Sunteți pe pagina 1din 23

10/12/2018

Anatomia functionala a
bacteriilor

CELULE PROCARIOTE vs EUCARIOTE


Procariote Eucariote
Organisme Bacterii Protozoare, fungi, plante, animale

Nucleu cu membr. absent prezent


nucleara
Dimensiuni 1 – 10 µm 10 – 200 µm
M. citoplasmica prezenta prezenta
Perete celular peptidoglican chitină (fungi), celuloză (plante superioare),
absent (celule animale)
Citoplasma nestructurata, Citoschelet
granulara Exo- si endocitoza
Organite ribozomi ribozomi, reticul endoplasmic, aparat Golgi,
mitocondrii/cloroplaste, lizozomi etc

1
10/12/2018

CELULE PROCARIOTE vs EUCARIOTE


Procariote Eucariote
Localizare ADN citoplasma nucleu
(nucleoid)
Structura ADN ADN circular; ADN linear, molecule mari, grupate in
fara introni cromozomi; introni si exoni
Sinteza ARN citoplasma nucleu
Sinteza proteine citoplasma citoplasma
Metabolism Anaerob / Aerob
aerob
Diviziune celulara Fisiune binara Mitoza, meioza

Organizare Unicelulara In general pluricelulara


celulara

Structura celulei bacteriene


Structuri constante
• nucleoplasma (nucleoid)
• citoplasma
• ribosomi
• membrana citoplasmatica
• perete celular (exceptie: Mollicutes)
Structuri facultative
• glicocalix
• flageli
• pili comuni (fimbrii)
• pili sexuali
• endospor

2
10/12/2018

Structura celulei bacteriene


Structuri constante
• nucleoplasma (nucleoid)
• citoplasma
• ribosomi
• membrana citoplasmatică
• peretele celular (exceptie: Mollicutes)
Structuri facultative
• glicocalix
• flageli
• pili comuni (fimbrii)
• pili sexuali
• endospor

Nucleoplasma

• echivalentul nucleului celulei eucariote


• lipsesc membrana nucleară şi nucleolul
• există proteine histone-like
• Cromozom unic - moleculă de ADN
bicatenar circular
• excepții
– Borrelia burgdorferi – cromozom liniar
– Vibrio cholerae, Brucella melitensis – 2
cromozomi diferiți
• conține 2000 – 4000 gene
• celulule procariote - haploide

3
10/12/2018

Plasmide
• molecule mici (5 – 100 gene), circulare, de ADN extracromosomal
• se replica independent
• pot exista 1-20 copii / celula
• prezente la unele bacterii
• codifică structuri care conferă avantaje selective (rezistenţa la
unele antibiotice, producerea de toxine etc.)

Citoplasma
- aflată permanent in stare de gel
- Sistem coloidal
• conține apă (80%), substanţe organice (proteine, glucide, lipide,
metaboliți cu moleculă mică) şi săruri minerale;
• ribozomi, foarte numeroși, mai mici decât la celulele eucariote
– 70S (subunități 50S şi 30S), sediul sintezelor proteice;
• incluzii citoplasmatice
– reprezintă depozite de nutrienţi: polimetafosfat (Corynebacterium),
amidon (Clostridium), glicogen (Bacillus), lipide (Bacillus,
Clostridium, Pseudomonas)
– apar doar la unele specii bacteriene, în condiții nutritive favorabile
– pot avea caracter taxonomic – ex. granulaţiile de volutină, prezente
la Corynebacterium diphteriae

4
10/12/2018

Membrana citoplasmică

• delimitează citoplasma
Structura
• constituită din două straturi fosfolipidice în care flotează
proteine
- intrinseci – hidrofobe, inserate în membrană; roluri - enzime
ale lanțului respirator, enzime implicate în sinteza acizilor
grași, fosfolipidelor etc.
- extrinseci – hidrofile; enzime periplasmatice
• proteinele - >70% din masa membr.
• nu conţine steroli (cu excepţia micoplasmelor, care incorporează
colesterolul sintetizat de celulele eucariote);

Membrana citoplasmatică

Funcții
1. barieră osmotică, cu proprietăţi
de permeabilitate şi transport
selective
• transport pasiv
• transport activ
• translocare (ex fosfotranferaza
membranară)
2. sediul metabolismului energetic
(citocromi, componentele
lanțului respirator implicate in
transportul de electroni și
fosforilarea oxidativă)

5
10/12/2018

Membrana citoplasmatică

3. excretă enzime hidrolitice


- la procariote digestia este extracelulară
- există mai multe tipuri de transport transmembranar al proteinelor;
de ex. secvențe semnal din membrană pot lega proenzime, care
devin active extracelular după clivarea secvențelor semnal
4. biosinteză a unor componente structurale
- fosfolipide membranare
- peptidoglican - perete bacterian (mezosomi septali)
- ADN - autoreplicarea genomului bacterian (mezosomi laterali)
5. conține receptori pentru substanțe din mediul extern

Structura şi rolurile membranei pot fi afectate de


unele antibiotice şi dezinfectante

Membrana citoplasmatică - mezosomi

- plieri ale membranei, cu rol in


- diviziune (mezosomi septali)
- replicarea ADN (mezosomi laterali)

6
10/12/2018

Peretele bacterian
• Dispus la exterior si în contact cu membrana citoplasmatică
• constituit din:
- structură de bază - peptidoglican (mureina) - prezentă la
toate eubacteriile (cu exceptia Mollicutes)
- structuri speciale – diferențiază categorii mari de bacterii
(ex bacterii Gram pozitive, Gram negative, acido-alcoolo
rezistente etc.)

Peptidoglicanul

• Reţea rigidă și rezistentă care acoperă protoplastul bacterian


• Rigiditatea peretelui bacterian – determinată de configurația și
mărimea ochiurilor rețelei de peptidoglican (toate bacteriile au
perete rigid, cu exceptia spirochetelor)
• determină forma bacteriilor
• asigură rezistență – menține protoplastul bacterian – prin
echilibrarea presiunii osmotice intracelulare (5- 20 atm)
• rol in diviziunea celulară
• sinteza peptidoglicanului – afectată de unele antibiotice

7
10/12/2018

Structura peptidoglicanului

• Heteromacropolimer – constituit din lanţuri polizaharidice unite


prin punţi peptidice
• lanţuri polizaharidice – compuse din două aminozaharuri dispuse
alternativ: N-acetilglucozamina (NAG) şi acid N-acetilmuramic
(NAM);
- lizozimul desface legătura dintre N-acetilglucozamina şi NAM
• lanţuri laterale tetrapeptidice - solidarizează lanțurile
polizaharidice adiacente; compuse din aminoacizi (dispuși în forma
L Ala – D Glu – L R3 – D Ala); L Ala - legat de acidul N-acetilmuramic,
iar R3 – legat:
- direct la D Ala din alt lanț tetrapeptidic (bacterii Gram-negative)
- printr-o punte transversală polipeptidică la D-Ala din lanțul
tetrapeptidic adiacent (bacterii Gram-pozitive)

Sinteza peptidoglicanului

Etape
1. citoplasmatică – formarea complexului
UDP – NAM – L Ala – D Glu – L R3 – D Ala – D Ala
2. membranară – atașarea NAG
3. parietală - legarea complexului dizaharid – pentapeptid
de peptidoglicanul în formare
• exterior – alungirea peretelui
• interior – formarea unui sept care pregătește diviziunea
• polimer preexistent - îngroșarea peretelui

8
10/12/2018

Sinteza peptidoglicanului

• se realizează
- în vecinătatea septului de diviziune (la bacterii Gram +)
- aleator (la bacterii Gram -)
• este controlată de enzime de pe suprafaţa externă a
membranei citoplasmatice:
- glicoziltransferaze – asigură formarea lanțurilor polizaharidice,
prin legarea dizaharidelor din complexe adiacente;
- transpeptidaze – unesc lanțurile intre ele, prin formarea
lanţurilor tetrapeptidice şi punţilor peptidice
- carboxipeptidaze
- autolizine – desfac controlat rețeaua de peptidoglican și permit
inserția de noi molecule

Sinteza peptidoglicanului

• rezultă dintr-un echilibru între producerea și rearanjarea


elementelor constitutive, sub acțiunea unor enzime
• peretele bacterian este ancorat în membrana citoplasmică,
prin lanţurile de glican in formare
• enzimele care controlează sinteza peptidoglicanului –
numite proteinele de legare ale penicilinei (PLP)
• penicilina, analog structural de D-Ala-D-Ala, se fixează pe
PLP și inhibă sinteza peptidoglicanului

9
10/12/2018

Bacterii cu perete modificat

• protoplaşti (la bacterii gram-pozitive) şi sferoplaşti (la


bacterii gram-negative)
• apar sub acțiunea unor agenţi litici (lizozim, peniciline);
• din cauza alterării peptidoglicanului aceste bacterii pot
supravieţui doar în medii hipertone, pot fi metabolic active dar
nu pot să se multiplice;
• sferoplaştii, în absenţa agentului inductor, pot reveni la forma
de origine
• forme L
- apar spontan sau sub efectul unor agenţi inductori (şoc
osmotic sau termic, antibiotice);
- pot să se multiplice (mai lent), dând colonii cu aspect particular
(aspect de “ou prăjit”);
- pot fi reversibile (după dispariția agentului inductor revin la
forma inițială, dacă există resturi de peptidoglican) sau stabile
- pot determina infecții cronice

Bacterii cu perete modificat

ex.: în cursul unor tratamente cu antibiotice care inhibă


sinteza peptidoglicanului (ex. beta-lactamine) pot să apară
forme L care să persiste in zone hiperosmolare (ex medulara
renală); după întreruperea antibioterapiei acestea pot reveni
la forma inițială (bacili) și pot produce recăderi ale infecţiei
renale

10
10/12/2018

Bacterii fără perete: micoplasmele


Micoplasmele nu prezintă peptidoglican, de aceea sunt
rezistente la Atb (peniciline, cefalosporine) care acționează prin
inhibarea sintezei peptidoglicanului

Peretele bacterian

• Nu este colorabil, dar condiționează colorabilitatea


protoplastului în colorații diferențiale: Gram, Ziehl-
Neelsen

11
10/12/2018

Peretele bacterian
Gram poz vs. Gram neg
• Perete gros, omogen – format din • Perete subțire, neomogen, format din
mai multe straturi de peptidoglican 1-2 straturi de peptidoglican – rețea laxă
dispus in rețea cu ochiuri strânse (15% din greutatea uscată a peretelui) și
(50% din greutatea uscată a o membrană externă
peretelui)

Gram pozitiv Gram negativ

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram-pozitive
Acizi teichoici
• de perete - legaţi covalent de peptidoglican
• de membrana (lipoteichoici) – străbat peptidoglicanul și se
leagă covalent de glicolipidele stratului extern al
membranei citoplasmice
- constituiți din polimeri de glicerol fosfat sau ribitol fosfat
- Apar ca structuri fibrilare pe suprafaţa celulei bacteriene
Glicolipide
Polizaharide (ex. antigenul Lancefield la streptococi)

12
10/12/2018

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram-pozitive
Acizi teichoici - roluri
• stabilizează peretele bacterian
• leagă ioni de Mg
• adezine - se ataşează de suprafaţa celulelor eucariote
• recunoscuți de receptori de pe suprafaţa macrofagelor, care vor
elibera consecutiv citokine proinflamatorii
• recunoscuți de bacteriofagi sau bacteriocine
• antigene de suprafață (cu specificitate de tip/subtip) – utile în
identificarea prin reacții antigen - anticorp (Ag – Ac)

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram negative

a. Membrana externă
b. Proteine din membrana externă
c. Lipoproteine

13
10/12/2018

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram negative
a. Membrana externă – structură asimetrică:
- strat intern fosfolipidic
- strat extern - include LPS (lipopolizaharidul) - heteropolimer format din
3 componente:
1. lipidul A (endotoxină) – hidrofob, dispus proximal
2. core (miez polizaharidic) sau Ag R (activator al complementului); prin
partea profundă (ceto deoxioctonat, KDO) se leagă de lipidul A
3. Ag O - unităţi oligozaharidice repetate, care
• maschează miezul polizaharidic și previn astfel activarea
complementului
• contribuie la realizarea unei bariere pentru molecule hidrofobe
• au compoziție diferită la variate specii sau chiar grupuri – marker de
identificare prin reacții antigen - anticorp

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram-negative
b. Proteine din membrana externă - roluri
• transport
- nespecific - porine (ex. proteine Omp) - monomeri dispuși în
triplet, care formează pori prin care difuzează molecule mici
hidrofile (ioni, zaharuri); molecule hidrofile mari (ex. unele Atb)
nu difuzează
- specific – transportul energo-dependent al anumitor molecule
(ex. vit. B12, complexul “Fe-siderofor”)
• adezine
• ligand pentru bacteriofagi sau bacteriocine;

14
10/12/2018

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


Gram-negative
c. Lipoproteine
• se leagă covalent, prin polul hidrofil, la peptidoglican, iar prin
polul hidrofob se inseră in membrana externă
• stabilizează membrana externă și o ancorează la peptidoglican

Spaţiul periplasmic

• situat între membrana externă şi membrana internă


(citoplasmică);
• reprezintă 20-40% din volumul bacterian
• conţine
• peptidoglican
• lipoproteine
• proteine de transport (aminoacizi, zaharuri, vitamine etc.)
• enzime hidrolitice, enzime de degradare a unor antibiotice;
• enzimele stocate în spaţiul periplasmic sunt eliberate
după necesităţi în mediul extracelular (la bacteriile gram-
pozitive se eliberează imediat după ce au fost sintetizate)

15
10/12/2018

Membrana externă

Membrana externă - conferă permeabilitate selectivă


• enzimele digestive rămân in spațiul periplasmic –
supraviețuirea este posibilă în medii apoase minimale
nutritiv
• opreşte accesul spre protoplast al unor substanţe cu
greutate moleculară mare şi al unor molecule hidrofobe
potenţial nocive

* Bacteriile gram-negative sunt mai rezistente decât cele


gram-pozitive la dezinfectante, antiseptice, antibiotice.

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


acido-alcoolo-rezistente

Unele bacterii (ex. Mycobacterium tuberculosis) au peretele


constituit din peptidoglican și structuri speciale dispuse distal;
• arabinogalactan - polizaharid
• acizi micolici – acizi graşi cu catena lungă (C70-C90)
• Complexul arabinogalactan – acizi micolici determină:
- rezistență la decolorarea cu HCl – alcool etilic din coloraţia
Ziehl-Neelsen (de aceea sunt denumite bacterii acido-alcoolo-
rezistente);
- permeabilitate redusă pentru molecule hidrofile (de 100-1000
ori mai mică decât la unele bacterii Gram negative); de aceea
aceste bacterii au creștere lentă
- rezistenţa la factori de mediu (desicaţie, detergenți,
dezinfectante, antibiotice);

16
10/12/2018

Structuri speciale ale peretelui la bacterii


acido-alcoolo-rezistente.

• lipide de suprafaţă (sulfolipide, fosfolipide, cord factor), cu rol


in patogenitate;
- contribuie la inducerea reacţiei tisulare caracteristice: formarea
de granuloame, metaplazierea macrofagelor în celule gigante
(celule Langhans) şi celule epitelioide

• micozide – peptidoglicolipide si glicolipide, cu rol protector față


de enzimele lizozomale (permit supraviețuirea micobacteriilor
in fagolizozomii macrofagelor)

Structura celulei bacteriene

- Structuri constante
• material nuclear sau nucleoid
• citoplasmă
• membrană citoplasmatică
• perete celular
- Structuri facultative
• glicocalix
• flageli
• pili comuni (fimbrii) şi pili comuni
• endospor

17
10/12/2018

Glicocalix
• înveliş extern, polizaharidic (excepție la Bacillus anthracis
are structură polipeptidică);
• Prezent la unele tulpini (nu este caracter de specie)
• două forme:
- capsula - glicocalix dens: nu poate fi separat prin
centrifugare, nu este penetrat de coloranţi, deci poate fi
vizualizat ca un halou incolor sau in coloraţii negative
(tuş de India, nigrozină)
- glicocalix lax (slime: poate fi separat prin centrifugare,
este penetrat de particule colorate – vizibil in ME)

Glicocalix

• se formează:
- in vivo – rol in patogenitate
- in vitro – in anumite condiții de cultivare – produce aspect
mucoid, lucios (colonii M)
• funcţii:
- conferă rezistenţă la fagocitoză şi anumiți agenţi chimici
(antibiotice);
- ligand la receptorii de pe suprafaţa celulelor eucariote sau
suprafeţe inerte;
- rol in formarea biofilmului
- util in identificarea tulpinilor capsulate - Ag de specificitate
(Ag K)

18
10/12/2018

Flageli
• organite de locomoție
• filamente flexibile lungi (6-20 µm) şi subţiri (0,02µm),
alcătuite din sute de subunități proteice identice (flagelină);
• în microscopia electronică - constituiţi din filament flagelar
flexuos, articulat printr-un croşet la corpusculul/complexul
bazal - cilindru axial asociat cu una sau două perechi de
inele:
- bacterii gram-poz: inelele M si S,
- bacterii gram-neg: inelele M si S, la care se adaugă P şi L,
localizate
M- in membr. citoplasmică
S – supramembranar
P – în stratul de peptidoglican
L – flotant în membr. externă

Flageli
• Fluxul de H+ de la nivelul complexului bazal generează rotația,
transmisă prin intermediul croșetului la filament (viteza de rotatie
poate ajunge la 1000 rpm)
• in microscopia optica flagelii se observă
- direct – colorații speciale
- indirect – evidențierea mobilității (preparate umede)
• prezența, numărul şi dispoziţia flagelilor reprezintă caractere
taxonomice - bacterii
• monotrihe – flagel unic polar
• lofotrihe – flageli multipli polari
• peritrihe – flageli dispuși pe toată suprafața bacteriei

19
10/12/2018

Flageli

• asigură mobilitatea bacteriilor (bacili, vibrioni, spirili): mișcări


de rostogolire sau inaintare
• rol în
– chemotaxie (apropiere de atractanți, indepărtare de
repelenți)
– aerotaxie (deplasare in sensul concentrației optime de
oxigen) etc.
• prezintă Ag cu specificitate de tip (Ag H) (ex E coli O157:H7)

Fibrele (filamentele) axiale


• Structură similară cu flagelii (endoflageli)
• Asigură mobilitatea la spirochete: mișcări de înșurubare
• dispuse în spațiul periplasmic
- treponeme, borelli – fibre axiale înrulate în jurul
protoplastului
- Leptospire – două fibre în jurul cărora se înrulează
protoplastul

20
10/12/2018

Fimbrii (pili comuni)

• organite fibrilare, mai scurte și mai subțiri decât flagelii, vizibile


doar in ME
• constituite din subunităţi proteice; codificate de gene
cromozomale
• prezente în număr mare (300-400) și dispuse pe toată suprafaţa,
în general la bacterii gram-negative;
• rol în aderarea specifică la receptori celulari
• recunoscute ca antigene de către sistemul imun; unele specii
(ex. Neisseria gonorrhoeae) realizează variație antigenică
• structură distinctă la diferite bacterii (Ag cu specificitate de tip)

Pili sexuali

• structuri tubulare, mai lungi decât fimbriile, cu extremitatea


liberă butonată;
• constituiți din subunităţi proteice;
• prezenți in număr redus (1-4), doar la bacterii gram-negative
• codificați de gene plasmidice
• rol în transferul ADN prin conjugare

21
10/12/2018

Endosporul

• formă de supravieţuire (ani, decenii) în condiţii nefavorabile de


mediu: deshidratare, temperaturi ridicate, UV, agenți chimici etc.
• prezentă doar la unele genuri (Bacillus, Clostridium)
• formă inactivă metabolic, cu citoplasma deshidratată, protejată
de structuri de suprafaţă suplimentare
• Nu se colorează în coloratia Gram
• prezenţa, forma şi dispoziţia sporului - criterii taxonomice

Structura endosporului

• core (protoplastul deshidratat) – conține ADN, ARN, ribozomi,


unele enzime bacteriene și cantităţi mari (5-15%) de dipicolinat
de Ca (conferă termorezistenţă)
• membrana internă – similară cu membrana citoplasmică a celulei
vegetative; conține receptori care pot iniția germinarea
• perete – conține peptidoglican
• cortex – structură asemănătoare peptidoglicanului, care rezultă
din peretele celulei vegetative; nu conține acizi teichoici
• membrana externă – derivă din membrana citoplasmică
• tunică – conține proteine bogate in punți disulfidice; are
permeabilitate redusă – conferă rezistență la agenți chimici
• exosporium – structură hidrofobă

22
10/12/2018

Sporularea

- declanșată de condiții nutritive nefavorabile


1. replicarea ADN - rezultă două copii ale cromozomului bacterian,
dispuse polar;
2. formarea septului: o porțiune din membrana citoplasmică se
separă de peptidoglican și trimite prelungiri (sept membranar)
în jurul ADN-ului; rezultă presporul
3. prelungiri ale membranei citoplasmice inconjoară presporul;
rezultă prosporul (cu ADN și dublă membrană), aflat in
citoplasma celulei mamă
4. intre cele două membrane se sintetizează peptidoglicanul și
cortexul
5. celula mamă sintetizează tunica și exosporium
6. maturarea sporului - în core se sintetizează dipicolinat de Ca
7. liza celulei și eliberarea sporului

Germinarea

• declanșată in condiţii favorabile de mediu (umiditate


satisfăcătoare, prezența substanțelor nutritive)
• Etape
- activarea unor receptori membranari
- activarea unei autolizine a cortexului;
- apa şi nutrienţii difuzează spre protoplast
- rehidratarea protoplastului
- accelerarea proceselor de sinteză
- degradarea și ruperea învelişurilor sporale
- eliberarea bacteriei sub formă vegetativă

23