Legile lui Newton sunt trei legi ale fizicii care dau o relație directă între forțelecare

acționează asupra unui corp și mișcarea acelui corp. Ele au fost enunțate de Sir Isaac
Newton în lucrarea sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687). Aceste legi
formează baza mecanicii clasice și Newton însuși le-a folosit pentru a explica multe
rezultate privind mișcarea obiectelor fizice. În al treilea volum al textului, a arătat că
aceste legi ale mișcării, combinate cu legea atracției universale, explică legile lui
Kepler privind mișcarea planetelor.

Principiul I al mecanicii

Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât
asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este
nulă.
Inerția
[modificare]Principiul al II-lea al mecanicii

Newton introduce noțiunea de cantitate de mișcare, ceea ce astăzi se numește impuls.

Aceasta este o mărime vectorială egală cu produsul dintremasă și viteză.

Principiul al doilea al mecanicii introduce noțiunea de forță ca fiind derivata

impulsului în raport cu timpul. sau folosind definiția

impulsului . În mecanica newtoniană, se consideră că masa este

constantă (independentă de viteză) cât timp se păstrează integritatea corpului,

deci . Adică .
[modificare]Principiul al III-lea al mecanicii

Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel
de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de
reacțiune) de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar. Acest
principiu este cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și reacțiunii.
[modificare]Principiul suprapunerii forțelor
Dacă mai multe forțe acționează în același timp asupra unui corp,
fiecare forță produce propria sa accelerație în mod independent de prezența
celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind suma
vectorială a accelerațiilor individuale.
 A)Principiul I al dinamicii (Principiul inertiei )

Un corp îsi mentine starea de repaus relativ sau de miscare rectilinie si uniforma, atâta timp cât
asupra lui nu actioneaza alte corpuri care sa-i modifice aceasta stare.

*Corpul se opune oricarei actiuni exterioare care cauta sa-i schimbe starea de repaus sau de
miscare rectilinie si uniforma,.

Proprietatea tuturor corpurilor de a se opune schimbarii starii de echilibru în care se afla se

numeste inertie.

Masura inertiei este masa , numita si masa inerta, marime fizica scalara, fundamentala, a carei
unitate de masura în S.I. este kilogramul.

Instrumentul cu care se masoara masa este balanta / cântarul.

B)Principiul al II-lea al dinamicii ( Principiul fundamental)

Interactiunea reprezinta actiunea reciproca dintre corpuri, iar marimea fizica vectoriala ce
masoara interactiunea este forta .

Unitatea de masura a fortei în S.I. este Newtonul (1N este forta care imprima unui corp de masa
1 kg o acceleratie de 1 m/s 2 , dupa directia si în sensul fortei), iar instrumentul cu ajutorul caruia
se masoara forta se numeste dinamometru.

Efectele produse de actiunea fortelor asupra corpurilor sunt deformarile - plastice sau elastice - si
schimbarea starii de miscare.

Daca rezultanta tuturor fortelor care actioneaza asupra corpului este diferita de zero, ,
vectorul viteza se modifica si apare o acceleratie.

Aceeasi forta aplicata diferitelor corpuri produce variatii diferite ale vitezei, efectele depinzând
de masa corpului ce sufera actiunea fortei (a fortei rezultante);cu cât masa corpului este mai
mare, cu atât variatia vitezei este mai mica.

Acceleratia imprimata corpului este pe directia fortei aplicate, fiind invers proportionala cu masa
corpului.
Principiul al II-lea al dinamicii se enunta astfel:” Vectorul forta este egal cu produsul dintre masa
corpului si vectorul acceleratie. (vezi figura 1)

Daca masa este constanta, se poate scrie :

Produsul dintre masa corpului si viteza acestuia reprezinta impulsulcorpului:

Se poate scrie : .

C)Principiul al III-lea al dinamicii ( Principiul actiunii si reactiunii)

Daca un corp A exercita o forta asupra corpului B (actiune), atunci corpul B actioneaza
asupra corpului A (reactiune) cu o forta , egala în modul si de sens contrar fortei .

(vezi figura 2)

Cele doua forte se manifesta simultan si sunt aplicate unor corpuridiferite , actionând de-a lungul
dreptei care uneste cele doua corpuri.

În cazul corpurilor legate între ele prin fire sau bare, conform principiului actiunii si reactiunii,
actioneaza doua forte egale ca marime si de sensuri opuse (o parte a firului / barei actioneaza
asupra celeilalte parti) ;oricare din aceste forte se numeste tensiunesi poate fi masurata cu un
dinamometru inserat într-o sectiune a firului / barei.

Se defineste sistemul de referinta inertial (galilean) ca un sistem în raport cu care un corp

trebuie sa ramâna în repaus sau sa se miste rectiliniu si uniform atunci când asupra lui nu
actioneaza nici o forta ( rezultanta).

În sistemele de referinta inertiale este valabil principiul inertiei.

Un sistem de referinta inertial legat de Pamânt poate fi considerat un sistem de referinta

inertial ;daca un sistem de referinta este inertial, un al doilea sistem care se misca uniform si
rectiliniu fata de el, este, de asemenea, inertial.
Forţa de frecare este forţa de contact între două corpuri. Ea este o manifestare
macroscopică a unei sume de forţe microscopice, şi anume forţele electrice care se
exercită între atomii celor două materiale ce se află în contact. Forţa de frecare este
direct proporţională cu apăsarea normală între cele două corpuri şi nu depinde de
suprafaţa aparentă de contact dintre cele două corpuri sau de viteza relativă dintre ele.

Formula forţei de frecare este

Ff = k*N
unde Ff este forţa de frecare, k este coeficientul de frecare şi N este apăsarea normală
între cele două corpuri.

FORTAFORTA ELASTICA
Forta elastica, notata , ce apare într-un corp deformat elastic, se opune deformarii, valoarea ei numerica
fiind direct proportionala cu deformatia produsa ( alungire/ comprimare):

Legea lui Hooke se bazeaza pe studio experimental si observatii ce au condus la urmatoarele concluzii:

• deformarea este direct proportionala cu forta care a produs-o ? ~F;

• , fiind lungimea initiala cu cât aceasta este mai mare, cu atât si deformarea este mai mare;

• , s lo fiind aria sectiunii transversale initiale a corpului;

• deformarea depinde de natura materialului prin modulul de elasticitate E , numit modulul lui Young .

Expresia matematica a legii lui Hooke este:

(1)

Raportul se numeste tensiune sau efort unitar, iar raportul se numeste deformatie relativa(
alungire/ comprimare) :
 (2)

Se observa din relatia (1) ca legea lui Hooke exprima forta elastica în corpurile deformate elastic, daca în

relatia (1) se noteaza .

Tot relatia (1) permite definirea modulului lui Young si a unitatii de masura a acesteia în S.I.

1 N/m² este forta care actionând asupra unui corp cu sectiunea unitara, îi produce acestuia o alungire

relativa egala cu unitatea .