Sunteți pe pagina 1din 240

Bazele

Nursingului

Nursingul este o arta.Necesita devotement exclusive, pregatire temeinica,


talent, ca orice pictor sa sculptor.( Florence Nightingale )

1
Introducere
Nursingul= ştiința şi arta de a îngriji omul sănătos şi bolnav;

Nursingul definitia O.MS.(Organizatia Mondială a Sanătatii)-


Nursingul este o parte integrată a sistemului de ingrijire a sanatatii
cuprinzand:
-promovarea sanatatii
-prevenirea bolii
-ingrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicap) de
toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate
formele de asistenta sociala.
Ingrijirea bolnavului se practică din timpuri străvechi, de când femeile pansau
rănile bărbaţilor întorşi din luptă. Mai apoi îngrijirea bolnavilor a fost
aprofundată,astfel că Florence Nightingale înfiinţează prima şcoală de nursing
în anul 1860.
Conceptul modern de nursing general a fost elaborat de Virginia
Hendersen şi introdus la noi în ţară după 1990. Îmbinând teoria cu practica, nursa
trebuie să aibă o pregătire temeinică, pentru a asigura îngrijirea profilactică,
terapeutică şi recuperatorie a pacientului .
Nursa, asistenta medicală şi “sora bolnavului”, este ajutorul permanent al
medicului.
Nursa este o persoană care:
- A parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat
de Consilul Asistentilor Medicali;
- A trecut cu success de examenele stabilite de Consilul
Asistentilor Medicali;
- Indeplineste standardele stabilite de Consilul Asistentilor
Medicali;
- Este autorizata să practice aceasta profesie asa cum este
definite de Consilul Asistentilor Medicali, in concordantă cu
pregatirea si experienta sa;
- Este autorizată in indeplinirea acelor proceduri si functii care
sunt impuse de ingrijirea sănătatii in orice situatie s-ar afla, dar
să nu facă o procedură pentru care nu este calificată.
Fuctiile Nursei
Functiile asistentei medicale sunt de natură:
-independentă
-dependentă
-interdependentă
Functiile asistentei medicale de natură independentă

2
-asistă pacientul din proprie initiativă, temporar sau definitiv in :
*ingrijiri, atunci cand el nu-si poate indeplini independent anumite
functii
(ajutorul asis. med.este in functie de varstă, de natura bolii, de alte
dificultati: fizice, psihice sau sociale)
*stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijită si cu
apartinatorii
(apropiatii)
*le transmite informatii, invataminte, ascultă pacientul si il sustine;
*este alături de indivizii si colectivitate in vederea promovării
sănătătii.
Functiile asistentei medicale de natură dependent La indicatia medicului
aplică metodele de observatie, de tratament sau de readaptare, observă
la pacient modificarile provocate de boală sau tratament si le transmite
medicului.
Functiile asistentei medicale de natură interdependentă
Asis.med.colaborează cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social,
educativ, administrativ etc. si participă la activitati interdisciplinare.
Exempu:
-actiuni de depistare a tulburarilor de ordin fizic, psihic, sau social
-actiuni de educatie pentru sănătate.

Alte functii ale asistentei medicale


1.Profesională
- promovează sănătatea;
-previne îmbolnăvirile;
-ingrijirea in situatia imbolnavirii si recuperarea
2.Educativă
Educatia pentru sănătate.
Rolul educativ reiese si din relatia pacient-asistent si din relatiile de
munca cu personalul in subordine.
3.De Cercetare
Aceasta functie impune dezvoltarea unor calitati specifice, dar si aceasta
pe fondul unor pregatiri profesionale si morale.Asis.med. participa in
echipa de cercetare alaturi de medic-devine o componentă importantă.
Domenii de activitate pentru asistenta medicală generalistă
Servicii de sănatate –stationar( sectii: interne, chirurgie, pediatrie…)
-ambulatoriu Dipensar-urban
-rural
Poloclinică
Scoli, gradinite, crese
Cămine de bătrani
Invatămant, cultură

3
Cercetare
Educatie
Administrativ
Alimentar
Igenic-Inspectorat de politie sanitară
Social-economic (condiţii de viaţă);

Cadrul conceptual al ingrijirilor

Cu toată diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, toate asistentele


med.au o anumită înţelegere privind persoana îngrijită, sănătatea acestea şi
îngrijirile (nursingul)acordate.

1.Conceptul despre om:este o fiinţă unică, având nevoi biologice,


psihologice,sociale şi culturale, o fiinţă în continuă schimbare şi în
interacţiune cu mediul său înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă
de a se adapta.
După Virginia Henderson: "Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un
tot indivizibil. EI are necesităţi fundamentale cu manifestări specifice pe care şi le
satisface singur dacă se simte bine”.
2. Concepţii privind sănătatea.Au fost formulate mai multe
definiţii ale sănătăţii.
Definiţia O.M.S. Organizatia Mondială a Sanătatii a sănătăţii:
"Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social, ce nu constă
numai în absenţa bolii sau a infirmităţii".
Alte definiţii:
"Sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom,nu
se limitează la absenţa bolii." (Virginia Henderson).
"Sănătatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural şi
spiritual,stare de autonomie şi independenţă, fără a fi egală cu absenţa
bolii sau ainfirmităţii."
"Sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biofizice, fizice afective, psihice şi
sociale, mobilizabile pentru a înfrunta, compensa şi depăşi boala."

3.Concepţia despre boală: este ruperea echilibrului, armoniei, un


semnal de alarmă tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o
inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă.

4
Circuitele Functionale din spital

5
Activitatea de prevenire si combatere a infectiilor nozocomiale
infectia contractata in spital se desfasoara intr-un cadru
organizat, ca obligatie permanenta a fiecarui cadru medico-
sanitar.

Activitatea de supraveghere si prevenire a infectiilor nozocomiale


face parte din obligatiile profesionale ale personalului si este
inscrisa in fisa postului fiecarui salariat.

Circuitele functionale trebuie sa faciliteze o activitate


corespunzatoare si sa impiedice contaminarea mediului
extern reducand la minimum posibilitatea de producere a
infectiilor.

Principalele circuite functionale din spital sunt urmatoarele:

1. circuitul bolnavului

2. circuitul personalului medico- sanitar, studentilor si


elevilor practicanti

3. circuitul si regimul vizitatorilor si insotitorilor

4. circuitul instrumentarului si a diferitelor materiale utilizate


in practica medicala aseptica

5. circuitul blocurilor operatorii

6. circuitul alimentelor

7.circuitul lenjeriei

8. circuitul rezidurilor rezultate din activitatea medicala

6
1. Circuitul bolnavului

Circuitul bolnavului include spatiile destinate :

-serviciului de internare,

-serviciul de spitalizare si externare.

Serviciul de internare cuprinde :

-camerele de garda care se gasesc de obicei la parterul Spitalului

-si spatiul necesar prelucrarii sanitare care cuprinde:

-spatiul de dezechipare,

- baie, care este dotata cu materiale dezinfectante , dupa


fiecare bolnav se face obligatoriu dezinfectia cabinelor de baie
sau a cazilor.

-garderoba pentru depozitarea


echipamentului bolnavului.Echipamentul bolnavului se
introduce in husa de protectie, se face un bon in dublu
exemplar unul pt.bolnav celalat pt. a ramane la garderoba.

Accesul bolnavului de la serviciul de internarii la serviciul de spitalizare


facandu-se cu evitarea incrucisarii cu alte circuite
contaminate( rezidurii,lenjerie murdara)pentru care exista program si lift
separat.

Serviciul de spitalizare si externare cuprinde:

- saloanele cu paturi;organizarea saloanelor respecta normele


sanitare ( spatiu/ pat, luminozitate, instalatii sanitare).

Sunt asigurate spatii pentru activitatiile aferente ingrijirii bolnavului:

- sala de tratamente si pansamente,

-oficiu alimentar,

-bloc operator
La copartimentul nou-nascuti sunt asigurate urmatoarele separari:
- nou-nascuti prin cezariana
- nou-nascuti normoponderali

7
Curatenia si dezinfectia spatiilor se realizeaza de mai multe ori pe
zi.
Metode generale prin care se realizeaza curatenia zilnica:spalarea,
stergerea, aspirarea, perierea urmata de dezinfectie

Dezinfectia aeromicroflorei se realizeaza:

- zilnic in blocurile operatorii si ori de cate ori este nevoie.

-o data pe saptamana in: U.P.U, serviciul de anatomie-


patologica,salile de tratament si pansament si ori de cate
orieste nevoie.
-O data la 2 saptamani in: saloane sau ori de cate ori este nevoie, in
sectiile medicale.

2.Circuitul personalului medico-sanitar

Circuitul personalului este important in prevenirea infectiilor nozocomiale,


motiv pentru care este necesara asigurarea de personal sanitar (mediu,
auxiliar,de ingrijire), pe compartimente septice si aseptice.septic=infectat
cu microbi
aseptic=care este sterilizat.
Este interzis accesul in salile de operatii a personalului care nu face
parte din echipa de interventie.In mod similar este interzis accesul altui
personal in blocul alimentar, statia de sterilizare.

Circuitul personalului implica si elementele fundamentale de igiena


individuala si colectiva care constau in:
- starea de sanatate
- portul corect al echipamentului de protectie
- igiena personala( in principal igiena corecta a mainilor)

Supravegherea starii de sanatate a personalului este obligatorie si


permanenta constand in:
- efectuarea examenelor medicale la angajare si periodic;
- obligativitatea declararii imediat la medicului sef de sectie a oricarei boli
infectioase pe care o are personalul;
- triajul epidemiologic zilnic, la intrarea in serviciu;
- izolarea in spitalul de boli infectioase sau la domiciliu(dupa caz) a
oricarui suspect sau bolnav de boala transmisibila .

Portul echipamentului de protectie pe tot timpul prezentei in unitate a


personalului este obligatorie.De asemanea personalul sanitar trebuie sa

8
aiba unghiile taiate scurt si sa nu poarte inele sau verighete in timpul
serviciului.

Spalarea mainilor cu apa si sapun este obligatorie in urmatoarele situatii:


- la intrarea in serviciu si la parasirea locului de munca
- la intrarea si iesirea din salon
- dupa folosirea toaletei
- dupa folosirea batistei
- dupa scoaterea mastilor folosite in saloane
- inainte de prepararea alimentelor
- inainte de administrarea alimentelor si medicamentelor fiecarui bolnav
- dupa colectarea lenjeriei murdare
- inainte de examinarea nou- nascutului, sugarului si altor bolnavi

Spalarea si dezinfectia mainilor este obligatorie:


- inainte si dupa recoltarea de produse biologice;
- dupa manipularea bolnavilor septici;(infectat cu microbi)
-inainte si dupa efectuarea oricarui tratament parenteral sau
punctie, schimbarea de pansamente, clisme, etc.;
- dupa contactul cu diverse produse biologice ale bolnavului
- inainte si dupa diverse tratamente.

Pe langa spalarea si dezinfectia mainilor este obligatorie purtarea


manusilor sterile pentru fiecare pacientă la tuseul vaginal, rectal,
aplicarea de catetere vezicale, tubaj gastric, alimentare prin gavaj,
intubatie.

Pentru interventiile chirurgicale este obligatorie spalarea mainilor cu


apa sterila, dezinfectia mainilor si portul manusilor sterile pentru fiecare
bolnav in parte.
La fel se procedeaza si la aplicarea de catetere venoase si arteriale,
asistenta la nastere.

3.Circuitul vizitatorilor si insotitorilor

Circuitul vizitatorilor si insotitorilor este foarte important deoarece acestia


reprezinta intr-un spital un potential epidemiologic crescut prin frecventa
purtatorilor de germeni necunoscuti si prin echipamentul lor care este
contaminat.

Vizitarea bolnavilor se va face numai in orele stabilite de conducerea


spitalului

9
(Exemplu:intre orele 14.30- 17.00).
In situatii epidemiologice deosebite, interdictia este generala
pentru perioade bine determinate, la recomandarea Directiei de Sanatate
Publică.

In timpul vizitei , vizitatorii vor purta un halat de protectie, primit de la


garderoba amenajata in acest scop.

Este bine sa se realizeze controlul alimentelor aduse bolnavilor


si returnarea celor contraindicate.
Circuitul insotitorilor este asemanator cu cel al bolnavilor.Circulatia
insotitorilor in spital trebuie limitata numai la necesitate.

4.Circuitul instrumentarului

Circuitul instrumentarului si a diferitelor materiale utilizate, trebuie


sa realizeze o separare intre materialele sterile si cele utilizate.

Pentru buna functionare, in statia centrala de sterilizare exista:


-spatiu de primire materiale
-sala aparatelor
-spatiu de depozitare sterile
- spatiu de predare-primire

Pregatirea materialelor pentru sterilizare se face la nivelul sectiilor,


de catre asistenta medicala.
Dispozitivele medicale care nu suporta sterilizare
la temperatura( endoscoape etc.)se sterilizeaza chimic cu produse
autorizate.
Orice utilizator este obligat sa tina evidenta tuturor procedurilor
de sterilizare chimica in Registrul de sterilizare chimica.
Se completeaza obligatoriu:
- produsul utilizat si concentratia de lucru
- data si ora prepararii solutiei de lucru.
- ora inceperii fiecarei proceduri de sterilizare
- lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedura
- ora terminarii fiecarei proceduri de sterilizare
- numele si semnatura persoanei care a efectuat procedura.
Produsul utilizat pentru sterilizarea chimica are un protocol care trebuie
cunoscut de tot personalul medical ce lucreaza cu aceste substante.

In Registrul de evidenta a sterilizarii se noteaza:


- data

10
- continutul pachetelor din sarja si numarul lor
- temperatura si presiunea la care s-a efectuat sterilizarea
- ora de incepere si de incheiere a ciclului
- rezultatele indicatorilor fizico- chimici
- semnatura persoanei responsabile
- se ataseaza diagrama ciclului de sterilizare
- rezultatele testelor biologice
–se gasesc in caietul de autocontrol

Pentru evaluarea eficacitatii sterilizarii se face:


- zilnic, verificarea calitatii penetrarii aburului, inainte de efectuarea
primei sterilizarii, cu ajutorul testului Bowie&Dick
- lunar indicatorii biologici cu Bacillus stearothermophyllus( avand
in vedere ca autoclavul din statia centrala este echipat cu dispozitiv
automat de inregistrare(diagrama).
.- indicatorii fizico- chimici se folosesc pentru fiecare casoleteta, cutii
sau pachetele ambalate in hartie speciala.

5.Circuitul blocului operator


Circuitul blocului operator constituie o unitate complet separata de restul
spatiului de spitalizare, pentru a se evita contaminarea in interior.
In blocul operator exista spatiu destinat pentru operatiile aseptice si
spatiu pentru cele septice.
Salile de operatii sunt dotate cu sala de spalare chirurgicala si
de imbracare a echipamentului steril,un spatiu de colectare si spalare a
instrumentarului
utilizat.
Salile de operatie se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare operatie,
in fiecare dimineata se realizeaza dezinfectia aeromicroflorei si ori de
cate ori este nevoie.Dezifectia ciclica se face saptamanal.
Etapele accesului in blocul operator
- dezinfectia igienica a mainilor
- purtarea de echipament de filtru, inclusiv incaltaminte
- purtarea de echipament- obligatoriu( bluza si pantoloni), nu halat
- la iesirea din blocul operator, personalul se schimba de echipamentul
de filtru- accesul in blocul operator este strict limitat!
Etepele accesului in sala de operatie
- accesul in sala de operatie este permis numai echipei operatorii
- ferestrele si usile in salile de operatie trebuie inchise
- deplasarile in salile de operatii sunt limitate
- spalarea chirurgicala a mainilor
- purtarea de echipament steril de catre personalul medical ce
efectueaza interventia chirurgicala

11
- folosirea de manusi sterile si masca chirurgicala

6.Circuitul alimentelor
Circuitul alimentelor include blocul alimentar, modul de distributie si
transport al mancarii preparate, oficiile alimentare de pe sectii, servirea
mesei la bolnavi.
Blocul alimentar cuprinde: sala de preparare a alimentelor, camerele
frigorifice, depozitele de alimente, camera de zarzavat.
Alimentele sunt pregatite pentru o singura masa si distribuite imediat
dupa prepararea lor, interzicandu-se pastrarea lor de la o masa la alta.
Se pastreaza timp de 36 de ore la frigider,probe din fiecare aliment
distribuit.
In blocul alimentar exista frigider separat pentru probe, lactate,
carne,oua.
Fiecare frigider este dotat cu termometru si grafic de temperatura.
Transportul mancarii preparate de la blocul alimentar la oficiile din sectii
se face in recipiente emailate si acoperitecu capac.
Program transport alimente
-dimineata 8.30–9h
-pranz 12.30--13.30h
-seara 17.00—18.00h
Dupa servirea mesei, deseurile alimentare se colecteaza in saci negri si se
transporta la punctual de colectare deseuri menajere, dupa cum urmeaza:
- dimineata 9–9:30h
-pranz 13.30-14h
-seara 18-18:30h

7.Circuitul lenjeriei
Circuitul lenjeriei include :camera de primire-predare rufe, , transportul
lenjeriei curate si depozitarea acesteia in sectie, colectarea lenjeriei
murdare si transportul ei la spalatorie.
Cand? Conform programului stabilit pentru fiecare sectie
si compartiment.
Lenjeria murdara - 07.00- 07.30h,
Lenjeria curata - 11.00- 13.30h
Cu ce? Sacii se transporta cu caruciorul , cu liftul, numai intre orele
alocate.
ATENTIE!
Se va folosi numai liftul destinat transportului de lenjerie.
Caruciorul se curată si se dezinfecteaza cu solutii dezinfectante
Scop:
- evitarea contaminarii mediului extern cu agenti patogeni proveniti de la
pacienti

12
- prevenirea infectarii persoanelor care o manipuleaza.
Cum? Cod culori- sac maro- lenjerie murdara, lenjerie contaminate cu
materii organice (sange, alte secretii, materiiorganice).
-sac verde - lenjeria curate.
Sacii -se vor umple doar 1/3 din volum- se transporta inchisi etans.
Colectarea lenjeriei murdare se face la patul bolnavului, direct in sac,
evitand manevre inutile ( sortare, scuturare).
Lenjeria provenita de la pacientii cu diverse afectiuni infecto-contagioase
se colecteaza separat, se inscriptioneaza si se anunta spalatoria.
Se interzice numararea si sortarea lenjeriei murdare in saloane, pe
culoar sau alte puncte ale sectiei.
Obligatoriu se folosesc manusi si masca pentru colectarea lenjeriei.
Depozitarea lenjeriei curate se face in spatii special amenajate, care vor
fi periodic curatate si dezinfectate.
Periodic se face controlul microbiologic al lenjeriei de catre SPCIN.

8.Circuitul deseurilor- rezidurilor rezultate din activitatea


medicala
Circuitul deseurilor include din punct de vedere sanitar, masurile ce
se iau pentru evitarea contaminarii mediului extern prin asigurarea unei
colectarii si evacuari corespunzatoare a acestora.
Generalitati:- se numesc “ reziduri rezultate din activitatea medicala” toate
deseurile (periculoase sau nepericuloase) care se produc in unitatile
sanitare.
- Reziduri nepericuloase- toate deseurile menajere, ca si acele deseuri
asimilate cu cele menajere( ambalaje din hartie, plastic, etc.) care nu
sunt contaminate cu sange sau alte lichide organice.
- Reziduri periculoase - deseurile solide si lichide, care au venit in
contact cu sange sau alte lichide biologice( tampoane, comprese,
tubulatura, seringi, etc.)
-obiecte taietoare- intepatoare( ace,lame de bisturiu,etc.)
- resturi anatomo- patologice.
Colectarea deseurilor.

Deseurile nepericuloase se colecteaza la locul de producere in


pungi negre.
Pungile vor fi ca lungime dublul inaltimii recipientului, astfel incat sa
imbrace complet si in exterior recipientul, in momentul folosirii.
Dupa umplere se ridica partea exterioara, se rasuceste si se face nod.
Pungile pline cu deseuri se aduna de la locul de producere( saloane,
sali de pansamente, sali de tratamente, camera de garda, birouri,etc.)
in saci negrii.
Deseurile periculoase se colecteaza astfel:

13
-cele infectioase lichide si solide in cutii galbene cu sac in interior
- cele taietoare- intepatoare in cutii galbene din plastic.
Dupa umplere recipientele se inchid ermetic
- cele anatomo- patologice se colecteaza in cutii galbene cu saci in
interior prevazute cu dunga rosie
Transportul deseurilor
Toate deseurile colectate in saci negri se transporta in pubele la rampa
de gunoi a spitalului si se depoziteaza pana la evacuare finala
in containere.
Toate deseurile colectate in cutii galbene se transporta la depozitul
de infectioase a spitalului si se depoziteaza pana la evacuarea finala.
Transportul deseurilor periculoase pana la locul de eliminare finala
se face cu respectarea stricta a normelor de igiena si securitate in scopul
protejerii personalului si populatiei generale .
Transportul deseurilor periculoase in incinta unitatii sanitare se face
pe un circuit separat de cel al pacientilor si vizitatorilor.
Deseurile sunt transportate cu ajutorul pubelelor; acestea se spala si se
dezinfecteaza dupa fiecare utilizare, in locul unde sunt descarcate.
Este interzis accesul persoanelor neautorizate in incaperile destinate
depozitarii temporare a deseurilor infectioase.
Locul de depozitare temporara a deseurilor infectioase este prevazut cu
dispozitiv de inchidere care sa permita numai accesul persoanelor
autorizate.
Pentru deseurile periculoase durata depozitarii temporare nu trebuie
sa depaseasca 72 de ore , din care 48 de ore inincinta unitatii.
Program transport deseuri :
-dimineata 09-10h
-dupa-amiaza 16-18h sau ori de cate ori este nevoie.

14
Asigurarea conditiilor de igiena si confort al pacientului internat in
spital

Patul si anexele sale


Din cauză că pacientul îşi petrece majoritatea timpului in perioada de
boală şi de convalescenţă în pat, acesta trebuie să aibă anumite
calităţi.

Calităţile patului:

 să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât


cerinţele de confort ale pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire:

 lungime 2 m, lăţime 80-90 cm, înălţimea de la duşumea până la


saltea de 60 cm;
 să-i permită pacientului să se poate mişca în voie, să nu-i limiteze
mişcările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în poziţie
şezând, sprijinindu-şi picioarele comod pe podea;
 asistenta să poata efectua tehnicile de îngrijire, investigaţiile şi
tratamentul cât mai comod;
 uşor de manipulat şi curăţat; confecţionat din tuburi uşoare din
metal (vopsite în alb); aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe
dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe.
Calităţile somierei (partea principală a patului): trebuie să fie
confecţionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bine
întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
Tipuri de paturi
-simplu, cu somieră dintr-o singură bucată
-simplu cu rezemător mobil
-cu somieră mobilă
-ortopedic-cadranul somierei confecţionat din mai multe bucăţi(2-3-4)
-pentru secţiile de traumatologie, cu apărătoare demontabilă
-pentru arsi,închis cu plasă
-pentru sugari şi copii-cu gratii mobile prevăzute cu dispozitive de

15
siguranţă

Accesoriile patului

Salteaua va fi confecţionată din burete,( care se curaţă şi se


dezinfectează mai uşor); salteaua poate fi din cauciuc sau din material
plastic, umplute cu apă sau cu aer, având avantajul că permit umflarea
succesivă a compartimentelor după necesitate (pentru prevenirea
escarelor).

Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de


mare, iar cealaltă din burete, sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75
cm lungime.

Pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor.

Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături.

Lenjeria necesară:
 două cearşafuri,unul pentru pat si altul pentru patura
 doua feţe de pernă,
 o aleză sau traversă şi muşama.
Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se
poată fixa bine sub saltea.
Faţa de pernă, confecţionată din acelaşi material ca şi restul lenjeriei, se
va încheia cu şnur pe partea laterală sau fără şnur, cu deschizătura
suprapusă.
Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a
proteja salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi
bolnavi;dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.
Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; va fi de
aceeaşi lungime, însă cu 15-20 cm mai lată decât muşamaua pantru a o
acoperi perfect
Utilaj auxiliar: sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare
laterale, coviltir sau susţinătorul de învelitoare, mese adaptate la pat,
agăţătoarele pentru uşurarea mobilizării active,telecomanda

16
Efectuarea  se îndepărtează noptiera de lângă pat,
patului:  se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.
 pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării,
lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect.
 cearşaful se aşează la mijlocul saltelei, se
desface şi se întinde o parte a cearşafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.
 se introduce cearşaful adânc sub saltea la
ambele capete.
Se execută colţul:
 persoana aşezată cu faţa spre capătul patului:
 cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a
cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea
părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea;
 partea de cearşaf de sub marginea inferioară a
saltelei se introduce sub saltea;
 se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ;
 se introduce sub saltea partea de cearşaf care
atârnă sub marginea inferioară a saltelei;
 celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi
procedură.
 se introduce apoi sub saltea toată partea laterală
a cearşafului începând de la colţurile saltelei;
 se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.
 dacă este nevoie se aşează muşamaua
(transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza
 apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste
care se întinde pătura;
 marginea cearşafului dinspre cap se răsfrânge
peste pătură.
 pentru ca pătura să nu constituie o greutate
asupra degetelor picioarelor pacientei, se va face o

17
cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel:

 se aşează palma mâinii dinspre picioare pe


patură, iar cealaltă mână se introduce sub cearşaf,
ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă,
formând astfel o cută;
 se introduce apoi sub capătul de la picoare al
saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează
colţurile folosind procedura descrisa mai sus.
 dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci
pătura se introduce în plic, după ce se îndoaie în
lungime.
 se aşează pernele introduse în feţele de pernă
curate.

Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat

Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea


pacientului nu permite riducarea din pat

În acest scop asistenta urmăreşte ca bolnavul :

-să prezinte o stare de bine, confort fizic şi psihic,

- stare de igienă permanentă.


- este o ocazie ca asistenta să comunice cu bolnavul pentru a-i da
acestuia posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să-şi uşureze starea
sufletească, să câştige încrederea acesteia.
-este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru
a preveni complicaţiile,
- de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de relaxare, de
odihnă.
Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai
multe ori pe zi, dacă este nevoie, dar în general, aceasta se executa
dimineaţa, înainte de curăţenie, după măsurarea temperaturii, luarea
tensiunii, măsurarea pulsului si toaleta bolnavului.

Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat are loc in cazurile in care starea

18
pacientului nu permite ridicarea din pat.

Materiale necesare: -aceleaşi ca şi pentru pregătirea patului fără


pacient.

In plus:
* paravan,
*sac de rufe,
*eventual lenjerie curată de corp şi material
necesar pentru a spăla pacientul, dacă s-a
murdărit.
- lenjeria de pat se aşează pe un scaun în
ordinea priorităţii, împăturită în felul următor:
*pătura şi cearşaful de sub pătură se
împăturesc fiecare în trei sub formă de
armonică;
* aleza se rulează împreună cu muşamaua în
lungime; cearşaful se rulează în lungime.

Efectuare - se evită curenţii de aer, se asigură


intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri
indiscrete, se asigură măsurile privind asepsia.

- se anunţă bolnavul asupra procedeului,


se linişteşte şi se asigură că manopera va fi
făcută cu blândeţe, că nu va fi mişcat inutil, că
manevrele nu-i vor cauza dureri, solicitându-i-
se cooperarea

- se face de către două asistente aşezate


de o parte şi de cealaltă a patului.

- bolnavul rămâne acoperit până la


schimbarea cearşafului de sub pătură.

- marginile cearşafului murdar se desfac


de sub saltea de jur împrejur.

- asistenta din partea dreaptă prinde


pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl

19
ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub
umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub
antebraţ.

- apoi cu mâna dreaptă (retrasă de sub


axilă) trage uşor perna spre marginea patului,
bolnavul fiind deplasat uşor în aceeaşi direcţie.
- se aşează apoi în dreptul genunchilor
bolnavului, introduce mâna stângă sub
genunchii acestuia flectându-i puţin, iar cu
mâna dreaptă îi flecteaza uşor gambele pe
coapse.

- din această poziţie, se întoarce bolnavul


în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea
omoplaţilor şi a genunchilor.

- bolnavul se menţine acoperit.

- asistenta din partea stângă rulează


cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza
murdară până la spatele bolnavului;

- sulul de lenjerie murdară se află în acel


moment alături de sulul lenjeriei curate.

- pe jumătatea liberă a patului, se


derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza
pregătite mai înainte.

- se întinde bine cearşaful curat pe


jumătatea liberă a patului şi se aşează o pernă
îmbrăcată în faţă de pernă curată, apoi se
aduce pacientul în decubit dorsal cu multă
blândeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi
sub genunchi.

- pentru a aduce bolnavul în decubit


lateral stâng , asistenta din partea stângă
procedează la fel ca şi în cazul întoarcerii în
decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila
stângă, o ridică uşor, introduce mâna dreaptă
sub umerii ei, îi sprijină capul pe antebraţ şi

20
după aceeaşi procedură, întoarce pacientul în
decubit lateral stâng aducându-l dincolo de
cele două suluri de lenjerie.

- asistenta rulează mai departe din partea


dreaptă
lenjeria murdară o îndepărtează, introducând-
o în sacul de rufe murdare ;

- apoi derulează lenjeria curată şi o întinde


bine, iar bolnavul este adus în decubit dorsal,
sprijinit de cele două asistente.

- se efectuează colţurile după tehnica


cunoscută.

- pătura de deasupra bolnavului se


împătură în trei şi se aşează pe un scaun;
bolnavul rămâne acoperit cu cearşaful folosit
până atunci.
- peste acesta, asistenta aşează cearşaful
curat împăturit anterior în trei, în formă de
armonică, astfel că una din marginile libere să
ajungă sub bărbia pacientului.

- colţurile de sus ale cearşafului curat se


ţin fie cu mâna, fie de către bolnav, fie de către
o altă persoană.

- cele două asistente care sunt de o parte


şi de alta a patului, prind cu o mână colţurile
inferioare ale cearşafului murdar şi printr-o
mişcare în direcţia picioarelor bolnavului,
îndepărtează cearşaful murdar şi acoperă în
acelaşi timp bolnavul cu cearşaful curat.

- se aşează pătura peste cearşaf


răsfrângând marginea dinspre cap pe pătură.

- se continuă aranjarea patului, se pliază


pătura cu cearşaful deasupra degetelor de la
picioarele bolnavului.

21
 Schimbarea  Pacientul sprijinit in pozitie sezand
lenjeriei de pat in latime

Efectuare -Se efectuează tot de către două persoane:


una sprijină pacientul, cealaltă rulează lenjeria
murdară,

-se aşează şi derulează cearşaful curat pregătit


în prealabil.

- după efectuarea fiecărei proceduri, asistenta


trebuie să se asigure că pacientul este aşezat
cât mai confortabil.

Uneori aleza tb. schimbată de mai multe ori /zi


fără să fie nevoie de schimbarea cearşafului.

Înafară de procedura descrisă mai sus , se mai


pot folosi alte două metode de schimbare a
alezei.

Schimbarea alezei

Ridicarea pacientului cu ajutorul umărului

 se aşează de o parte şi de alta a patului,


în dreptul bazinului pacientului

 aşează pacientul în poziţie şezând

 asistenta medicala îşi apleacă coloana,


fără gârbovire, lărgeste baza de susţinere prin

22
depărtarea picioarelor, îşi flectează uşor
genunchii

 persoana din dreapta îşi fixează umărul


dr. sub axila dr. a pacientului

 persoana din stg. îşi fixează umărul stg.


sub axila stg. a pacientului astfel incat braţele
pacientului să se odihnească pe spatele
persoanelor

 cele doua personae îşi introduc cât mai


mult antebraţele de la membrul superior care
are umărul fixat sub axilă sub coapsa
pacientului

 mâna liberă a asistentelor se sprijină pe


suprafaţa patului mai sus de pacient pentru a
asigura un punct de sprijin în plus în momentul
ridicării

 la comanda uneia dintre ele se începe


ridicarea pacientului, ridicând treptat coloana
vertebrală şi transferând greutatea pe piciorul
aflat în partea cefalică a patului

 în momentul aşezării pacientului, cele


doua persoane îşi flectează din nou genunchii ,
astfel coloana vertebrală coboară, şi aşează
pacientul confortabil

metodă de ridicare când pacientul nu poate să


coopereze

 asistentele aşezate de o parte şi de alta a


patului, se apleacă spre pacient menţinând
coloana dreaptă, îşi lărgesc baza de susţinere
prin depărtarea picioarelor

23
 braţele din partea cefalică a patului se
aşează în jurul spatelui pacientului, cât mai
aproape de linia bazinului

 braţele dinspre picioare se introduc sub


şezutul pacientului, mâinile asistentelor se
unesc

 pacientul este rugat să-şi încrucişeze


braţele pe piept

 la comanda unei din asistente se


efectuează ridicarea pacientului, ridicând
treptat coloana vertebrală şi transferând
greutatea spre piciorul situat spre partea
cefalică

24
TOALETA BOLNAVULUI

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile
acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena
bolnavului.
Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în
prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a
vindecării.

Toaleta pacientului poate fi:


- zilnică - pe regiuni
- săptămânală sau baia general.

În funcţie de starea pacientului, acesta:

- n-are nevoie de ajutor

- are nevoie de sprijin fizic şi psihic

- are nevoie de ajutor parţial

- necesită ajutor complet

 Obiective:
- îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos
descuamat( scoame) şi impregnate cu secreţiile glandelor sebacee şi
sudoripare, amestecate cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte
substanţe străine, care aderă la piele

- deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii

- înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism

- producerea unei hiperemii active a pielii (aflux de sange), care


favorizează mobilizarea anticorpilor

- liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort

25
 Principii:
- se apreciază starea generală a bolnavului , pentru.a evita o toaletă prea
lungă, prea obositoare

- se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului

- se evită curenţii de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor

- se izolează bolnavul (dacă e posibil printr-un paravan) de anturajul său

- se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbării


lenjeriei patului şi a bolnavului şi pentru prevenirea escarelor

- bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură

- se descoperă progresiv numai partea care se va spăla

- se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge


apa în pat sau pe bolnav

- se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate, pentru a


favoriza circulaţia sanguină

- apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată de câte ori este
nevoie, fără a se lăsa săpunul în apă

- se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi


axile

- se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează


zonele predispuse escarelor

- ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat

- se mută muşamaua şi aleza de protecţie, în funcţie de regiunea pe care


o spălăm
 Etapele toaletei:
înainte de a începe baia pe regiuni, asistenta medicala va colecta
date cu privire la starea pacientului:
-functiile vitale: temperatura, puls, tensiune, respiraţie

26
- ce mobilizare i se permite în ziua respectivă,
- dacă se poate spăla singur,si pe care parte a corpului;

 toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea


tegumentelor şi observarea unor modificări - de exemplu, roşeaţă, iritaţie
– luarea unor măsuri terapeutice;
Se va respecta următoarea succesiune:
- se începe cu faţa, gâtul şi urechile,
- apoi braţele şi mâinile,
- partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor;
- se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa
posterioară a coapselor,
- din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele,
organele genitale externe
-apoi îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.

 pentru activarea circulaţiei sanguine, după spălarea întregului corp,


se fricţionează cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la
escare;

 pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş sau la cadă, sub
supravegherea personalului de îngrijire.

 de evitat în timpul băii pe regiuni a pacientului imobilizat la pat,


udarea aparatului gipsat, a pansamentului

Escarele de decubit

Semne:
-subiective (spuse de catre pacient),
-obiective(vazute la examenul clinic general de catre examinator)
Stadiul I-prurit,eritem( roseate sub forma de pete)
Stadiul II -usturime, flictena-superficiala- (Bășicuță plină cu lichid care se
formează la suprafața pielii) ; dar poate atinge epiderma sau derma –
profunda-

27
Stadiul III-durere, plaga( este o leziunea țesuturilor corpului , provocată
accidental (arsură, tăietură etc.) sau pe cale operatorie, care presupune
întreruperea țesutului respectiv, cu sau fără pierdere de țesut. ), ulceratie
a pieli, ulceratie pana la os (Pierdere de substanta de la nivelul pielii ce
poate afecta mai multe straturi cutanate ( epiderm, derm, hipoderm)
avind cauze de origine circulatorie, infectioasa sau maligna).
Se analizeaza cauzele locale sau favorizante si reprezinta –cartea
de vizita-a asistentului medical.
Escarele pot aparea in cateva ore sau cateva zile, formarea lor
fiind variabila, depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la
presiune indelungata.

Mijloace de prevenire:

Principiile tratamentului preventiv:


a)schimbarea pozitiei
-evita imobilizarea
-se schimba pozitia la 2-3h,la nevoie mai des
-este necesara o foie de supraveghere a escarelor, in care se noteaza:
orele de schimare si pozitia; aspectul cutanat; zonele de masaj
b) asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igena
perfecta
-evitarea cutelor de lenjerie de pat, renuntarea la lenjeria de corp
-spalarea zilnica cu apa si sapun si ungerea regiunilor expuse umezelii,
stiut fiind faptul ca pielea unsa se macereaza mai greu decat pielea
uscata
-scuturarea patului zilnic, sau ori de cate ori este nevoie
c)folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea
escarelor
-saltele speciale
-perne de diverse dimensiuni
-colaci de cauciuc
-pentru ungerea pielii, oxid de Zinc cu vit A si D2
-pudra de talc
d)alimentatie si hidratare echilibrata
-alimentatia trebuie sa fie bogata in proteine, pentru a favoriza
cicatrizarea, de asemenea in vitamine dar tinand cond de varsta si
greutatea bolnavului.In ceea ce priveste hidratarea, necesarul de lichide
se va completa cu 1,5l/24h
e)favorizarea vascularizatiei in zonele comprimate
-prin masaj

Obiective:

28
-favorizeaza vascularizatia profunda si superficiala
-indeparteaza celulele descuamate(scoamele)
-rehidrateaza pielea
-favorizeaza starea de bine si confort, inlatura durerea, anxietatea si
ajuta sa-si regaseasca forta si energia

Indicatii:
-pentru toti bolnavii imobilizati, care prezinta factori de risc
-in momentul schimbarii pozitie, pe toate regiunile expuse
Principii:
-se face intotdeauna pe pielea curata dupa ce bolnavul a fost spalat si i
s-a schimbat patul
-se maseaza cu unguietul in directia circulatiei de intoarcere ( de jos in
sus) iar la ceafa si umeri invers (de sus in jos) si circular spre exterior
-se face pe o zona mai mare decat suprafata interesata
-masajul nu trebuie sa fie dureros, pozitia bolnavului sa fie confortabila
iar durata sa de aproximativ 15min.
-se mai face prin utilizarea alternativa cald-frig cu comprese in loc de
masaj
-comprese cu gheata pe locul escarei pentru a obtine o vasoconstrictie,
apoi se incalzeste zona prin tamponare
Contraindicatii:
-nu se face la pacientii cu febra, suferind de cancer, cu infectii ale pielii
sau cu septicemie
Obiective:
-favorizeaza revascularizatia tisulara, provocand,alternativ o
vasodilatatie-vasoconstrictie locala
Acestea se fac la pacientii Stadiul II

In Stadiul III- se fac pansamente

Complicatii:
-infectii locale ale plagii
-septicemie

29
Poziţiile bolnavului în pat

 ortostatism=in picioare

 clinostatism=decubit=culcat

În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o


poziţie activă, pasivă sau forţată.

Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor

Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a


pierdut forţa fizică, are nevoie de ajutorul altei persoane; bolnavi gravi,
adinamici.

Poziţia forţată – cand bolnavul adopta o pozitie neobisnuita impusa de


boala.
Pozitia fortata o vom intalni in paralizia unilaterala a musculaturii
dorsale, in crizele dureroase abdominale, in litiaza biliara, etc. sau
pozitia fiind impusa de necesitatea efectuarii unui tratament cum ar fi,
cu aparate de extensie in fracturi.
Alte exemple:
-în tetanos(opistotonus-bolnavul se gaseste in hiperextensie avand
forma unui arc cu concavitate dorsal,corpul sprijinit pe ceafa si calcaie);
- in meningită(“cocos de pusca“-capul in hiperextensie,membrele
inferioare flectate,atat in articulatia coxo-femurala,cat si cea a
genunchiului);

Asistententul medical trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau


pacienţii în pat, poziţia în care aceştia trebuie aduşi cu ocazia unor
îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură

30
schimbările de poziţie.

1.Pozitia de decubit dorsal:


- bolnavul este culcat pe spate fara perna;
Este indicata dupa punctia lombara deoarece previne contractuta
muschilor
abdominali si in unele afectiuni ale coloanei vertebrale se face pe o
suprafata tare
- bolnavul este culcat pe spate cu o perna subtire sub cap;
Aceasta pozitie o vom intalni in anemiile post-hemoragice, in afectiunile
cerebrale,
dupa operatiile din zona: capului, gatului, toraceanterior,
plamanii.Mentinuta timp
indelungat aceasta pozitie da durerii lombare de aceea se introduce un
sul subtire la
nivelul coloanei vertebrale(in zona curburii fiziologice)
- bolnavul este culcat pe spate, cu 2 perne sub cap (p. obisnuita)
2.Pozitia semisezanda:- se realizeaza sprijinind spatele bolnavului cu 2
perne, cu rezematorul de spate sau cu ajutorul somierei articulate;
- deoarece trunchiul formeaza un unghi de 30-40 grade cu membrele
inferioare, se aseaza sub talpile bolnavului un sprijinitor pentru ca
bolnavul sa nu alunece spre extremitatea distala a patului;
- aceasta pozitie este indicata in primul ajutor acordat bolnavului cu
tulburari cardiorespiratorii
- si este INTERZISA bolnavilor cu tulburari de deglutitie, bolnavilor
comatosi si in cursul anesteziei generale
3.Pozitia sezanda:
- in pat - bolnavul este mentinut sezand in pat, trunchiul realizand un
unghi de 90 grade cu membrele inferioare, prin ridicarea somierei
articulate a patului;
- in paturile cu somiera rigida, pozitia se realizeaza cu ajutorul
rezematorului de spate sau cu 4-5 perne asezate la spatele bolnavului.

31
-pentru a impiedica alunecara se aseaza sub regiunea poplitee( in
spatele genunghiului) o perna indoita sau un sul din patura si sub talpii
se pune un sprijinitor.
- aceasta pozitie este indicata in perioada acceselor de asm bronsic, in
insuficienta cardiaca la bolnavii dispneici ( dispnee-greutate in respiratie
in bolile cardiace sau respiratorii), dupa anumite interventii
chirurgicale( ex.zone explorate: capul, gatul, inima...)
Pozitia sezanda cu gambele atarnate:- se realizeaza la marginea patului,
din pozitia sezanda;
- sub picioarele bolnavului se aseaza un taburet; bolnavul va fi protejat
impotriva racelii, cu o patura; este indicata bolnavilor cu insuficienta
cardiaca
4. Pozitia decubit lateral (drept sau stang):
- bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stanga) cu o perna sub
cap, cu membrul inferior care este in contact cu suprafata patului, intins
iar celalalt membru indoit si sprijinit cu o perna sau cu un sul.
- aceasta pozitie este indicata dupa interventii renale, in pleurezii,
menigite, in cursul efectuarii tualetei la pat la bolnavii imobilizati,
schimbarii lenjeriei, masurarii temperaturii pe cale rectala, in cursul
sondajului duodenal,etc.
5. Pozitia decubit ventral:- bolnavul este culcat pe abdomen, fara
perna, cu capul intors intr-o parte, bratele de-a lungul corpului sau
flectate si asezate la stanga si la dreapta capului cu fata palmara pe
suprafata patului;
-sub glezne se aseaza un sul sau picioarele pot fi mentinute in unghi
drept printr-un gol creat intre saltea si tablia patului; este indicata
aceasta pozitie la bolnavii inconstienti, la cei cu escare ale regiunii
sacrale (fund), la bolnavii cu paralizii, etc.
-este pozitia pe care o prefera sugarii si bebelusii
-se introduce o perna subtire sub cap la pacientii cu bolii cardiace si
pulmonare
- aceasta pozitie este indicata la pacientii cu escare extinse, atunci cand
se face drenarea unor colectii purulente, la pacientii inconstientii
6. Pozitia decliva sau Trendelenburg
- pozitia se obtine prin ridicarea extremitatii distale a patului

32
– pozitia decubit dorsal cu capul bolnavului coborat, realizand o diferenta
de 10 pana la 60 cm intre cele 2 extremitati;
- evitarea alunecarii bolnavului din aceasta pozitie (masa de operatie) se
fixeaza bolnavul in chingi (curele) sau in rezematoare speciale pentru
umeri;
- in pat se protejeaza capul bolnavului cu o perna asezata vertical;
-aceasta pozitie este indicata in anemiile acute grave, in drenajul
secretiilor din caile respiratorii superioare, in hemoragii ale membrelor
inferioare, in hemoragii ale organelor genitale, dupa rahianestezie, dupa
interventii chirurgicale ginecologice.
-aceasta pozitie favorizeaza o buna circulatie pentru centri vitali.
7.Pozitia procliva sau Trendelenburg inversat :
- se obtine prin ridicarea extremitatii proximale (cefalee) a patului.
- aceasta pozitie este indicata pentru extensia coloanei cervicale.
8.Pozitia ginecologica:- bolnava este asezata pe spate, coapsele
flectate pe abdomen, genunchii indepartati; este indicata in examinari
ginecologice si obstetricale,uneori pentru examinarii rectale (rectoscopi,
tuseu rectal)
-examinarea se face dupa golirea vezicii urinare si a rectului
9.Pozitia genu-pectorala:- bolnavul este asezat in genunchi, acestia
fiind usor indepartati, pieptul atinge planul orizontal al patului, capul
intors intr-o parte, genunchii pe suprafata orizontala a patului;
- este indicata pentru explorari rectale (rectoscopie si tuseu rectal).

33
Schimbările de poziţie ale bolnavului

SCOPUL:- daca mentine timp indelungat aceiasi pozitie, bolnavul este


predispus la aparitia unor complicatii (escare de decubit, tromboze,
embolii, etc.) care ii impiedica procesul de vindecare.
Pentru prevenirea aparitiilor acestora, se recomanda schimbarea pozitiei
bolnavului.
Pot fi :
Schimbările active (le execută pacientul singur) şi
Schimbările pasive (pacientul necesită ajutor). se efectuează la
pacienţi : adinamici, imobilizaţi, inconştienţi, paralizaţi, cu aparate gipsate
etc.

Principii de respectat:

 sunt necesare 1-2 asistente

 asistenta trebuie să adopte o poziţie potrivită pentru a putea ridica


pacientul cu mai multă uşurinţă şi cu un efort fizic mai mic

 prinderea pacientului se face precis şi sigur cu toată mâna ,


aşezând palma pe suprafaţa corpului pacientului astfel incat suprafaţa de
contact să fie cât mai mare

 aşezarea asistentei cât mai aproape de pat (de pacient)cu


picioarele depărtate pt.a avea o bază de susţinere cât mai mare
genunchii flectaţi, coloana vertebrală uşor aplecată (aceasta pozitie
asigură protejarea col.vertebrale a asistentei prin diminuarea
compresiunii asupra discurilor intravertebrale şi asupra corpului vertebrei,
permiţând asistentei să utilizeze forţa coapsei şi a gambei, impulsionând
toată energia ei spre picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul
de greutate coboară, asa încat poziţia este mult mai convenabilă pt.a
efectua mai uşor un efort cu membrele sup.şi inf.).

34
Miscari pasive mai frecvente

 întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit


lateral şi înapoi

 aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea


patului

 readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pernă

Întoarcerea bolnavului din decubit dorsal în decubit lateral şi


înapoi

Asistenta se aşează la marginea patului spre care va fi întors bolnavul:

- îndoaie braţul bolnavului din partea opusă peste toracele acestuia,apoi


aseaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt

- asistenta se aşează cu faţa în dreptul toracelui bolnavului având piciorul


dinspre căpătâiul patului aşezat mai înaintea celuilalt

- îşi flectează uşor genunchii, se apleacă şi prinde cu mâna umărul din


partea opusă, iar cu cealaltă mână prinde şoldul bolnavului

- asistenta trece greutatea corpului ei dinspre membrul inferior plasat


mai în faţă înspre membrul aflat mai în spate şi întoarce bolnavul spre ea

- in timpul acestei mişcări asistenta îşi flectează bine genunchii.

Readucerea în decubit dorsal se face de către 2 asistente:

- ambele asistentese aşează de aceeaşi parte a patului în spatele


pacientului

- asistenta aşezată la capul pacientului prinde pacientul sub axilă, cea


mai apropiată de suprafaţa patului şi ii sprijină capul pe antebraţ

- cealaltă asistenta introduce o mână sub bazinul pacientului

35
- cu mâinile rămase libere ele întorc pacientul

Aducerea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

Există 3metode:

1) Asistenta se aşează la marginea patului cu faţa spre pacient:

 plasează piciorul care se află lângă pat mai în urma celuilalt

 braţul dinspre pat al asistentei rămâne liber până în momentul


ridicării pacientului

 celălalt braţ, îl trece peste umărul pacientului şi plasează mâna


(palma) între omoplaţii acestuia

 pentru a ridica pacientul ,asistenta îşi basculează greutatea


corpului dinspre piciorul aflat în faţă spre piciorul plasat mai în spate,
flectând genunchii în acelaşi timp

 cu braţul liber îşi fixează ca punct de sprijin marginea patului.

Astfel centrul de greutate al asistenta contrabalansează greutatea


pacientului.

2) Asistenta se aşează la marginea patului:


 cu mâna dinspre extremitatea distală a patului prinde regiunea
axilară a pacientului, iar cu cealaltă mână îl îmbrăţişează din spate,
sprijinindu-i capul pe antebraţ

 dacă starea pacientului îi permite se poate sprijini de braţul


asistentei sau de gâtul acesteia, îmbrăţişând-o
3)pacient în stare gravă
 asistentele se aşează de o parte şi de alta a patului
 ele încrucişează antebraţele în regiunea dorsală a pacientului,
aşezând palmele pe omoplaţii pacientului

 cu cealaltă mână prind pacientul sub axilă

36
 la comanda uneia dintre ele ridică pacientul în poziţie şezând, cu o
singură mişcare.

Ridicarea pacientului pe pernă

 se execută de către 2 persoane aşezate de o parte şi de alta a


patului, cu faţa uşor întoarsă spre capul patului:

 îşi lărgesc baza de susţinere prin depărtarea picioarelor şi plasarea


acestora unul în faţa celuilalt (cel dinspre extremitatea distală a patului
fiind plasat mai în spate)

 braţele pacientului flectate pe abdomen

 introduc mâna dinspre capul patului sub omoplaţii pacientului cu


palma în sus

 cealaltă mână o introduc sub regiunea fesieră a pacientului, unde


mâinile celor două persoane se unesc

 îşi flectează genunchii

 la comanda uneia dintre ele se ridică pacientul, folosind forta


memrelor inferioare prin trecerea greutatii de pe un picior pe altul

 pentru a uşura efortul de ridicare cele 2persoane se pot sprijini cap


în cap

 readucerea pacientului pe pernă se poate face şi de către o singură


persoana dacă pacientul poate să se ajute flectându-şi genunchii şi
împingând cu picioarele sprijinite pe suprafaţa patului
o pentru uşurarea mişcării pacientului este importantă
balansarea corpului asistentei de pe un picior spre celălalt în direcţia
mobilizării pacientului (transferând greutatea prin împingere)

o explicăm întotdeauna pacientului clar ce se face cu el şi ce


colaborare aşteptăm de la el

37
o urmărim atent pacientul în tot timpul manoperei, asigurându-
ne că se află în poziţie confortabilă

Mobilizarea bolnavului

Scop:
-mişcarea pacientului pentru a preveni complicaţiile ce pot apărea din
cauza imobilizării
-recâştigarea independenţei

Obiective:
-normalizarea tonusului muscular
-menţinerea mobilităţii articulare
-asigurarea stării de bine şi de independenţă a pacientului
-stimularea metabolismului
-favorizarea eliminărilor de urină şi fecale
-stimularea circulaţiei sanguine pentru profilaxia trombozelor,
pneumoniilor, escarelor, contracturilor.

Principii de respectat:
Mobilizarea se face în funcţie de:

 natura bolii

 starea generală

 tipul de reactivitate a pacientului

Perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei


musculare trebuie începută încet, mărindu-se treptat, în funcţie de
răspunsul fiziologic al pacientului (Ex:creşterea frecvenţei pulsului,
semne de slăbiciune musculară, diaforeză= transpiratie abundenta))

 exerciţiile se fac înainte de mese

 pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercitiile de mişcare cu


exercitii de repiratie

38
 momentul în care se începe mobilizarea şi scularea din pat,
precum şi ritmul vor fi hotărâte de catre medic.

Pregatirea pacientului:
-se informeaza pacientul despre procedeu, scop
-se masoara functiile vitale
-se observa starea pacientului, expresia fetei ,coloratia tegumentelor.

Tipuri de miscarii si modalitati de mobilizare:


-mobilizarea pacientului se face progresiv, crescand treptat gama de
miscatii.
Se incepe cu:
-miscarea gatului,
-miscarea degetelor
- miscarea articulatiilor –mainii, gleznei
- miscarea membrelor.

Tipuri de miscarii:
Flexia –miscarea prin care 2 segmente se apropie unul de altul, se face
in jurul unui ax transversal.Ex.: apropierea antebratului de brat.

Extensie-miscarea opusa flexiei.Miscarea de indepartare a 2 segmente


articulare.Ex.: departarea antebratului de brat.
Adductia- miscarea prin care se realizeaza apropierea segmentelor sau
a membrelor de axul median al corpului.Exemplu: apropierea membtului
superior de corp.

Abductie-miscarea opusa adductiei.(lateralul corpului).Este miscarea


care se face prin indepartarea unor segmente( membre)fata de axul
median sau sagital (acela care imparte organismul in 2 parti egale
stanga si dreapta)Ambele miscari sunt de lateralitate.Ex.: departarea

39
membrului superior de corp.
Rotatia-miscare realizata in jurul unui ax vertical, rotind inafara sau
inauntru un segment (membrele) sau intreg trunchiul.
Pronatia- miscarea de rotatie prin care degetul mare(policele de la mana
se roteste median, in jurul axului orizontal iar palma priveste in jos.
- miscarea de rotatie prin care degetul mare -halucele de la
picior se roteste iar talpa piciorului priveste spre lateral cu marginea
externa ridicata.
Supinatia-miscarea opusa pronatiei

Dictionar medical

Termenul de boală sau maladie se defineşte cu sufixul - i t a plasat la


sfârsitul denumirii unui organ:
Exemplu: amigdala=amigdalita , anus=anita ,
vena=flebita ,inima=miocardita,
Ficat= Hepatita
Urmat de cuvintele :acut=evolutie rapida, supraacut, subacut si/sau
cronic=cu evolutie lenta, cu caracter de durata si care dureaza de mult
timp, toate acestea definind evolutia bolii.

Durerea se defineşte cu sufixul ”-algie”.


Ex.nevralgie (durerea unui nerv), rectalgie ( durere rectal), mialgie
(durere musculata)
Cefalee- durere de cap difuză sau localizată, continuă sau intermitentă.

Secreţiile-exterorizate prin orificii naturale se definesc cu sufixul=ree


Exemplu:
-diaree (eliminarea frecventa de materii fecale moi sau lichide) ,
- sialoree(secreție exagerată de salivă întâlnită în cursul gravidității, în
unele boli nervoase ) ,
- rinoree(scurgere de mucozități nazale) ,

40
- leucoree( scurgere vaginală de lichid albicios, mucos),
-gonoree (boală venerică infecțioasă, provocată de gonococi, care se
manifestă prin inflamarea mucoaselor organelor genitale și prin scurgeri
purulente; blenoragie)

Hemoragiile se defines cu=sufixul ‚’’ragie’’


Exemplu:
-ortoragie (scurgere a unei cantități de sânge din ureche în urma unei
tumori, a vegetațiilor, a polipilor),
-metroragie ( eliminare de sânge provenit din uter, în afara ciclului
menstrual; hemoragie uterină),
-rectoragie (hemoragie rectala).

Hematemeza(gr.hemesis=varsare)=sângerare digestivă exteorizată prin


varsatură,aceasta având aspect de “zaţ de cafea” datorită digerării
parţiale a sângelui.

Melena- Eliminare a unui scaun negru şi aspect lucios” ca păcura” ,


conținând sânge provenit din părțile superioare ale tubului digestiv.

Hemoptizia (gr.ptysis=scuipat)= sângerare la nivelul aparatului respirator


care
este precedată de tuse ,sângele având culoarea roşu aprins şi
aspect aerat “ca şampania”.-sputa

Indepartarea chirurgicală a unui organ se defineşte cu sufixul =ctomie


(gr .ektome =excizie)
Exemplu:
-apendicec t o m i e ( îndepărtare a apendicelui),
-histerec t o m i e ( Îndepărtare pe cale chirurgicală a uterului),
-lobec t o m i e (îndepartarea unui lob). îndepărtarea unui lob, sau în
cazul plămânului drept a doi lobi. Medicii vor sugera această operaţie în
cazul în care cancerul se află doar într-o parte a unui plămân.

Marirea de volum a unui organ se defineşte cu sufixul =megalie


(gr.megalos)
Exemplu:
-hepatomegalie (mărire a dimensiunilor ficatului, întâlnită în sifilis,
ciroză, tuberculoză),
-splenom e g a l i e ( s tare patologică constând în mărirea splinei).

sau cu prefixul =macro (gr.makros)

41
- m a c r o glosie (mărire în volum a limbii cauzată de o hipertrofie
musculară, de o tulburare metabolică sau de apariția unor formațiuni
tumorale).

Micsorarea de volum a unui organ se dfineste cu prefixul=micro


Exemple:
-m i c r o cefalie (malformație congenitală caracterizată prin dezvoltarea
insuficientă a craniului și a creierului),
-microb(nume generic dat unor ființe vii unicelulare, microscopice și care
sunt agenți ai bolilor infecțioase, ai fermentațiilor, putrefacțiilor etc),

Funcţia unui organ în exces se defineşte cu:Hiper( gr .hyper=mai


mult )
Exemplu:
-h i p e r tiroidie (Boală endocrină care se datorește secreției excesive a
hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide,
slăbire, ridicarea metabolismului bazal),
-h i p e r tensiune arterial (tensiune arteriala crescuata)

Funcţia unui organ in minus sau in deficit se defineste cu prefixul


Hipo (gr . hypo =mai putin)
Exemplu:
-h i p o gonadism(organismul nu produce suficient hormoni sexuali),
-h i p o tensiune arterial ((tensiune arterial scazuta)

Accelerarea functiei se defineste cu prefixul tahi


Exemplu:
-t a h i cardie(accelerării frecvenței bătăilor inimii ),
- t a h i pnee(Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale
aparatului respirator, cardiac)
Incetinirea functiei se defineste cu prefixul bradi
Exemplu:
-b r a d i cardie(rarirea ritmului cardiac),
-b r a d i pnee( rarirea ritmului respiratiilor)

Perturbarea functiei se defineste cu prefixul dis


Exemplu:
-dispnee(Greutate în respirație în boli cardiace sau respiratorii),
-dis fagie(Dificultate în înghițirea alimentelor în afecțiuni ale gurii,
faringelui și esofagului),
-dis menoree(menstruație însoțită de dureri )
Lipsa functiei se defineste cu prefixul a
Exemplu:

42
-afonie( Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a
nervilor acestuia),
-aritmie(tulburare în activitatea inimii, care se manifestă prin inegalitatea
numărului, ritmului și intensității contracțiilor mușchiului cardiac),
-anorexie(Lipsă a poftei de mâncare întâlnită în multe boli febrile, di-
gestive, cronice)
Tumorile sunt maligne si benigne
B e n i g n e =au o evoluţie lentă, nu se refac după îndepartare, nu dau
metastaze şi nu pun în pericol viaţa pacientului
Exemplu:
-papilom- la nivelul tesutului epitelial
- lipom ( tumoare benignă formată din țesut conjunctiv-adipos),
--condrom (tumoare benignă cartilaginoasă) sunt capsulate.
- radbdomiomul la nivelul tesutului muscular striat
- meningiomul la nivelul tesutului nervos.
Maligne=(cancer, neoplasm, ) (gr.malignus=periculos,primejdios )= au o
evoluţie rapidă , dau metastaze atât în organele vecine cât şi la distanta
pe cale sanguine sau limfatica, se refac după îndeprtare (dacă nu sunt
operate în timp util)şi pun în pericol viaţa bolnavului.
Exemplu:
-epiteliom(tumoare malignă a epiteliului, carcinom),
-sarcom(tumoare malignă care apare în celulele țesuturilor conjunctive,
tesusurile musculare)
-medulobrastom-la nivelu tesutului nervos central
Tesuturile corpului uman:
1.Tesutul epitelial
-acopera suprafata externa a corpului,
-captusesc cavitatile organelor interne,
-formeaza parenchimul glandelor exocrine si endocrine
-si sunt membrane specializate in receptionarea stimulilor externi.
Deci, dupa functia pe care o indeplinesc tesuturile epiteliale sunt de mai
multe feluri:
-de acoperire,
-glandulare si
-senzoriale.
2. Tesutul conjunctiv
-este format din : tesut osos, tesut adipos, sange
-asigura rezistenta organismului
-leaga diferite organe interne intre ele,
-are rol trofic (de hranire) - depozitand grasimi,

43
-intervine in apararea organismului, in fagocitoza etc.
3.Tesutul muscular
Muschii corpului uman se grupeaza in trei clase:
· Prima clasa este formata din muschi scheletici, adica muschii
striati care se fixeaza pe schelet. Acestia sunt controlati de creier si
impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane, sunt responsabili de
orice miscare voluntara, constienta de la zambet pana la urcatul scarilor.
A doua clasa este formata din muschi netezi. Numele lor la fel ca si
in cazul muschilor striati, provine de la structura microscopica. Rolul lor
este realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne, de exemplu
miscarile din intestin sau din vezica urinara, care nu pot fi controlate
constient, voluntar.
· Cea de-a treia clasa este formata din muschiul care reprezinta
cea mai mare parte din masa inimii, muschiul cardiac.4.Tesutul nervos
-este alcatuit din neuroni,
-celule diferentiate specific care genereaza si conduc impulsurile
nervoase si
-celule gliale, care formeaza un tesut de suport sau interstitial al
neuronilor.

44
I- Tesut nervos
II- Tesut muscular
1. Tesut muscular cardiac
2. Tesut musculat scheletic
3. Tesut muscular neted
III- Tesut epitelial
` 4. Tesut epitelial simplu cuboidal
1. Tesut epitelial simplu schematic
2. Tesut epitelial stratificat
3. Tesut epitelial pseudostratificat
IV – Tesut conjuctiv
8. Tesut osos
9. Tesut adipos
10. Sangele
Examinarea vizuala se defineste cu sufixul S C O P I E - (gr.scopos=a se
uita)
Exemplu:
- radioscopie= Examinare vizuală a interiorului unui corp opac, în special
a unor regiuni din corpul omenesc, cu ajutorul umbrei proiectate pe un
ecran fluorescent de către razele X care trec prin acel corp,
-otoscopie=examinare a canalului auditiv extern și a timpanului cu

45
ajutorul otoscopului.,
-rectoscopie,
-colonoscopie.
Examinarea cu inregistrare Grafie -( gr.graphos=a scrie)
Exemplu:
-radiografie=fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor
regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip
special,
-salpingografie=radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei
substanțe de contrast,
-ecografie=Metodă de diagnosticare prin ultrasunete; ultrasonografie,
-coronarografie.= Radiografie a arterelor coronare.
Coronarografia se efectuează prin introducerea unui tub foarte subțire
numit cateter în artera femurală. Prin acesta sunt introduse sondele de
cateterism și dirijate până la nivelul arterei coronare. Se injectează un
produs de contrast radiologic, care permite vizualizarea anatomiei
arterelor coronare prin opacifierea arborelui coronarian. Astfel se poate
observa diametrul interior al arterelor și se pot localiza posibilele
obstrucții coronariene importante. Majoritatea pacienților care au suferit
un infarct miocardic prezintă arterele coronare blocate parțial sau
complet.

INTERNAREA,TRANSFERUL,EXTERNAREA

Definitie
Internarea,externarea si transferul fac parte din
evidenta si miscarea bolnavului in spital.

- stabilirea diagnosticului
Scopul internarii
- tratament de specialitate pentru vindecarea unei boli
acute,ameliorarea unei afectiuni cronice

- evaluarea unei boli cronice decompensate,

46
reechilibrarea si aducerea in faza de compensat

- efectuarea unei interventii chirurgicale

- asistenta la nastere

internarea in UPU (unitatea de primiri urgente)


Internarea -decizia de internare a cazului venit este luata de
medicul de garda in urma efectuarii examenului clinic
Pregatirea
bolnavului asistentul medical :

- primeste pacientul,stabileste o relatie de comunicare


cu acesta sau apartinatori,echipajul de la salvare care
a transportat pacientul la spital

- solicita actele necesare internarii in cazul in care nu


este nevoie de un ajutor urgent-act de identitate,bilet
de trimitere de la medicul de familie,dovada
asigurarilor de sanatate(ad.de
salariat,elev,student,cupon de pensie ,somer,ad
CAS ,cardul de sanatate pentru validarea serviciilor,etc

- urgentele se introduc in sala de consultatie,se


acorda primul ajutor,iar actele pentru internare vor fi
aduse ulterior
- toate datele personale sunt inregistrate in registrul
de consultatii,inclusiv diagnosticul stabilit la
internare,sectia la care se interneaza,data si ora
internarii,tratamentul de urgent efectuat in
UPU,semnatura si parafa medicului, se solicita
CARDUL DE SANATATE pentru validarea servicilor
medicale prestate pe parcursul internarii
- intocmirea foii de observatie la biroul de internari pe
baza documentelor enumerate mai sus(FOse
intocmeste in format electronic si cuprinde toate datele
personale ale pacientului,diagnostic la
internare,medicul care a hotarat internarea

- serviciul baie-dupa ce asistenta a identificat cazurile


care necesita o atentie sporita,urmeaza
dusul,deparazitarea la nevoie ,tinuta de spital apoi se

47
dezinfecteaza si deparaziteaza imbracamintea (la
nevoie)

- magazia de efecte-se predau si se preiau hainele


pacientului la externare;se intocmeste bon in dublu
exemplar(unul ramane la magazine si unul se preda la
pacient pentru preluarea hainelor)

- transportul pacientului cu FO in sectia la care a fost


repartizat

- in sectie:

 fiecare pacient internat într-o secţie va fi preluat


de asistenta sefa care-l va inregistra in registrul de
evidenta al clinicii si in foaia de miscare apoi predate
asistentei de salon

 evaluarea statutului său clinic;

 asigurarea unor condiţii confortabile;

 sprijinirea, adaptarea la noul mediu în care va


locui în următoarea perioadă de timp;

 I se va explica unde este toaleta, sala de mese,


orarul alimentatiei, care sunt drepturile şi
obligaţiile,cum funcţionează robinetele şi toaleta

 adresabilitatea către bolnav se face pe numele


de familie al bolnavului fără formule excesiv familiale;

 I se vor prezenta persoanele din staff-ul medical

 Se vor verifica recomandările medicului curant,


orice restricţie de dietă, medicaţie sau activitate fizică;

 Eventualele medicamente la care pacientul este

48
alergic se notează cu culoarea roşie pe prima pagină a
foii de observaţie, în partea de sus;

 se prezintă pacienţilor vechi internaţi; aceste


gesturi vor permite adaptarea rapidă a pacientului la
noua stare;

 Se masoara şi se notează în foaia de observaţie


principalele semne vitale si se recoltează probele
biologice recomandate;

 Se masoara si se noteaza inălţimea şi greutatea


pacientului;
-este important sa stim greutatea şi înălţimea
pacientului pentru planificarea tratamentului, dietei şi
calculul dozelor de medicamente ori anestezie
recomandată;
 I se va explica pacientului cum se foloseşte
lumina, apa, toaleta, telefonul, sistemul de semnalizare

 se informează bolnavul asupra orelor de vizită,


dar şi asupra restricţiilor necesare în secţiile din spital;

 Se explică bolnavului cum să cheme asistenta în


caz de necesitate şi i se reaminteşte ca ea va fii
disponibilă în orice moment cand o va solicita, aceste
aspecte liniştind bolnavul, şi ii diminuează anxietatea
legata de tratament;
 Li se vor explica părinţilor obligaţiile pe care
aceştia le au în condiţiile în care solicită internarea
împreună cu copilul;
 Se vor obţine informaţii asupra rutinei copilului ,a
alimentelor favorite, încercând a le include în măsura
posibilităţilor, în regimul alimentar pe perioada
internării;

În afara acestor considerente există şi aspecte

49
speciale care trebuie avute în vedere:
 Dacă pacientul nu vorbeşte limba română,
trebuie contactat un translator şi trebuie solicitat
ajutorul casei de asigurări care în virtutea relaţiei cu
asiguratul, trebuie să ofere translatorul cerut;
 Pacienţii internaţi în condiţii de urgenţă pot
necesita unele proceduri speciale după cum urmează:
- dacă pacientul vine de acasă cu medicamente pe
care le folosea în mod curent până în momentul
internării, va trebuii să nu le folosească până în
momentul consultului medical cand se va decide o
eventuală întrerupere a lor sau o modificare de dozaj;
- după expunerea condiţiilor pe care pacientul trebuie
să le îndeplinească în unitatea sanitară, acesta va fi
întrebat dacă are în vedere anumite ajustări ale
regulilor expuse, aspecte neobişnuite ce ţin de regulile
de viaţă , acestea reduc
anxietatea şi permit un control mai bun asupra situaţiei
căreia acesta trebuie să îi facă faţă;

- după părăsirea salonului asistenta va trebui sa


consemneze toate acestea în registrul său şi al
salonului respectiv;

Internarea în condiţii de urgenţă


 Pentru pacient programul se modifică în sensul că
tratarea principalelor nevoi va preceda procedurilor de
internare obişnuite;
 Din serviciul de urgenţă, pacientul vine cu o foaie de
observaţie în care este recomandat tratamentul;
 Asistenta de salon va lua legătura cu cea din
urgenţă care a primit pacientul şi care a efectuat
primele manevre terapeutice în ideea de a stabilii cât
mai rapid un răspuns corespunzător cu pacientul, după
aceea se vor monitoriza semnele vitale şi se vor
urmării recomandările din foaia de observaţie;
 Dacă pacientul este orientat temporo- spaţial, i se
vor explica manevrele executate cu atât mai mult cu
cât acestea vor fii dureroase sau creează discomfort;
 Dacă membrii familiei însoţesc pacientul, li se va
spune, ferm, dar respectuos, să aştepte în sala de

50
aşteptare până la terminarea evaluării acestuia şi
începerea tratamentului;
 I se va permite acestuia să fie vizitat după ce a fost
instalat în salon iar dacă condiţiile vor permite, se vor
urma procedeele de internare.

Transferul  Fie că rămâne în interiorul spitalului sau este


trimis către un alt centru medical, pacientul necesită
pregătire medicală şi documentaţie;

 Pregătirea include explicaţii în legătură cu


transferul acordat pacientului; discutarea stării
pacientului cu echipa din unitatea care îl va primi;

 Documentaţia de transfer este reprezentată de


biletul de transfer care cuprinde:
- motivele internării, tratamentul efectuat, rezultatele
explorărilor paraclinice;
- date referitoare: la starea pacientului, la internare, în
momentul transportului
Se contacteaza echipa medicala din unitatea care îl
va primi pe pacient; aceasta va fi informata asupra
planului terapeutic urmat în prima unitate; se continuă
tratamentul
 O comunicare similară este necesară între
nursele celor 2 secţii;

 După explicarea motivelor transferului


pacientului, se verifică comparativ inventarul bolnavului
în ce priveşte efectele(hainele, bunrile) personale la
internare şi la transfer; şi semnează familia pentru a
ajunge în noua secţie;

 Trebuie să existe sigutanţa că nimic nu s-a uitat


sau pierdut (se acordă o atenţie deosebită obiectelor
valoroase şi medicamentelor ce aparţin pacientului); la

51
internarea prin urgenţă trebuie notate;
 Medicamentele pentru ziua în curs se transferă
împreună cu pacientul în secţia nouă,dacă i-au fost
date în spital, în caz contrar se returnează la farmacie;
 in cazul în care pacientul este transferat în cadrul
aceluiaşi spital, se poate ataşa biletul de transfer sau
epicriza de fisa cu toate analizele efectuate în original;
nu este necesar un automobil de transport, acesta
facându-se cu targa sau alt mijloc de transport.
 Transferul în alt spital nu va mai presupune
facilităţile enumerate mai sus, toate informaţiile privind
pacientul sunt trecute în biletul de transfer; în cazul în
care transferul se face cu ambulanţa se va lua legătura
cu personalul medical şi se va pregati ambulanta şi
asambla echipa necesară pentru a evita surprizele.

Chiar dacă în condiţiile în care externarea din spital


Externarea este considerată o activitate de rutină, aceasta
necesită o planificare atentă şi o evaluare continuă a
necesităţilor organismului;
Ideal, externarea se planifică imediat după internare,
dar aceasta este valabilă în foarte puţine cazuri.

Pregatirea externării presupune:


Informarea pacientului şi familiei asupra bolii, şi
efectului asupra modului de viaţă;
- Se oferă recomandări despre regimul de viaţă;
- Se oferă informaţii asupra dietei şi activităţii fizice
recomandate;
- Se atenţionează asupra eventualelor efecte adverse
datorate medicamentaţiei;
- În situaţia în care pacientul sau familia cer expres
externarea bolnavului, chiar împotriva recomandărilor
medicale, trebuie anunţat medicul curant, şi dacă nici
acesta nu va reuşi să convingă pacientul asupra
necesităţii tratamentului i se va solicita să semneze o
cerere de externare care eliberează unitatea medicală
de orice responsabilitate asupra eventualelor probleme
medicale ce pot apărea ulterior.

52
-Dacă medicul curant nu este prezent este de datoria
asistentei de salon să solicite această confirmare.

- Dacă pacientul refuză să semneze se va consemna


în foaia de observaţie şi se va anunţa directia spitaului

Nu trebuie pierdute câteva aspecte legate de


externare:

- cu cel puţin inainte cu o zi de externare se anunţă


familia;

- dacă transportul nu este asigurat se anunţă


departamentul din spital;;
- dacă pacientul necesită tratament la domiciliu, se
discuta cu serv iciul responsabil;
- se recapitulează procedurile pe care pacientul trebuie
să le efectueze singur acasă şi să le demonstreze şi
practic;
- se listează recomandările cu privire la dietă şi la
activităţile fizice;

- dacă se recomandă repaus la pat, trebuie să se


asigure că familia asigură tratamentul;;

- se stabileşte următoarea vizită de control.

- Se înmânează toate bunurile personale pacientului ,


se ajută bolnavul să se îmbrace dacă este necesar la
magazie, şi se conduce la ieşirea din spital.

-Se solicită infirmierelor să se pregătească patul pentru


un nou pacient,
- iar în legătură cu boala, assist. va trebui să se
asigure că pacientul înţelege următoarele:
- îşi înţelege boala;
- necesitatea tratamentului;
- urmează dieta corespunzătoare;
-îşi coordonează nivelul activităţii în relaţie cu boala;
- recunoaşte posibilele complicaţii;
- recunoaşte momentele când necesită evaluare
medicala specializara
-Stie cand trebuie sa se prezinte la reevaluare

53
FOAIA DE OBSERVATIE

Foia de observatie clinica (FO), reprezinta un act cu tripla semnificatie:


-document medical si stiintific,
-medico-judiciar,
-document contabil

 Medical -o foaie de observaţie clinică corectă va duce în final la


stabilirea unor diagnostice corecte care vor determina evoluţia ulterioară
a pacientului:
-vindecat,
- stationar,
-ameliorat,
-agravat,
-decedat

Ştiinţific– prin studierea lor se pot trage concluzii retrospective despre


anumite boli, evoluţia lor cu diverse tratamente medicale sau chirurgicale
pe baza cărora se pot elabora lucrări ştiinţifice

Juridic-foaia de observaţie clinică poate fi proba în instanţă în


cazul unei reclamaţii de malpraxis de către bolnav.

Document contabil- se tine evidenta materialelor folosite,


medicamentelor….

Orice foaia de observaţie clinică conţine capitole precise:

A) Datele generale sau informative


B) Anamneza
C) Starea prezenta
D) Evolutia bolii

A . D a t e l e g e n e r a l e s e vo r c on s e m n a i n o r d in e :
numele
initiala tatalui

54
 prenumele bolnavului
CNP
vârsta
sexul
domiciliul
 profesia

B . An a m n e z a (a-şi reaminti=greacă) sau Interviu


se completează pe baza informaţiilor obţinute de la bolnav sau de la
anturajul acestuia (în caz de comă, bolnav psihic,surdo-mut) şi conţine
următoarele capitole:
1)Motivele internării
2)Istoricul bolii
3)Antecendente personale
4)Antecendente heredo-colaterale
5)Condiţii de viaţă şi muncă

1) Motivele internării
Pacientul este întrebat ce l-a determinat să se prezinte pentru servicii
medicale
Pacientul enumera o serie de acuze care se scriu în foaia
de observaţie clinică si se selecteaza doar 3-4 motive (cele mai
relevante pentru afecţiunea principală)
Intreaga anamneză va fi consemnata in terminologie medicala, dar
pacientul
avand voie sa se exprime liber cu propriile sale cuvinte.

Semenele si Simptomele(semnele de boala) pot fi de doua tipuri:


a)subiective- relatate de bolnav sau de anturajul acestuia
Semnele subiective pot fi relatate de către pacient în mod corect sau pot
fi exagerate , diminuate sau omise cu sau fără bună ştiinţă.
b)obiective- constatate de personalul medical sau obtinute prin
examenele paraclinice
Exempu: examene de laborator, metode imagistice e.t.c.
Atât semnele obiective cât şi cele subiective se consemnează în foaia de
observaţie clinica specifica fiecărei specialităţi medicale (boli interne,
pediatrie, chirurgie,obs-ginecologie e.t.c.)

2) Istoricul bolii
Pacientul relatează:
data îmbolnăvirii
modalitatea de debut
evoluţia bolii

55
complicaţiile apărute în timp
tratamentele medicale sau chirurgicale
internările în aceasta perioada de timp

3) Antecedente personale
se vor nota toate bolile, intervenţiile chirurgicale, accidentele
prezentate de
pacient înainte de internare
se va începe cu bolile copilăriei care pot avea relevanţă cu afecţiunea
de bază, deoarece unele dintre ele pot determina la distanţă
apariţia unor afecţiuni (reumatismul articular acut “R.A.A”--determină
valvulopatii- denumire generică pentru afecțiunile valvulare ),
parotidita epidemic--diabet
la femei se vor nota şi:
antecendentele ginecologice si obstetricale:
vârsta aparitiei primei menstruaţii (menarha)
caracterele ciclului menstrual (regularitate, cantitate, cu/fara
dureri)
varsta instalarii menopauzei
numărul de sarcini
numărul de avorturi (spontane, provocate)
numarul de nasterii (fetii vii si sau fetii morti)

4) Antecedente heredo-colaterale
 boli în familie sau la rude de gradul I,II:hipertensiune arterială,diabet
zaharat
 boli cu transmitere genetică (hemofilia- băieţi) boala genetic in care
este afectata formarea cheagului de sange sau coagularea sangelui.

56
5) Conditii de viaţă şi muncă
utilizare de alcool, tutun, droguri
boli profesionale:
alergii
antracoza-Boală profesională contractată în urma inhalării
prafului de cărbune și infiltrării lui în plămâni.
silicoza-Boală pulmonară profesională cronică care apare la
muncitorii din mine, din carierele de piatră, din industria
metalurgică, din industria porțelanului și a sticlei etc., în urma
inhalării prelungite a pulberilor de dioxid de siliciu.
azbestoza-Boală pulmonară profesională provocată de inhalarea
particulelor de azbest.
 psitacoza (boală infecțioasă virotică a papagalilor, transmisibilă
și omului, sub forma unei pneumonii)
numarul de persoane care locuiesc într-o cameră
venitul pe membrul de familie
 obiceiuri de munca, somn, alimentative
 practicarea exercitiilor fizice
Exemplu:
Inceperea interviului
Buna ziua,doamna Popescu! Ma numesc El Amry Ginuska si sunt
asistenta medicala.As dori sa discutam 10 min in legatura cu stare dv. de
sanatate si sa-mi raspundeti la cateva intrebari care-mi vor permite sa
planific ingrijirile. Sunteti de acord?
Pe parcursul interviului, asis. med. si pacientul devin, rand pe rand,
emitator si receptor.

Pacientul: Pentru ce este sursa de oxygen pe peretele de deasupra


patului meu?Asta inseamna ca sunt grav bolnav?
Asis.med.: Nu, nu inseamna asta.Toate saloanele din aceasta sectie
sunt prevazute cu surse de oxygen.Spitalul are un system central de
distribuire a oxigenului si daca un pacient are nevoie, putem sa-I
administram rapid.Acesta este motivul pentru care ati fost nelinistit?
Pacientul:Nu, eram doar curios.
Asis.med.:In aceasta situatie, aveti alte problem care va nelinistesc?
Este de preferat sa se semnaleze apropierea sfarsitului interviului.
Asis.med.:Am sa va mai pun doua intrebari sau Vom termina in 2 min.
La terminarea interviului.
Asis.med.: Am inteles care sunt problemele sau Raspunsurile date de dv.
Ma vor ajuta sa va planific ingrijirile

C) Starea prezentă

57
Presupune examinarea fizică a pacientului din’’creştet până în
tălpi’’deoarece un pacient prezintă o boală principală şi mai multe
afecţiuni secundare care necesită tratamente ulterioare.
Examinarea pacientului se face,fie dezbrăcându-se în totalitate dacă
condiţiile o permit (cu păstrarea îmbrăcămintei pe zonelor intime ) ,fie pe
segmente,daca conditiile nu o permit. Intotdeauna se va cere
pacientului permisiunea verbala daca sunt mai multe examinari.
Exceptie – in cazul urgentelor medico-chirurgicale sau al hemoragiilor se
examineaza intai zona sau organul afectat,iar dupa rezolvarea lor ,
in faza a 2-a se vor examina si celelalte leziuni si organe.

În acest capitol se vor consemna datele examenului obiectiv notându-se


simptomele de ordin general dar şi de ordin funcţional (constipaţie,
tahicardie-accelararea batailor inimi)
Examenul fizic se face în următoarea ordine:
1.Tegumente şi mucoase
2.Sistemul ganglionar limfatic
3.Ţesutul celular subcutanat
4.Sistemul osos
5.Sistemul muscular
6.Aparatul respirator
7.Sistemul cardio-vascular
8.Sistemul digestive
9.Aparatul excretor
10.Aparatul genital
11.Sistemul nervos
Starea prezentă se face clinic (fără aparatura ) folosind 4 metode clasice
de examinare, metode care se bazează pe simţurile examinatorului:
Simţul olfactiv=MIROSUL
Simţul vizual: =INSPECTIA
Simtul tactil=PALPAREA
Simtul auditiv=PERCUTIA SI AUSCULTATIA
FISA DE INTERVIU

ELEV………………………………………………ANUL……….......
DATA …………………

DATE GENERALE DESPRE PACIENT


Nume si Prenumele pacientului……….
……………………………………..varsta ……. sexul ………… starea
civila ………..nr. copii…..Religia…………..

58
profesia……………………………………….
Statutul social………………….Ocupatia……………………. locul de
munca…………………………………Domiciliul : localitatea
…………………. , casa ………………….. , camere……Locuieste :
singur / cu sot (ie) / cu copii / cu parinti / institutionalizat
OBISNUITE DE VIATA alcool : da/nu/ocazional ; tutun:
da/nu/ocazional ;drog : da/nu/ denumirea ………… cafea :
da/nu/ocazional ;dieta da/nu ; greutatea …. kg inaltime…….cm ; TA
…………mmHg.PULS ………./min. ;
semne particulare…………………
.ALERGII CUNOSCUTE : …………………………
REACTIA……………………………………………………………………………
….
STAREA DE DEPENDENTA

AUTONOM …… SEMIIDEPENDENT ………DEPENDENT ……….


PROTEZE : dentara / oculara/auditiva/de membru / valvulara
SIMULATOR CARDIAC / DIN ANUL ………… ;
LENTILE DECONTACT/OCHELARI-DIOPTRII……….
AFECTIUNI CARE LIMITEAZA ACTIVITATEA : cardiaca / respiratorie /
locomotorie / senzoriala/altele ………………………………..
ALTE PROBLEME DE SANATATE
SPITALIZARI anterioare pentru ………………………….
la data……………
OPERATII/INTERVENTII .......................
………………...la data ……..........
Tratamente Prescrise ……………………. URMATE : da/nu
Impresii Din Spitalizarea anterioara …

PREZPRENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE)


Data aparitiei (semnelor si simptomelor)…………………
Motivele internarii…………………………………………..
Manifestari de dependenta (enumerarea semnelor si simptomelor)
…………………
Alte date( investigatii paraclinice)………………………………..

59
Foaia de temperatura

-este parte integrate a foii de observatie


-urmareste evolutia bolilor
- este document medical, stiintific, medico-juritic;
-este completata de asistenta medicala care raspunde in fata superiorilor
si in fata legii pentru exactitatea si sinceritatea datelor incluse.Ea trebuie
scrisa exact, clar si ordonat,tinuta la current pe ore.

Cuprinde:
-datele personale ale bolnavului
*numele si prenumele bolnavului
*varsta
*data internarii

60
*diagnosticul de internare
*numarul patului
*numarul F.O sau al registrului de internare
- se noteaza grafic functiile vitale

Temperatura- albastru
Pulsul - rosu
Respiratia -verde
T.A. -negru

61
62
Nevoile fundamentale ale fiintei umane si
probleme de ingrijiri

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definirea


celor 14 nevoi fundamentale, cu componente biologice, psihologice,
sociale, culturale si spirituale ale individului. Atingerea de catre pacient a
independentei in satisfacerea acestor nevoi este defapt telul profesiei de
asistenta medicala.
O nevoie fundamentale este o necesitate vitala, esentiala a fiintei
umane pentru a-si asigura starea de bine, in apararea fizica si mentala.
Ca sa-si mentina un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul
trebuie sa atinga un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Independenta in satisfacerea nevoilor reprezinta atingerea unui
nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor (un bun echilibru fiziologic si
psihologic) prin acctiuni pe care le indeplineste individul insusi, fara
ajutorul unei alte persoane. Independenta este deci satisfacerea uneia
sau mai multor nevoi prin actiuni proprii, indeplinite de persoana insasi.
Dependenta in satisfactia nevoilor reprezinta incapacitatea
persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini singur, fara
ajutorul unei persoane, actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in
satisfacerea nevoilor astfel incit sa fie independent.
Originea probabila a acestei dependente este:
 lipsa de forta (pacientul nu poate)
 lipsa de vointa (pacientul nu vrea)
 lipsa de cunoastere (pacientul nu stie cum sa actioneze
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale
Dependenta poate sa intereseze aspecte biologice, psihologice,
social, cultural si spiritual al fiintei umane. Pacientul poate sa prezinte
mai multe forme de dependenta:
 Potentiala
 Actuala
 Descrescinda
 Permanenta
Nivelurile de interventii acordate in ingrijiri se clasifica astfel:
 ingrijiri de prevenire primara

63
o se intelege mentinerea si promovarea sanatatii,
prevenirea imbolnavirilor. Interventiile urmaresc:
educatia sanitara, prevenirea specifica (vaccinuri)
 de prevenire secundara
o urmareste interventiile curative (tratarea bolilor,
prevenirea complicatiilor). Rolul asistentei este de
a descoperi problemele aparute in timp
 de prevenire tertiana
o urmareste recuperarea. Rolul asistentei este de
sustinere a persoanei ingrijite in recuperare, pina
la recuperarea independentei personale
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauzadependentei,
reprezinta un obstacol major care impiadica satisfacerea uneia sau a mai
multor nevoi fundamentale. Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
 Factori de ordin fizic
 Psihologic
 Social
 Spiritual
 Factori legati de insuficiente cunostiinte

1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

A.Respiratia
Def: A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din
mediul inconjurator,necesar proceselor de oxidare din organism,si de a
elimina dioxidul de carbon rezultat in urma arderilor celulare.
Independenta in satisfacerea nevoii de a respira
Etapele restiratiei:
a)Ventilatia-reprezinta patrunderea aerului incarcat cu oxygen in plamani
si eliminarea aerului incarcat cu dioxid de carbon.
Ventilatia are doi timpi: inspiratia si expiratia.Ea este influentata de:
-permeabilitatea cailor respiratorii
-concentratia oxigenului in aerul respirat
-maturitatea centrului respirator bulbar
-expansiunea cutie toracice
b) difuziunea gazelor-este procesul prin care oxigenul din alveolele
pulmonare trece in capilarele perialveolare si diox.de carbon din capilare
trece in alveolele pulmonare. Ea este influentata de:

64
-diferenta de presiune a Oxig. in aerul alveolar si concetratia de Diox de
carb.
din sange
-starea peretelui alveolar
-marimea suprafetei alveolare
c) etapa circulatorie-consta in conducerea Oxig. prin vasele arteriale la
tesuturi si a Diox de carb adus de la tesuturi, prin vasele venoase, la
plaman, pentru a se elimina.
Ea este influentata de:
-cantitatea de hemoglobina din sange
-debitul cardiac
-numarul de hematii
-permeabilitatea retelei periferice arteriale
d)etapa tisulara-reprezinta schimbul de gaze dintre sange si tesuturi, cu
ajutorul unui sistem ezimatic complex.
Scopul: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al
evoluţiei bolii,al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar,
 pix de culoare verde,
 foaie de temperatură/carnetel individual.
Elemente de apreciat:
 tipul respiraţiei,
 amplitudinea mişcărilor respiratorii,
 ritmul,
 frecvenţa.
Intervenţiile asistentei medicale:
 Aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce
urmează a fi efectuată.
 Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui.
 Numărarea inspiraţiilor timp de un minut.
 Consemnarea valorii obişnuite printr-un punct pe foia de
temperatură(fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respiraţie).
 Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru
obţinereacurbii.

65
 În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea
obţinută,cât şi caracteristicile respiraţiei; ex: Rd=20
resp./minRs=18 resp./min
 Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin
simpla observare a mişcărilor respiratorii.
Interpretarea rezultatelor:
 Frecvenţa Mişcărilor –reprezinta numarul de respiratii /minut
 Frecvenţa Mişcărilor respiratorii variază în funcţie de sex, vârstă,
poziţie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.
 în stare fiziologică, Curba Respiratorie merge paralel cu cea a
Temperaturii şi a Pulsului
 în stare patologică - Respiraţia Dificilă ( "Sete de aer" ):
1. dispnee cu Accelerarea Ritmului respirator - Tahipnee ( POLIPNEE )
2. dispnee cu Rărirea Ritmului Respirator - Bradipnee (12-10-
8 resp./min);
3. dispnee cu Perturbarea Ritmică şi Periodică a Respiraţiei:
Dispnee=Greutate în respirație
Valori normale ale frecventei respiratorii:
- la nn- 30-50 r/min
- la doi ani- 25-35 r/min
- la 12 ani- 15-25 r/min
- adult 16-18 r/min
- varstnic- 15-25 r/mi

Amplitudinea-este data de volumul de aer care patrunde si se


elimina din plaman la fiecare respiratie.Din acest punct de vedere
respiratia poate fi profunda sau superficiala.
Ritmul-reprezinta pauzele egale dintre respiratii,deci, respiratia
este ritmica.
Zgomotele respiratorii-normal, respiratia este linistita; in somn
devine mai zgomotoasa(sforait)
Simetria miscarilor respiratorii-ambele hemitorace prezinta
acceasi miscare de ridicare si coborare in timpul inspiratiei si expiratiei
Mucozitati-mucoasa respiratorie este umeda, secretii reduse,
transparente, dense.
Tusea-retrezinta o expiratie fortata, prin care se elimina secretiile

66
din caile respiratorii, este un fenomen de protectie al organismului.

O Singură respiratie-500ml aer curent


Printr-o inspiratie fortată inafară de cei 500ml. aer putem introduce in
pamani 1500 ml aer complementar
Printr-o expiraţie forţată putem elimina din plamani 500 ml aer current si
inca 1500ml aer de rezervă.
Cantitatea de aer poate fi eliminată din plamani printr-o expiratie
fortată consecutivă unei inspiratii maxime numită capacitate vitala.
Valoarea este de 3 500 reprezinta:- aerul current 500 ml
-aer complementar 1 500 ml.
-aer de rezerva 1 500 ml
Dupa o expiraţie forţată mai ramane in plamanii 1 500 ml. aer residual.
Capacitatea vitală impreuna cu aerul rezidual formeaza
capacitatea pulmonara- in medie 5l de aer.
Aerul rezidual poate fi expulzat din plamanii numai dupa moarte prin
deschiderea foiţei pleurale, chiar si asa in alveolele pulmonare mai
ramane 200 ml. aer minimal.
Proba docimaziei
-se preleveaza un fragment din plaman mai ales la nou-nascut mort sau
de la un om innecat
Daca fragmentul NU pluteste (proba docimazie este negativă)
Daca fragmentul pluteste (proba docimazie este pozitivă) atunci
inseamna ca s-a nascut viu si apoi a murit iar in cazul celui inecat
inseamna ca a fost omorat si apoi aruncat in apă .
Capacitatea vitală = Inăltimea (cm.) *F (factorul a carei valoare la sexul
Feminin =20
Sexul
Masculin=25
Capacitatea vitală normală medie 3 500-4 000ml aer fiind mai mare la
Barbatii decat la Femei.

Interventiile asis. med. pentru mentinerea independentei in


satisisfacerea nevoii:
-Exploreaza deprinderile de espiratie ale pacientului
-invata pacientul:
Sa faca exercitii respiratorii
Sa faca exercitii de mers, de relaxare
Sa aiba postura adecvata, care sa favorizeze respiratia
Sa inlature obiceiurile daunatoare(imbracaminte stramta, tabagism,
mese copioase)
Dependenta in satisfacerea nevoi de a respira:

67
1.Alterarea vocii
2.Dispnee
3.Obstructia cailor respiratorii

1.Alterarea vocii-poate fi cauzata de procese inflamatorii la nivelul cailor


respiratorii superioare-nas, faringe, laringe, dar si de prezenta alergenilor
din mediul inconjurator.
Manifestari de dependenta:
 Disfonie-alterarea vocii leziunii ale corzilor vocale.Se
manifesta sub forma de raguseala, voce stinsa, voce
aspra.

 Afonie-imposibilitate de a vorbii lezarea laringelui sau


nervilor acestuia
 Senzatia de sufocare-lipsa de aer

2.Dispnee- -greutate in respiratie bolnavii cardiaci sau bolii respiratorii.


Manifestari de dependenta:
 Ortopnee-pacientul poate respira decat in picioaresau
poz. sezand
 Bradipnee-reducerea frecventei respiratiei
 Tahipnee-cresterea frecventei respiratiei
 Amplitudine modificata-respiratie superficialasau
profunda
 Hiperventilatie-patruderea unei cantitati mari de aer in
plamani
 Hipoventilatie- patruderea unei cantitati mici de aer in
plamani
 Tuse-expiratie fortata
 Hemoptizie-eliminarea de sange prin tuse din plamani
 Mucozitatii-amestec de secretii din arborele traheo-
bronsic, formate din mucus,puroi, sange, celele
descuamate
 Dispnee de tip Cheyene Stockes, Kusmaul-greutate in
respiratie, respiratie din ce in ce mai fecventa, urmata
de o perioada de apneee, dupa care ciclul se reia
 Zgomote respiratorii-sunt de diferite tipuri :crepitante,
romlante
 Cianoza-coloratie albastra-vinetie a pielii insuficienta
oxigenarii sangelui, la nivelul nasului, buzelor, unghii,
lobul urechii

68
3.Obstructia cailor respiratorii-pote fii produsa de procesele inflamatorii
ale cailor respiratorii, dar si de prezenta unor corpii straini, patrunsi
accidental in caile respiratorii-indeosebi la copii-ca si de deformari ale
nasului
Manifestari de dependenta:
 Respiratie dificila pe nas
 Prezenta unor secretii abundente
 Epistaxis-hemoragie nazala
 Deformari ale nasului-desiatie de sept, traumatisme
 Stranutul-expiratie fortata
 Aspiratia pe nas sau sforaitul
 Cornaj-zgomot produs de trecerea aerului prin caile
respratorii, cu caracter de sueratura
 Tirajul- depresiune inspiratorie a partilor moi ale
toracelui

Interventiile asis. med. pentru mentinerea independentei in satisisfacerea nevoii:


Obiective Interventiile asis. med. Autonom si Delegat
Pacientul sa -indeparteaza secretiile nazale
respire liber, pe -umezeste aerul din incapere
nas -asigura un aport suficient de lichide/24h
Pacientul sa nu -educa pacientul sa foloseasca batista individuala, de
devina sursa de unica folosinta
infectie - educa pacientul pentru a evita imprastierea secretiilor
nazale
Oprirea -aseaza pacientul in decubit dorsal, cu capul in
epistaxisului hiperextensie
-comprima cu policele septul nazal, nara care
sangereaza timp de 5-10minute
-aplica comprese reci pe frunte
-recomanda pacientului sa nu-si sufle nasul
Pacientul sa -umezeste aerul din incapere
prezinte -recomada pacientului repaus vocal absolut
mucoase
respiratorii
umede si
integre
Pacientul sa -intrerupe alimentatia solida
inghita fara -recomanda gargara cu solutii anseptice
difucultate -alimenteaza pacientul cu lichide caldute
Pacientul sa fie -pregateste psihic pacientul, in vederea aplicarii

69
echilibrat psihic tehnicilor de ingrijire si in vederea aspirarii secretiilor
bronsice
Pacientul sa -invata pacientul sa evite schimbarile bruste de
prezinte temperatura si de asemenea aglomeratiile
rezistenta
crescuta fata de
infectie
Pacientul sa -invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa
prezinte cai colecteze sputa
respiratorii -aspira secretiile bronsice, daca este cazul
permeabile si o -asigura pozitia sezand sau semisezand a pacientilor
buna respiratie cu dispnee
-administreaza tratamentul prescris de
medic :antitusive, expectorante, bronhodilatatoare

Tehnica de efectuare a spirometriei


Spirometria –Spirometria este un test simplu, nedureros si foarte precis
prin care se apreciaza functia pulmonara a unei persoane.
Spirometria este importanta pentru diagnosticul si monitorizarea unor
afectiuni cronice ale bronhiilor si plamânilor precum astmul, Bronho
Pneumopatia Obstructiva Cronica (BPOC), emfizemul (Afectiune difuza
a plamanilor, caracterizata printr-o distensie a alveolelor cu distrugerea
peretelui lor), fibroza pulmonara (cicatrizarea tesuturilor pulmonare) .
Indicatiile spirometriei
- Detectarea prezentei sau absentei disfunctiei respiratorii sugerate prin
examen clinic (tuse cronica, productie crescuta de sputa si senzatia de
lipsa brusca de aer) si/sau radiografie pulmonara;
- Evaluarea functiei pulmonare
-Evaluarea unei boli pulmonare cunoscute;
-Evaluarea tratamentului administrat in afectiuni asociate cu tulburarea
functiei pulmonare;
- Evaluarea persoanelor care fumeaza sau sunt expuse noxelor
profesionale si de mediu;
- Evaluarea riscului unor interventii chirurgicale ce afecteaza functia
pulmonara;
- Evaluarea starii generale de sanatate inaintea inceperii programelor ce
implica activitate fizica

Recomandari facute inainte de examinare:

70
-pacientul trebuie să evite să mănânce copios sau să bea băuturi
acidulate înainte de examinare si exercitii fizice intense, cu 30
minute inainte;
- pacientul trebuie să nu fumeze cu patru-şase ore înainte de test;
- pacientul trebuie să-si goleasca vezica urinară înainte de test;
-să poarte îmbrăcăminte lejeră, la nevoie să-si desfă cravata, cureaua
de la pantaloni, sutienul sau alte obiecte ce pot jena mişcările cutiei
toracice;
-anumite medicamente cum ar fi bronhodilatatoarele nu pot fi folosite
cu 2-3zile înainte de spirometrie trebuiesc oprite;

Poziţia este de obicei şezândă, dar dacă pacientul preferă poate să stea
şi în picioare, fără a se apleca însă în faţă când expiră.
În tot acest timp buzele sunt ţinute strâns în jurul piesei bucale şi nasul
este prins cu
un clip nazal astfel încât pacientul să respire numai pe gură.

-iniţial pacientul respiră normal prin aparat (inspiră şi expiră);


-se cere apoi un inspir lent şi maximal urmat de un expir lent şi maximal;
-apoi se cere un inspir profund urmat de expir puternic şi cât mai rapid.

Complicatiile sunt rare si se datoreaza manevrelor ventilatorii


fortate:
- lipotimie, datorita hiperventilatiei ( este o alterare a stării de conştienţă
care nu ajunge însă până la pierderea completă a conştientei).
- sincopa, datorita expirului fortat prelungit (reprezintă pierderea de
scurtă durată a conştienţei şi a tonusului muscular).
- criza de bronhospasm declansata de expirul profund, la pacientii cu
astm bronsic.
Contractura musculaturii netede din peretii bronhiilor si bronhiolelor cu
diminuarea consecutiva a diametrului interior al acestora
(contractie spasmodica a muschilor netezi ai
peretelui bronhiilor). bronhospasmul antreneaza o ingustare temporara
a bronhiilor si deci o reducere a debitului de aer care le traverseaza

71
provocand fie o suieratura la expiratie, fie o tuse.

B.Circulatia- este functia prin care se realizeaza miscarea sangelui in


interiorul vaselor vangvine.
Independenta in satisfacerea circulatiei

1.Pulsul - reprezinta expansiunea ritmica a arterelor

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

Elemente de Apreciat:
Frecvenţă, Reprezinta numarul de pulsatii/min
 la NN: 130-
140 p/min
 la Copilul mic: 100-
120 p/min

72
 la 10 ani: 90-
100 p/min
 la Adult: 60-80 p/min
 la Varstnic: 80-90 p/min
Ritmicitate, -pauzele dintre pulsatii sunt egale, pulsul este ritmic

Amplitudine -este determinate de cantitatea de sange din vase


(volum) -este mai mare cu cat vasele sunt mai aproape de
inima
Celeritate -reprezinta viteza de ridicare si coborare a undei
pulsatile
Coloratia -coloratie roz a tegumentelor inclusiv a
tegumentelor extremitatilor
-tegumentele sunt calde

Locurile de Măsurat: măsurarea se face la artera radială sau aceeaşi


succesiune de timp la alte artere:
 temporala,
 carotida,
 cubitala,
 humerala,
 radiala,
 femurala,

Materiale necesare:
 ceas cu secundar,
 pix de culoare Roşie,
 foaie detemperatura/carnetel individual.
Intervenţiile Asistentei:
 -pregătirea psihică a bolnavului
 -asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului timp de
10-15 min.
 -spălarea pe mâini

73
 -reperarea arterei
 -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
 -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful
degetelor.
 -numărarea pulsaţiilor timp de un minut sau 15sec.*4
 -consemnarea valorilor obţinute printr-un punct pe foaia de
temperatură,ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii
reprezintă 4 pulsaţii.
 -unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru
obţinereacurbei
 -Consemnarea în alte documente medicale a valorii
obţinute şi acaracteristicilor pulsului: ex:Pd=80 b/minPs=90
b/min-puls regulat
Interpretarea Frecvenţei pulsului: Frecvenţa pulsului variază
fiziologic după vârstă, emoţii şi efort.
A) Variaţia fiziologică a frecvenţei pulsului:
- Pulsul tahicardic (accelerat) în:
 ortostatism,
 efort fizic şi psihic,
 emoţii puternice
 în cursul digestiei.
- Pulsul bradicardic (rărit) în:
 stare de repaus,
 linişte psihică
 decubit
B) Variaţia patologică a calităţii pulsului:
 - Frecvenţa
o - pulsul Tahicardic (mai rapid) sau
o - pulsul Bradicardic (mai rărit)
 - Ritmicitate
o - puls Ritmic sau

74
o - puls Aritmic
 - Amplitudine
o - puls cu amplitudine mică - Filiform sau
o - puls cu amplititudine crescută
 - Volum (tensiunea)
o - puls Dur sau
o - puls Moale
 - Celeritate-reprezinta viteza de ridicare si coborare a
undei pulsatiilor
o - puls Săltăreţ –crestere rapida urmata de o
cadere brusca
o - puls Tard (cădere lentă)

2.Tensiunea arterial (TA)-


reprezinta presiunea exercitata de sangele circuant asupra peretilor
arteriali, determinata de 4 factori:
1) Debitul cardiac
2) Forta de Contractie a inimii
3) Elasticitatea si Calibrul vaselor de sange
4) Vascozitatea sangelui
SCOP - evaluarea presiuni sangelui in artere datorita activitatii pulsative
cardiace.
ELEMENTE DE APRECIAT:
- Tensiunea Arterială Sistolică (maxima)
- Tensiunea Arterială Diastolică (minima)

MATERIALELE NECESARE:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru
- stetoscop biauricular
- tampon de vată
- tavita renala

75
- alcool
- creion Negru sau pix cu mină neagra
- foaia de temperatura/carnetel individual
Intervenţiile asistentei medicale:
- Pregătirea Psihică a bolnavului;
- Asigurarea Repausului Fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în
extensie;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi dupa ce se dezinfecteaza cu
tampoane cu alcool (inclusiv membrana stetoscopului)
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul pompei de
cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei, până când se percepe primul zgomot
arterial (care reprezintă valoarea tensiunii maxime);
- se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;
- se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală
de culoare neagra, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate
coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat.
VALORI NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE:
1-3 ani: 75-90/50-60 mmHg

4-11 ani: 90-110/60-65 mmHg

12-15 ani: 100-120/60-75 mmHg

76
Adult: 120-140/75-90 mmHg

Varstnic: >150/>90 mmHg

Manifestari de dependenta

Tegumente -reci, palide, datorita irigarii insufiente a pielii


modificate -cianotice-coloratie violacee a unghiilor,
buzelor,lobul urechii
Modificari ale -hipertensiune arterial-crestereaTA peste val.
tensiuni arteriale Normale
-hipotensiune arterial-scaderea TA peste val.
Normale
Hipoxemie -scaderea cantitatii de oxygen din sange
Hipoxie -diminuarea cantitatii de oxygen in tesuturi

Interventiile asis. med.

OBIECTIVE Interventiile asis. Interventiile asis. med.


med.autonome delegate
Pacientul sa prezinte -invata pacientul sa: -administreaza
circulatie adecvata *Intrerupa consumul medicatia prescrisa de
de tutun medic: tonice
*Sa aiba alimentative cardiace,diuretice,
bogata in fructe, vasodilatatoare,
zarzavaturi hipotensoare,
*Sa reduca grasimile si anticuagulante
sarea din alimentatie
-urmareste efectul
medicamentelor
-aplica tehnici de
favorizare a
circilatiei:exercitii
active, pasive, masaj
Pacientul sa fie -informeaza pacientul
echilibrat psihic asupra stadiului bolii
sale, asupra gradului
de efort pe care poate
sa-l depuna, asupra
importantei continuitatii

77
tratamentului

2.Nevoia de a te alimenta si hidrata


Oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de
buna calitate si in cantitate suficienta, pentru a-si asigura dezvoltarea,
intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia.

Apar doua probleme de dependenta in cadrul nesatisfaceri acestei nevoi:


1. Alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit
Manifestari de dependenta:
 Anorexie alimentara-lipsa poftei de mancare
 Disfagie-dificultate in inghitirea alimentelor afectiuni ale
gurii, faringelui
 Conditia cavitatii bucale (ulceratii(leziuni ale
mucoaselor), glosite(inflamatie a limbi) , carii, gingivite,
etc.)
 Dificultati in digestie si malabsorbtie(tulburare de
digestie)
 Greata, varsaturi, aerofagie(inghitirea unei cantitati mari
de aer odata cu alimentele)
 Pirozis-senzatie de arsura din stomac prin esofag cu
gust acru
 Recurgitare-alimentele se reintorc n cavitatea bucala
 Eructare-a ragai
 Hidratare insuficienta – cantitati mici
 Dezechilibru fizic ( slabiciune, tegumente si mucoase
uscate)
 Gustul si valoarea alimentelor (obiceiuri gresite)

2. Alimentatie inadecvata prin surplus


Manifestari de dependenta:
 Indice ponderal peste 10-15 %
 Greturi, varsaturi
 Bulimie-foame excesiva continua
 Polifagie-consumarea exagerata de alimente

3. Dificultate de a se alimenta si hidrata

4. Dificultate de a urma dieta

5. Greturi sau varsaturi

6. Refuz de a se alimenta si hidrata

78
Interventiile asis. med.

Obiective Interventiile asis. med.

Pacientul sa aiba o stare de bine, -aseaza pacientul in pozitie


fara greturi si varsaturi semisezand, sezand sau in decubit
dirsal, cu capul intr-o parte
-protejeaza lenjeria cu musama si
aleza
-ajuta pacientul in timpul
varsaturilor, sprijinandu-l
-il invata sa inspire profund
-reduce sau opreste aportul de
alimente
Pacientul sa fie echilibrat hidro- -institue la indicatia medicului,
electrolitic perfuzii cu glucoza, vitamine,
electrolizi
-face bilantul lichidelor ingerate si
eliminate
Pacientul sa fie echilibrat nutritional -serveste pacientul cu alimente la o
temperature moderata, la ore
regualtesi prezentate atragator
Pacientul sa fie echilibrat psihic -asigura un climat cald, confortabil
-ii explca scopul investigatiilor
-il invata metode de relaxare
-la nevoie, administreaza la
indicatia medicului sedative
Pacientul sa aiba greutatea -invata pacientul valoarea energetic
corporala in functie de inaltime, a alimentelor si necesarul in functie
varsta , sex de activitatile fizice si varsta
-alcatuieste u regim alimentar
hipocaloric
-urmareste pacientul sa consume
numai alimente cuprinse in regim
-urmareste periodic, greutatea
corporala
Pacientul sa desfasoare activitate -constientizeaza pacientul de
fizica importanta activitatilor fizice
-stabileste un program de activitati
fizice, in functie de gusturi si
capacitate

79
De stiut:
-toate fluidele administrate I.V. trebuie etichetate cu data, ora, medicatia
adaugata si doza
-rata de flux=nr.picaturi/min.

3.Nevoia de a elimina

Eliminarea –reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de


substantele nefolositoare, vatamotoare, rezultate din organism.

Excretia deseurilor se realizeaza prin mai multe cai:


-aparat renal -urina
-piele -transpiratie
-aparat respirator-sputa
-aparat digestive -scaun
-aparat geital feminin-menstruatie
-in stari patologice -varsaturi( de cale digestive)

1.Diureza

Def:procesul de formare si eliminare a urinii timp de 24h.


Urina este solutia apoasa prin care sunt eliminate substantele toxice
rezultate din metabolism.
Mictiunea –actul fiziologic constient de eliminare a urinii.
1.Frecventa:
-nou-nascut frecvent
-copil 4-5 ori/zi
-adult 5-6ori/zi
-varstnic 6-8ori/zi
2.Ritmul-ziua mai frecvent, noaptea de 3 ori mai putin
3.Culoarea-galben deschis-diluata
-galben inchis-concentrata(dimineata)
4.Miros:
-aromatic-la consumul de fructe
-amoniacal-
-fermentatie alcalina-diabet
-ph. 4,5 usor acid
5.Cantitatea:
-nou nascut 300ml./24h.
-copil 500-1200ml/24h.

80
-adult 1200-1800ml/24h.

Manifestari de dependent eliminarea urinara


Ischiurie=incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua continutul
Poliurie= eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2500ml./24h –
apare in bolile infectioase, pneumonie, colici renale, diabet zaharat-
Oligurie=scaderea cantitati de urina sub 1000ml/24h-apare in
dezhidratari, transpiratii abundente, diaree accentuate, hemoragii-
Disurie=eliminarea urinii cu dificultate si durere-hipertrofie de prostate,
inflamatii acute ale uretrei-
Hematurie-prezenta sangelui in urina
Anurie=lipsa urinei din vezica urinara-din cause renale
Polakiurie=senzatia de mictiune foarte frecventa, cantitatea de urina
foarte redusa –cistite, inflamatii pelvine, afectiuni uterine
Nicturie=inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de
urina emisa in timpul zilei fata de cea emisa in timpul noptii
Albuminurie=prezenta proteinelor in urina
Glicozurie=prezenta glucozei in urina
Enurezis=eliminarea involuntara de urina in timpul noptii
Hiperstenurie=urina concentrate
Hipostenurie=urina foarte diluata

Masurarea si notarea diurezei


Scop:
-Explorator-obtinerea de informatii privind starea morfofunctionala
a aparatului urinar
-Terapeutic-pentru stabilirea diagnosticului si stabilirea bilantului
nutritive in bolile metabolice
Colectarea urinii se face pe 24h. de la 8 dimineata pana a doua zi la 8
dimineata, primul jet de urina dimineata se arunca
(pacientul va fie ducat sa urineze numai in urinar)
Urinarul se va eticheta cu numele pacientului si nr. Salonului
-se citeste gradatia care ne indica cantitatea de urina emisa pe24h.
Interpretarea rezultatelor:
1.Cantitatea urinei
a)valoarea fiziologica la femei 1000-1400ml/24h
barbatii 1200-1800ml/24h
b)valoari patologice-poliurie peste 2000ml/24h
-oligurie-sub 1000ml/24h
-anurie-absenta urini din vezica
2.Calitatea urini
a)culoarea-normal-galben deschis

81
-brun inchis-urina concentrate
-patologic-brun inchis cu spuma-icter
-rosu deschis pana la rosu brun-hematurie
-fiziologic-albastru verde-tratament cu albastru de metal
-cafeniu tratament cu chinina sau acid salicylic
b)miros-aromatic (consum de fructe)fermentatie alcalina (diabet)
c)aspectul-normal-clartransparent
-patologic-tulbure

Urocultura
-urmareste depistarea bacteriilor din urina.Recoltarea se realizeaza in
conditii de asepsie (recipient steril|)
Scop:
-explorator-depistarea bacililor Koch, colibacili, eKoli
Recoltarea se poate face direct in mijlocul jetului urinar 10-20ml
dimineata SAU sondaj vezical-se arunca primele picaturi de urina
ATENTIE:
-se face dimineata
- se va face tualeta locala apoi se recolteaza
-bolnavul nu va urina cu 6h inainte
-nu se administreaza antibiotic cu 10 zile inaite de recoltare.

2.Scaunul

-resturi alimentare rezultate in urma procesului de digestive, eliminate din


organism prin defecatie.
Defecatie –eliminarea materiilor fecale prin anus
Frecventa:-nou-nascut 2ori/zi
-adult-1/zi
-varstnic 1-2 ori/zi
-orarul-ritmic, la aceeasi ora
-consistenta-pastoasa sau omogena
-miros-fecaloid
Manifestari de dependent
1.Diaree-scaune frecvente de consistent pastoasa, lichida sau
semilichida
Cauze:
-tranzit intestinal accelarat, greselii in alimentative, medicamente, stress
2.Constipatia
-caracterizata prin scaune rare 1 la 2-4zile

82
Cauze:
-afectiuni gastro-intestinale
-tulburari endocrine
-alimentatie saraca in lichide
-emotii puternice
-lipsa exercitiului fizic
Meterorism=acumulare de gaze in intestine
Flatulenta=eliminare frecventa de gaze din intestine
Tenesme=senzatie dureroasa de defecare, fara eliminare de materii
fecale
Fecalom=acumulare de materii fecale in rect
Ileusul=suprimare complete de materii fecale si gaze
Recoltarea scaunelor-se capteaza in bazinet si se recolteaza in
coprocultor.
Scop:
-explorator-depistarea germenilor patogeni, depistarea unor tulburari
digestive.

Notare scaunelor:
-normal I linie vertical
-moale – linie oblica
-diaree, apos / linie orizontala
-mucus “x”
-purroi “P”
-sanguinolent “S”
-melena”M”
Se noteaza nr. De scaune, urmat de semnul conventional
Ex.: 12- ( 12 scaune diareice)

Clisma

Definitie

 Clisma este o forma speciala a tubajului,prin


care se introduce diferite lichide in intestinul gros(prin
anus,in rect si colon).
Scop
1. 1. evacuator

83
 evacuarea continutului intestinului gros

 pregatirea pacientului pentru


examinare(rectoscopie,irigoscop

 interventii chirurgicale asupra rectului

1. 2. terapeutic
 introducere de medicamente

 alimentarea sau hidratarea pacientului


Clasificare dupa
efect
 clisme evacuatoare care pot fi :simple,inalte,
uleioase,purgative
 clisme terapeutice – medicamentoase cu efect
local,anestezice

clisme alimentare – hidratante


 clisme baritate – cu scop explorator

Materiale de protectie
necesare
paravan,

musama,

aleza,invelitoare

manusi

sterile :

canula rectala

comprese

para de cauciuc pentru copii

84
nesterile

stativ pentru irigator

irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10


mm diametru

tavita renala,bazinet

apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru


adulti,250 ml pentru adolescenti,150 ml pentru
copil,50-60 ml pentru sugari)

sare(1 lingurita la un litru de apa)

ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g


la500ml)- sapun(1 lingurita rasa la 1 li

medicamente – solutii medicamentoase in cantitatea


sau concentratia ceruta de medic

substanta lubrifianta(vaselina)

Pregatirea psihic
pacientului
se anunta si i se explica tehnica

se respecta pudoarea

fizic

se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu


musamaua si aleza

se aseaza pacientul in functie de starea generala in


pozitie :

- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate

- decubit lateral stang cu membrul inferior stang

85
intins si dreptul flectat

se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se


inveleste pacientul cu invelitoarea
Efectuare clisma evacuatoare simpla

se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide


robinetul

se verifica temperatura apei sau a solutiei


medicamentoase

se umple irigatorul

se evacueaza aerul si prima coloana de apa

se fixeaza irigatorul pe stativ

asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza


,manusi de protectie

indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga

introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta)


perpendicular pe suprafata subiacenta, cu varful
indreptat inainte in directia vezicii urinare.

dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica


extremitatea externa si se indreapta varful in axa
ampulei rectale.

se introduce 10 – 12 cm

se deschide robinetul sau pensa si se regleaza


viteza de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la
aproximativ 50 cm de suprafata patului pacientului.

pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze


musculatura abdominala, sa retina solutia 10 – 15
min ute

se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se

86
apropie de nivelul tubului de scurgere.

se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala

pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept,


apoi de cubit dorsal pentru a usura patrunderea apei
la o adancime mai mare.

se capteaza scaunul la pat sau la toaleta

clisma inalta :

se practica pentru indepartarea mucozitatilor,


puroiului exudatelor sau toxinelor microbiene de pe
suprafata mucoaselor

in parezele intestinale, ocluzia intestinala

se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm


lungime si 1,5 cm diametru, din cauciuc semirigid si
prevazut cu orificii largi

se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in


loc de rezervor)

se umple palnia cu apa calda la 35ْ C si se deschide


robnetul sau lasand sa iasa aierul

se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul


sigmoid

se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul apei

inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub


nivelul colonului, apa se va reintoarce in palnie

se goleste palnia intr-un recipient

se repeta operatia de 5 – 6 ori pana ce prin tub se


evacueaza apa curata

clisma uleioasa :

87
se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui,
masline), incalzite la 38 grade C in baia de apa

introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator la


care rezervorul este inlouit cu o palnie sau cu
ajutorul unei seringi

se introduce la presiune joasa

aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 – 15 min

se mentine in rect 6 – 12 ore (este bine sa se


execute seara iar pacientul va elimina dimineata un
scaun moale nedureros)

se indica in constipatii cronice, fecalom

clisma purgativa :

evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu


mecanica)

se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de


magneziu (250 ml apa cu 2 linguri Mg SO4), care
prin mecanism osmotic produce o transsudatie de
lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un
scaun lichid ambundent

se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de


bila pulbere la 250 ml apa) care are actiune
stimultanta asupra peristaltismului intestinal
Clisma terapeutica
1. clisma terapeutica

o se foloseste cand se doreste o actiune


locala asupra mucoasei, cand calea orala nu
este practicabila sau cand se doreste ocolirea
caii portale

o se pot administra medicamente ca :


digitala, clorura de calciu, tinctura de opiu,

88
chinina care se absorb prin mucoasa rectala
sau cele cu efect local ( solutii izotonice) in
microclisme picatura cu picatura ( la o ora, 1 ½
h dupa clizma evacuatoare) cu un ritm de 60
picaturi pe min
2. microclisme
 substanta medicamentoasa se dizolva in 10 –
15 ml apa, ser fiziologic sau solutie izotona de
glucoza si se introduce cu ajutorul unei seringi
adaptate la canula rectala
3. clisma picatura cu picatura

o se pot introduce in organism 1-2 l solutie


medicamentoasa in 24 h

o pentru mentinerea constanta a


temperaturii solutiei se vor folosi rezervoare
termostat sau se inveleste irigatorul intr-un
material moale vata, perna electrica

o se foloseste in scop anestezic ( cand


narcoza prin inhalatie este contraindicata)
eterul putand fi administrat sub forma unei
clisme picatura cu picatura

o pentru efectul local se utilizeaza clismele


cu bicarbonate de Na, infuzie de musetel,
cortizon, vitamina A, decoct de usturoi

Introducerea tubului de gaze

Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30


-35 cm lungime si 8-12 mm diametru, cu marginile
extremitatilor rotunjite

89
Scop

 eliminarea gazelor din colon in caz de


meteorism abdominal (imposibilitatea de a elimina
gazele in mod spontan)
Materiale
necesare
 materiale – de protectie (musama, aleza,
invelitoare, paravan)

 materiale sterile (tub de gaze, comprese,


substanta lubrifianta)

Pregatirea
pacientului
 pacient - psihic : se anunta si se explica
tehnica

- fizic : se izoleaza patul cu paravan, se protejeaza cu


musamaua si aleza, se dezbraca pacientul si se
aseaza in
Executie

 asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza

 unge tubul cu vaselina boricata

 departeaza fesele pacientului cu mana stanga,


iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus in
rect si de aici in colon, prin miscari de ’’rasucire si
inaintare ’’ pana la 15-20 cm

 acopera pacientul cu invelitoare

 mentine tubul maximum 2 h

 se indeparteaza dupa degajare

 la nevoie se repune dupa 1-2 h (dupa ce se


restabileste circulatia la nivelul mucoasei)

90
Ingrijirea
ulterioara a
pacientului :
 se efectueaza toaleta regiunii anale

 Se aseaza pacientul comod, se inveleste

 Se aeriseste salonul

3.Sputa

Sputa- totalitatea substantelor ce se elimina din caile respiratorii print


use
Expectoratia- elominarea sptei din caile respiratorii
Examinare:
a)culuare:
-rosie, sangvinolenta, aerate, spumoasa= hemoptizie( sputa cu
sange) si cancer pulmonar
-rosie gelatinoasa= cancer pulmonar
-alba, perlata=asm bronsic
-roz=edem pulmonary
-ruginie(ca sucul de prune)= pneumonie
b)miros:
-fetid (urat)= TBC pulmonary
-de pai umed=supuratii pulmonare
c)consistent:
-spumoasa, aerate, gelatinoasa, vascoasa,lichida

Captarea sputei

Definitie
Este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se
expulzeaza din caile respiratorii prin tuse.
SCOP: ptr prevenirea raspandirii infectiei, obtinerea
rezultatelor ptr laborator, obtinerea aspectului produsului.
Pregatirea materialelor:

91
pahar gradat,
scuipatoare sau cutie Petri, solutie dezinfectanta,
s e r v e t e l e d e h a r t i e , p a h a r c u a p a , t a v i t e r e n a l e , manusi de
unica folosinta.
Preg pacientului:
PSIHICA= e x p l i c a m p a c i m p o r t a n t a s p u t e i p t r prevenire
a, raspandirea infectiei si protectia mediului, rugam pac. sa nu
inghita sputa.
FIZICA= tapotam cutia toracica si rugam pac. Sa tuseasca ptr a se
desprinde mai usor secretiile.
Efectuarea procedurii: identificam pac. care tuseste si
expectoreaza, ne spalam pe maini si punem manusile, dam
pac. scuipatoarea sau cutia Petri in care am pus solutie
dezinfectanta.
Cand recoltam ptr laborator nu folosim solutie dezinfect
anta.
Instruim pac atunci cand expectoreaza sa foloseasca colecto
rul primit, sa nu scuipe pe jos sau in batista, sa acopere vasul si
sa nu puna mucuri de tigari. Schimbam scuipatoarea de 2
ori/zi sau de cate ori este nevoie.
Ingrijirea pac: ajutam pac imobilizat sa-si clateasca gura cu apa ptr a
indeparta senzatia de greata si sa-i oferim servetelele ptr ase sterge la
gura. Sfatuim pac sa stea intr-o pozitie sa-i faciliteze oresp mai
buna si eliberarea cailor resp.
Reorganizarea la locul de munca: dezinfectam colectorul
dupa ce am observat culoarea, aspectul
continutului,respectam cu strictete PU ptr prevenirea
transmiterea infectiilor.Le aruncam in recipiente, dupa golirea lor
se arunca in colectoare speciale.

4.Masurarea si notarea Varsaturilor

Voma: actul reflex prin care se elimina brusc prin gura continutul
stomacal.

Frecventa :
- ocazionale (in intoxicatii alimentare),
-frecvente (in boli de stomac),

92
-incoercibile (in sarcina, la alcolici)

Orarul: - matinale (in sarcina la alcolici),


-postprandiale,
-tardive (2-3h de la alimentare ulcer gastric)

Cantitatea : - se va masura cantitatea in 24 de ore pentru starea


bilantului hidric

Continutul alimentare,mucoase,apoase,fecaloide,,biliare,purulente,san
guinolente

Culoarea: - galbena/verzuie,rosie(hematemeza in Hemoragie


digestive superioara HDS),galben murdar,bruna(aspect zat de cafea)

Miros: - fad,acru,fecaloid,ranced

Forta de proiectie: brusc, in jet, fara efort, fara greata

Simptomele care insotesc varsatura : - dureri abdominale, greata,


salivatie ,cefalee, transpiratii reci,tahicardie,deshidratare.

 Notarea propriu-zisa in foaia de observatie:

- fiecare varsatura se noteaza cu un cerc insotit de data si ora cand s-


a produs

– varsaturile alimentare – se noteaza cu culoare albastra

– varsaturile bilioase – se noteaza cu culoare verde

– varsaturile sanguinolente – se noteaza cu culoare rosie

 - daca sunt foarte frecvente se va nota nr lor in ziua respectiva

5.Transpiratiile

Transpiratia este un proces biologic natural si esential care se


declanseaza la scurt timp dupa ce ne nastem.

93
Transpiratia este mecanismul prin care corpul nostru isi pastreaza
temperatura constanta si prin care impiedica supraincalzirea intr-un
mediu calduros sau in urma efortului fizic.
De asemenea, obisnuim sa transpiram atunci cand avem emotii
puternice sau suntem stresati, in timpul schimbarilor hormonale si, nu in
ultimul rand, transpiratia joaca un rol foarte important in combaterea
infectiilor.
Corpul nostru produce in medie aproximativ 1 litru de transpiratie pe zi,
dar cea mai mare parte se evapora imediat dupa ce a ajuns la suprafata
pielii si, de aceea, nu o putem observa. Cu cat facem mai mult sport sau
temperatura mediului ambiant este mai mare, cu atat transpiram mai
tare. Daca cineva ar depune un efort fizic mare intr-o zi calduroasa,
corpul sau ar putea produce pana la 10 litri de transpiratie.

Factorii care declanseaza transpiratia:


 caldura / temperatura
 efortul fizic
 schimbarile hormonale
 alimentatia
 emotiile
 infectiile
Sudoare=solutie apoasa
Diaforeza=transpiratie abundenta determinat de temperature mediului
ambient, effort fizic sis au intellectual, starea fiziologica a organismului.
Localizare:
-generala
-in palme si/sau plante(picioare)
Miros puternic care variaza in functie de alimentative, temperature,
igena.

6.Menstra

Prin definitie, prima zi de sangerare menstruala este considerata prima zi


a ciclului menstrual.Durata ciclului menstrual este numarul de zile scurs

94
intre prima zi de sangerare menstruala aunui ciclu menstrual si prima zi
de sangerare a urmatorului ciclu menstrual.
In functie de autori se considera ca durata minima fiziologica intre 21-24
de zile iar cea maxima de 35-40 de zile.
Un ciclu menstrual normal se considera in general a avea o lungime in
jur de 28 de zile.
Durata menstruatiei este considerata normala intre 2-3 si 6-8 zile.
Menstruatia fiziologica apare ca rezultat al incapacitatii unui ovul de a fi
fecundat si de a se obtine o sarcina.

Anomalii ale ciclului menstrual


Hipomenoreea =este diminuarea cantitatii de sange menstrual pierdut.
Hipermenoreea=este un exces cantitativ al pierderii de sange menstrual
care se produce la intervale regulate si normale.
Daca la abundenta sangerarii se adauga si o durata prelungita a ei,
anomalia se numeste Menoragie
Polimenoreea =se defineste prin scurtarea duratei ciclurilor menstruale
sub 21 de zile (cicluri foarte scurte de 17-21 de zile) cu debit menstrual
normal, prelungit sau abundent.Prelungirea duratei intermenstruale duce
la un numar mai mic de cicluri pe unitatea de timp –Oligomenoreea
Forma cea mai grava a acesteia,spaniomenoreea se caracterizeaza prin
menstre indepartate la 3-4 luni.
Metroragia este o hemoragie cu origine la nivelul uterului ce nu are
legatura cu ciclul menstrual(intre 2 menstre) si trebuie diferentiata de
hipermenoree sau menoragie. Sangerarile aproape continue, in care nu
se poate stabili cu exactitate menstruatia poarta numele de Meno-
metroragii.
Absenta menstruatiei este denumita Amenoree, iar lipsa scurgerii in
afara a sangelui menstrual (din uter sau vagin) este denumita
Criptomenoree
Spotting –sangerare redusa neregulata intremenstruala.
Leucorea fiziologica- glandele mucoasei genital secreta o cantitate
redusa de lichid care contribuie la procesul de autoaparare a aparatului
genital fata de infectii.
Leucorea patologica= atunci8 cand lichidul devine abundent si se
exteriorizeaza sub forma unei scurgeri iritante, culori cu aspect diferit.

Spalatura vaginala
Obiectivele procedurii

95
-indepartarea secretiilor
- indepartarea mirosului
- prevenirea iritatiei si escoriatiei
- prevenirea infectiei
- promovarea confortului

Pregatirea materialelor

- canula vaginala cu duza perforata (pentru reducerea presiunii lichidului)


- solutie la temperatura corpului (cantitatea si tipul recomandate de
medici)
- irigator
- pensa
- gel pentru lubrifiere
- tub de cauciuc cu pensa sau tub din material plastic cu clema
- tampoane de vata
- stativ pentru suspendarea irigatorului
- aleza, musama
- manusi de protectie

Pregatirea pacientei
 psihica:
-se instruieste pacienta si explica procedura si motivele pentru care s-a
recomandat
-se instruieste pacienta sa stea linistita si relaxata pentru a evita
eventualele senzatii neplacute
-se obtine consimtamantul pacientei
fizica:
- se asigura intimitatea
- se instruieste pacienta sa-si goleasca vezica
-se asigura pozitia corecta (ginecologica)

Efectuare
ü se asambleaza echipamentul si verifica temperatura lichidului

ü se verifica recomandarea medicala

ü se explica desfasurarea procedurii

ü se verifica daca pacienta si-a golit vezica

ü se aseza pacienta in pozitie ginecologica

96
ü se inveleste pacienta cu un pled si se aseza musamaua si aleza sub
pacienta

ü spalarea mainilor

ü se clampeaza tubul si se pune in irigator solutia la temperatura


corpului

ü se declampeaza tubul, se evacueaza aerul ,se reclampeaza

ü imbracarea manusilor de protectie

ü se face toaleta organelor genitale externe

ü canula se lubrefiaza cu gel sau vaselina

ü se agata punga/irigatorul in stativ la o inaltime de 50-70 cm de la


simfiza pubiana

ü se indeparteaza cu o mana labiile iar cu cealalta se introduce canula


in vagin, aproximativ 8-10 cm (la 10-11 cm se atinge fundul de sac
vaginal)

ü se indeparteaza pensa , permite solutiei sa curga sub forta gravitatiei;


se roteste cu blandete canula in timpul irigatiei;

ü se clampeaza tubul inainte de terminarea lichidului si se indeparteaza


canula cu blandete

ü se spala regiunea vulvara cu apa si sapun si se usca bine cu un


prosop

ü se examineaza aspectul lichidului; daca lichidul contine mucus, puroi


sau sange se prezenta medicului
ü se indeparteaza manusile
ü se conduce pacienta la salon
ü se reorganizeaza locul de munca

ü se noteaza procedura in FO

Evaluarea eficacitatii procedurii


 Rezultate asteptate/ dorite:

97
- Spalatura s-a desfasurat fara incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperanta si demonstreaza intelegerea informatiilor
primite
- Pacienta este capabila sa-si efectueze spalatura

 Rezultatele nedorite/ ce faceti:


- Pacienta acuza senzatii neplacute, durere
- Verificati temperatura solutiei, presiunea si viteza de scurgere
- Verificati daca pacienta si-a golit vezica
- Scadeti presiunea prin coborarea irigatorului sub 50 cm

4.Nevoia de a misca si a avea o postura buna

A se misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi


in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate,
de a pastra diferitele parti ale corpului intr-o anumita pozitie care sa
permita eficacitatea functiilor organismului.
Manifestari de independenta

-in picioare (ortostatism)


capul drept inainte
spatele drept
solduril, gambele drepte
-sezand
Postura adecvata spatele drept rezemat
bratele sprijinite
coapsele orizontal
-culcat(ccccinostatism)
Decubit dorsal
Decubit lateral
Decubit ventral
Tipuri de miscari :
- Flexia –miscarea prin care 2 segmente se apropie
unul de altul, se face in jurul unui ax transversal.Ex.:

98
apropierea antebratului de brat.

Extensie-miscarea opusa flexiei.Miscarea de


Miscari adecvate indepartare a 2 segmente articulare.Ex.: departarea
antebratului de brat.
Adductia- miscarea prin care se realizeaza
apropierea segmentelor sau a membrelor de axul
median al corpului.Exemplu: apropierea membtului
superior de corp.

Abductie-miscarea opusa adductiei.(lateralul


corpului).Este miscarea care se face prin
indepartarea unor segmente( membre)fata de axul
median sau sagital (acela care imparte organismul in
2 parti egale stanga si dreapta)Ambele miscari sunt
de lateralitate.Ex.: departarea membrului superior de
corp.
Rotatia-miscare realizata in jurul unui ax vertical,
rotind inafara sau inauntru un segment (membrele)
sau intreg trunchiul.
Pronatia- miscarea de rotatie prin care degetul
mare(policele de la mana se roteste median, in jurul
axului orizontal iar palma priveste in jos.
- miscarea de rotatie prin care degetul mare
-halucele de la picior se roteste iar talpa piciorului
priveste spre lateral cu marginea externa ridicata.
Supinatia-miscarea opusa pronatiei

Manifestari de dependenta

1. Imobilitate

99
Manifestari de dependenta
 Absenta sau diminuarea miscarilor
 Atonie, musculara(reducerea elasticitati tesutului
muscular), atrofie(micsorarea in volum si a puterii
muschiului), hipertrofie musculara(cresterea exagerata
a muschiului)
 Escare de decubit-leziuni ale pieli
 Contractura musculara
 Ras sardonic (in tetanie)
 Anchiloza- a se intepeni
 Crampe
 Diminuarea interesului pentru miscare

2. Hiperactivitate
Manifestari de dependenta
 Vorbire caracteristica
 Reactie la toti stimuli
 Spasme(contractie involuntara brusca), ticuri, manie,
euforie(dispozitie exagerat de buna)
 Miscari caracteristice

3. Necoordonarea miscarilor-tulburari prin lipsa sau diminuarea


miscarilor normale (ataxie, convulsii, tremuraturi, tulburari de mers, etc.)

3. Postura inadecvata
Manifestari de dependenta
 oboseala musculara
 deformari ale coloanei vertebrale
 deformari ale soldului
 pozitii inadecvate date de boala
 dificultate in schimbarea pozitiei
 torticolis
 bataturi

4. Circulatie inadecvata-am vorbit de ea in cadrul problemelor de


dependenta ale nevoii de a respira si de a avea o buna
respiratie

5.Nevoia de a dormi si a se odihni

100
Def : Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in
bune conditii, timp suficient, astfel incat sa-i permita organismului sa
obtina randamentul maxim.
Manifestari de independenta

Somnul Durata :
In functie de varta :
N.N=16-20H
1an=14-16h
3ani=10-14h
Adolescent=12-14h
Adult=7-9h
Calitatea
-calm,fara cosmaruri, fara intreruperi, adorme cu
usirinta si se trezeste odihnit, vise agrabile, placute
Perioade de -sunt necesare perioade de relaxare si timp liber,
relaxare si timp care sa permita refacerea fortei fizice si a capacitatii
liber intelectuale
Modalitati folosite -cea mai eficienta odihna este cea activa :dupa
penpru odihna si activitati fizice-activitati intelectuale ;dupa activitati
relaxare intelectuale - activitati fizice usoare, placute

Manifestari de dependenta
1. Insomnia
Vorbim de somn perturbat: - initial
- insomnie terminala
Tipuri de insomnie.
o Insomnie dormitionala
o Insomnie predormitionala

o Insomnie postdormitionala

Manifestari de dependenta
 Atipiri in timpul zilei
 Cosmaruri
 Somnambulism(perturbare a somnului-manif. Prin
miscare si vorbire in timpul somnulu)
 Apatie-indiferenta fat de propria persona dar si de
lumea inconjuratoare
 Pavor nocturn-copii terare nocturna casmar
 Neliniste
 Confuzia-lipsa de orientare, incurcatura
 Iritabilitate

101
 Sentiment de tristete, depresie
 Concentrare scazuta, oboseala

2. Hipersomnia
Manifestari de dependenta
 somn modificat
 somnolenta
 letargie-somn adanc de lunga durata insotit de
diminuarea functiilor vitale
 narcolopsie-necesitate irezistibila de a dorni datorita
unor tulburari ale sistemului nervos central
 oboseala
 inactivitate

3. Oboseala
Manifestari la nivelul: fetei, ochilor, a tensiuni arteriale, somn, puls,
tegumente, stare psihica, greutate corporala, astenie.

5. Disconfort
Manifestari de dependenta
 iritabilitate
 indispozitie, jena
 stare de disconfort
 diaforeza(transpiratie abundenta), dureri musculare

6. Dificultate sau incapacitate de a dormi

Interventiile asis.med.
Obiectiv Interventiile Interventiile
asis.med.Autonom asis.med.Delegat

Pacientul sa -invata pacientul sa practice


beneficieze tehnici de relaxare, exercitii
de somn respiratorii cateva min. inainte
corespunzator de culcare
cantitativ si -ofera pacientului o cana cu
calitativ lapte cald inainte de culcare, o
baie calda
-invata pacientul care se
trezeste devreme, sa se ridice
din pat cateva minute, sa
citeasca, sa asculte muzica,
apoi sa se culce din nou

102
-observa si noteaza calitatea,
orarul somnului,raportul intre
starea de veghe si somn, gradul -administreaza
de satisfacere a celorlalte nevoi tratament
-intocmeste un program de medicamentos
odihna

-observa efectul medicatiei


asupra organismului
-identifica, prin discutiile cu
pacientul sau familia, cauza
hipersomiei sau insomniei
- identifica cu pacientul
metodele de diminuare a
factorilor cauzatori
Pacientul sa -identifica care sunt activitatile
fie activ, agreate de pacient
cooperant -elaboreaza impeuna cu
pacientul un program de
activitate, care sa corespunda
starii pacientului si posibilitatilor
organismului

Pacientul sa -identifica cauza oboselii


fie odihnit cu -ajuta pacientul sa planifice
tonus fizic si activitatile cotidiene
psihic bun in -observa daca perioadele de
decurs odihna corespund necesitatilor
de ......zile organismului -administrea medicatia
-stimuleaza increderea indicata de medic
pacientului in fortele proprii si in
cei care il ingrijesc

- observa efectul medicatiei


asupra organismului

6.Nevoia de a te inbraca, a te dezbraca

103
Este o necesitate proprie a individului de a purta imbracaminte adecvata
dupa circumstante, temperatura zilei, activitate, pentru a-si proteja corpul
de rigorile climei(frig, caldura,umiditate), permitandu-i o liberatate a
miscarilor.
Manifestari de dependenta:
 Dificultate sau incapacitatea de a se inbraca si a se
dezbraca
 Dezinteres fata de tinuta- stare de apatie
 Dezinteres sau refuz fata de a se inbraca/ dezbraca
 Alegere neadecvata de inbracaminte
 Dezbracare continua

Interventiile asis.med.

Obiectiv Interventiile asis.med.Autonom


Mentinerea -invata pacientul sa-si aleaga imbracamintea
independentei corespunzatoare climei, temperaturii mediului
inconjurator, activitatii, varstei
-exploreaza gusturile
Pacientul sa se -identifica capacitatea si limitele fizice ale persoanei
poata imbraca si ingrijite
dezbraca singur -ii acorda timp suficient pentru a se imbraca si
intermen de ... dezbraca; recomanda, daca ameteste, sa se imbrace
in fotoliu in pozitie sezand
-face zilnic cu pacientul exercitii de motricitate
descriindu-i gestica necesara imbracarii
-asis.med. imbraca si dezbraca pacientul in caz de
paralizii ale membrelor, sustinand membrul paralizat
in timpul imbracarii; incepe imbracarea cu membrul
paralizat si apoi cu cel sanatossi dezbracarea in mod
invers
-abordeaza pacientul cu rabdare si calmitate

7.Nevoia de a mentine temperatura corpului la limite normale

104
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative
din organism, generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor
energetice.Mentinerea temp. In limite normale este necesitatea
organismului de a conserva o temperatura la un grad aproximativ
constant, pentru a-si mentine starea de bine.

Masurarea temperaturi

Scop:-evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza.


Locuri de masurare: frunte, ureche ,cavitatea bucala, axila, rect, vagin
Materiale necesare:
-termometru
-casoleta de tampoane cu vata si comprese sterile
-recipient cu solutie dezinfectanta
-tava medicala
-alcool medical
Pentru masurarea temperaturii in cavitatea bucala
-se introduce termometru in cavitatea bucala sub limba sau pe latuta
externa a arcadei dentare
-pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
-se mentine termometrul in gura 5min.
-pacientul NU a consumat lichide reci sau calde si nu va fuma cu cel
putin 10 min inainte
!!! Contraindicat la copii
Valoarea normala: 36.5-37.2 C
Se noteaza in F de T cu un punct (pentru fiecare linie orizontala doua
diviziuni de un grad)se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara
pentru obtinerea curbei termice.In alte documente medicale se noteaza
cifric.

Probleme de dependenta
Hipertermia
Manifestari de dependenta
 frisoane
 subfebrilitate
 sindrom febril
 Piele rosie, umeda, calda
Tipuri de curbe febrile
o Febra intermitenta
o Febra continua

105
o Febra remitenta-temp prezinta diferente de 1C
intre dim si seara
o Febra recurenta-febra transmisa de capuse
o Febra ondulata-creste apoi scade apoi creste

Hipotermia
Manifestari de dependenta
 hipotensiune arteriala
 cianoza –coloratie albastra-vinetie a pielii si mucoaselor
 eritem-pete rosii la niv pielii
 edeme-acumulare excesiva de lichid seros intercellular
la niv tesuturilor
 oboseala
 tulburari de vorbire
 somnolenta
 degeraturi
 durere

Sindromul febril

Definitie: Febra este reprezentată de creşterea temperaturii


corpului peste normal, secundar unor modificări la nivelul centrului de
termoreglare si termogeneza situate la nivelul hipotalamusului anterior.
Temperatura normală a corpului:
- măsurată oral este de 37.5- 37,8°C,
-masurata rectal este de 37,5°C,
- iar axilar de 37°C.
Menţinerea în limite normale se face ca urmare a păstrării unui
echilibru între pierderea de căldură în periferie şi producerea de
căldură în ţesuturi, mai ales la nivelul muşchilor şi ficatului.
Neuronii hipotalamici sunt informaţi în legătură cu variaţiile termice prin i
ntermediul temperaturii sângelui.
În decurs de 24 ore, temperatura corpului variază de la nivelurile c e l e
m a i j o a s e d im i n e a ţ a d e v r em e , l a va l o r i l e c e l e m a i r id i c a t e
d u p ă - a m i a z a t â r z i u , amplitudinea acestei variaţii fiind de maxim
0,6°C.
Temperatura este definită drept o creştere a valorilor matinale mai mult
de 37,3°C masurata axilar .
La femeile care au menstruaţie, temperatura matinală în cele
două săptămâni dinaintea ovulaţiei este mai scăzută, pentru a creşte
cu aproximativ 0,6°C la ovulaţie, nivel care se m e nţ i n e

106
astfel până la apariţia menstrei.
A l t e c o n d i ţ i i f i z i o l o g i c e p r e cu m sarcina, alterările endocrine,
vârsta, pot justifica modificari ale temperaturii bazale.
Etiologie
Substanţele responsabile de producerea febrei se numesc pirogeni şi
pot fi exo- sau endogeni.
•Produsele exogene sunt din afara gazdei, reprezentate cel mai
frecvent de microorganisme (după lezare) sau de toxinele acestora.
Acestea pot determina ascensionări febrile fie direct prin
stimularea sistemului n e r vo s , f i e pr i n s t i m u l ar e a m o n o c i t e l or
ş i a m a c r o f a g e l o r c a r e l a rândul lor produc pirogeni.
•P i r o g e n i i e n d o g e n i s un t r e pr e z e n t a ţ i d e po l i p e p t i d e f ab r i
c a t e d e celulele organismului gazdă; monocitele şi macrofagele,
limfocitele,c e l u le l e e n d o t e l i a l e c a r e produc citokine cu rol
pirogen.
Febra poate fi:
-in platou- febra continua, se caracterizeaza prin mentinerea temperaturii
la nivel ridicat, cu oscilatii mici.
-intermitenta -febra caracterizata de oscilatiile mari de temperature;
exista posibilitatea de a lipsi o zi
-ondulanta- se caracterizeaza printr-o curba ascendenta care atinge o
valuare maxima, dupa care descreste treptat ,lent, pana la valori
normale.
- febra remitenta are oscilatii mai mari de 1°C iar limita inferioara are
valori mai mici decât valorile normale ale temperaturii.
-recurenta-grupeaza perioade febrile cu perioade afebrile

Manifestari clinice:
-Frisonul-senzatia de frig - se caracterizeaza prin : contractia
musculaturii cu degajare de energie, vasoconstrictie care diminueaza
pierderea de energie, cresterea brusca a temperaturii.
- este frecvent întâlnit în boli infectioase.
- Transpiratia = accelerarea termolizei
- se caracterizeaza prin cresterea vasodilatatiei care duce la
intensificarea sudoratiei
-Starea de rau general = curbatura
- este manifestare generala care apare în febra în care bolnavul
afirma "parca as fi batut"
- în aceasta situatie, febra creeaza o suferinta inflamatorie a

107
musculaturii, apar dureri musculare, osoase .
Alte Semne asociate sindromului febril:
-cefaleea: fronto-occipitală în gripă, occipitală în meningită,
-insomnie
-artralgiile( durere localizata la articulatii) orientează spre: hepatită virală,
rubeolă
-mialgiile (dureri musculare) orientează spre: enteroviroze,
-anorexie,limba uscata
-facies congestionat
-senzatie de sete
-manifestari ale aparatului afectat .Este foarte importanta detectarea
cauzei sindromului febril.
-manifestari digestive orienteaza spre:Hepatita acuta, neoplasm digestiv
(colon)
-manifestari cardio-vasculare orienteaza spre:endocardita bacteriana-
febra ondulanta,Infart miocardic acut
-manifestari respiratorii cu: tuse,expectoratie,dureri toracice,dispnee date
de infectii ale tractului respirator inferior(rinofaringita)
Manifestari severe clinice care pot însoti febra:
→ alterari psihice: - stari confuzional
- delir
- halucinatii
→ miscari involuntare generalizate = convulsii (sunt foarte
asemanatoare cu cele din epilepsie). La copiii al caror sistem nervos
este sensibil, la febra apar convulsii febrile, ceea ce constituie motiv de
îngrijorare ani de zile pentru parinti, care se tem ca acestia sa nu devina
epileptici. La temperaturi mai mari de 39,5°C exista aceasta posibilitate.
Tratament:
-antitermice-), NU se administreaza la un interval mai mare de 8 ore.
Antitermicele au efect 3-4 ore, dupa care febra începe din nou sa
creasca, fiind însotita de manifestarile ei clinice si de laborator. De aceea
medicamentele ar trebui administrate la 6 ore si nu la 8 ore, pentru a se
preveni caracterul oscilant al temperaturii corpului, si pentru a o retine la
valori normale
-antibiotice conform antibiogramei
-comprese reci
-impachetari cu apa rece
-bai cu apa din ce in ce mai rece.

Interventiile asi.med.

108
Obiective Interventiile asi.med.Autonome Interventiile
asi.med.
Delegate
Mentinerea -cand temp. Mediului ambiant este
temperaturii crescuta, invata pacientul:
corpului in Sa reduca alimentele cu valoare
limite normale calorica mare( ex.grasimile0
Sa consume lichide si alimente
reci
Sa aiba o buna ventilatie in
incapere, la locul de munca
Sa aiba imbracaminte lejera, de
culoare deschisa
- cand temp. Mediului ambiant este
scazuta, invata pacientul:
Sa creasca cantitatea de alimente
calorice
Sa consume lichide si alimente
calde
Sa aiba in incapere temperatura
de 18-22C
Sa poarte imbracaminte
calduroasa
-daca pacientul este internat
Aeriseste incaperea
Asigura imjbracaminte lejera
-daca pacientul are febra
Aplica comprese reci, impachetari -administreaza
reci, frictiuni, bai cu apa la temp. antitermice,
Camerei si din ce in ce mai rece antibiotice la
-incalzeste pacientul i caz de indicatia
frisoane medicului

-in caz de hipotermie, pune


extremitaile pacientului in
apacalduta, maseaza extremitatile,
incalzeste pacientul cu paturi, creste
treptat temperatura mediului
ambiant, pregateste pacientul
pentru EKG
Pacientul sa -calculeaza bilantul ingesta-

109
fie echilibrat excreta /24h
hidroelectrolitic
Pacientul sa -schimba lenjeria de pat si corp des
aiba o stare de -mentine igena tegumentelor
bine fizic si
psihic

Tehnica efectuari elecrocardiogramei.Modalitati de monitorizare


ECG. Elemente de interpretare pentru asistentii medicali

Definitie: Electrocardiograma este o metoda neinvazivă care explorează


activitatea electrică a inimii.
Electrocardiograma reprezintă inregistrarea grafică la suprafata corpului
a variatiilor ciclice ale campului electric Indus de activitatea cordului.
Inima generează un camp electric ce poate fi evidentiat la suprafata
corpului prin electrozi plasati pe tegument.
Anatomia inimii

•Inima este localizată în mediastin şi reprezintă structura centrală a


sistemului cardiovascular. Este protejată de cutia toracică, formată din
stern situat anterior, coaste şi coloana vertebrală dorsală situată
posterior.

110
111
1- endocard
2- miocard
3- Epicard (pericardul Visceral )
4- cavitatea pericardică
5- pericardul parietal
5- pericardul fibros-sacul pericardic

112
1-valva pulmonară

•2-valva aortică

•3-valva tricuspidă

•4- valve bicuspidă(mitrală)

Vedere craniocaudală (de sus) după îndepărtarea atriilor

113
1- artera coronară stângă
2- ramura descendentă anterioară
3- ramura circumflexă
4- artera coronară dreaptă
5- ramura posterioară

114
Pregătirea pacientului pentru efectuarea ECG
•Explicaţi pacientului ce intenţionaţi şi cum va decurge procedura; acest
lucru contribuie la reducerea anxietăţii.

•Pentru un traseu corect este important printre altele ca pacientul să fie


cât mai relaxat.

•Temperatura mediului ambiant să fie optimă.Descoperiţi doar zonele


tegumentare pe care urmează să fie aplicaţi electrozii.
•Este util ca în momentul derulării înregistrării pacientul să nu se mişte ,
să nu vorbească şi dacă este posibil să-şi ţină respiraţia circa 3-6 sec.

Sfaturi pentru aplicarea electrozilor


•La situsurile de aplicare a electrozilor tegumetul trebuie să fie
curat,uscat(atenţie la diaforeză), degresat(sebum sau alte substanţe
uleioase,grase), fără pilozitaţi importante (ras, tuns).
•Utilizaţi electrozi de unică folosinţă în termenul de garanţie al
producătorului, pentru aparatele cu electrozi permanenţi reutilizabili se
foloseşte numai gel ECG.

• Aplicaţi secvenţial electrozii; cablurile de legătură electrozi-aparat să nu


fie tensionate.

•Evitaţi zonele cu proeminenţe osoase; la pacienţii foarte slabi locurile


de aplicare a electrozilor pot fi uşor modificate pentru a evita plasarea lor
pe coaste. La femeile cu sâni mari se aplică V3 pe sân, iar V4-V6 sub
sân.

Derivaţiile unipolare precordiale

•sunt numerotate cu: V1, V2, V3, V4, V5, V6.


•au următoru cod al culorilor şi sunt plasate după cum urmează:

•V1 roşu-spaţiul 4 intercostal parasternal drept;

•V2 galben-spaţiul 4 intercostal parasternal stâng;

•V3 verde-la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4;

115
•V4 maro-spaţiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară;

•V5 negru-spaţiul 5 intercostal stâng pe linia axilară anterioară;

•V6 indigo/violet-spaţiul 5 intercostal stâng pe linia axilară medie

La membere se plaseaza 4 clesti

– membrul superior drept (R = right) - roşu


– membrul superior stâng (L = left) - galben
– membrul inferior stâng (F = foot) - verde
– membrul inferior drept -negru

116
Există mai multe tipuri de înregistrări ECG:

•ECG standard pe care se poate analiza frecvenţa, ritmul cadiac, axul


electric, morfologia undelor de depolarizare şi repolarizare atrială şi
ventriculară, conducerea. Prezenţa unor anomalii pe ECG standard
poate orienta către alte forme complexe de ECG sau către alte
investigaţii paraclinice.

•ECG cu înregistrare de durată-monitorizările Holter.

•ECG computerizat- este de fapt un ECG standard cu amplificare


digitală.

•Explorare electrofiziologică prin cateterism cardiac(mapping cardiac


endocavitar).

•Proba de efort ECG

117
Monitorizare Holter
•Reprezintă o înregistrare ECG pe o perioadă de 24 ore sau mai mult.
•Există două tipuri demonitorizare Holter:
• Înregistrare continuă;
• Înregistrare numai atunci când pacientul porneşte înregistrarea,dacă
anumite simptome apar.

118
1.Fibrilaţie ventriculară,convertită la ritm sinusal.
2.Tahicardie sinusală.

119
8.Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele

A fii curat, ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o


necesitate pentru a-ti mentine o tinta decenta si o piele sanatoasa, asa
incat aceasta sa-si poata indeplini functiile.

Probleme de dependenta
1.Carenta de igina la nivelul:
Manifestari de dependenta
 parului
 unghiilor

 nas
 cavitate bucala
 piele
 deprinderi igienice

2. Alterarea tegumentelor si a fanerelor


- eritem(pete rosii pe piele)
- acnee
-hemoroizi-dilatatie varicoasa a venelor de la nivelul rectului
manif.dureri si sangerari
- excoriatii(julitura)
- furunculul(inflamatie purulenta a foliculului firului de par)

- ulcere varicoase(ulcer venos apare de obicei la gamba)


- cruste(strat uscat ce se formeaza la suprafata pieli)
-intertrigo-iritatrie a cutelor naturale ale pieli(opareala)
- alopecia(este o boala autoimuna in care pe pierde parul in
anumite zone)
- vezicule- vezicule(basici) cu lichid
- vetiligo-distrugerea melanocitelor-oprirea producerii
pigmentului pielii
- pustule(vezicula plina de puroi)
- ulceratii-leziune a unor mucoase
- papula-mica ridicatura rosiatica pe piele
- escare-crusta care se formeaza in urma unor modificari ale
tesuturilor
- fisuri-crapatura mica la nivelul pielii
- edeme-acumulare excesiva de lichid seros intracelular la

120
nivelul tesuturilor
- descuamatii -cojitele
- varice-dilatatie venoasa permanenta sau neregulata la
nivelul membrelor inferioare

3. Dezinteres fata de igiena

4. Dezinteres de a urma prescriptiile de igiena

5. Alterarea mucoaselor

Interventiile asis.med
Obiective Interventiile asis.med Autonome Interventiile
asis.med
Delegate
Mentinerea -exploreaza obiceiurile pacientului
independentei -planifica un program de igena cu
in pacientul, in functie de activitatile
satisfacerea sale
nevoii
Pacientul sa -ajuta pacientul in functie de starea
prezinte generala, sa isi faca baie sau dus,
tegumente si sau ii efectueaza toaleta pe regiuni
mucoase
curate
Pacientul sa- -identifica, impreuna cu pacientul
si cauzele si motivatia preocuparii
dobandeasca pentru aspectul fizic si ingrijirile
stima de sine igenice
-ajuta pacientul sa-si schimbe
atitudinea fata de aspecytul sau fizic
-constientizeaza pacientul in legatura
cu importanta mentinerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea
imbolnavirilor
Pacientul sa -ia masuri de prevenire a infectiilor
nu devina nosocomiale
sursa de -leziunile care s-au suprainfectat vor
infectii fi protejate cu pansament
nosocomiale

9.Nevoia de a evita pericolele

121
Probleme de dependenta:

Vulnerabilitate in fata pericolelor


Manifestari de dependenta
 Risc de accidente, raniri, caderi
 Risc de infectii
 Risc de inbolnavire, fatigabilitate, surmenaj
 Comportament agresiv sau depresiv

Afectarea psihica si fizica

Interventiile asis.med
Obiective Interventiile asis.med Interventiile
Autonome asis.med Delegate
Mentinerea -educa pacientul pentru evitarea
independentei poluarii atmosferei cu praf,
incarcatura microbiana prin
stergerea umeda a mobilierului si
aerisirea incaperi
-indeparteza sursele cu miros
dezagreabil
-face educatie pentru prvenirea
accidentelor, verifica daca sunt
respectate normele de securitate
in munca
-exploareaza pericolele reale si
cele potentiale
Pacientul sa -ia masuri sporite de vitare a
beneficieze transmiterii infectiilor in cazul
de un mediu imbolnavirilor cu boli
de siguranta transmisibile-prin izolarea
fara accidente pacientilor, respectarea
si infectii circuitelor, masuri de igena,
alimentative, indepartarea
rezidurilor, sterilizare, dezinfectie

10.Nevoia de a comunica

122
Probleme de dependenta:
Comunicare ineficienta la nivel senzorial si motor
Manifestari de dependenta
 Tulburari senzoriale (cecitate(absenta vederi-leziuni
retina), anosmie(lipsa mirosului),
hipoestezie(diminuarea sensibilitati cutanata-bol
inervoase, hiperestezie(sensibilitate exagerata),
surditate
 Tulburari motorii (pareze, paralizi, )
 Tulburari de limbaj (afazie, dizartrie(dificultate de a
vorbi),balbaiala, dislalia(tulburare de pronuntie de
articulare), mutism)
 Reactii afective - insuficienta sau exces senzorial
(neliniste, inactivitate, anxietate, halucinatii, izolare)

Comunicare ineficienta la nivel intelectual


Manifestari de dependenta
 Dificultate de asi aminti evenimente (amnezie)
 Dificultate de a face o judecata, vorbire incoerenta
 Comportament neadecvat
 Confuzie, obnubilare

Comunicare ineficienta la nivel afectiv (agresivitate,


devalorizare, apatie, egocentrism(egoist), fobie,
agorafobie(teama de a fi singur in situatii sa anumite
locuri), claustrofobie(teama de spatii inchise),
nozofobie(nevroza obsesivo-fobica Teama), euforie,
delir(halucinatii, aiureli), idei de suicid, halucinatii, etc.)
Confuzie

Singuratate

Atingerea integritatii functiei si rolului sexual

Izolare sociala

Perturbarea comunicarii familiale

Interventiile asis.med
Obiective Interventiile asis.med Autonome Interventiile asis.med
Delegate
Pacientul -cerceteaza posibilitatile de

123
sa comunicare ale bolnavului
foloseasca -invata bolnavul sa utilizeze
mijloace de mijloace de comunicare conform
comunicare posibilitati sale
adecvate
starii sale
Pacientul -ajuta pacientul sa fie orientat in
sa fie timp, spatiu si referitor la propria
orientat in persoana
timp, spatiu -sugereaza pacientului sa tina un
si la propria jurnal
persoana -ajuta pacientul sa tina jurnal
-lasa bolnavul sa faca tot ceea ce
poate cu propriil sale mijloace

11.Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a


practica religia

Manifestari de independent
Credinte -asistarea la ceremonii religioase
-folosirea obiectelor religioase( icoane, siraguri, matanii)
Religie -practicarea unei religii

124
Ritual -ansamblu de ceremonii religioase
-apartenenta la grupuri religioase
Spiritualitate -timp de rugaciune
-gesturi si atitudini
Morala -paricipa la fapte de caritate, umanitate
Libertatea -posibilitatea de a actiona conform propriilor credinte sau
dorinte

Probleme de dependenta:
Culpabilitate
Manifestari de dependenta
 Sentiment de vinovatie
 Depresie
 Anxietate
 Tegumente reci si umede, respiratie accelerata

Frustrare
Manifestari de dependenta

 Sentiment de pierdere, de inutilitate


 Supunerea la un regim
 Incapacitate de a exercita practica religioasa
 Tulburari de gândire
 Ignoranta fata de sensul propriei sale existente

Dificultate de a actiona dupa credintele si valorile sale

Dificultate de a participa la activitati religioase

Neliniste fata de semnificatia propriei existente

Interventiile asis.med
Obiective Interventiile asis.med Autonome

Pacientul -il pune in legatura cu persoanele dorite, apropiate


sa fie -comunica des cu el
echilibrat -cauta modalitati de practicare a religiei
psihic
Pacientul -ajuta pacientul sa identifice cauza frustrarii
sa-si -il incurajeaza sa-si exprime sentimentele
recapete -il asigura de confidentialitate
increderea
in sine

125
12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii
Probleme de dependenta:
Devalorizarea
Manifestari de dependenta
 Sentiment de inferioritate
 Descurajarea
 Incapacitate de a trece unele dificultati

126
 Somnolenta
 Agresivitate
 Diminuarea motivatiei
 Obsesia

Neputinta
Manifestari de dependenta

 Conflict personal
 Esec profesional
 Dificultate in luarea deciziilor
 Retragere, resumarea
 Fatigabilitate
 Agasare, lipsa de ambitie, oboseala

Dificultate de a se realiza

Dificultate de a-si asuma roluri sociale

Interventiile asis.med
Obiective Interventiile asis.med Autonome

Mentinerea -se informeaza asupra dorintelor


independentei -orienteaza persoana spre acele activitati
corespunzatoare capacitatii salesi care ii permit sa se
realizeze
-incurajeaza orice activitate care intereseaza pacientul
-il stimuleaza si il sustine pentru a obtine performanta
dorita
Pacientul sa- -castiga increderea pacientului prin modul sau de
si recapete comportare si prin discutiile purtate
increderea si -informeaza pacientul asupra dreptului sau de a lua
stima de sine decizii care il privesc
-observa reactiile pacientului la luarea deciziilor

13.Nevoia de a te recrea

Manifestari de independenta:

Destinderea -starea de elaxare, de incetare a unei tensiuni nervoase


sau a unei stari de incordare
Satisfactia -sentiment de multumire, de placere
Placerea -senzatia sau emotia agreabila, lagata de satisfacerea

127
nevoii, de relaxare
Amuzamentul -distractie, divertisment,inveselire

Probleme de dependenta:

Neplacerea de a efectua activitati recreative

Dificultatea de a indeplini activitati recreative

Refuz de a indeplini activitati recreative

Manifestari de dependenta
 Inactivitate
 Plictiseala,
Tristete
Interventiile asis.med :
Obictive Interventiile asis.med autonome :
Pacientul sa -planifica activitati recreative impreuna cu pacientul
prezinte stare -organizeaza activitati recreative impreuna cu
de buna pacientul9copil, adult, varstnic)
dispozitie -amenajeaza camere de recreare :pentru auditii
muzicale, vizionari de filme….
-are in vedere ca activitatile sa nu-lo suprasolicite, sa nu-
l oboseasca, ci sa-i creeze stare de buna dispozitie
Pacientul sa- -determina pacientul sa-si exprime emotiile si
si recapete sentimentele
increderea in -castiga increderea bolnavului
fortele proprii Interventiile asis.med -administreaza si
delegate : supravegheaza efectele
tratamentului indicat de
medic :
-antidepresive
-tranchilizante

14.Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea


Manifestari de independenta:
Dorinta si -Invatarea-activitatea pentru insusirea de
interesul de cunostinte si dobandirea de noi deprinderi in
independenta toate sectoarele vietii psihice(cunoastere,
vointa, emotivitate)
-Deprinderea—componenta automatizata a
activitatii, pentru mentinerea independentei

128
Acumularea de Dorinta, interesul in acumularea cunostintelor
cunostinte
Modificarea Educatia pentru sanatate are rolul de a oferi
comportamentului pacientului modalitati concrete, specific de
Fata de sanatate mentinere sau redobandire a sanatatii

Probleme de dependenta:

Ignoranta

Dificultate de a invata

Cunostiinte insuficiente

Interventiile asis.med :
Obictive Interventiile asis.med autonome :
Mentinerea -elaboreaza obiective de studiu cu pacientul
independentei -sustine motivarea pacientului fata de cunostintele care
urmeaza sa le dobandeasca
-prezinta material(brosuri, carti, pliante, reviste) cu
subiecte interesante, attractive
-organizeaza activitati de educatie pentru sanatate:
convorbori, cursuri, conferinte, demonstratii practice
Pacientul sa -identifica obiceiurile si deprinderile gresite ale bolnavului
dobandeasca -corecteaza deprinderile daunatoare sanatatii;
atitudini, -intocmeste programme de recuperare si reeducare a
obiceiuri si bolnavilor cu deficient senzoriale si motorii(gimnastica
deprinderi noi medicala, kineoterapie)
Principia -sa aleaga momentul potrivit, cand pacientul este dispus
educative sa invete
-durata sa nu depaseasca 20-30min
-structurarea materialului: notiuni elementare, explicatii;
se vaincepe cu problem mai importante, se va recapitula
-se va folosi limbajul pacientului, putand recurge la
analogi simple
Injectiile

Definiţie – Injecţiile reprezintă mijlocul prin care introducem o substanţă


în ţesuturi, cu ajutorul seringii, în scop terapeutic sau diagnostic.

129
Seringa este un instrument medical folosit pentru a introduce sau
pentru a scoate din organism un lichid, pentru a lua probe de sange
etc., care este compusa din:
– corp din plastic cu pereti transparenti cu gradatie exacta si bine
delimitata
– amboul conic, situat central la care se ataseaza acul
– pistonul ce se etanseaza perfect cu corpul seringii.

Obiective – administrarea parenterală oferă o serie de avantaje:


· dozarea precisă a substanţei
· acţiune rapidă după administrare
· absorbţie completă
· se poate folosi când calea orală este inutilizabilă
· se pot administra substanţe ce sunt distruse sau inactivate de sucurile
digestive
· se pot administra la bolnavii aflaţi în stare de inconştienţă sau
recalcitranti
· se pot introduce substanţe în scop explorator sau diagnostic

Tehnica
a) Materiale necesare: Pentru efectuare unei injecţii avem nevoie de:
· seringă
· ace sau branule
· substanţa injectabilă
· antiseptice, tampon, leucoplast

- Seringa – se folosesc seringile din material plastic, de unică folosinţă,


sau din sticlă.

130
Este alcătuită din:
· corpul de pompă – cilindric, are marcate pe el gradaţii - capacitate de 1,
2, 5, 10, 20 ml.
· piston – este clindric, etanş. Orice seringă trebuie să fie - etanşă,
gradată corespunzător scopului pentru care este folosită, sterilă

- Acele – au diferite dimensiuni, în funcţie de utilizare:


· pentru injecţii intradermice au lungime 10 – 25 mm, grosime 0,4 mm şi
bizou scurt
· pentru injecţii subcutanate au lungime 25 – 30 mm, grosime 0,6 – 0,8
mm şi bizou lung
· pentru injecţii intramusculare sunt lungi de 50 – 80 mm, grosime 0,7 –
0,8 mm şi bizou lung
· pentru injecţii intravenoase au lungime 30 – 40 mm, grosime 0,8 – 1
mm şi bizou scurt 10

- Substanţele injectabile sunt livrate în fiole, flacoane, pungi, în stare


lichidă sau sub formă de pulberi (insotite de solvent), conţinutul fiind
steril.

Obligatoriu trebuie specificate: denumirea substanţei, cantitatea,


concentraţia, calea de administrare, data fabricaţiei şi valabilitatea.
- Substanţele antiseptice – alcool, tinctură de iod - pentru dezinfecţia
regiunii
- Garou – în cazul injecţiilor intravenoase

b) Calea de administrare – exista mai multe cai de administrare a


substantelor parenteral.
Substanţele injectabile se pot administra:
· intradermic
· subcutanat (hipodermic)
· intramuscular
· intravenos
· intraarterial
· intracavitar
· intraosos

Unele substanţe pot determina reacţii de hipersensibilitate din partea


bolnavului, ceea ce necesită testarea prealabilă a sensibilităţii.

c) Pregătirea seringii:

131
· montarea seringii (cele de unică folosinţă sunt montate) şi adaptarea
acului
· încărcarea seringii
– Se face respectând regulile se asepsie şi antisepsie.
- Se ia fiola şi se goleşte lichidul din gâtul acesteia
- Se dezinfectează cu alcool şi se taie cu o pilă specială, sau se rupe
catul fiolei
- Se introduce acul în fiolă şi se aspiră cu grijă conţinutul
- Se evacuează aerul din seringă
- Se schimbă acul seringii.

d) Pregătirea regiunii în care se execută injecţia.


Tegumentul trebuie să fie indemn, fără leziuni sau infecţii (dermită,
foliculită).
Se dezinfecteaza locul. În funcţie de tipul de injectare se fac si alte
manevre: aplicarea garoului şi fixarea venei, reperarea pulsaţiilor unei
artere.

Injectia intramusculara
90 grade

Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii


izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin
intermediulunui ac atasat la seringa.
Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.
Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra
mareluitrochanter; fata externa a coapsei, in treimea mijlocie; fata
externa a bratuluiin muschiul deltoid.
Materiale necesare
-Tava medicala cu: musama si aleza, tavita renala, casoleta cu
tampoane sterile de vata sau comprese din tifon; lampa de spirt, seringi
sterile de marime corespunzatoare cantitatii substantei de
administrat;medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi
uscate solubile in apa distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise;
alcool, eter, benzina iodata sau tinctura de iod, ; cel putin trei ace de
marimi diferite, ; pensa antomica sau pensa Pean;medicamente pentru

132
eventualele accidente: adrenalina, efedrina,cardiotonice, calciu,
Romergan, etc.
Tehnica executarii injectiei intramusculare – Se pregatesc
materialele si instrumentele necesare si se transporta langa bolnav (cu
tava sau masuta).Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea
locului injectiei – Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii; –
Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in
picioare
– Se descopera locul de electie;Pentru injectie in regiunea fesiera,
se repereaza urmatoarele puncte: – punctul Smarnov, la un lat de deget
deasupra marelui trochanter si inapoialui. – punctul Bertlhelemey, la
unirea treimii externe cu cele doua treimi interne ale liniei care uneste
splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea superioara a santului
interfesier. – zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca
posterioara cu mareletrochanter. Pentru pozitia sezand, injectia se
efectueaza in toata regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injectiei
– spalare pe maini cu apa curenta si sapun;
-dezinfectarea mainilor cu alcool;
– Se monteaza seringa in conditii de asepsie perfecta.
– Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se
elimina.bulele de aer
– Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata
substanta sise adapteaza un ac potrivit pentru injectie
– Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si
sedezinfecteaza cu alt tampon cu alcool
– Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
– Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
– Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 – 7 cm) cu rapiditate
sisiguranta cu acul montata la seringa.
– Se verifica pozitia acului prin aspirare.
– Se injecteaza lent lichidul.
– Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un
tampon cu alcool.
– Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile
tesuturilor strapunse, activand circulatia pentru a favoriza absorbtia
– Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp
de 5 – 10 minute.
– Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.Reorganizarea locului de
munca
– se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata,
seriga, ace).
Accidente si incidente

133
– durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia.
Seimpune retragerea acului si efectuarea injectiei in alta regiune.
– paralizie prin lezarea nervului sciatic
– hematom prin inteparea unui vas.
– supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.
– ruperea acului – se extrage pe cale chirurgicala;
– embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei
substanteuleioase sau in suspensie.
– Observatii – pozitia acului pentru solutiile injectabile colorate, se
verifica detasand acul.

134
Injectia subcutanata
45 grade

Definitie:
Injectarea in regiunea subcutanata a unor substante
medicamentoase(Hidrosolubile) cu scop terapeutic.

•Se administreaza solutii izotone,nedureroase,cristaline


(insulina,cofeina).
•Rezorbtia se face in 5" minute si dureaza in functie de cantitatea
injectata.
Materiale necesare:
-medicatia (se verifica cu cea eliberata de farmacie)
-manusi
-seringi
-ace
-tampoane alcoolizate
Locul injectiei:
Zone bogate in tesut celular lax (extensibil), fata externa a bratului,
fata superioara a coapsei, fata supra si sub spinoasa a omoplatului,
regiunea subclaviculara flancurile peretelui abdominae.Locurile se pot
altera pentru a se reface tesutul.
Tehnica:
asistentul isi spala mainile
isi pune manusi

135
se uita la continutul fiolei
dezinfectam
pozitia bolnavului:sezand cu bratele sprijinite pe sold
se prinde seringa cu mana dreapta ca pe un creon, se face o cuta
a pielii intre index si policele maini stangi,care se ridica dupa planurile
profunde* se patrunde brusc cuta si se introduce longitudinal 2-4cm intr-un
unghi de 45 de grade
se elibereaza pliul cutanat
se verifica pozitia acului ( patrunderea intrun vas de sange) prin aspirare.
!Nu se aspira atunci cand se face injectia cu
-Heparina sau insulina .
se injecteaza solutia
se retrage acul repede dar bland in acelasi unghi.
se dezinfecteaza locul masand usor pentru a facilita absorbtia
medicamentului respectiv.
!Nu se maseaza dupa -heparina si insulina.

Incidente si accidente:
Durere v iolenta (pentru ca se lezeaza ramificatile vreunui nerv)/se
schimba putin pozitia acului.
-ruperea acului
-hematomul( tumoare care contine o aglumerare de sange inchistat,
provocata de ruperea spontana sau traumatica a vaselor sangvine)
-lipotimia( lesiun de scurta durata, fara intreruperea functiilor vitale)
! Dupa admin. Heparinei sau in administrarea injectabilului in peretele
abdominal sub ombilic. Daca apar -hematoame punem gheata.

Injectia intradermica ( i.d.)


10-15 grade

Scop:
-terapeutic:
- anestezie locala;
-desensibilizarea organismului in cazul alergiilor,
BCG la nn(Vaccinul BCG liofilizat este utilizat pentru imunizarea specifica
impotriva tuberculozei).
-explorator-
intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni
Locul injectiei
-regiuni lipsite de foliculi pilosi :

136
-fata anterioara a antebratului ;
-fata externa a bratului si a coapsei ;
-orice regiune in scop de anestezie
Solutii administrate- sol. izotone usor resorbabile, cu densitate mica
Resorbtia- foarte lenta.
Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a medicatiei
-se spala mainile
-se alege zona de injectare
-se verifica medicatia
-se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la
farmacie ( de exemplu, in testele alergenice trebuie facuta o dilutie
corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv).
Administrare
-se confirma identitatea pacientului
-se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
-se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul ,
cu partea ventrala expusa
-se pun manusile
-se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par,
leziuni , edeme, echimoze
-se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
-se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea-cu
cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi
de 10-15 grade fata de antebrat
-se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
-se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu
aspectul cojii de portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm-daca
aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va
retrage si se va relua tehnica de la inceput
-dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost
introdus. Nu se maseaza locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si
poate afecta rezultatul testului
-se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat
de mult se modifica marginile semnului care trebuie citit
-pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand
testul nu va fi citit.

Injectia intravenoasa
25 grade

137
Injectiea intravenoasa = introducerea unei solutii medicamentoase in
ciculatia venoasa.Pe aceasta cale se introduc solutii izotormice si
hipertonice care nu sunt caustice pentru testul muscular sau subcutanat.
Nu se introduc solutii uleioase – produc embolii grasoase consecutiv
moartea.
Injectia intravenoasa se efectueaza prin punctia venoasa si injectarea
medicamentului intravenos.

Locul de electie:
– venele de la plica cotului.

Materiale necesare:
•2-3 ace de 25 mm.diametru, de 6/10, 7/10
•fiole, flacoane cu substante de administrat
•1-2 seringi de unica folosinta me494j1352beef
•tampon cu alcool
•garou.

Tehnica :
•asistenta isi spala mainile
•se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu bratul in extensie, pe o mica
perna protejata de musama, aleza sau prosop
•se alege locul punctiei
•se dezinfecteaza locul punctiei
•se leaga garoul
•se face punctia venoasa
•se controleaza daca acul este in vena
•se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea usoara a garoului
•se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanga, iar cu policele mainii
drepte se apasa pe piston
•se verifica, periodic, daca acul este in vena
•se retrage brusc acul, cand injectia s-a terminat, la locul punctiei se
aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv
•se mentine compresiunea la locul punctiei cateva minute
•se supravegheaza in continuare starea generala

.Incidente si accidente:
•injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea
tesuturilor,durere
•flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante
iritante
•valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe.

138
Flebalgia= durere pe traiectul venelor

Perfuzia intravenoasa
Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu
picătură a unor substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea
hidroelectrolitică şi volemică a organismului.

Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale
parenterala.
-alimentarea pe cale parenterala

Pregatirea materialelor
- tava medicala
- trusa pentru perfuzat
-solutii prescrisa
- garou
- tavita renala;
- stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o perna musama;
- o pensa hemostatica;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
- foarfece;

Pregatirea echipamentului:
-se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul
solutiilor
-se verifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agata solutia in stativ
-se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad
alcoolizat portiunea unde va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila
daca acest lucru este indicat si se va eticheta flaconul specificand
medicatia introdusa

139
- se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu
atingem capatul sau de nimic pentru a-l pastra steril
- se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana
se umple jumatate
- se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga
in tavita pana cand nu mai este nici o bula de aer
- daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de
aer pentru ca ea sa curga. Daca este in punga de plastic nu este nevoie
- se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se
ataseaza perfuzorul la ac/branula
- se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului


-I se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu
antebratul in extensie si pronatie.

Efectuarea perfuziei
-spalarea pe maini cu apa si sapun,manusi
-se examineaza calitatea venelor.
-se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
-se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
-se cere bolnavului sa inchida pumnul
-se efectueaza punctia venei alese.
-se verifica pozitia acului in vena
-se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la
ac.
-se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si
se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul
prestubului, in functie de necesitate.
-se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat
acestuia, de piele bolnavului
-se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea
aparatului.

Daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta


medicamentoasa, incalzindu-l la temperatura corpului.
Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a
impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de
perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de
schimbare trebuia sa se petreaca cat mai repede, pentru a nu se

140
coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a
lichidului de perfuzat.
Inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune
asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectanta
si printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage axul din
vena.
Se dezinfecteaza locul punctiei , se aplica un pansament steril si se
fixeaza cu romplast.

Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux)

- Formula: total solutie:total ore=ml/ora

Ingrijirea bolnavului dupa tehnica


-Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
-Se administreaza bolnavului lichide caldute ( daca este permis).
-Se supravegheaza bolnavul.

Reorganizarea locului de munca


-se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine
a efectuat perfuzia.

Incidente,accidente

-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina


edem pulmonar acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se
reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza
cardiotonice.
-embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se
previne prin: eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei,
intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si
aparitia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe
lumen a solutiei de heparina
-revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creste temperatura
tegumentului,eritem de-a lungul venei-se anunta medicul
-lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului,se
mobilizeaza putin,se verifica presiunea lichidului.

141
Injectia intraarticulara

Injectia intraarticulara se face in:


*scop explorator (arteriografii)
*scop terateutic (infiltratii intraarticulare-reprezinta introducerea unei
substante anti-inflamatoare Ex:Corticoid) cu sau fara anestezie in
articulatie.
Pentru a realiza aceasta procedura, este necesara utilizarea unei
seringi cu ac special.
Incidente, accidente:
-atrofia tesutului adipos si hipopigmentarea tegumentara
-inflamatia articulatiei ca urmare a substantei injectate
-infectia articulatiei
-cefalee, transpiratii, lesin
-calcificari la nivelul articulatiei.

142
Injectia intracavitara

Injecţia intracavitară – se face în scop diagnostic sau terapeutic.

Injecţia intraosoasă

Injecţia intraosoasă - se face în scop terapeutic (perfuzii de sânge la


copil – stern, creasta iliacă, trohanter, maleola tibială) sau pentru

143
anestezii intraosoase.
In mod normal, medicamentele in resuscitare cardio pulmonara
(RCP) se administreaza pe vena periferica, dar sunt cazuri in care
acesta NU este disponibila si atunci se administreaza intraosos (I.O.)-
punctie osaosa
Este un abord vascular rapid,sigur dar care are o durata limitata de
maxim 24h.
Inainte de efectuarea punctiei osoase trebuie sa se tina cont de
urmatoarele:
-in zonele d electie pentru punctie pot aparea infectii tegumentare,
-arsuri in zonele de punctie,
-punctia NU este recomandata la pacientii cu fracturii recente si/sau care
sufer de osteoporoza
Materiale necesare:
-manusi, tampoane, campuri sterile;
-ace speciale cu lungime mica si cu opritor de protectie pentru a limita
adancimea penetrarii;
-seringi de 20ml.;
-trusa perfuzie, solutie perfuzabila;
-solutii antiseptice-Betadina
-anestezic:Xilina;
-benzi adezive

Locul punctiei:

-de regula se face in Tibia poximala, la 2cm. Sub tuberozxitatea tibiala,


pe fata antero-mediala, dar se poate practioca si distalla 2cm. Proximal
de maleola interna;
-creasta iliaca
-la nivelul extremitatii distale a femurului.

144
Locul de electie pentru punctia osoasa - abordul vascular intraosos

Mod de efectuare
- Acul se introduce perpendicular iar pentru a realiza penetrarea osului
este necesara aplicarea unei presiuni asupra acului concomitent cu
miscari de rotatie.
- Semnele penetraii osului sunt : senzatia de patrundere in gol, acul sta
fixat in os fara a necesita suport.
- Dupa punctionare se scoate mandrenul si se ataseaza seringa cu
medicatie sau sistemul de perfuzie.
- Pentru a evita obstruarea (astuparea) acului cu fragmente de os nu se
va aspira imediat dupa patrunderea acului.
- In cazul obstructiei acului , acesta se retrage si se tenteaza o noua
punctie . Investigatiile care se pot efectua din maduva osoasa : HLG ,
parametrii Astrup, alte investigatii biochimice.

145
Fixare perfuzor
Poziţionare
- femur distal/tibie proximal – câmp rulat sub articulaţie genunchi;
- tibie distal – rotaţie externă a gambei şi piciorului,
- Perfuzorul trebuie astfel securizat încât să nu se modifice poziţia acului;
se va imobiliza piciorul pe o atelă, cu atenţie, astfel încât să se poată
vizualiza zona de inserţie

- Complicatii
- Embolii grasoase,
- Lezarea cartilajului de crestere,
- Osteomielita,
- Extravazarea in tesuturile din jur a lichidelor perfuzabile,

- Punctia maduvei osoase


- este o investigatie utilizata foarte des in hematologie si consta in
prelevarea maduvei osoase de la nivelul osului sternal (manubriu
sternal), sau de la nivelul osului iliac
- in cazul copiilor - de la nivelul tibiei proximale sau distale
- cu 30 de minute inaintea interventiei se va administra Xanax pentru ca
pacientul sa fie calm si linistit pe toata durata procedurii.

- Scop
- realizarea unui frotiu - pentru mielograma
- imunofenotipare limfocitara
- realizarea cariotipului medular

- Materialele necesare pentru punctia maduvei osoase sunt aceleasi ca


si pentru abordul vascular osos si sunt prezentate mai sus

146
Punctia maduvei spinarii - pozitie decubit ventral

- Pozitia pacientului
-decubit dorsal pentru punctia sternala si decubit ventral pentru punctia
iliaca (spina iliaca postero-superioara sau creasta iliaca
anterosuperioara)
- se va folosi betadina in 3 straturi cu timp de contact 2-3 minute.

- Contraindicatii
- Infectii locale
- Sternotomie
- Radioterapie localizata

- Complicatii
- infectie
- hemoragie - pentru a evita astfel de complicatii se verifica hemostaza
inainte de a executa punctia
- unii pacientii pot prezenta reactii alergice la iod,ce se gaseste in
betadina
- in caz de ospteoporoza poate sa apara o disjunctie intre manubriu si
corp
- durere locala reziduala
- tamponada cardiaca
- ruptura acului
- pneumotorax(acumulare de aer in spatiul dintre plamani si peretele
toracic

147
Incidente, accidente:

- Înţeparea unui vas sanguin – apare sânge în seringă la aspiraţie. Se


retrage puţin acul.
- Înţeparea unui nerv – apare durere vie, intensă, ce iradiază de-a lungul
nervului. Se retrage acul.
- Hematomul postinjecţional
- Ruperea acului
- Flegmonul postinjecţional datorită unor defecte de asepsie sau injectării
unor substanţe necrozante
- Tromboflebita – iritaţia lumenului venos de substanţă injectată
intravenos
- Embolia – prin injectarea de aer sau substanţe uleioase.

148
PUNCTIILE –GENERALITATII

Definitie: Punctia este operatiunea prin care se patrunde intr-un vas,


intr-o cavitate naturala sau neoformata, intr-un organ sau orice tesut al
organismului cu ajutorul unui ac sau al unui trocar.
In practica se executa urmatoarele punctii:
1. Punctia venoasa
2. Punctia arteriala
3. Punctia pleurala
4. Punctia abdominala
5. Punctia pericardica
6. Punctia articulara
7. Punctia rahidiana
8. Punctia osoasa
9. Punctia a vezicii urinare
10.Punctia a fundului de sac Douglas
11.Punctia biopsica
12.Punctia unor colectii purulente
Scop:
 Exlorator
-Se stabileste prezenta sau absenta lichidului dintr-o cavitate (pleurala,
abdominala, articulara)
- se recolteaza lichidul din cavitate in vederea examinarii pentru a se
stabilii natura, cantitatea si caracteristicile acestuia; in acelasi scop se
efectueaza si punctiile biopsice in diferite organe pentru a se obtine
fragmentele de tesuturi necesare examinerilor histopatologice.
 Terapeutic
-evacuarea lichidului abundent din cavitate (prin ac sau prin aspiratie),
punctia numindu-se evacuatoare
-administrarea de medicamente, lichide hidratante, aer sau alte solutii in
scop de tratament.

Pregatirea punctiei:
 Materiale
- se pregatesc materiale generale si specifice fiecarei punctii;
- pentru dezinfectia si protectia mainilor-apa curenta,sapun, alcool
medicinal, manusi de cauciuc sterile
- pentru dezinfectia si protectia campului cutanat(locul punctiei)- apa
curenta,sapun, aparat de ras, alcool iodat, tincture de iod, alcool
medicinal, pense portampon, campuri sterile pentru izolarea locului.

149
- pentru anestezie locala-solutii anestezice (Xilina 1%), seringi sterile,
ace sterile
- instrumente specifice punctiei-ace, trocare
- vase colectoare-eprubete, vase colectoare gradate, cilindru gradat,
lame de microscop;
- material pentru pansarea locului punctiei –tampoane, comprese sterile,
romplast;
- material pentru colectarea deseurilor

 Pacientul
-pregatirea psihica consta in informarea lui, incurajarea si asigurarea
confortului.
-pregatirea fizica consta in asigurarea pozitiei corespunzatoare fiecarei
punctii.

Executia punctiei
Punctia venoasa se executa de catre asistenta medicala, celelalte punctii
fiind executate de catre medic, ajutat de una-doua asistente medicale, in
salon sau in sala de tratament.

Asistenta
 Protejeaza patul sau masa pe care se executa punctia
 Asigura pozitia corespunzatoare
 Pregateste campul cutanat:
 Dezinfectie tip I: cu tamponul imbibat in alcool se
badijoneaza tegumentul timp de 30sec( pentru punctia
venoasa)
 Dezinfectie tip II- consta in spalarea regiunii, raderea
pilozitatii, degresare, badijonarea cu alcool iodat de doua ori.
 Supravegherea pacientului in timpul punctiei
 Inmaneaza medicului instrumentele in conditii de asepsie, participa
la recoltarea si evacuarea produselor din cavitatea punctionata.
 Ingrijeste locul punctiei.

Ingrijiri ulterioare
Pacientul este instalat comod in pat si supravegheat; este ajutat pentru
satisfacerea nevoilor sale;

Pregatirea produsului recoltat


-Pentru examene de laborator, eprubetele se eticheteaza, se
completeaza formularele de trimitere;
- se masoara cantitatea;

150
Reorganizarea
-materialele refolosibile se dezinfecteaza, se spala, se pregatesc pentru
o noua sterilizare;
-deseurile se indeparteaza.

Notarea punctiei
-se face in Foaia de Observatie, mentionandu-se cantitatea de lichid
evacuata, aspectul lui, punctia alba ( daca prin punctia exploratore nu se
obtine lichid, accidentele si incidentele produse in timpul punctiei)

DE STIUT
-acele si seringile de unica folosinta se verifica inaite de
folosire:integritatea ambalajului, data expirarii, valabilitatea sterilizarii si
indicatiile de capacitate pentru seringi, de lungime si diametru pentru
ace;
-compresele si tampoanele sterile se pregatesc in casolete; de
asemenea campurile chirurgicale.

DE EVITAT
-atingerea produsului evacuat din cavitate pentru a preveni imbolnavirile
profesionale.

151
PUNCTIA VENOASA

Definitie: Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o


vena prin intermediul unui ac de punctie.
Scop:
 Exlorator
-recoltarea sangelui pentru examene de laborator:biochimice,
hematologice, serologice si bacteriologice.
 Terapeutic
-administrarea unor medicamente sub forma de injectie sau perfuzie
intravenoasa;
-recotarea sangelui in vederea transfuzarii sale;
-executarea transfuziei de sange sau derivate ale sangelui;
-sangera 300-500ml. in edemul pulmonar acut, cat si in hipertensiune
arterial.

Locul punctie:
-venele de la plica cotului (basilica si cefalica), unde se formeaza un “M”
venos prin anastomozarea lor.
-venele antebratului
-vanele de pe fata dorsala a mainilor
-venele subclaviculare
-venele femurale
-venele maleolare interne
-venele jugulare si epicraniene (mai ales la sugar si copilul mic)

Pregatirea punctiei:
 Materiale
-de protectie-perna elastica pentru sprijinirea bratului, musama, aleza.
- pentru dezinfectia si protectia mainilor-apa curenta,sapun, alcool
medicinal, manusi de cauciuc sterile
-instrumentar si matriale sterile:ace, seringi,alcool medicinal,tampoane,
pense porttampon,
-alte material: garou, vacutainere, holder,solutii perfuzabile, solotii
meicamentoase,tavita renala

152
HOLDER ACE pentru recoltat

Vacutainer

 Pacientul
-pregatirea psihica consta in informarea lui, incurajarea si asigurarea
confortului.
-pregatirea fizica consta in asigurarea pozitiei corespunzatoare fiecarei
punctii
Executia punctiei:
- asistenta medicala imbraca manusil sterile si se aseaza vizavi de
bolnav;
- se fixeaza garoul si ii spunem pacientului sa stranga pumnul;
-se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei,
exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor
vecine;
-se fixeaza seringa, gradatiile fiind in sus, acul atasat cu bizonul in sus,
in mana dreapta, intre policele si restul degetelor;
- se patrunde cu acul traversand, in ordine, tegumentul-in directia oblica
(un unghi 25-30 grade), apoi peretele venos-se merge pe lumenul
vasului de sange.

153
-se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa;
-se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a pumnului;
-se continua tehnica in functie de scopul punctiei venoase:injectarea
medicamentelor, recoltarea sangelui, perfuzie;
-se retrage brusc acul, cand injectia s-a terminat, la locul punctiei se
aplica tamponul imbibat in alcool, compresiv 1-3 min., bratul fiind in
pozitie vertical.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


- se face toaleta locala a tegumentului;
- se schimba lenjeria daca este murdara;
- se asigura o pozitie comoda in pat;
-se supravegheaza in continuare starea generala.

Incidente si accidente:
•injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea
tesuturilor,durere
•flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante
iritante
•valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe.
Flebalgia= durere pe traiectul venelor

•ameteli, paloare, lipotimie

Interventiile asistentei medicale:

• se retrage acul si se comprima locul punctiei 1-3 min


•se retrage acul, se intrerupe punctia, pacientul se aseaza in decubit
dorsal fara perna, se anunta medicul

154
De stiut:
• pentru evidentierea venelor:
 Se fac miscarii in sensul circulatiei de intoarcere
 Se bate un pic zona
 Se introduce mana si antebratul in apa calda
• pentru punctionarea venelor jugulare, pacientul se aseaza in decub
dorsal, transversal pe pat, cu capul lasat sa atarne;
-prin punctia venoasa se pot fixa catetere din material plastic (cateterul
este introdus in lumenul acului care face punctia, acul se retrage
ramanand numai cateterul)

De evitat:

• Nu se introduc solutii uleioase – produc embolii grasoase consecutiv


moartea;
• punctionarea venei din lateral;
• punctionarea venei cu acul avand bizoul in jos;

155
PUNCTIA ARTERIALA

Definitie: Punctia arteriala reprezinta crearea unei cai de acces intr-o


artera prin intermediul unui ac de punctie.

Scop:
• Explorator
 Recoltarea sangelui pentru analiza gazelor sanguine
 Introducerea substantelor de contrast pentru examenul radiologic
al arterelor-arteriografie
• Terapeutic
 Injectarea medicamentelor cu actiune vasodilatatoare

Indicatii:
•arteriopatii, cu scop de diagnostic si tratament.

Contraindicatii:
• tendinta crescuta la hemoragii, infectii.

Locul punctiei:
• artera femurala
• artera humerala
• artera radiala

156
Pregatirea punctiei:
• materiale
 De protectie la fel ca la cealalata punctie manusi, tampoane sterile,
camp chirurgical;
 Instrumentar si materiale sterile: ace de marimi diferite in functie de
artera punctionata, seringi heparinizate pentru examenul gazelor
sanguine, pense, seringi pentru injectarea substantelor de contrast
si anestezice;
 Medicamente: solutii anestezice, substante de contrast;
 Alte material: eprubete, tavita renala, saculet de nisip.

• Pacientul
 Pregatirea psihica
-Se informeaza pacientul cu privire la scopul punctiei,pozitia in care va
sta in timpul si dupa punctie.
 Pregatirea fizica
-pentru punctia arterei femurale, pacientul sta in decubit dorsal pe
plan tare cu coapsa in extensie;
-pentru punctia arterei radiale,pacientul sta in decubit dorsal cu mana
intinsa, hiperextensia articulatiei pumnului sprijinit pe un saculet de
nisip.
Sub regiunea punctionata se aseaza musama si aleza

Executia punctiei:
Se face de catre medic, ajutat de asistenta medicala.
Medicul Asistenta medicala
Isi spala si dezinfecteaza Isi spala si dezinfecteaza mainile
mainile
Alege locul punctiei Dezinfecteaza locul punctiei( dezinfectie
tip II,- consta in spalarea regiunii, raderea
pilozitatii, degresare, badijonarea cu
alcool iodat de doua ori),prepara seringa
cu medicatie anestezica (dupa caz)
Face anestezie locala Serveste manusile sterile medicului
Imbraca manusile Dezinfecteaza din nou locul punctiei
Serveste campul steril
Acopera locul punctiei cu Prepara seringa cu acul de punctie si le
campul steril serveste in mod aseptic
Executa punctia Mentine pacietul in pozitia data, il
supravegheaza
Retrage acul de punctie Aplica tampon compresiv pe care il tine cu
pensa porttampon 5 min.
Aplica pansament uscat pe care il

157
comprima cu un saculet de nisip 1-5 kg in
functie de artera

Ingrijiri ulterioare:
• pacientul ramane la pat, in repaus 1-6 h in functie de artera
punctionata;
• se controleaza locul punctiei si aspectul pansamentului(roseata,
hemoragie, hematom)
• se masoara pulsul, T.A., respiratia, se apreciaza culoarea si
temperatura locala a tegumentelor.

Pregatirea sangelui pentru laborator


• pentu analiza gazelor sanguine, produsul va fi ferit de contacul cu
aerul, se eticheteaza si se trimite imediat la laborator.

Complicatii:
• in timpul punctiei
 Punctionarea unor formatiuni (vase, nervi, tesuturi)
 Hemoragie
 Injectare periarteriala
• dupa punctie
 Hemoragii
 Hematoame cu compresiunea tesuturilor
 Obstructie vasculara din cauza spasmelor, trombozelor

De stiut:
• prin punctie arteriala, se poate introduce un cateter in vederea
efectuarii unor explorari ale parametrilor sangelui arterial.

De evitat:
• atingerea produsului, pentru a preveni imbolnavirea persoanelor care
lucreaza cu sangele.

158
PUNCTIA PLEURALA
TORACOCENTEZA

Pleura este o membrane seroasa formata din 2 foite


-una interna care acopera plamanii
-una externa care captuseste partea interioara a cutie toracice.
Intre cele 2 foite exista un spatiu in care lichidul pleural se gasete in
cantitate foarte scazuta.

Definitie: Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei


legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exterior prin intermediul unui ac.

Scop:
• Explorator
 Punerea in evidenta a prezentei lichidului pleural
 Recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa
• Terapeutic
 Evacuarea lichidului
 Administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala ( antibotice,
citostatice)dupa spalarea cavitatii
Indicatii:
 Bolii inflamatorii sau tumori pulmonare, insuficienta cardiaca
insotita de colectii lichidiene in cavitatea pleurala.
 Se recurge la punctie cand cavitatea revarsatului pleural depaseste
1.5l si exercita o presiune asupra inimii si plamanului,
impiedicandu-le functiile.
Contraindicatii:
 tulburari de coagulare a sangelui-hemofilie
 tratament cu anticuagulante
Locul punctiei:
• se allege dupa situatia si cantitatea de lichid pleural:
 daca lichidul este in stare libera, punctia se face in spatiul VII-VIII
intercostal pe linia axilara posterioara

159
 daca lichidul este inchistat, punctia se face in plina matitate, zona
stabilita prin examen clinic
 colectiile purulente si tuberculoase se punctioneaza cat mai
aproape de nivelul lor superior pentru a preintampina fistulizarea
lor.
• punctia se face deasupra marginii superioare a coastei inferioare,
indiferent de locul punctiei.

Pregetirea punctiei:
• materiale
 de protecta patului
 pentru dezinfectia tegumentului –Tip II
 instrumente si material sterile:
2-3 ace de 10cm.lungime, cu diametrul de 1mm.
2-3 seringi de 20-50ml.
1-2 seringi de 5ml.
ace pentru anestezie
pense
camp chirurgical
tampoane, comprese
 alte materiale:romplast, eprubete, aspirator Potain, recipient pentru
colectarea lichidului, tavita renala
 medicamente:Atropina, Morfina, Tonice-cardiace, solutii anestezice
 materiale pentru reactia Rivalta: pahar conic de 200ml, 50ml. apa
distilata, solutie de acid acetic glacial, pipete
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei
 Pregatirea fizica
-se administreaza cu 30min inaintea punctiei o fiola de Atropina pentru a
preveni accidentele(Atropina scade excitabilitatea generala a nervului
pneumogastric)
-se aseaza pacientul in pozitie sezand la marginea patului sau a mesei
de examinare cu picioarele sprijinite pe un scaunel, cu mana de partea
bolnava ridicata peste cap pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor
aplecat in fata, cu antebratele flectate pe brate, cu mainile la ceafa,
coatele inainte
Pacientii cu stare buna se aseaza calare pe un scaun cu spatar,
antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunului.
Pacienti in stare grava se aseaza in decubit lateral, pe partea sanatoasa,
la marginea patului.

160
Executia punctiei:
-se face de catre medic, ajuatat de doua asistente medicale
-se desfasoara in salon sau in sala de tratament
Medicul Asistenta I Asistenta II
Pregateste radiografia
pacientului
Administreaza o fiola
de Atropina cu 30min
inaitea punctiei
Aseaza musamaua si
aleza pe masa de
punctie
Dezbraca toracele
pacientului

Se spala pe maini si se Se spala pe maini si se Se spala pe maini si se


dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Stabileste locul
punctiei
Aseaza pacientul in
pozitie
corespunzatoare
locului ales
Pregateste locul
punctie, dezinfectie
tip II
Efectueaza anestezie
Asteapta efectul Serveste manusile -supravegheaza
anesteziei chirurgicale, apoi pacientul
campul chirurgical
Aseaza campul
chirurgical in jurul
toracelui sub locul

161
punctiei
Serveste acul de
punctie adaptat la
seringa
-definfecteaza locul
punctiei
Ezecuta punctia, Preia seringa cu lichid - supravegheaza
aspira lichidul si il introduce in pacientul, il indruma
eprubeta sa-si retina tusea,
Serveste medicului observa culoarea fetei
aparatul aspirator si respiratia
-serveste medicului supravegheaza
seringa cu solutii pacientul, il indruma
medicamentoae in sa-si retina tusea,
finctie de scopul observa culoarea fetei
punctiei si respiratia
Introduce solutii
medicamentoase

Retrage acul de Dezinfecteaza supravegheaza


punctie locul si il comprima pacientul, il indruma
cu un tampon steril sa-si retina tusea,
Aplica pansament observa culoarea fetei
uscat fixat cu si respiratia
romplast

Ajuta pacienul, cu miscari blande,


sa se aeze in pat, ii ridica
membrele inferioare, scate aleza si
musamaua, inveleste pacientul.

162
Ingrijirirea ulterioara a pacientului:
 se asigura repaus la pat pe o perioada prescrisa de medic
 se supravegheaza pulsul, TA, respiratia, culoarea tegumentelor,
periodic
 se informeaza imediat medicul in cazul aparitiei cianozei,
dispeneei(greuatate in respiratie), tahicardiei (puls accelarat),
secretiilor bronsice

Pregatirea produsului pentru examinare:

• examinarea macroscopica se face imediat, apreciindu-se culoarea,


aspectul si cantitatea lichidului extras.Lichidul poate fi:
 seros sau serocitrin;este limpede, galben deschis, pacientul avand
tulburare circulatori(insuficienta cardiaca, cancer pulmonar)
 tulbure:este purulent cu aspect albicios lactescent-tuberculoza
 hemoragic:este roz sau rosu intens in hemoragiile pleurale si
pleurezie hemoragica
• se masoara cantitatea lichidului extras
• Examinarea biochimica consta in Reactia Rivalta:
 in paharul conic se pun 50ml apa distilata si o picatura de acid
acetic glacial, se adauga 1-2 picaturi din lichidul recoltat.

163
Reactia este pozitiva cand picatura de lichid se transforma intr-un
nor ca” un fum de tigara”, ceea ce inseamna ca lichidul pleural este
bogat in albumine fiind de natura inflamatorie si purtand numele de
exudat
Reactia este negativa cand picatura de lichid cade in pahar fara
sa produca modificari, cceace inseamna ca lichidul este sarac in
albumine, avand drept cauza tulburarile circulatorii si purtand
numele de transsudat.
• pentru dozarea cantitatii de albumina, pentru examenul citologic si
bacteriologic, eprubetele etichetate se trimit la laborator.

Complicatii:
-hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare

Accidente Interventii

• accese de tuse, determinate de -se intrerupe punctia


iritatia pleurei
•lipotimie, colaps - se intrerupe punctia
• edem pulmonar acut determinat -se suspenda tehnica, se aseaza
de evacuare prea rapida, evacuare pacientul in decubit dorsal, se
a mai mult de 1200 ml lichid cu administreaza analeptice
dispnee, cianoza, tuse, cardiorespiratorii Medicamente cu
expectoratie rozata spumoasa, acțiune stimulatoare asupra sistemului
semne de insuficinta cardiaca nervos central, în special asupra centrilor
nervoși respiratori
• pneumotorax prin ranirea -se intrerupe punctia, se
plamanului cu acul administreaza tonice cardiac si
diuretice:Digoxina

De stiut De evitat
•aspirarea lichidului pleural se •evacuarea unei cantitati de lchid
poate face alternativ cu 2 seringi de pleural mai mare de 1 000- 1 200ml
20ml., dar demontarea si
adaptarea lor repetata la acul de • evacuarea completa a lichidului
punctie traumatizeaza pacientul si pleural pentru a impiedica formarea
permite patrunderea unei cantitati aderentelor.
necontrolabile de aer
• aparatele aspiratoare inlatura
neajunsul aspiratiei cu seringa

164
PUNCTIA ABDOMINALA (PARACENTEZA)

Peritoneul-este o seroasa foarte intinsa, in raporturi intime cu toate


organele abdominale, cu o vasta retea de vase sangvine, limfatice si
nervi.Peritoneul intervine in procesele de aparare ale orgnismului,
reactioneaza printr-o exudatie abundenta, producere de fibrin si
anticorpi, care tind sa limiteze infectiile.

Definitie: Punctia abdominala sau paracenteza consta in traversarea


peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in diferite scopuri.
In cavitatea peritoneala, se poate acumula lichid(ascita) care poate avea
drept cauza:
• obstacole in circulatia portala, ceea ce determina hipertensiune in
ramurile venei porte (in ciroza hepatica, insuficienta cardiaca, tumorile
peritoneale)
• inflamatia (in peritonita tuberculoasa)
Scop:
• Explorator
 punere in evidenta a prezentei lichidului peritoneal
 recoltarea lichidului si examinarea sa in laborator pentru stabilirea
naturii sale
• Terapeutic
 evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive
 pentru efectuarea dializei peritoneale
Indicatii:
 ascitele masive care provoaca tulburarii circulatorii si respiratorii
prin presiune asupra diafragmului, venei cave inferioare
 ascitele care nu se resorb prin metodele obisnuite de tratament
 traumatismele inchise ale viscerelor abdominale (viscere-organe
care se afla in marile cavitati al corpului-mai ales cavitatea
abdominala), cand se banuieste hemoperitoneu Prezenta sangelui in
cavitatea peritoneala.
 pentru diagnosticul; citologic, bacteriologic si enzimatic al ascitei
Contraindicatii:
 chisturi ovariene mari, sarcina
 se executa cu prudenta la pacientii cu hemoragii si in precoma
 colectii de lichid inchistate se evacueaza numai chirurgical
Locul punctiei:
 pe linia Monroe Richter-in fosa iliaca stanga, la punctul de unire a
1/3 medii cu cea mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu splina iliaca
antero superioara stanga
 pe linia ombilico-pubiana la mijlocul ei

165
Pregatirea punctiei:
• materiale
 de protectie a patului
 pentru dezinfectia tegumentului tipII
 intrumente si materiale sterile:trocar gros cu diametru de 3-4mm.cu
un mandarin ascutit si unul bont de rezerva, seringa de 5ml si
20ml., ace de 5-6mm.bisturiu, pensehemostatice, camp chirurgical,
comprese, tampoane
 pentru recoltarea si colectarea lichidului:eprubete,cilindru gradat,
galeata gradata de 10l
 pentru ingrijirea locului punctiei: cearceaf, romplast
 substante medicamentoase, anestezice locale, tonice-cardiace
 paravan,tavita renala
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimitate
 Pregatirea fizica
-se invata pacientul sa urineze (daca este cazul se va face sondaj
vezical);se dezbraca regiunea abdominala; se aseaza pacientul in
decubit dorsal in pat, peste cerceful impaturit in lung, cu flancul stang la
marginea patului si trunchiul usor ridicat; se masoara circumferinta
abdominala.

166
Executia punctiei
-se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2
Alege locul punctiei Pregateste patul cu
musama, aleza,
cearceaf
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Protejeaza locul Dezinfecteaza locul Serveste medicului
punctiei cu campul punctiei inca o data bisturiul, trocarul
steril
Executa incizia sau Supravegheaza
direct punctia cu permanent faciesul,
trocarul, scoate respiratia, starea
mandrinul pacientului
Pune in eprubete
lichidul de ascita
Supravegheaza
scurgerea lichidului in
vasul colector
Schimba pozitia
pacientului daca se
intrerupe scurgerea
lichidului impreuna cu
asistentele
Retrage trocarul
Aplica agrafa daca a Definfecteaza locul
folosit bisturiul punctiei
Face o cuta a pielii si
aplica pansament
uscat compresiv
Se strange cearceaful
in jurul abdomenului,
fixandu-se cu ace de
siguranta

167
Ingrijirirea ulterioara a pacientului:
 Se aseaza pacientul comod in pat, astfel ca locul punctiei sa fie
cat mai sus pentru a evita presiunea asupra orificiului si scurgerea
lichidului in continuare
 Se asigura o temperature optima in incapere si liniste
 Dupa 6h se indeparteaza cearceaful strans in jurul abdomenului
 Se masoara circumferinta abdominala si se noteza
 Se monitorizeaza functiile vitale si se noteaza valorile inregietrate
 Pansamentul se schimba, respectand masurile de aspsie
 Agrafele se scot dupa 48-72h
Pregatirea produsului pentru examinare:
 Examenul macroscopic consta in masurarea cantitatii de lichid
evacuate, aprecierea aspectului lui, determinarea densitatii
 Reactia Rivalta
 Examenul citologic, bacteriologic, biochimic-eprubetele etichetate
se trimit la laborator
Notarea punctiei in Foia de Observatie
 Se noteaza cantitatea de lichid evacuata, data, ora, numele
persoanei care a executat punctia
 Se noteaza circumferinta abdominala inainte si dupa evacuarea
lichidului
Accidente:
 Colaps vascular prin decomprimarea brusca a cavitatii abdominale
 Hemoragie digestive manifestata prin hematemeza varsatura cu
sange, melena Eliminare a unui scaun negru, conținând sânge provenit din
părțile superioare ale tubului digestiv
 Perforarea intestinului determina peritonita

De stiut De evitat
•daca scurgerea lichidului se • decomprimarea brusca a cavitatii
opreste brusc,se restabileste prin abdominale
schimbarea pozitiei pacientului sau • punctiile evacuatoare repetate,
se introduce mandrinul bont pentru deoarece duc la stari de
a indeparta o ansa intestinala sau hipoproteinemie
flocoanele de fibrin care acopera
orificul canulei trocarului
• viteza de scurgere a lichidului
este de 1l la 15min
•la prima paracenteza se
evacueaza o cantitate de max.4-5l
• la urmatoarele paracenteze se pot
evacua 10l de lichid de ascita

168
Hipertensiune portala: cresterea presiuni sangvine in sistemul
venos portal(vena porta) este cea care conduce pana la ficat sangele
venos care provine din :tub digestiv, splina, pancreas, dupa epurare
acest sange este condus la inima prin vena cava inferioara.

Sincopa-incetarea subita a functiei inimi-cu intreruperea respiratiei.

Viscere-organele care s afla in marile cavitati ale corpului-mai ales


cavitatea abdominal.

Meteorism abdominal-marirea volumului abdominal.

169
PUNCTIA PERICARDICA

Pericardul este un sac fibro-seros care învelește inima. El este format la


exterior din pericardul fibros, iar la interior de pericardul seros. În mod
normal în sacul pericardic se află o cantitate de lichid de 15-40 ml. Acest
lichid are rolul de a facilita alunecarea celor două foițe ale sacului
pericardic, în timpul mișcărilor inimii - sistolă și diastolă.

Definitie: Punctia pericardica consta in patrunderea unui ac in cavitatea


pericardica.
Scop:
• Explorator
 Constatarea prezentei lichidului in cavitatea pericardica
 Recoltarea lichidului pentru examinare
• Terapeutic
 Evacuarea lichidului acumulat
 Introducerea substantelor medicamentoase dupa evacuarea
lichidului
Indicatii:
 Punctia se executa in cazurile in care se acumuleaza lichid intre
foitele pericardului ca urmare a inflamatiei, transsudatiei( lichid
sarac in albumine) sau hemoragiei.
Locul punctiei:
 Spatial V intercostal stang la 6cm. de marginea sternului in cazul
punctiei exploratiare
 Spatial VI-VII la jumatatea distantei dintre linia axilara anterioara si
cea medioclaviculara stanga, in cazul in care cantitatea de lichid
este mare
 La extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind in pozitie
semisezand- punctie evacuatoare

170
171
Pregatirea punctiei:
• materiale
 Acceleasi materiale ca si la celelalte punctii
 Acul de punctie are o lungime de 8-10cm.
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimidate.
 Pregatirea fizica
-se face un examen radiologic al toracelui
-se aseaza pacientul in functie de scopul punctiei:
• semisezant la punctia evacuatoare
• in decubit dorsal, in celelalte cazuri

Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2
Pregateste radiografia Administreaza o fiola
pacientului de Atropina cu 30min
inaite de executia
punctiei
Aseaza materialul de Dezbraca toracele
protectie pe pat pacientului
Stabileste liocul Aseaza pacientul in
punctiei pozitia recomandata
de medic

Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le


dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Mentine pacientul
punctiei imobilizandu-i bratele
Executa punctia
Aspira lichidul Preia seringa cu lichid, Supravegheaza

172
introduce lichidul in culoarea fetei,
eprubete respiratia, pulsul,
aparitia dispeneei
Retrage acul de Dezinfecteaza locul
punctie punctiei
Aplica pansament Aseaza pacientul in
steril, uscat la locul decubit dorsal cu
punctiei, fixat cu benzi toracele usor ridicat
de romplast

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 Se asigura repaus fizic
 Se monitorizeaza functiile vitale
 Se aplica comprese reci in regiunea precordiala
 Se administreaza tonice cardiace la indicatia medicului
Notarea punctiei:
 Se noteaza in FO cantitatea si aspectul lichidului extras si
eventualele accidente survenite.

Accidente Interventii
•patrunderea acului in miocard -Se retrage acul, dandu-i o pozitie
este peretele muscular al inimii, fiind partea cea paralela cu peretele
mai groasă a peretelui cardic, format din țesut
muscular.-apar
miscari ale acului inimii(accidentul este grav daca se
sincrone cu miscarile inimii ating vasele coronariene-ele fac
parte din artera aorta partea
ascendenta)

•fenomene de insuficienta cardiaca -medicul recomada administrarea


prin decomprimarea brusca a de tonice-cardiace
cavitatii pericardice
•soc pericardic -daca apare, se face resuscitare
cardiorespiratorie

De stiut:
 In timpul punctiei, pacientul trebuie sa fie imobilizat pentru a
preveni orice deviere de la pozitia data, fapt ce poate avea urmari
periculoase prin lezarea inimii sau a vaselor mari.

173
PUNCTIA RAHIDIANA

Definitie: Punctia rahidiana reprezinta patrunderea cu un ac in spatial


subarahnoidian, printre vertebre.
Scop:
• Explorator
 Masurarea presiuni lichidului ceflorahidian
 Recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de
laborator
 Injectarea de substante radioopace pentru examenul radiologic al
maduvei (aer sau sunstante pe baza de iod)
• Terapeutic
 Decomprimarea in cazul sindromului de HiperTA intracraniana
 Introducerea medicamentelor
•Anestezic
 Introducerea de substante anestezice-rahianestezia.
Indicatii:
 Bolii inflamatorii ale sistemului nervos central(menigita, encefalita),
scleroza multipla, tumori cerebrale
 Interventii chirurgicale-cu scop anestezic
Locul punctiei:
 Punctia lobara T(12)-L(1) sau L(4)-L(5)
 Punctia dorsala T 6-T 7

174
175
Pregatirea punctiei:
• materiale
 Ace lungi cu diametru de 1-1,5mm. cu mandrin
 Seringa si ace pentru anestezie
 Medicamente:anestezice, antibiotice, seruri immune, preparate
cortizonice, citostatice
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimitate
 Pregatirea fizica
-pacientul este a jeun
-pozitia este data in functie de locul punctiei cat si de starea pacientului:
•decubit lateral in pat cu spatele la marginea patului sau pe masa de
operatie, coapsele flectate pe abdomen, barbie atinge pieptul( pozitie
spate de pisica, sau asemanatoare cu cea a embrionului)
-pozitie sezand pe masa de operatie cu mainile pe coapse, capul in
hiperflexie

176
Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2

Aseaza materialul de Dezbraca pacientul


protectie pe pat
Stabileste locul Aseaza pacientul in
punctiei pozitia recomandata
de medic
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Mentine pacientul in
punctiei pozitia recomandata,
Serveste acul de sustinandu-i ceafa cu o
punctie cu mandrin mana, iar cu cealalta
impingand usor
regiunea epigastrica-
sub piept in mijloc
Executa punctia
Scoate mandrinul Preia seringa cu lichid, Supravegheaza
Aspira lichidul introduce lichidul in culoarea fetei,
eprubete respiratia, pulsul,
aparitia dispeneei
Retrage acul de Dezinfecteaza locul
punctie punctiei
Aplica pansament Aseaza pacientul in
steril, uscat la locul decubit dorsal, fara
punctiei, fixat cu benzi perna
de romplast

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 pacientul sta in decubit dorsal, fara perna, 24h
 dupa 6h se poate alimenta si hidrata la pat
 se monitorizeaza semnele vitale

177
 se informeaza medical in cazul aparitiei unor manifestari cum ar
fi:varsaturi, greturi, cefalee
Notarea punctiei:
 Se noteaza in FO cantitatea si aspectul lichidului extras si
eventualele accidente survenite, precum si Numele persoanei care
a executat punctia data si ora.

De stiut: De evitat
•mandrinul, dupa scoaterea din • evacuarea unei cantitati mai mari
interiorul acului, se mentine steril de lichid cefalorahidian
pentru a putea fi refolosit daca se • modificarea pozitiei pacientului in
intrerupe scurgerea lichidului in timpul punctiei, poate determiana
timpul recoltarii ruperea acului
•in cazul evacuarii unei cantitati mai
mari de lichid, dupa punctie
pacientul se va aseza in pozitie
Trendelenburg
-pozitia decubit dorsal cu capul
bolnavului coborat, realizand o
diferenta de 10 pana la 60 cm intre
cele 2 extremitati

178
PUNCTIA ARTICULARA

Definitie: Punctia articulara reprezinta realizarea unei comunicari


instrumentare intre cavitatea articulara si mediul extern.
Scop:
• Explorator
 Recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si
microscopic.
 Punerea in evidenta a prezentei lichidului articular (seros, purulent,
sanguinolent)
• Terapeutic
 Evacuarea lichidului
 Administrarea medicamentelor in cavitatea articulara (produse
cortizonice, anestezice locale, substante de contrast pentru
examen radiologic)
Indicatii:
 Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare insotite de
hemartroza.
Contraindicatii:
 Procese inflamatorii tegumentare in zona in care urmeaza a se
face punctia.
Locul punctiei:
 Se punctioneaza mai frecvent articulatiile: genunghiului, cotului,
umarului, gleznei
Pregatirea punctiei:
• materiale
-ace de 4-5cm.lungime
-seringa de 5ml. pentru anestezie
-ace de 8-10cm lungime cu diametru de 0,5-2mm pentru aspirat lichid
-medicamente anestezice, antibiotic, substante de contrast radiologic
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimitate
 Pregatirea fizica
-Decubit dorsal sau sezand cu articulatia relaxata, eventual articulatia se
aseaza pe o perna.

179
Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2

Stabileste locul Aseaza materialul de Aseaza pacientul in


punctiei protectie pe pat sub pozitia recomandata
articulatia punctionata de medic

Mentine pacientul in
pozitia adecvata
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Mentine pacientul si il
punctiei supravegheaza
Executa punctia
Aspira lichidul Preia seringa cu lichid, Supravegheaza
introduce lichidul in culoarea fetei,
eprubete respiratia, pulsul,
aparitia dispeneei
Retrage acul de Dezinfecteaza locul
punctie punctiei
Aplica pansament Aplica atele care sa
steril, uscat la locul imobilizeze articulatia
punctiei, fixeaza punctionata
pansamentul cu o fasa

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 Se asigura repausul regiunii punctionate
 Se supravegheaza starea generala si semnele vitale
 Se supravegheaza aspectul pansamentului
 Se mentine pansamentul compresiv si imobilizarea in atela timp de
24-48h

180
Notarea punctiei:
 Se noteaza in FO cantitatea si aspectul lichidului extras
De stiut:
 Tehnica se desfasoara in conditii de asepsie desavarsita
 Seroasele articulare prezinta receptivitate deosebita fata de infectii.
De evitat:
 Zonele tegumentare in care se gasesc procese inflamatoare pentru
executia punctiei.

PUNCTIA OSOASA

Definitie: Punctia osoasa reprezinta realizarea unei comunicari intre


mediul extern si zona spongioasa a osului, strabatand stratul său
cortical, prin intermediul unui ac.
Scop:
• Explorator
 Recoltarea maduvei in vederea examinari, in vederea stabilirii
structurii, compozitiei si pentru studierea elementelor figurate ale
sangelui in diferite faze ale dezvoltarii lor.
• Terapeutic
 Administrarea medicamentelor lichide, hidratante si nutritive,
precum si transfuzia intraosoasa.
 Recoltarea maduvei de la persoanele sanatoase in vederea
transfuzarii sale la un pacient.
Indicatii:
 Boli hematologice
Locul punctiei:
 Este de obicei la nivelul oaselor superficiale, usor accesibile cum
ar fi:
•spina iliaca posterosuperioara
•creasta iliaca
•sternul-manubriul sau corpul
•maleolele tibiale
•calcaneul
•apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale si primelor
vertebre lombare

181
182
Pregatirea punctiei:
• materiale
-ace de 4-5cm.lungime si cu diametru de 1-2mm prevazute cu mandrin
-seringa de 5ml. pentru anestezie
-seringi de 10-20ml.
-alte materiale:sticla de ceasornic, lame de microscop
-medicamente anestezice,ser fiziologic, solutii perfuzabile

Sticla de ceasornic
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei.
 Pregatirea fizica
-se controleaza inainte de punctie cat si in timpul punctiei timpul de
cuagulare
-se aseaza in pozitie adecvata pentru executarea punctiei si anume:
•decubit dorsal cu toracele putin ridicat, pe un plan dur, pentru
punctia sternala
•decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchi
flectati pentru punctia in creasta iliaca
Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2

Stabileste locul Aseaza materialul de Aseaza pacientul in


punctiei protectie pe pat pozitia recomandata
de medic

Mentine pacientul in
pozitia adecvata
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic

183
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Serveste acul de
punctiei punctie cu mandrin
Executa punctia, Ia mandrinul cu pensa
scoate mandrinul si il aseaza pe un
camp steril
Adapteaza Preia seringa Supravegheaza
seringa,aspira 1-2ml. culoarea fetei
de maduva
Retrage acul de Dezinfecteaza locul
punctie punctiei
Aplica pansament Imbraca pacientul si il
steril, uscat la locul aseaza comod in pat
punctiei, fixeaza
pansamentul cu o fasa
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
 Se asigura repausul pacientului la pat, se supravegheaza starea
generala si semnele vitale
 Se supravegheaza aspectul pansamentului
Pregatirea produsului pentru examinare
 Asistenta medicala evacueaza imediat produsul aspirat din seringa
pe sticla de ceasornic sau pe o lama de sticla mare 20/30cm, cu
ajutorul pipetei se preia maduva si se efectuiaza frotiuri si cu
ajutorul ansei se insamanteaza pe medii de cultura
Accidente:
 Imediate
•punctie alba
•fracturi
 Tardive
•hematoame- Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat, cauzată de o hemoragie
•infectii ale osului (osteomielita)
•tulburari de crestere la copii dupa punctia tibiala
De stiut: De evitat:
•mandrinul acului de punctie se •manipularea incorecta a
pastreaza steril pentru a incerca instrumentarului steril-pericol de
desfundarea acului in cazul infectii ale osului
punctiei albe
•serul foziologic se va pastra caldut
si va fi servit medicului in

184
seringa,care il va injecta in
cavitatea medulara si apoi aspirat-
se practica atunci cand nu se
obtine maduva.

PUNCTIA VEZICII URINARE

Definitie: Punctia vezicii urinare se realizeaza prin introducerea unui ac,


pe cale transabdominala, in interiorul vezicii urinare.
Este o interventie de urgent:se practica numai daca vezica urinara este
supradestinsa, existand pericolul ruperii ei.
Scop:
• Explorator
 Rar –prelevarea urinii direct din vezica urinara pentru examenul de
laborator, fara pericolul contaminarii sale.
 Injectarea de produse de contrast pentru examenul radiologic al
vezicii urinare
• Terapeutic
 Evacuarea urinii in cazurile de retentie acuta de urina, cand
sondajul vezical nu poate fi executat.
Indicatii:
 Hipertrofie de prostata atunci cand incercarile de patrundere cu
sonda in vezica urinara raman fara rezultat
 Traumatisme uretrale sau ale vaginului cand sondajul vezical este
contraindicat.
Locul punctiei:
 Pe linia mediana abdominala la 2cm deasupra simfizei pubiene
Pregatirea punctiei:
• materiale
 De protectie a mesei pe care se executa punctia
 Instrumente si materiale sterile:
•trocar subtire sau ac pentru injectie intramusculara de 10-
12cm.lungime
•seringi de 2-20ml
•ace pentru anestezie
•pense anatomice si hemostatice
•camp chirurgical

185
•comprese, tampoane, manusi sterile
 Medicamente:anestezice
 Vase colectoare, cilindru gradat, tavita renala, eprubete
 Perna tare
• pacientul
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimitatea prin asezarea
paravanului in jurul patului
 Pregatirea fizica
-se aseaza pacientul in decubit dorsal, sub bazin se introduce o perna
tare, se dezbraca regiunea abdominală
-se rade parul pubian
-i se spune pacientului sa NU urineze cu cateva ore inainte de punctia
exploratoare sau daca este putin plina i se administreaza lichide

Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2
Pregateste materialul Aseaza pacientul in
pentru punctie decubit dorsal
Aseaza materialul de Dezbraca toracele
protective pe pat pacientului
Dezbraca partea
inferioara a corpului
pacientului
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Determina gradul de Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
umplere a vezicii locul punctiei seringa incarcata cu
urinare anestezic
Injecteaza anestezicul Serveste medicului
si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Serveste medicului
punctiei seringa sau trocarul
pentru punctie

Executa punctia
Aspira lichidul Preia seringa cu lichid, Supravegheaza
introduce lichidul in culoarea fetei,

186
eprubete respiratia, pulsul,
aparitia dispeneei
Retrage acul de Dezinfecteaza locul
punctie punctiei
Aplica pansament
steril, uscat la locul
punctiei, fixat cu benzi
de romplast

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 Pacientul ramane la pat, se supravegheaza semnele vitale
 Se observa locul punctiei, pansamentul
Pregatirea produsului pentru examinare
 Eprubetele cu urina recoltata se eticheteaza si se trimit la laborator
pentru urocultură
 Se dermina volumul de urina evacuat, se masoara desitatea
acesteia
Notarea punctiei:
 Se noteaza in FO cantitatea, aspectul si densitatea urinei
Accidente:
 Punctie negativa, in cazul in care peretele abdominal prezinta un
strat gros de grasime si acul nu patrunde profund in vezica urinara
 Hemoragie vezicala
 Astuparea acului cu flocoane de fibrin sau tesuturi
 Infectii postpunctionale care apar tardiv
 Formarea de fistule urinare
De stiut: De evitat
•mandrinul acului se mentine steril •comprimarea abdomenului in
pentru a se folosi in caz de nevoie timpul evacuarii urinei
•in caz de intrerupere a scurgerii
urinei se va introduce mandrinul
pentru desfundarea acului
•vezica urinara se goleste incet si
incomplet (500ml.)
•punctia se poate repeata, la
nevoie, de mai multe ori

PUNCTIA FUNDULUI DE SAC DOUGLAS


187
Definitie: Punctia fundului de sac Douglas este o variantă a punctiei
intraperitoneale.
Scop:
• Explorator
 Pentru confirmarea prezentei unei colectii lichidiene
 Stabilirea naturii colectiei(puroi, sange, ascita)
• Terapeutic
 Evacuarea colectiei de lichid
 Administrarea unor solutii medicamentoase
Indicatii:
 Suspiciune sarcina extrauterina
 Colectii purulente
Locul punctiei:
 In dreapata sau in stanga colului uterin si usor inapoia acestuia,
urmarind sa ajunga in regiunile parauterine:punctia se executa pe
cale vaginala
Pregatirea punctiei:
• materiale
 De protectie a mesei pe care se executa punctia
 Pentru dezinfectia mucoasei vaginale-alcool iodat
 Instrumentar si materiale sterile
•ace cu diametrul de 2mm si lungime de 12-14cm
•serigi de 5-20ml.
•valve vaginale
•pense lungi porttampon, pense pentru prins colul uterin
•sonde vezicale
•eprubete
•canuala vaginala
 Alte material:irigator, tavita renala
 Medicamente:anestezice
•pacienta
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei, i se asigura intimitatea prin asezarea
paravanului in jurul patului
 Pregatirea fizica
-pacienta este rugata sa urineze (daca nu poate se face sondaj vezical)
-se aseza pacienta in pozitia ginecologica pe masa ginecologica
-se face spalatura vaginala

Executia punctiei

188
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Introduce salvele Tine valvele vaginale
vaginale(una superior, departate
alta inferior)
Serveste medicului
pensa pentru prins
colul uterin
Prinde colul uterin cu Preia pensa de col, o Serveste medicul cu
pensa fixeaza cu mana tamponul imbibat cu
alcool iodat fixat in
porttampon
Dezinfecteaza fundul Ofera seringa cu
de sac posterior al anestezic, cu acul
vaginului adaptat

Injecteaza anestezicul Ofera acul de punctie


si asteapta efectul adaptat la seringa de
anesteziei 20ml pentru punctie
Executa punctia,aspira Preia seringa cu lichid, Supravegheaza
lichidul introduce lichidul in culoarea fetei,
eprubete respiratia, pulsul
Retrage acul de
punctie, badijoneaza
locul punctiei cu
tamponul imbibat in
alcool iodat
Indeparteaza pensa de
prins colul uterin si
valvele vaginale
Aplica tampon vaginal

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 Pacienta se transporta la pat,
 se supravegheaza semnele vitale
Pregatirea produsului pentru examinare
 Eprubetele cu lichidul extras se eticheteaza si se trimit la laborator;
din lichidul purulent se fac insemantari pe medii de cultura
 Examenul macroscopic:se examineaza aspectul lichidului seros,
purulent, hemoragic sau sange pur.

189
Notarea punctiei:
 Se noteaza in FO cantitatea de produs extras, aspectul si
continutul lui.

PUNCTIILE BIOPSICE

Definitie: Punctia biopsica reprezinta introducerea unui ac de punctie


intr-un organ pentru recoltarea unui fagment de tesut.
Punctia se practica pe:splina, rinichi, ganglioni limfatici, plamani, tumori
solide.
Scop:
• Explorator
 Examen histopatologic al tesutului extras pentru stabilirea
diagnosticului de certitudine.
Indicatii:
 Imbolnavirea unui organ mai sus mentionat.
Locul punctiei:
 In functie de organul afectat:
•punctia hepatica:fata anterioara sau laterală a ficatului pe linia
mediana imediat sub rebordul costal sau in plina matitate (daca
ficatul este marit)
•punctia splenica:spatial VII sau IX intercostals stang, intre linia
axilara anterioara si cea medie
•punctia renala:regiunea lombara, in dreptul discului intercostal
L1-L2 la 8cm de linia mediana; se preferă punctia rinichiului drept
fată de cel stang, pentru a evita lezarea splinei sau a unor vase
mari
•punctia ganglionara si a tumorilor solide: locul se alege in functie
de masa ganglionara sau tumorala selectionata pentru examinare
histopatologica.
Pregatirea punctiei:
• materiale
 De protectie a mesei pe care se executa punctia
 Pentru dezinfectia tip II
 Instrumentar si material sterile
•2-3 ace cu diametrul de 2mm si lungime de 10cm, cu bizoul alungit
•ace pentru anestezie

190
•serimgi de 5-20ml.
•pense hemostatice
•lame pentru microscop
• Medicamente:anestezice, tonice-cardiace, hemostatice
•pacient
 Pregatire psihica
-se informeaza pacientul cu priviere la scopul punctiei si la pozitia in care
va sta in timpul punctiei
 Pregatirea fizica
-se controleaza, cu cateva zile inainte, timpul de sangerare, timpul de
coagulare, timpul de protombina, numarul trobocitelor
-se administreaza cu 2 zile inaintea punctiei medicatie cuagulanta,
tonico-capilara(vitamina K,C, preparate de calciu) care se continua si
dupa punctie 1-2 zile( aceasata pregatire se face indeosebi pentru
punctia hepatica, splenica, renala)
-se asigura pozitia:
• punctia hepatica-decubit dorsal cu trunchiul usor ridicat sau decubit
lateral stang cu mana dreapta sub cap
•punctia splenica-decubit dorsal cu membrele superioare pe langa corp
sau decubit lateral drept cu mana stanga sub cap
•punctia ganglionara si a tumorilor solide-in functie de localizare si
marimea lor.
Executia punctiei
-se face de catre medic ajutat de 2 asistente medicale
Medicul Asistenta1 Asistenta 2

Stabileste locul Aseaza materialul de Aseaza pacientul in


punctiei protectie pe pat pozitia recomandata
de medic

Mentine pacientul in
pozitia adecvata
Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le Isi spala mainile, le
dezinfecteaza dezinfecteaza dezinfecteaza
Dezinfecteaza tipII Serveste medicului
locul punctiei seringa incarcata cu
anestezic

Injecteaza anestezicul Serveste medicului


si asteapta efectul manusile sterile si
anesteziei campul chirurgical

191
Aseaza campul sub
locul punctie
Dezinfecteaza locul Serveste acul de
punctiei punctie
Executa punctia,
aspira tesut
Preia seringa Supravegheaza
functiile vitale

Retrage acul de Badijoneaza locul


punctie punctiei cu tincture de
iod
Aplica pansament Imbraca pacientul si il
steril, uscat la locul aseaza comod in pat
punctiei, fixeaza
pansamentul cu o fasa

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


 Se asigura repausul pacientului la pat 24-48h in decubit lateral
drept pentru punctia hepatica, in decubit dorsal dupa punctia
splenica si renala
 se supravegheaza starea generala si semnele vitale
 la locul punctiei se aplica punga cu gheata
 se administreaza calmante ale tusei daca este cazul
 Se supravegheaza aspectul pansamentului
 Se supravegheaza urina 3-4 zile dupa punctia renala pentru a
sesiza aparitia hematuriei
Pregatirea produsului pentru examinare
 Fragmente de tesuturi se indeparteaza din ace prin insuflare de
aer cu seringa si sunt pregatite de catre medic sub forma de
amprente pe lama de sticla sau sub forma de frotiuri
 Se intocmeste cererea de trimitere analize catre laboratorul de
anatomie patologica
Accidente:
 Tuse instantanee sau hemotorax moderat determinat de atingerea
pleurală
 Hemoragie care se combate prin administrarea medicatiei
hemostatice

De stiut: De evitat:
•acele de punctie se sterilizeaza •miscarea pacientului in timpul
numai prin caldura uscata punctiei poate duce la ruperea

192
acului si lezarea organului
punctionat.

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI


PATOLOGICE
193
GENERALITATII

Importanta examenelor de laborator


 Confirma sau infirma diagnosticul clinic
 Reflecta evolutia bolii si eficacitatea tratamentului
 Confirma vindecarea
 Semnaleaza aparitia unor complicatii
 Permit depistarea imbolnavirilor infectioase la persoanelor
(sanatoase) fara simptomatologie purtatoare de germeni patogeni
Rolul asistentei medicale
-asistenta medicala trebuie sa respecte urmatoarele regulii
 Orarul recoltarilor
 Pregatirea psihica
 Pregatirea fizica-regim alimentar, repaus la pat, asezarea in pozitia
corespunzatoare in functie de recoltare
 Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare recoltarii
 Efectuarea tehnicii conform protocolului
 Etichetarea produsului, prin scrierea pe etichete bine fixate pe
recipient
 Completarea imediata si corecta a cereri de analiza care va
cuprinde: data recoltarii; numele si prenumele;CNP;numarul
salonului;sectia unde este internat;natura produsului;analiza ceruta
 Sa le trimeata imediat,pentru a se evita altararea lor, astfel incat
acestea sa ajunga la laborator in starea in care au fost prelevate
din organism, iar cand se transporta in alta unitate, sa le ambaleze
corespunzator
De stiut:
 Produsele recoltate pentru examene bacteriologice nu se
amesteca cu substante antiseptice sau fixatoare
 Recoltarea produselor pentru examene bacteriologice se va face in
conditii de perfecta asepsie si urmarindu-se ca produsul recoltata
sa nu se suprainfecteze cu germeni proveniti di aer, de pe
instrumente, de la bolnavi sau de la asistenta medicala
RECOLTAREA SANGELUI

194
Sangele se recolteaza pentru examene:
•hematologice
•biochimice
•bacteriologice
•parazitologice
•serologice
•imunologice
•alergologice
Recoltarea se face prin
•intepare -la adult:pulpa degetului, lobul urechii
-la copil:fata plantara a halucelui(degetul mare de la picior),
calcai, pulpa degetelor 3,4,5 de la mana
•punctie venoasă
•punctie arterial

Recoltarea sangelui venos cui sistemul vacutainer

Avantaje
•utilizarea aceste metode de prelevare asigura:
 Confortul pacientului
 Calitatea probei de sange
 Securitatea personalului medical
Pregatire:
•materiale
 Holder-un tub de material plastic care prezinta, la partea
superioara, amboul la care se ataseaza acul de punctie prin
infiletare, iar la partea inferioara, 2 aripioare
 Acul de punctie
 Tuburi vacutainer cu dopuri de diferite culori conventionale
•pacient
 Pregatirea psihica
-se anunta s ii se explica necesitatea si inofensitatea tehnicii
 Pregarirea fizica
-recoltarea se face de obicei dimineata, pe nemancate
-se aseaza pacientul in sezut, pe scaunul de recoltarea sau in decubit
dorsal, confortabil, cu membrul superior in abductie si extensie

Executie:
Asistenta medicala
 Eticheteaza vacutainerele

195
 Se spala pe maini cu apa si sapun
 Imbraca manusile sterile
 Verifica banda de siguranta a cului9integritate, valabilitate)
 Infileteaza capatul liber al acului la holder
 Alege locul punctiei si il aseptizeaza
Executa punctia venoasa
 Introduce tubul(vacutainer)in holder apucand aripioarele cu indexul
si mediul (al 2 si 3 de la degetul mare) iar cu policele impinge tubul
in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a dopului
 Dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holder prin miscari
de impingere asupra aripioarelor laterale si se face miscari usoare
de inclinare-rasturnare pentru omogenizare cu aditivul
 Se introduce tubul urmator
 Se retrage acul din vena si se face o compresiune asupra locului
punctiei timp de 1-3 min fara a flecta antebratul pe brat

De stut:
Tuburile vacutainer se utilizeaza in functie de codul de culoare a dopului
de cauciuc astfel:
 Rosu, portocaliu, galben- pentru biochimie
 Negru- pentru determinarea VSH-ului (se agita dupa recoltare
printr-o miscare lenta)
 Bleu-pentru determinari de cuagulare
 Mov –pentru determinari hematologice(se agita dupa recoltare
printr-o miscare lenta)
 Verde –cu heparina pentru analize biochimice

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

196
Definitie:
Exudatul faringian este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator
faringian.
Scop:
 explorator :
-depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea
tratamentului
-depistarea persoanelor sanatoase purtatoare de germeni
Pregatire:
•materiale
 de protectie: masca de tifon
 sterile: spatula lingual,eprubeta cu tampon,eprubeta de cultura,ser
fiziologic sau glicerina 15%,anse
 nesterile:tavita renala,stativ pentru eprubete,lampa de spirt si
chibrite
•pacient
 Pregatirea psihica
-se anunta pacientul si i se explica tehnica
 Pregatirea fizica a pacientului:
- se anunta sa nu manance si sa nu bea apa
-sa nu se instileze solutii dezinfectante in nas, si sa nu faca gargara
-se aseaza pacientul pe un scaun
Executie
 se recolteaza inainte de administrarea de antibiotice sau sulfamide
 asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza cu alcool
 isi pune masca de protective
 invita pacientul sa deschida gura si inspecteaza fundul de gat
 deschide epubreta cu tamponul faringian
 flambeaza gatul eprubretei si o inchide cu dop steril
 apasa limba cu spatula lingual
 cu tamponul faringian sterge depozitul de pe faringe si amigdale,
dezlipeste o portiune din falsele membrane(cand este cazul)
 flambeaza gura eprubetei care se inchide cu dopul flambat
 la indicatia medicului, intinde produsul obtinut pe lame se sticle
frotiuri colorate sau insemanteaza imediat pe medii de cultura
 se spala pa maini cu apa si sapun

Pregatirea produsului pentru laborator


 se transporta produsul de laborator evitand suprainfectiile
Notarea in foaia de observatie

197
 se noteaza data recoltarii , numele si prenumele persoanei careia a
efectuat recoltarea
 daca sau facut insamantare sau nu

De stiut: De evitat
•timpul scur de la recoltare la •imbibarea tamponului cu saliva
insamantare sa nu depaseasca 5- •atingerea dintilor
6h
•inainte de recoltare se inspecteaza
regiunile de unde urmeaza sa se
recolteze

RECOLTAREA SECRETIEI NAZALE,OTICE SI


OCULARE

198
Recoltarea secretiei nazale:
 recoltarea se face cu un tampon mai subtire fixat pe un porttampon
de sarma usor indoita, cu care se poate patrunde in nazo-faringe
sau tampon pentru exudat
 pentru examinari virusologice, recoltarea se face prin suflarea
puternica a nasului intr-o cutie Petri sterile, fie prin spalare nazo-
faringiana
Executie:
 pacientul este asezat in pozitie sezand, cu capul in extensie fortata
 se injecteaza in fosele nazale o solutie izotonica de NaCl sterile, cu
ajutorul unei seringi ce se prelungeste cu un tub de cauciuc de 2-
4cm
 capatul liber al tubului este taiat oblic si se introduce in una din
fosele nazale si se injecteaza Solutia de spalatura
 pacientul apleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichid
intr-o cutie Petri sterile
 se trece imediat lichidul intr-o eprubeta etichetata si se trimite la
laborator
 daca se intarzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi asezat
la gheata
Recoltarea secretiei otice
 se face,cu tamponul, sub control visual(otoscopic), din conductul
auditiv extern
 flora

199
Sondajul gastric

Anatomie
Faringe-15cm
Esofag-25 cm
Ambele(Faringe+Esofag) 40cm care sunt formate din:
A. Segment cervical 5-6cm. sfincterul superior, diametru=1.5cm
C6
B. Segment toracic 13-18cm.unghiul Luis la nivelul T4,
diametru=1,6cm
C. Segmet abdominal 1-3cm sfincterul inferior, diametru=1,6-
1,9cm
Esofagul are urmatoarele functii:
-functie progresiva-progreaseaza alimentele in stomac

200
-functie permisiva-permite patruderea alimentelor in stomac si evacuarea
aerului din stomac.Producerea vomelor( refluxul deschiderii cardiei,
sfincterul inferior)
-functie restrictive-impiedica patruderea aerului in stomac(sfincterul
superior) si reflux in esofag (sfincterul inferior)
Cardia-este orificiul superior al stomacului prin care acesta comunica cu
esofagul.Acest orificiu este inconjurat de un inel muscular, sfincterul
esofagian inferior,asadar sfincterul esofagian inferior apartine cardiei.

201
202
Definitie Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui
tub de cauciuc - sonda gastrica Faucher sau Einhorn prin
faringe şi esofag în stomac.
Scop explorator

- recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării


funcţiei chimice şi secretorii (chimismul gastric)
-pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului

terapeutic
-evacuarea conţinutului stomacal toxic
-curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine
depuse
-hidratarea şi alimentarea bolnavului
-introducerea unor substanţe medicamentoase

Indicatii -în gastritele acute sau cronice, boala ulceroasă


de protecţie
Materiale  două şorţuri din cauciuc sau din material plastic
 muşama şi aleză
 manusi
 prosoape

203
sterile
 sonda Faucher sau Einhorn
2 seringi de 20 ml
 pense hemostatice
 eprubete

nesterile
 tăviţă renală
 tavă medicală
 pahar cu apă aromată
 pahar cu apă pentru proteză
 recipient pentru colectare

medicamente
 la indicaţia medicului

psihic:
 se informează pacientul şi i se explică necesitatea
Pregatirea tehnicii
pacientului  este rugat să respecte indicaţiile date în timpul
sondajului

fizic:
 se aşează pacientul pe un scaun cu spetează, cu
spatele cât mai drept
 se protejează cu şorţul de cauciuc sau de material
plastic
 i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
şi se aşează într-un pahar cu apă
se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru
a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală
 este solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării
examenului

Tehnica de
executie  asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
 îşi pune mănuşile sterile

204
 umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin
faringe şi esofag
 se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul
cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi torace
 prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a
sondei ca pe un creion
 cere pacientului să deschidă larg gura , să respire
adânc şi introduce capătul sondei până la peretele
posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii,
invitând bolnavul să înghită
 prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este
împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 40-50cm
citit la arcada dentară)
 verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea
conţinutului stomacal cu ajutorul seringii
 se fixează sonda
 aşează la extremitatea liberă a sondei balonul
Erlenmeyer(când se colectează pentru o probă) sau
aspiră sucul gastric cu seringa
 pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este
rugat să-şi contracte pereţii abdominali
 extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu
prudenţă, după comprimarea ei cu o pensă hemostatică
pentru a împiedica scurgerea conţinutului în faringe (de
unde ar putea fi aspirat de pacient)
 când capătul liber al sondei ajunge în gura
pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează
sonda
 goleşte conţinutul sondei în vasul colector
 aşează sonda în tăviţa renală
 tubajul gastric se efectuează în condiţii de asepsie
 sondajul gastric se poate efectua şi pe cale
endonazală cu sonda Einhorn
 pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia,
culoarea feţei; verificarea căii de pătrundere a sondei se
face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă
- apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile
respiratorii
 o formă particulară de sondare în scop hemostatic

205
este introducerea sondei Blakemore

Ingirjirea - i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura


ulterioară a - se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie
pacientului - se îndepărtează tăviţa şi şorţul de cauciuc
- i se oferă proteza dentară (după caz)
- se aşează pacientul în poziţie comodă
Pregătirea - se determină cantitatea evacuată
produsului - se completează formularele de recoltare
pentru - se trimit probele etichetate la laborator
examenul de
laborator
Reorganizare ; - se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul
notare în foaia macroscopic al sucului gastric extras
de observaţie

 Greaţă şi senzaţie de vărsătură; se înlătură fie


printr-o respiraţie profundă, fie se efectuează anestezia
Accidente faringelui cu o soluţie de cocaină 2%
 Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de
tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza, se îndepărtează
sonda
 Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare;
desfundarea se face prin insuflaţie cu aer
 Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie
De evitat - ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase
(provoacă greaţă pacientului)

206
SONDA EINHORN

Introducerea sondei Blackmore


Pentru compresia segmentară a esofagului şi a cardiei în vederea
unui tamponament esofagian se folosesc mai multe de sonde, dintre care
cea mai utilizată este sonda Blackmore.

Scop:

realizarea hemostazei în hemoragia digestivă superioară prin ruptura


varicelor esofagiene:
 când cantitatea de sânge pierdută este importantă şi/sau
persistentă peste 2 u (1000 ml);
 când tulburările hemodinamice nu se restabilesc după umplere
vasculară cu 1000 ml;

Pregătire materiale
 sonda Blackmore cu dublu balonas

207
 sondă gastrică, laringoscop seringi de 20 ml

LARINGOSCOP

 pense hemostatice

 comprese

 aparat de aspiraţie;

 vas colector;

 medicamente:
o -soluţie novocaină, cocaină pentru anestezie
o -substanţă lubrifiantă

Pregatirea pacientului

208
 psihic:
 se anunţă şi se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii
o fizic:
o se evacuează conţinutul gastric;
o se verifică etanşeitatea şi funcţionalitatea balonaşelor;
o se lubrifiază sonda Blackmore;
o se face anestezia orificiilor nazale;
o se verifică aparatul de aspiraţie;
o se reperează pe sondă distanţa nas-ombilic

Efectuare
 se introduce sonda endonazal, este împinsă progresiv şi prin
mişcări de degluţie va fi înghiţită până la marcaj (reflexul de sânge sau
suc gastric dovedeşte prezenţa ei în stomac);
 se umflă balonaşul gastric cu 200-250 ml aer;
 se trage sonda astfel ca balonaşul să fie în dreptul joncţiunii eso-
cardiale
 se fixează la orificiul nazal printr-un sistem de prindere (guleraş)
 se umflă balonaşul esofagian 60-80 ml aer
 se aspiră conţinutul sondei
 se ataşează sonda la punga colectoare care va fi situată decliv
(sifonaj).
 se verifică permanent presiunea din balonaşe prin intermediul
manometrului;
 presiunea necesară asigurării homeostazei este de 50-60 mm Hg
 se supraveghează fixarea, permeabilitatea sondei, tensiunea
arterială şi pulsul;
 se supraveghează episodul hemoragic;
 se va înscrie cantitatea de aer injectat pe fiecare tub al balonaşului;
 pentru prevenirea ischemiei mucoasei şi ulcerarea bazei esofagului
se controlează presiunea balonaşului – 50 – 60 mm Hg; se dezumflă
periodic balonaşul esofagian, la 4 ore, timp de 15 minute;

 dacă strângerea nu este controlată, balonaşul gastric se umflă 300


ml, dar volumul de aer să nu depăşească 100 ml în balonaşul esofgian.

209
Sondajul duodenal
Definitie Sondajul sau tubajul duodenal constă din introducerea
unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realizând o
comunicare între duoden şi mediul exterior.
explorator
 extragerea conţinutului duodenal format din
Scop conţinut gastric, bilă (A, B, C), suc pancreatic şi secreţie
proprie
 aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor
extrahepatice
 descoperirea unor modificări anatomo-patologice
ale organelor care dau aspectul, cantitatea, compoziţia
chimică sau morfologică a sucurilor extrase prin sondaj
 evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului
sau căilor biliare

terapeutic
 drenarea căilor biliare şi introducerea unor
medicamente care au acţiune directă asupra ficatului, a
căilor biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor acţiona
fie local, fie se vor resorbi prin pereţii intestinali,
ajungând prin vena portă în ficat, de unde apoi vor fi
excretate împreună cu bila în căile biliare, urmând calea
circulaţiei entero-hepatice

alimentţie artificială
 se introduc lichide hidratante şi alimente lichide în
organismul pacienţilor inconştienţi sau cu imposibilitate
de înghiţire

aspiraţie continuă
 în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale
 după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv
(postoperator)

210
Generalităţi  se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare
 se pot localiza procesele patologice hepatobiliare,
prin separarea bilei veziculare de cea hepatică din
conţinutul sucului duodenal
 analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea
fermenţilor din conţinutul lui
 recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul
duodenal

de protecţie
 muşama şi aleză
Pregatirea
 sorţ de cauciuc sau alt material impermeabil
materialelor
 manusi
sterile
 sonda Einhorn
 2 seringi de 20 ml
 pensă hemostatică
 medii de cultură , eprubete
nesterile
 tăviţă renală
 tavă medicală
 stativ pentru eprubete
 pahar cu apă aromată
 pernă cilindrică dură sau pătură rulată
 hârtie de turnesol roşie şi albastră
medicamente
 sulfat de magneziu 33%
 ulei de măsline
 novocaină
 soluţii necesare hidratării şi alimentării(materialele
se vor alege în funcţie de scopul sondajului)
psihic:
- se informează pacientul
Pregătirea - i se explică necesitatea tehnicii
pacientului
fizic:
- pacientul va fi nemâncat

211
- se izolează patul cu un paravan
- se protejează cu muşamaua şi aleza
- se aşează pacientul în poziţie şezând la marginea
patului
- se protejează cu şorţul din material plastic
- i se dă taviţa renală să o ţină sub bărbie

 asistenta se spală pe mâini


Execuţie  îmbracă mănuşile
 prinde sonda(umezită) cât mai aproape de olivă şi
o introduce cu blândeţe prin cavitatea bucală sau nazală
până în faringe
 cere pacientului să respire adânc, cu gura
deschisă şi să înghită de câteva ori până când oliva
trece în esofag
 cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la
marcajul 45cm la arcada dentară, moment în care se
consideră că sonda a trecut de cardia şi a pătruns în
stomac
 se aşează pacientul în decubit lateral drept, cu
trunchiul uşor ridicat şi capul mai jos,coapsele flectate
pe bazin
 se introduce perna cilindrică sub regiunea
hepatică
 se împinge uşor sonda spre pilor până la marcajul
60cm
 se continuă introducerea sondei cu răbdare şi
atenţie concomitent cu acţiunea de înghiţire a ei de
către pacient(1-2cm la 3-5min)
 când diviziunea 75cm se află la arcada dentară,
oliva sondei a ajuns în duoden(după cca 1-1 ½ ore de la
pătrunderea ei în stomac)

verificarea poziţiei sondei


 dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are
aspectul bilei, se verifică dacă sonda a ajuns în duoden
sau s-a încolăcit în stomac
 se insuflă 60ml de aer prin sondă cu seringă şi
după un minut se aspiră; dacă sonda a ajuns în duoden

212
se recuperează mai puţin de 20ml
 se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi
extras dacă sonda a ajuns în duoden, dar poate fi
extrasă dacă ea se află în stomac
 se face control radiologic, sonda urmărindu-se sub
ecran, ea fiind vizibilă datorită impregnării cu săruri de
plumb

captarea bilei
 după 1-1 ½ ore de la pătrunderea sondei în
stomac, la capătul liber al sondei apare bila
A, coledociană, de culoare galben-aurie, care se
colectează într-o eprubetă
 se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de
turnesol
 se introduc prin sondă 40ml soluţie sulfat de Mg
33%, sterilă, încălzită la temperatura camerei pentru a
favoriza drenarea bilei veziculare
 se închide extremitatea liberă a sondei prin
înnodare sau cu o pensă
 după 15-30min se deschide sonda şi se
colectează 30-40ml bilă vâscoasă de culoare închisă
castanie –bila B, veziculară
 la indicaţia medicului se pot recolta 3-5ml bilă B
într-o eprubetă sterilă sau pe medii de cultură pentru
examen bacteriologic
 după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară
care provine direct din ficat –bila C, hepatică; aceasta,
fiind în cantitate mai mare, se va capta într-un recipient
corespunzător
 extragerea sondei se face după ce se insuflă
câţiva ml de aer şi se închide capătul liber cu o pensă
 extremitatea sondei se va ţine sub nivelul
stomacului pacientului pentru a împiedica scurgerea
conţinutului ei în faringe sau în cavitatea bucală
 se goleşte conţinutul sondei şi se aşază în tăviţa
renală

sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden


datorită unui spasm piloric; închiderea şi deschiderea

213
duodenului fiind reglată de reacţia conţinutului gastric se
încearcă neutralizarea sucului acid stomacal cu
bicarbonat de sodiu soluţie 10% 20-40ml
 relaxarea spasmului piloric se poate face prin
administrare de medicamente antispastice
Spasm piloric-ingustarea sfincterului situat intre stomac
si duoden datorita unei leziuni ulceroase sau tumorale a
zonei pilorului
 în cazul înnodării sondei în stomac, extragerea se
va face cu atenţie pe cale bucală cu ajutorul unei
spatule linguale şi a unei pense (chiar dacă a fost
introdusă pe cale endonazală)
 relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin
introducerea a 5-10ml novocaină soluţie 1-2%

Ingrijirea  se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea


ulterioară a gurii
pacientului  se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie
 se îndepărtează şorţul din material plastic
 se aşează pacientul în poziţie comodă

Pregătirea  se determină cantitatea de bilă obţinută


produsului  se etichetează recipientele
pentru examen  se trimit probele la laborator
de laborator Se reorganizează şi se notează în f.o.

Accidente  înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor


stomacali în timpul senzaţiei de vărsături
 încolăcirea sondei în stomac
 greţuri şi vărsături
 imposibilitatea drenării bilei cauzată de un
obstacol funcţional(spasmul sfincterului Oddi) sau
anatomic(coagularea bilei vâscoase)

De evitat  aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei

214
 oboseala pacientului prin prelungirea duratei
sondajului peste 3h
 grăbirea înaintării sondei
 depăşirea duratei de execuţie >31/2h

215
SONDAJUL VEZICAL
Definitie = introducerea unei sonde sau cateter, prin uretra, in
vezica urinara.
explorator = recoltarea unei cantitati de urina pentru
Scop: examene de laborator;

terapeutic -golirea continutului (daca acesta nu se


produce spontan);
- depistarea unor modificari patologice ale uretrei si
vezicii urinare;
- executarea unor procedee de tratament prin
sonda.

Materiale  tava medicala


necesare:  recipient (pentru urocultura);
 doua sonde sterile
 seringi sterile(pentru umplerea balonasului )
 gel lubrefiant
 ser fiziologic
 tampoane de vata sterile
 antiseptic
 manusi sterile
 comprese sterile
 camp steril decupat ptr. regiunea organelor
genitale
 punga colectoare de urina
 tavita renala pentru colectarea urinei
 musama si aleza
 pense hemostatice sterile
 tavita renala pentru colectarea urinei
 materiale pentru toaleta organului genital externe
(sapun, lubrefiant

216
 bazinet

Pregatirea psihica si fizica


 Se anunta bolnava si i se explica necesitatea
SONDAJUL tehnicii.
VEZICAL LA  Se anunta bolnava sa nu manance.
FEMEIE
 Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul
bolnavei cu un paravan.
 Se asaza musamaua si aleza.
 Se asaza bolnava in decubit dorsal, cu genunchii
ridicati si coapsele indepartate (pozitie ginecologica).
 Se indeparteaza perna de sub capul bolnavei, iar
patura se ruleaza la picioare
 Se acopera bolnava lasand accesibila numai
regiunea vulvara.
 Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavei.
 Se efectueaza toaleta regiunii vulvare cu apa si
sapun

Efectuarea tehnici
 Spalare pe maini cu apa curenta si sapun si
dezinfectare cu alcool.
 Se pun manusile sterile
 aseazare in partea dreapta a bolnavei si cu
policele si indexul mainii stangi se indeparteaza labiile
si se evidentiaza meatul urinar.
 aseptizarea meatului urinar- se sterge orificiul
uretral de sus in jos, in directia anusului si nu invers;
tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere!
 Operatia se repeta de 2-3 ori.
 se prinde intre degete mediu si inelar ale mainii
drepte si se lubrifiaza
 Sonda se orienteaza cu ciocul inainte si in sus,
tinand-o ca pe un creion in timpul scrisului.
 Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-
5 cm cu varful cudurii spre simfiza pubiana.
 Paralel cu inaintarea sondei se coboara

217
extremitatea externa a sondei, printr-o miscare in
forma de arc
 Scurgerea urinei confirma prezenta sondei in
vezica

 Primele picaturi de urina se scurg in tavita


renala si in continuare se goleste vezica intr-un
recipient pregatit sau se recolteaza potrivit scopului
(hemocultura, examene biochimice etc.).
 Se penseaza sonda la capatul extern si se
indeparteaza prin miscari inverse celor cu care s-a
introdus.
 Spalare pe maini cu apa curenta si sapun!

SONDAJUL Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:


VEZICAL LA  Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea
BARBAT tehnicii..
 Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul
bolnavului cu un paravan.
 Se asaza musamaua si aleza.
 Se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu
picioarele intinse si usor indepartate
 Se indeparteaza perna de sub capul bolnavului,
iar patura se ruleaza la picioare.
 Se acopera bolnavul lasand accesibila numai
regiunea genitala
 Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului.
 Se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si
sapun.

Efectuare
 spalare pe maini cu apa si sapun
 se imbraca manusi sterile
 se spala bine glandul cu apa si sapun si se
dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic si
tampoane cu antiseptic
 cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza
 cu mana stanga se intinde bine penisul la
verticala si se introduce in meat sonda, cu curbura

218
spre simfiza pubiana, circa 12 cm.
 cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa curga
urina care se capteaza in tavita renala, recipient sau
eprubete..

 cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza,


extremitatea externa comprimandu-se..
 spalare pe maini cu apa curenta si sapun!.
 se noteaza in foaia de observatie sondajul, data,
ora, cantitatea de urina recoltata si numele celui care l-
Ingrijiri dupa a efectuat.
tehnica

Se efectueaza toaleta regiunii


Bolnava va fi supravegheata in repaus la pat
Evaluarea procedurii
-pacientul exprimă stare de confort, nu acuză dureri
- nu sunt semne de infecţie urinară, urina este limpede;
- observaţi aspectul meatului urinar şi aspectul urinii
- măsuraţi temperatura corpului
- anunţaţi medicul dacă constataţi vreun semn de
infecţie
- recoltaţi o probă de urină pentru a fi examinată la
laborator

Incidente,accidente
-infecţii urinare joase (cistite)şi ascendente (nefrite,
pielonefrite): se produc mai ales prin nerespectarea
regulilor de asepsie; apar după sondajele prelungite;
- leziuni mecanice ( hemoragii, căi false, leziuni
sfincteriene)
-hemoragia “ex vacuo” prin evacuarea bruscă a unui
“glob” vezical

Descrierea sondelor

FOLEY: simple ( 2 canale) sau cu canal suplimentar


pentru lavaj vezical prezintă:
 un canal pentru evacuarea urinii: se conectează
la punga colectoare

219
 un canal pentru umflarea balonaşului pentru
prevenirea ieşirii sondei (cu volume diferite de la 5 la
30 ml

Nelaton
 nu au balonaş de fixare
 sunt mai rigide
 folosite pentru sondajul de scurtă durată)

220
Spălătura oculară
Definitie Prin spălătura oculară se înţelege introducerea unui
lichid în sacul conjunctival.
Scop

 terapeutic
- în procesele inflamatoare ale conjunctivei
- în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente
- pentru îndepărtarea corpilor străini

Pregatire materiale
 comprese, tampoane de vată sterile
 seringa cu canula,undină sau alt recipient
picurător
 solutia de spalatura(ser fiziologic,solutii sterile
pregatite special in farmacie,ambulate in flacoane
de 10ml din material plastic de unica folosinta,etc)
 tavita renala
Pregatire pacient psihic:
-se anunţă pacientul
- i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii

fizic:
-se aşează pacientul în poziţie şezând, cu capul
aplecat pe spate, cu privirea în sus
-se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă
-se protejează cu un prosop în jurul gâtului
-se aşează tăviţa renală lipită de gât, de partea
ochiului ce urmează a fi spălat (susţinută de bolnav
sau ajutor)
-dacă starea generală nu permite poziţia şezând,
pacientul va sta în decubit dorsal sau lateral, cu
capul aplecat înapoi
Tehnica Asistenta:

- se spală pe mâini; se dezinfectează

221
- verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C
(temperatură mai joasă declanşează reflexul de
închidere a pleoapelor)
- aşează pe cele două pleoape câte o compresă
îmbibată în soluţia antiseptică de spălare
- deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii
stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau alt
recipient) în sacul conjunctival, evitând cornea
- solicită pacientului să rotească ochiul în toate
direcţiile
- repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa
corpilor străini în lichidul de spălătură (când este
cazul)
- îndepărtează tăviţa renală
 ciocul undinei va fi ţinut la distanţă de 6-7 cm
de ochiul pacientului pentru ca eventualele mişcări
reflexe produse de acesta sau gesturile greşite ale
asistentei să nu traumatizeze ochiul cu vârful
recipientului
Ingrijiri ulterioare- usucă faţa pacientului
- aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului
- îndepărtează compresa de pe ochiul protejat
- aşează pacientul în poziţie comodă
Reorganizare,notare - se notează tehnica şi numele persoanei care a
in FO efectuat-o
- aspectul lichidului de spălătură
De evitat - infectarea ochiului sănătos prin lichidul de
spălătură de la ochiul bolnav

222
Spalatura auriculară

Definitie Prin spălătură auriculară se înţelege


spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.
Scop terapeutic
- îndepărtarea secreţiilor (puroi, cerumen)
- îndepărtarea corpilor străini ajunşi în
urechea externă accidental sau voluntar
- tratamentul otitelor cronice
Pregatire materiale - şorţuri de cauciuc sau material plastic
- seringă Guyon, vată
- lichidul de spălătură la 37°C
- soluţia medicamentoasă prescrisă
- soluţie de bicarbonat de sodiu 1‰
- masă de tratamente
- tăviţă renală
- scaun
Pregatire pacient psihic:
-se anunţă pacientul
-i se explică scopul tehnicii

fizic:
- în cazul dopului de cerumen, cu 24 ore
înainte se instilează în conductul auditiv
extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat
de Na în glicerină 1/20
- în cazul dopului epidermic se instilează
soluţie de acid salicilic 1 % în ulei de
vaselină
- în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de
legume şi cereale), se instilează alcool
- în cazul insectelor vii se fac instilaţii cu
ulei de vaselin, glicerină sau se aplică un
tampon cu alcool cu efect narcotizant
- pacientul se aşează în poziţie şezând pe
scaun
- se protejează cu prosopul şi şorţul
- se aşează tăviţa sub urechea pacientului
care va ţine capul înclinat spre tăviţă
Tehnica - asistenta se spală pe mâini

223
- verifică temperatura lichidului de
spălătura şi încarcă seringa Guyon
- cere pacientului să deschidă gura
(conductul se lărgeşte şi conţinutul
patologic se îndepărtează mai uşor)
- trage pavilionul urechii în sus şi înapoi
cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează
lichidul de spălătură spre peretele
postero-superior şi aşteaptă evacuarea
- operaţia se repetă la nevoie
- se usucă conductul auditiv extern
- medicul controlează rezultatul spălăturii
prin otoscopie
- se introduce un tampon de vată în
conduct
- se aşează pacientul în decubit dorsal
1/2-1 oră
- se examinează lichidul de spălătură
Accidente vărsături,
 ameţeli,
 lipotimie,
 dureri,
 traumatizarea timpanului datorate
presiunii prea mari
Reorganizare,notare in FO se notează tehnica şi rezultatul
spălăturii (corpi străini extraşi etc.)

224
Spălătura gastrică
Definitie Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea
conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de
exsudate şi substanţe străine
Scop terapeutic
- evacuarea conţinutului stomacal toxic

Indicatii  intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice


 stază gastrică însoţită de procese fermentative
 pregătirea preoperatorie în intervenţiile de
urgenţă sau pe stomac
 pregătirea pentru examen gastroscopic

Contraindicatii  intoxicaţii cu substanţe caustice


 hepatite cronice; varice esofagiene
 îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate
 ulcer gastric în perioada dureroasă
 cancer gastric
Materiale de protecţie:

- 2 şorţuri din material plastic


- muşama, traversă
-manusi sterile
- sonda gastrică Faucher
- 2 seringi de 20 ml
- pensă hemostatică

nesterile
- cană de sticlă sau de metal de 5 l
- pâlnie, apă caldă la 25-26°C
- recipient pentru captarea lichidului (găleată,
lighean)
- scaun

225
medicamente
- cărbune animal, alt antidot la indicaţia medicului
Pregatirea psihic:
pacientului - se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a
colaborării sale

fizic:
- se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu
un prosop în jurul gâtului
- se aşează şorţul de cauciuc
- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
- i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub
bărbie (pentru captarea salivei şi pentru imobilizarea
pacientului)
Executie -asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşi sterile
şi şorţul de cauciuc
-umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi
îi fixează capul între mână şi torace
-cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc
-introduce capătul sondei până la peretele posterior
al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii
invitând pacientul să înghită
-prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin
mişcări blânde de împingere ajunge în stomac (la
marcajul 40-50 cm la arcada dentară)
-la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se
aduce la nivelul toracelui pacientului
-se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se
umple pâlnia
-se ridică pâlnia deasupra capului pacientului
-înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu
30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală
pentru a se aduna în ea lichidul din stomac
-se goleşte conţinutul pâlniei în vasul collector
-se repetă operaţia până ce lichidul este curat,
limpede, fără resturi alimentare sau substanţe străine
-se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber
al sondei după care se extrage cu atenţie, pentru a
se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de
unde ar putea fi aspirat de pacient

226
Pregătirea  dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea
produsului pentru unor substanţe toxice ingerate accidental sau
examen de voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va
laborator păstra pentru examinarea de către medic, iar un
eşantion va fi trimis la laborator

reorganizarea şi notarea în FO

Accidente  dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătură, se


indică respiraţie profundă sau se face anestezia
faringelui cu soluţie de cocaină 2%
 sonda poate ajunge în laringe, apare reflexul
de tuse, hiperemia feţei apoi cianoza - se retrage
sonda
 sonda se poate înfunda cu resturi alimentare -
se îndepărtează prin insuflaţie de aer cu seringa
 se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie

227
Spalatura vezicii urinare = introducerea unei solutii
medicamentoase, prin sonda uretrala, in vezica
urinara, cu scopul indepartarii exsudatelor patologice
SPALATURA rezultate din inflamatia peretilor vezicii..

VEZICALA Materiale necesare:


 tava medicala;
 doua sonde sterile (una de rezerva)
 lubrefiant
 ser fiziologic steril;
 tampoane de vata sterile;
 manusi sterile
 tavita renala pentru colectarea urinei;
 musama si aleza;
 doua pense sterile;
 tavita renala pentru colectarea urinei;
 materiale pentru toaleta organului genital externe
 seringa Guyon sau irigator prevazut cu
ramificatie in T a tubului de cauciuc, cu robinet, instalat
pe stativ;
 solutie de injectat (pentru spalatura) circa 1 litru
incalzita la temperatura corpului (ser fiziologic, solutie
rivanol 0,1-2% ; solutie de nitrat de argint 1-4%o ; acid
boric 3%).)
 Tehnica incepe cu efectuarea sondajului vezical
(la femeie sau la barbat).
 Se retrage seringa si se asteapta sa se scurga
lichidul introdus.

 Se repeta operatia de cateva ori pana cand se


scurge lichid clar.
· Dupa efectuarea sondajului evacuator, la
sonda se adapteaza seringa Guyon si se introduc lent
80-100ml solutie, fara sa destinda vezica.
Dupa fiecare spalatura, capatul liber al sondei
se asaza pe o compresa sterila pana la reumplerea
seringii.

228
Instilarea substantelor medicamentoasein vezica
urinara
 se face cu ajutorul unei seringi adaptate prin
intermediul unui tub de cauciuc la sonda vezicala
 introducerea se face incet ‘ avand grija de
cantitate si concentratia prescrisa de medic.

Drenarea vezicii urinare


 in unele cazuri este necesar ca sonda vezicii sa
ramana pe loc sub forma de sonda permanenta , sau
sonda a’ demeure, dandu-se posibilitatea ca urina sa
se evacueze permanent, astfel incat vezica urinara sa
ramana in stare de repaus.
 sondele utilizate a’ demeure trebuie sa fie moi si
sa nu depaseasca o grosime de 15-16 grade Charier
ptr a preveni escarele mucoasei uretale.
 Ptr femei se pot utilize sonde Pezzer, Malecot,
Casper, care prezentand cate o umflatura la capatul lor
, se fixeaza in mod automat in vezica.Este preferata
insasonda Folley, care se poate utilize si la barbati , in
lipsa ei se pot utilize sondele Nelaton sau Thiemann
care se fixeaza cu ajutorul benzilor de leucoplast.
 Conditia esentiala a bunei functionari a unei
sonde permanente este ca orificiul intern al sondei sa
fie imediat deasupra orificiului uretral al vezicii.
 Verificarea pozitiei corecte a sondei pemanente
se face prin introducerea in vezica a unei cant de lichid
, ce trebuie sa se reintoarca prin sonda intr-un flux
continuu .Daca eliminarea lichidului se face sacadat,
atunci orificiul intern al sondei se afla prea sus, urina
va stagna in vezica, pana cand va ajunge la nivelul
orificiului sondei- eliminarea va fi sacadata.
 Sonda pemanenta tip Folley poate fi mentinuta
pe loc 7-14 zile
 Sondele confectionate din cauciuc , nu vor fi
lasate pe loc mai mult de 24-48 de ore .
 Urina care se evacueaza prin sonda permanenta
va fi colectata

- intr-un sac colector de material plastic, ce poate

229
fi fixat de coapsa bolnavului
- sau intr-un urinar de sticla.

Tehnica se incheie ca si sondajul vezical.


 Sondajul vezical si spalatura vezicala se executa
in conditii de asepsie riguroasa a materialelor, mainii si
manevrelor.
 In cazul aparitiei unei rezistente in timpul
sondajului, sonda se retrage si nu se forteaza (se pot
produce traumatisme si cai false).
 Recoltarea urinei se face in recipiente sterile, in
absenta oricarei substante straine pentru a impiedica
fermentatia urinei care ar genera rezultate false ale
examinarilor.

Incidente,accidente
 Astuparea sondei se datoreaza cheagurilor de
sange intravezicale (sonda se destupa prin insuflare
de aer sau cativa ml de solutie dezinfectanta).

 Traumatisme, hemoragii si infectii.

Spalatura vaginala

230
Obiectivele procedurii
-indepartarea secretiilor
- indepartarea mirosului
- prevenirea iritatiei si escoriatiei
- prevenirea infectiei
- promovarea confortului

Pregatirea materialelor
- canula vaginala cu duza perforata (pentru reducerea presiunii lichidului)
- solutie la temperatura corpului (cantitatea si tipul recomandate de
medici)
- irigator
- pensa
- gel pentru lubrifiere
- tub de cauciuc cu pensa sau tub din material plastic cu clema
- tampoane de vata
- stativ pentru suspendarea irigatorului
- aleza, musama
- manusi de protectie

Pregatirea pacientei
 psihica:
-se instruieste pacienta si explica procedura si motivele pentru care s-a
recomandat
-se instruieste pacienta sa stea linistita si relaxata pentru a evita
eventualele senzatii neplacute
-se obtine consimtamantul pacientei

fizica:
- se asigura intimitatea
- se instruieste pacienta sa-si goleasca vezica
-se asigura pozitia corecta (ginecologica)

Efectuare
- se asambleaza echipamentul si verifica temperatura lichidului
- se verifica recomandarea medicala
- se explica desfasurarea procedurii

- se verifica daca pacienta si-a golit vezica

231
- se aseza pacienta in pozitie ginecologica
- se inveleste pacienta cu un pled si se aseza musamaua si aleza sub
pacienta
- spalarea mainilor
- se clampeaza tubul si se pune in irigator solutia la temperatura corpului
- se declampeaza tubul, se evacueaza aerul ,se reclampeaza
- imbracarea manusilor de protectie
- se face toaleta organelor genitale externe
- canula se lubrefiaza cu gel sau vaselina
- se agata punga/irigatorul in stativ la o inaltime de 50-70 cm de la
simfiza pubiana
- se indeparteaza cu o mana labiile iar cu cealalta se introduce canula in
vagin, aproximativ 8-10 cm (la 10-11 cm se atinge fundul de sac vaginal)
- se indeparteaza pensa , permite solutiei sa curga sub forta gravitatiei;
se roteste cu blandete canula in timpul irigatiei;
- se clampeaza tubul inainte de terminarea lichidului si se indeparteaza
canula cu blandete
- se spala regiunea vulvara cu apa si sapun si se usca bine cu un prosop
- se examineaza aspectul lichidului; daca lichidul contine mucus, puroi
sau sange se prezenta medicului
- se indeparteaza manusile
- se conduce pacienta la salon
- se reorganizeaza locul de munca
- se noteaza procedura in FO

Evaluarea eficacitatii procedurii


 Rezultate asteptate/ dorite:
- Spalatura s-a desfasurat fara incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperanta si demonstreaza intelegerea informatiilor
primite
- Pacienta este capabila sa-si efectueze spalatura

 Rezultatele nedorite/ ce faceti:


- Pacienta acuza senzatii neplacute, durere
- Verificati temperatura solutiei, presiunea si viteza de scurgere
- Verificati daca pacienta si-a golit vezica
- Scadeti presiunea prin coborarea irigatorului sub 50 cm

232
CLISME

Definitie
 Clisma este o forma speciala a tubajului,prin
care se introduce diferite lichide in intestinul gros(prin
anus,in rect si colon).

Scop 1. 1. evacuator
 evacuarea continutului intestinului gros
 pregatirea pacientului pentru
examinare(rectoscopie,irigoscop
 interventii chirurgicale asupra rectului

1. 2. terapeutic
 introducere de medicamente
 alimentarea sau hidratarea pacientului

Clasificare dupa  clisme evacuatoare care pot


efect fi :simple,inalte,prin sifonaj,uleioase,purgative
 clisme terapeutice – medicamentoase cu efect
local,anestezice
 clisme alimentare – hidratante
 clisme baritate – cu scop explorator
Materiale necesare de protectie
-paravan,
-musama,
-aleza,invelitoare
-manusi

sterile :
-canula rectala
-comprese
-para de cauciuc pentru copii

nesterile
-stativ pentru irigator
-irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si
10 mm diametru

233
-avita renala,bazinet
-apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru
adulti,250 ml pentru adolescenti,150 ml pentru
copil,50-60 ml pentru sugari)
-sare(1 lingurita la un litru de apa)
-ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g
la500ml)
- sapun(1 lingurita rasa la 1 li

medicamente – solutii medicamentoase in cantitatea


sau concentratia ceruta de medic
-substanta lubrifianta(vaselina)
Pregatirea psihic
pacientului -se anunta si i se explica tehnica
-se respecta pudoarea

fizic
-se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu
musamaua si aleza
-se aseaza pacientul in functie de starea generala in
pozitie :
- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor
flectate
- decubit lateral stang cu membrul inferior stang
intins si dreptul flectat
- genupectorala
-se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se
inveleste pacientul cu invelitoarea
Efectuare clisma evacuatoare simpla
-se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide
robinetul
-se verifica temperatura apei sau a solutiei
medicamentoase
-se umple irigatorul
-se evacueaza aerul si prima coloana de apa
-se fixeaza irigatorul pe stativ
-asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
,manusi de protectie

-indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga


-introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta)
perpendicular pe suprafata subiacenta, cu varful

234
indreptat inainte in directia vezicii urinare.
-dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica
extremitatea externa si se indreapta varful in axa
ampulei rectale.
-se introduce 10 – 12 cm

se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza


de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului la
aproximativ 50 cm de suprafata patului pacientului.

pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze


musculatura abdominala, sa retina solutia 10 – 15
min ute

se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se


apropie de nivelul tubului de scurgere.

se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala

pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept,


apoi de cubit dorsal pentru a usura patrunderea apei
la o adancime mai mare.

se capteaza scaunul la pat sau la toaleta

clisma inalta :
-se practica pentru indepartarea mucozitatilor,
puroiului exudatelor sau toxinelor microbiene de pe
suprafata mucoaselor
-In parezele intestinale, ocluzia intestinala
-se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm
lungime si 1,5 cm diametru, din cauciuc semirigid si
prevazut cu orificii largi
-se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in
loc de rezervor)

se umple palnia cu apa calda la 35ْ C si se deschide


robnetul sau lasand sa iasa aierul

se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul


sigmoid

-se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul

235
apei
-inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub
nivelul colonului, apa se va reintoarce in palnie
-se goleste palnia intr-un recipient
-se repeta operatia de 5 – 6 ori pana ce prin tub se
evacueaza apa curata

clisma uleioasa :
-se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui,
masline), incalzite la 38 grade C in baia de apa
-introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator
la care rezervorul este inlouit cu o palnie sau cu
ajutorul unei seringi
-se introduce la presiune joasa

aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 – 15 min

-se mentine in rect 6 – 12 ore (este bine sa se


execute seara iar pacientul va elimina dimineata un
scaun moale nedureros)
-se indica in constipatii cronice, fecalom

clisma purgativa :
-evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu
mecanica)
-se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de
magneziu (250 ml apa cu 2 linguri Mg SO4), care
prin mecanism osmotic produce o transsudatie de
lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un
scaun lichid ambundent
-se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de
bila pulbere la 250 ml apa) care are actiune
stimultanta asupra peristaltismului intestinal

Clisma terapeutica
1. clisma terapeutica
o se foloseste cand se doreste o actiune
locala asupra mucoasei, cand calea orala nu

236
este practicabila sau cand se doreste ocolirea
caii portale

o se pot administra medicamente ca :


digitala, clorura de calciu, tinctura de opiu,
chinina care se absorb prin mucoasa rectala
sau cele cu efect local ( solutii izotonice) in
microclisme picatura cu picatura ( la o ora, 1 ½
h dupa clizma evacuatoare) cu un ritm de 60
picaturi pe min

o
2. microclisme
 substanta medicamentoasa se dizolva in 10 –
15 ml apa, ser fiziologic sau solutie izotona de
glucoza si se introduce cu ajutorul unei seringi
adaptate la canula rectal

3. clisma picatura cu picatura

o se pot introduce in organism 1-2 l solutie


medicamentoasa in 24 h

o pentru mentinerea constanta a


temperaturii solutiei se vor folosi rezervoare
termostat sau se inveleste irigatorul intr-un
material moale vata, perna electrica

o se foloseste in scop anestezic ( cand


narcoza prin inhalatie este contraindicata)
eterul putand fi administrat sub forma unei
clisme picatura cu picatura

o pentru efectul local se utilizeaza clismele


cu bicarbonate de Na, infuzie de musetel,
cortizon, vitamina A, decoct de usturoi

237
INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE
Tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30
-35 cm lungime si 8-12 mm diametru, cu marginile
extremitatilor rotunjite

Scop  eliminarea gazelor din colon in caz de


meteorism abdominal (imposibilitatea de a elimina
gazele in mod spontan)

Materiale  materiale – de protectie (musama, aleza,


necesare invelitoare, paravan)
 materiale sterile (tub de gaze, comprese,
substanta lubrifianta)

Pregatirea  pacient - psihic : se anunta si se explica


pacientului tehnica
- fizic : se izoleaza patul cu paravan, se protejeaza cu
musamaua si aleza, se dezbraca pacientul si se
aseaza in

Executie  asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza


 unge tubul cu vaselina boricata
 departeaza fesele pacientului cu mana stanga,
iar cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus in
rect si de aici in colon, prin miscari de ’’rasucire si
inaintare ’’ pana la 15-20 cm
 acopera pacientul cu invelitoare
 mentine tubul maximum 2 h
 se indeparteaza dupa degajare
 la nevoie se repune dupa 1-2 h (dupa ce se
restabileste circulatia la nivelul mucoasei)

238
Ingrijirea ulterioara  se efectueaza toaleta regiunii anale
a pacientului :  Se aseaza pacientul comod, se inveleste
 Se aeriseste salonul

Bandajele

239
240

S-ar putea să vă placă și