Sunteți pe pagina 1din 5

METALITERATURĂ • Nr.

1 • 2015

Magdalena RUSNAC-FRĂSINEANU
Institutul de Filologie al AŞM

VITORIA LIPAN ŞI MĂTUŞA RUŢA


ÎN GALERIA PERSONAJELOR FEMININE

ABSTRACT
The paper compares two female characters: the aunt Ruţa from the song „The birds
of our youth” by Ion Druţă and Vitoria Lipan, from the novel „Baltagul” by Mihail
Sadoveanu. We will demonstrate that they are a symbol of preserving the national
values in the National Gallery of female characters​​.
Keywords: female character, ethical, artistic language.

G
arabet Ibrăileanu, cu mai bine de un a două personaje înrudite genetic, Vitoria
secol în urmă, afirma că subiectul Lipan şi mătuşa Ruţa.
principal sau cel puţin episodic al Referindu-ne la Mihail Sadoveanu,
celei mai mari părţi din literatură este feme- „cel mai mare poet dintre prozatorii
ia. În tipologia personajelor istorice, a per- români”, vorba lui G. Ibrăileanu, şi la
sonajelor de diverse origini sociale (ţărani, basarabeanul Ion Druţă, considerat
intelectuali), de diferite profesii şi vârste, „înainte de toate, un mare poet” [2,
adaptaţi (parveniţi) sau inadaptaţi (rataţi), p.29], remarcăm că maestrul şi uce-
personajul feminin, esenţializat în ipostază nicul au un cult aparte pentru femeia
de protagonist, rămâne, de regulă, cel mai păstrătoare a spiritualităţii şi demni-
fascinant prin natura, structura lui clasică, tăţii umane, înzestrată cu un farmec
având un statut de „sfântă a sfintelor”, dacă sublim, în ţara bărbaţilor fiind plasată
e să ne referim la literatura noastră tradi- pe o treaptă superioară. Dat fiind faptul
ţionalistă în linia lui Ion Creangă, Mihail că bărbaţii sunt oarecum mai reci, mai
Sadoveanu, Ion Druţă. Se ştie că structu- puţin receptivi la anumite fenomene
ra clasică presupune o anumită idealitate, noi ale vieţii, prozatorii intuiesc şi des-
obiectivitate, omogenitate, într-un cuvânt, coperă în tipologia feminină structura
un anumit echilibru, în timp ce, în prozele clasică, marcată de un echilibru al va-
moderniste sau postmoderniste, protago- lorilor, de o mai mare forţă de rezis-
nistele sunt metamorfozate în femei fatale, tenţă, anume lor li se atribuie rolul de
parvenite, depravate etc., etc. Pentru a ilustra vestale, de păstrătoare a „focului din
structura clasică a personajului feminin, ne vatră”, ele exprimă într-o formă esen-
vom centra pe particularităţile de construire ţializată virtuţile neamului, anume lor

— 113 —
METALITERATURĂ • Nr. 1 • 2015

li se încredinţează rolul de păstrătoare lucrurilor, nepervertită la noile realităţi.


de suflet, de inimă, de nobleţe. O îndelungă experienţă a vieţii le
În acest sens vitalitatea şi actualitatea asigură o cunoaştere până în detalii a
structurii clasice a personajului feminin, obiceiurilor şi psihologiei oamenilor,
într-un mileniu al globalizării, al oferindu-le posibilitatea de a percepe
vitezelor exagerate, al noilor tehnologii, realităţile vieţii, mai întâi de toate, cu
al gradului sporit de mobilitate a omului ochii minţii. Atât Vitoria Lipan, cât şi
modern, îşi au raţiuni polemice. În mătuşa Ruţa înmagazinează experienţa
contextul avansării rapide a civilizaţiei, milenară a neamului, promovând valori
personajul feminin de structură clasică general-umane ca: iubirea pentru aproa-
îşi sporeşte valoarea, capătă o nouă acu- pele tău, bunătatea sufletească, credin-
itate. Ca în orice „operă deschisă” (Um- ţa în Dumnezeu, grija pentru omul de
berto Eco), Vitoria Lipan, din „Baltagul” alături, demnitatea umană, bunul simţ.
lui Sadoveanu, odată cu înaintarea ei în Ambele pun mare preţ pe principiile
timp, redobândeşte o nouă dimensiune, etice, susţinând cu toată certitudinea că
o mai mare încărcătură şi valoare simbo- „Sufletul e ca şi cum ar fi un pământ
lică, cu adevărat rar întâlnită în literatura oarecare şi pe pământul cela nu va creşte
română tocmai graţie structurii latente nimic mai bun până n-ai să ari şi n-ai să
a protagonistei, iar în descendenţa ei semeni şi n-ai să îngrijeşti semănătura
şi mătuşa Ruţa, din „Păsările tinereţii ceea cu braţele tale... ” [3, p.167].
noastre”. Ambele ne cuceresc prin ceva Deosebit de important în contextul
imuabil în caracterul nostru naţional, dezrădăcinării omului modern, azi oare-
apărătoare consecvente ale datinilor şi cum cosmopolit în esenţă, este conser-
tradiţiilor străvechi, ele rămân expresia vatorismul personajelor care pledează,
esenţializată a românului de pretutin- în primul rând, pentru menţinerea şi
deni, care perpetuu „stă în faţa soarelui îngrijirea sufletului. Nu este vorba despre
cu o inimă ca din el ruptă”. suflet în accepţie biblică, ci despre viaţa
Ca exponente ale unei mentalităţi spirituală, pentru că ,,omul nu trăieşte
străvechi, specifice lumii arhaice, ele numai cu pâine, cu mere, cu lapte sau
respectă cu sfinţenie datinile, confrun- vin, ci mai are nevoie şi de o hrană sufle-
tându-se cu noul civilizator aflat, de tească, care să-i încarce viaţa cu energie
regulă, în conflict cu normele etice ve- interioară, să i-o facă mai deplină, mai
rificate în timp, de unde şi permanenta armonioasă” [4, p.306].
lor confruntare cu formele noi de viaţă. La Ion Druţă, ca şi la Mihail Sado-
Neclintite în intenţii şi socoteli, hotărâte veanu, remarcăm cunoaşterea profundă
să ducă la bun sfârşit lucrurile, ele re- a sufletului ţărănesc care, contrar pre-
prezintă tipologia femeii inadaptate la ceptelor semănătoriste, este complex
noua civilizaţie, concepută ca una per- şi complicat, rătăcind în labirinturi şi
versă, demolatoare a „omului din om”. ascunzişuri aproape de nepătruns, dar
Iată de ce ele nu vor renunţă niciodată cu energii pasionale nemărginite. Com-
la adevărul şi idealul lor, moştenit de plexitatea sufletească a Vitoriei se evi-
la părinţi, iar în felul lor de a fi, de a denţiază prin abilitatea şi forţa de a-şi
gândi şi proceda, intuim o soartă în firea masca durerea atunci, de exemplu, la

— 114 —
METALITERATURĂ • Nr. 1 • 2015

Cruci, când după ce face frumoasa urare a vorbi al personajelor lor, este neîncetat
mirilor, ea se arată „veselă faţa şi limba o corespondenţă perfectă.
ascuţită deşi se cuvenea a fi scârbită, O altă latură comună pentru ambele
căci se ducea la răi datornici la Dorna” personaje este comuniunea cu natura,
[5, p.85]. Gheorghiţă, fiul ei, o considera care le copleşeşte existenţa. Ruţa, de
„fărmăcătoare”[5, p.40], este uimit de exemplu, poate aştepta ore în şir până
înţelepciunea mamei şi de ştiinţa vieţii, când dintr-un izvor dat uitării se va
iar Vitoria, la rândul ei, îşi disimulează scurge o picătură de licoare dătătoare de
cu abilitate inteligenţa, considerându-se viaţă. Uneori se întâmplă să procedeze
o femeie simplă şi neştiutoare, fapt ce intuitiv, într-un fel pe care nici ea aproa-
scoate în prim-plan o altă calitate a ei pe că nu-l poate explica. În atitudinea
- modestia. Ruţa, de asemenea, retrasă ei faţă de natură nu există o tendinţă
între pereţii unei case bătrâneşti neară- de protejare de acele forţe naturale ale
toase, lipsită de sentimentul confortului, existenţei umane, ele (forţele naturale)
posedă totuşi o bogăţie spirituală a casei, fiind, în unele cazuri, nişte stihii ale con-
care se manifestă prin căldura vetrei, strângerii în faţa cărora omul natural
prin lumina acelui lăcaş adevărat, ce devine neputincios. De aici se realizează
poate fi înţeleasă doar cu sufletul. De o contradicţie de nedezlegat în poziţia
o simplitate aparentă, Ruţa este, ca şi Vi- de viaţă a Ruţei, care, fiind o apărătoa-
toria, o fire complexă, cu un fond uman re a neîmpotrivirii şi a neconstrângerii,
bogat, cu o grijă pentru suflet şi pentru cedează totuşi în faţa forţelor naturii
valorile simple ale vieţii. O vedem, de capabile să transforme apărarea omului
obicei, în amurg, învăluită într-un se- în pedepsirea acestuia. Iar Vitoria, aflân-
miîntuneric care aruncă o umbră uşoară du-se în aşteptarea soţului, trage nişte
asupra casei şi a existenţei ei. În acest concluzii reieşind din semnele remarcate
semiîntuneric Ruţa este surprinsă visând în mediul înconjurător: „- Nu vine, zice
în felul ei, bucurându-se de oameni şi iarăşi, aprig, Vitoria. Cucoşul dă semn
de posibilitatea de a le fi de folos. de plecare” [5, p.17]. Prin schimbarea
O calitate definitorie a eroinelor este stării naturii, e anunţată de o eventua-
înzestrarea lor cu arta comunicării, cu lă tragedie căreia i-a fost victimă soţul:
un limbaj artistic puternic individualizat. „Vitoriei i se păru că brazii sunt mai
Prin urmare, ne delectăm cu personaje negri decât de obicei” [5, p.13].
care manevrează reuşit „cu vraja poe- Pentru ambele natura e în consens
tică a discursului, selectarea şi clătirea cu firea lor impunătoare. Cerul, norii,
în apele sufletului a cuvintelor folosite, izvoarele, ierburile, pământul etc. sunt
expresivitatea şi muzicalitatea acestora, pentru ele pilonii vieţii, care menţin,
apelul frecvent la frazeologia şi idiomatica revigorează şi împlinesc sufletul omului.
populară, explorarea virtuţilor figurative, Toate aceste elemente semnifică viaţa
lirice şi umoristice ale graiului matern” [2, rurală care este una paşnică şi cuminte,
p.46]. Scriitorii, de cele mai multe ori, se reliefează legăturile omului cu pământul
identifică stilistic cu modul de exprimare pe care s-a născut şi a crescut.
al eroinelor. Între stilul scriitorilor, în re- Eroinele se disting favorabil de alte
latarea obiectivă, şi felul de a gândi şi de personaje feminine printr-un anumit tip

— 115 —
METALITERATURĂ • Nr. 1 • 2015

de sensibilitate, de inteligenţă, de înţe- al acestei femei bune şi înţelepte, care


lepciune şi o impresionantă structură este aptă să împărtăşească şi să perceapă
sufletească. Ele dau prioritate lucrurilor durerea altcuiva.
şi valorilor pe care se axează existenţa O bună cunoscătoare a sufletului
umană şi sunt mulţumite atunci când uman este şi Vitoria Lipan, care „se
văd că de acestea se ţine cont. Remar- dovedeşte o iscusită detectivă. Şi, ca
căm chipul Ruţei, emanând bunătate şi orice detectiv, ea este şi psiholoagă” [1,
satisfacţie, la nunta Dochiţei, unde ea le p.629]. Mergând înspre munte, discu-
orânduieşte pe toate după legile frumo- tând cu diferiţi oameni despre soţul
sului, pe care le cunoaşte mai bine decât său, ea proiectează încetul cu încetul
alţii, în felul acesta devenind nucleul itinerariul lui. Aceste calităţi o ajută
satului în care locuia de atâta vreme. să găsească cadavrul bărbatului şi să
Vitoria este aureolată de inteligenţă când identifice, în cele din urmă, ucigaşii.
reface drumul lui Nechifor. Ea cunoaşte În această ordine de idei, George Că-
bine automatismul bărbatului ei. Fiind linescu menţionează că „Vitoria este
tenace şi calculată, urmăreşte fiecare de- un Hamlet feminin, care bănuieşte cu
taliu al investigaţiei sale. Deşi sensibilă şi metodă, cercetează cu disimulaţie, pune
afectată, căci mărturiseşte iniţial „dacă a la cale reprezentaţiuni trădătoare (în
intrat el pe celălalt tărâm oi intra şi eu cazul de faţă înmormântarea şi prazni-
după dânsul” [5, p.51], găseşte suficiente cul), şi când dovada s-a făcut dă drum
resurse pentru a se vedea eliberată de răzbunării” [1, p.629].
întuneric. Atitudinea eroinelor în sistemul de relaţii
Pentru ambele personaje viaţa este cu oamenii este una fermă, ele menţinân-
o valoare supremă, comunicarea, un du-şi verticalitatea în orice ipostaze şi situaţii
principiu fundamental, iar acestea la ale vieţii. Nedreptăţile în adresa lor, uneori
un loc constituie pentru ele un element fac să se resimtă în comportament o doză
inestinabil în relaţiile lor cu oamenii. de distanţare de evenimente, de oameni.
Astfel sătenii vin la mătuşa Ruţa ca la Mătuşa Ruţa, neiertătoare, dar de felul ei
spovedanie, vin să le aline durerile, să corectă, nu pregetă să dea pe alocuri replici
le insufle puteri şi credinţă. De fapt o tăioase interlocutorului, cum ar fi în dis-
surprindem pe Ruţa că vindecă atât cu cuţia cu Andron, iar Vitoria nu are încre-
ierburi şi vrăjitorii, cât şi cu sfatul şi dere în autorităţi şi singură conduce cazul
voia bună, cu elixirul spiritual. Marea de determinare a vinovăţiei celor care i-au
forţă pe care o posedă este cunoaşte- omorât soţul, punând la cale o adevărată
rea sufletului omenesc şi, nu în ultimul confruntare a criminalilor cu mortul.
rând, capacitatea ei de a-i înţelege pe Atât Mihail Sadoveanu, cât şi Ion Druţă
alţii. Înţelegându-le necazurile, aştep- prin aceste personaje feminine au intuit,
tările, îndoielile, ea le întinde o mână evidenţiat şi transfigurat artistic conflicte de
de bunăvoinţă, dăruindu-le lumină şi importanţă vitală, conflicte care nu ţin de
înţelepciune. Sfaturile Ruţei consolează factorul personal şi care ies din cadrul psi-
durerile străine, anihilându-le într-un fel. hologiei particulare. Sunt conflicte generale,
Deseori o vedem pe Artina, ori Paulina introducând cititorul în sfera cunoaşterii
apelând la magia cuvântului mângâietor filosofice a contradicţiilor vieţii, conflicte

— 116 —
METALITERATURĂ • Nr. 1 • 2015

dintre om şi lume, în care e abordată artistic timp, devenind simboluri ale verticalităţii,
fapta omului şi răspunsul la ea. ale fidelităţii, plasându-se printre chipurile
Importanţa acestor personaje, anume ideale în galeria personajelor feminine din
într-un nou context cultural-istoric, este literatura română a secolului trecut.
etalată prin sensibilizarea lumii interioare a
fiinţei într-un timp al pierderilor legăturilor Referinţe critice:
cu valorile sacre ale neamului. Prin inter- 1. George Călinescu, Istoria literaturii române
mediul personajelor feminine, de structură de la origini până în prezent, Bucureşti, Edi-
clasică, (Vitoria Lipan şi mătuşa Ruţa) sunt tura Minerva, 1986.
puse în discuţie despărţirea de tradiţii, re- 2. Mihail Dolgan, Farmecul lirismului druţian,
nunţarea la fundamentul sensibilităţii, la în culegerea de articole Aspecte ale creaţiei lui
matricea spiritului naţional. În dialog cu Ion Druţă, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1990.
noile realităţi identificăm la Vitoria Lipan 3. Ion Druţă, Păsările tinereţii noastre, în Scri-
şi la mătuşa Ruţa un caracter distinct al eri, vol.4, Chişinău, Editura Hyperion, 1990.
permanenţei şi continuităţii noastre, ele în- 4. Andrei Hropotinschi, Problema vieţii şi a
truchipează tipologia femei puternice, prota- creaţiei, Chişinău, Editura Litera, 1998.
goniste cu o pronunţată complexitate sufle- 5. Mihail Sadoveanu, Baltagul, Bucureşti, Edi-
tească, purtătoare de datini şi tradiţii, care, tura Ion Creangă, 1995.
deşi intră în subiecte cu probleme, dureri 6. Zaharia Sângeorzan, Mihail Sadoveanu: teme
şi amintiri concrete, au un comportament fundamentale, Bucureşti, Editura Minerva,
echilibrat specific idealului clasic al fiinţei în 1976.

— 117 —

S-ar putea să vă placă și