ANEMIA FIERODEFICITARĂ ÎN SARCINĂ

Anemia – reprezintă starea caracterizată prin diminuarea hemoglobinei, numărului

eritrocitelor, apariția formelor patologice ale acestora, modificarea echilibrului vitaminic, cantității
microelementelor și enzimelor.
Anemia fierodeficitară – se caracterizează prin reducerea conținutului fierului în serul
sangvin, măduva osoasă și depouri, în urma cărui fapt este perturbată sinteza hemoglobinei, apar
anemia hipocromă și tulburările trofice în țesuturi.
Anemia fierodeficitară este frecventă în timpul sarcinii. Circa 50 – 60 % din gravide sunt
anemice, iar la 70 % din ele se constată carența fierului.
Necesitatea în fier a organismului gravid crește în fiecare trimestru în raport cu starea
negravidă. În trimestrul I de sarcină crește cu 1 mg/24 ore; în trimestrul II – cu 2 mg/24 ore; în
trimestrul III – cu 3-5 mg/24 ore.

CLASIFICAREA ANEMIEI FIERODEFICITARE

Clasificarea AF după gradul de anemizare:

 Gradul I – conținutul hemoglobinei 91-110 g/l
 Gradul II – conținutul hemoglobinei 71-90 g/l
 Gradul III – conținutul hemoglobinei < 71 g/l
Clasificarea AF în funcție de stadiile evolutive ale deficitului de fier:

ETIOLOGIA

Anemia fierodeficitară în sarcină este urmare a unui șir de cauze, inclusiv provocate de
sarcină:
- nivel înalt al estrogenilor;
- disgravidiile precoce (ce defavorizează absorbția în tractul gastrointestinal a elementelor
fierului, magneziului, fosforului necesare pentru hematopoieză);
- deficitul progresiv al fierului.
În urma acestui fapt, în organismul femeii în perioada fertilă rezervele fierului sunt
insuficiente, acestea micșorându-se la fiecare naștere, în special la cele agravate de hemoragii și
anemii posthemoragice.

Anemia fierodeficitară a gravidelor este influențată de o serie de factori:

 carența latentă de fier, preexistentă sarcinii;
 reducerea ingerării fierului cu hrana;
 administrarea medicamentelor (antibioticelor seriei tetraciclinei, antacidelor);
 hemoragii de orice geneză;
 afecțiuni gastrointestinale, în urma cărora se perturbează procesul absorbției;
 acțiunea factorilor ecologici (poluarea atmosferei, apei potabile, produselor alimentare);
  perturbările reglării neuroendocrine;
 tulburările funcțiilor măduvei osoase;
 dereglările hepatice și renale.

Manifestările clinice

Sindromul anemic:
• slăbiciuni generale;
• oboseală;
• ameţeli;
• dispnee la efort fizic;
• paliditatea tegumentelor;
• tahicardie (accelerarea bătăilor cardiace).

Sindromul sideropenic(caracteristic pentru AF):

• pielea devine uscată;
• unghiile sunt fragile, se rup uşor, se stratifică, au striuri lungitudinale;
• părul se rupe uşor, cade în cantități mari;
• apare senzaţia de uscăciune în cavitatea bucală;
• deglutiţia este dureroasă, bolul alimentar cu greu este înghiţit şi apare senzaţia de „nod în
gît”;
• senzaţia de disconfort în burtă cu garguimente;
• apariția gusturilor şi mirosurilor perverse. Bolnavii au dorinţa de a mînca cretă, pămînt,
carne crudă, aluat, paste făinoase crude, sare, lemn ars etc. Preferă mirosul de benzină,
acetonă.

Diagnosticul de laborator

 Analiza generală a sângelui:

- nivelul de hemoglobină scăzut (Gradul I – 91-110 g/l; II – 71-90 g/l; III – 51-70 g/l; IV -
<50 g/l);
- numărul eritrocitelor este redus (< 3,5×10¹²/l).
 Conținutul fierului seric (< 10 mcmol/l).
 Conținutul feritinei(< 0,03 mg/l)

Tratamentul

• Componentul principal al tratamentului stărilor feriprive este fieroterapia.

• Tratamentul AF fără preparate fieroase, doar prin dietă bogată în produse cu conținut sporit
de fier, este imposibilă.
• Gravidelor cu risc sporit de apariție a anemiei li se indică preparate fieroase în cazul
indicilor scăzuți ai hemoglobinei (pînă la 110 g/l).
• Preparatele fierului pentru administrare perorală pot fi monocomponente sau combinate.
• Preparatele monocomponente conțin sulfat de fier (Hemofer, Ferrgrad), gluconat de fier
(Ferronal), fumarat de fier(heferol).
• Preparatele combinate conțin diferite saruri de fier, cum ar fi:
–Tot’hema conține gluconat de fier (bivalent, sare organică) și microelemente (Cupru și
Mangan) – se administrează peroral câte 2-4 fiole pe zi pe nemâncate, diluând conținutul fiolei
cu apă.
 – Sorbifer (1 pastilă de 2 ori/zi) și Ferroplex (2 pastile de 3-4 ori/zi) conțin sulfat de fier și
vitamina C .
– Gino-tardiferonul conține sulfat de fier și acid folic.
– Tardiferon conține sulfat de fier, acid folic și mucoprotează – se administrează câte 1 pastilă
de 2 ori pe zi.
• Fieroterapia nu presupune efect imediat. Creșterea reticulocitelor se înregistrează peste 8-12
zile de la începutul administrării preparatului, nivelul hemoglobinei se normalizează peste 3
săptămâni de administrare. Eficiența tratamentului este verificată în funcție de nivelul
transferinei și feritinei în serul sangvin, și nu în funcție de nivelul hemoglobinei și
eritrocitelor.
• Tratamentul gravidelor în anemia feriprivă este ambulator, dar în cazuri severe este necesară
spitalizarea, mai ales în ajunul nașterii.

PROFILAXIA
Profilaxia primară:
La gravide, preparatele de fier bivalent se administrează de la termenul 10-12 săptămîni al
sarcinii, Sorbifer – cîte 1 comprimat de 2 ori în zi, pe tot parcursul sarcinii şi în primele 6 luni
de lactaţie.
Profilaxia secundară:
După finisarea tratamentului AF cînd sursa de hemoragie cronică nu este lichidată, se
administrează preparatele de fier bivalent pe cale orală, cîte 1 comprimat de 2-3 ori în
săptămînă, atît timp cît persistă cauza dezvoltării deficitului de fier.

Complicațiile anemiei fierodeficitare:

– Nașterile înainte de termen;
– Nașterea fătului mort;
– Hipotonie și insuficiența contractilă a uterului cu hemoragii hipotonice în timpul nașterii;
– Formarea rezervelor mici de fier la viitorul copil.