Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din

26.11.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, soluționarea apelului declarat de
inculpatul R împotriva sentinței penale nr. 701 din 7.10.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în
dosarul nr. X.
La apel au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

C U R T E A,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 701 din 7.10.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.
X, în baza art 386 Cod procedura penala a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care
a fost trimis în judecată inculpatul R, din infractiunea de tainuire prev de art 270 alin. 1 NCP cu
aplic. Art. 5 NCP in infractiunea de tainuire prev de art. 221 alin 1 VCP cu aplic. Art. 37 alin. 1
lit. a VCP si aplic. Art. 5 NCP.
In baza art. 221 alin. 1 VCP cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP si aplic art. 5 NCP a condamnat
inculpatul R, fiul lui I si E, nascut la 25.10.1984 in mun Slatina, domiciliat in ___, CNP
xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
In baza art. 61 alin. 1 CP a revocat liberarea conditionata privind restul de 849 zile
neexecutat din pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala 199/23.12.2003 a
Tribunalului O__ definitiva prin decizia penala nr. 3903/09.07.2004 pronuntata de Inalta Curte de
Casatie si Justitie si contopeste acest rest cu pedeapsa nou aplicata, urmind ca inculpatul sa execute
pedeapsa cea mai grea de 849 zile inchisoare in regim de detentie.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-
a si lit b Cod penal, cu referire la art. 8 CEDO si cauza S si P împoriva României pe durata excutarii
pedepsei principale.
În baza art. 274 alin 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli
judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei a rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarele: prin incheierea nr
69/21.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul X, in baza art 128 alin 5 din Legea
302/2004 a fost admisa cererea formulata de Tribunalul Sezana – Republica Slovenia in dosarul
nr I K xxxxx/2009 – 8 de preluare a judecatii privind pe inculpatul R pentru savarsirea infractiunii
de tainuire prev de art 270 alin 1 NCP.
Din continutul actului de sesizare, respectiv propunerea de acuzare formulata de Parchetul
de Stat KOPER Sucursala din Sezana – Republica Slovena rezulta ca in data de 20.09.2009
inculpatul R a fost depistat ca pasager al unui autocar avand nr de inmatriculare X transportand o
motocicleta marca Yamaha tip TMAX 500 pentru care nu detinea documente de provenienta,
apreciindu-se ca acesta a tainuit un bun pentru care ar fi trebuit sau putut sti ca fost obtinut dintr-
o infractiune, fapta fiind incadrata in infractiunea de tainuire prev. de art. 217 alin. 2 Cod penal
sloven.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost citat inculpatul, care nu s-a prezentat la solicitarea
instantei de judecata, fiindu-i asigurata asistenta juridica din oficiu.
De asemenea au fost audiati martorii I si B, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate
la dosar.
 Din fisa de cazier judiciar a rezultat ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale,
savarsind fapta dedusa judecatii in stare de recidiva postcondamnatorie, respectiv in timpul
liberarii conditionate privind restul de 849 zile neexecutat din pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata
prin sentinta penala nr. 199/23.12.2003 a Tribunalului O, definitiva prin decizia penala nr.
3903/09.07.2004, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Analizind materialul probator administrat in cauza, instanța de fond a retinut urmatoarea
situatie de fapt:
Cu adresa nr. 3640/II/5/2015 din 14 aprilie 2015 a Ministerului Public – Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, s-a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare
slovene - având ca obiect transferuri de proceduri în cauza privind pe cetățeanul român R, fiul lui
I și E, născut la data de 25.10.1984 în Slatina, județul O, domiciliat în comuna Izvoarele, CNP x,
la care s-a atașat referatul, anexe și traducerile certificate în limba română.
Curtea de Apel Craiova – Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori a înregistrat cauza sub
nr. X, la data de 16 aprilie 2015, acordându-se termen de judecată la data de 21.04.2015.
Din referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr.
3640/II/5/2015 din data de 14 aprilie 2015, se rețin următoarele:
Prin adresa I K din 23.05.2011, Tribunalul din Sezana – Republica Slovenia, a formulat o
cerere de cooperare judiciară internațională, având ca obiect transferul de proceduri în cauza
privind pe cetățeanul român R.
Cererea autorităților judiciare din Republica Slovenia, împreună cu documentația aferentă,
au fost înaintate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin intermediul Parchetului de
pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul de Cooperare Judiciară Internațională, Relații
Internaționale și Programe, la data de 09 martie 2015 sub nr. 7 3403/2014/DR/13b.
Din documentele înaintate a rezultat că prin rechizitoriul nr. I K xxxxx/2009-1 din data de
25.11.2009, Parchetul de Stat Koper – Sucursala din Sezana, a înaintat Tribunalului din Sezana –
Departamentul penal, instanță competentă material și teritorial, dosarul prin care s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpatului R, fiul lui I și E, născut la data de 25.10.1984 în Slatina, județul
O__, domiciliat în ____, CNP x, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 217 din
Codul penal sloven.
În fapt, s-a reținut că, la data de 20.09.2009, în stația OMV din Fernetici, lucrători de poliție
din cadrul Secției de Poliție pentru Măsuri Compensatorii Koper, au identificat într-un autobuz
marca Setra, cu nr. de înmatriculare X, o motocicletă marca Yamaha tip Tmax 500, care figura
sustrasă din republica Italia din data de 16.09.2009. În urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul
R nu a putut prezenta lucrătorilor de poliție actul de cumpărare sau documentația vehiculului, și
nici cheile de contact pentru motocicletă, iar maniera în care motocicleta fusese obținută și prețul
acesteia erau neobișnuite.
S-a apreciat de către organele de urmărire penală că inculpatul R a săvârșit infracțiunea de
tăinuire prev. de art. 217 din Codul penal sloven, fapta fiind incriminată în legislația românească
ca infracțiunea de tăinuire prev. de art. 270 alin. 1 NCP.
La data de 23 mai 2011 judecătorul de la Tribunalul din Sezana, căruia i-a fost repartizată
cauza spre judecare, a propus ca dosarul penal nr. I K xxxxx/2009-8, privind pe cetățeanul român
R, să fie transferat autorităților judiciare competente din România, stat pe al cărui teritoriu
inculpatul își are domiciliul.
Având în vedere starea de fapt prezentată și actele înaintate de autoritățile judiciare
slovene, din care rezultă că în cauză urmărirea penală a fost finalizată de către Parchetul de Stat
Koper – Sucursala din Sezana prin I K xxxxx/2009-1 din 25 noiembrie 2009, s-a apreciat că
prezenta cererea de cooperare judiciară poate fi calificată drept o cerere de preluare a judecății.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 128 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările ulterioare, s-a propus
admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare slovene, de preluare a judecății în cauza privind
pe cetățeanul român R.
Prin incheierea nr 69/21.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosar nr
XXXXX s-a dispus, in baza art. 128 alin.5 din Legea nr.302/2004, republicată admiterea cererii
de preluare a judecății formulată de Tribunalul Sezana - Rep ublica Slovenia, în dosarul nr. I K
xxxxx/2009-8 privind pe numitul R.
În baza art. 35 C.pr.pen. rap. la art. 42 alin. 1 teza 1 C .pr.pen. a fost înaintata cauza
Judecătoriei Slatina în vederea continuării judecății privind infracțiunea de tăinuire prev. de art.
270 alin 1 NCP.
In raport de materialul probator administrat in cursul urmaririi penale de catre autoritatile
slovene si in cursul cercetarii judecatoresti instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 20.09.2009 in jurul orei 21.00 organele de politie din cadrul Republicii Slovenia
a oprit pentru control in apropierea statiei Peco OMV Fernetici – South, Sezana, Partizanska Cesta
98 autocarul cu nr de inmatriculare X care circula pe autostrada AA3 dinspre Republica Italia.
Conducătorul autovehiculului mentionat anterior a fost identificat in martorul B.
Cu ocazia controlului efectuat asupra bunurilor existente in autovehicul la compartimentul
bagaje a fost identificat o motocicleta marca Yamaha tip TMAX 500 JYASJxxxxxxxxxxxx despre
care martorul B a precizat ca apartine inculpatului R care a fost imbarcat de la Roma impreuna cu
motocicleta.
Solicitandu-i-se inculpatului sa prezinte documentele pentru vehiculul in cauza acesta le-a
precizat autoritatilor slovene ca nu detine acte de provenienta sau vreo factura care sa dovedeasca
achizitionarea motocicletei, iar in declaratiile date in cursul urmaririi penale a autoritatilor slovene,
acesta a precizat ca motocicleta a achizitionat-o dintr-un targ din Roma, de la o persoana
necunoscuta spunandu-i-se ca nu este in stare de functionare si de aceea a apreciat ca nu sunt
necesare documente care sa justifice provenienta acesteia.
In ceea ce priveste motocicleta sus mentionata, in urma verificarilor in baza de date SIS s-
a constatat ca figura ca fiind furata din Republica Italia la data de 16.09.2009.
Din declaratiile martorilor B si IC, audiati atat in cursul urmaririi penale de catre autoritatile
Slovene, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, a rezultat ca in data de 20.09.2009 in calitate de
conducator auto pe autocarul cu nr de inmatriculare X au plecat de la Roma cu destinatia Romania,
autocarul fiind ocupat de mai multi calatori printre care si inculpatul R, la compartimentul bagaje
aflandu-se mai multe bunuri.
In ceea ce privește motocicleta in cauza, martorii au precizat ca aceasta a fost adusa de
catre inculpate, insa de imbarcarea persoanelor si a bagajelor s-a ocupat numitul D G –
administratorul societatii ce detinea autocarul.
De asemenea din declaratia martorului B a rezultat ca la momentul opririi pentru control
autocarului de catre autoritatile slovene, inculpatul R a vrut sa fuga fiind prins de organele de
politie slovene.
Cu privire la motocicleta in cauza, aceasta, la data de 28.09.2009, a fost restituita partii
vatamate Fortesi Geanluca din Republica Italia.
 In ceea ce il priveste pe inculpat, acesta desi legal citat nu s-a prezentat la solicitarea
instantei de judecata pentru a putea fi audiat si pentru a-si formula singur apararea cu privire la
savarsirea infractiunilor pentru care a fost trimis in judecata, asigurandu-i-se asistenta juridica din
oficiu.
In cauza dedusa judecatii, inculpatul R a fost legal citat, acesta fara a se prezenta la
solicitarea instantei de judecata pentru a fi audiat in legatura cu faptele pentru care a fost trimis in
judecata si pentru a propune probe in apararea sa, fiindu-i desemnat un apar ător din oficiu.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului R care in ziua de 20.09.2009 a fost depistat
de autoritatile din Republica Slovena detinand o motocicleta marca Yamaha tip TMAX500
cunoscand ca provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala intruneste elementele
constitutive ale infractiunii de tainuire prev de art. 221 alin. 1 VCP.
S-a apreciat ca dispozitiile VCP constituie legea penala mai favorabila pentru inculpat in
raport de limitele de pedeapsa prevazute in cele 2 acte normative, astfel ca in baza art. 386 Cod
procedura penala va schimba incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis in judecata
inculpatul R, din infractiunea de tainuire prev. de art. 270 alin. 1 NCP (cu intentie directa sau
indirecta) cu aplic. art. 5 NCP in infractiunea de tainuire prev de art. 221 alin. 1 VCP (doar cu
intentie directa) cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a VCP si aplic. art 5 NCP.
S-a motivat că elementul material al laturii obiective a infractiunii retinute in sarcina
inculpatului consta in dobandirea, respectiv trecerea bunului provenit din savarsirea unei fapte
prevazuta de legea penala in proprietatea inculpatului, neexistand date concrete ca inculpatul ar fi
fost autorul faptei de sustragere a bunului sus mentionat.
Sub aspectul laturii subiective s-a apreciat că fapta a fost comisă cu INTENȚIE
DIRECTĂ în sensul că inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea
lui prin savarsirea faptei.
S-a motivat că în cauză intenția inculpatului de a săvârsi infracțiunea de tăinuire
există întrucât acesta a deținut bunul ce face obiectul prezentei cauze fără a avea documente
prin care să justifice proveniența bunului respectiv.
S-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că ar fi achiziționat motocicleta de la o
persoană necunoscută, fără chei și fără documente justificative, nu a fost primită și nu este de
natură să îl exonereze pe acesta de răspunderea penală, întrucât inculpatul ar fi trebuit să știe că
bunul respectiv ar fi trebuit achiziționat în baza unor documente justificative pentru a crea aparența
de legalitate a tranzacției efectuate cu privire la acel bun.

Totodată s-a apreciat că atitudinea inculpatului care la oprirea autocarului de catre

autoritatile slovene a incercat sa fuga, a denotat faptul ca acesta avea cunostinta despre faptul ca
motocicleta pe care o adusese la autocar sa fie transportata in Romania nu a fost obtinuta prin
mijloace legale.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanta a avut in vedere criteriile generale
de individualizare prev. de art. 72 CP, respectiv dispoz. partii generale, limitele de pedeapsa fixate
in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si atitudinea
acestuia in timpul desfasurarii procesului penal, circumstantele concrete in care a fost savarsita
fapta.
- Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând soluția instanței de fond sub aspectul
legalității și temeiniciei, solicitând desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare
întrucât arătând că prin modul cum a fost judecat și condamnat la instanța de fond, pentru o
 infracțiune pe care nu a comis-o, fără să aibă cunoștință de dosar și în lipsa apărătorului, consideră
că i-a fost încălcat dreptul la apărare și că nu s-a parcurs procedura Camerei preliminare, trecându-
se direct la judecată. În teză subsidiară a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea reținută în cauză
întrucât nu este vinovat.
La instanța de apel inculpatul a fost ascultat în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 CPP.
raportat la art. 378 CPP., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În declarația data, inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei penale pentru care a
fost trimis în judecată, că fiind mecanic a cumpărat motocicleta defectă, pentru piese din târgul din
Roma, unde era expusă, cu suma de 300 euro, aceasta i-a fost adusă cu o camionetă la locuința din
Roma de vânzătorul pe care nu îl cunoștea.
În condițiile în care nu funcționa, vânzătorul i-a spus că nu îi trebuie acte, motiv pentru care
nu i-a dat nici cheia de contact. Fiindu-i necesare piesele pentru reparația unei motociclete din
țară, în momentul în care autocarul a fost oprit pentru control nu a încercat să fugă, acest lucru
fiind imposibil, în condițiile în care se aflau pe autostrada, iar actul său de identitate se afla la șofer.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate sub
toate aspectele de fapt și de drept, văzând și dispozițiile art. 417, 418 și 420 CPP, Curtea reține și
constată următoarele:
- În ceea ce privește criticile formulate cu privire la lipsa apărătorului, în condițiile în care apărarea
a fost obligatorie, sunt apreciate ca nefondate, inculpatul fiind reprezentat de avocat din oficiu
desemnat de către instanță în conformitate cu dispozițiile legii.
Nu vor fi primite nici criticile inculpatului cu privire la neparcurgerea procedurii de cameră
preliminară, întrucât ceea ce s-a preluat în conformitate cu dispozițiile art. 128 alin. 5 din Legea
302/2004 a fost faza de judecată, nefiind posibilă o verificare a legalității administrării probelor și
a efectuării actelor de urmărire penală de către autoritățile judiciare slovene.
În actul de acuzare întocmit de Parchetul de Stat Koper de pe lângă Tribunalul Sezana s-a
reținut în sarcina inculpatului R săvârșirea infracțiunii de “ tăinuire a unui bun pentru care ar fi
trebuit sau putut ști că a fost obținut dintr-o infracțiune”, prevăzută de art. 217 alin. 2 din Codul
Penal slovac, reținându-se în fapt că la data de 20.09.2009 ora 21, în Sezana, fiind pasagerul unui
autocar pentru transport persoane marca SETRA, Cu nr. de înmatriculare X (RO), a transportat o
motocicletă marca Yamaha, tipul TMAX 500, nr. sașiu JYASJxxx, însă autocarul (care circula pe
autostrada AA3 dinspre Republica Italia) a fost oprit de Poliția Koper, Secția de Poliție pentru
măsuri compensatorii, Koper, în stația peco OMV Fernetici-South, Partizanka cesta 98, (poliția de
control la frontieră), găsind în timpul controlului la compartimentul bagaje motocicleta, inculpatul
R trebuind sau putând ști că este furată, deoarece nu avea nici chei nici vreun document pentru ea,
sau vreo factură care să dovedească că este propietarul motocicletei, știind că este produsul unei
infracțiuni.
Pentru infracțiunea de tăinuire, legea penală slovacă la art. 217 alin. 1 prevede: “Persoana
care cumpără, ia gaj sau altfel primește, ascunde sau dispune de un bun mobil sau imobil
despre care știe că a fost obținut dintr-o infracțiune este condamnată la cel mult 2 ani
închisoare”, iar la alin. 2: “ Persoana care comite infracțiunea prevăzută de alineatul
anterior și care ar fi trebuit sau ar fi putut ști că bunul a fost obținut dintr-o infracțiune este
pedepsită cu amendă sau cu cel mult 1 an închisoare”.
Infracțiunea de tăinuire de la aliniatul 1 își găsește corespondent în legea penală română în art.
221 din VCP, în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv în dispozițiile art. 270 din NCP.
 Potrivit articolului 270 alin. 1 din NCP în vigoare de la 1 februarie 2014, infracțiunea de
tăinuire constă în: ”Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun,
de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta
provine din săvârșirea unei faptre prevăzută de legea penală(…)”
În condițiile intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a NCP, în aplicarea dispozițiilor art.
5 c.p. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitive a cauzei, corect a
fost apreciată de instanța de fond ca fiind lege penală mai favorabilă dispozițiile art. 221 din codul
penal de la 1969.
Potrivit dispozițiilor art. 221 alin. 1 din VCP, infracțiunea de tăinuire constă în: “Primirea,
dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că
bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a
urmărit obținerea, pentru sine ori altul, a unui folos material ”.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tăinuire întrucât acesta a
deținut bunul fără a avea documente prin care să justifice proveniența bunului, coroborat cu
atitudinea inculpatului din momentul opririi autocarului de autoritățile slovace, evidențiată de
declarațiile martorilor Bși IC, potrivit cărora inculaptul ar fi încercat să fugă.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de tăinuire prevăzută de dispozițiile art. 221
din CP de la 1969 cuprinde atât elemental subiectiv propriu zis, cât și două cerințe esențiale.
Elementul subiectiv este reprezentat de voința făptuitorului de a efectua acțiunea de
tăinuire și activitățile care constituie elemental material al infracțiunii (primirea,
dobândirea, transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia).
Cerințele esențiale constau în cunoașterea de către făptuitor a faptului că bunul respectiv
provine dintr-o infracțiune anterioară, respectiv urmărirea obținerii unui folos material
pentru sine sau altul.
- Astfel, în legea penală română tăinuitorul trebuie să cunoască de la început că bunul provine
dintr-o faptă penală și îl acceptă în scopul unui folos material, această infracțiune fiind
săvârșită doar cu intenție directă.

În conf. cu dispozițiile legale (art. 103 alin.3 c.p.p.), condamnarea unei persoane se poate
dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice
îndoială rezonabilă, iar după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea
convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
Simpla împrejurare că inculpatul nu are cheile și actele motocicletei cumparate din târgul din
Italia cu 300 euro, aceasta fiind nefuncțională, și că ar fi încercat să fugă în momentul controlului
poliției slovace, aspect negat de inculpat, nu pot conduce la reținerea dincolo de orice îndoială
rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta penală de tăinuire, respectiv că a dobândit motocicleta
cunoscând că este furată, situație pe care a acceptat-o cu scopul de a obține un folos material pentru
sine sau a altul.
Dacă legea penală slovacă în alin 2 al art 217 – infracțiune pentru care s-au făcut
cercetările și acuzarea - prevede sub aspectul laturii subiective posibilitatea săvârșirii faptei
și cu alte forme de vinovăție (inculpatul dobândind bunul “ar fi trebuit sau ar fi putut ști
că bunul a fost obținut dintr-o infracțiune”), legea penală română în vigoare la data comiterii
faptei, septembrie 2009, prevede săvârșirea infracțiunii de tăinuire numai cu intenție directa
(calificată de scop), astfel că dacă făptuitorul nu a cunoscut proveniența ilicită a bunului,
fapta nu constituie infracțiunea de tăinuire, nefiind întrunite elementele constitutive ale
acesteia.
Cum în cauză după administrarea întregului probatoriu – respectiv, proces verbal de constatare
întocmit de autoritatile slovene, înscrisuri, declarații inculpat, declarații martorilor BIC, dovezile
de ridicare-predare a bunului, declarațiile inculpatului – instanța de apel constată că nu este
dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a cunoscut proveniența
ilicită a bunului, nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție, urmează a se dispune achitarea
inculpatului în temeiul art. 17 alin. 2 CPP. rap. la art. 16 lit. b CPP pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 221 din CP de la 1969 (faptă la data de 20.09.2009).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a CPP se va admite apelul inculpatului,
se va desființa hotărârea atacată și rejudecând, hotărârea va fi reformată conform celor reținute
mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, INSTANȚA DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R împotriva sentinței penale nr. 701/ 7.10.2015, pronunțată
de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X. Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
Menține schimbarea încadrării juridice. În baza art. 17 alin. 2 CPP. rap. la art. 16 lit. b CPP
Achită pe inculpatul Rpentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 VCP (faptă la data de
20.09.2009). Cheltuielile judiciare de la fond și din apel rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința de la 10 Decembrie 2015.

Art. 270-lg 268/2009 NCP
Tăinuirea
(1) Primirea, dobândirea,
transformarea ori înlesnirea
valorificării unui bun, de către o
persoană care fie a cunoscut, fie a
prevăzut din împrejurările concrete
că acesta provine din săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală,
chiar fără a cunoaşte natura
acesteia, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului
nu poate fi mai mare decât
pedeapsa prevăzută de lege pentru
fapta săvârşită de autor.
(3) Tăinuirea săvârşită de un
membru de familie nus e
pedepseste.
Art. 221 – lg 15/1968 VCP ‐ Alin. (1) NCP – adaugă o calificare
autorului („a prevăzut”).
Tăinuirea Se renunţă, ca fiind irelevantă, la
Primirea, dobândirea sau condiţia urmăririi unui folos (scopul
transformarea unui bun ori calificat) deci rezultă că fapta poate fi
înlesnirea valorificării acestuia, comisă fie cu intenţie directă, fie cu
cunoscând că bunul provine din intenţie indirectă.
săvârşirea unei fapte prevăzute Se reduce pedeapsa şi se introduce
de legea penală, dacă prin alternativa amenzii.
aceasta s‐a urmărit obţinerea, ‐ Alin. (3) NCP se extinde cauza de
pentru sine ori pentru altul, a nepedepsire prin utilizarea noţiunii de
unui folos material, se „membru de familie”.
pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 7 ani, fără ca sancţiunea
aplicată să poată depăşi
pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea din care
provine bunul tăinuit.
Tăinuirea săvârşită de soţ sau
de o rudă apropiată nu se
pedepseste.

- CU INTENȚIE DIRECTĂ SAU - DOAR CU INTENTIE

INDIRECTĂ DIRECTĂ