Cum curge vremea - Alexandru Vlahuţă


Cum curge vremea şi ne -ngroapă!

Ia vezi ce mare te făcuşi:

Mai ieri, erai numai de -o şchioapă,

Când te pierdeam printre păpuşi;

Când te dam huţa pe picioare,

O minunică răsfaţată,

Şi te-ntrebam care-de-care :

Ce eşti mata – băiat, ori fată?

Parcă te văd cum înainte

Ne ieşi la toţi, şi -n gât ne sai;

Mama-ţi tot zice: fii cu minte ...

Tu parcă altă grijă n -ai!

Zâmbind, dai gurii noastre pradă

Obrajii rumeni şi rotunzi;

Şi toate laşi să ţi se vadă,

Căci n-ai de ce să ţi le -ascunzi.

Sub scară, jos, într-o rochiţă

Pân’ la genunchi, aproape goală,

Spui vorbe dulci şi dai guriţă

Unui pisoi ce-ţi toarce -n poală.

Când uşile, ca de furtună,

Trosnesc, izbite de perete,

Ştim că vii tu, cea mai nebună

Şi mai draguţă dintre fete.

Râzând, de toate cele plină

Pe mânuşiţi şi pe obraz,
 Tu umpli casa de lumină,

De fericire şi de haz ...

Fireşte, azi eşti domnişoară,

Nu ne vorbim ca mai -nainte ...

Privirea ta mă înfioară,

De serioasă şi cuminte.

Şi, totuşi, nu ştiu cum îmi vine,

Când văd aceşti doi ochi ce cată

Aşa frumoşi şi mari la mine,

Şi ştiu că-i sărutam odată! ...