Sunteți pe pagina 1din 6

Particularitatile constructiei personajului-narator din schita „Repausul

dominical” de I. L. Caragiale

Ion Luca Caragiale a trait intre anii 1852-1912 si este un reprezentant al


clasicismului, naturalismului si realismului, calitatile sale scriitoricesti fiind
urmatoarele: prozator (a scris schite, momente, nuvele), poet, dramaturg (a
scris piese de teatru, comedii), gazetar,memorealist, traducator din limba
germana. A fost un membru activ al societatii cultural-literare „Junimea”.
Comediile scrise de Caragiale sunt: „O scrisoare pierduta”, „O noapte
furtunoasa”, D’ale carnavalului”, „Conu’ Leonida fata cu reactiunea”. Acesta a
scris o singura drama intitulata „Napasta”. Dominantele stilului sau sunt ironia,
comicul, perspilarea, concretetea, precizia.
Opera literara „Repausul dominical” de Ion Luca Caragiale este o schita
deoarece se relateaza un singur episod din viata unui numar mic de personaje,
unde timpul si spatiul sunt limitate, iar naratiunea se impleteste cu dialogul si
descrierea.
Aceasta opera este reprezentativa pentru curentul literar realism pentru ca
sursa de inspiratie este realitatea imediata, indicii de timp si de spatiu sunt
concreti, descrierile sunt detaliate si personajele sunt reprezentative pentru
mentalitatea zonei de provenienta.
Tema fundamentala a schitei o reprezinta viata bucurestenilor din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea, fiind urmata si de alte teme: istoria, viata
politica, economica si sociala a oamenilor din acea perioada, dar si necesitatea
unui repaus dominical si a reusitei petrecerilor spontane. Aceste teme sunt
sustinute de niste motive literare, asa cum sunt: petrecerea timpului liber,
motivul intalnirii, motivul onomasticii, motivul tipografului, motivul birjarului.
Titlul operei, la nivel structural, este alcatuit din doua cuvinte ce au valoare
morfologica de: substantiv comun, articulat hotarat, „Repausul” si de adjectiv
propriu-zis, „dominical”, fiind un titlu analitic. Acesta are sens propriu,
denotativ, deoarece reprezinta un moment de relaxare numit astfel de catre
bucuresteni in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Oamenii, dupa cele sase
zile lucratoare ce tineau de luni pana sambata, simteau nevoia unei zile libere,
de relaxare, pe care au denumit-o in acest fel. Caragiale se foloseste de aceasta
expresie si pe un ton ironic o introduce in schita sa, unde vorbeste despre
cateva persoane de nivel inalt in societate care petrec cu ocazia Sfintilor
Constantin si Elena, timp in care mananca, beau si se distreaza copios.
Personajul literar este o instanta a comunicarii narative prin intermediul
careia autorul transmite in mod indirect idei, perceptii, concepte, ganduri,
opinii, sentimente, trairi, etc.
Personajul-narator, totodata personaj principal, al schitei „Repausul
dominical” de I. L. Caragiale este „nenea Iancu”.
Dat fiind faptul ca amicul Costica Parigoridi i se adreseaza cu „nene Iancule”,
rezulta ca acesta este o persoana respectabila. Apoi, dintr-o scurta insemnare
naratoriala, aflam ca este un om „de conditie inalta in societate”.
Tinand-o intr-o continua petrecere timp de douazeci si patru de ore, o
caracteristica unica a lui „nenea Iancu” este capacitatea de a chefui. Aceasta
trasatura a sa este amintita de insusi naratorul-personaj la inceputul textului:
„nici sa stam la indoiala cand, pe negandite, ni se iveste prilej de petrecere”.
Nenea Iancu este un om optimist si vede mereu partea frumoasa a lucrurilor,
sperand la un trai mai bun, cu toate ca tara nu o ducea prea bine in acea
perioada. El priveste agitatia si forfota multimii ca pe o prosperiate unde
oamenii grabiti si ocupati sunt harnici si gospodari.
Personajul principal al acestei schite este un reprezentat al zonei
Bucurestene, lucru ce rezulta din secventa: „Joia trecuta, 21 mai, neavand
treaba, ma plimbam incet pe Calea Victoriei, pe la sapte seara, privind la
forfoteala aceea de calesti, birji, automobile”.
Nenea Iancu se incadreaza, de asemenea, intr-o anumita tipologie umana,
intruchipand omul petrecaret, vesel, cu dorinta de distractie si relaxare,
totodata si omul povestitor cu un simt de observatie ascutit, deoarece este
atent la tot ce se intampla in jurul sau si impartaseste ceea ce stie cu ceilalti:
„un oras mare in repaus dominical nu este asa de frumos ca in plina activitate;
si mie-mi face aceeasi impresie penibila ca si tie...”.
Naratorul este si personaj in aceasta schita, prin urmare este subiectiv, fiind
redat prin marci lexico-gramaticale, verbe si pronume la persoana I: „ma
plimbam”, „gandeam”, „m-ai gasit pe mine”, „eu”.
Perspectiva narativa este subiectiva, naratorul avand o atitudine implicata si
fiind atasat in intamplare, deoarece ia parte activ la firul actiunii.
In concluzie, personajul principal si narator al schitei „Repausul dominical” de
Ion Luca Caragiale, Nenea Iancu, este un reprezentant al zonei de provenienta,
Bucuresti, dar si al anumitor tipologii umane: persoana petrecareata, vesela,
optimista cu speranta unui trai mai bun, povestitoare cu un simt de observatie
ascutit, acesta fiind totodata un om respectat si de inalta clasa in societate.
Repausul dominicalDe I.L.Caragiale
-raportul dintre realitate si fictiune-

În general, o operă literară îşi propune să


ilustreze o anumită viziune a scriitoruluiasupra
realităţii, pentru că, aşa cum o sublinia Mario Vargas
Llosa, „Ficţiunea nu esteviaţa trăită, ci altă viaţă,
inventată cu materialele oferite de prima şi fără de care
viaţaadevărată ar fi mai sordidă şi mai sărăcăcioasă
decât este.”
Realitatea este punctul
de plecare al oricărui demers creator, felul în care este ilustrat
ă în textele narative fiindinfluenţat de estetica literară,
de modalităţile narative adoptate şi de intenţiile autorului
cu privire la finalitatea actului creator. În acest sens, operele m
emorialistice reflectă fidelrealitatea unei epoci, în timp ce
operele aşa-zis de ficţiune se raportează mai mult sau
mai puţin fidel la realitatea cotidiană. În operele narative
realiste, convenţia veridicităţii esterespectată, întrucât
intenţia autorului este să creeze iluzia unui univers cât
se poate derealist. Ficţiunea literară implică modificarea
datelor din realitatea imediată sau cel puţinselectarea lor, astfel
încât să nu fie reţinute decât detaliile care creează un univers
coerent,dar nu neapărat realist.Schita “repausul dominical”
de I.L.Caragiale porneste de la un sambure de
adevar,mai apoi pe parcursul crearii introducandu-se diferite
temesi situatii.Actiunea textului se petrece in Bucuresti,
autorul dorind sa surprinda moravurileorasenilor din
secolul al 19-lea.
Totul incepe atunci cand personajul narator este
surprins plimbandu-
se pe Calea Victoriei, privind aglomeratia de la ora 7.
Mergand acesta isi
intalneste un amic, Costica Parigoridi, care es
t e p u t i n a b a t u t . C o s t i c a i s i i n s i r a nemultumirile
incepand cu sotia sa plecata in Muscel pana la repausul
dominical pe careil gaseste plictisitor.Cei doi incep o discutie
in contradictoriu, aceasta terminandu-se cu oinvitatie pentru a
lua masa impreuna.PE drum, cei doi s eintalnesc cu alti
prieteni care iiinsotesc.
Ajunsi in Covaci, la Iordache , Costica doreste sa le
multumeasca celor rpezentifiindca intalnirea aceasta il
binedispunesi se ofera sa faca cinste cu ocazia serbarii
zileisale onomastice, sf, Imparati Constantin si
Elena.Nenea Iancu isi felicita amicul, iar acesta cuprins
de bunadispozitie isi roaga amicii sa „lucreze”.
Spre zori, cei 6 iau 3 birji,lasandu-se dusi la
laptarie.Aici ei beau o cafea tare si isi reintalnesc
prietenii.Crezand caare loc un accident, Costica si nenea Iancu
se apropie de locul in care un cersetor refuzasa se ridice.D.
Iancu il cunoaste: este un excelent culegator tipograf,
pe care Iancu, cu putina convingere il urca intr-o birja,
pornind spre piata.Dupa ce se dreg la hala, a doua zidimineata
C si I constata ca tipograful nu se mai afla cu ei, dar acesta
este, de fapt, gata pregatit pentru munca.Cerandu-le scuze pt
neplacerile cauzate, el pleaca, iar cei doi amicise isi petrec
restul zilei la laptarie.Limbajul utilizat in aceasta schita
este unul comic , avand scopul de a amuza, „Es’du’ce,
‚ne Iancule!
Textul ficţional/literar

-este reprezentarea imaginaţiei scriitorului


-are caracter subiectiv
-scopul: să placă, să atragă cititorul, să-i stimuleze emoţiile, să
dezvolte un adevăr general ascuns într-unul particular;să emoţioneze
-are caracter expresiv
-mesajul este codificat prin intermediul mijloacelor
stilistice(procedeelor expresive)
-limbajul este format de bogăţie lexicală; sunt folosite cuvinte cu
sensconotativ, secundar, figurat (care dau naştere la imagini
poetice,întrucât se adresează sensibilităţii); un cuvânt are sensuri
multiple,contextual valabile.

Textul nonficţional/nonliterar

-conţine relatarea unor informaţii


-are caracter obiectiv
-scopul: să informeze
-are caracter explicativ
-comunicarea este clară, concisă, fără ambiguităţi; posibilitatea
deinterpretare este redusă
-limbajul este un standard, riguros, cuvintele sunt folosite cu
sens propriu, denotativ, căpătând valoarea unor concepte; cuvintele
suntspecializate, specifice domeniului profesional căruia îi aparţin