See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/294730688

Capitolul 2. OPEN OFFICE

Chapter · January 2010

CITATIONS READS
0 318

2 authors, including:

Cristian-Mihai Pomohaci
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine of Bucharest
49 PUBLICATIONS   17 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Data analysis on floriculture View project

Teacher Identity in Romania View project

All content following this page was uploaded by Cristian-Mihai Pomohaci on 16 February 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Capitolul 2. OPEN OFFICE

Din acest pachet de programe vom prezenta următoarele aplicaţii: Writer (editorul de texte), Calc
(foi de calcul), Impress (pentru prezentări).

2.1. Editorul de texte – Writer

2.1.1. Primii paşi în utilizarea Writer-ului

Cum accesăm Writer-ul? Dacă am deschis computerul, avem succesiunea de comenzi Start - All
programs - Open Office - Openoffice.org Writer. Dacă OpenOffice e deja deschis mergem la meniu
(indiferent în ce program suntem) şi dăm un clic pe File - New - Text document. Dacă am executat bine
succesiunea de comenzi atunci pe monitor va apărea o imagine ca mai jos:

La o primă privire această fereastră seamănă cu cea de la Word. Şi aici avem bara de titlu, unde
este scrisă denumirea fişierului şi denumirea pachetului de programe cu care a fost accesat acest editor. În

Page 1 of 36
cazul acesta, denumirea implicită este „Untitled 1” (sau un alt număr, depinzând al câtelea fişier am
deschis în sesiunea de lucru), denumire urmată de denumirea soft-ului „OpenOffice.org Writer”. Aici însă
apare prima diferenţă: dacă la editorul de texte extensia este „.doc” la acest editor extensia este „.odt” 1.
Mai jos avem bara de meniuri în care avem opţiunile File, Edit, Insert, etc. Şi mai jos avem bara
standart şi bara de format unde avem butoane specifice pentru comenzi rapide. Aici avem 3 observaţii:
1) aceste două bare sunt asemănătoare cu barele din versiunile mai vechi de word (până în 2007),
2) există butoane specifice OpenOffice.org la care ne vom referi pe măsură ce vom prezenta diferitele
comezi specifice editorului de texte,
3) aceste bare sunt aceeleaşi indiferent de aplicaţia în care lucrăm (Writer, Calc).

Menţionăm existenţa unui buton specific OpenOffice, , butonul pentru realizarea de fişiere
pdf. La finalizarea unui document sau a unei foi de calcul, dacă dorim s-o transformăm în fişier pdf, este
suficient să dăm un clic pe acest buton, specificăm denumirea şi locul unde dorim să salvăm fisierul şi
fisierul va apărea în locaţia dorită.
Pe rândul cinci avem Ruler-ul.

Acesta este opţional. El apare şi pe a 5-a linie, dar şi în stânga foii. Dacă dorim ca să nu mai
apară, (de exemplu în cazul în care dorim să vedem mai mult din textul scris pe foaie), putem realiza
aceasta astfel: Dăm un clic pe opţiunea View din meniu, iar în fereastra ce apare debifăm opţiunea Ruler:

1 Specificăm însă faptul că e vorba doar de fişierele salvate în acest editor, dar că, folosindu-ne de acest editor putem citi şi
documente realizate de alte editoare de texte

Page 2 of 36
 Aceeaşi succesiune de comenzi se realizează în cazul în care Ruler-ul nu este activ şi dorim să-l
activăm. Să observăm că atunci când dezactivăm Ruler-ul dispar amândouă, atât cel de pe a 5-a linie cât
şi cel vertical. Implicit la Ruler avem măsura în inchi. Dacă dorim să schimbăm (de exemplu să
schimbăm în cm), dăm un clic dreapta pe oricare din cele 2 şi va apărea o fereastră în care putem bifa
opţiunea dorită:

În continuare, având în vedere că modalitatea de scriere într-un document tip odt este la fel cu cea
a unui document doc, în sensul semnificaţiei tastelor, în cele ce urmează vom considera că textul a fost
scris şi vom prezenta alte comenzi privitoare la modificări ce se pot aduce unui fişier odt.

2.1.2. Iniţializarea paginii

Pentru început să vedem cum putem stabili tipul de pagină. Deoarece acest soft a fost realizat în
SUA, implicit forma paginii este Letter şi măsurile sunt date în inchi.
Pentru început vom arăta cum facem trecerea de la inch la centimentri. Pentru aceasta vom da un
clic pe Tools - Options, şi se va deschide o fereastră ca mai jos:

Page 3 of 36
 Dăm un clic pe semnul plus din dreptul opţiunii OpenOffice.org şi se va deschide o listă în care
vom da clic pe opţiunea general. În partea dreapta a ferestrei vor apărea două secţiuni: una se va numi
Update iar ce a de-a doua Settings. La Settings, în dreptul Measurement units selectăm opţiunea
centimeters

după care dăm un clic pe Ok.

Pentru setarea paginii de la Letter la A4, dăm un clic pe Opţiunea Format din meniu şi din lista ce
se va deschide alegem opţiunea Page. Se va deschide următoarea fereastră:

Page 4 of 36
 Vom da un clic pe opţiunea Page (între Organizer şi Background) şi vom obţine imaginea de mai
sus. În partea de sus a ferestrei avem opţiunile pentru forma paginii (la format dăm un clic şi selectăm
A4), mai jos putem alege orientarea paginii (Portrait sau Landscape). În partea de jos a ferestrei putem
stabili dimensiunile marginilor.

2.1.3. Note de subsol şi numerotarea paginilor

Atunci când redactăm o lucrare s-ar putea ca pe anumite pagini să dorim să punem nişte note de
subsol. Dacă dorim să inserăm o notă de subsol explicativă aici2, punem cursorul după cuvântul la care
dorim să facem o referire în nota de subsol, dăm un clic pe opţiunea Insert - Footnote/Endnote - Ok. În
dreptul cuvântului va apărea un număr corespunzător notei explicative, iar cursorul va ajunge la nota
subsol. Dacă dorim să ne întoarcem la text dăm un clic în locul unde dorim să avem cursorul.
Pentru a numerota paginile: mai întâi vom da comanda pentru a crea un spaţiu în subsolul paginii.
Pentru aceasta vom da un clic pe Insert – Footer - Default. Va apărea jos un dreptunghi în care putem
pune numărul paginii (dacă dorim să renunţăm la această opţiune se realizează exact aceeaşi succesiune

2 Notă explicativă de după cuvântul aici

Page 5 of 36
de comenzi pentru a debifa opţiunea Default). Dăm un clic pe acest dreptunghi şi scriem acolo cuvântul
„Page” de la tastatură. Apoi lăsăm un spaţiu. Dăm un clic din nou pe Insert, şi dăm un clic pe a doua
opţiune, Fields. Din fereastra ce va apărea vom da un clic pe Page numbers şi va apărea în dreptunghiul
de jos, după Page numărul paginii. Dacă dorim să avem o informaţie de genul Page 12 of 100 (adică să
scrie pe langă pagina la care suntem şi numărul total de pagini) realizăm următoarea succesiune de
comenzi: după numărul paginii mai lăsăm un spaţiu liber, apoi scriem de la tastatură „of” şi mai lăsăm un
spaţiu liber. Dăm un clic pe Insert – Fields - Page count. Atunci va apărea jos numărul total de pagini.
Dacă dorim ca numerotarea paginii să apară pe centru este suficient să dăm un clic în acel dreptunghi şi
apoi să dăm un clic pe butonul din meniu pentru alinierea pe centru.

2.1.4. Inserarea unei imagini în text

Pentru a insera o imagine în text trebuie să ştim unde este localizată imaginea ce dorim s-o
inserăm. Să presupunem că pe desktop am creat un director numit Imagini şi că în acest director avem o
imagine în fişierul numit fig013.
Pentru început vom da un clic în locul din text unde dorim să
inserăm imaginea. Apoi, în meniu dăm un clic pe opţiunea
Insert, apoi Picture, şi din fereastra ce se va deschide alegem
opţiunea From file, ca în figura alăturată. Din fereastra ce va
apărea vom „merge” pe Desktop, apoi pe directorul Imagini de
unde o să selectăm fişierul fig01 (comenzile asemănătoare cu
deschiderea unui fişier în word).
În text va apărea în locul dorit imaginea. Avem 2 posibilităţi:
fie să apară imaginea singură pe rând, fie să scrie text lângă
imagine. În primul caz, trebuie doar să dăm un Enter după
imagine pentru a începe să scriem pe rândul următor, în al
doilea caz, dăm un clic dreapta pe imagine şi din fereastra ce va
apărea vom alege opţiunea anchor, şi din fereastra ce se va

deschide vom alege opţiunea As character. După cum se vede în imaginea de mai jos

3 Atenţie – fişierele imagine au extensii specifice: jpg, bmp, gif etc.

Page 6 of 36
2.1.5. Crearea şi modificarea unui tabel.

Pentru a crea un tabel mai mai întâi recomandăm activarea barei de butoane corespunzătoare
tabelului. Pentru aceasta vom da un clic pe opţiunea View din meniu, din fereastra ce se va deschide vom
alege opţiunea Toolbars şi apoi Table. Va apărea următoarea fereastră:

Deoarece nu avem nici un tabel sunt active doar opţiunile de creare a tabelului şi opţiunea de
colorare a fundalului. Pentru a crea un tabel avem două variante:
- din meniu: Table – Insert – Table
- dând un clic pe butonul din stânga sus.
Orice opţiune vom alege se va deschide o fereastră ca mai jos:

Page 7 of 36
 În această fereastră vom putea, printre altele, stabili numărul de coloane şi de linii pe care-l dorim
pentru tabel sau dacă dorim ca tabelul să aibă marginile vizibile sau nu. După ce vom apăsa Ok, va apărea
tabelul şi butoanele corespunzătoare realizării tabelului vor deveni active.
Pentru a insera o linie e suficient să mergem cu cursorul în zona unde dorim să inserăm linia şi

apoi să dăm un clic pe butonul . Se va insera o linie sub linia pe care se află cursorul. Dacă dorim să

inserăm o linie vom da un clic pe butonul . În cazul inserării unei coloane, aceasta va apărea în
dreapta coloanei în care e cursorul.

Pentru ştergerea unei coloane sau a unei linii avem respectiv .

Dacă dorim să împărţim o celulă în două sau mai multe avem comanda split. Dăm un clic pe

celula ce dorim s-o divizăm şi apoi un clic pe butonul . Va apărea o fereastră ca mai jos:

Putem stabili numărul de celule în care dorim să facem divizarea, dacă dorim sa face o divizare pe
orizontală sau pe verticală şi, prin bifarea căsuţei dintre cele două tipuri de divizări putem obţine şi o
împărţire în părţi egale a celulei.

Page 8 of 36
 Şi aici, ca şi la Microsoft Word avem posibilitatea transformării unui tabel în text. Pentru aceasta
vom selecta tabelul ce dorim să-l transformăm după care vom realiza succesinea de comenzi: Table –
Convert – Table to Text.
Pentru a şterge un tabel dăm un clic pe acel tabel apoi realizăm succesiunea de comenzi: Table –
Delete – Table.

2.1.6. Inserarea de formule în text

Chiar dacă nu scriem o lucrare de matematică, de multe ori am putea avea nevoie să scriem într-un
text o formulă matematică. De exemplu, dorim să scriem într-o lucrare despre un indicator al unei boli ca
fiind raportul dintre persoanele bolnave şi numărul total de persoane. Pentru a insera această formulă într-
un text vom realiza succesiunea de comenzi: Insert – Object – Formula. Se va deschide o fereastră în
partea de jos a textului. Aici vom scrie I = (număr persoane bolnave) over (număr total persoane). Apoi
dăm un clic pe foaia cu textul şi va apărea:

Să observăm că dacă nu folosim parantezele atunci raportul va apărea astfel:

2.2 OpenOffice.org Calc

2.2.1. Istoric al spreadsheet-urilor

Prima aplicaţie care a generat o formă asemănătoare

cu foaia de calcul de azi a fost VisiCalc creat de Dan
Bricklin and Bob Frankston. Această aplicaţie a apărut în
anul 1979 şi a fost creată pentru sistemul Apple II. În stânga
se poate vedea cam cum arăta această aplicaţie4.

În ianuarie 1983 apare Lotus 1-2-3 care încetul cu încetul înlocuieşte Visicalc.
Iniţial Excel-ul a fost scris pentru sistemul Apple MacIntosh în 1984-1985. Aceasta a fost prima
4 Pentru mai multe detalii, inclusiv rularea unei copii a acestei aplicaţii, vă recomandăm site-ul:
http://www.bricklin.com/history/vcexecutable.htm

Page 9 of 36
aplicaţie spreadsheet care avea interfaţă grafică cu ferestre ce se deschideau din meniu şi în plus permitea
folosirea mouse-ului. Când Microsoft a lansat versiunea a sistemului de operare Windows în 1987, Excel-
ul a fost una din primele aplicaţii care erau livrate cu sistemul de operare.
În 1999 Sun Microsystems a cumpărat compania StarOffice în dorinţa de a concura Microsoft
Office şi de a economisi banii cheltuiţi pe licenţele pentru Microsoft şi Windows (la vremea respectivă
Sun avea 42.000 de angajaţi). Spreadsheet-ul iniţial a fost StarCalc 3.0. Versiunea StarOffice 5.2. a fost
distribuită gratuit şi a fost imediat preluată de browserele Netscape şi Mozzila. În mai 2002, a fost lansat
pachetul OpenOffice.org 1.0. În august 2010 a fost lansată versiunea beta OpenOffice.org 3.3, ce urmează
a fi îmbunătăţită.

2.2.2. Celule şi Bara de formule

Foaia de calcul este asemănătoare cu un tabel. Liniile sunt notate cu numere(de la 1 la 65536), dar
pe monitor putem vedea aproximativ 24-36 de linii în funcţie rezoluţia dată ecranului. Coloanele sunt
notate cu litere. Intersecţia unei linii cu o coloană se numeşte celulă. Celulele sunt notate cu litera
coloanei şi numărul liniei pe care se află. De exemplu celula C7 se află al intersecţia coloanei C cu linia
7. Un alt element specific acestei aplicaţii este Bara de formule. Cu ajutorul acesteia putem vizualiza ce
se află într-o celulă. Ca şi la Excel, dacă într-o celulă scriem un număr, atunci în bara de formule va
apărea un număr. Dar în celulă poate apărea şi un număr ca rezultat al unei expresii matematice. În acest
caz, în bara de formule vom putea vedea forma expresiei şi în celulă, rezultatul expresiei matematice.
Bara de formule se află pe al 5-lea rând şi arată astfel:

În partea stângă este specificată celula în care se află cursorul şi asemănător cu Excel-ul putem da
un clic în acest dreptunghi şi să scriem de la tastatură direct celula în care dorim să ajungă cursorul. Dând
Enter cursorul va ajunge la celula dorită.
În continuare, avem butonul pentru apelarea rapidă a funcţiilor asociate acestei aplicaţii. Mai
multe vom spune la secţiunea dedicată funcţiilor în OpenOffice.org calc .

2.2.3. Despre tipurile de date din OpenOffice.org Calc

Page 10 of 36
 Un concept important, când lucrăm cu foi de calcul (nu neapărat spreadsheet-uri, o să vedem şi la
SPSS) este cel de date. Datele pot fi:
 de tip text (şir de caractere) - succesiune de maximum 255 de caractere ce se pot tipări şi în
general valoarea lor este 0;
 de tip numeric: zecimal (se specifică numărul de zecimale)
 tip valutar – se specifică valuta în care se lucrează şi aceasta este afişată la început sau la sfârşitul
numărului
 tip dată calendaristică
 tip dată timp (ore, min)
 tip dată exprimată în procente
 tip dată exprimată ca fracţie
 tip dată specială (codul poştal, număr de înregistrare)
 tip de dată logic TRUE, FALSE (rezultate ale unor funcţii)
În memoria computerului datele de tip calendaristic sunt convertite în dată continuă, adică adica
un număr reprezentând număr de zile scurs de la o dată de referinţă (uzual, 1 ianuarie 1900). De exemplu,
datei 31 decembrie 2000 îi corespunde numărul 36891.
Menţionăm faptul că enumerarea de mai sus este specifică datelor aşa cum apar ele pe o foaie de
calcul (de exemplu, în statistică avem alte tipuri de categorii pentru date).

Exemplu

Să presupunem că într-o celulă avem un numărul 0,34 şi dorim să-l transformăm în procent.
Pentru aceasta vom da un clic dreapta pe celula unde se află numărul şi din lista ce va apărea vom da un
clic pe opţiunea „Format cells”. Va apărea o fereastră ca mai jos:

Page 11 of 36
 Apoi vom da un clic pe „Percent” în lista din stânga după care vom da un clic pe „OK”. În celulă
va apărea numărul 34.00%.
Deoarece foile de calcul se deschid direct de pe foaia de OpenOffice.org (File – New –
spreadsheet) indiferent în ce tip de aplicaţie suntem, meniul nu diferă foarte mult de cel de la Writer. Ceea
ce va apărea în plus este grupul de celule prezentat mai jos (aici avem şi butonul cu care putem
transforma direct un număr în procent):

Primul buton este util în momentul în care dorim să transformăm datele în date de tip currency
(valutar). Al doilea buton este folosit pentru a transorma datele în date de tip procent. Cel de-al treilea
buton e folosit pentru ca datele dintr-o celulă să revină la forma standart indiferent modul în care au scrise
iniţial. Ultimile două butoane sunt folosite pentru a adăuga zecimale unui număr (cel cu +) sau a scrie mai
puţine zecimale (butonul cu X).

2.2.4. Selectarea unui bloc de celule

Atunci când dorim să ne referim la un bloc de celule specificăm celula din stânga sus a blocului de
celule şi celula din dreapta jos. De exemplu ca să ne referim la celulele marcate în figura de mai jos:

Page 12 of 36
 vom spune blocul de celule de la A1 la B4.
De multe ori avem nevoie, pentru realizarea unei comenzi, să selectăm mai întâi un bloc de celule.
Pentru a selecta o singură celulă e suficient să dăm un clic pe acea celulă.
Pentru a selecta toată foaia de calcul trebuie să dăm un clic pe celula de se află la intersecţia dintre
linia cu etichete şi coloana cu etichete.

Să presupunem, în continuare, că dorim să selectăm blocul de celule de la A1 până la C4. Cu

ajutorul mouse-ului: se dă un clic pe unul din colţurile blocului de celule, se ţine apăsată clapeta stângă a
mouse-ului şi se mişcă mouse-ul până selectăm blocul de celule dorit. După care luăm mâna de pe mouse.
Cu ajutorul tastelor: se merge pe colţul din stânga sus al blocului ce trebuie selectat apoi se ţine apăsată
tasta shift şi apăsăm pe tastele cu săgeţi până se selectează blocul de celule dorit.

2.2.5. Selectarea, inserarea şi stergerea unor coloane sau linii

Aceste operaţii se realizează asemănător cu cele din Excel şi de aceea vom reaminti doar
comenzile directe (fără accesarea meniului) de realizare a acestor operaţii. Pentru a selecta o coloană,
dăm un clic pe litera corespunzătoare coloanei. De exemplu dacă dorim să selectăm coloana B, vom da
un clic pe litera B şi vom obţine:

Page 13 of 36
 Selectarea unei coloane repezintă un prim pas din executarea unor alte comenzi. De exemplu
pentru a insera o coloană, a şterge o coloană. Pe exemplu de mai sus, să spunem că dorim să inserăm o
coloană între coloana A şi coloana B. Atunci selectăm coloana B, apoi dăm un clic dreapta oriunde pe
această coloană şi va apărea fereastra:

Dând un clic pe opţiunea Insert Colums va apărea o coloană. Dacă dorim să ştergem o coloană,
selectăm coloana ce dorim s-o ştergem (atenţie, odată cu ştergea coloanei se vor şterge şi toate datele din
coloană), dăm un clic dreapta pe coloană şi din fereastră alegem opţiunea Delete Columns.
Selectarea unei coloane poate fi utilă şi atunci când dorim să modificăm formatul tuturor datelor
dintr-o coloană. De exemplu daca avem date de tip număr şi dorim să le transformăm în procent.

Page 14 of 36
Selectăm coloana apoi realizăm succesiunea de comenzi de la transformarea datelor dintr-o celulă (vezi
exemplu de mai sus).
Asemănător, se pot realiza aceste operaţii pentru liniile unei foi de calcul. La selecţie vom da clic
pe numărul ce corespunde unei linii, iar în fereastra ce va apărea când vom da clic dreapta va apărea la
opţiuni în loc de colums scris rows.

2.2.6. Inserarea unei diagrame

De multe ori, când avem nişte date, prezentarea lor sub formă de diagramă devine mult mai utilă
în vederea analizei şi interpretării. De aceea şi în această aplicaţie există posibilitatea realizării şi inserării
unei diagrame pe o foaie de calcul.
Pentru claritatea expunerii vom prezenta realizarea diagramei pe un exemplu concret.

Exemplu

În două colegii din Bucureşti, un cu profil economic şi altul teoretic, elevii din clasele a XII-a au
fost întrebaţi care sunt factorii ce ar putea determina reuşita în viaţă (întrebare deschisă). Datele au fost
centralizate într-un tabel. La categoria „altele” s-au pus factorii ce nu erau comuni elevilor din cele două
colegii.

sanatatea prietenii familia cariera distractiile altele

elevi_l_economic 12.6% 11.9% 14.4% 15.2% 17.4% 28.5%
elevi_l_teoretic 10.4% 14.3% 13.6% 16.3% 15.8% 29.60%

Dorim să realizăm o diagramă cu aceste date. Pentru aceasta mai întâi vom pune datele într-o foaie
de calcul:

Page 15 of 36
 după ce am introdus datele selectăm celulele de la A1 la G3, apoi vom da un clic pe butonul .
Pe foaia de calcul va apărea o fereastră:

Deasupra acestei ferestre va apărea şi o previzualizare a diagramei.

Pentru a realiza o diagramă avem patru paşi care sunt puşi în fereastra din stânga (lista denumită
Steps). La primul pas (1. Chart Type) alegem tipul de diagramă. Vom lăsa tipul selectat implicit. Apoi
dăm un clic pe butonul Next.
Pasul doi este cel în care specificăm şirul de celule pe care îl alegem pentru realizarea diagramei,
modul în care vor fi seriile de numere, (pe linie sau pe coloană). Aici vom selecta opţiunea „data series in

Page 16 of 36
rows”. Dăm un clic pe butonul Next.
La pasul trei verificăm dacă seriile de numere au fost corect introduse. În cazul prezentat avem
două serii de numere: elevi_l_economic şi elevi_l_teoretic. Dăm un clic pe Next.
La ultimul pas specificăm alte elemente ce pot apărea pe diagrama. Titlul – scriem „Reuşita în
viaţă” iar la subtitlu scriem „factori”. În partea dreaptă a ferestrei avem opţiunile privitoare la legenda
diagramei. Vom bifa opţiunea bottom pentru ca legenda să apară sub diagramă. Dăm un clic pe „Finish”.
Pe foaie avem diagrama în forma finală. Totuşi diagrama are dimensiuni reduse. De aceea o vom
muta pe o foaie nouă. Dăm un clic dreapta pe diagramă, şi apoi din fereastra ce apare vom alege opţiunea
„Cut” şi fereastra cu diagrama va dispărea. Dăm un clic pe o altă foaie si acolo dăm un clic dreapta şi din
fereastra ce va apărea vom alege opţiunea paste şi va apărea pe noua foaie diagrama. Pentru a mări
diagrama duce mouse-ul în colţul din dreapta jos, dăm un clic pe acest colţ şi, ţinând apăsat clapeta
mouse-ului mişcăm mouse-ul până se va mări diagrama cât dorim. În final pe noua foaie vom obţine
diagrame corespunzătoare datelor:

2.2.7. Funcţii statistice

Spreadsheet-urile sunt folositoare într-o serie largă de domenii. În această secţiune ne vom referi
la utilizarea Calc pentru a face calcule statistice. În formulele ce le vom prezenta, ca delimitatori, s-ar
putea să apară virgula şi în momentul în care doriţi să realizaţi pe computerul dumneavoastră formula să
nu funcţioneze. Aceasta se datorează modului în care a fost instalat sistemul de operare şi versiunii de

Page 17 of 36
openoffice.org.

2.2.7.1. Accesarea funcţiilor în OpenOffice.org Calc cu ajutorul Function Wizzard

Una din erorile frecvente pentru cei care folosesc pentru prima oară o foaie de calcul este să nu
dea un clic în celula în care doresc să apară acel rezultat, înainte de a scrie formula matematică. De aceea
se întâmplă să nu ştie „unde a pus computerul rezultatul calculului”. Deci, mai întâi, vom da un clic pe
celula în care dorim să apară rezultatul şi apoi accesăm funcţia.
Pentru a accesa o funcţie cu ajutorul Function wizzard avem trei posibilităţi:
1. dăm un clic pe butonul de funcţii din bara de formule,
2. mergem în meniu şi realizm următoarea succesiune de comenzi: Insert – Function,
3. Ctrl + F2
Oricare din aceste metode am folosi, vom obţine fereastra:

Această fereastră ne oferă posibilitatea de a insera o funcţie pe o foaie de calcul. Pentru o accesare
mai uşoară a funcţiilor avem în partea stângă sus opţiunea Category. Iniţial este setată pe categoria All.
Pentru secţiunea următoare vom selecta din lista ce se ve deschide când vom da un clic pe dreptunghiul
unde scrie All, opţiunea Statistical. Mai jos avem o listă a funcţiilor din categoria selectată. În partea
dreaptă avem câteva caracteristici ale funcţiei selectate (în cazul prezentat mai sus este prezentată funcţia

Page 18 of 36
ABS, ne arată forma funcţiei, mai jos ceea ce face funcţia - calculează valoarea absolută a unui număr –
iar în dreptunghiul de mai jos avem ceea ce va apărea la bara de formule. Dând un clic pe butonul Next
vom fi conduşi etapă cu etapă în vederea implementării funcţiei pe foaia de calcul. La final vom apăsa
tasta Finish.

2.2.7.2. Funcţia COUNT

O primă problemă pe care o întâlnim atunci când dorim să facem o interpretare a datelor pe bază
statistică, este să vedem numărul de elemente ale grupului studiat. Să presupunem că am aplicat un test
T1 unui grup de 50 de persoane. Dar în tabelul pe care l-am realizat am şters anumite rezultate din diferite
motive (de exemplu testul nu a fost bine completat sau subiectul nu a răspuns la toţi itemii). Ştergem
acele date din tabel şi dorim să vedem câţi subiecţi au rămas. Pentru aceasta vom folosi funcţia COUNT.

Să observăm că în timp ce în celula A7 apare valoarea funcţiei, 43, în bara de formule avem
funcţia. Ca şi în Excel atunci când dorim să realizăm calcule pe spreadsheet, punem mai întâi semnul
egal.
Sintaxa funcţiei este
COUNT(Celula1:Celula2)
unde Celula 1 este celula din stânga sus a blocului de celule şi Celula 2 este celula din dreapta jos
a blocului de celule.

2.2.7.3. Funcţiile MIN, MAX şi MODE

Pentru o claritate a expunerii vom prezenta un alt exemplu cu mai puţine date. Fie un lot de

Page 19 of 36
subiecţi. Punem pe o foaie de calcul vârstele acestor subiecţi:

Pentru aceste date dorim să vedem vârsta minimă, vârsta maximă şi care e vârsta cel mai des
întâlnită.
Pentru a calcula vârsta minimă folosim funcţia min, care are următoarea sintaxă MIN(B2:K2),
pentru vârsta maximă folosim funcţia max, care are sintaxa MAX(B2:K2), iar pentru a calcula vârsta cel
mai des întâlnită folosim funcţia MODE(B2:K2). Deşi din punct de vedere al aplicaţiei folosirea
etichetelor nu este cerută, dar recomandăm folosirea de etichete pentru claritate.
În urma aplicării acestor funcţii obţinem următoarele rezultate:

Observaţie: în această primă parte nu vom prezenta modul în care se accesează funcţiile din
fereastra destinată funcţiilor în Calc, deaorece forma acestor funcţii este foarte simplă şi în practică aceste
funcţii se scriu direct.

2.2.7.4. Funcţia MEDIAN

Fie un grup de subiecţi care notează răspunsul la o anumită întrebare. Mediana ne va arăta părerea
acelui grup privind întrebarea pusă. Să presupunem că în urma unui curs de pregătire, cursanţii sunt rugaţi
să dea câte o notă (între 1 şi 10) privind claritatea expunerii cursului la care au asistat. Notele se
centralizează pe foaie de calcul:

Page 20 of 36
 În celula A5 vom calcula mediana pentru datele de pe foaie: sus la bara de formule se poate
observa sintaxa funcţiei: =MEDIAN(A2:H3). Se observă că atât între semnul egal şi denumirea funcţiei,
cât şi între denumirea funcţiei şi paranteza în care am scris blocul de celule nu se lasă spaţiu.

2.2.7.5. Funcţia AVERAGE şi STDEV

Reluăm exemplu de la secţiunea 2.2.7.2. Pentru a calcula media punctajelor obţinute de subiecţi
folosim funcţia AVERAGE. Sintaxa funcţiei este AVERAGE(B2:K2)

O altă funcţie statistică ce se poate calcula pe aceste date este abaterea-standart. Sintaxa acestei
funcţii este STDEV(B2:K2). În urma aplicării acestor funcţii obţinem următoarele rezultate:

Atunci când lucrăm cu date, ne putem pune problema dacă avem o omogenitate bună a datelor.
Pentru a studia această problemă putem calcula coeficientul de variabilitate. Dacă acesta e mai mic de
20% atunci avem o omogenitate bună a datelor. Concret, acest coeficient reprezintă raportul dintre

Page 21 of 36
abaterea-standart şi medie exprimat în procente. Pentru exemplu de mai sus coeficientul de variabilitate
ne arată dacă din punct de vedere al vârstei avem diferenţe mari. În continuare vom prezenta succesiunea
de comenzi pentru acest exemplu. În celula D6 vom pune eticheta, să spunem CV. În E6 vom scrie
=STDEV(B2:K2)/AVERAGE(B2:K2). Apăsăm tasta Enter şi va apărea rezultatul. Pentru ca să

transformăm numărul zecimal apărut în procent vom apăsa pe butonul , din meniu. Dacă am executat
corect aceste operaţii vom obţine:

O altă metodă pentru calcularea coeficientului este să folosim rezultatele funcţiilor deja calculate.
Adică în E6 putem scrie =E5/E4. După care vom da un clic pe semnul de procent şi vom obţine acelaşi
rezultat.

2.2.7.6. Funcţia COUNTIF

În şirul de date din exemplu anterior am putea dori să calculăm câţi subiecţi au avut vârsta peste
21 (desigur pentru 10 înregistrări nu se pune problema folosirii unei functii, dar folosirea funcţiei devine
evidentă atunci când am putea avea 40-50 de subiecţi).
Pentru a obţine răspunsul la această întrebare avem funcţia COUNTIF.
Dăm un clic în celula A8 şi scriem „peste 21”. Apoi dăm un clic în celula B8 unde va apărea
valoarea funcţiei. Deoarece forma acestei funcţii e un pic mai amplă recomandăm ca la folosirea ei să se
folosească ferestrele de la Function wizard. Dăm un clic pe butonul ce se află în bara de formule. Din
fereastra ce se va deschide vom selecta funcţia COUNTIF (se găseşte în categoria Mathematical). Se va
deschide următoarea fereastră:

Page 22 of 36
 Dăm un clic pe Next, iar în partea dreaptă a ferestrei va apărea:

La range vom scrie şirul de celule unde se află datele (în acest caz avem şirul B2:K2), iar la
criteria vom scrie condiţia între ghilimele (în acest caz „>21”). Dând un clic pe OK foaia de calcul va fi:

Page 23 of 36
2.2.7.7. Funcţia CORREL

Presupunem că subiecţilor din exemplul anterior le-am aplicat un test şi dorim să vedem dacă
există o corelaţie între vârsta subiecţilor şi rezultatele obţinute de aceştia la test. Punem rezultatele
testului pentru fiecare subiect:

Dăm un clic pe butonul pentru funcţii din bara de formule, iar din fereastra ce se va deschide
selectăm funcţia CORREL. În partea dreaptă vor apărea două dreptunghiuri unde trebuie să specificăm
şirurile de date între care vom calcula corelaţia.

Dând un clic pe OK vom obţine:

2.2.7.8. Funcţiile FORECAST, TREND

În exemplu de mai sus observăm că nu avem nici un subiect cu vârsta de 20 de ani. Punem
problema estimării scorului ce ar putea fi obţinut de un subiect cu 20 ani. Pentru aceasta putem folosi
funcţia FORECAST. În celula L2 vom pune valoarea 20. Dăm un clic pe celula L3 pentru ca rezultatul

Page 24 of 36
estimării să fie scris în acastă celulă. Apăsăm pe butonul pentru funcţii din bara de formule şi alegem
funcţia FORECAST. Apoi apăsăm pe „Next”. În fereastra ce apare în partea dreaptă trebuie să specificăm
datele de intrare:

La „value” vom pune valoarea pentru care dorim să facem estimarea, la „data_Y” vom pune
valorile testului, iar la „data_X” vom pune şirul cu vârstele subiecţilor. Dacă am realizat corect aceste
comenzi vom obţine următoarea foaie de calcul:

Deci dacă am fi avut un subiect cu vârsta de 20 de ani rezultatul al test ar fi trebuit să fie 1,4 sau
1,5.
Pentru a explica utilitatea funcţiei TREND vom lua un alt exemplu. La un cabinet medical s-au
numărat cazurile de gripă la începutul unei luni. S-au pus datele într-un tabel.

Page 25 of 36
 Dorim să face o estimare a creşterii acestor cazuri până la sfârşitul lunii. Apăsăm pe butonul de
funcţii din bara de formule şi din lista de funcţii selectăm funcţia TREND şi dăm un clic pe „Next”. În
fereastră va apărea în partea dreaptă:

unde la data_Y vom scrie blocul de celule corespunzător numărului de cazuri ce au fost numărate,
B2:B8, la data_X vom pune bloculde celule corespunzător zilelor în care am făcut măsurătorile, A2:A8,
la newdate_X vom pune blocul de celule corespunzător zilelor pentru care dorim să face estimarea,
A9:A17 şi la linear_type nu completăm. Dând un clic pe OK vom obţine:

Page 26 of 36
 Deci, în cazul în care se va păstra tendinţa de creştere din prima parte a lunii la sfârşitul lunii ar
putea exista 28-29 de cazuri de gripă. Ca o observaţie, am putea spune că în general nu avem de-a face cu
procese liniare şi de aceea se recomandă ca folosirea acestor estimări să se realizeze pe perioade scurte de
timp.

2.2.8. Baze de date în OpenOffice.org Calc

Odată realizate studiile este nevoie să stocăm rezultatele pentru analize ulterioare. Stocarea datelor
se realizează în baze de date. De aceea această operaţie de stocare apare ca o etapă importantă a
cercetării.
O posibilă definiţie a bazelor de date ar fi: Locul unde se pun datele astfel încât să le putem înregistra
cu toate informaţiile specifice disponibile, să le putem căuta, să le putem extrage după anumite criterii cerute într-
o anumită etapă a cercetării. O bază de date poate fi construită ca un tabel în care liniile se numesc înregistrări, iar
coloanele se numesc câmpuri. Bazele de date realizate cu ajutorul unui soft specializat se numesc baze de date
operaţionale, întrucât putem realiza o serie de operaţii cum ar fi: adăugarea de înregistrări, modificarea
înregistrărilor, sortarea după un anumit criteriu, ştergerea de înregistrări

Exemplu. Fie o serie de teste aplicate unor subiecţi puse într-o bază de date:

Page 27 of 36
 Am scris mai sus că liniile se numesc înregistrări. De exemplu în baza de date mai sus, Pentru Ana
am înregistrat vârsta, rezultatele obţinute la testul 1, la testul 2 şi la testul 3. La câmpul vârstă am
înregistrat vârstele corespunzătoare subiecţilor.

2.2.8.1. Sortarea într-o bază de date

Pentru a sorta baza de date, trebuie mai întâi să stabilim care e criteriul după care dorim să facem
sortarea şi în cazul în care două înregistrări au aceeaşi valoare care e al doilea criteriu după care vom face
sortarea. Vom arăta modul în care se realizează sortarea pe exemplu de mai sus.
Să presupunem că dorim să facem sortarea după vârstă a bazei de date. Vom selecta celulele ce
conţin baza de date (A1:E11). Apoi, în meniu vom da un clic pe opţiunea Data, apoi selectăm Sort. În
fereastra ce se va deschide avem în partea de sus două opţiuni: Sort Criteria şi Options. Pentru început
vom da un clic pe Options:

Page 28 of 36
 Aici vom bifa opţiunea „Range contains column labels” (pentru a specifica faptul că prima linie
este linia cu etichete). Având în vedere ca înregistrările sunt pe linie lăsăm opţiunea „Top to bottom(sort
rows)”. Acum vomda un clic pe „Sort criteria”. Se va deschide fereastra:

Page 29 of 36
 Vom face sortarea ascendent, deci vom specifica doar criteriile de sortare. La „Sort by” vom pune
vârsta, „Then by” test 1, şi la următorul criteriu test 2. Apoi vom da un clic pe OK şi vom obţine:

2.2.8.2. Asocierea unui filtru la o bază de date

Într-o bază de date uneori suntem interesaţi doar de înregistrările ce au o anumită caracteristică.
Ca şi în Excel, avem posibilitatea de a vizualiza doar o parte din înregistrările dintr-o bază de date. Fie
baza de date de mai sus şi să vedem cum putem asocia acestei baze de date un filtru. Dăm un clic pe
celula din colţul stânga sus (în cazul nostru A1). Apoi din meniu dăm un clic pe Data-Filter-Autofilter.
Baza de date se va modifica astfel:

Page 30 of 36
 Să presupunem că dorim să afişăm doar subiecţii ce au 21 de ani. Vom da un clic pe săgeata din
dreapta etichetei vârsta şi va apărea următoarea fereastră:

Pentru a avea o listă doar cu subiecţii de 21 de ani dăm un clic pe opţiunea 21 şi pe foaia de calcul
vom avea doar aceşti subiecţi. Dacă dorim să revenim la lista integrală, vom da din nou un clic pe săgeata
din dreapta şi vom alege opţiunea All.
Să presupunem acum că dorim să avem o listă cu cei care au la testul 3 punctaj mai mare sau egal
cu 8 şi să aibă peste 21 de ani (deci fără cei de 21 de ani). Pentru aceasta vom da clic pe Data-Filter-
Standart filter. Va apărea fereastra:

Pentru a selecta opţiunea dorită în fiecare dreptunghi, vom da un clic pe săgeata din dreapta
corespunzătoare fiecărui dreptunghi. Să observăm că deoarece am dorit să avem înregistrările cu cei care
au punctaj mai mare sau egal cu 8 şi cei care au mai mult de 21 de ani, am ales pe rândul al doilea
opţiunea AND. Dacă am fi ales OR atunci în listă ar fi apărut şi cei care aveau peste 8 la testul 3 deşi nu
aveau vârsta peste 21 de ani.
Reamintim că înainte de a insera filtrul în baza de date trebuie să dăm un clic pe celula A1.

Page 31 of 36
Capitolul 4. Realizarea de slide-uri cu ajutorul OpenOffice Impress

Impress reprezintă o aplicaţie ce ne ajută să realizăm o prezentare în Open Office. Prin prezentare
înţelegem pagini ce pot fi văzute pe monitorul computerului şi care, cu ajutorul unui videoproiector, aces-
te pagini se pot proiecta pe un perete sau un ecran extern. Paginile realizate cu ajutorul Impress se nu -
mesc slide-uri (când le prezentăm foile se succed una după alta pe ecran). Pe un slide putem avea, înafara
textului, animaţii, desene 3-D, sunete, etc.
Se pot adăuga note la slideuri care să nu se proiecteze pe ecranul exterior, dar să fie văzute de pre-
zentator

4.1 Descrierea mediului OpenOffice Impress

Pentru a deschide această aplicaţie mergem la meniu pe opţiunea File – New – Presentation. Se va
deschide o fereastră ca mai jos:

Avem un grup de trei butoane specifice acestei aplicaţii (pe prima linie a butoanelor în partea
dreaptă):

Page 32 of 36
 Primul buton este pentru deschiderea unei noi foi de prezentare (slide). Al doilea buton este pentru
accesarea directă a diferitelor tipuri predefinite de slide-uri (în caz că nu am creat, aici vom găsi doar un
singur tip). Dacă dorim să previzualizăm modul în care se vor vedea slide-urile vom da un clic pe al
treilea buton.
Fereastra principală este împărţită în trei părţi. În partea stângă, denumită Slides, avem o listă a
slideurilor (la început aici va fi o singură imagine cu Slide 1).
În partea dreaptă avem o listă cu diferite operaţii ce putem să le realizăm pentru a modifica un

slide. Implicit e deschis Layout. Pentru a activa un grup de operaţii vom da un clic pe , se va deschide
grupul dorit şi săgeata va fi îndreptată în jos. În această parte avem următoarele grupuri de operaţii:
Master Pages – această opţiune conţine trei subopţiuni: Used in this presentation (forma slideului
în care lucrăm), Recently used (forme de slide utilizate recent – la o primă utilizare această listă va fi
goală) şi Avalaible for use (alte forme de slideuri ce se pot folosi – dacă dorim să alegem un alt tip de
slide, vom da clic pe imaginea dorită).
Layout – cu ajutorul acestei opţiuni putem alege diferite tipuri de tehnoredactare a slideului.
Implicit avem o foaie fără nici o opţiune. Mai jos câteva din tipurile de slideuri:

- spaţiul pentu titlu separat de spaţiul pentru text

- spaţiu de titlu seprat şi textul împărţit pe două coloane

- spaţiu separat pentru titlul şi diagramă

Table Design – cu ajutorul acestei comenzi putem introduce în text tabele cu celulele colorate
Custom Animation – se pot introduce diferite efecte pe slide
Slide Transition – modul în care să se realizeze trecerea automată de la un slide la altul, viteza,
dacă să fie un sunet la ceastă tranziţie şi dacă aceaastă tranziţie să fie realizată dând un clic cu mouse-ul

Page 33 of 36
sau să se facă automat.

4.2. Realizarea unei noi prezentări

În cele se urmează vom arăta modul în care putem realiza o prezentare cu ajutorul acestei aplicaţii.
Pentru început trebuie specificat ca în acest gen de aplicaţie trebuie să căutăm acea formă care
considerăm că ar reprezenta mai bine ideile ce dorim să le prezentăm. De aceea posibilităţile prezentate
sunt doar orientative. S-ar putea ca să consideraţi mai sugestive alte forme pentru prezentările
dumneavoastră.
Să presupunem că dorim să realizăm o prezentare pentru exemplul de le secţiunea 3.6. În primul
rând vom realiza prima foaie de prezentare. Pentru acesta din partea dreaptă a ferestrei, Layout, vom

alege a 6-a variantă:

Vom scrie pe primul rând „Reusita în viaţă” iar pe rândul următor „Studiu în două licee din
Bucureşti”.

Pentru a deschide un nou slide vom da un clic pe . Pentru noul slide vom alege a 9-a formă:

(pentru inserarea de foi de calcul în prezentare). Va apărea următoarea fereastră:

Page 34 of 36
 Vom da un dublu clic pe imaginea din fereastra de jos şi se va deschide o foaie de calcul.
Recomandăm să se scrie cu caracter 20 ca să se vadă mai bine pe foaia de prezentare şi începând de la
celula A14. Deoarece textul nu va încăpea în celulă, trebuie mărită dimensiunea coloanei astfel încât să se
vadă tot textul. După ce am scris datele din tabel, dăm un clic pe „Click to add a title” pentru a dezactiva
fereastra de jos, apoi mai dăm un clic pentru a activa fereastra cu titlul. Acolo vom scrie „Tabelul
centralizator”. Dacă am realizat corect aceste operaţii al doilea slide va arăta astfel:

Pentru cel de-al treilea slide vom alege prima forma de la Layout. Mergem la foaia de calcul dăm
un clic pe diagrama realizată şi apoi dăm Ctrl-C (sau clic dreapta la mouse şi selectăm opţiunea Copy).
Apoi dăm un clic pe al treilea slide după care dăm Ctrl-V (sau clic dreapta la mouse şi opţiunea Paste) .
Va apărea pe slide diagrama:

Page 35 of 36
 Dacă dorim să modificăm dimensiunile diagramei vom da un clic pe unul din punctele verzi şi
ţinând apăsată clapeta de la mouse mişcăm mouseul până diagrama ajunge la mărimea dorită.
După toate aceste operaţii, bineînţeles vom salva această prezentare. Îi vom da denumirea
prezentare01. Extensia pentru aceste fişiere este .odp, deci fişierul nostru va avea denumirea
prezentare01.odp

Page 36 of 36

View publication stats