Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr.

Cătălina Gorgan

CURS 9
Capitolul 6 – IFRS 8 Segmente operaţionale

Competențe vizate a fi dezvoltate prin parcurgerea acestei teme:

 cunoașterea și înțelegerea conceptelor: segment operațional, principal factor
decizional operațional, segment raportabil
 stabilirea pragurilor cantitative și a criteriilor de agregare
 cunoașterea modului de prezentare a informațiilor privind segementele

Obiectivul standardului
O entitate trebuie să prezinte informații pentru a da posibilitatea utilizatorilor situațiilor sale
financiare să evalueze natura și efectele financiare ale activităților în care se angajează, precum și
mediile economice în care își desfășoară activitatea (IFRS 8.1).

Domeniu de aplicare
Prezentul IFRS trebuie să se aplice:
a) situațiilor financiare individuale sau separate ale unei entități:
i) ale cărei datorii sau instrumente de capitaluri proprii sunt tranzacționate pe o piață
publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață nereglementată, inclusiv piețele locale și
regionale); sau
ii) care înaintează sau este în curs de a înainta situațiile sale financiare unei comisii de valori
mobiliare sau unei alte organizații de reglementare, în scopul emiterii oricărei categorii de
instrumente pe o piață publică; și
b) situațiilor financiare consolidate ale unui grup cu o societate-mamă:
i) ale cărei datorii sau instrumente de capitaluri proprii sunt tranzacționate pe o piață
publică (o bursă de valori națională sau străină sau o piață nereglementată, inclusiv piețele locale și
regionale); sau
ii) care înaintează sau este în curs de a înainta situațiile sale financiare unei comisii de valori
mobiliare sau unei alte organizații de reglementare, în scopul emiterii oricărei categorii de
instrumente pe o piață publică (IFRS 8.2).
În cazul în care un raport financiar conține atât situațiile financiare consolidate ale unei societăți-
mamă care face obiectul prezentului IFRS, cât și situațiile financiare individuale ale societății-mamă,
informațiile pe segmente sunt necesare numai în situațiile financiare consolidate (IFRS 8.4).

Segmente operaţionale
Un segment operațional (de exploatare) este o componentă a unei entități:
a) care se angajează în activități din care poate obține venituri și de pe urma cărora poate suporta
cheltuieli (inclusiv venituri și cheltuieli aferente tranzacțiilor cu alte componente ale aceleiași entități);
b) ale cărei rezultate din activitate sunt examinate în mod periodic de către principalul factor
decizional operațional al entității (managerul societăţii responsabil de luarea deciziilor la nivelul
operaţional-MRDO), în vederea luării de decizii cu privire la alocarea resurselor pe segment și a
evaluării performanței acestuia; și
c) pentru care sunt disponibile informații financiare distincte (IFRS 8.5).
De multe ori, segmentele reprezintă pieţele pe care acţionează o entitate (geografic, de afaceri).
Totuşi, IFRS 8 cere ca segmentele să fie definite din perspectivă managerială, pe baza rapoartelor
interne care susţin luarea deciziilor, şi nu pe două tipuri de segmente: produse/servicii şi zone
geografice (cum cerea până în 2009 IAS 14 Raportarea pe segmente).

1
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

Nu fiecare parte a unei entități constituie în mod necesar un segment operațional sau o
parte a unui segment operațional. De exemplu, un sediu central corporativ sau unele departamente cu
anumite funcții administrative s-ar putea să nu obțină venituri și nu ar putea fi calificate drept segmente
operaționale (IFRS 8.6).

Principal factor decizional operațional (PFDO)

Termenul de „principal factor decizional operațional” (PFDO) definește o funcție, nu
neapărat un administrator cu titlu specific. Această funcție este aceea de a aloca resurse și de a evalua
performanța segmentelor operaționale ale unei entități. Adesea, principalul factor decizional
operațional dintr-o entitate este directorul general executiv (CEO) sau directorul general de
operațiuni (COO) dar, de exemplu, poate fi și un grup de directori executivi sau alte persoane sau
chiar un departament (IFRS 8.7).
În general, un segment operațional are un administrator de segment care este direct
responsabil și care menține un contact periodic cu principalul factor decizional operațional pentru
a discuta activitățile, rezultatele financiare, previziunile sau planurile pentru segmentul respectiv.
Termenul de „administrator de segment” identifică o funcție, nu neapărat un administrator cu
titlu specific. Principalul factor decizional operațional poate fi, de asemenea, administrator de segment
pentru unele segmente operaționale. Un singur administrator poate fi administrator de segment pentru
mai multe segmente operaționale (IFRS 8.9).
În unele entități, unii administratori sunt responsabili cu diferite linii de produse și servicii
din întreaga lume, în timp ce alți administratori sunt responsabili cu diferite zone geografice.
Principalul factor decizional operațional examinează în mod periodic rezultatele activității
ambelor seturi de componente (care coincid parţial), iar informațiile financiare sunt disponibile pentru
ambele. În acest caz, entitatea trebuie să determine ce set de componente constituie segmentele
operaționale, în funcție de principiul de bază (IFRS 8.10).
Exemplul 11
O societate are 10 unităţi operaţionale fiecare având câte un manager. Fiecare unitate
operaţională generează venituri şi cheltuieli şi pentru fiecare unitate operaţională există informaţii
financiare disponibile. Cele 10 unităţi sunt grupate în 5 divizii. Fiecare divizie are câte un manager de
divizie care raportează direct către principalul factor decizional operațional (PFDO). Câte segmente
operaţionale are societatea?
Rezolvare
Răspunsul la situaţia de mai sus poate fi conturat astfel:
1. Societatea are 5 segmente operaţionale, dacă, în vederea alocării resurselor şi pentru a evalua
performanţa PFDO, revizuieşte doar informaţiile transmise de managerii de divizie – singura formă în
care primeşte informaţia;
2. Societatea are 10 segmente operaţionale, dacă, în vederea alocării resurselor şi pentru a evalua
performanţa, PFDO revizuieşte doar informaţiile transmise de managerii unităţilor operaţionale –
singura formă în care primeşte informaţia;
3. Societatea are 10 segmente operaţionale, dacă, în vederea alocării resurselor şi pentru a evalua
performanţa unităţilor, PFDO primeşte informaţiile financiare atât de la managerii de divizie cât şi de
la managerii unităţilor operaţionale, dar în realitate managerii unităţilor operaţionale controlează
activitatea unităţilor operaţionale în colaborare directă cu PFDO fără să ţină cont de intervenţiile
managerilor de divizie;

1
Exemple preluate din N. Feleagă, L. Feleagă, N. Albu, S. Bunea, M. Săcărin, N. Coman, M. Gîrbină, C. Gorgan, M. C.
Morariu, P. Diaconu,V. Avram - Politici şi opţiuni contabile, Editura InfoMega, 2008
2
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

4. Societatea poate avea un număr de segmente operaţionale cuprins în intervalul 5 – 10, dacă, în vederea
alocării resurselor şi pentru a evalua performanţa, PFDO revizuieşte pentru unele unităţi, informaţiile
transmise de managerii de divizie, iar pentru alte unităţi informaţiile transmise de managerii unităţilor.

Segmente raportabile
Într-o societate pot exista o multitudine de segmente operaţionale, dar atunci când se întocmesc
situaţiile financiare o entitate trebuie să raporteze separat informații despre fiecare segment operațional
care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) a fost identificat ca fiind un segment operaţional sau rezultă din agregarea a două sau mai
multe segmente; și
b) depășește pragurile cantitative aşa cum sunt ele definite de IFRS 8.
Punctele 14-19 specifică alte situații în care trebuie raportate informații separate despre un
segment operațional (IFRS 8.11).

Criterii de agregare
Două sau mai multe segmente operaționale pot fi agregate într-un singur segment operațional
dacă:
- agregarea este conformă cu principiul de bază al prezentului IFRS;
- segmentele au caracteristici economice similare (standardul nu defineşte acest concept, dar
menţionează că două segmente ar putea avea caracteristici economice similare dacă pe termen lung
înregistrează valori apropiate ale performanţelor financiare, spre exemplu a marjei brute) și
- segmentele sunt similare în fiecare dintre aspectele următoare:
a) natura produselor și serviciilor;
b) natura proceselor de producție;
c) tipul sau categoria de clienți pentru produsele și serviciile lor;
d) metodele utilizate pentru distribuirea produselor sau prestarea serviciilor lor; și
e) dacă se aplică, natura mediului de reglementare, de exemplu, sector bancar, asigurări sau
utilități publice (IFRS 8.12).

Praguri cantitative
O entitate trebuie să raporteze separat informațiile despre un segment operațional care respectă
oricare dintre următoarele praguri cantitative:
a) veniturile sale raportate, inclusiv vânzările către clienți externi și vânzările sau transferurile între
segmente, reprezintă 10% sau mai mult din veniturile combinate, interne și externe, ale tuturor
segmentelor operaționale;
b) valoarea absolută a profitului sau pierderii sale raportate este 10% sau mai mult din cea mai
mare valoare, în valoare absolută, dintre (i) profitul combinat raportat pentru toate segmentele
operaționale care nu au raportat o pierdere și (ii) pierderea combinată raportată din toate segmentele
operaționale care au raportat o pierdere;
c) activele sale reprezintă 10% sau mai mult din activele combinate ale tuturor segmentelor
operaționale.
Segmentele operaționale care nu respectă niciunul din pragurile cantitative pot fi
considerate raportabile și pot fi prezentate separat, dacă este de părere conducerea că informațiile
despre segmente ar fi utile pentru utilizatorii situațiilor financiare (IFRS 8.13).
O entitate poate combina informațiile despre segmentele operaționale care nu respectă
pragurile cantitative cu informațiile despre alte segmente operaționale care nu respectă pragurile
cantitative pentru a produce un segment raportabil numai dacă segmentele operaționale au

3
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

caracteristici economice similare și respectă majoritatea criteriilor de agregare enumerate la

punctul 12 (IFRS 8.14).
În cazul în care veniturile externe totale raportate pe segmente operaționale constituie mai
puțin decât 75% din veniturile entității, segmente operaționale suplimentare vor fi identificate ca
segmente raportabile (chiar dacă acestea nu depăşesc niciunul din pragurile cantitative de mai sus) până
la includerea a cel puțin 75% din veniturile entității în segmente raportabile (IFRS 8.15).
Acele segmente operaţionale care nu îndeplinesc criteriile de a fi publicate individual sunt
grupate şi raportate sub categoria „toate celelalte segmente”. Sursele de venituri incluse în categoria
„toate celelalte segmente” trebuie descrise (IFRS 8.16).
Atunci când un segment operaţional este identificat pentru prima dată ca fiind segment
raportabil, IFRS 8 cere prezentarea datelor comparative, cu excepţia situaţiei în care informaţia
necesară nu este disponibilă, iar costul de a o obţine este excesiv de mare (IFRS 8.18).
Următorul arbore de decizie care poate ajuta la identificarea segmentelor raportabile (preluare
din ACCA 2015, P2, Study Text, pag 462):

Identificarea segmentelor operaționale pe

baza sistemului de raportare managerială

Agregare
Există segmente operaționale care întrunesc Da
segmente dacă
toate criteriile de agregare?
se dorește
Nu
Da Există segmente operaționale care îndeplinesc
pragul cantitativ?
Nu
Agregare Da Unele din segmentele operaționale rămase
segmente dacă
îndeplinesc majoritatea criteriilor de agregare?
se dorește
Nu
Segmentele raportabile identificate reprezinta Da
mai mult de 75% din veniturile entității?
Nu
Se raportează un segment suplimentar dacă
Da
venitul extern al tuturor segmentelor este mai
mic de 75% din întregul venit al entității

Acestea sunt segmentele care Se agreghează segmentele rămase în categoria

trebuie raportate ”Toate celelalte segmente”

4
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

Exemplul 2
Grupul X este compus din 4 segmente operaţionale din categoria A, care, individual, generează
16% din venitul grupului şi din 5 segmente din categoria B care, individual, generează 6,8% din venitul
grupului. Câte segmente raportabile va avea grupul?
Rezolvare
În enunţul problemei se specifică numărul de segmente operaţionale (9), rezultă că nu mai este
necesar să verificăm dacă acestea îndeplinesc sau nu definiţia segmentelor operaţionale (nici nu am
avea cum având în vedere informaţiile de care dispunem).
Fiecare dintre cele 4 segmentele operaţionale din categoria A este segment operaţional
raportabil, întrucât fiecare segment depăşeşte pragul cantitativ: 16% din venitul grupului este mai mare
decât 10% (vezi pragul cantitativ).
Astfel, până acum, societatea are cel puţin 4 segmente care trebuie raportate.
Nu ne putem opri cu analiza aici, pentru că societatea trebuie să raporteze cel puţin 75% din
veniturile grupului, iar cele 4 segmente din categoria A generează împreună doar 66% din veniturile
grupului (4x16%). Rezultă că societatea trebuie să mai identifice segmente operaţionale raportabile
care, împreună cu segmentele raportabile deja identificate, să crească mărimea venitului raportat de la
66% la cel puţin 75%.
În consecinţă, următorul pas este de a verifica dacă oricare din cele 5 segmente operaţionale din
categoria B poate fi agregat ori cu unul dintre cele 4 segmente operaţionale din categoria A ori cu unul
dintre celelalte segmente operaţionale din categoria B (vezi criteriile de agregare). Astfel:
1. Societatea va avea 5 segmente de prezentat dacă 2 segmente operaţionale din categoria B au
putut fi agregate ori cu 2 segmente operaţionale din categoria A ori cu un singur segment
operaţional din categoria A (4 segmente raportabile plus categoria „alte segmente”)
2. Societatea va avea 6 segmente de prezentat dacă 2 segmente operaţionale din categoria B au
putut fi agregate între ele (5 segmente raportabile plus categoria „alte segmente”)
3. Societatea va avea 7 segmente de prezentat dacă segmentele operaţionale nu au putut fi agregate
între ele. Chiar dacă nici unul dintre segmentele operaţionale din categoria B (fiecare generând
6,8% din venitul grupului) nu depăşeşte pragul cantitativ de 10% (ce i-ar permite publicarea
individuală), societatea este obligată să respecte regula pragului de 75% din veniturile grupului
şi va declara 2 dintre segmentele operaţionale din categoria B ca fiind segmente raportabile (6
segmente raportabile plus categoria „alte segmente”).
Variantele de mai sus nu sunt exhaustive.
Exemplul 3
O societate a identificat următoarele segmente operaţionale:
Denumire Segment Venituri Profit Active
A 60,000 – toate externe 9,000 30,000
B 30,000 – din care 20,000 interne 800 3,000
C 11,500 - toate externe 800 1,000
D 10,000 - toate externe 500 2,000
Total 111.500 11.100 36.000
Segmentele identificate au caracteristici economice diferite între ele. Câte segmente raportabile
are societatea conform IFRS 8?
Rezolvare
În enunţul problemei, sunt deja identificate segmentele operaţionale (rezultă că nu trebuie să le
mai identificăm noi). Faptul că segmentele nu au caracteristici economice similare este un indiciu că
acestea nu pot fi agregate între ele. Astfel că pasul următor, în demersul nostru, este de a face testul
pragului cantitativ.

5
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

Testul pragului cantitativ

Denumire Segment Venituri Profit Active

A 54% 81% 83%

B 27% 7% 8%
C 10% 7% 3%
D 9% 5% 6%
Având în vedere rezultatele obţinute în urma efectuării testului pragului cantitativ, segmentele
A, B şi C sunt segmente raportabile (fiecare dintre ele generează mai mult de 10% din veniturile
grupului). Nu mai este necesar să se identifice un alt segment care trebuie raporat, întrucât cele 3
segmente generează 89% din veniturile grupului (procent care depăşeşte pragul de75%).
În efectuarea testului pragului cantitativ al veniturilor, nu se face deosebirea între veniturile inter
segmentare (interne) şi cele externe. Toate veniturile sunt luate în considerare.
Exemplul 4
Grupul Alfa are următoarele segmente operționale:
Regiune Venituri Profit/pierderea Activele Datoriile
Externe Interne segmentului segmentului segmentului
Europa 32.000 4.000 (2.000) 11.000 7.200
America de Nord 40.000 1.000 3.000 3.500 2.500
Asia 19.000 1.000 (6.000) 7.500 5.800
Africa 6.000 0 700 3.000 2.700
Alte regiuni 15.000 2.000 4.000 11.000 9.800
Total 112.000 8.000 36.000 28.000

Segmentele identificate au caracteristici economice diferite între ele. Câte segmente ce trebuie
raportate are grupul conform IFRS 8?
Exemplul 52
Grupul Beta, care desfășoară activități de vânzare cu amănuntul și de petrecere a timpului liber,
are afaceri care operează în diferite părți ale lumii. Beta raportează conducerii pe baza regiunii.
Rezultatele segmentelor operaționale regionale pentru anul încheiat la 31 decembrie N sunt următoarele
(mil u.m.):
Regiune Venituri Profit/pierderea Activele Datoriile
Externe Interne segmentului segmentului segmentului
Europa 200 3 (10) 300 200
America de Nord 300 2 60 800 300
Alte regiuni 500 5 105 2.000 1.400

Centrele de vânzare cu amănuntul și centrele de agrement sunt situate în capitalele din diferite
regiuni, iar compania stabilește indicatori individuali de performanță pentru fiecare centru, în funcție
de unde este situat.
Exemplul 63
Klancet produce și vinde gama de medicamente prin trei divizii separate. În plus, există două
laboratoare care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare.

2
Exemplu preluat din ACCA BPP P2 Study Text 2015, pag.466
3
Exemplu preluat din ACCA BPP Exam Papers, P2, iunie 2015, pag.8
6
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

În primul dintre aceste laboratoare, activitatea de cercetare și dezvoltare este finanțată intern și
centralizat din cele trei divizii de vânzări. Acest laborator nu desfășoară activități de cercetare și
dezvoltare pentru alte entități. Fiecareia dintre cele trei divizii li se relizează o alocare bugetară pe care
o utilizează pentru a achiziționa activități de cercetare și dezvoltare din laborator. Laboratorul este
răspunzător în mod direct față de adminstratorii diviziilor pentru aceste cheltuieli.
Al doilea laborator efectuează activități de investigații contractuale pentru alte laboratoare și
companii farmaceutice. Acest laborator câștigă 75% din veniturile sale din partea clienților externi și
aceste venituri externe reprezintă 18% din veniturile totale ale organizației.
Performanța activităților celui de-al doilea laborator și a celor trei divizii separate este revizuită
periodic de către principalul factor decizional operațional. În plus față de adminstratorii diviziilor, există
un adminstrator pentru al doilea laborator care răspunde direct la PFDO și discută despre funcționarea
activităților, alocarea resurselor și rezultatele financiare ale laboratorului.
Klancet nu este sigur dacă laboratoarele de cercetare și dezvoltare ar trebui raportate ca două
segmente operaționale distincte conform IFRS 8. Analizați această situație.

Prezentarea informaţiilor
Conform IFRS 8.21, o entitate trebuie să prezinte următoarele informații pentru fiecare
perioadă pentru care se prezintă o situație a rezultatului global:
A) Informații generale
B) Informații despre profitul sau pierderea raportat(ă) la nivel de segment, inclusiv veniturile şi
cheltuielile specificate, incluse în profitul sau pierderea raportată pe segment, activele pe segment,
datoriile pe segment şi baza de evaluare, aşa cum sunt descrise în paragrafele 23-27 și
C) Reconcilieri ale totalurilor veniturilor segmentului, ale profitului sau pierderii raportat (ă) pe
segment, ale activelelor segmentului, ale datoriilor pe segment şi alte elementelor semnificative
ale segmentului cu valorile corespunzătoare ale entității, aşa cum sunt descrise în paragraful 28.
Spre deosebire de situaţiile financiare întocmite conform IFRS, informaţiile raportate pe
segmente sunt publicate în aceeaşi formă în care ele au fost iniţial puse la dispoziţia PFDO-ului,
nu în conformitate cu IFRS. Din acest considerent, IFRS 8 nu defineşte termenii „profitul sau
pierderea segmentului”, „activele segmentului”, „datoriile segmentului”, dar cere reconcilierea şi
explicarea eventualelor diferenţe.

A) INFORMAȚII GENERALE
1) factorii utilizați pentru identificarea segmentelor raportabile ale entității, inclusiv baza
de organizare (de exemplu, dacă conducerea a ales să organizeze entitatea după diferențele dintre
produse și servicii, zone geografice, medii de reglementare sau o combinare de factori și dacă
segmentele operaționale au fost agregate); și
2) tipurile de produse și servicii din care își derivă veniturile fiecare segment raportabil
(IFRS 8.22).

B) INFORMAȚII DESPRE:
1. PROFITUL SAU PIERDEREA PE SEGMENT RAPORTAT (Ă) inclusiv veniturile și
cheltuielile specificate incluse în profitul sau pierderea pe segment raportat(ă).
O entitate trebuie să prezinte, de asemenea, următoarele informații despre fiecare segment
raportabil, dacă valorile specificate sunt incluse în evaluarea profitului sau pierderii pe segment,
examinat(e) de către principalul factor decizional operațional sau sunt furnizate altminteri,
periodic, principalului factor decizional operațional, chiar dacă nu sunt incluse în evaluarea
profitului sau pierderii pe segment:
a) veniturile de la clienții externi;
7
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

b) veniturile din tranzacții cu alte segmente operaționale ale aceleiași entități;

c) veniturile din dobânzi;
d) cheltuielile cu dobânzile;
e) deprecierea și amortizarea;
f) elemente importante ale veniturilor și cheltuielilor semnificative conform IAS 1;
g) interesele entității în profitul sau pierderea entităților asociate și ale asocierilor în participație
contabilizate prin metoda punerii în echivalență;
h) cheltuielile sau veniturile privind impozitul pe profit; și
i) elementele nemonetare importante, altele decât deprecierea și amortizarea
OBSERVAȚIE
O entitate trebuie să raporteze veniturile din dobânzi separat de cheltuielile cu dobânzile
pentru fiecare segment raportabil, cu excepția cazului în care majoritatea veniturilor segmentului
provin din dobânzi, iar principalul factor decizional operațional se bazează în special pe veniturile nete
din dobânzi pentru evaluarea performanței segmentului și pentru a lua decizii cu privire la resursele care
trebuie alocate segmentului respectiv. În această situație, o entitate poate raporta veniturile din dobânzi
pe segment din care au fost scăzute cheltuielile cu dobânzile și prezintă acest fapt (IFRS 8.23).

2. ACTIVELE ȘI DATORIILE SEGMENTULUI (dacă astfel de valori sunt furnizate în mod

periodic principalului factor decizional operațional)
O entitate trebuie să prezinte următoarele informații despre fiecare segment raportabil, dacă
valorile specifice sunt incluse în evaluarea activelor segmentului examinate de principalul factor
decizional operațional sau sunt altminteri furnizate periodic principalului factor decizional
operațional, chiar dacă acestea nu sunt incluse în evaluarea activelor segmentului:
a) valoarea investițiilor în entitățile asociate și în asocierile în participație contabilizate
prin metoda punerii în echivalență; și
b) achiziţiile de active imobilizate, altele decât instrumentele financiare, creanțele privind
impozitul amânat, active din beneficii ulterioare angajării și drepturile care rezultă din contractele de
asigurări (IFRS 8.24).

3. BAZA DE EVALUARE, așa cum sunt descrise la punctele 23-27;

Dacă principalul factor decizional operațional utilizează numai o singură evaluare a
profitului sau pierderii pe segment operațional, a activelor segmentului sau a datoriilor segmentului în
evaluarea performanței segmentului și hotărârea modalității de alocare a resurselor, profitul sau
pierderea pe segment, activele și datoriile acestuia trebuie raportate la acele evaluări.
Dacă principalul factor decizional operațional utilizează mai multe evaluări ale profitului
sau pierderii unui segment operațional, ale activelor segmentului sau ale datoriilor segmentului,
evaluările raportate trebuie să fie cele pe care conducerea le consideră ca fiind determinate în
conformitate cu principiile de evaluare situate cel mai aproape de cele folosite la întocmirea
situaţiilor financiare (IFRS 8.26).
O entitate trebuie să furnizeze o explicație a evaluărilor profitului sau pierderii pe segment,
a activelor segmentului și a datoriilor segmentului pentru fiecare segment raportabil.
O entitate trebuie să raporteze cel puțin următoarele:
a) baza de contabilizare pentru orice tranzacție între segmente raportabile;
b) natura oricăror diferențe între evaluările profitului sau pierderii segmentelor
raportabile și profitului sau pierderii entității înainte de cheltuielile sau veniturile privind
impozitul pe profit și activitățile întrerupte (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul 28).
Aceste diferențe ar putea include politicile contabile și politicile de alocare a costurilor suportate la nivel
central care sunt necesare pentru înțelegerea informațiilor pentru un segment raportat;
8
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

c) natura oricăror diferențe dintre evaluările activelor segmentelor raportabile și activele

entității (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul 28). Aceste diferențe ar putea include
politicile contabile și politicile de alocare a activelor utilizate în comun, care sunt necesare pentru
înțelegerea informațiilor pentru un segment raportat;
d) natura oricăror diferențe dintre evaluările datoriilor pe segmente raportabile și
datoriile entității (dacă nu rezultă din reconcilierile descrise la punctul 28). Aceste diferențe ar putea
include politicile contabile și politicile de alocare a datoriilor utilizate în comun, care sunt necesare
pentru înțelegerea informațiilor pentru un segment raportat;
e) natura oricăror modificări din perioadele anterioare privind metodele de evaluare
utilizate pentru determinarea profitului sau pierderii pe segment raportat, precum și efectul, dacă
există, al acestor modificări asupra evaluării profitului sau pierderii pe segment;
f) natura și efectul oricăror alocări asimetrice pentru segmentele raportabile. De exemplu,
o entitate ar putea aloca cheltuielile de amortizare unui segment fără a aloca activele amortizabile
aferente acelui segment. (IFRS 8.27).
și
C) RECONCILIERI ALE TOTALURILOR VENITURILOR SEGMENTULUI, ALE
PROFITULUI SAU PIERDERII RAPORTAT (Ă) PE SEGMENT, ALE ACTIVELOR
SEGMENTULUI, ALE DATORIILOR SEGMENTULUI ȘI ALTOR ELEMENTE
IMPORTANTE PE SEGMENT CU VALORILE CORESPUNZĂTOARE ALE ENTITĂȚII, așa
cum sunt descrise la punctul 28.
O entitate trebuie să furnizeze reconcilierile dintre totalul valorilor publicate pe segmente
cu totalul publicat în situaţiile financiare pentru fiecare din următoarele elemente: venituri, rezultatul
brut (profit sau pierdere), active, datorii, orice alt element semnificativ. Aceste reconcilieri sunt cerute
pentru că informaţiile sunt publicate aşa cum au fost comunicate către PFDO. Nu se cere adoptarea
politicilor contabile folosite la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Toate elementele de
reconciliere importante trebuie identificate și descrise separat. De exemplu, valoarea fiecărei ajustări
importante necesare pentru reconcilierea profitului sau pierderii pe segment raportabil cu profitul sau
pierderea entității, care rezultă din diferite politici contabile trebuie identificată și descrisă separat (IFRS
8.28).

Retratarea informațiilor raportate anterior

Dacă o entitate își modifică structura organizării sale interne într-un mod care generează
schimbarea alcătuirii segmentelor sale raportabile, informațiile corespunzătoare perioadelor
anterioare, inclusiv perioadelor interimare, trebuie retratate cu excepția cazului în care informațiile
nu sunt disponibile, iar costul elaborării acestora ar fi exagerat (IFRS 8.29). Dacă informațiile pe
segmente corespunzătoare perioadelor anterioare, inclusiv perioadelor interimare, nu sunt retratate
pentru a reflecta modificarea, entitatea trebuie să prezinte, în anul în care are loc modificarea,
informațiile pe segmente pentru perioada curentă, atât conform bazei vechi, cât și conform bazei
noi de segmentare, cu excepția cazului în care informațiile necesare nu sunt disponibile, iar costul
elaborării acestora ar fi excesiv (IFRS 8.30).

Prezentări de informaţii pentru întreaga entitate

Entităţile trebuie să publice informaţii generale despre societate (despre produse şi servicii
– veniturile de la clienți externi pentru fiecare (grup) produs sau serviciu, ariile geografice - veniturile
de la clienți externi sau activele pentru țara din care provine și de la clienții externi sau activele din
celelalte țări străine, clienţi majori), dacă nu au fost deja incluse în informaţiile segmentelor raportabile.
Toate aceste informaţii trebuie obţinute şi prezentate sub raportul cost – beneficiu. Această prevedere
se aplică chiar dacă societatea are un singur segment raportabil.
9
Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS-IFRS) (II) Conf.univ.dr. Cătălina Gorgan

O entitate trebuie să ofere informații privind măsura în care depinde de clienții principali. Dacă
veniturile din tranzacțiile cu un singur client extern se ridică la 10 la sută sau mai mult din
veniturile entității, entitatea trebuie să prezinte acest fapt, valoarea totală a veniturilor din partea
fiecărui astfel de client, precum și identitatea segmentului sau segmentelor care raportează veniturile.
Entitatea nu trebuie să prezinte identitatea unui client principal sau valoarea veniturilor pe care fiecare
segment le raportează din partea acelui client (IFRS 8.34).

Critici aduse IFRS 8

a) Stabilirea segmentelor operaționale din perspectivă managerială afectează prea mult discreția entității
(utilizatorii pot fi siguri că datele segmentului reflectă strategia operațională a afacerii).
b) Stabilirea segmentelor operaționale din perspectivă managerială poate însemna că situațiile
financiare ale diferitelor entități nu sunt comparabile.
c) Determinarea segmentelor este responsabilitatea directorilor și este subiectivă.
d) Conducerea poate raporta segmente care nu sunt coerente pentru raportarea și controlul intern, ceea
ce face ca utilitatea să fie discutabilă.
e) Informațiile geografice au fost retrogradate. S-ar putea argumenta că acest lucru frânează legătura
dintre o companie și utilizatori.
f) Nu există o bază de evaluare definită a profitului sau pierderii segmentului.

10