Aerul 57.
Influenta aeroionizarii asupra organismului
54.Influenta asupra organismului a variatiei presiunii partiale a azotului..
Efectele asupra organismului depind de presiune:
- la presiune normală nu exercită acţiune nocivă asupra organismului;
- la presiune crescută (scafandri, muncitori în chesoane) pot
apare efecte nefavorabile daca nu se respectă norme de protecţie. -
În apă, la fiecare 11 m adâncime, presiunea creşte cu 1 atm şi concomitent
creşte şi presiunea parţială a azotului, deci într-un timp scurt azotul intră
- în
organism în cantităţi mari. În organism se solvă în sânge şi se depozitează-
apoi până la saturaţie mai ales în ţesutul nervos generând un sindrom
numit “narcoză hiperbară” sau “beţia adâncurilor”, manifestata prin:
 In prima faza apare pierderea contactului cu mediul înconjurător,
persoana fiind euforică cu reflexe exacerbate însoţite de nelinişte, agitaţie,
tulburări senzoriale cu imposibilitatea ridicării la suprafaţă
 într-o fază următoare apare adinamie, somnolenţă, bradicardie,
bradipnee, hiporeflectivitate, deces.
Sănătatea poate fi afectată, datorită azotului şi la aducerea la suprafaţă:
prin aducere la suprafaţă rapid, azotul se acumulează în sânge şi produce
embolii gazoase (infarcte, paralizii şi parestezii).
55.Influenta asupra organismului a variatiei presiunii partiale a
oxigenului.
Variatiile posibile ale concentratiei de oxigen:
- scăderea concentraţiei oxigenului are loc în încăperi aglomerate
cu aer intens viciat 18 – 19%, fântâni 16%, mine adânci 13%;
- creşterea concentraţiei oxigenului apare numai în administrarea
artificială (în scop terapeutic, la scafandri, aviatori, cosmonauţi).
Deficitul de oxigenare pulmonară produce starea de hipoxie, anoxemie,
anoxie.
Scăderea concentraţiei oxigenului în aerul atmosferic sub 18% are efecte
asupra organismului:
- până la concentraţii de oxigen de 18% nu apar tulburări;
- între 18 – 15 % manifestările sunt compensatorii: creşte
frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, numărul globulelor roşii în sângele
periferic, vasodilataţie locala datorită hipoxiei;
- între 15 – 10 % manifestările sunt: alcaloză, dispnee,
manifestări nervoase (iniţial excitaţie apoi depresie), apnee intermitentă
prin afectarea centrului respirator, bradicardie cu scăderea tensiunii
arteriale şi în final colaps cardiovascular şi respirator.
Presiunea parţială a oxigenului scade cu altitudinea - la fiecare 10 m
presiunea scade cu 1 mm Hg. Scăderea presiunii atmosferice duce la
scăderea presiunii parţiale a gazelor şi efecte din partea organismului apar
în cazul ascensiunilor în munţi, în timpul zborului la 6000 – 7000 m în
condiţiile nepresurizării avionului.
Creşterea concentraţiei O2 în aer la valori nocive organismului apare mai
ales în cazul administrării sub presiune mare. Administrarea O2 pur la
presiune normală şi timp limitat scade volumul şi frecvenţa respiratorie.
Administrarea O2 la presiuni de 1-2 atm produce leziuni nervoase şi
pulmonare iar la 3 atm apare saturaţia scoarţei cerebrale cu oxigen si
decesul. În terapie, O2 se administrează cu cantităţi reduse de bioxid de
carbon (3 – 9%), amestec carbogen. 56.Influenta asupra
organismului a variatiei presiunii partiale a dioxidului de carbon.
Bioxidul de carbon - concentraţia lui în aerul atmosferic normal 0,03 –
0,04% variază în limite strânse. Creşteri ale conc de CO2
- de 1% a concentraţiei CO2 în aer apar în spaţii închise (locuinţe aglomerate,
săli publice),
- creşteri mai mari întâlnindu-se în mediul industrial (fabricarea berii,
zahărului 3 – 4%),
- în industria extractivă minieră (5 – 6%), metalurgică, chimică,
- fântâni adânci (5 – 10%);
- în alte locuri declive se acumulează până la 10 –14%, în straturi, datorită
densităţii mai mari a gazului faţă de aer (puţuri, gropi adânci, pivniţe
închise insuficient ventilate şi unde se produc procese de fermentaţie).
Presiunea parţială a CO2 este de 46 mmHg în sângele venos şi de 40 mmHg
în aerul alveolar permiţând difuziunea spre aerul atmosferic. Coeficientul
de difuziune este de 25 ori mai mare decât al oxigenului.
Intoxicaţia cu CO2 - semnele intoxicaţiei depind de concentraţia de CO2 din
aer:
1. la concentraţii de de 3 - 4% , deci de 100 de ori mai mari faţă de normal
constau în dispnee, constricţie toracică;
2. la 5 % se adaugă greţuri, vărsături;
3. la 7 % cefalee, vertij, ameţeli;
4. la 10% se produce agravarea simptomelor precedente, stare depresivă cu
pierderea cunoştinţei şi moarte prin stop cardio-respirator.
Aeroionizarea - este procesul de formare, de evoluţie, precum şi
concentraţia particulelor materiale încărcate electric, din aerul extern.
Formarea, evoluţia şi caracteristicile aeroionilor:
1. în jurul atomilor şi moleculeor apar ioni mici: negativi şi pozitivi.
sunt uşori, rapizi, au viaţa de zeci de sec., minute; ionii negativi sunt ioni
de oxigen;
raportul ioni+/- este normal 1,2
perechile de ioni mici cresc cu gradul de prospeţime al aerului:
2. după un timp, aeroionii mici dispar sau sunt absorbiţi de nuclei de
condensare, formând ioni mari.
- ionii mari sunt ioni grei sau ultragrei şi sunt pozitivi sau negativi; au ca
vector CO2;
- raportul ion+/ ion – este 1;
- numărul de perechi de ioni mari creşte cu gradul de poluarel;
- mobilitatea lor este foarte scăzută;
- durata de viaţă este mai lungă, de ordinul orelor.
Efectele aeroionizării
Influenţele biologice ale ionizării aerului:
1. cresc stabilitatea particulelor coloidale în sânge;
2. influenţează echilibrul hidromineral,
3. influenteaza pH-ul,
4. influenteaza activitatea neurohormonală.
- aeroionii mici pozitivi au o acţiune excitantă: stimulează metabolismul
serotoninei, conferă un gradient acid, cresc activitatea SN simpatic etc.
- aeroionii mici negativi au efect sedativ, inhibă serotonina, conferă
mediului intern un caracter bazic, favorizează activitatea SN parasimpatic
etc.
Aeroionizarea artificială
Ionii negativi îmbunătăţesc calitatea aerului, fiind oportun a creşte
concentraţia lor:
 în spital pentru a calma durerea (ex secţii de arşi sau postoperator etc);
 se folosesc în tratamentul astmului a bronşitei cronice, reumatismului,
HTA, afecţiuni digestive (gastrite, ulcer duodenal), tulburări neuropsihice
(neurastenie, stări depresive etc);
58.Presiunea atmosferica: influenta variatiei acesteia asupra
organismului.
Presiunea atmosferică prezintă variaţii periodice şi neperiodice:
1.variaţiile periodice sunt: variaţii diurne si variaţii anuale
2.variaţiile neperiodice - variatii de altitudine- la fiecare aproximativ 10 m
altitudine, presiunea scade cu 1 mm Hg.
 ascensiuni în munţi:
- până la 2000 – 2500 m, marea majoritate a indivizilor nu prezintă
modificări sau prezintă tahicardie, tahipnee compensator (lipsa
antrenamentului, oxigen insuficient)
- la peste 3000 m apare “ răul de altitudine” sau “ boala de
ascensiune”(mai frecvent la neantrenaţi şi la cei care nu îşi dozează bine
efortul) şi se manifestă prin: oboseală, cefalee, vertije, dispnee, tahicardie,
tegumente cianotice cu transpiraţii reci, epistaxis, hemoptizie, lipotimie;
- la 6000 – 7000 m apare starea de euforie şi se pierde conştienţa, dar la
aceste înălţimi se indică mască cu oxigen.
Ascensiunile sunt contraindicate la cardiovasculari şi af respiratorii cr.
 Călăloria cu avionul în condiţii de nepresurizare la 6000 – 7000 m poate
genera “ răul aviatorilor”, condiţii în care apar anoxia şi anoxemia datorită
scăderii presiunii atmosferice, iar consecutiv scăderii presiunii parţiale a
gazelor, este afectată termoreglarea, /
Simptomele care apar sunt:
 circulatorii (tahicardie, HTA, cianoză);
 respiratorii (creşte frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii);
 gastrointestinale (greţuri, vărsături, meteorism abdominal);
 nervoase (ameţeli, cefalee, vedere neclară, oboseală plăcută numită şi
“beţia înălţimilor” şi pierderea cunoştinţei).
 Adaptarea la altitudine
 creşterea numărului de globule roşii (7-8 milioane/mm3);
 creşte capacitatea hematiei de a se încărca cu Hb;
 creşte concentraţia Hb în sânge;
 creşte minut-volumul cardiac şi volumul respirator;
 toracele este crescut de volum, este globulos.
Această adaptare nu se face la cei cu afectare cardiacă.
Infuenţa variaţiei presiunii atmosferice din cauze meteorologice:
1. scăderea presiunii atmosferice din cauze meteorologice determină la
persoanele sănătoase retenţie de apă,
2. creşterea presiunii atmosferice la persoane sănătoase determină
eliminarea apei din organism, acutizarea fenomenelor inflamatorii,
tromboze, embolii etc.
3. variaţii importante ale presiunii atmosferice, determină declanşarea
crizelor de astm
 59.Poluarea aerului: surse de poluare
Poluarea aerului reprezinta prezenţa unor substanţe străine de compoziţia
sa naturală sau variaţia importantă a componenţilor (dioxidul de carbon) şi
care pot produce direct sau indirect alterarea sănătăţii omului (definiţie
OMS).
Sursele de poluare - sunt naturale şi artificiale
1. sursele naturale:
 erodarea solului de către vânturi şi transportul particulelor la mari
distanţe,
 incendii ale pădurilor,
 descompunerea naturală a materiilor organice,
 activitatea vulcanilor etc.
2. surse artificiale:
 procese de combustie în instalaţii fixe,
 transporturile (combustii în instalaţii mobile),
 procesele industriale.
a. combustii în instalaţii fixe (termocentrale, electrocentrale) poluează în
funcţie de combustibilul folosit:
o gaze naturale (principalul component metanul), poluează cu: NO2, CO,
aldehide, acizi organici, hidrocarburi aromatice, funingine etc.
o cărbunele şi petrolul, poluează cu: pulberi (cenuşă zburătoare) ce are în
componenţă: cărbune nears, oxizi metalici ,carbonaţi, fosfaţi; gaze: SO2,
CO, NO, NO2; aldehide, hidrocarburi; compuşi de ardere incompletă: CO,
hidrocarburi policiclice aromatice,funingine etc.
b. combustii în instalaţii mobile:
- mijloace de transport terestre (autovehicule) cu poluare intensă la
nivelul solului: motoare cu aprindere electrică care folosesc benzină sau
motoare cu aprindere prin compresie, care folosesc motorină poluează
aerul atmosferic cu gaze de eşapament: CO, NO2, hidrocarburi nearse,
impurităţi etc.
- mijloace de transport aeriene: vapori de apă şi CO2, cu efecte asupra
stratului de ozon, a balanţei termice şi a transparenţei ,poluează cu vapori
de apă şi No2, particole etc.
c. procesele industriale poluează cu compuşi diferiţi, în funcţie de profilul
industriei: industria metalurgică feroasă, industria metalurgică neferoasă
.rafinarea petrolului
d. alte surse de poluare: căile de transport, încălzitul locuinţelor, incinerarea
reziduurilor, fumatul tutunului etc.
60.Autopurificarea aerului: importanta procesului si factorii care intervin.
Autopurificarea aerului înseamnă restabilirea proprietăţilor naturale ale
aerului, când cantitatea de poluanţi nu depăşeşte anumite limite.
Procesul de autopurificare depinde de:
1. particularităţi topografice naturale şi particularităţi urbanistice
o particularităţi topografice naturale: obstacole naturale (dealuri, munţi) şi
artificiale (construcţii) protejează teritorilul din spatele obstacolului;
depresiunile şi văile sunt nefavorabile autopurificării; relieful plat
favorizează autopurificarea prin favorizarea dispersiei poluanţilor;
o particularităţi urbanistice :amplasarea corectă a zonei industriale,
asigurarea zonelor de protecţie sanitară, respectarea cerinţelor pentru
zonele protejate, sistematizarea circulaţiei etc.
2.procesele biologice din sol, producătoare de căldură, generează curenţi
de aer ascendenţi ce ascensionează poluanţii în straturile superioare unde
vor fi dispersaţi prin curenţii orizontali (vânturi);
3 suprafeţele de apă favorizează reţinerea impurităţilor prin sedimentare,
dizolvare şi fixare4. suprafeţele împădurite
5. condiţii meteoroclimatice
 temperatura aerului, prin scăderea cu altitudinea determină formare
curenţilor ascendenţi, pe verticală;
 umiditatea aerului crescută, determină formare ceţii, cu favorizarea
acumulării poluanţilor; dioxidul de sulf şi oxizii de azot sunt transformaţi în
acizii corespunzători, care ajung pe sol sub formă de poi acide sau zăpezi
acide;
 curenţii de aer, orizontali, dispersează poluanţii şi contribuie la poluarea
unor zone fără surse de poluare;.
 radiaţia solară, prin UV, determină reacţii fotochimice din care rezultă
smogul oxidant sau ceaţa fotochimică.
61.Poluanti iritanti: actiunea cronica asupra organismului
Poluanţí iritanţi: pulberi, oxizi de sullf, oxizi de azot, NH3, substanţe
oxidante, clorul şi compuşi etc.
Efectele asupra organismului pot fi: acute şi cronice, care apar în
expunerea îndelungată la niveluri moderate de poluanţi (sunt mai
frecvente decât cele acute).
Efectele cronice sunt modificări funcţionale în stadiul incipient, urmate
apoi de alterări morfologice la nivelul aparatului respirator (hipertrofia
glandelor mucoase, hiperplazia celulelor caliciforme). Se manifestă prin:
1. creşte frecvenţa şi gravitatea infecţiilor (bacteriene şi virale) ale
conjunctivei, căilor respiratorii;
2. a BPOC (cuprinde bronşita cronică , emfizemul pulmonar şi astmul
bronşic), boli pentru care poluanţii iritanţi sunt factori agravanţi;
3. creşte morbiditatea şi mortalitatea la copii sub 1 an şi la adulţi peste 45 de
ani, la bolnavii cardiovasculari şi pulmonari: la copii apare retard în
dezvoltarea fizică şi neuropsihică, modificări hematologice de tip
poliglobulie cu microcitoză, hipertrofie amigdaliană şi a ganglionilor
cervicali;
4. substanţele oxidante produc iritaţie oculară, hipersecreţie lacrimală, jenă
respiratorie la concentraţii mici;
5. poluarea fotochimică oxidantă favorizează apariţia cancerului pulmonar
62.Poluanti asfixianti:actiunea asupra organismului.
Poluanţii asfixianţi: CO, H2S(acid sulfhidric), cianuri, nitriţi.
CO - rezultă din combustii incomplete cu cantităţi mici de O2, casnice
,industriale ,circulaţia auto (motoare cu ardere internă) fiind prezent în
cantitate mai mare în zonele aglomerate, intens industrializate, mine.
Efectele asupra organismului: pătrunde insidios în organism, fără
avertizare şi este absorbit rapid, integral, datorită afinităţii CO pentru Hb
de 210 – 250 de ori mai mare decât a O2.
Hb + CO  COHb ce duce la hipoxie, cu consecinţe la nivelul S.N.C., organe
des simţ, musculatură voluntară. Normal, COHb este 1% şi rezultă din
catabolismul Hb. La fumători, COHb este 4-5% şi ajunge la 15%, în timpul
fumatului. COHb este reversibilă.
Efecte acute:
 sub 2% COHb, nu apar simptome;
 2 – 10% - tulburări senzoriale şi tulburări psihomotorii – scade acuitatea
vizuală, şi cromatică, scad performanţele intelectuale şi dexteritatea
manuală;
 peste 10% intoxicaţie cu CO;
 10-20% - se adaugă la simptomele anterioare cefalee, dispnee, modificări
ale ritmului cardiac şi respirator;
 20- 40% - intoxicaţia acută gravă, (cefalee, greţuri, ameţeli, adinamie,
tulburări senzoriale grave;
 40% - pierderea cunoştinţei;
 60% - moarte.
Efecte cronice apar în expuneri de durate lungi, la surse multiple de CO
(locuinţă, fumat, loc de muncă, stradă etc) la gospodine, agenţi de
circulaţie. Se manifestă prin : oboseală, cefalee, iritabilitate, ameţeli,
tulburări de somn ; risc crescut pentru HTA, ATS, datorită creşterii
colesterolului şi insuficientei oxigenări a endoteliului şi fibrei musculare
vasculare. Markerul biologic de expunere este valoarea de 2,5 - 3% CO.CO
străbate bariera fetoplacentară: copii subdezvoltaţi, subponderali.
63.Poluantii alergizanti: tipuri si actiunea asupra organismului.
Alergeni de orgine vegetală: polenul reprezintă după praful de casă şi
fungi, cea mai frecventă cauză a alergiilor respiratorii. Alergiile cauzate de
polen apar vara şi primăvara şi se manifestă sub formă de febra de fân,
rinita periodică, astmul bronşic polenic.
Sezonul alergogen polenic: 15 mai – 15 iulie.
Plantele incriminate: alge, licheni, ciuperci, muşchi, ferigi, plante cu flori,
furaje, plopii, teiul, arţarul,
Alergeni de origine animală: peri, blănuri, pene, descuamaţii epidermice
de la animale.
Praful de casă: foarte răspândit şi foarte important conţine: fibre, bumbac,
lână, fulgi, peri, scuame, mucegaiuri, bacterii etc.
Agenţii fizici: căldura, lumina, frigul produc urticarie. Acest tip de alergie
apare la persoanele cu instabilitate vasomotorie, iar mecanismul de
acţiune insuficient clarificat are la bază eliberare masivă a mediatori de tip
histamină.
Alergii industriale: apare o hiperiritabilitate a mucoasei bronşice care se
manifestă la expuneri anterioare la diverşi poluanţi industriali
Unii poluanţi, foarte activi chimic, se combină cu proteinele, formând
adevăraţi alergeni, ce declanşează reacţii alergice de tip imediat cu sinteză
de IgE şi manifeste ca rinită alergică, conjunctivită alergică, astmă bronşic,
urticarie, dermatită atopică . Alergenii industriali în general se comportă ca
haptene, care sunt substanţe neproteice ce se combină cu substanţele
proteice reactive, devenind antigene .

64.Poluarea aerului cu plumb si cadmiu: efecte asupra organismului
Poluanţii toxici sistemici stau la baza patologiei profesionale, excepţional
pot creşte accidental şi în factorii de mediu influenţând negativ sănătatea .
Plumbul, se găseşte în aer sub formă de vapori, pulberi fine.
În aer, 97% provine din circulaţia auto (particole din ţeava de eşapament);
din aer, ajunge pe sol şi apoi în alimente, apă. 3% provine din industrii:
topitorii de Pb, industria metalelor neferoase, fabrici de acumulatori etc.
Căi de pătrundere în organism:
 1/3 pătrunde pe cale respiratorie;
 2/3 pătrunde pe cale digestivă.
Calea respiratorie – deşi doar 1/3 pătrunde pe cale respiratorie, absorbţia
este 40% (faţă de 10% pentru calea digestivă) : de la nivelul peretelui
alveolar prin circulaţia sangvină ajunge în hematii (perturbă fixarea Fe în
porfirine) şi se depozitează în special în sistemul osos , păr, dinţi,
ţesuturile moi: aparatul renal, sistem nervos, aparat cardiovascular, tract
gastrointestinal. Eliminarea se face prin urină , fecale.
În rândul populaţiei cel mai frecvent se întâlneşte absorbţia crescută de
plumb, manifestă prin: iritabilitate, insomnie, cefalee, inapetenţă, greţuri,
tulburări de tranzit, dureri articulare. Copiii sunt foarte sensibili. Riscul
intoxicaţiei cu Pb (încărcare cu plumb ) apare când : plumbemia  60
g/100 ml sânge (; plumburia  120 g/l urină.
În cazul apariţiei efectelor toxice manifestările sunt:se perturbă fixarea Fe
în porfirine, apar hematii cu granulaţii bazofile, scade Hb şi viaţa
hematiilor; sunt afectate: evoluţia sarcinii şi a produsului de concepţie,
aparatul renal, cardiovascular, nervos, digestiv
Cadmiul se găseşte în aer, sub formă de pulberi, iar principalele surse,
sunt: extracţia şi prelucrarea industrială, îngrăşăminte, coloranţi, fumul de
ţigară .
Absorbţia este mai mare pe cale respiratorie (30-40%) comparativ cu cea
digestivă (10%). Pentru populaţia generală, există riscul încărcării
organismului cu Cd din aer fără manifestări, dar în timp apare afectare
pulmonară, renală, cardiovasculară (aterosleroză, HTA) şi neoplasme. Se
fixează de asemenea în tiroidă, splină, ficat. Cantitatea de cadmiu din
organism creşte cu vârsta.
Eliminarea: foarte lent, pe cale urinară.
65.Poluarea aerului cu arsen si mercur: efecte asupra organismului
Mercurul ( sărurile anorganice şi organice - metilHg)
Principalele surse de poluare sunt: industria extractivă şi de rafinare,
vopsele, lămpi cu vapori de mercur, industria aparatelor de precizie.
În populaţie, principala cale de pătrundere este digestivă , calea aeriană
este secundară pentru populaţie şi pericolul este scăzut.
Din circulaţia sangvină trec în ţesuturi: sărurile anorganice se depun în
rinichi, sărurile organice, liposolubile ajung în creier; în păr se
concentrează foarte mult. Trece bariera placentară.
Eliminarea se face prin: fecale, urină şi secundar prin salivă şi lapte. Riscul
intoxicaţiei apare la valori de 40 g/100 ml.
Simptome: cefalee, astenie, tulburări de somn, hiperiritabilitate, anxietate,
manifestări renale şi cardiovasculare
Arsenul este mai răspândit în aerul atmosferic decât Hg. Surse de poluare:
extracţia prelucrarea şi rafinarea metalelor neferoase, pesticide cu arsen
etc.
Arsenul este toxic. În organism este transformat în compuşi trivalenţi
netoxici.
Calea principală de pătrundere este respiratorie, absorbţia fiind de 40-
50%;
În organism inhibă respiraţia celulară prin blocarea grupărilor –SH, fiind şi
iritant şi cancerigen. Este transport în organism legat de hematii, unde se
concentrează de 2 ori mai mult ca în plasmă şi se depozitează în ficat,
rinichi, vase capilare, piele, fanere.
În populaţie apare fenomenul de acumulare în organism, eliminarea urină
normală fiind de 60 microgr/l.
Tabloul clinic în intoxicaţia cronică: fenomene locale iritative:
conjunctivită, cheratită cutanată, rinită, faringită, laringită, traheo-
bronşită; hiperpigmentare ce poate degenera malign, dar efectul
cancerigen este neelucidat încă.
66.Poluanti cancerigeni: tipuri si actiunea asupra organismului.
Poluanţii cancerigeni sunt: hidrocarburi policiclice aromatice, compuşi N-
nitrozo, pesticide organoclorurate, anestezice, tutun, nitrozamine.
HPA rezultă din: gaze de eşapament; procese de combustie; industrii;
tutun. Mai importante: benzpirenul, benzantracenul.
Compuşii N-nitrozo cuprind: nitrozamine, nitrozamide. Compuşii N-nitrozo
rezultă din: compuşii de azot combinaţi cu amine secundare sau terţiare.
Nitrozaminele rezultă din diferite industrii, fumul de ţigară etc
Pesticide organice: DDT, toxafen heptaclor.
Aminele aromatice rezultă din: ind. coloranţilor organici, combustii, fum de
tutun.
Anestezicele volatile: hidrocarburi halogenate, eter ( dau cancer hepatic,
pancreatic, renal).
Substanţe anorganice: Pb (cancer renal, gastric, ovarian), As (cancer de
piele, hepatic), azbest (cancer pleură, peritoneu, laringe).
Tutunul conţine nitrozamine, HPA, substanţe anorganice (As, Cd, Cr, Co
etc.).
Măsura în care factorii cancerigeni contribuie la producerea cancerului nu
poate fi exact apreciată. Este foarte probabil că unele cancere găsesc în
poluarea atmosferică o cauză favorizantă sau chiar determinantă pentru
declanşarea lor. Localizările mai frecvente:
1. epiteliomul bronşic,
2. cancerul căilor aero–digestive superioare
3. cancerele cutanate rezultate prin contact direct cu aerul.
67.Poluanti fibrozanti: tipuri si actiune asupra organismului.
Poluanţi fibrozanţi
Sunt în majoritate suspensii care se depozitează în plămâni unde produc
modificări:
1. proliferări ale ţesutului conjunctiv (fibroză pulmonară) sau
2. redistribuiri ale ţesutului conjunctiv din peretele alveolar (emfizem).
Expunerea populaţiei la pulberi fibrozante este mai redusă decât în
industrii. Copiii sunt mai sensibili. În mediu populaţional mai frecvent
apare:
 Azbestul determină: corpi azbestozici, calcificări sau plăci pleurale.
 SiO2 acţionează în special în deşert.
 Beriliu – leziuni granulomatoase.
 Poluanţii iritanţi pot produce modificări fibroase.
În perspectivă există riscul transformării în tumori maligne mai ales pentru
corpii azbestozici.
68.Efecte indirecte ale poluarii aerului
Efectele indirecte ale poluării aerului atmosferic asupra stării de sănătate
rezultă prin schimbarea mediului ambiant cu care omul este în permanent
contact. Acestea sunt:
 efecte asupra microclimatului:
1. modifică regimul climatic al zonei prin creşterea nebulozităţii şi ca urmare
creşte frecvenţa precipitaţiilor,
2. creşte cu 15-20% numărul zilelor înnourate şi cu ceaţă,
3. creşte concentraţie CO2 şi determină astfel “efectul de seră”;
4. scade luminozitatea şi vizibilitatea prin reducerea radiaţiilor solare
5. împiedică încălzirea solului, creând condiţii favorabile inversiunii termice.
 efectele asupra florei şi faunei: subdezvoltare, leziuni, îmbolnăviri.
1. Afectează plantele- sunt sensibile florile conifere, arbori fructiferi, viţă de
vie, licheni; sunt rezistenţi stejarii şi salcâmii;
 afectează animalele şi insectele: sunt sensibile albinele şi viermii de
mătase ,iar dintre animalele mari cele domestice. Poluanţii cei mai agresivi
pentru floră şi faună sunt: oxizii de sulf, de azot,, plumb, arsen, cadmiu,
pesticide.
 efecte asupra construcţiilor şi asupra obiectelor:
1. degradează construcţiile şi obiectele metalice mai mult decât factorii
meteorologici;
2. CO atacă calcarul din construcţii
3. SO2 din atmosferă se combină cu apa şi formează acid sulfuric şi sulfuros
care ataca inclusiv metale, materiale de construcţie
4. H2S se combină cu Pb înnegrind vopselele cu Pb;
5. HF deteriorează sticla, emailurile şi lacurile emailate;
 asupra condiţiilor de viaţă: crează disconfort, mirosuri; împiedică
menţinerea/realizarea condiţiilor elementare de igienă corpăorală,
vestimentară şi a alocuinţei.
 din punct de vedere economic: generează pierderi materiale; diminuă
recoltele; scad productivitatea animalelor; generează pierderi industriale şi
sociale prin absenteism; cresc costul asistenţei medicale etc
 69.Masuri de prevenire si combatere a poluarii aerului cu substante .
chimice
1.Medicale de profilaxie primară şi secundară 72.Contaminarea aerului: masuri de combatere si profilaxie.
a. stabilirea criteriilor –se stadializeaza gredul de nocivitate al poluantilor:
efectul nul, de incomodare, de toxicitate ,de urgentă . 1. Ventilaţia începe cu asigurarea cubajului încăperii în
b. concentraţiile maxime admise (c.m.a) pentru poluanţi în aerul funcţie de destinaţie, numărul persoanelor şi activităţile care se
atmosferic - sunt concentraţii care nu exercită efect direct sau indirect desfăşoară. Aerisirea organizată prin deschiderea uşilor şi ferestrelor unei
asupra organismului: au caracter de lege şi trebuie respectate; Pentru încăperi timp de 15 minute înlocuieşte în totalitate aerul din încăpere.
cunoaşterea efectului asupra organismului se folosesc markeri biologici: Orice sistem de ventilaţie are o eficienţă cu atât mai mare cu
marcheri de expunere, de efect, de susceptibilitate. cât cantitatea de aer schimbată este mai mare şi scade aeromicroflora..
c. Autoritatea de Sănătate Publică (ASP) supraveghează nivelul de poluare 2. Curăţenia are rol de decontaminare şi constă în
a aerului atmosferic şi impactul asupra mediului şi populaţiei. îndepărtarea microorganismelor şi a prafului şi suportului organic de pe
Profilaxia secundară – presupune depistarea stadiilor incipiente ale bolii, suprafeţele şi obiectele dintr-o încăpere. Prin curăţenia corect efectuată se
pe baza acestei supravegheri. realizează o decontaminare de 95-98%. Metodele utilizate sunt: spălarea,
2.Măsuri tehnice - administrative – urmăresc scăderea cantităţii de ştergerea, aspirarea, perierea umedă etc.
poluanţi eliminaţi de către surse, până la nivelul c.m.a., privesc deci sursele - spălarea se face cu apă caldă la 35-400C şi cu detergenţi;
de poluare. - măturatul şi periatul au o eficacitate redusă şi se fac numai
- pentru încălzirea locuinţelor – folosirea combustibililor de calitate şi a unei prin metodă umedă;
arderi complete; - aspirarea este recomandată pe cât posibil ca aspirare
- măsuri ce vizează circulaţia umedă.
- măsuri ce vizează sursele industriale: Măsurile de curăţenie cuprind şi măsuri de desmuştizare,
3. Măsuri urbanistice deratizare.
- zonarea teritoriului localităţii 3. Dezinfecţia urmăreşte distrugerea patogenilor, a formelor
- zona industrială se amplasează în funcţie de relief, roza vânturilor, vegetative microbiene şi reducerea celor saprofiţi, pentru a preveni
cantitatea şi calitatea reziduurilor industriale infecţiile şi bolile cu transmitere aeriană.
- zonele de protecţie sanitară se dimensionează încât să scadă concentraţia Dezinfecţia se aplică numai după efectuarea corectă a
poluanţilor în zonele protejate sub concentraţia maximă admisă .Aceste curăţeniei pentru a fi eficientă.
zone au plantaţii verzi şi oglinzi de apă Dezinfecţia se poate face prin metode fizice şi chimice.
- sistematizarea centrului populat presupune distanţe corespunzătoare între 1. Metodele fizice :
clădiri, străzi largi bine ventilate, spaţii verzi şi apă etc. a) efectul bactericid al temperaturilor înalte: spălarea cu
70.Contaminarea aerului: forme de existenta ale germenilor apă la temperaturi de 60-950C
1. picăturile de secreţie nazo-faringiană (picături Pfluge) : conţin apă, mucus, b)substanţe chimice adăugate la spălare cu rol bactericid
şi germeni (bacterii, virusuri, fungi); au dimensiuni mari şi sunt eliminate (detergenţi);
prin strănut, tuse, vorbit (prin vorbit ajung la 1,5-2,5 m iar prin strănut la 7- c) radiaţii UV cu spectru bactericid cu lungimea de undă 250
8 m) ; practic contaminarea este prin contact direct. Sedimentează rapid nm
datorită greutăţii, iar gradul de contaminare este de 100%. 2. Dezinfecţia chimică are cea mai largă utilizare deoarece
2. Nucleii de picături (nucleii Wels) sunt picaturi Pluge care au pierdut apa din după curăţene eficientă, distruge 99-99,9% din formele biologice de pe
stratul extern. Se deplasează pe distanţe mari, chiar între etaje, fiind mai suprafeţe.
riscanţi decât picăturile Pfluge deşi gradul de contaminare este de numai Pentru dezinfecţia aerului se folosesc substanţe chimice
50%.Prin intermediul lor se transmit germeni rezistenti in mediul extern. bactericide dispersate în aer sub formă de aerosoli: clor şi substanţe
3. Praful bacterian:dimensiuni mari si apar prin unirea nucleilor de picaturi cu clorigene (cloramină, clorură de var, hipocloriţi), formol, glicol.Dezinfecţia
particule aflate in suspensie in aer. Cele cu dimensiuni mari vor sedimenta chimică se practică ca dezinfecţie terminală (în absenţa persoanelor din
repede, iar cele mici rămân în aer mai mult timp. Vehiculează de obicei încăpere).
germeni cu rezistenţă relativ mare-spori, în mediul extern. Praful bacterian
sedimentat poate fi readus în aerul atmosferic prin măturat
necorespunzător, scuturatul lenjeriei în interior etc.
71.Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase:boli transmise pe calea
aerului
A
Bolile transmise pe calea aerului sunt denumite boli aerogene şi pot avea
ca agenţi etiologici bacterii, virusuri, fungi, paraziţi.
Principalul mecanism de îmbolnăvire este inhalarea suspensiilor
contaminate (picături Pfluge, nuclei de picătură, praf bacterian), iar
efectele sunt în primul rând la nivelul aparatului respirator : asupra nazo-
faringelui acţionează mai ales streptococul hemolitic, bacilul difteric;
asupra traheii şi bronhiilor - bacilul tuberculos şi B.Pertussis
Aparatul respirator are sisteme proprii de apărare: particulele cu peste 5
microni nu pătrund la nivelul alveolei pulmonare fiind reţinute la nivelul
căilor respiratorii superioare. Sporii de ciuperci prin dimensiunile mici,
deoarece se pot găsi liber în atmosferă, pătrund mai profund. La nivelul
căilor respiratorii protecţia este realizată prin: lama de mucus, cilii vibratili,
integritatea mucoasei.
- principalii agenţi bacterieni mai frecvent transmişi pe calea aerului sunt :
- Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis, Escherichia coli
,Streptococcus pyogenes, bacilul difteric, Mycobacterium tuberculosis ;
Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Legionella, Staphylococcus
aureus ; Staphylococcus epiderminis, Streptococcus salivarius,
Micrococcus.
Se pot transmite pe calea aerului boli cu mai multe căi de intrare, una fiind
respiratorie : enteroviroze (poliomielita, infecţii coxsachie, echo),
bruceloza, tularemia, antraxul, febra Q, ciuma etc.
-Virusuri şi micete mai frecvent transmise pe calea aeriană :
- virusuri : gripale şi paragripale, virusul gripei aviare, porcine AH1N1,
virusul respirator sinciţial, adenovirusuri, virusul rujeolei, rubeolei, variolei,
varicelei,
- micete : Aspergillus, Penicillium, Candida albicans.
Infecţiile aeriene produse în mediul de spital sunt denumite infecţii
nosocomiale.
 73.Poluarea aerului: sursele de zgomot din mediul comunal si actiunea
acestuia asupra organismului.  efecte auditive
Prin poluare sonoră se înţelege prezenţa zgomotului în mediul ambiant al
omului, de intensităţi care produc disconfort şi /sau afectează starea de
sănătate.
1. Surse de zgomot exterior
 zgomotul industrial -
 zgomotul produs de transporturi
 zgomote produse de activităţi de construcţii şi reconstrucţii.
2. Surse de zgomot interior - zgomotul interior este cel mai
constant, indiscret, fiind şi cel mai deranjant.
 Ex. surse: aparate electrice, instalaţii de apă şi
canalizare, ascensor, zgomote produse de către locatari
Efectele zgomotului asupra organismului – depind de caracteristicile
zgomotului şi ale expunerii precum şi de factori ce ţin de organismul uman.
Se clasifică în efecte auditive şi extraauditive.
Pe scara decibelică se consideră:
 zona de linişte 0 – 30 dB;
 zona efectelor psihologice 30 – 60 dB;
 zona efectelor fiziologice 60 – 90 dB;
 zona efectelor otologice 90 – 120 dB;
 efecte auditive - oboseala auditivă şi traumatismul sonor
1. oboseala auditivă – se caracterizează prin creşterea
temporară a pragului percepţiei auditive ca urmare a expunerii la un
zgomot intens
2. traumatismul sonor, apare în urma expunerii la zgomot
foarte intens, chiar pentru timp foarte scurt. Constă în traumatisme ale
timpanului, urechii medii, urechii interne , hemoragii otice, surditate
tranzitorie sau definitivă .
 efecte extrauditive
1. efecte asupra sistemului nervos: scăderea atenţiei, apariţia oboselii rapid,
cefalee şi vertije
2. efecte asupra aparatului cardio-vascular ; întreţine HTA neurogenă;
modifică tonusul vaselor coronariene
3. efecte asupra aparatului respirator - în accelerarea ritmului respirator
(polipnee) cu reducerea amplitudinii toracice.
4. efecte asupra aparatului digestiv - reducerea peristaltismului, creşterea
secreţiilor gastrice, favorizarea apariţiei ulcerului.
5. efecte asupra aparatului endocrin - reacţionează toate glandele dar mai
ales corticosuprarenala, tiroida, hipofiza.
6. efecte asupra gravidelor datorită sensibilităţii crescute în această
perioadă; pot apare mişcări anormale ale fătului şi creşte frecvenţa
avorturilor.
75.Efecte nespecifice ale poluarii sonore asupra organismului
1.oboseala auditivă – se caracterizează prin creşterea temporară a
pragului percepţiei auditive ca urmare a expunerii la un zgomot intens
oboseala auditivă este reversibilă la valorile iniţiale după câteva minute,
ore, zile de la stoparea expunerii.
2.traumatismul sonor, apare în urma expunerii la zgomot foarte intens,
chiar pentru timp foarte scurt. Constă în traumatisme ale timpanului,
urechii medii (oscioarelor) urechii interne (organul lui Corti) şi se manifestă
prin înfundarea sau perforarea timpanului, hemoragii otice, surditate
tranzitorie sau definitivă şi care poate apare şi imediat.
 efecte extrauditive - zgomotul acţionează pe calea nervului
auditiv la nivelul SNC, unde produce fenomene de excitaţie şi de inhibiţie,
alternativ şi cu consecinţe asupra sistemului hipotalamo – hipofizar şi
astfel asupra diferitelor aparate şi sisteme: zgomotul generează stres
acustic, în primă fază prin creşterea tonusului simpatic (cresc reacţiile de
vigilenţă), sunt intensificate secreţiile hormonale şi mobilizate
substraturile energetice etc. În expunerile prelungite, aceste reacţii
diminuă.
1. efecte asupra sistemului nervos: scăderea atenţiei, apariţia oboselii rapid,
cefalee şi vertije
2. efecte asupra aparatului cardio-vascular ; întreţine HTA neurogenă;
modifică tonusul vaselor coronariene
3. efecte asupra aparatului respirator - în accelerarea ritmului respirator
(polipnee) cu reducerea amplitudinii toracice.
4. efecte asupra aparatului digestiv - reducerea peristaltismului, creşterea
secreţiilor gastrice, favorizarea apariţiei ulcerului.
5. efecte asupra aparatului endocrin - reacţionează toate glandele dar mai
ales corticosuprarenala, tiroida, hipofiza.
6. efecte asupra gravidelor datorită sensibilităţii crescute în această
perioadă; pot apare mişcări anormale ale fătului şi creşte frecvenţa
avorturilor

74.Efectele specifice ale poluarii sonore asupra organismului

efecte auditive
1. oboseala auditivă – se caracterizează prin creşterea temporară a pragului
percepţiei auditive ca urmare a expunerii la un zgomot intens oboseala
auditivă este reversibilă la valorile iniţiale după câteva minute, ore, zile de
la stoparea expunerii.
2. traumatismul sonor, apare în urma expunerii la zgomot foarte intens,
chiar pentru timp foarte scurt. Constă în traumatisme ale timpanului,
urechii medii (oscioarelor) urechii interne (organul lui Corti) şi se manifestă
prin înfundarea sau perforarea timpanului, hemoragii otice, surditate
tranzitorie sau definitivă şi care poate apare şi imediat.
 efecte extrauditive - zgomotul acţionează pe calea nervului
auditiv la nivelul SNC, unde produce fenomene de excitaţie şi de inhibiţie,
alternativ şi cu consecinţe asupra sistemului hipotalamo – hipofizar şi
astfel asupra diferitelor aparate şi sisteme: zgomotul generează stres
acustic, în primă fază prin creşterea tonusului simpatic (cresc reacţiile de
vigilenţă), sunt intensificate secreţiile hormonale şi mobilizate
substraturile energetice etc. În expunerile prelungite, aceste reacţii
diminuă.
1. efecte asupra sistemului nervos: scăderea atenţiei, apariţia oboselii rapid,
cefalee şi vertije
2. efecte asupra aparatului cardio-vascular ; întreţine HTA neurogenă;
modifică tonusul vaselor coronariene
3. efecte asupra aparatului respirator - în accelerarea ritmului respirator
(polipnee) cu reducerea amplitudinii toracice.
4. efecte asupra aparatului digestiv - reducerea peristaltismului, creşterea
secreţiilor gastrice, favorizarea apariţiei ulcerului.
5. efecte asupra aparatului endocrin - reacţionează toate glandele dar mai
ales corticosuprarenala, tiroida, hipofiza.
6. efecte asupra gravidelor datorită sensibilităţii crescute în această
perioadă; pot apare mişcări anormale ale fătului şi creşte frecvenţa
avorturilor