Unul dintre-amicii mei ,

e-un băiat cam rotofei

cu nas cârn şi păr vâlvoi !
Vă voi
Văspune despre e el
voi spune despre
că îl cheamă Bondocel.
El gândeşte... Şi visează.
Vezi? Şi-acum...E-aproape seară
Bondocel îşi spune iară
o poveste minunată
Ce-o să fie el... odată...
Când o creşte copăcel.
Prin fereastra de la stradă jos în orice trecător.
cată parcă-n viitor Şi-n închipuire pleacă
şi se-apleacă...să se vadă să-şi aleagă meseria.
Tii! Grozavă meserie
Fac şi eu grădinărie! Moşul n-a răspuns nici pâs!
- Ia-mă, nene, ucenic
I-a făcut un semn şi-a râs.
Să-ţi ajut la mai nimic
 Hai cu mine să-ţi arăt...
Sapă, grapă, cară apă şi mai cară
Când o roabă , când o scară, când furtunul...
Vezi ca-i judecat în pripă
Dar, urmând călătoria C-a pătruns în mare taină
şi-a ales croitoria. cum croieşti şi coşi o haină,
Şi-ntr-o zi se va trezi nici prea lungă ,nici prea scurtă,
Acum mă opresc niţel -Iute ! Pune-mi tălpi la ghete !
La cizmar învăţăcel. Bate-mi ţinte şi blachiuri
Vin copii, băieţi şi fete: La bocancii pentru schiuri.
 Dar zidar, ce meserie! Da ! O cărămidă-i mică

Stinge varul dă-mi mortarul Dar cu toate celelalte

Şi pe urmă,zi-i mistrie ! Mâna omului ridică

ziduri tari şi case-nalte.
 Câte case fac o stradă? că a fost şi el părtaş.

Câte uliţi un oraş? El, piticul din grămadă

Ce n-ar da, cândva să vadă Să se –nalţe în uriaş?

 Hei, tâmplar de mobilă Na-i cumva din întâmplare
Ce profesie nobilă ! Treabă pentr-un ucenic
-Ia zi-mi, meştere tâmplare Tânăr, harnic şi voinic ?
 Bucătar, ce meserie, -Ce ne facem, bucătare ?
Poţi munci cu bucurie. Tare ne e foame, tare !
Strigă care mai de care: -Astăzi n-am gătit nimic.
Vânătoarea, straşnic sport !
Poc, poc poc şi dintr-un stol,
Poc ! Şi iepurele-i mort.
Cad...cinci raţe rostogol.
Stau pe loc şi strig –aport.
 Ei, dar ce-ar fi să ajung să fac şotii, să spun glume,
Clown la circ la Câmpulung, să înveselesc o lume.
Clown cu faimă şi renume
 Mă voi face acrobat Plimb un ochi peste mulţime !

S-arăt lumii că-s bărbat ! Trec o dată şi-înc-o dată.

La opt metri înălţime Joc pe funia-ncordată.

Dacă-i vorba de-ameţeală, Luneci lin printre nori
De-nălţimi şi îndrăzneală Şi cobori
Păi, mă fac paraşutist. Pe un câmp smălţat de flori.
Ce-ar fi să mă fac scafandru Într-o bilă de oţel.
cum e unchiul Alexandru ? Ai la nas un soi de trompă
Capul stă cam la strâmtoare Şi respiri ca printr-o pompă.
Să mă fac cioban la oi şi răzbat izvoarele...
Să-mi abat mioarele Să trag fluierul din brâu
pe-unde bate soarele să le cânt, să le doinesc...
Orişce – dar nu...coşar ! şi de piepteni şi de perii.
Nu de murdărie fug Iaca, trebuie să spun
Ci de apă ţi săpun, că de ele mă cam sperii.
 Atenţiune, faceţi loc Şi dă leacuri, şi dă sfaturi.
Trece doctorul Bondoc Să alini şi să ajuţi
şi se plimbă printre paturi şi străini, şi cunoscuţi !
Profesor ? Aş vrea să fiu care azi mă cresc cu greu
Că-s şcolar din tată-n fiu. cum să-nvăţ alţi bondocei
O să-nvăţ de la acei ca să-i cresc la rândul meu !
 Bine-i să fii tractorist Ce te faci,se-ntreabă trist
Dar visarea-şi curmă zborul Când s-a nărăvit motorul
I-a trecut deodată zorul Şi s-a-mbolnăvit tractorul ?
Cum? Ar fi un lucru rar dreg şi propriul meu tractor.
să mă fac şi eu fierar? Poate...Ştiu eu ?...Cum să zic ?
Poate că în viitor Vreau să fiu ...doar ucenic...
Vrei să-ncepi ucenicia, se găsesc şi obiecte de prisos.
Dovedeşte-ţi vrednicia ! Din puţin şi din niţel,
Cam în orice locuinţă turnătorii fac oţel.
 Bondocel porni să ceară cam tocit şi ne-ascuţit,
fierul vechi din zori în seară. croitorul, cinci perechi
Bucătaru-i dă cuţit de foarfeci vechi...
 Acrobatul nişte sârmă Numai că, tăceţi din gură,
şi scafandrul doar o cârmă, dup-atâta alergătură,
tractoristul ,vechiul plug. aţipise-n seara sură.
Şi deodată se făcea... scris-anume pentru el.
C-un poştaş îi aducea, Strălucea pe plic un nume,
prima lui scrisoare unul singur: Bondocel.
Dragul nostru Bondocel
( şapte sute de chintale ).
ai muncit şi tu niţel
Mulţumim, şi să trăieşti !
pentru şarja de oţel
Aici s-a semnat scrisoarea Harnicii băieţi şi fete
...Oţelarii din Cugir, or să aibă trotinete
Reşiţa şi Hunedoara. şi-alte multe jucării.
 -Hai, bondocul mamei, scoală Şi începe cu-mbrăcatul.
vrei să-ntârzii iar la şcoală? Unde-i asta ? Unde-i aia ?
Mai întâi, Bondocel nu-şi face patul Pe dulap ? Ori sub dulap ?
 Ei, şi zorul ăsta-i bun Şi-nsfârşit, cu chiu, cu vai
Scapi de apă şi săpun ! urcă scara la tramvai.
Hai spre şcoal-acum băiete!
 Colo la Kogâlniceanu Ce profesie minunată !
poliţistul opreşte tramvaiul Mă fac şi eu poliţist.
ca să treacă-ntreg alaiul.
Câtă lume adunată... şi tâmplarul cu zidarul,
Parcă trec şi se întrec oamenii din tot oraşul.
bucătarul cu fierarul
 Şi să ştii că fiecare, Vrei să fii ca ei ? Tu poţi !
meserie-parte bună are ! Dar întâi şi-ntâi, învaţă.
Harnici, pricepuţi sunt toţi. Munca-i muncă, nu răsfaţă.
Ce-o să fie Bondocel? Poate-aşteaptă să mai crească

Asta ştie numai el. până să se hotărască.

Dar voi oare ce-o să fiţi ?
Bondocei, să vă gândiţi !