găzduire.

65
 După modelul de mai sus, găsiți o
altă modalitate prin care David
putea să-l ucidă pe Goliat fără nicio
armă. Relatați în aproximativ 15-20
de rânduri.

Goliat, un brav războinic,

A venit ca să se lupte,
Pe evrei ca să-i înfrunte.
David a ales c-ar vrea
Să înfrunte bestia,
Dar vine nepregătit,
Nicio sabie, nici cuțit.
Dumnezeu îl vede așa
Și pornește furtuna.
David văzând cum ploua,
Se-adăpostește undeva.
Goliat stătea-ncordat
Privind de unde era așezat.
Dintr-o dată vântu-ncepe,
Cam de pe la ora zece,
Tot în cale să spulbere
Să facă totul pulbere.
Pe Goliat pe sus l-a purtat,
Și nu s-a mai întors niciodat′.
Și uite așa David a câștigat
Și apoi a devenit împărat.

Daria Florescu, cls. a V-a A

66
— Goliat, Goliat, unde ești?
Astăzi, n-o să te mândrești.
Eu victoria mi-o voi lua,
Dumnezeu de mă va ajuta.

— Davide, eu nu te cred,
Nici măcar pentru moment.
Iar tu nu vei avea
Niciodată puterea mea.

După un moment sau două,

Din cer începu să plouă.
Tot în jur se înnegri,
Iar Goliat amuți.

Dumnezeu l-a ajutat

Pe viitorul împărat,
Iar acesta a lovit
Și din toiag și s-a ivit

Un șarpe veninos
Ce l-a-nghițit
Pe Goliat cel vestit,
Care-a fost nimicit.

Astfel, David a învins,

Iar Goliat s-a stins,
Lui Dumnezeu i-a mulțumit
Și a rămas fericit.

Maia Șimandan, cls. a V-a A

67
După vremea lui Esau,
Lucruri bune se-ntâmplau,
Regi vestiți au fost aleși
Pentru c-așa era pe la perși.

Primul rege Saul a fost

Și a domnit glorios,
Dar când boala l-a lovit,
Vremuri grele a trăit.

David, păstor de nădejde,

Din harpă cânta la rege,
Să-i aducă alinare
Și trupului vindecare.

Goliat, un filistean,
Păgân, dar viteaz oștean,
În lupte mereu câștiga
Mândru de sabia sa.

Tot poporul se așteaptă

Să vadă o luptă dreaptă
Între David, cel credincios
Și Goliat cel invidios.

Când lupta era să-nceapă,

Din cer a căzut o piatră,
Păgânul, trăind în păcat,
Așa moare Goliat.

Pentru că-și iubea poporul,

La fel și conducătorul,

68
David prin a lui credință,
Sfârșește cu biruință.

Karina Măduța, cls. a V-a A

— Hai, evreilor să ne luptăm,

Puterea să ne-o arătăm.
Eu sunt Goliat și-aș vrea,
Lupta a o câștiga.
Tu, evreu mic, neînsemnat,
Să mă-nvingi pe mine, cel aclamat.

Fulgere și trăznete
Ploi asurzitoare,
Toate asupra uriașului,
Căzură neiertătoare
Și-l lăsară fără suflare.

— Doamne, Ție-ți mulțumesc,

Pentru că m-ai ajutat
Și pe noi ne-ai apărat
De Goliat ne-ai scăpat!
Ada Minea, cls. a V-a A

— Eu, Goliat cel vestit,

La voi în țară am sosit,
Vă voi învinge mereu
Căci sunt aprig ca un leu.

— Goliate, tu vei plânge,

Când eu te voi înfrânge,

69
Oi fi tu mare și tare,
Dar eu am înțelepciune mare.

— Bine, David, cum zici tu,

La luptă să trecem acu′
Dacă înțelepciunea ți-e mare
Vei câștiga tu oare?

— Sigur că da!
Poate nu sunt echipat,
Dar de Dumnezeu am ascultat,
Știu că mă va ajuta
Și lupta o voi câștiga.

Când David a lovit

Pe Goliat l-a țintit,
În luptă el s-a stins
Și David, astfel, l-a învins.
Iulia Fekete, cls. a V-a A

Filistenii n-au îndrăznit,

Să se lupte cinstit,
Iar David cu încredere,
A mers să-nvingă regele.
Când David cu piatra a dat,
Goliat a și clacat,
Păstorelul a câștigat,
Respectul și-a căpătat.
Larisa Căciulă, cls. a V-a A

70
În fața lui David se afla
O întregă armată
Iar în fruntea ei era
Un luptător c-o haină colorată.
Deodată, ea s-a transformat
Într-o pelerină cu mii de ace,
Care l-au înțepat
Pe mândrul filistean.
Și uite-așa armata a plecat,
Viteazul David a câștigat,
Poporul evreu a sărbătorit
Și era foarte fericit.
Cristina Neicu, cls. a V-a A

— Ce se aude-n depărtare,
A lui Goliat strigare?
David face și el larmă,
Ia o platoșă și-o armă.
Apoi, el a constatat
Că a rămas nemișcat.
Platoșa era cam grea,
Sabia de asemenea,
Și s-a dus așa cum este,
Peste tot cum se zvonește,
Că Goliat s-a împiedecat
Și David la tron a urmat.
Matei Chiș, cls. a V-a A

71
Odată, un fiu filistean bărbat,
Cu numele de Goliat,
A venit să facă război,
Cu poporul Domnului.
Era mare și voinic,
Iar David era mai mic,
Goliat când l-a văzut,
De râs n-a mai putut.
— Vii cu pietre și-un toiag,
Dar ce-s eu, câine pribeag?
Însă, David, stăpân pe situație,
Și-a pus piatra-n praștie
Și-n frunte cum de l-a izbit,
Pe loc uriașul s-a prăbușit.
Alexia Stan, cls. a V-a A

— Eu sunt Goliat mărețul!

Se-auzi ca tunetul
În valea din Țara Sfântă
Unde evreii se luptă.
Eu vreau multă putere,
Chiar dacă n-am altă avere,
Iar dacă cineva mă-nfrânge,
Cu lacrimi amare voi plânge.
Oare cine va-ncerca?
Toată lumea se mira
Și tare se-nfricoșa.
Dar David acum venea
Să-l învingă, va putea?
După ce s-a pregătit,
Păstorașul cel vestit,

72
Neavând nicio armă,
Doar o praștie micuță,
Cochetă și drăguță,
L-a pus pe Goliat la pământ,
Fără să zică un cuvânt.
Acum David e slăvit
Și de toți evreii iubit.

Andra Dimofte, cls. a V-a A

— Dragă David, de ce te bați

Cu toți evreii mei din sat,
Oare nu e un păcat?
De ce tot vii pe la noi,
Nu-ți ajunge ce-ai la voi?

— David, David, ascultă ceva

Știi de cine te-ai luat deja?
Eu sunt mare și puternic
Să mă oprească cine-o vrea.

Deci, nu vrea nimeni să se lupte,

Cu mine să se înfrunte,
Evreilor, veniți și voi
Sau vă este frică de noi?

— Dacă până la ora două,

Sau mai repede, într-o oră,
Nu va veni cineva
Cu mine a se înfrunta.

73
C-o sabie ori c-un buzdugan,
Sau cu altceva mai pogan,
Aștept un soldat de la voi
Să se prezinte la noi.

Evreii răspândesc un zvon,

Să vină cineva cu spor,
Înarmat și curajos
Să-l pună pa Goliat pe jos.

Și a venit și ora două

Și David a auzit veste nouă,
S-a dus la luptă unde îl aștepta
Goliat, ce știa că va câștiga.

Goliat începu să râdă

Când îl văzuse pe copil,
Ce n-avea nicio armă nouă,
Ci doar o praștie cu fitil.

Când Goliat n-a fost atent,

Deși era foarte latent,
David l-a și ochit
La tâmplă și l-a pocnit.

A ieșit învingător,
De filisteni biruitor,
David ce va fi împărat
Și tot poporul s-a bucurat.

Alexia Tiorean, cls. a V-a A

74
 EXEMPLE DE ALTE CERINȚE,
PRIN CARE ELEVII POT SĂ
RESCRIE DIFERITE SECVENȚE BIBLICE

 Ce credeți că trebuiau să-I zică lui Dumnezeu

Adam și Eva, ca să fie iertați? Alcătuiți un dialog
de 2-3 replici.
 Ce s-ar fi întâmplat dacă Adam și Eva ar fi
rezistat ispitei și nu ar fi mâncat din pomul oprit.
Povestiți în aproximativ 10-15 rânduri.
 Ce s-ar fi întâmplat dacă și alți oameni s-ar fi luat
după Noe și ar fi construit bărci de salvare?
Povestiți, în aproximativ 50 de cuvinte.
 Cum putea să-l convingă Moise pe Faraon să-i
elibereze pe evrei din robia Egiptului, fără ca
Dumnezeu să trimită cele 10 pedepse? Povestiți,
în aproximativ 100 de cuvinte.
 Ce credeți că ar fi vorbit Saul cu David dacă s-ar
fi trezit atunci când David i-a luat sulița și paharul
cu apă din cort? (1Regi 26, 5-12). Redactați un
dialog de 4-6 replici.

75
  Imaginați-vă un alt moment în care Solomon să
dea dovadă de înțelepciune, altul decât cel relatat
la 3 Regi 3, 16-27. Povestiți, prin rescriere, în
aproximativ 100 de cuvinte.
 Dacă cei 9 leproși evrei, vindecați de Iisus s-ar fi
întors după un timp să-L caute și L-ar fi găsit, ce
credeți că ar fi spus? Redactați un dialog de 2-4
replici.
 Imaginați-vă ce ar fi trebuit să spună Iuda ca să
rămână la Cină. Redactați, prin rescriere, un
dialog de 2-4 replici.(Luca 22,1-21)
 Imaginați-vă femeile mironosițe că s-ar fi întâlnit
cu Iisus în Duminica Învierii. Cum credeți c-ar fi
reacționat? Povestiți, prin rescriere, în
aproximativ 50 de cuvinte.(Luca 24, 1-2)
 Cum s-ar fi convins Apostolii de învierea lui
Iisus, fără să-L vadă după înviere? Alcătuiți un
dialog, de 5-7 replici.

SUCCES!

76