Sunteți pe pagina 1din 2

Organizarea informaţiilor pe disc

Discuri logice (partiţii) , directoare , fişiere

Discul ca suport de informaţie reprezintă un volum de memorie internă sau externă.


Eticheta de volum este un şir de caractere prin care se poate identifica suportul de
informaţiePartiţionarea hard-disk-ului presupune împărţirea acestuia în mai multe segmente
(partiţii) astfel încât sistemul de operare are impresia că fiecare partiţie este un hard-disk
separat.
Avantajele partiţionării unui hard – disk :
- Posibilitatea ca pe un sistem de calcul să existe mai multe sisteme de operare
- Posibilitatea împărţirii mai eficiente a spaţiului de memorare
Se recomandă ca un hard-disk să fie împărţit în cel puţin 2 partiţii ; una cu
sistemul de operare şi utilitarele necesare şi cealaltă cu programele,datele utilizatorului.
Fiecărei partiţii i se asociază câte o literă începând cu „C” , apoi „D”
Pentru ca partiţia să fie recunoscută de către sistemul de operare trebuie ca aceasta să fie
formatată. Formatarea reprezintă operaţia prin care partiţia se pregăteşte pentru stocarea
datelor.
Forma de organizare a datelor pe suportul de informaţie este fişierul. Acestea sunt
grupate în directoare . Instrucţiunile utilizate pentru a executa un program sunt memorate în
fişiere de program , iar informaţiile pe care le folosesc programele sunt memorate în fişiere
de date. Când se lucrează cu un program , sistemul de operare prelucrează informaţiile
memorate în fişiere şi le deplasează în cadrul sistemului , după necesitate, fişierele de date
rezultate fiind memorate pe disc.
Informaţia este organizată pe disc în directoare, subdirectoare(directoare conţinute de
alte directoare) şi fişiere. Această organizare poartă numele de arbore de directoare sau
structură arborescentă .
Directorul care conţine subdirectoare se numeşte director părinte . Subdirectoarele
unui director sunt considerate fii ai acestuia.
Directorul care se formează în mod automat la formatarea unui disc se numeşte
director rădăcină. Acesta conţine toate celelalte directoare şi fişiere.
director rădăcină – director – subdirectoare – fişiere
Directorul în care se lucrează la un moment dat se numeşte director curent .
Calea de director este drumul parcurs pentru regăsirea unui subdirector pe disc pornind de
la directorul curent sau directorul rădăcină.
Pentru a regăsi un fişier se va scrie întreaga cale.
EX : D:\dir1\dir2\dir3\fisier.txt

Caracteristicile fişierelor : nume, extensie, dimensiune

Un fişier este caracterizat prin nume, tip, dimensiune, atribute, data şi ora creării,
modificării sau accesării acestuia.
Fiecărui fişier I se atribuie un nume prin care poate fi identificat, majoritatea fişierelor
au şi o extensie format din 3 litere : numele apare primul , iar extensia este separată de nume
printr-un punct şi ajută la identificarea tipului de fişier.
Numele unui fişier nu trebuie să depăşească 255 caractere şi nu trebuie să conţină
caracterele special /,\,:,*,?,”,<,>,!,
Nu trebuie să existe 2 fişiere sau directoare cu acelaşi nume în acelaşi director.
Tipuri de fişiere
 Fişiere executabile : au în mod obişnuit extensia .EXE sau .COM
 Fişiere specializate de date
 Fişiere de text
 Fişiere document
 Fişiere cu imagini
 Fişiere cu sunete
 Fişiere video
 Fişiere neformatate de text : sunt fişiere în cod ASCII (American Standard Code for
Information Interchange) pentru reprezentarea textelor şi au extensia .TXT
 Fişiere de sistem : conţin informaţii despre hardware-ul sistemului. Au în mod obişnuit
extensia .SYS

Atributele fişierelor
Orice fişier are unul din atribute :
- Archive – atribut de arhivă pentru fişierele ce pot fi comprimate
- Read- only – fişierele pot fi doar citite , nu şi modificate
- Hidden – fişierele sunt ascunse pentru vizualizare
- System – fişierele aparţin sistemului de operare
Dimensiunea unui fişier sau director se măsoară în unităţi informaţionale : bit, byte,
Kb,Mb,Gb.
Pentru aflarea dimensiunii unui fişier sau director se dă clic dreapta şi Proprietăţi.