6 papi care au avut parte de morți de

violente
Astăzi, când asasinarea unui personaj public este considerată un eveniment rar
și șocant, ar putea fi surprinzător să afli că, din primii 31 de papi, se crede că 27
au fost uciși.

În perioada timpurie a creștinismului, mulți au fost martirizați, fiind considerați

eretici. Pe măsură ce creștinismul a devenit mai larg acceptat, martiriul a
devenit mai puțin comun.

În același timp, pe măsură ce Biserica dobândea tot mai multă putere, intrigile
politice și luptele interne au dus la uciderea papilor.

1. Sfântul Petru
Sfântul Petru, primul papă. Foto: Wikimedia
Petru a fost primul papă și un lider al perioadei timpurii a Bisericii. Însă, cum
creștinismul era considerat un cult ciudat, și nu o religie, credincioșii trezeau
multe suspiciuni.

Se crede că Petru a călătorit în Roma în jurul anului 65. Acolo a intrat în

dizgrația autorităților locale și a fost crucificat (legenda spune că a fost
crucificat cu capul în jos) din ordinul împăratului Nero, fiind primul dintr-un șir
lung de papi care au avut un sfârșit violent.

2. Papa Clement I
Papa Clement a trăit pe la sfârșitul secolului I și a fost exilat din Roma pentru
erezie și supus la muncă silnică. În aceste circumstanțe, Clement a văzut că
celorlalți condamnați la muncă silnică li se făcuse sete și, potrivit legendei, a
făcut ca pe coasta dealului să apară un pârâu.

Fără îndoială, colegii săi au fost recunoscători, dar autoritățile au fost mai puțin
impresionate. Prin urmare, Clement a fost aruncat în mare cu o ancoră agățată
de grumaz.

Papa Clement I. Foto: Wikimedia

3. Papa Caius (sau Gaius)
Împărații romani care au urmat au continuat persecuțiile, însă numărul
bisericilor a continuat să crească. Când un nou papă era ales, acesta trebuia să
negocieze cu autoritățile romane cât mai bine cu putință.

Papa Caius a fost ales în 283 și a avut parte de același sfârșit ca mulți dintre
predecesorii săi – în ciuda faptului că împăratul de la acea vreme, Dioclețian, îi
era rudă și poate chiar unchi.

Probabil că Diocletian nu a fost responsabil direct pentru condamnarea la

moarte. Oricum ar sta lucrurile, relațiile lui Caius cu persoane sus-puse nu l-au
ajutat deloc.

Evul Mediu Timpuriu

După ce împăratul roman Constantin s-a convertit la creștinism, în secolul IV,
viața papilor a devenit mai ușoară. Fără să mai fie persecutată, Biserica s-a
mărit și a acumulat tot mai multe bogății și putere.

Papa Ioan al VIII-lea

La începutul Evului Mediu, papii deveniseră deja personaje puternice pe scena
politică, guvernând statul papal și mulți dintre ei trăiau și domneau ca niște
regi. Nu se mai temeau de martiriu, însă intrigile politice și lupta pentru putere
au devenit noile amenințări.
1. Papa Ioan al VIII-lea
Papa Ioan VIII nu avea motive să se teamă de persecuții. Dușmanii săi se aflau
printre propriii săi supuși și este primul papă care a fost asasinat de propriul
cler.

Ioan VIII era considerat un pontif capabil, ale cărui energie și fonduri erau
îndreptate spre lupta împotriva sarazinilor, care înaintau în sudul Europei,
inclusiv în sudul Italiei.

Eforturile papei nu au fost foarte eficiente și au supus la mari presiuni finanțele

papale. Prin urmare, o parte din cler a decis că era mai bine să fie îndepărtat: a
fost otrăvit și ciomăgit până și-a dat duhul, în 882.

2. Papa Ștefan al VI-lea

Papa Ștefan al VI-lea
Nu întreg clerul era satisfăcut atunci când cineva promova în rândurile sale. Se
pare că Ștefan VI a acceptat cu greu scaunul de episcop și a fost făcut papă în
896.

A devenit imediat nepopular, după ce l-a supus unui proces pe predecesorul

său, papa Formosus. Problema era că Formosus era deja mort și cadavrul său a
trebuit exhumat ca să apară în fața tribunalului (citește aici despre despre toată
povestea aceasta incredibilă).
Alte versiuni spun că dușmanii lui Formosus erau cei care se aflau în spatele
acestui proces absurd. Oricum ar sta lucrurile, Ștefan a fost cel care a tras
ponoasele. A fost întemnițat și ucis prin strangulare în 897.
 3. Papa Ioan al XII-lea
Religia și politica au continuat să se amestece în Italia. În anul 955, Octavius,
fiul unui prinț din Roma, a fost ales papă și a luat numele de Papa Ioan XII.

Papa Ioan al XII-lea

De asemenea, l-a urmat pe tatăl său la titlul pe prinț și și-a îndeplinit ambele
roluri folosind nume diferite, care să se potrivească ocaziei sau edictului emis.

Viața lui seculară era tipică pentru un nobil al perioadei și vechile palate papale
au fost descrise ca ajunse niște bordeluri în timpul domniei sale. Prințul-papă
nu a fost ucis de inamici politici, ci de un soț gelos care l-a surprins în brațele
soției sale.

Vremurile moderne
Papii moderni iau foarte în serios măsurile de siguranță. Actualul papă are
propriile sale gărzi. Garda Elvețiană, veche de 500 de ani, i-a jurat credință
papei și este responsabilă de siguranța sa.

De asemenea, papa este protejat și de gărzile de securitate ale țării-gazdă

atunci când vizitează alte țări.