Sunteți pe pagina 1din 27

tef nescu, Ariadna, 2011, „Marcatorii discursivi în nara iunea conversa ional : un studiu de

caz”, în Lauren ia Dasc lu Jinga (coord.), Româna vorbit actual (ROVA).Corpus i studii,
Bucure&ti, Editura Academiei, 2011, p. 279-311.

Ariadna tef nescu


ariadna.stefanescu@gmail.com
Facultatea de Litere

MARCATORII DISCURSIVI ÎN NARA IUNEA CONVERSA IONAL : UN


STUDIU DE CAZ

1. INTRODUCERE

În studiile consacrate marcatorilor discursivi este frecvent abordarea monografic ,


care surprinde polifunc ionalismul lor. Avem în vedere aici studii ale unor autori ca D.
Schiffrin, D. Blakemore, J. Moeschler, J. Jayez, C. Rossari &i înc mul i al ii.
Polifunc ionalismul este interpretat ca polisemie func ional de K. Fischer (1998), ale c rui
valori se actualizeaz diferit în func ie de contextele discursive în care apare marcatorul.
Departajarea uzurilor marcatorilor discursivi se contureaz prin aproximarea tot mai exact a
aspectelor lingvistice &i comunica ionale care conlucreaz regulat &i distinctiv,
individualizând fiecare tip de uz prin nivelul discursiv de plasare a marcatorului, prin tipurile
de sensuri mobilizate de prezen a acestuia în enun , prin inten ia de comunicare f cut
manifest de prezen a particulei pragmatice, prin modul în care operatorul discursiv se poate
glosa sistematic, prin eventualele sinonimii pragmatice pe care le are &.a. ( tef nescu 2007a:
24–41). În acest fel, se poate ajunge la descrieri cât mai complete ale uzurilor în care s-a
stabilizat o marc discursiv .
Abordarea plurinivelar are o tradi ie bogat în literatura de specialitate, în pragmatica
româneasc fiind introdus în anii 1990 prin studiul Lianei Pop (1993) &i prin cel de inspira ie
francez al Marianei Tu escu (1998). În lucrarea de fa p str m acest tip de analiz
plurinivelar pe care o aplic m, ca &i D. Schiffrin, pe e&antioane de conversa ie, numai c aici
vom lua în considerare un singur tip de discurs, mai precis un singur tip de secven
interac ional . Secven a pe care o urm rim este aceea a povestirii derulate în cadrul
conversa iei. Ceea ce vrem s vedem este pleiada de marcatori discursivi care se las atras
de acest tip de secven conversa ional , adeseori de întinderi mari, cum se distribuie aceste
aglomer ri de conectori, numite de noi constela ii, &i cum particip ele la configurarea
secven ei prin valorile pe care le declan&eaz . Ceea ce ne va deosebi de alte analize
polifunc ionaliste este faptul c aici spectrul de valori al fiec rei m rci pragmatice nu va fi
descris analitic &i monografic. Vor fi indicate numai acele valori care se activeaz în contextul
povestirii transmise în cadrul interac iunii verbale. Prin urmare, se vor analiza func iile
marcatorilor &i conectorilor pragmatici din perspectiva întregului discurs de tip povestire, luat
în ansamblul lui, ca act de comunicare.
În acest studiu se acord o aten ie special urm torului fenomen, pe care l-am întâlnit
la mul i din membrii acestei clase pragmatice: capacitatea m rcilor de discurs de a avea un
polifunc ionalism organizat pe mai multe niveluri ale actului de comunicare, de a fi simultan
prezen i în mai multe zone ale discursului ce se constituie în procesul perform rii lingvistice

1
&i interpret rii discursive. Analizând din perspectiva întregului macroact de comunicare, vom
încerca s ar t m faptul c m rcile lexicale cu func ie pragmatic 1 adesea transmit un fascicul
de semnale care, în acela&i timp, dau indica ii de interpretare a sensului comunicat &i
semnaleaz diferite procese intersubiective &i cognitive angrenate de performarea lingivistic .
În analiza de mai jos nu vom face o distinc ie ferm între conectorii sintactico-
pragmatici2 &i marcatorii de discurs3. Reamintim numai faptul general c jonctivii sintactico-
pragmatici, în compara ie cu marcatorii discursivi, tind s ac ioneze mai discret &i în mai
multe feluri asupra semnifica iei propozi ionale prin: (i) capacitatea unora de a avea sens
lexical &i de a se comporta ca operatori cu domeniu asupra con inutului semantic, având un
aport inferen ial la vericondi ionalitatea frazei; (ii) în cazul jonctivilor circumstan iali se
constat faptul c modeleaz sensul comunicat în tiparele semnifica iilor conven ionale ale
implicaturilor stabile de tip circumstan ial; (iii) în cazul unora dintre conjunc iile
complementizatori se poate vorbi de participarea lor la fundamentarea sensului
vericondi ional prin inferen e presupozi ionale; (iv) spre deosebire de conectori, în general,
marcatorii discursivi sunt nonvericondi ionali, i. e. nu au un aport în calcularea sensului
propozi ional ( tef nescu 2007a: p. 15–30)
Comportamentul diferit fa de valoarea de adev r a propozi iilor conectate pe care îl
au jonctivii sintactico-pragmatici fa de marcatorii de discurs ne ajut la stabilirea acurate e a
nivelului sau a nivelurilor unde ei se insereaz în discurs &i a rolului pe care îl au în actul de
comunicare. Ceea ce vrem s propunem aici este un parcurs de alt tip, &i anume dinspre
discurs înspre marcatorii lui, iar nu, a&a cum se obi&nuie&te în prezent rile monografice, de la
maractor spre enun , unde, de cele mai multe ori analiza se poate &i este oprit .
În opinia noastr , secven ele de interac iune verbal sunt categorii conversa ionale,
asem n toare categoriilor func ionale &i gramaticale numai c la alt nivel, &i anume la nivel de
eveniment de comunicare, altfel spus, de discurs.. Spre deosebire de categoriile gramaticale
care se organizeaz în paradigme &i clase, &i unde accesul membrilor este restric ionat,
categoriile conversa ionale nu sunt restrictive formal, nu sunt, probabil, nici ierarhice &i
paradigmatice. Secven ele conversa ionale au un comportament lingvistic preferen ial,
favorizând anumite ocuren e, rutine conversa ionale, construc ii discursive, m rci lexicale.
Dorim s investig m preferen ialit ile manifestate de secven a de povestire transmis
interac ional fa de anumi i marcatori &i conectori, cât &i efectele pe care le au ace&tia asupra
administr rii semnifica iei în aceast categorie conversa ional . De asemenea, analiza
multinivelar a secven ei poate oferi o explica ie asupra faptului c mai multe m rci
discursive apar adeseori în proximitate sau în succesivitate, unele dintre ele ajungând s
formeze coloca ii &i locu iuni4 iar altele, serii armonice sau aglomer ri.
Este adev rat c marcatorii &i conectorii pragmatici care se polarizeaz în jurul unui
anumit tip de secven conversa ional sau în jurul unui anumit tip de act conversa ional î&i
datoreaz prezen a &i stilului conversa ional al locutorului, precum &i contextului de enun are.
Prin urmare, nu numai tipul de secven îi mobilizeaz . Cu toate acestea, credem c , în
general, examinarea m rcilor asociate unei categorii discursive e profitabil pentru c

1
La Fetzer / Ficher (2007), de exemplu, marcatorii discursivi sunt numi i m rci lexicale.
2
La tef nescu 2007a se consider c to i conectorii sintactici au &i o component procedural pragmatic , în
virtutea c reia ei sunt numi i acolo &i conectori sintactico-pragmatici.
3
De exemplu, C. Rossari (2000: 8) introduce în clasa conectorilor pragmatici jonctivi sintactici propriu-zi&i,
adverbe, locu iuni adverbiale, interjec ii, autoarea neizolând o clas aparte a marcatorilor de discurs.
4
Iat câteva exemple selectate aleatoriu: # BIne# acuma # nu tiu cum e mai bine# c # // (ROVA);
c cic a g sit ei p acte c ine de ei. # m rog NU zic nu (ROVA); p i da. -atuncea poate c I de aia#
depinde ce declari TU. # vrei s declari mai mult i pl te ti mai mult( # [ < P asta E.> (ROVA); da? # e# acu #
trei ani era maica la (K) maic -mea la mine( (ROVA); p i din cauza la faptu (sic!) c : ((se aude l tratul
câinelui)) din cauza la faptu c : ia z cea (sic!) # lâng ministeru (ROVA); ((î i drege glasul)) m rog. N-Are
importan& . <R era biblioteca noastr ( e mai complicat( [nu vreau s-o lungesc. > (ROVA); D: puteai s tai #
craca: # < J mai deVREme. >/// C: absoLUT. /// +D: tii? /// A: p i de-aia am i luCRAT. # n-am lu- (K) n-am #
(CE s-o mai repet) (ROVA) etc.

2
surprinde o etap din dinamica acestor particule lexicale, ceea ce poate fi de folos pentru
abord rile monografice &i diacronice, acestea din urm ocupându-se cu procesul de
pragmaticalizare al marcatorilor discursivi.

2. POVESTIREA CONVERSA IONAL CA EVENIMENT NARATIV

Ne definim prin ceea ce spunem, prin felul cum o facem, ar t m cu anticipa ie modul
în care vrem s fim în ele&i &i toate acestea sunt posibile datorit faptului c activit ile
noastre discursive sunt structurate de norme prescriptive, dar &i de eforturile personale de
validare a sinelui (Schiffrin 2007: 408). Nara iunea care se desf &oar într-un context
interac ional se înscrie în zona acestor eforturi. Fiin a uman este un homo narrans, care are o
nevoie fundamental s -&i narativizeze experien a, deoarece în acest fel reu&e&te s &i-o
ordoneze, s dea sens lumii (Johnstone 2001: 635) &i s socializeze (Blum-Kulka 2007: 222).
Cele mai frecvente nara iuni pe care le spunem sunt cele din via a personal . Începem s
povestim de la cele mai fragede vârste, &i abilitatea noastr de a nara se dezvolt treptat, pe
m sur ce ne-o exercit m (Johnstone 2001: 639). De asemenea, ”proprietatea” asupra unei
nara iuni, trecerea ei din tat în fiu, asigurând leg turi de-a lungul genera iilor este un
fenomen curent (Blum-Kulka 2007: 249). Mai mult, nara iunile împ rt &ite creeaz grupuri
coerente, comunit i, de dimensiuni &i importan e diferite, ajungând pân la coagularea
entit ilor na ionale, care &tim c sunt legate de anumite mituri fondatoare, sau pân la
polarizarea grupurilor virtuale5.
Nara iunea conversa ional se înscrie în sistemele culturale ale cunoa&terii comune
(Ochs 1997: 97). Blum-Kulka (2007) arat c povestirea în formatul conversa iei este un
eveniment narativ care cuprinde mai mul i factori, &i anume: actul nar rii, forma nara iunii,
contextul în care se desf &oar evenimentul povestitului, persoana responsabil de acest act,
drepturile de participare narativ , normele care guverneaz povestirea, regulile de interpretare
&i de încurajare a povestitorului. Întregul eveniment narativ se desf &oar pe trei niveluri
dispuse în subordonare: povestea este primul nivel care se afl subordonat actului nar rii, iar
acesta este, la rândul lui, subordonat conversa iei, ultimul &i cel mai cuprinz tor nivel. Între
aceste zone exist multiple locuri de trecere. Frecvent acest du-te-vino dintr-un spa iu în altul
este semnalat discursiv, la fel ca &i organizarea secven ial a povestirii. Marcarea este foarte
variat , de la m rci discursive, la false start-uri, la întreruperi, suprapuneri, turbulen e, la
distribu ia râsului, a privirii &i pân la toat cinetica care înso e&te actul povestirii (Goodwin,
1984). O precizare se cere a fi f cut aici referitoare la structurarea povestirii ca eveniment
verbal. Cele trei componente – povestea, actul nar rii &i conversa ia – reprezint structura de
ansamblu a evenimentului povestirii narate interac ional, iar secven ialitatea, faptul c
nara iunea se desf &oar succesiv, replic cu replic , reprezint mecanismul local de realizare
a structurii ei globale. Marc rile fac vizibile atât structura de ansamblu, cât &i sarcinile
interactive, distribuite &i împlinite în ritmul secven ial al replicilor.
Ervin-Tripp/Küntay (2007) arat c structura povestirii este influen at de context,
ceea ce o face în permanen remodelabil &i disponibil la &lefuiri &i recombin ri ulterioare,
travaliu analog celui depus de povestitorul popular, numai c , aici, cu o anvergur mult mai
mic . A&a-numi ii parametri de sensibilitate la care reac ioneaz povestirea conversa ional
sunt inventaria i de Schiffrin (2007): etnicitatea, clasa social , sexul, vârsta, regiunea, rolul
social, cadrul conversa ional familiar sau institu ional pot determina multiple reconfigur ri ale
povestirii.
Se poate întâmpla ca povestirea conversa ional s fie subordonat sau s intre în
competi ie cu alte activit i lingvistice sau evenimente conversa ionale (Norrick 2007). De
exemplu, ea poate servi ca suport într-o argumenta ie (Tannen 2005: 123), poate fi încapsulat
în structura mai ampl a unui conflict verbal, poate fi parte dintr-o rug minte (Ochs 1997),

5
Auzim ast zi tot mai des cum o anumit întâmplare a stârnit aten ia pe facebook sau twitter, cum radio BBC, de
exemplu, a&teapt comentariile ascult torilor în aceste zone virtuale, comentarii referitoare la o &tire, la un
documentar sau reportaj, la o povestire extraordinar din via a personal .
3
poate surveni în cadrul unei activit i de rezolvare a unor probleme. De asemenea, nara iunea
conversa ional poate fi blocat de anumite activit i conversa ionale, cum ar fi tranzac iile
comerciale. În schimb, conversa ia relaxat este propice apari iei povestirii (Vincent 2001: 4).
Tannen (2005: 123–162), Ervin-Tripp (2007), Blum-Kulka/A. Küntay (2007) constat ,
în urma analizei povestirilor performate în diferite contexte, – al familiei, seara, la cin , al
&colii &.a. –, c apar diferen e sistematice, privitoare, de exemplu, la orientarea temporal a
nara iunii, la topicurile discursive selectate, la gradul de participare al interlocutorilor (al
copiilor, de pild ) &.a.6
Nara iunile au tendin a s se deruleze în mai multe runde de povestiri, prima povestire
creând contextul favorabil pentru ocuren a urm toarei. Povestitorii au stiluri personale de a
nara, cât &i energie narativ diferit : unul este mai participativ, altul este mai deta&at, unul
poveste&te mai mult, altul se angajeaz mai rar în rolul de narator (Tannen 2005: 123).

2.1 Povestirea conversa%ional' ca textualitate


Labov/Waletzky ([1997]/2007:359–390) definesc nara iunea despre evenimentele
cotidiene ca fiind o „metod de a recapitula experien a trecut prin potrivirea unei secven e de
propozi ii la o secven de evenimente care s-a petrecut în realitate”.7
Vincent/Brés (2001) afirm c no iunea de textualitate narativ aplicat la povestirile
transmise în format interac ional este regândit de W. Labov &i J. Waletzky. Faptul c ele sunt
parte dintr-un eveniment conversa ional, c sunt livrate în format interac ional fiind
determinate de mecanismul schimb rii de replici (turn-taking), c au topicuri preluate din
via a cotidian a povestitorului, c e posibil s nu mai fi fost narate niciodat pân atunci, c
pot fi expuse la o serie de accidente conversa ionale &i c depind de situa ia de comunicare
sunt câteva caracteristici care le confer un caracter aparte fa de nara iunile literare, fie
culte, fie populare. Verbalizarea experien ei personale poate avea diferite grade de
narativitate. Cu cât sunt mai memorabile &i mai povestibile8, cu atât au o narativitate mai
pronun at &i sunt mai departe de relat rile propriu-zise (Vincent/Perrin 2001; 182-187). De
altfel, Tannen (2005:123) subliniaz ideea c nara iunea conversa ional nu trebuie privit ca
o categorie discret – statut pe care îl au cele literare, credem noi –, ci ca un prototip,
organizat prin gradualit i. Cât de narativ sau cât de descriptiv, expozitiv sau argumentativ
este un text nu depinde îns de con inutul lui. Narativitatea se dobânde&te în func ie de criterii
precum dinamicitatea, succesiunea temporal a evenimentelor, inten ionalitatea
9
personajelor , pozi ionarea fa de evenimentele narate, atât a lor, cât &i a naratorului,
observabil prin rolurile strategice pe care le adopt , polifonia construit de narator &i
probabil c aici mai concur , prin influen conjugat , înc multe alte aspecte narative.
Dinamica, succesiunea temporal , inten ionalitatea, pozi ionarea, heteroglosia sunt concepte
graduale. Prin urmare, caracterul narativ al textelor este &i el gradual.
Textualitatea narativ a povestirilor conversa ionale, care este aparte de cea a
nara iunilor literare, trebuie în eleas din perspectiva transform rii experien ei personale în
performan verbal (Schiffrin 2007). Cel mai simplu mod de a dovedi, la nivel de
textualitate, diferen ele dintre nara iunile spontane ale unei istorii personale &i cele literare
este prin indicarea deosebirilor structurale. Recapitularea discursiv a unei experien e private

6
În familiile americane ancorajul temporal este în trecutul apropiat, în cele evreie&ti – în trecutul îndep rtat; în
primul grup, nara iunile sunt legate de evenimentele zilei, în cele evreie&ti, topicurile sunt, mai curând, amintiri
din istoria familiei (Tannen 2005).
7
În original, defini ia sun a&a: “We have defined narrative informally as one method of recapitulating past
experience by matching a verbal sequence of clauses to a sequence of events which actually occured” (Labov/
Waletzky, 2007: 366).
8
Caractreistica de a fi povestibile se refer la faptul c locutorului narator trebuie s i se accepte interven iile
comunicative lungi, prin urmare s i se acorde un spa iu social mai mare decât în alte situa ii de comunicare
(Vincent/Perrin, 2001).
9
Pentru o discu ie mai ampl , a se vedea Zafiu (2000, p. 35–48) &i autorii la care se face trimitere acolo.
4
este constituit din evenimente consecutive10, care se grupeaz , în mod ideal, în &ase
subsecven e narative, constat Labov/Waletzky (2007) în urma analizei unui corpus de
povestiri excerptate din 600 de interviuri înregistrate. Aceste subsecven e sunt: (i) rezumatul
povestirii; (ii) orientarea; (iii) evaluarea; (iv) complicarea ac iunii; (v) rezultatul sau
rezolu ia; (vi) coda. Nu toate aceste etape se reg sesc consecvent în nara iunile spontane
reale. Adeseori dou substructuri se comprim , astfel încât se poate ca discursul narativ s
ajung foarte repede la final, imediat dup complicarea ac iunii, iar deznod mnântul s se reia
de mai multe ori, uneori chiar de c tre interlocutori.
Structura nara iunilor conversa ionale este flexibil , permi ând, de exemplu, ca
evaluarea s contamineze alte subsecven e, a&a încât poate fi „împr &tiat ” de-a lungul
întregii povestiri, sau ca rezumatul s lipseasc , ori ca rezolu ia s fie o variant mai „palid ”
a ceea ce în naratologie se nume&te deznod mânt. Subsecven a de complicare a ac iunii
trebuie s con in implicit &i punctul culminant, aici asimilat cu „poanta” sau „noima”, ori
„morala” povestirii, adic acea semnifica ie care legitimeaz actul nar rii. Evaluarea &i morala
nara iunii, cum am spus, frecvent inferabil , iar nu explicit , dac nu se contureaz suficient,
pot prejudicia fa a povestitorului (Norrick 2007).
În ultim instan , structura proprie nara iunilor conversa ionale este, pe de o parte,
rezultatul evenimentului narativ al povestitului, iar, pe de alt parte, este justificabil prin
func iile formatoare ale nara iunii, ca eveniment de comunicare ce organizeaz experien a
noastr , care ofer sensul continuit ii sinelui, ajutând la administrarea unui viitor nesigur
(Ochs 1997; Vasilescu 2007: 77-83).

3. SPA II DISCURSIVE +I TIPURI DE SENSURI

Pentru ca nara iunile interac ionale s supravie uiasc fluxului conversa ional, s
dep &easc turbulen ele, întreruperile &i alte disfunc ionalit i contextuale, totodat suscitând
interesul &i satisf când expecta iile auditoriului referitoare la caracterul povestibil &i
memorabil al evenimentelor relatate, ele trebuie s fie puternic marcate discursiv &i retoric
(Norrick 2007). Prin marcare retoric avem în vedere aspecte lingvistice ca: replici
îndeplinind func ionalit i asem n toare formulelor din basm, repeti ii, dialog, reformul ri,
paralelisme, sintax iconic , m rci lexicale. Marcarea discursiv prin m rci lexicale, fenomen
amplu, variat, semnalizeaz nu numai particularit i ale structurii schimbului conversa ional,
dar &i mi&c ri conversa ionale &i activit i de administrare a sarcinilor interac ionale tipice
acestui gen de comunicare.
Având în vedere c marcatorii discursivi sunt ni&te particule extrem de
sensibile la natura informa iei, la zona discursiv , la inten iile de comunicare, ace&ti factori
ne-au f cut s încerc m s construim o tehnic de analiz discursiv care s ne permit s
surprindem (poli)func ionalitatea lor.
(Poli)func ionalitatea marcatorului lexical este o rezultant a rela iei dintre informa ia
(introdus sau f cut manifest de acesta), natura ei (semantic , intersubiectiv sau
procedural ) &i spa iul discursiv în care apare. De asemenea, am observat c marcatorii
discursivi care fac manifest o informa ie intersubiectiv , simultan, instituie sau substan iaz
acea zon . Valorile lor atât de bogate uneori, cât &i prezen a în num r mare ne-au determinat
s consider m marcatorii discursivi ca puncte de emergen a discursului.
Am corelat informa ia pe care marcatorul fie o introduce, fie o face manifest cu
spa iul discursiv. Am observat c , frecvent, operatorii pragmatici au un ancoraj într-un spa iu,
dar pot avea &i o orientare c tre zona discursiv vecin sau pot avea o influen &i în spa iul
al turat, în felul acesta rela ionându-le. Prin urmare, am inut cont de natura sensului introdus

10
Rela ia temporal , foarte important în orice tip de relatare sau nara iune, are un caracter mai special în cadrul
povestirilor conversa ionale. Ea respect nu atât ordinea istoric a derul rii evenimentelor, cât temporalitatea
tr it , experien iat , cu alte cuvinte temporalitatea experien ei evenimentelor. Iat cuvintele autorilor: “Narrative
will be considered as one verbal technique for recapitulating experience – in particular, a technique of
constructing narrative units that match the temporal sequence of that experience.” (Labov /Waletzky 2007: 360).
5
sau semnalizat de operatorul lexical, de locul discursiv în care se ancoreaz aceast
informa ie, de orientarea particulei de discurs.
În cele de mai jos, vom preciza tipurile de informa ie pe care le-am identificat &i
spa iile discursive unde se distribuie ele.

Studiile de pragmatic , de analiz a discursului &i a conversa iei, precum &i cele de
sociolingvistic au îmbog it tipologia sensurilor, ad ugând sensului referen ial sensul
intersubiectiv care se poate analiza în momentul în care un con inut propozi ional este
introdus în contextul s u de enun are. Semnifica ia intersubiectiv este un termen-umbrel pe
care îl folosim ca fiind supraordonat unei tipologii mult mai fine, ca: implicaturile
particularizate, condi iile de succes, for ele ilocu ionare &i sensurile ac ionale, presupozi iile
pragmatice, indica iile procedurale, metalingvistice, cognitive, atitudinale, valorile
argumentative &.a.
În concep ia noastr , identificarea tipurilor de sens, de informa ii, de semnale &i de
valori este fundamental &i ajut la delimitarea spa iilor discursive create în cursul activit ilor
de comunicare verbal . De asemenea, consider m c informa iile comunicate &i împ rt &ite de
participan ii la actul de comunicare, în func ie de natura lor, configureaz &i modeleaz spa ii
discursive diferite. Astfel, în principiu, informa ia narativ se coaguleaz în spa iul narativ,
iar informa ia intersubiectiv , în spa iul intersubiectiv al nar rii.
În orice comunicare, sensul propozi ional &i semnifica ia intersubiectiv se
întrep trund, de multe ori, inextricabil. Tipurile de sensuri nu le întâlnim în form autonom ,
pur , ci în form amalgamat . Cu toate acestea, propozi iile cu informa ie referen ial , a&a-
numitele propozi ii narative (Labov / Waletzky: 2007), sunt cele care substan iaz spa iul
narativ.
Sensurile &i valorile se asociaz , îndeplinind sarcini discursive complexe. De exemplu,
informa ia referen ial care poate s apar în actul nar rii, se deosebe&te de informa ia
narativ prin faptul c nu este parte component din evenimentele povestirii. Informa ia
referen ial poate s fie introdus de enun iator ca o mic precizare la cele întâmplate, la
istoria povestit :

Deci am plecat într-o diminea la serviciu# i stau la potcoav la vitan i în SPA&iu la verde dintre
sensurile de mers ale: # ma Inilor e un spa&iu verde/ i era un # b trîn# c zut# de diminea # i-a venit r u.
(IVLRA: 31)

Atât informa ia referen ial , cât &i informa ia narativ sunt sensuri propozi ionale, informa ii
de con inut. Ceea ce le deosebe&te este plasamentul lor în cadrul actului discursiv. Informa ia
narativ apar ine spa iului narativ, iar informa ia refen ial de precizare, prin faptul c are o
func ie cognitiv , coerentizând cele povestite pentru interlocutor, apar ine spa iului discursiv
intersubiectiv, r mânând îns intim legat de informa ia narativ pe care o secondeaz . În
aceast dubl calitate a ei, de sens referen ial &i de sens intersubiectiv de precizare, mai exact,
de l murire f cut pentru a ajuta interlocutorul s urm reasc &irul evenimentelor narate,
informa ia respectiv are o influen simultan în mai multe spa ii discursive pe care le
intersecteaz . În exemplul de mai sus, precizarea îl ajut pe ascult tor s localizeze spa ial
evenimentul.
Ponderea pe care o au sensurile propozi ionale &i semnifica iile intersubiective e
variabil în func ie de secven a de comunicare. Într-o invita ie, de exemplu, sensul
propozi ional al acesteia este, de regul , subordonat semnifica iei intersubiective, de unde &i
regula de conduit care spune c nu e frumos s refuzi invita ia, regul normatoare a sensului
intersubiectiv pentru întregul act verbal, ce atest importan a mai mare a semnifica iei
interpersonale în raport cu sensul propozi ional. Într-o secven de negociere, dac performerii
angrena i în aceast ac iune afi&eaz obiectivitatea ca dominant interpersonal , atunci ei vor
c uta s expandeze sensul propozi ional &i s contracte semnifica iile intersubiective. Pentru

6
ordin, sensul propozi ional este bine s fie cât mai comprimat, în timp ce sensul intersubiectiv
trebuie s fie foarte manifest în ceea ce prive&te raporturile de putere.
În secven a de povestire, sensurile propozi ional &i intersubiectiv sunt oarecum egale
ca pondere. Aici, nu se poate spune despre sensul propozi ional &i despre semnifica iile
intersubiective c ar avea predispozi ii c tre restrângere sau c tre dezvoltare în propor ii care
s fie semnificativ diferite. Aceasta se explic prin faptul c asupra actului conversa ional al
nar rii nu ac ioneaz constrângeri din partea codurilor sociale &i culturale care s fie de a&a
natur încât s imprime predispozi ii de configurare fie mai ampl , fie mai pu in generoas a
celor dou mari tipuri de semnifica ii.
În povestirile transmise conversa ional, semnifica iile intersubiective se plaseaz în
dou zone discursive: (i) la nivelul nara iunii &i al dialogului personajelor care prind via prin
povestire &i (ii) la nivelul povestitorului &i al auditoriului s u. Se poate astfel vorbi, pe de o
parte, de intersubiectivitatea personajelor, intersubiectivitate care ine de mimesis, de faptul c
avem conversa ie în conversa ie &i, pe de alt parte, de intersubiectivitatea autentic , real ,
instan iat între locutor &i interlocutorii care ascult povestirea sau între ace&tia &i personajele
evocate.
Tinând cont de varietatea sensurilor &i de tipul de secven analizat, am identificat trei
spa ii discursive specifice povestirii în format conversa ional. Este vorba de: (i) spa&iul
narativ propriu-zis; (ii) spa&iul intersubiectivit &ii narate, rememorate, evocate prin diverse
forme de discurs raportat; (iii) spa&iul intersubiectivit &ii nar rii sau spa&iul extranarativ, în
care se desf &oar actul povestirii &i care adun semnifica iile interpersonale genuine,
generate de participarea la actul nar rii în calitate de povestitor &i de ascult tor.11 Dup cum
se poate constata, triparti ia propus de Blum-Kulka (2007), poveste – actul povestirii –
conversa ie, nu a fost preluat aici, deoarece noi nu urm rim decât strict povestirea derulat în
format conversa ional, iar nu întreaga conversa ie, prin urmare analiz m numai povestea &i
actul povestirii ei. Având nevoie s identific m cât mai exact atât zona unde se înscrie
informa ia, cât &i natura ei semantic sau pragmatic , am operat o distinc ie – valabil numai
pentru spa iul narativ propriu-zis – între informa ia narativ &i informa ia intersubiectivit ii
narate. Prin urmare, spa iul narativ &i cel al intersubiectivit ii narate corespund pove tii în
sistemul lui Blum-Kulka, iar spa iul extranarativ corespunde, la autoarea citat , actului
povestirii.

Spa&iul narativ cuprinde:

(a) informa ie referen ial ; (b) informa ie narativ ; (c) informa ie emo ional ; (d)
informa ie evaluativ .

În general, în aceast zon discursiv se adun sensul propozi ional prin care evenimentele
sunt descrise &i „prind via ”. Sensul propozi ional este la baza narativit ii care, am v zut,
depinde de o serie de caracteristici graduale, ca dinamicitate, succesiune temporal &.a. (v.
supra 2.1). Prin urmare, sensul propozi ional nu poate fi mai mult sau mai pu in narativ.
De aceea, con inutul propozi ional, credem, are doar un poten ial de narativitate, care
poate fi exploatat discursiv.

Spa&iul intersubiectivit &ii narate este intim legat de spa iul narativ, f când parte din
mimesisul nara iunii, dar poate fi conectat &i la spa iul nar rii, care este extranarativ. De multe
ori, nara iunile inserate în conversa ie sunt autobiografice. De aceea, intersubiectivitatea
„povestit ” este adesea o reluare a unei intesubiectivit i reale rememorate: „&i atunci i-am zis
&i el a zis &i eu am zis ...” &.a.m.d. Spa iul intersubiectivt ii narate cuprinde:

11
Termenii de récit &i historie din naratologie ar avea urm toarele coresponden e în clasificarea noastr : spa iul
narativ se apropie cel mai mult de conceptul de histoire, iar spa iul intersubiectiv narat &i spa iul
intersubiectivit ii reale ar corespunde no iunii de récit.
7
(a) tot ceea ce este afiliat fenomenului de raportare &i de polifonie, în general. Mai precis,
aici se înscrie discursul raportat propriu-zis, care red ceea ce zic personajele,
dialogul construit (Tannen 2007), care reprezint o vorbire fic ional a agen ilor
narativi, de exemplu, ceea ce naratorul, într-un mod creativ, î&i închipuie c ar fi zis
sau ar fi trebuit s spun personajele într-o anumit situa ie. De asemenea, avem în
vedere &i citarea gândurilor personajelor sau ale naratorului, respectiv vorbirea
interioar , precum &i fundalul heteroglosic evocat de discurs (Martin/White 2005:
92–160), pe scurt, intertextualit &ile angrenate de discurs.
În exemplul de mai jos se trece de la citarea gândurilor la dialogul construit.
Caracterul imaginar al discursului relatat ine de improbabilitatea sensului relativ la
situa ia evocat .

G: -acuma s-a (sic!) gândit c nu le mai trebe nici ca (xx). DA&i-ne un # petec de iarb frumos/
D: da.
+G: cu ni te cop cei po_s faci ceva cum e normal (ROVA:118).

În contextul situa ional este „vocea” unei institu ii care solicit altei institu ii
eliberarea unui spa iu considerat a fi ocupat abuziv cu ni&te vestigii arheologice (este
vorba despre ni&te sarcofage), voce institu ional care nu se putea exprima în registru
poetic.

(b) For&ele ilocu&ionare &i atitudinile propozi&ionale &i argumentative relatate le-am
încadrat, de asemenea, în aceast zon a intersubiectivit ii personajelor, în m sura în
care aceste semnifica ii, în procesul nar rii, nu devin informa ie narativ de prim-plan,
nu devin propozi ii de emo ie, problematici psihologice ale personajelor12. Prin
consemnare, for ele ilocu ionare &i atitudinile propozi ionale î&i pierd natura ac ional ,
c p tând o func ie descriptiv :

M-a plimbat.# ca-n final# la un= la al cincilea mi-a venit dreacii. i i-am6 i l-am obligat
într-un= bine: i-am zis# dom doctor# sînte i al CINcilea domne# p i CE fac p i... (IVLRA: 31)

Uneori este greu de f cut o departajare net între valoarea narativ &i valoarea
intersubiectiv narat , balan a putând fi înclinat într-o direc ie sau alta. În cazul de
mai sus, faptul c emo ia enerv rii &i relatarea unui act verbal incert, situat undeva
între directiv , interogativ &i aser iune, sunt imediat urmate de o secven de discurs
raportat ne face s le consider m prefe e descriptive ale unui eveniment verbal narat,
prin urmare ca evocând în primul rând o rela ie intersubiectiv . C ele au un grad
oarecare de narativitate trece, în opinia noastr , pe plan secundar.
Teoretic vorbind, în spa iul intersubiectivit ii personajelor putem întâlni o
varietate tot atât de bogat de for e ilocu ionare &i de atitudini propozi ionale mimate
sau relatate ca &i în interac iunea verbal real , în timp ce, în spa iul nar rii, valoarea
ilocu ionar dominant &i prototipic este aser iunea. Pentru ascult tor, povestitul în
sine st sub semnul lui „a fost odat ”, prin urmare st sub semnul asert rii sub care se
subordoneaz toate celelalte valori ilocu ionare ale microactelor de vorbire adiacente,
laterale, accidentale povestirii.
For ele ilocu ionare relatate le întâlnim sub forma verbelor dicendi la timpurile
trecutului, timp care le anuleaz performativitatea &i le d un caracter descriptiv: a zis,
i-am zis, i-am explicat etc.13

12
De regul , în povestirile conversa ionale, acest lucru ar fi atipic datorit formatului interactiv la care trebuie s
se adapteze nara iunea &i care nu generaz spa ii narative mari, îns e specific mai ales nara iunilor literare.
13
Verbe dicendi la viitor, care pronosticheaz acte de vorbire, alocu iuni, interven ii conversa ionale, sunt de
asemenea descriptive, iar nu ilocu ionare: teza sa de doctorat a fost urmat de alte c r i( despre dialog( î::
analiza argumentativ ( -a a mai departe( despre care se va vorbi (ROVA: 12).
8
Cât prive&te atitudinile propozi ionale relatate, le putem adesea identifica
relativ u&or, prin coresponden a pe care multe dintre ele o au, în interac iunea verbal
real , cu propozi iile &i prefe ele de comentariu. Cunoscute sub numele de m rci
discursive de comentariu (Brinton 2008), multe dintre aceste prefe e pragmatice care
acompaniaz un con inut propozi ional se las descrise în momentul când un schimb
verbal este relatat. For ele ilocu ionare &i atitudinile propozi ionale relatate sunt urme
ale unei intersubiectivit i cândva reale, acum trecute în planul secund al pove&tii,
devenind parte integrant din istoria narat .
Marcatorii discursivi de comentariu sunt – ca to i marcatorii discursivi – o
clas neomogen , care cuprinde de la adverbe de propozi ie pân la construc ii
propozi ionale cli&eizate, de tipul: tiu c , tii, ti i, dup cum ti i, eu tiu?, cred c ,
mi-e team c , b nui c , în eleg c , pricepi c , m gândesc c , (mi) se pare c , serios
(acum), din fericire, sincer, surprinz tor, într-adev r, bine, paradoxal, exact, dup
cum se tie, în elegi, vezi, î i dai seama, vreau s spun c , ce s mai spun, cum s zic,
cum s spun, a a cum v-am spus, cum s-ar spune, i ce se-ntâmpl , uite despre ce este
vorba, vai, dar nu v spun c , dac v spun, nu v-am zis c &.a. (cf. Brinton 2008).
Marcatorii discursivi de comentariu au o multitudine de valori pragmatice,
dintre care o mare parte pozi ioneaz enun iatorul, multiplicând perspectivele
discursive. În relatare, ele devin descriptive, încetându-&i func iile pragmatice. Pentru
aceasta, s se compare enun ul:
Î&i dai seama c la î i vrea banii înapoi. (ROVA: 83)
cu forma lui relatat :
Ai atunci tu &i-ai dat seama c la i-a vrut banii înapoi.
În primul caz avem o propozi ie de comentariu care prefa eaz un enun , semnalizând
o rela ie interpersonal de solidarizare a locutorului cu alocutorul s u, iar în în
exemplul al doilea avem descrierea unei situa ii interpersonale de solidarizare.

Exemple de for e ilocu ionare &i atitudini relatate abund :

I-am explicat înainte toate cele. domule am dat de el... (IVLRA: 32); a fost/ al turi de emanuel
vasiliu( lingvistu român care s-a implicat CEL mai MULT în domeniul lingvisticii generale# (ROVA:
12); <R în orce caz > ochelarii de mers pe strad NU i-am folosit( mi-am dat seama c nu v d (K) c
v d mai bine cu ochiu liber( i-am renun at la ei( [...] m-am enervat i i-am scos( i atuncea am zis
„a::# înseamn c nu i-am f cut io bine.” (ROVA:33); doamna dimitrescu i-aduce SIgur aminte (c-a
auzit() # am fost invita i o dat la (în sens) INvers# adic venea acas la colaboratori mai tineri.
(ROVA: 44); aAA m-a impresioNAT. zic „uite domle la vârsta lor (ROVA: 54); n-o s mai aVEM
limba român . # # # # pân la urm pruteanu avea drepTAte într-un fel (ROVA:54).

(c) Tot în spa iul intersubiectiv al nara iunii se înscriu &i implicaturile personajelor
povestite de narator, implicaturi care nu trebuie confundate cu vorbirea interioar a
personajelor:

al cincilea zice# <J du-l i tu c eu n-am timp# am treab # am mu–mul i pacien i. a a ca i


cum a fost c n-am6# <F,IM las -m -n pace># <R du-l de-aici># <R n-am nevoie de el> (IVLRA: 31).

(d) Universul intersubiectivit ii narate mai poate con ine orice referire privitoare la
respectarea sau înc lcarea de c tre personaje a unor coduri sociale, culturale, politice,
lingvistice etc. Avem în vedere aici indica ii despre gradul &i tipul de polite e care
exist la nivelul personajelor, distan ele sociale dintre ele, diferen ele de putere, de
cunoa&tere enciclopedic , gradul de participare &i de angajare, perspectivele lor,
strategiile argumentative în care sunt angrenate etc.

Spa iul intersubiectivt ii narate este o copie sau mimesis-ul intersubiectivit ii


autentice din cadrul interac iunilor verbale genuine.

9
Spa&iul intersubiectiv extranarativ cuprinde toate informa iile referitoare la actul
nar rii. Înscriem aici: (a) adersarea c tre interlocutor; (b) informa iile despre opera ii
discursive metalingvistice; (c) implicaturile naratorului &i, eventual, ale ascult torilor; (d)
informa ii referitoare la schimbarea rolurilor conversa ionale, mai ales este interesant
fenomenul de comutare a centrului deictic personal, descris de S. Levinson &i Penelope
Brown, în Politeness (1987). Ca form mai subtil de discurs raportat, în care sensul
povestitorului este pronosticat de ascult tor, sens care va avea ulterior nevoie de ratificare
din partea naratorului, comutarea centrului deictic personal apare mai ales la nara iunile
care beneficiaz de un auditoriu foarte participativ. (e) Opiniile povestitorului sau
ascult torilor privitoare la istoria narat &i inten iile argumentative ale naratorului, dac
sunt verbalizate:

doamn # eu eu lucrez i n:ici nu vreau s v impresionez ni:ci nu vreau s m dau cum se spune#
rotund. dar în s n tate la momentul actual e un HAOS toTAL. [...]eu am avut ocazia s s s s dau un
eXEMplu. deci am plecat într-o diminea la serviciu (IVLRA: 31).

În exemplul de mai sus, fluxul narativ este fracturat de o secven argumentativ a


naratorului, care ine de zona discursiv în care se administreaz rela iile interpersonale.
Tot aici, în zona intersubiectivit ii autentice mai includem: (f) informa ii referitoare
la alinierea sau la nealinierea vorbitorilor fa de rigorile unor coduri – de polite e,
culturale, sociale, lingvistice &.a. V, cât &i semnale de preferen ialitate fa de actul
conversa ional în care se afl angrena i (Schegloff 2007: 58–96); (g) informa ii sau
semnale manifeste ale proceselor cognitive legate de performarea secven ei
conversa ionale, ca de pild : faptul c enun iatorul selecteaz ni&te date din enciclopedia
sa, c locutorul se gânde&te, c a g sit sau c se afl în c utarea unei informa ii din
background, c p streaz continuitatea tematic , c aduce în prim-plan sau coboar în
fundal un sens, c subliniaz sau atenueaz anumite informa ii narative etc.; (h) alte reac ii
ale interlocutorului la mesajul comunicat ca, de pild , râsul, emo ii perlocu ionare ale
alocutorului fie exprimate lingvistic, fie semnalate discursiv.
Din punct de vedere al tipologiei sensurilor, atunci când am vorbit despre zona
discursiv numit spa iul narativ, am spus c aici predomin sensul propozi ional. Spre
deosebire de aceasta, în spa iul intersubiectiv al nar rii dominant este semnifica ia de tip
atitudinal &i procedural.

4. STUDIU DE CAZ

4.1 Observa%ii generale. Rolurile 2i plurivocalitatea


La secven a de povestire conversa ional de mai jos am participat direct, fiind unul
dintre membrii aproape pasivi ai auditoriului, singura mea interven ie fiind 88A. Participan ii
au &tiut c se înregistreaz . Nara iunea cuprinde istoria mut rii „bolovanilor”, cum îi nume&te
unul dintre interlocutori, în realitate ni&te sarcofage, în dou locuri: la Casa Academiei &i în
curtea Bibliotecii Academiei. Este totodat o confruntare între dou institu ii. Una din ele, s
o numim X, descoper c îi apar ine un teren ocupat cu ni&te pietre funerare puse de institu ia
Y. X îi solicit lui Y s îi elibereze zona respectiv , unde aceasta depozitase sarcofagele.
Este o nara iune solicitat de unul dintre vorbitori, aici D, printr-o întrebarea topical
(1D: CIne i de CE a pus ni te bolovani de- ia de-ai vo tri la casa academiei.)14
Participan ii se cunosc de mult, sunt în rela ii de prietenie veche &i au un cuantum vast de
cuno&tin e împ rt &ite. Ei au o educa ie medie &i peste medie, iar conversa ionali&tii D, G &i A
lucreaz în domenii profesionale din sfera umanioarelor. Naratorul principal este G.
Agramatismele lui sunt voite &i fac parte din recuzita ironiei lui, pân la urm , general , pe
care o afi&eaz f r a-i da o adres specific , îndreptând-o fa de tot ceea ce reprezint
14
Notarea cu aldine a unor p r i din secven e ne apar ine. Indic m prin aceast notare elementele de marcare
discursiv sau zonele de interes pentru discu ia noastr .
10
cadrele institu ionale în general, resim ite ca fixiste &i ca vehiculând un limbaj de lemn
birocratic.15 Personajele acestei nara iuni nu sunt referen i individuali identificabili, sunt
personaje colective, institu ii, dup cum am mai spus. Rela iile standard subiacente dintre
personaje sunt ierarhice, institu ionalizate, cu un grad de formalitate mediu, specific unei
activit i în care se rezolv o problem între dou instan e oficiale.

1D: CIne &i de CE a pus ni&te bolovani de- ia de-ai vo&tri la casa academiei.
2G: p i din cauza la faptu (sic!) c :
((se aude l tratul câinelui))
3G: din cauza la faptu c : ia z cea (sic!) # [lâng ministeru
4D: [nu[ c -s fruMO I acolo[ da:[ # în pustietatea aia\
5+G: lâng ministeru înv mântului\
6D: a&a\
7+G: pe strada burt l u (sic!) (= Berthelot) acolo-&a\ e o cas mai mic [ //
8D: a::[ în CURte.
9+G: unde era biblioteca noastr .
10D: <Î a:::. >
11G: ((î&i drege glasul)) m rog. N-Are importan . <R era biblioteca noastr \ e mai complicat\ [nu vreau s-o
lungesc. >
12D: [cre_c -i vedeam din curtea [institutului de lingvistic pe vremuri.
13G: [&i-acu: &ese (sic!) ani\ ne-a: # ne-a alunGAT de-acolo\
14D: a&a:\
15+G: c cic a (sic!) g sit ei p aia (cred) c ine de ei. # m rog[ NU zic nu.
16D: „de ei” de CIne. # [ de academie?
17G: [de ministeru înv mântului.
18D: a:.
19+G: &i ne-a alungat. # dar pieTROAiele-astea a (sic!) r mas. c alea: e (sic!) de c rat cu trail re[ cu
macar le[ (sic!) cu: din astea. &-acuma s-a (sic!) gândit c nu le mai trebe nici ca (xx). DA i-ne un #
petec de iarb frumos\
20D: da.
21+G: cu ni&te cop cei[ po_s faci ceva cum e normal[
22D: da da.
23+G: s ai un pic de verdea . da le trebuie s fac : piscin [ s -&i fac : [ (loc.)
24B: [e[ piscin !
25D: [UNde asta.
26G: în curtea la (sic!) cl direa aia.
27D: <Î la ministeru înv mântului? >
28G: la: aLaturi[//
29D: la: bertelo (= Berthelot).
30+G: unde &i-a (sic!) f cut ei [centru de studii avansate\
31D: [<Î da. >
32+G: de rela ii interumane\ politici.//
33D: <Î în curticica aia\ s -&i fac > //
34B: avansate (&i în derulare).
35G: p i totu[ (K) TOAte s cheam-a&a.
36D: da. ((râde))
37G: totu e [totu e avansat.
38B: [totu e avansat.
39G: totu-i centru de studii avansate de comunicare\
40D: da.
41+G: de interpretare\
42D: da. &i de excelen . ((râde))
43B: aoleu.
44D: <@ I de excelen . > ((râde))
45E: &i peste toate\ # spiru haret. ((râde))
46G: (tu zici) c io glumesc[ îmi vorbesc limbaju.//
47B: <Î nu nu[ c mi-ai trimis &i un î text[ la un moment dat\ care l-ai scris ca s ob ii nu_&_ce FONduri[
&i >

15
Din cuno&tin ele noastre, G are ca marc a propriului stil conversa ional (Tannen 2005) vorbirea hibrid , cu
voite alunec ri în incorectitudini, în limbaj de lemn, dar &i cu recursuri frecvente la termeni livre&ti, la cultisme,
G fiind adesea un bun creator de comic de limbaj &i de umor situa ional.
11
48D: &tiu. &i totu era ((râde))
49+B: &i dumnezeule mare[ c limba de de lemn a lu ceau&escu era: o-ho-ho:[
50D: da. ((râde))
51G: absoLUT.
52+B: # # asta era o o romglez care n-avea VAg leg tur cu limba româneasc .
53G: mi-ai spus. mi-ai spus.
54D: da. # nu:. io m-am bucuRAT c-au ap rut [pe t p&anu la\//
55G: [boii ia\ boii ia\ # dac eram în locu lor\ ziceam „uite domnule[ îi pun uite[ (sporesc) la centru la
mine &i frumos[” nu?
56D: da. da (xxx.)
57+G. aicea mai in &i berea[
58D: ((râde))
59+G: pui ni&te ghea -n # # &opârc ile-alea[
60D: da.
61+G: &i f ceai o lucrare ca lumea.
62D: da.
63+G: &i frumos naturist.
64B: &i (CE-ATI f cut cu ei.)
65G: p i BOII. a zis c : s le lu m.
66D: &i-atuncea le-a i înc rcat (pe)?
67G: &-atuncea c-un efort fantastic de voin [ unde (sic!) vreo: trei s pt mâni academicienii s-a (sic!) sf tuit\
pân-la urm s-a:
68B: (s închirieze-o macara\) ((râde))
69+G: pân-la urm a (sic!) dat vina tot p ia\ &i i-a (sic!) dat un trail r &i-o macara.
70D: mhm\
71G: &i le-am mutat acolo[ &i//
72D: da voi ave i &i la casa poporului\ acolo?
73G: avem[ sigur c-avem.
74C: CUM s n-aib .
75D: un sediu? da?
76G: ia n-au mai vrut s primeasc [ c-a zis c le d m ciuruc de mâna a doua. # # lea era mai fisurate. da
NU putea s le lipeasc c-un pic de iment (sic!) &i s zic „uite[ e bun[” sau cu CLEI d- sta[
77D: a&a.
78+G: # „moment”.
((râsete))
79G: <@ pune-i ni&te CLEI m i. > c cic „e (sic!) fisurate.” <Î „da mam ” (cic [) „pune &i tu > ni&te ciment.
orCE. ni&te [dac teip (= engl.duck tape)” ((râde))
80D: [&i unde s-au//
81F: cei mai tari sânt porTArii de la casa academiei.
82D: a&a. care [&tiu c trebuie s le p zeasc . ((râde))
83+F: [care când i-au v zut p- &tia deci care au (xxx) &i nu &tiu ce\ au zis „ia uite-ai DRAcu ce gunoaie aduc
aicea. de ce DRAcu nu le-arunc .”
((râsete))
84D: da.
85F: - aSta era comentariu’ portarilor < P de la casa academiei. >
86D: <Î nu. > alea dau BIne-acolo\ [da tot câmpu la cu b l rii împrejur\
87F: [„iote-ai dracu[ ce gunoi car &tia-n cl dire. de CE nu-l arunc ”
88A: unde sânt puse?
89D: <Î p i sânt puse-acolo[unde <@ parchez io ma&ina. > ((râde)) la casa academiei\ pe o # <Î PARte-a&a. >
90G: alea bunele s-au dus între timp la biblioTEca academiei.
91D: a::.
92+G: sta ia lu o sut treize_&_trei[ < P sau ce e acolo.>
93D: a:[ da::?
94+G: da. alea frumoase.
95D: a[ pe calea victoriei?
96G: da.
97D: a:[ N-AM &tiut.
98G: unde e sta ia lu o sut treize_&_trei.
99D: înseamn c le-am v zut pe alea urâte. [<Î P da-s frumoase.>
100G: chiar vizavi de uniunea: [scriitorilor.
101D: [<Î da. >
102+G: p unde:
103D: a[ aCOlo s-au pus? <Î p i e BIne. >
104G: da. p partea ailant (sic!).

12
105D: <Î acolo-i fruMOS. > (ROVA:118 120; durata fragmentului transcris este de circa 3’10’’)

G nu istorise&te o întâmplare despre sine, în care s figureze ca protagonist. Istoria narat nu


ridic probleme de interes personal în fa a unei audien e prezumptiv suportive (Blum-Kulka 2007), a&a
cum frecvent se întâmpl în nara iunile conversa ionale. Povestitorul, de&i nu este un participant
direct, face parte dintr-unul din grupurile profesionale care se înfrunt în istoria pe care o
poveste&te. Chiar dac nu este direct implicat, o cunoa&te ca insider al grupului, îi &tie
detaliile &i are talentul s le transforme în am nunte narative picante, chiar dac o face prin
exagerare retoric . Din aceast perspectiv &i prin extensia no iunii, i-am atribuit mai curând
un caracter de narator homodiegetic. De fapt, statutul locutorului narator din aceast povestire
este unul destul de incert: ca insider al grupului, el ar putea fi considerat un narator
homodiegetic, ca povestitor care nu este &i personaj, el este un narator heterodiegetic (Genette
[1979]/ 1994: 116 117).
În termeni goffmanieni, putem spune c naratorul, în calitate de membru al unei
„echipe”, are un comportament de „culise”, iar nu de avanscen fa de grupul advers, aici
cealalt institu ie (notat mai sus cu X), pentru c &tie c aceast instan narativ „nu îl poate
auzi” acum, în momentul în care istorise&te. El nu nareaz cronic re&te, obiectiv, ci poveste&te
ca un autor, având mai multe pozi ion ri, dramatizând puternic evenimentele, relatând
succesiv pe mai multe voci, prin urmare intrând pe nesim ite în mai multe roluri strategice,
perspectivând multiplu evenimentele. Fiecare rol pe care îl joac povestitorul, care, implicit,
este &i personaj inclus în propria nara iune, are o voce distinct . Prin urmare, naratorul este
plurivocal. O voce c reia îi d glas este aceea insului care face parte dintr-un grup
profesional. În aceast ipostaz social el, se aude vocea „referen ial ” a enun iatorului
povestitor. Ea se poate detecta la nivelul pluralului inclusiv pe care îl folose&te (13G: i-acu:
ese (sic!) ani( ne-a: # ne-a alunGAT de-acolo() &i prin adjectivul posesiv, de asemenea, cu
sens inclusiv (unde era biblioteca noastr (9G)). În acest rol, povestitorul manifest fa de
echipa lui un tip de angajare care este specific faptului c el face parte din aceast
comunitate profesional , f r a fi în niciun caz o implicare exagerat sau atipic . Totodat ,
deoarece apartenen a sa la un grup profesional este o informa ie împ rt &it de auditoriu,
întrebarea topical are adres direct (CIne i de CE a pus ni te bolovani d- ia de-ai vo tri la
casa academiei (1D)) ,fiind personalizat .
Pe de alt parte, în paralel cu angajarea fa de propriul grup, naratorul personaj se
disociaz într-o manier necamuflat fa de cel lalt actant narativ, institu ia X, prin apelative
depreciative ([boii ia4boii ia ( F dac eram în locul lor( (55G)), prin ironie groas în
formatul unui dialog construit, fic ional, în care G mimeaz vocea institu iei adverse (cf. 19G
–23G; 55G – 63G). Rolul pe care îl joac naratorul homodiegetic acum este acela al unui
P cal . Scopul acestei pozi ion ri a naratorului este de a adânci disocierea dintre sine &i al ii,
unde prin al ii pot fi în elese institu iile de orice fel, în general lumea func ion reasc din
povestire. Umorul hâtru, ironia, strategia de a face pe prostul &i pe naivul indic aceast
perspectiv . Într-una din interven ii, enun iatorul povestitor face un comentariu prin care îi
d interlocutorului cheia interpret rii ((tu zici) c io glumesc# îmi vorbesc limbaju.// (46G)).
În plan lingvistic, agramatismele, rudimentele de limbaj popular (cf. din cauz la faptu c (2–
3G); i-acu ese ani # ne-a alunGAT de-acolo( (13G); c cic a g sit ei p acte c ... (15+G);
pe strada burt l u (= Berthelot) acolo- a (7G); în curtea la cl direa aia (26G); c-a zis
[dezacord] c le d m ciuruc de mâna a doua (76G) &.a.) sunt puse în contrast cu frânturile de
limbaj de lemn, oficial, birocratic, cu tonalit i actuale, dar &i mai vechi, comuniste (cf. centru
de studii avansate# de rela ii interumane# politici (30G; 32G); -atuncea c-un efort fantastic
de voin& ... (67G)).
Un al treilea rol pe care îl are G este acela de simplu participant în aceast interac iune
verbal . În culoarele 90G – 104G din transcriere, enun iatorul G este dezbr cat de costumele
rolurilor anterioare, auzindu-se vocea lui actual .
În afar de plurivocalitatea povestitorului, nara iunea are un amplu background
heteroglosic (Martin/White 2005). Alte voci care se aud sau sunt implicit presupuse de

13
nara iune sunt ale urm toarelor institu ii aici cu rol de actan i narativi, Academia &i
administra ia (portarii) Casei Academiei.
O parte dintre participan ii la povestire – este vorba de B, D &i F – sunt sau devin co-
autori. F este so ia lui G &i cunoa&te povestea atât de la G, dintr-o relatare anterioar , cât &i,
probabil, din alte surse, fiind &i ea un insider al uneia dintre institu iile-personaj ale nara iunii.
F contribuie direct în zona de conversa ie 81F – 85F.
Participantul D transmite continuu semnale de preferen ialitate maxim fa de actul
nar rii, arat manifest c i s-a stârnit interesul &i, în acela&i timp, c aceast istorie are un
caracter povestibil. El î&i câ&tig treptat statutul de co-narator prin faptul c joac un rol
important în structurarea &i conturarea formatului nara iunii. D este cel care pune întrebarea
topical , care spore&te preferen ialitatea naratorului G pentru ac iunea de povestire prin
replicile suportive (12D, 14D, 18D, 20D, 22D, 56D &.a.), care îl încurajeaz &i îi sus ine
devierile fic ionalizante &i pline de umor, care întrerupe firul narativ (16D; 72D). Tot el
dirijeaz revenirea la formatul de narare (54D) &i, la un moment dat, încearc s pronosticheze
finalul (66D). Prin urmare, el dirijeaz povestirea împreun cu naratorul, poate chiar într-un
grad mai mare decât povestitorul însu&i, care, acceptând întreruperile, dând l muriri, se las
oarecum condus de auditoriu. În cea mai mare parte a interven iilor sale, conversa ionalistul D
expandeaz discursul, evalueaz con inutul narativ, îl întrerupe, ca apoi s îl reia &i îl contrage
doar atunci când gr be&te finalul (66D).
Enun iatorul B joac un rol important într-una din întreruperi (47B – 52B), prin faptul
c particip la fundamentarea terenului comun de cuno&tin e (Fetzer/Fischer 2007: 1–13). De
asemenea, el devine co-narator, la fel ca D, în acela&i punct structural al nara iunii; este vorba
de subsecven a de complicare a ac iunii &i de rezolu ie, prin anticiparea finalului. Replica 68B
este sinonim pragmatic cu 66D. Schimbarea momentan a rolurilor conversa ionale ale lui D
&i B se produce prin opera ia cognitiv de comutare a centrului deictic personal, care în
structura discursiv de suprafa ia aspectul pronostic rii unor con inuturi narative de c tre
persoane din auditoriu.

4.2 Structura secven%ei


Povestirea subordonat acestei conversa ii nu se desf &oar lin, f r întreruperi. Ea
este livrat într-o serie de tran&e narative. Am identificat urm toarea structur : culoarele
conversa ionale 1-15 construiesc orientarea povestirii; urmeaz o mic întrerupere care
constituie o secven de l murire ini iat &i încheiat de acela&i locutor – 16D - 18D -, dup
care la 19G – 24D se formeaz subsecven a de complicare a ac iunii; de la 25D &i pân la
53G se deruleaz o alt secven de întrerupere, aceasta ini iat de ascult torul cel mai activ,
locutorul D, întrerupere care începe ca o secven de l murire pentru ca apoi s alunece într-o
divaga ie. Divaga ia dezvoltat în acest spa iu conversa ional are darul de a polariza mul i
dintre ascult tori, indicând un grad mare de participare &i un background comun. Acum
intervin, în afar de D &i de naratorul G, participan ii B &i E, ultimul cu o singur interven ie
verbal în toat macroac iunea conversa ional , îns cu participare paraverbal prin râs, la fel
ca &i A, de altminteri. În zona culoarelor conversa ionale 54B – 71G se continu complicarea
ac iunii, pentru ca fluxul conversa ional s ajung apoi în faza de punct culminant &i de
deznod mânt. Trecerea brusc la final, este caracteristic povestirilor în format de
conversa ie, care practic nu au un timp de pre-gândire ca nara iunile literare. Povestirile în
format interac ional au un ritm sincopat &i, structural, sunt mult mai pu in echilibrate în
compara ie cu nara iunile literare, deoarece se realizeaz lingvistic simultan cu procesele
psiholingvistice de codificare narativ . Fiind expuse unei infinitudini de factori externi &i de
accidente, comprim rile narative &i divaga iile sunt sine qua non. Replicile 72B – 75D
formeaz o alt secven de l murire, între 76G – 79G finalul este reluat, la 80D apare o
întrerupere care trece ca &i cum ar fi neauzit , apoi participantul F construie&te, între 81F –
87F, coda nara iunii, dup care, de la 88A pân la 105D se alunec din nou într-o secven de
l muriri.

14
Drumul &erpuit al nara iunii, nevoit mereu s ocoleasc întreruperile, spa iile de
l murire, preciz rile, divaga iile, este o caracteristic a povestirilor conversa ionale &i
probeaz faptul remarcat de cercet tori c nara iunile conversa ionale reprezint atât un act
social de fundamentare &i de interpretare a experien ei, cât &i o permanent rela ionare a
nara iunii cu prezentul, o permanent corelare a trecutului sedimentat narativ cu viitorul
nesigur &i întrez ribil (Ochs 1997).

4.3 Constela%ii de conectori 2i marcatori discursivi


Am afirmat mai sus c jonctivii sintactico-pragmatici &i marcatorii discursivi sunt
particule sensibile la tipul de informa ie &i la spa iul de comunicare unde se insereaz
informa ia pe care o introduc sau o semnalizeaz . Prezen a lor face ca o serie de semnifica ii
adi ionale referitoare la presupozi ii, interpret ri personale (implicaturi particularizate),
atitudini, expecta ii, rela ii intersubiective, opera ii mentale care altfel ar fi r mas tacite în
cursul comunic rii s fie semnalizate, accentuate, puse în eviden , manifestate.
Am observat, de asemenea, c în procesul colaborativ de construire a discursului oral,
în cadrul c ruia participan ii trebuie s -&i coordoneze replicile, maractorii discursivi au
tendin a s se aglomereze în jurul secven elor conversa ionale, configurând-le, dându-le
unitate structural , altfel spus, autonomie comunicativ , &i formând în jurul lor constela ii. În
textele scrise constela iile de marcatori discursivi sunt mai rarefiate decât în discursurile orale
spontane, unde aproape majoritatea unit ilor de construc ie a replicii este marcat discursiv,
aceasta pe lâng marcarea ei intona ional , care este fenomen ubicuu.
În culoarele conversa ionale 1D–12D se deruleaz o prim etap a nara iunii
conversa ionale, &i anume orientarea. Aici apar urm toarele marc ri discursive:
- Cine i de ce? pe care îl consider m pragmatem în virtutea formei lui cli&eizate &i a
func iei de impulsionare a nara iunii; cu el se construie&te întrebare topicalizat , care se
situeaz în spa iul intersubiectiv, exterior nara iunii; de asemenea, pragmatemul manifest o
dubl orientare, c tre povestitor &i c tre spa iul narativ (cf. constela%ia 1).
- R spunsul la întrebarea topicalizat survine prompt &i este puternic marcat pragmatic
printr-o aglomerare de operatori discursivi – p i din cauza la faptul c (sic!) - în zona
culoarelor 2G &i 3G. Aglomerarea marcatorilor &i reluarea lor expres , în ciuda turbulen ei
conversa ionale din aceast zon amân pu in informa ia narativ , semnalizând faptul c
naratorul se mobilizeaz treptat pentru ac iunea de povestire care i-a fost solicitat . Marca
discursiv p i puncteaz dialogismul, familiaritatea cu interlocutorul, diferen a de informa ii
de background dintre cei doi participan i (Stef nescu 2007b:161–185), având o dubla
orientare – retrovers , c tre întrebarea anterioar &i prospectiv , c tre nara iune. Acest
marcator discursiv se plaseaz în spa iul interpersonal. Urm torul, din cauza la faptul c , cu
care colocheaz , introduce o cauzal cu informa ie narativ , ancorându-se în spa iul povestirii.
Datorit formei sale contaminate, acest operator discursiv este &i un semnal de ironie &i
intertextualitate. Prin intermediul lui se evoc registrul stilistic înalt din perspectiva celui care
nu îl st pâne&te bine, fiind unul din mai multele semnale care ne-au dus la identificarea rolului
strategic de P cal pe care îl adopt naratorul. Prin urmare, conectorul cauzal figureaz în
dou spa ii discursive: prin ancorare ferm , în spa iul nara iunii &i prin indica ii difuze de
perspectiv , în zona nar rii, zon exterioar istoriei narate.
- Prin suprapunere par ial , urmeaz o replic a interlocutorului – (4D) – construit
dup tiparul nu, c ..., dar..., unde nu este un marcator discursiv care declan&eaz un proces de
anulare a unor asump iuni din fondul comun de cuno&tin e16, c introduce o propozi ie de
evaluare, da’ reliefeaz opinia ascult torului. Întreaga construc ie de la 4D este o replic
reparatorie, care ajut la reglarea asump iilor participan ilor la interac iune, indicându-i
povestitorului c auditoriul s u apreciaz întâmplarea ca relatabil &i narabil . Construc ia
discursiv format astfel ajut la procesarea unor informa ii implicite, care apar in spa iului
intersubiectiv. Conectorii sunt ancora i în aceast zon , având o orientare retrovers c tre
16
O posibil glosare dezambiuizatoare ar fi urm toarea: “Nu zic asta c nu mi-ar pl cea, pentru c sunt frumo&i,
dar...”.
15
spa iul nara iunii. Prin urmare, influen a pe care o au operatorii conjunc ionali din aceast
construc ie se manifest în dou spa ii discursive.
- Marcatorul discursiv a a în pozi ie independent – (6D) – este orientat discursiv
retrovers, c tre informa ie narativ livrat anterior, dar se sudeaz la nivelul spa iului
intersubiectiv al nar rii. El are capacitatea s constituie singur un enun , care este o replic de
back channel ce indic interlocutorului faptul c auditorul s u preia, clasificând, informa ia
livrat , mai precis c o include în fundamentarea noului background comun de cuno&tin e, &i
c totodat mai are nevoie de date din partea naratorului. Pentru formatul interac ional al
discursului, acest marcator semnalizeaz povestitorului c i s-a creat un spa iu de interven ie
verbal mai mare, necesar nar rii. Marca lexical a a este precedat &i urmat de informa ie
narativ (cf. 7G).
- Marcatorul pragmatic de registru popular acolo- a, dubleaz expletiv un
circumstan ial de loc &i apare în pozi ia median a unui enun cu informa ii narative de
orientare (7G). El figureaz în replica povestitorului, este ancorat în chiar centrul spa iului
narativ, dar are orientare c tre spa iul extranarativ, semnalizând ascult torilor ideea de
continuitate narativ . El este selectat de povestitor în momentul în care a reu&it s se
obi&nuiasc în postura de narator. Dac pân acum informa ia livrat a constituit un fel de
rezumat al nara iunii (2D, 3D, 5D), prin acolo- a se marcheaz intrarea efectiv în detaliile
povestirii.
- Rolul principal al marcatorilor de common ground este de a verifica dac la nivelul
interlocutorului comprehensiunea s-a realizat cu succes (Condon/dech 2007: 28). În culoarele
8D – 10D, apar dou ocuren e ale interjec iei a(aa)!, ca replici ale interlocutorului, de fiecare
dat producându-se dup o informa ie narativ a povestitorului &i semnalând administrarea
acestei informa ii în cadrul activit ii de fundamentare a terenului comun. A(aa)! transmite o
multitudine de semnale de organizare a informa iei, &i anume c datele narative ultime au fost
receptate, c nu erau cunoscute sau prezente în memoria ascult torului, c sunt evaluate ca
relevante, c sunt în elese &i plasate în fondul împ rt &it de cuno&tin e, care este astfel în
permanen remodelat &i „adus la zi”. Acest marcator, al turi de a a, aha!, mhm!, îhî!, ooo!,
ok, da, da!, face parte din membrii clasei de m rci discursive ale terenului comun de
cuno&tin e. Dac se urm resc reac iile interlocutorului D de-a lungul câtorva interven ii, se
observ c acest marcator se înl n uie cu a a (6D), cu aa! (8D) &i cu aaa! (10D), formând o
serie armonic , un lan de back channel-uri tot mai participative pe m sur ce interlocutorul
avanseaz în cunoa&terea datelor referen iale.
- Ultima interven ie a naratorului din aceast rund de conversa ie – 11G – con ine o
aglomerare de marcatori discursivi (m rog; n-are importan& ; e mai complicat; nu vreau s-
o lungesc) aparent concentra i în jurul unui material narativ care pare a sprijini acest
conglomerat de semnale de discurs. Testul omiterii acestei informa ii narative – a c rei
reexaminare mai atent relev un material referen ial relativ „sub ire”, este vorba de reluarea
într-un tempo rapid a unei informa ii din secven a de orientare – nu &tirbe&te acceptabilitatea
enun ului. Acesta este unul dintre argumentele plas rii acestor m rci lexicale în spa iul
exterior nara iunii. Alte argumente pentru plasamentul lor în spa iul intersubiectivit ii privesc
tipul acestor m rci pragmatice &i func ionalit ile lor. To i ace&ti marcatori pragmatici fac
parte din clasa m rcilor discursive de comentariu (Brinton 2008). În culoarul conversa ional
11G, ei dozeaz relevan a prospectiv (Schegloff 2007:19–21) a viitoarelor runde de
conversa ie, avertizând ascult torii s -&i acomodeze expecta iile referitoare la amploarea
actului nar rii. De&i în aglomerare, ei formeaz o suit armonic de m rci discursive. Una din
func iile lor este de a contracta discursul, eventual de a bloca descrierea &i accesul la date
considerate de c tre povestitor nenarabile. Aceast suit de m rci discursive atest travaliul
cognitiv al povestitorului de a filtra narativ &i de a livra în cadrul acestui eveniment
comunicativ numai unele informa ii demne de acest tip de interac iune (Blum-Kulka 2007).
- Prima subsecven a nara iunii se încheie cu opinia ascult torului D (12D) introdus
cu ajutorul unei prefe e pragmatice de comentariu, cre’c . Întreaga replic se plaseaz în afara
zonei narative, ca un impuls narativ pentru povestitor, deoarece impliciteaz preferen ialitatea

16
mare a ascult torului pentru acest eveniment. Am nuntele de ordin vizual cu care
completeaz locutorul D aceast subsecven perspectiveaz nara iunea &i consolideaz
cuno&tin ele comune, în fundamentarea c rora vizualizarea contextului este o condi ie
important , mai ales în cazul unei povestiri care are ramifica ii în prezent, cum este aceasta.
Este un prim pas prin care, treptat, interlocutorul D se apropie de statutul de co-autor.

17
constela%ia 1: 1D 7 11G

A doua rund de replici, cuprins între culoarele conversa ionale 13G – 15G, face
parte tot din etapa de orientare a povestirii &i formeaz o alt constela ie, mai pu in numeroas
decât precedenta. Continuitatea referen ial &i marcatorul discursiv i-acu fac trecerea de la o
subsecven narativ la alta (v. constela%ia 2). Marcatorul discursiv i-acu este ancorat în
zona narativ a discursului, unde introduce o propozi ie narativ , dar are orientare &i c tre
spa iul intersubiectiv al actului nar rii, unde semnalizeaz continuitatea tematic .
În spa iul narativ apare acum pentru prima dat o mic insul de discurs raportat la
nivelul replicii 15D: a g sit ei p acte c ine de ei. O semnal m, pentru c ea introduce
heretoglosia la nivelul acestui discurs care, o dat instalat , se va dezvolta debordant, pe
m sur ce nara iunea înainteaz c tre fazele de complicare a ac iunii, de punct culminant &i
de coda.

constela%ia 2: 13G – 15G

4.3.1
18
Concluzii par%iale
Analizând cele dou constela ii din perspectiva tipului de marcare – discursiv vs.
sintactico-pragmatic V, din perspectiva func ionalit ilor fiec rui marcator, a distribu iei lor
în spa iile de semnifica ie generate de evenimentul povestirii &i din aceea a reparti iei pe
diferi i locutori, putem constata urm toarele:
• predomin marcatorii discursivi, iar nu conectorii sintactico-pragmatici;
• jonctivii sintactico-pragmatici, atunci când apar, îi întâlnim în spa iul narativ, cei
cauzali fiind de la început prezen i, dovedind faptul c rela ia cauzal este coerentizant &i cu
un poten ial narativ mare;
• în spa iul nar rii sunt predominan i marcatorii discursivi care vehiculeaz sensuri
intersubiective;
• în rândul marcatorilor discursivi se contureaz dou clase bine reprezentate: clasa
m rcilor f r sens lexical (p i, a a, a!, cic ) &i cea a marcatorilor discursivi de comentariu,
care au sau mai p streaz un rudiment de sens lexical (m rog, n-are importan , e mai
complicat, nu vreau s-o lungesc, nu zic nu, cre’c );
• marcatorii discursivi au tendin a s se distribuie oarecum omogen în cadrul
constela iei. Majoritatea marcatorilor discursivi de comentariu apar in naratorului, iar
marcatorii discursivi f r sens lexical apar in exclusiv interlocutorului;
• marcatorii discursivi ai naratorului îndeplinesc trei func ionalit i: (i) perspectiveaz ,
i.e. indic pozi ia naratorului fa de cele narate; (ii) semnalizeaz gradul de preferen ialitate
pe care îl manifest vorbitorul pentru ac iunea de narare; (iii) fac evidente derularea unor
opera ii mentale de filtrare a informa iei narative de restul cuno&tin elor enciclopedice
referitoare la evenimentul narat, precum &i efortul de a respecta maximele griceene ale
calit ii &i cantit ii (cf. m rog, nu zic nu);
• cei mai mul i marcatori discursivi ai interlocutorului sunt de formare a terenului
comun de cuno&tin e.
Reparti ia marcatorilor discursivi pe zone &i pe interlocutori, mai precis pe roluri
conversa ionale, ajut la identificarea unor serii de operatori discursivi ale c ror func ionalit i
consun sau sunt în dizarmonie, indicând tensiuni. Ne gândim, de exemplu, la seria a a (6D)
– a! (8D) – aa! (10D) – cre’ c (12D), care indic o succesiune de procese cognitive &i prin
care se face manifest configurarea unui univers mental al ascult torului: primul semnaleaz
faptul c receptorul ia contact cu ni&te date, c afl o informa ie, urmeaz apoi, prin
acumulare referen ial , faza de informa ie în eleas , relevant , care poate produce efecte
cognitive, marcat de a! &i de aa!, ca s se ajung într-o faz de interpretare a datelor
acumulate, în care receptorul poate emite propriile opinii &i ipoteze (cre’c ). O serie
discordant de marcatori, deoarece pune în lumin informa ii contradictorii din spa iul
subiectivit ii naratorului, este cea format din cic (15G), care codific dubiul – aici este
vorba de îndoiala asupra adev rului celor sus inute de personaje –, &i nu zic nu (15G),
marcator discursiv care anuleaz dubiul &i indic acceptarea opiniei personajelor. Discordan a
este acomodat prin concesivul m rog (15G).

4.4 Alte constela%ii

Runda narativ urm toare, format din interven iile conversa ionale 19G V 23+G,
corespunde structural etapei de complicare a ac iunii. Ea este limitat în amontele fluxului
conversa ional &i în avalul lui de dou întreruperi de l murire, de fapt de organizare a
backgroundului de cuno&tin e &i a valorilor împ rt &ite.

19
constela%ia 3: 19G 724G

Se poate observa c cea mai mare parte a marcatorilor si conectorilor discursivi se


concentreaz în spa iul nara iunii, pentru dezvoltarea c ruia acum se acord mai mult efort
conversa ional. O parte dintre ei – i (19G), i-acuma (19G), da’ (23G), cum e normal (21G)
– î&i fac sim it prezen a în dou spa ii discursive: în spa iul nara iunii, unde sunt ancora i,
deoarece introduc sau au în domeniul lor informa ie narativ , &i în spa iul intersubiectiv al
nar rii, unde transmit semnale procedurale de continuitate tematic &i de disociere a
interlocutorului.
Replicile narative (19G) &i (23G) se individualizeaz prin folosirea unor construc ii
sintactice iconice, cu paralelism sintactic enumerativ &i sens instrumental ( lea: e de c rat cu
trail re# cu macarale# cu: din astea.) &i prin formarea unei enclave narative de vorbire
raportat . În aceast enclav , povestitorul trece de la vorbirea raportat (s-a gândit c nu le
mai trebe nici ca (xx)) (19G), la dialogul construit &i revine, aproape pe nesim ite, la vorbirea
raportat (da’ le trebuie s fac : piscin # s - i fac :(loc.)) (23G). Trecerea de la discursul
raportat la cel construit nu este marcat lexical, pentru c aceast diferen nu este
semnificativ , nu are o importan substan ial în interpretarea general a nara iunii, ci este
doar o chestiune de retoric &i stilistic .17 Este interesant îns c în zona dialogului construit
se simte disocierea explicit a naratorului de personaje prin utilizarea cu pronume a verbului
trebuie, care declan&eaz o implicatur de dezacord, glosabil prin „Lor le trebuie, nu mie”, &i
o scindare camuflat ironic prin propozi ia de comentariu cum e normal.
Marcatorii discursivi ancora i în spa iul extranarativ care apar in interlocutorilor sunt
mai pu ini în aceast constela ie. Ace&tia au dou func ii principale: de stimulare a naratorului
&i de disociere fa de personajele evocate de acesta (cf. e! (24B)). Se creeaz simultan o
solidaritate între narator &i unul dintre ascult torii s i &i o disociere a acestora de personaje.

17
Nu conteaz prea mult dac auditoriul percepe ironia naratorului cu toate t i&urile ei. El construie&te figura
sermoccinatio, altfel spus, prezentarea mai dramatic a evenimentelor &i caracterelor prin imita ia vocilor.
20
Spa iul narativ este heterogen, format din informa ie narativ , discurs raportat &i dialog
construit.

A patra rund narativ se întinde de la culoarul 54D &i pân la 71D, fiind declan&at
tot de interlocutorul D, interlocutor cu cele mai multe ini iative de structurare a formatului
conversa iei, &i este întrerupt printr-o întrebare de l murire referen ial , care apar ine
aceluia&i participant. Simetria interven iilor lui D din culoarele 4D &i 54D se datoreaz
caracterului evaluativ &i reciclant al replicilor. Acestea încearc s redreseze preferen ialitatea
naratorului pentru ac iunea de povestire pe care numai el o poate substan ializa, topicalizeaz
evenimentul conversa ional (Maynard/Zimmerman 1984), ofer indirect o garan ie pentru
caracterul memorabil al povestirii.

constela%ia 4: 54D – 71G

21
În spa iul narativ se observ prezen a enclavelor de discurs raportat &i construit.
Spa iul narativ este, prin excelen , creat de narator. Intruziuni în el se produc prin
interven iile interlocutorilor D &i B (cf. 66D &i 68B) care încearc s pronosticheze finalul,
semn c nara iunea a evoluat semantic mult, încât deznod mântul a devenit previzibil. Din
punct de vedere cognitiv, în aceste culoare conversa ionale asist m la o comutare a centrului
deictic personal (CCDP), iar din punct de vedere interpersonal, cei doi participan i devin,
par ial, co-autori. Marcarea acestor intruziuni în spa iul narativ din partea interlocutorilor se
face prin manifestarea emo iei – aici râsul – &i prin conectorul concluziv a a c , operator care
mai degrab ar fi putut face parte din repertoriul lingvistic al naratorului omniscient.
Prefigurarea finalului de c tre cei doi ascult tori, chiar dac incomplet , nu prime&te îns
validarea scontat , deoarece adev ratul sfâr&it al nara iunii, cu natur antifrastic , con ine
neprev zutul (69G &i 71G).
În raport cu secven ele narative de orientare, se vede c acum majoritatea marcatorilor
discursivi migreaz din spa iul intersubiectiv în cel narativ.
Din perspectiva rolurilor func ionale &i a zonelor de ancoraj discursiv, constat m c în
constela ia a patra m rcile lexicale se grupeaz în trei clase:
(i) seria operatorilor pragmatici ancora i în spa iul narativ &i cu orientare spre zona
intersubiectivit ii locutorilor apar in instan ei naratorului: i f ceai o lucrare ca lumea (61G);
frumos, naturist (63G); nu? (55G); i-atuncea (67G); pân la urm (69G), i (71G). Primele
trei marc ri lexicale sunt de comentariu, par ial cli&eizate, semnalând în spa iul extranarativ
ironia povestitorului &i un ethos al solidarit ii sale cu auditoriul (Blum-Kulka 2007). Acela&i
rol de solidarizare îl are &i nu?. Ceilal i marcatori narativi – i-atuncea, pân la urm , i – au
func ii metalingvistice de semnalare a continuit ii tematice, a deznod mântului &i a relu rii
finalului.
(ii) Seria marcatorilor discursivi ancora i în spa iul extranarativ &i cu orientare c tre
spa iul narativ este urm toarea: dac eram în locul lor (55G); da, da (56D), da (60D); i?
(64D), mhm (70D), nuu! (54D), râsul (58D &i 68B), a a c (66D). Ei apar in în cea mai mare
m sur ascult torilor. Primul, dac eram în locul lor (55G), este o prefa pragmatic de
comentariu care deschide encalva dialogului construit; celelalte marc ri lexicale &i
paraverbale au func ii precum: anuleaz asump ii contextuale nedorite (nuu!), indic faptul c
informa ia narativ este procesat (da), încurajeaz povestitorul (da, da), îl incit s continue
( i?), arat c finalul antifrastic este în eles &i acceptat (mhm). Marcarea paraverbal prin râs
apare fie în momentele cele mai înc rcate fic ional &i mai improbabile din punct de vedere
semantic, prin urmare acolo unde umorul e la cote înalte, fie în momentul schimb rii rolurilor
conversa ionale, când se încearc s se anticipeze deznod mântul. Prin urmare, func iile
m rcilor lexicale de la nivelul auditoriului sunt: (a) func ia suportiv , specific semnalelor de
back channel, prin care naratorul este încurajat; (b) func ia de stimul narativ, prin care
povestitorul nu numai c este încurajat, dar i se solicit direct s continue proiectul
conversa ional în care s-a implicat ( i?); (c) func ia de comutare a centrului deictic personal
(cf. a a c &i apari ia râsului).
De asemenea, se poate observa formarea unor suite armonice de marcatori discursivi,
în cadrul c rora ace&tia î&i r spund unii altora sau se continu unii pe al ii, ajutând la
conturarea relevan ei prospective a secven ei. Este vorba de seria de la nivelul locutorului D :
da da (66D) – râs (58D) – da (62D) – mhm (70D); de seria: [dac eram în locul lor (55G) –
nu? (55G) – aprobare tacit din partea auditorului]; &i de perechea [ i? (64B) – p i (65G)]
specific întreb rii &i r spunsului. Sim im nevoia s facem aici o rela ionare între conceptul
lui H. P. Grice de inten ie comunicativ cu cel al lui E. A. Schegloff (2007) de relevan
prospectiv , datorit apropierii mari dintre ele. Astfel, suitele armonice de m rci lexicale
reprezint modul prin care enun iatorii jaloneaz o întindere conversa ional care este
dominat de un anumit tip de inten ie comunicativ , ce va fi satisf cut într-o anumit
m sur . Expecta iile de satisfacere a inten iei comunicative reprezint gradul ei de relevan
prospectiv . Suitele de marcatori au capacitatea s fac manifest relevan a prospectiv , s
indice care sunt &ansele de realizare a inten iei comunicative a locutorului.

22
A cincea subsecven narativ se desf &oar între culoarele 76D–79D, unde momentul
complic rii ac iunii este reluat cu alte am nunte picante ( ia n-au mai vrut s primeasc # c-a
zis c le d m ciuruc de mâna a doua # # lea era mai fisurate). Fundalul heteroglosic al
povestirii este atât de bine reprezentat, încât dialogul construit pare o dezvoltare fireasc .
Discursul raportat apare pe por iuni mult mai mici, trecând aproape neobservat. În cadrul
dialogului fictiv, vorbitorul narator se autodistribuie în rolul imaginar de P cal care joac
scena fictiv a repro&ului &i a sfatului p rintesc adresate personajului colectiv fa de care, în
spa iul intersubiectiv al nar rii, î&i permite s se disocieze. Subiacent, se dezvolt toposul
a&tept rilor neîmplinite.

constela%ia 5: 76D – 79D

În aceast subsecven naratorul continu efortul de a-&i consolida un ethos solidar cu


auditorul &i disociat de al personajelor (cf. da’ nu putea s urmat de actul repro&ului; cic , p i
nu?), ceea ce presupune c în spa iul actului povestirii, locutorul G î&i permite s trateze f r
considera ie absen ii, comportament comun, de altminteri care ine de „relaxarea de culise”
(Goffman 2007: 192-217). Prin urmare, el, simultan, datorit diversit ii spa iilor discursive,
poate s joace dou roluri: unul în zona narativ , care este un rol fictiv, de avanscen &i, din
punct de vedere ilocu ionar, foarte vocal, prin care adreseaz repro&uri &i sfaturi imaginare, &i
unul în zona intersubiectivit ii, unde afi&eaz un comportament de culise, disociindu-se de
personajele evocate. În contextul imediat al enun rii, persoanele absente, recte personajele
evocate de nara iune, îi slujesc povestitorului ca resurs pentru propriul facework (Tannen
2007: 105–111).
În por iunea de complicare a ac iunii, spa iul narativ continu s fie heterogen,
cuprinzând propozi ii narative, discurs raportat &i discurs construit.

Ultima subsecven din povestirea conversa ional reprezint , structural, coda (v.
constela%ia 6). Ea este relatat de co-naratorul F, so ia lui G. Într-un fel, F continu toposul
23
a&tept rilor neîmplinite dezvoltându-l pe un plan narativ secundar: scena comentariului
portarilor. În spa iul nara iunii construit de F exist dou enclave de discurs raportat, a doua
fiind o reluare în ecou. Reluarea în ecou &i marcatorul discursiv pro-narativ nu tiu ce sunt
fenomene conversa ionale care arat faptul c materialul narativ s-a epuizat, c alte date
referen iale care ar mai exista în leg tur cu acest subiect nu sunt îndeajuns de narative ca s
intre în formatul povestirii &i c acest eveniment conversa ional s-a apropiat de încheiere.
Penultima replic a codei – 86D – este aproape identic cu replica de evaluare a aceluia&i
conversa ionalist de la începutul secven ei de povestire (cf. 4D).
constela%ia 6: 81F – 87F

În constela ia a &asea se poate, de asemenea, observa c spa iul intersubiectiv este


destul este populat cu o serie de marcatori, f r îns a fi extrem de aglomerat, ceea ce indic
faptul c nevoia de a se aloca efort conversa ional rela iilor interpersonale s-a diminuat în
compara ie cu primele secven e ale evenimentului narativ, unde majoritatea m rcilor lexicale
ap reau în zona intersubiectivit ii locutorilor (cf. constela%ia 1). Marcatorii discursivi ai
interlocutorului au doar func ie suportiv , f r îns a mai avea &i rolul de stimulare narativ ca
în primele constela ii.

5. CONCLUZII FINALE

Marcatorii discursivi sunt polariza i de secven ele narative, formând constela ii de


marcare a acestora &i participând la configurarea lor complex . De ele depinde crearea unui
tip alveolar de structur narativ , în care se articuleaz spa ii narative interioare, în care se
dezvolt universuri de povestire alternative, de tipul lui „ce ar fi fost dac ” sau „ce a& fi f cut
eu în locul lor”. Nu mai pu in important este &i faptul c ele gestioneaz nu numai spa iul
narativ, ci toate spa iile discursului, adeseori substan ializând zona rela iilor interdiscursive.
Capacitatea lor de a avea un spectru larg de func ionalit i, dintre care o parte se pot
actualiza simultan este descris &i poate fi sistematizat inând cont de spa iile discursive
diferite în care marcatorii ac ioneaz . Este ceea ce ne-a f cut s îi descriem ca fiind ancora i

24
într-o anumit zon &i totodat transmi ând semnale de interpretare &i în alta, astfel realizând
rela ionarea lor. Prin urmare, marcarea discursiv este unul din mecanismele care formeaz
ceea ce M. A. K. Halliday în An Introduction To Funtional Grammar nume&te textura
discursului.
Analiza constela iilor de marcatori discursivi poate s indice nu numai zona
discursiv , dar &i, în cazul povestirii, tipul structural de secven . Am observat c în primele
constela ii m rcile lexicale aveau o distribu ie bogat în zona intersubiectivit ii, pentru ca
apoi, pe m sur ce povestirea evolua, s se deplaseze în interiorul spa iului narativ, ca, spre
final, din nou s apar în ambele spa ii.
Selec ia marcatorilor discursivi se face nu numai în func ie de tipul de secven , de
stilul conversa ional individual, dar &i de rolul conversa ional al participantului la actul
povestirii. Astfel, marcatorii discursivi de comentariu tind s apar mai mult la nivelul
naratorului, fiind mai rar utiliza i de c tre interlocutori18, la fel ca &i conectorii sintactico-
pragmatici predilec i pentru nara iune, cum ar fi cei cauzali. M rcile discursive fatice, de back
channel, in, prin defini ie, de interven iile ascult torilor, având un spectru de func ionalit i
care se explic prin ancorajul în spa iul intersubiectiv, – este vorba de toate acele func ii care
semnalizeaz o serie de procese cognitive necesare form rii terenului comun de cuno&tin e –,
dar, prin orientarea retrovers c tre spa iul narativ, ele indic totodat ce informa ie narativ
este procesat . Din analiza constela iilor de aici, se poate observa c marcatorii discursivi ai
interlocutorului au tendin a s se reduc numeric &i totodat s î&i restrâng spectrul de
func ionalit i pe m sur ce povestirea evolueaz c tre etapa de complicare a ac iunii &i de
coda.
Suitele &i perechile armonice de marcatori discursivi care apar într-o constela ie, cu
alte cuvinte, la nivel de secven structural , indic relevan a prospectiv proiectat de
locutori &i în acela&i timp gradul de satisfacere a unei inten ii comunicative.
Capacitatea marcatorilor discursivi de a se organiza în constela ii în jurul unei
secven e conversa ionale ajut la configurarea complex , atât structural , cât &i ac ional , a
secven ei. Ei pun eviden o informa ie codificat lingvistic prin marcarea ei &i, de asemenea,
pot face manifest o informa ie tacit prin semnalizarea ei. Polifunc ionalismul marcatorilor
discursivi &i distribu ia pe constela ii ne-a f cut s îi consider m puncte de emergen a
discursului.

Discourse Markers in Interactional Story: A Casa Study


The discourse markers are analyzed in an interactional story. We have noticed the following
aspects: (i) they organize themselves in constellations around each subsequence. In this way,
they contribute to the configuration of the subsequence. (ii) Their distribution and frequency
are not at random. The distribution and the frequency of the discourse markers depend on the
structural type of the conversational sequence, on the discourse areas, on the conversational
intentions, and on the assumed conversational roles of the participants. (iii) In the
constellations there might be harmonic suites and/or clusters of discourse markers that can be
explained by the functions these particles. (iv) The different distribution of the discourse
markers from one constellation to the other corresponds to the stages of the narration: in the
first stages, the discourse markers which structure the intersubjective space are dominant. In
the median constellations, which correspond to the sage of the complication of the action, the
discourse markers predominantly populate the narrative space, and are not so frequent in the
intersubjective space. In the final constellations, which correspond to the stages of resolution
and coda, we notice a decrease in number of these discourse particles, and at the same time a
repopulation of the intersubjective space. The multifunctionalism of the discourse markers
and their iconic distribution in constellations determined us to consider them as points of
discourse emergence.

18
In cazul acestei secven e narative analizate, marcatorii discursivi de comentariu apar numai în interven iile
naratorului.
25
BIBLIOGRAFIE
Biber/Finegan 1994 D. Biber, E. Finegan (eds.), Sociolinguistic Perspective on Register,
Oxford, Oxford University Press.
Blum-Kulka 2007 Shoshana Blum-Kulka, ‹You Gotta Know How to Tell a Story›: Telling,
Tales, and Tellers in American and Israeli Narrative Events at Dinner,
în .van Dijk (ed.) vol. I, p. 221–260.
Brinton 2008 Laurel J. Brinton, The Comment Clause in English. Syntactic Origins
and Pragmatic Development, Cambridge, New York etc., Cambridge
University Press.
Brown/Levinson1987 Penelope Brown, St. Levinson, Politeness. Some Universals in
Language Usage, Cambridge, Cambridge University Press.
Condon / dech 2007 Sherri L. Condon, Claude G. dech, Ok, Next One: Discourse Markers
of Common Ground în Fetzer/Fischer, (eds.), p. 17-46.
van Dijk 2007 T. A. van Dijk (ed.) Discourse Studies, vol. I–IV,, [f. l.], Sage.
Fetzer/Fischer 2007 Anita Fetzer, Kerstin Fischer (eds.), Lexical Markers of Common
Grounds, Amsterdam, Boston etc., Elsevier.
Fischer 1998 Kerstin Fischer, Validating semantic analyses of discourse particles, în
Journal of Pragmatics, 29, p. 111–127.
Genette [1979]/1994 G. Genette, Introducere în arhitext. Fic iune i dic iune, traducere &i
prefa de Ion Pop, Bucure&ti, Editura Univers.
Goffman 2007 E. Goffman, Via a cotidian ca spectacol, ed. a II-a, trad. de Simona
Dr gan, Laura Albulescu, Bucure&ti, comunicare.ro.
Goodwin 1984 C. Goodwin, Notes on story structure and the organization of
participation, în J. M. Atkinson, J. C. Heritage (eds.), Structures of
Social Action: Studies in Conversation Analysis, Cambridge,
Cambridge University Press, p. 225–247.
Johnstone 2001 Barbara Johnstone, Discourse Analyses and Narrative, în Deborah
Schiffrin, Deborah Tannen, Heidi E. Hamilton (eds.) The Handbook of
Discourse Analysis, [f. l.] Blakwell Publishing, p. 635–649.
Labov/Waletzky 2007 W. Labov, J. Waletzky, Narrative Analysis: Oral Versions of Personal
Experience, în van Dijk (ed.), vol II, p. 359–390.
Martin/White 2005 J. R. Martin, P. R. R. White, The Language of Evaluation, New York,
Palgrave Macmillan.
Maynard/Zimmerman
1984 D. W. Maynard, D. H. Zimmerman, Topical Talk, Ritual and Social
Organization of Relationship, în Social Psychology Quaterley, vol. 47,
nr. 4, p. 301–316.
Norrick 2007 N. R. Norrick, Conversational Storytelling, în D. Herman (ed.),The
Cambridge Companion to Narrative, Cambridge, New York, etc.,
Cambridge University Press, p. 127–141.
Ochs 1994 Elinor Ochs, Storries That Step into The Future, în Biber/Finegan
(eds.), p. 106–135.
Ochs 1997 Elinor Ochs, Narrative, în van Dijk (ed.), vol. I, p. 184–205.
Pop 1993 Liana Pop, „Cuvintele coordonatoare între gramatic &i discurs”, în
SCL, XLIV, nr. 6, p. 469–488.
Pop 2000 Liana Pop, Espaces discursifs. Pour une représentation des hétérogénéités
discursives, Louvain/Paris, Editions Peeters.
Rossari 2000 Corinne Rossari, Connecteurs et relations de discours: des liens entre
cognition et signification, Nancy, Presses Universitaires de Nancy.
Schegloff 2007 Em. A. Schegloff, Sequence Organization in Interaction. A Premier in
Conversation Analysis I, New York, Cambridge University Press.

26
Schiffrin 2007 Deborah Schiffrin, Narrative as Self-Portrait: Sociolinguistic
Constructions of Identity, în van Dijk (ed.), vol. IV, p. 406–440.
tef nescu 2007a Ariadna tef nescu, Conectori pragmatici, Bucure&ti, Editura
Universit ii din Bucure&ti.
Stef nescu 2007b Ariadna tef nescu, Aspecte pragmatice. Incursiuni în limba român
actual , Bucure&ti, Editura Universit ii din Bucure&ti.
Tannen 2005 Deborah Tannen, Conversational Style. Analyzing Talk among Friends,
Oxford, New York, etc., Oxford Univesrsity Press.
Tannen 2007 Deborah Tannen, Talking Voices. Repetition, Dialogue and Imagery in
Conversational Discourse, Cambridge, New York, etc.,Cambridge
University Press.
Tu escu 1998 Mariana Tu escu, L’Argumentation. Introduciton á l’étude du discours,
Bucure&ti, Editura Universit ii din Bucure&ti.
Ervin-Tripp/Küntay
2007 Susan Ervin-Tripp, A. Küntay, The Occasioning and Structure of
Conversational Stories, în van Dijk (ed.) vol. II, p. 200–227.
Vasilescu 2007 Andra Vasilescu, Cum vorbesc românii. Studii de comunicare
(inter)cultural , Bucure&ti, Editura Universit ii din Bucure&ti.
Vincent/Brés 2001 Diane Vincent, J. Brés, „Presentation: pratiques du récit oral”, în Revue
québécoise de linguistique, vol. 29, nr. 1, p. 7–10.
Vincent/Perrin 2001 Diane Vincent, Laurent Perrin „Raconter sa journée: des histoires de
conversation dans la conversation”, în Revue québecoise de
linguistique, vol. 29, nr. 1, p. 179–201.
Zafiu 2000 Rodica Zafiu, Nara iune i poezie, Bucure&ti, All.

27