Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge
fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că
fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău
înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că
iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă
voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și
veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate
fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește
1/37
întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege
căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge,
Dumnezeule, Dumnzeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele
mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu
le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei
binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
• Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hrisos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei
inchinăciuni)!
• Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru
dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul
meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să
nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de
vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul
Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi
viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei
şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
• Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
• Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor
şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-
a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi,
oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi
din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit
şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta
Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi
întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi
cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi
apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi
viaţa veacului ce va să fie. Amin!
2/37
Pomelnic
• Adu-Ţi aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila şi de îndurările Tale cele din
veac, pentru care Te-ai întrupat şi de voie ai răbdat răstignire şi moarte, ai înviat din morţi, Te-ai
înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, pentru mântuirea tuturor celor ce cred
drept în Tine.
• Caută spre smerenia şi rugăciunea tuturor celor ce cu toată inima Te caută pe Tine. Pleacă-Ţi
urechea şi auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros de bună mireasmă
duhovnicească, pe care o aduc Ţie pentru poporul Tău.
• Mai întâi, adu-Ţi aminte de soborniceasca şi apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câştigat-o cu
scump sângele Tău ; întemeiaz-o, întăreşte-o, lăţeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte
nebiruită de porţile iadului în veci, iar întărâtările ce se pornesc asupra ei le potoleşte.
• Stinge năvala păgânilor, pornirile ereticilor degrab le sfărâmă, le dezrădăcinează şi întru nimic le
întoarce, cu puterea Sfântului Tău Duh ( O închinăciune ).
3/37
mângâie-i în necaz şi-i întăreşte în nevoinţă, cu puterea Ta ; iar prin rugăciunile lor, dăruieşte-mi
şi mie iertare de păcate (O închinăciune).
• Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe bătrâni şi pe tineri, pe săraci şi pe sărmani, pe văduve şi pe
cei ce se află în neputinţe, în griji, în nevoi, în rele pătimiri, în robii, în temniţe şi în închisori şi, mai
ales, pe cei ce rabdă prigoane pentru Tine şi pentru credinţa dreptslăvitoare de la neamurile cele
fără de Dumnezeu şi de la cumpliţii eretici, fiind ei robii Tăi. Miluieşte pe dânşii, cercetează-i,
întăreşte-i, îi mângâie şi degrab, cu puterea Ta, îi slobozeşte şi le dă izbăvire de orice fel de greutăţi
(O închinăciune).
• Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce ne fac nouă bine, pe cei ce ne miluiesc, şi pe cei ce ne-
au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii; şi fă mila ta cu dânşii, dăruind lor toate
cererile întru mântuire şi dobândirea bunătăţilor celor veşnice (O închinăciune).
• Mântuieşte, Doamne, miluieşte şi îmi iartă tot ce eu, ca un om neputincios, am greşit Ţie şi m-am
smintit şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mântuirii, iar prin deşărtăciunea minţii mele m-
am abătut, ca un ticălos, către fapte necuvioase. Rogu-mă dar : Întoarce-mă iarăşi pe calea
mântuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie (O închinăciune). Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe
cei pe care întru întunecarea mea am smintit şi pe care i-am întors de la calea mântuirii şi către
lucruri rele şi necuvioase am îndreptat: cu dumnezeiască pronia Ta, în calea mântuirii iaraşi îi
întoarce (O închinăciune). Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce mă urăsc şi mă necăjesc şi
mă prigonesc şi nu lăsa pe dânşii să piară pentru mine, păcătosul (O închinăciune).
• Uneşte cu sfânta, apostoleasca şi soborniceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depărtat de la dreapta
credinţă şi care, întunecându-se cu eresurile, se află întru pierzare, luminându-i cu strălucirea
cunoştinţei Tale ( O închinăciune ). Urâcioasă şi de Dumnezeu hulitoare împărăţia păgânească
degrab surpă şi buneicinstiri o supune; iar dreapta credinţă în zilele noastre întăreşte şi trimite
peste noi toţi milele tale cele bogate. (O închinăciune ).
• Pomeneşte, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viaţa aceasta : binecredincioşii împăraţi şi domni,
împărătese şi doamne, preasfinţiţi patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, preoţi,
diaconi, întregul cler bisericesc, cinul monahicesc, pe fericiţii ctitori ai sfânt locaşului acestuia, şi-i
odihneşte împreună cu sfinţii Tăi în veşnicele Tale locaşuri (O închinăciune).
• Pomeneşte, Doamne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, părinţii mei ( numele ) şi toate rudeniile
mele după duh şi după trup, iertându-le lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie ;
dăruieşte-le Împărăţia şi împărtăşirea veşnicelor Tale bunătăţi şi îndulcirea vieţii Tale celei fără de
sfârşit şi fericite (O închinăciune).
• Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice : părinţi şi
fraţi ai noştri, dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi
acolo unde străluceşte lumina feţei Tale, iar pe noi miluieşte-ne ca un bun şi de oameni iubitor (O
închinăciune ).
• Dăruieşte, Doamne, iertare de păcate tuturor părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte de noi s-
au mutat, întru bună credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire .
PENTRU TINE
4/37
• Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte-mă (O închinăciune).
• Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă (O închinăciune).
5/37
Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo:
Condacul 1
Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos
și a mărturisit că familia este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești,
să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!
Icosul 1
Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești
pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și
pentru aceasta îți cântăm:
Condacul al 2-lea
Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumusețile cerești, ai
iubit postul și rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de-o vârstă cu tine și nu te-ai scârbit când erai
defăimată pentru nevoințele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
6/37
Icosul al 2-lea
Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăiești ca o vrednică fiică a Maicii Domnului și la ea
ai căutat sprijin și ocrotire. Și prigonită fiind de rudele care nu înțelegeau asprimea vieții tale, nu te-ai
lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;
Condacul al 3-lea
Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soțul tău, după predania Sfinților Părinți v-a călăuzit
să trăiți în viața de familie, sporind în iubire, în rugăciune și nevoință, ca să cântați împreună cu toți sfinții:
Aliluia!
Icosul al 3-lea
Stavilă ești celor care defaimă căsătoria, zicând că este o cale a poftelor și a patimilor, pentru că ai adeverit
că nunta este o mare binecuvântare și un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos și în Biserică, după
cuvântul Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor. Drept mulțumire îți zicem unele ca acestea:
7/37
Bucură-te, floare care aduci bună mireasmă în casele creștinilor;
Condacul al 4-lea
Ai înțeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă
urmează credinței și faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de
viețuirea sfântă a soției sale și să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ai vrut să îl duci și pe soțul tău, Gheorghe, la măsura nevoințelor tale, vrând să se vadă și în fapte credința
sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoințelor, făcându-te pildă pentru soții
credincioși ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, și pentru aceasta auzi de la noi:
8/37
Condacul al 5-lea
Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, și vie roditoare ai fost, după cuvântul psalmistului
David. Dar greutățile creșterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ți-au fost pricină
de înmulțire a virtuților, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cum te vom lăuda, mamă cu mulțime de copii și sfântă cu mulțime de fii duhovnicești? Că prin faptele tale
i-ai rușinat pe cei care fug de crucea facerii de copii și de cea a creșterii lor în Hristos, și pentru aceasta îți
cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii dintre ei;
Bucură-te, că aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;
Condacul al 6-lea
Nu ne este lesne să înțelegem cum, purtând grijă familiei, ai găsit vreme să te ocupi și de mulțime mare
de săraci și de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulțimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe
credincioși să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
În loc să asculte poruncile Evangheliei și să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor și tuturor
necăjiților, mulți creștini se îngrijesc numai de binele lor și al rudelor lor, dobândind bunătățile pământești
și pierzând Împărăția Cerurilor; dar tu ai ținut poruncile și ai dobândit Raiul cel gătit sfinților. Iar noi,
învățându-ne din jertfelnicia ta, îți cântăm:
9/37
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiți;
Condacul al 7-lea
Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmașul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat
rugăciunea și te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulțime de diavoli care
încercau să te omoare. Dar rugându-te Maicii Domnului și Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, și
pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Sfântul Nicolae ți-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare și puternică și nu te înfricoșa de amenințările diavolilor,
căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli și de oamenii cei răi”; iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum
ieșea ca un fulger din camera ta, deși ușa era închisă. Te lăudăm cu toții, cinstită Iuliana, pentru că ești
fiica duhovnicească a Sfântului din Mira Lichiei:
10/37
Bucură-te, că cinstindu-i pe sfinți, ai fost ajutată de ei;
Condacul al 8-lea
Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae și i-a gonit, dar unul dintre ei a
strigat fugind că la bătrânețe vei muri de foame și nu vei mai putea să ajuți pe nimeni după obicei, dar tu
nu te-ai înfricoșat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruință: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Mii și mii de creștini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu
însă te-ai străduit să nu lași nici un sărac să plece neajutorat de la ușa casei tale. Și știind că nici acum nu
îi lași lipsiți de ajutorul tău pe cei necăjiți, îți zicem:
Condacul al 9-lea
Cum oare să viețuim, ca să Îi fim bineplăcuți lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală,
rânduind cum trebuie postul și rugăciunea? Știindu-ne micimea, ne rugăm ție, Sfântă Iuliana, să te rogi să
fim îndrumați prin părinții noștri duhovnicești, ca lui Dumnezeu Care te-a întărit să Îi putem cânta cu toții
cântarea de laudă: Aliluia!
11/37
Icosul al 9-lea
Nu te-ai uitat la neputința firii femeiești, ci ai adăugat nevoință peste nevoință, simțindu-te acoperită de
harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoințe, rușinându-i
pe toți cei care spuneau că vremea nevoințelor a trecut, și pentru râvna ta îți zicem:
Bucură-te, că rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curățit cămara inimii tale;
Condacul al 10-lea
După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ți înmulți nevoințele și te-a frământat gândul plecării
la mănăstire. Dar soțul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiți în înfrânare, ca frații. Iar
tu, fiind soție ascultătoare și mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ai arătat că nu disprețuiești nunta, trăind viața legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat și că scopul vieții de
familie este dobândirea Raiului. Iar după ce ți-ai făcut datoria de mamă, născând și crescând mulți copii,
ai vrut să urci mai sus pe scara virtuților și ai trăit lângă soțul tău ca lângă un frate în Hristos. Și pentru
aceasta îți cântăm:
12/37
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;
Bucură-te, că deși era foarte frig i-ai dat ascultare, necruțându-ți ostenelile;
Bucură-te, că sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simțit bună mireasmă;
Condacul al 11-lea
Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieții tale, nu ți-ai împuținat nevoințele, ci ai înmulțit rugăciunile. Și
când slăvindu-L pe Dumnezeu ai părăsit această lume, s-a văzut pe capul tău o coroană de aur și o lumină
albă, pentru care toți I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Bucurie mare au avut cei care au aflat moaștele tale nestricate și de mir izvorâtoare și au dus de îndată la
catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii, au primit tămăduire. Vestind și noi
binecuvântarea sfintelor tale moaște, îți cântăm așa:
Bucură-te, că celor care își întinează trupurile prin păcate le vădești rătăcirea;
13/37
Condacul al 12-lea
Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică și sărută icoana
Sfintei Iuliana”; iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu
mulțumire: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Mulțime mare de minuni ai făcut nouă, credincioșilor, și pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare
zi a vieții noastre, apărându-ne în necazuri și ispite, ca să îți cântăm cu inimile pline de bucurie:
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini și din picioare i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;
Condacul al 13-lea
O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase și a întregii Biserici, primește acum
această rugăciune care se aduce ție ca mulțumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creștinesc și
întărește-ne ca până la sfârșitul vieții noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest
condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești
pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și
pentru aceasta îți cântăm:
14/37
Bucură-te, dreptar al viețuirii creștine în familie;
Condacul 1
Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos și a mărturisit că familia
este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești, să o lăudăm, iubitorilor
de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!
Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei și reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la
rugăciune cădem către tine și te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra
noastră. Nu ne lăsa, Sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, așa cum și Sfântul Nicolae a
venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, Sfântă, să arăți puterea pe care ți-a dat-
o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioși. Vino, Sfântă Iuliana, și stai lângă inimile noastre
apăsate de durere și de tulburare. Roagă-te să ne întărim credința, să părăsim păcatele și să punem
început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăției și iubirii celor căsătoriți, îndrumătoare a copiilor și a
tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor și a celor întristați și grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, așa cum
ai fost și celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor. Ai grijă de toți creștinii, de copii,
de părinții lor, de toți monahii și monahiile, de toți preoții și ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghițiți
de duhul lumii acesteia și să nu lepădăm credința cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfințeniei, pe calea
rugăciunii și a virtuților, ca, acoperiți de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul
Duh, Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.
15/37
Acatistul Sfinților Mucenici Adrian și Natalia:
Condac 1:
Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ați disprețuit
deșertăciunea lumească, punându-vâ viața ca o jertfă curată, dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât
să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie. Deci, ca cei ce
stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă
implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa: Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși
mucenici ai lui Hristos.
Icos 1:
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea
întunecată a soțului tău și să o întoarcă spre cunoașterea Făcătorului și Stăpânului tău, până când au fost
auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut și plin de curaj a suferit chinuri și
chiar moartea. Admirând râvna și dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm așa:
Condac 2:
Văzând Domnul curăția inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să
primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ți ușile împărăției Sale, pentru rugăciunile
soției tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!
Icos 2:
Înțelegerea adevăratei cunoștinți de Dumnezeu, ți-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele
sfinților mucenici, osândiți la chinuri și moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui
Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în împărăția Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns
că, limba nu poate spune și mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.
Îndată ai părăsit religia cea păgânească și din toată inima ai strigat: „Și eu sunt creștin!”. Lăudând
16/37
întoarcerea ta către Soarele Dreptății, te rugăm primește, împreună cu soția ta, sfânta Natalia, de la noi
păcătoșii laudele acestea:
Condac 3:
Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoințe si chinuri dorind să mori pentru Domnul și Mântuitorul
tău. Soția ta, Natalia, cu rugăciuni și îndemnuri îți ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul și să primești
cununa nestricăciunii, pregătită ție în ceruri și cu îndrăzneală să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3:
Având să te prezinți la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniță, unde cu ceilalți
mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări și sfătuiri duhovnicești. Soția ta, disprețuind
iubirea firească și neputința femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăsești credința în Hristos, ci să
rămâi până la sfârșit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea,
ca adevăraților ostași ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:
Condac 4:
Viforul îndoielii și al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane și spre nevoința mucenicească te-a întărit
fericită soția ta Natalia, toată noaptea vorbind despre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce
își pun viața pentru El, spunându-ți astfel: „Fericit ești domnul meu, că ai aflat comoara cea neprețuită,
mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!” Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi
credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-I din toata inima: Aliluia!
17/37
Icos 4:
Auzind Natalia, fiind acasă, că te-ai întors din temniță și gândindu-se că te-ai înfricoșat de chinuri și te-ai
lepădat de Hristos, plângea amarnic și, întâmpinându-te în ușa casei, te dojenea că te-ai lepădat de
credință. Dar tu, bucurându-te în duh și mai tare intărindu-te în suferință, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu
numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voiești mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt. Mirându-ne de o
așa înaltă dragoste creștinească, cu umilință vă cântăm:
Condac 5:
Minunată milă și dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soțul tău, ați căzut la picioarele celor
întemnițați pentru numele lui Hristos, și sfintele lor rane ungându-le și sărutându-le, aducându-le alinare
și ușurare, cu inimă smerită, înălțând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia!
Icos 5:
Văzând chinuitorul pe sfinții întemnițați împreună cu tine, că sunt atât de torturați, încât n-ar mai putea
să sufere alte chinuri și mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată și să te sfătuiască
să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus și la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus și
mângâiat de fericita ta soție, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmașului. De aceea pentru suferința
cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia și cu bucurie vă cântăm:
18/37
Condac 6:
Propovăduitor și retor te-ai arătat Adriane, în fața judecății împărătești, mărturisind că Hristos este
Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul și pământul, iar rătăcirea diavolească o ai defăimat, și pentru acestă
mărturisire și defăimare ai suferit groaznice bătăi și chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia!
Icos 6:
Lumina slavei cerești a strălucit pe fața ta înțelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste
pântece, de îți curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăvești pe Hristos în fața poporului și să mărturisești
Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând rabdarea și bărbăția ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci
să rămâi până la sfârșit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm așa:
Condac 7:
Vrând prigonitorul împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniță cu
ceilalți mucenici, unde a venit Natalia și, fericindu-te, te întărea zicând: „Fericit ești domnul meu, că te-ai
învrednicit de starea sfinților mucenici ai lui Hristos, și cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icos 7:
Noua tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostașilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemnițați,
care veneau să-i mângâie și să le ușureze chinurile. Atunci și ție, fericită Natalie, ți s-a interzis să-l vizitezi
și să-l servești pe soțul tău; dar disprețuind porunca împărătească, îmbrăcată în haine bărbătești, veneai
la închisoare, ca și mai înainte și pe soțul tău îl întăreai ca, bărbătește să meargă la chinuri și moarte,
pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea:
19/37
Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși mucenici ai lui Hristos.
Condac 8:
Priveliște stranie și strașnică a fost în temniță, unde erai închis cu ceilalți, Adriane, când după porunca
tiranului chinuitor, au vrut să-ți zdrobească fluierele picioarelor. Atunci soția ta ți-a ridicat picioarele și le-
a pus pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te unești cu Domnul și
Mântuitorul tău, căruia Îi vei cânta: Aliluia!
Icos 8:
Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău
suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât și mâna ți-a fost tăiată. Cinstind cu
credință sfârșitul tău mucenicesc, ție și sfintei Natalia, vă cântăm acestea:
Condac 9:
Toată mândria chinuitorului tiran a fost rușinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, și n-a lăsat
să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă și cetatea a inundat-o cu apă, și lumea necredincioasă
a fost înfricoșată cu tunete și fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le
iconomisește: Aliluia!
Icos 9:
Retorica pământească nu-i în stare să laude îndeajuns nevoințele voastre sfinților mucenici Adrian și
Natalia, căci unul părăsind slava pământească, și-a pus sufletul său pentru credința în Hristos, iar cealaltă,
învingând neputința firească, bărbătește s-a luptat, întărindu-și soțul în chinurile lui și bucurându-se de
fericitul lui sfârșit. Faptele bune ale voastre, neștiind cu vrednicie a le prețui, cu dragoste vă cântăm
acestea:
20/37
Bucurați-vă că sarcina unul altuia să purtăm ne-ați învățat;
Condac 10:
Vrând să izbăvească trupurile sfinților mucenici de batjocură și dispreț, a venit un oarecare binecredincios
bărbat cu soția sa la Natalia și ceilalți frați creștini și i-a rugat să le dea sfintele moaște ca să le ducă în
Bizanț, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creștinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat
rugămintea și le-a încredințat această comoară de mare preț, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
Ca și cu un zid, suntem înconjurați cu rugăciunile voastre sfinților Adrian și Natalie, căci în orice năpaste și
nenorocire, totdeauna ne ajutați, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru
voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziți de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:
Condac 11:
Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce
voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soție credincioasă soțului tău –mucenicul lui Hristos, Adrian, n-ai voit să
te recăsătorești, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanț, unde a fost dus trupul sfântului soțului tău.
Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11:
Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preț - mâna soțului
tău, cu a căruia rugăciuni ai scăpat de urmărirea tribunului și ai ajuns cu bine la Bizanț, cu sufletul plin de
bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tău, cu adâncă umilință ți-ai dat duhul în mâinile Domnului.
Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântul Adrian, vă cântăm acestea:
21/37
Bucurați-vă că moaștele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsați;
Condac 12:
Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaște, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele
cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinților mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din
toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12:
Cântând cinstitele voastre patimi și fericita adormire, prin care v-ați urcat la cele de Sus cu toți sfinții din
veac bineplăcuți lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviți mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie, și vă rugăm
sârguincios, să ne pomeniți neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim așa:
Condac 13:
O, sfinților mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie, fericiți soți și purtători de chinuri străluciți. Auziți-ne
pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugați-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus
Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească și sufletească, mântuirea
sufletului, ca întotdeauna să-I cântăm Lui: Aliluia. (de trei ori)
Icos 1:
Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea
întunecată a soțului tău și să o întoarcă spre cunoașterea Făcătorului și Stăpânului tău, până când au fost
auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut și plin de curaj a suferit chinuri și
chiar moartea. Admirând râvna și dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm așa:
22/37
Bucurați-vă că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugați;
Condac 1:
Aleșilor slujitori ai lui Dumnezeu și prealăudați mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ați disprețuit
deșertăciunea lumească, punându-vâ viața ca o jertfă curată, dorind să primiți mai degrabă chinuri, decât
să vă lepădați de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinților Adrian și Natalie. Deci, ca cei ce
stați lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugați-vă pentru cei ce cu credință și evlavie vă
implorăm, și cu mulțumire vă cântăm așa: Bucurați-vă sfinților Adrian și Natalie, prealăudați și neînvinși
mucenici ai lui Hristos.
O, sfințit Cuplu, sfinților mucenici ai lui Hristos, Adrian și Natalie, fericiți soți și străluciți purtători de
chinuri! Ascultați-ne pe noi ce ne rugăm și mijlociți pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor
și sufletelor, și rugați pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască și să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu
pierim în păcatele noastre. Așa sfinților mucenici, primiți glasul rugăciunilor noastre și cu mijlocirile
voastre, izbăviți-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc și grindină, de sabie și de năvălirea
celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năpraznică și de toate nenorocirile, scârbele
și durerile; ca întotdeauna prin mijlocirile voastre fiind întăriți, să slăvim pe Domnul Iisus Hristos, Căruia I
se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, cu Cel Fără de început al Său Părinte și Preasfântul Duh,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
23/37
Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana:
Condacul 1
Icosul 1
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie Dreptului Ioachim, zicând:
„Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie o fiică de care cerul şi
pământul se vor bucura”, lăudându-te pe tine şi zicând:
Condacul al 2-lea
Văzându-se Dreptul Ioachim defăimat din pricina nerodirii, s-a depărtat în pustie, cu post şi cu lacrimi
rugându-se lui Dumnezeu, de la Care câştigând darul cel mai presus de lume, s-a bucurat cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
24/37
Sfatul cel mai înainte de veci venind să se plinească, a fost trimis de la Dumnezeu Arhanghelul cel mai
întâistătător să vestească bucurie Sfintei şi Dreptei Ana, zicând: „Ana, Ana, s-a auzit rugăciunea ta; şi iată,
vei naşte pe Născătoarea de Dumnezeu Maria, prin care lumea se va mântui”, lăudându-te pe tine şi
zicând:
Condacul al 3-lea
Văzându-se pe sine Sfânta şi Dreapta Ana întru întristarea nenaşterii de prunci, plângând cu amar în
grădina sa, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne al Puterilor, Cel ce ştii ocara nerodirii, dezleagă-mi
stârpiciunea, că roada pântecelui meu în dar o aduc ţie”, lăudându-Te şi cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Alergat-a Ioachim în Ierusalim la Biserica Domnului, după ce i-a grăit lui Arhanghelul, şi aflând pe soţia sa,
i-a spus vestirea cea de bucurie; şi au mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru mila aceasta, pentru care
şi noi îl lăudăm pe dânsul, zicând:
25/37
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi părinte Maicii lui Dumnezeu;
Condacul al 4-lea
Înţelegând bătrânul sfatul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc, intrând în biserică
împreună cu soţia sa, cea de Dumnezeu înţelepţită, şi închinându-se, a cântat laudă: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind rudeniile Dumnezeieştilor Părinţi că a mărit Domnul mila Sa faţă de dânşii, au alergat lăudând într-
un glas pe preaînţeleapta Ana, zicând:
Condacul al 5-lea
Steaua cea cu strălucire dumnezeiască răsărind din pântecele tău cel preafericit, Ana de Dumnezeu iubită,
vesteşte bucurie la toată lumea şi pe toţi îi îndeamnă a cânta cu un glas: Aliluia!
26/37
Icosul al 5-lea
Văzând Dumnezeu-Cuvântul zidirea Sa chinuită de tiranul diavol şi voind a-Şi pregăti pe pământ cămară
însufleţită, pe tine, Ioachim, te-a chemat la o vrednicie ca aceasta, ca din coapsele tale să răsară Mireasa
cea Preacurată; pentru aceasta grăim ţie:
Bucură-te, că prin aceasta s-a plinit sfatul cel mai înainte de veci;
Condacul al 6-lea
După zilele acelea, încredinţându-se Ioachim că făgăduinţa cea dată lui prin arhanghel s-a plinit, aducând
jertfă şi arderi de tot, a fost binecuvântat de arhiereu, de preoţi, de leviţi şi de tot poporul că s-a învrednicit
de un dar mare că acesta şi împreună au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc, născut-ai, Sfântă şi Preafericită Ana, pe prunca cea
făgăduită ţie de la Dumnezeu, pe pururea Fecioara Maria; pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, lâna cea preacurată din care s-a ţesut cortul împăratului;
27/37
Bucură-te, lauda patriarhilor şi a drepţilor;
Condacul al 7-lea
Vrând dumnezeiasca Ana să-şi plinească făgăduinţa, a adus pe prunca cea dăruită ei de Dumnezeu în
Biserica Domnului şi în Sfânta Sfintelor a aşezat-o pe ea, ca ziua şi noaptea să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, din dreptul Ioachim răsărind pe înnoitoarea Evei şi mieluşeaua
cea mai înainte vestită de prooroci; pentru aceea auzi de la noi aşa:
Condacul al 8-lea
Văzând naşterea din făgăduinţă dăruită de Dumnezeu lui Ioachim şi Anei, să ne ridicăm mintea la cer şi să
cântăm cu bucurie laudă Celui care a arătat cele preaslăvite, zicând: Aliluia!
28/37
Icosul al 8-lea
Cu totul după legile firii a fost naşterea ta, Ana Prealăudată; dar fiica ta, născând pe Dumnezeu-Cuvântul,
a rămas fecioară; pentru aceasta te lăudăm pe tine, zicând:
Condacul al 9-lea
Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, maică preafericită, sau cu ce cununi te vom încununa
pe tine, care ai născut pe Împărăteasa cerului şi a pământului; numai să lăudăm cu umilinţă pe Dumnezeul
minunilor, cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Zicerile sfinţilor prooroci cele din descoperire dumnezeiască văzându-le plinite şi stând lângă scaunul
Dumnezeirii, preafericite Ioachim, auzi-ne pe noi, care grăim ţie:
29/37
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu apostolii;
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiască lumea împodobitorul tuturor, în lume, căreia fusese făgăduit, a venit; şi întrupându-
Se din sângiuirile cele preacurate ale fiicei tale celei cu totul nevinovate, Preafericite Ioachime, ne-a
răscumpărat pe noi din robia diavolului; pentru aceasta cântăm cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid de apărare eşti credincioşilor şi turn de scăpare tuturor celor ce aleargă la tine, Ana, cea cu nume de
împărăteasă; că prin mijlocirea ta se mântuiesc cei ce te laudă pe tine, zicând:
Condacul al 11-lea
30/37
Pereche preafrumoasă şi însoţire de Dumnezeu aleasă, Ioachim şi Ana, cei ce sunteţi acum străluciţi cu
dumnezeiască lumină şi vă veseliţi cu îngerii şi împreună cu fiica voastră cea de Dumnezeu dăruită,
aduceţi-vă aminte de noi cei de pe pământ, care cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Sfeşnic purtător de lumină te are Biserica pe tine, dumnezeiescule Părinte Ioachim, care îndreptezi spre
cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi cei ce cu dor te laudă pe tine, zicând:
Condacul al 12-lea
Podoabă de mare cuviinţă a câştigat Biserica prin pomenirea voastră, prealăudaţilor părinţi; pentru aceea
vă rugăm, pomeniţi-ne pe noi înaintea lui Dumnezeu, şi din toate nevoile izbăviţi-ne pe noi, cei ce cu
dragoste vă lăudăm pe voi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudând naşterea ta cu cântări de Dumnezeu insuflate, Ana, de trei ori fericită, slăvim pe Cel ce cu un dar
ca acesta te-a învrednicit pe tine şi cu dragoste grăim ţie:
31/37
Bucură-te, cununa cea neveştejită a maicilor;
Condacul al 13-lea
O, preafericită însoţire a dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, cei ce staţi lângă scaunul Dumnezeirii,
primind laudele acestea ale noastre, izbăviţi-ne cu rugăciunile voastre de chinurile cele veşnice şi de toată
ispita, ca împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să spună vestirea de bucurie Dreptului Ioachim, zicând:
„Ioachime, Ioachime, auzitu-s-a rugăciunea ta; şi iată, femeia ta va naşte ţie o fiică de care cerul şi
pământul se vor bucura”, lăudându-te pe tine şi zicând:
32/37
Condacul 1
Însoţirii celei de Dumnezeu alese, dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, ca celor ce aţi născut pe Maica
Vieţii noastre, binecuvântată de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cântări de laudă
aducem vouă noi, rugătorii voştri; iar voi, că cei ce aveţi îndrăzneală către Dumnezeu, păziţi-ne cu
rugăciunile voastre de toate primejdiile pe noi, cei ce cântăm: Bucuraţi-vă, părinţi de trei ori fericiţi!
33/37
Psalmul 3
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic
sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!". Iar Tu, Doamne, sprijinitorul
meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi
m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că
Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă
vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea şi peste
poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Psalmul 6
Psalmul 19
Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacov. Trimită ţie ajutor din
locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta
bineplăcută să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de
mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum
am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel
sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului
Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne,
mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea
inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările
bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de
zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că
îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul
nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii
Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării
Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei
pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor
putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria
Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
34/37
Psalmul 30
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să
mă mântuieşti. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei
hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. În mâinile
Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc
deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai
căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-
ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul
meu, sufletul meu şi inima mea. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru
sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei
foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din
inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se
adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Iar eu către Tine am nădăjduit,
Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!". În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna
vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai
făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul
feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat
este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt
de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Iubiţi pe
Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiţi în Domnul.
Psalmul 31
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti
Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam
toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele
Tău mă împungea. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. Zis-am:
"Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va
ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti
scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-
te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal
şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de
tine. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vă
în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.
Psalmul 37
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt
în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este
pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină
grea apăsat-au peste mine. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele. Chinuitu-m-
35/37
am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări
şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii
mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-
a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii
mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce
căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar
eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu
are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva
mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea
mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult
decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă
defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; Ia aminte
spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Psalmul 66
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte! Ca
să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele,
Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate! Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca
popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povățui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele
Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvintează-ne pe
noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate
marginile pământului
Psalmul 75
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi
locaşul Lui în Sion. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul. Tu luminezi minunat din munţii
cei veşnici. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au
mai găsit mâinile. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacov, au încremenit călăreţii pe cai. Tu înfricoşător
eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale? Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a
liniştit, Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului. Că gândul
omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului
Dumnezeului vostru. Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile
căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.
Psalmul 76
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine. În ziua
necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am
slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am
şi a slăbit duhul meu. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit. Gândit-am la zilele
cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam; Noaptea în inima mea gândeam şi se
frământa duhul meu zicând: Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? Oare, până
în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va
închide în mâinile Lui îndurările Sale? Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea
36/37
dreptei Celui Preaînalt. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile
Tale, dintru început. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi. Dumnezeule, în
sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci
minuni! Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacov
şi ai lui Iosif. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat
adâncurile. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale
lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi
urmele Tale nu se vor cunoaşte. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Psalmul 84
Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacov. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău,
acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale.
Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-Ți întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei
mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam? Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui
viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său. Şi peste cuvioşii Săi
şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca
să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au
sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul
nostru îşi va da rodul său; Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.
37/37