Sunteți pe pagina 1din 10

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane 2007 – 2013;


Investeşte în oameni!

CUM IA DECIZIILE UN LIDER ŞI METODE DE DECIZIE


PERFORMANTE

DECIZIA = un proces dinamic, raţional, un act de voinţă, un act deliberat, de


alegere a unei variante de acţiune, din două sau mai multe posibile, considerată optimă,
pentru realizarea scopului urmărit.
A lua decizii implică incertitudini şi riscuri, atât din punct de vedere individual cât şi
colectiv. Luarea unei decizii reprezintă arta alegerii celei mai optime soluţii din toate
versiunile disponibile, alegere ce va fi făcută prin cele 3 posibile situaţii privind
informaţiile existente: certitudine, risc sau incertitudine. Întregul proces pare simplu, iar
oamenii iau decizii pe baza acestuia în mod automat, însă dificultăţile apar atunci când un
lider trebuie să identifice criteriile de selecţie şi informaţiile ce duc la un proces de luare
al deciziei facil. Liderul trebuie să fie la curent cu noutăţile în procesul luării deciziei, să
fie conştient că deciziile sale au un rol important, acela de a garanta o bună desfăşurare a
activităţii organizaţie, conform obiectivelor stabilite.
Liderii pot lua decizii ce afectează grupuri de persoane sau chiar întreaga organizaţie,
făcând apel la resurse importante, cu efecte prezente / pe termen lung.
Orice decizie trebuie:
- să aibă fundament ştiinţific, respectiv să se bazeze pe folosirea unui instrumentar
ştiinţific adecvat;
- să fie împuternicită, adică să fie adoptată de persoana care are sarcini în acest sens,
care are cunoştinţele, calităţile şi aptitudinile necesare fundamentării respectivei decizii;
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

- să fie clară, concisă şi necontradictorie, adică să permită o înţelegere corectă a


deciziei;
- să fie oportună, adică să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi
operaţionalizare;
- să fie eficientă, adică să coreleze raportul dintre efectul obţinut şi efortul făcut;
- să fie completă, adică să cuprindă toate elementele necesare înţelegerii corecte şi,
mai ales, implementării deciziei.
Luarea unei decizii depinde în mare măsură de subiectivismul decidentului,
depinzând de personalitatea, temperamentul şi experienţa acestuia, precum şi de mediul
în care decizia urmează a fi adoptată. Există cu toate acestea, anumite instrumente care
pot asigura un anumit grad de obiectivizare a procesului decizional atunci când aplicate şi
utilizate în mod logic şi coerent. În cadrul unui proces decizional (la nivelul unei afaceri
profitabile, a ONG-urilor şi agenţiilor guvernamentale), decidentul trebuie să definească
problema şi să stabilească obiectivele, respectiv să identifice toţi factorii adecvaţi,
restricţiile şi interdependenţele. El trebuie să colecteze cât mai multe informaţii
relevante în condiţiile unor restricţii de timp şi cost, să analizeze datele culese, să
specifice soluţii alternative şi să le evalueze în termeni de profit şi cost şi să aleagă cea
mai bună soluţie.

Elementele care influenţează deciziile


Capacitatea de decizie presupune discernământ şi obiectivitate în alegere,
posibilitatea de a delibera atent şi întemeiat asupra soluţiei optime, ceea ce antrenează
gândirea lucidă şi spiritul realist axat pe o severă gândire critică. Capacitatea de decizie
implică priceperea în a alege şi a ierarhiza mijloacele adecvate de finalizate a alternativei
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

optime, iar dacă ar fi să structurăm procesul luării deciziilor, următoarele elemente


generale sunt necesare:
1. Identificarea şi definirea problemei;
2. Exprimarea obiectivului şi criteriilor de alegere;
3. Identificarea informaţiilor pentru facilitarea deciziei;
4. Folosirea informaţiilor pentru a produce opţiuni posibile;
5. Identificarea şanselor de reuşită pentru fiecare opţiune posibilă;
6. Compararea opţiunilor bazându-ne pe şansele de reuşită;
7. Alegerea opţiunii cu cele mai bune şanse de reuşită;
8. Aplicarea deciziei.
Orice persoană atunci când apelează la procesul de rezolvare a problemelor, apelează
şi la un set de alternative, conştientizând faptul că fiecare alternativă are o altă consecinţă
posibilă. În teorie, o persoană va decide numai după ce va analiza dinainte toate opţiunile
oferite şi va alege varianta favorabilă. Numeroase experimente şi studii, teorii şi modele
bazate pe cercetări în domeniul economic, ştiinţelor sociale şi psihologiei au fost realizate
pentru a studia comportamentul persoanelor ce trebuie să ia o decizie. Putem afirma că
elementele esenţiale în procesul de luare a deciziei sunt informaţia valabilă pentru
decident, alături de modul de raţionament al acestuia, gradul de importanţă al anumitor
factori implicaţi, posibilele rezultate ce decurg din luarea deciziei.
Dacă acţiunea de luare a deciziei conţine toate elementele necesare, atunci
posibilitatea ca rezultatul presupus să fie obţinut va depinde de opţiunea aleasă. Astfel
Subiectul  opţiunea dorită  rezultatul aşteptat.
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

Totuşi, într-o organizaţie economică unele elemente pot influenţa luare deciziei,
precum:
- fluctuaţii în activitatea economică. Acestea pot fi: trendul (tendinţă ce se manifestă
pe perioade îndelungate, cu variaţii pe termen scurt), schimbările sezoniere datorate
anotimpurilor şi ciclurile economice.
- schimbări în cererea consumatorului.
- acţiunile întreprinse de concurenţă.
- Guvernul, administraţiile locale, prin restricţiile impuse şi politica fiscală.
- dezastrele naturale.
- managementul deficitar care poate duce la pierderi financiare.

Metoda raţională de luare a deciziilor


Teoria porneşte de la premisa că procesul luării deciziilor este un proces raţional, cu
4 etape clare:
1. Identificarea şi definirea problemei:
a. liderii se pot baza pe experienţa acumulată pentru identificarea unor
posibile probleme pornind de la ideea că dificultăţile din trecut pot fi buni indicatori ai
viitoarelor probleme;
b. liderul se bazează pe scenarii şi proiecţii ce estimează posibile scenarii
viitoare (desfăşurate pe o anumită perioadă de timp) drept instrument speculativ de
predicţie ce identifică posibile decizii viitoare pornind de la un set de condiţii deja
existent.
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

c. o modalitate de identificare şi definire a problemei se regăseşte în


percepţia celor din jur. De exemplu, un lider poate să observe o dereglare în activitate
atunci când primeşte un număr mare de plângeri şi sesizări privind anumite nereguli.
2. Formularea soluţiilor alternative la problema dată: pot fi identificate facil prin
aplicarea unor reguli de decizie, liderii trebuie încurajaţi să nu se grăbească în procesul
decizional, să investească şi să evalueze o multitudine de soluţii alternative.
3. Alegerea celei mai bune soluţii: alternativele se ierarhizează după anumite
criterii:
a. după cost (bani, timp, resurse umane);
b. după calitatea rezultatului.
4. Implementarea şi evaluarea soluţiei.

Modelul raţional creativ de luare a deciziilor


Metoda raţională în procesul luării deciziilor poate reprezenta un motiv de succes
într-un proiect. Însă axarea doar pe o abordare raţională poate înlătura aspectele intuitive,
creative şi emoţionale ceea ce conduce la ignorarea rezistenţei la schimbare, la rigiditate,
la înlăturarea etapelor creative şi la dificultăţi în ceea ce priveşte luarea deciziilor în
situaţii de urgenţă / criză.
Modelul raţional creativ depăşeşte analizarea problemelor curente într-o organizaţie,
accentuând identificarea posibile problemelor şi impactul lor. Gândirea creativă
determină liderul să identifice noi alternative, cu noi soluţii privind rezolvarea
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

problemelor decizionale. Prin această teorie, se face apel şi la gândirea logică, însă
accentul este pus pe imaginaţie şi creativitate.
Probabil că cea mai optimă metodă creativă este reprezentată de tehnica
brainstorming pe baza cărei se analizează problemele existente în vederea descoperirii
cât mai multor soluţii posibile prin abordări neobişnuite. Se interzic reacţiile negative din
partea oricărui membru al grupului faţă de alternativele sugerate până ce toţi membrii vor
prezenta alternativele pe care le percep drept valoroase.
Avantaje:
- obţinerea uşoară de idei noi pentru soluţionarea problemelor manageriale şi de altă
natură;
- costurile reduse necesare pentru folosirea metodei;
- aplicabilitatea pe scară largă a brainstormingului, practic în toate compoenentele
managementului.
Dezavantaje:
- dependenţa puternică a rezultatelor de calitatea coordonatorului;
- se iroseşte timpului grupului cu idei care nu pot fi puse în practică.

Liderul grupului Ideile sunt


Membrii grupului înregistrează evaluate
îşi prezintă ideile fiecare idee pentru numai după ce
a fi analizată au fost
ulterior de către prezentate de
grup către toţi
În această etapă nu se membrii
face nici un comentariu grupului
pe marginea ideilor
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

Procesul de brainstorming.

Luarea deciziilor în grup


Decizia de grup (colectivă) prezintă un interes crescând deoarece:
- grupul prin componenţa sa eterogenă, este deţinător al unui stoc superior de
informaţii şi experienţă, grupul permiţând abordări complexe interdisciplinare;
- grupul decizional are capacitate mărită de creativitate, fiind deţinătorul sumei
energiilor potenţiale a membrilor săi, profitându-se de schimbul fertil de opinii, idei etc.;
- deciziile elaborate în grupuri sunt expresia stilului de management democratic.
Luarea deciziilor în grup prezintă o serie de avantaje, fiind mai oportună decât
decizia individuală. Membrii grupului prezintă o pregătire şi experienţă de muncă
diferită, au capacitate mărită de a evalua şi a analiza toate consecinţele unor variante de
decizie. Grupul este cel care unifică gândirea sistemică asupra fenomenelor, ca urmare a
analizei multilaterale a tuturor influenţelor, decizia de grup având următoarele avantaje:
- este mai bine întemeiată şi fundamentată ştiinţific;
- este mai eficientă deoarece reprezintă un răspuns ştiinţific la o situaţie dată;
- reflectă un mai pronunţat efect creator, diminuându-se astfel riscul erorilor;
- exprimă cu certitudine mărită unitatea de concepţie, de voinţă şi acţiune a
subalternilor organizaţiei sau a majorităţii acestora.
Dezavantaje privind utilizarea grupurilor în detrimentul deciziei individuale:
- grupul are nevoie de mai mult timp pentru a lua decizia deoarece trebuie să asculte
şi să analizeze punctul de vedere al fiecărui membru;
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

- deciziile grupului costă mai mult pentru organizaţie decât deciziile luate de lider
deoarece ele consumă timpul mai multor oameni din organizaţie;
- deciziile grupului pot fi de o calitate mai redusă decât deciziile liderului dacă vor fi
contaminate de eforturile membrilor grupului de a păstra relaţii amicale între ei.
Liderii trebuie să cântărească atent toate avantajele şi dezavantajele luării deciziilor
în grup, ţinând cont de situaţiile specifice organizaţiei proprii şi apoi să ofere grupului
autoritatea de a lua decizii numai atunci când avantajele acestor decizii depăşesc clar
dezavantajele lor.

Luarea deciziilor şi leadershipingul


Liderul deţine cheia succesului, prin utilizarea unei varietăţi de stiluri privind luarea
deciziilor, în funcţie de situaţia existentă la un moment dat. Un lider trebuie să ia
deciziile potrivite, să rezolve crize şi conflicte sau să încurajeze procesele de luare a
deciziilor în grup. Un lider trebuie să fie „şeful” deciziilor – să decidă şi să anunţe
subalternii de decizia sa. Pentru liderul colaborativ, decizia este luată în urma proceselor
de grup, prin următoarele metode de luare a deciziilor, aplicate în funcţie de situaţie:
1. CONSENSUL = grupul ajunge la o înţelegere şi ia o decizie, după discutarea
problemei şi alternativele posibile. Este indicat pentru decizii privind elemente esenţiale
ale activităţii (cum ar fi identificarea şi definirea scopului / stabilirea obiectivului
organizaţiei pe termen lung).
2. VOTUL = metodă simplă de luare a deciziei, bazată pe opţiunile votate de
membrii, rezultatul votului este adoptat de întreg grupul.
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

3. „DATUL CU BANUL” = metodă de luare a deciziei ce se bazează pe noroc,


nefiind recomandată pentru activitatea grupului şi luarea unei decizii raţionale.
4. LIDERUL DECIDE DUPĂ DISCUŢII = iniţial, chestiunea în cauză trebuie
discutată de subalterni, elaborându-se un cod de procedură prin care se exprimă punctele
de vedere şi ideile, apoi liderul ia decizia.
5. LIDERUL DECIDE FĂRĂ CONSULTĂRI = se aplică majoritar în situaţii de
criză majoră, fiind direcţionată de sus în jos, fără implicarea grupurilor decizionale.

Eficientizarea deciziilor manageriale


Fundamentarea, adoptarea şi aplicarea deciziilor manageriale au repercusiuni
economice, sociale ecologice pentru organizaţii, salariaţi şi mediul natural. Administrarea
eficientă a organizaţiilor contemporane impune competenţă decizională susţinută de
procedee ştiinţifice moderne de rezolvare a problemelor. Rezolvarea unei probleme
decizionale antrenează două mari grupe de acţiuni:
- stabilirea şi definirea problemei decizionale (dacă trebuie să se decidă);
- alegerea soluţiei optime care, în conjunctura dată, să satisfacă în cel mai înalt grad
obiectivele urmărite de decident.
Pentru a fi eficientă, o decizie managerială trebuie realizată pe baza principiului
optimizării, care are în vedere:
1. transformarea fenomenului real într-un model matematic;
2. stabilirea factorilor determinanţi ai fenomenului şi interacţiunea lor;
Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013;
Investeşte în oameni!

3. determinarea criteriului de apreciere a optimului şi cuprinderea lui într-o


funcţie matematică de eficienţă economică;
4. construirea modelului matematic care defineşte modelul economic cu ajutorul
factorilor care pot fi influenţaţi, rămânând ca pentru factorii asupra cărora nu
se poate acţiona să se aprecieze global probabilitatea de apariţie şi sensul de
influenţă;
5. aplicarea principiului delegării autorităţii de a lua decizii; decizia să se ia la un
nivel cât mai jos posibil, compatibil cu calitatea şi volumul necesar de
informaţii.