Sunteți pe pagina 1din 4

DECIZIA Nr.539 din 17 septembrie 2018 asupra constitu ționalită ții Legii de revizuire a Constitu ției României Publicată în Monitorul Oficial nr.798 din 18.09.2018

Temeiul sesizãrii: art. 146 lit l din Constitutia Romaniei coraborat cu art. 23 din L 47/1992 Tipul de control de constitutionalitate: a priori, sistematic, preventiv Obiectul sesizãrii : Legea de revizuire a Constitu ției, adoptată de Camera Deputa ților în ședin ța din data de 9 mai 2017 și de Senat în ședin ța din 11 septembrie 2018 Autorul sesizãrii: CCR din oficiu/ autosesizare Motivarea autorului sesizarii:

· Legea de revizuire a Constitu ției a fost adoptată de Camera Deputa ților și de Senat cu respectarea prevederilor art. 151, alin 1. din Legea Fundamentală.

· Legea de revizuire a Constitu ției nu a fost modificată în prealabil după emiterea Deciziei nr. 580/2016, respectând în continuare art. 150 și 152 din Constitu ție, astfel Curtea Constituțională poate analiza în continuare constitu ționalitatea Legii de revizuire a Constituției.

· Autorul sesizării mai este de părere că procedura parlamentară pentru adoptarea Legii de revizuire a Constitu ției a fost efectuată correct, respectându-se articolul 151 alin 1. și art. 147 din Legea Fundamentală, iar ordinea în care a fost sesizată și adoptată de către fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului nu afectează sub nici o formă constitu ționalitatea acestei legi.

· în ceea ce prive ște competen ța Cur ții Constitu ționale de a se pronun ța din oficiu asupra Legii de revizuire a Constitu ției, autorul sesizării este de părere că aceasta este competentă, potrivit art. 146 lit. l) din Legea Fundamentală, dar și a art. 23 din Legea nr. 47/1992.

· Punctele de vedere ale autoritãţilor:

Soluţia CCR : decizie de respigere totalã Motivarea soluţiei CCR :

Competenţa CCR:

· CCR este competentã cf art 146 l + art 23 din L 47/1992: art 146 lit a – verificare din oficiu a constituţionalitãţii iniţiativei de revizuire a Constituţiei; la revizuirea din 2003, s-a extins competenţa CCR

· Curte reține că, până la momentul revizuirii Constitu ției din anul 2003, controlul asupra legii constitu ționale adoptate de Parlament, și nu asupra ini țiativei de revizuire a Legii fundamentale, nu era reglementat la nivel constitu țional ca atribu ție distinctă a Cur ții, iar, pe de altă parte, că legea constitu țională nu putea face nici obiectul unei sesizări de neconstituționalitate formulate, în cadrul controlului a priori, în temeiul art.144 lit.a) teza întâi din Constitu ția din anul 1991, datorită regimului său constitu țional cu totul diferit de cel al celorlalte legi — organice sau ordinare — adoptate de legiuitorul suveran și trimise Preș edintelui statului spre promulgare

· În lumina Constitu ției revizuite în anul 2003, legea constitu țională, în considerarea regimului său juridic cu totul specific, nu poate constitui obiect al controlului a priori de constituționalitate reglementat de art.146 lit.a) din Legea fundamentală, însă reprezintă, separat, obiect al unei atribu ții distincte a Cur ții, și anume controlul exercitat exclusiv din oficiu, în acord cu normele cuprinse la art.23 din Legea nr.47/1992, prin raportare la art.146 lit.l) din Constitu ție. (paragraf 18)

Limitele controlului exercitat din oficiu de Curtea Constitu țională asupra Legii de revizuire a Constituției:

· art.19—22 din Legea nr.47/1992, republicată, detaliază regulile procedurale incidente

· interven ția din oficiu a Cur ții Constitu ționale în cursul procesului de revizuire a

Constituției este una etapizată și obligatorie, inexisten ța oricăreia dintre cele două forme de control exercitat de Curte conducând în mod direct la blocarea cursului procesului de revizuire sau la afectarea caracterului său constitu țional.

· limitele acestui prim control, art.19 din Legea nr.47/1992 prevede obliga ția Cur ții de a se pronun ța „asupra respectării dispozi țiilor constitu ționale privind revizuirea”:

- autorul ini țiativei de revizuire (subiecte de drept expres și limitativ prevăzute de art.150

alin.(1) din Constituție) - aceasta se depune la Curtea Constitu țională în vederea verificării de către instan ța constituț ională a exigen țelor privind revizuirea. - Decizia Cur ții se comunică ini țiatorului/ini țiatorilor, iar ini țiativa de revizuire va fi prezentată Parlamentului, sub forma unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative,

după caz, numai împreună cu decizia Cur ții Constitu ționale. => ini ț iativa legislativă a cetă țenilor a făcut obiectul controlului exercitat din oficiu de Curtea Constitu țională în temeiul art.146 lit.a) teza a doua din Constitu ție, în urma căruia Curtea a pronun țat Decizia nr.580 din 20 iulie 2016 Controlul exercitat de Curte cu acel prilej s-a raportat la art.150 și art.152 C și la art.7 din Legea nr. 189/1999 și a vizat atât constitu ționalitatea extrinsecă, cât și cea intrinsecă

a ini țiativei de revizuire.

Sub aspect extrinsec, Curtea a verificat îndeplinirea condi țiilor de constitu ționalitate referitoare la:

*întrunirea numărului minim de sus ținători pentru promovarea ini țiativei, prevăzut de art.150 alin.(1) din Constituție, *respectarea dispersiei teritoriale în jude țe și în municipiul Bucure ști, prevăzute de art.150 alin.(2) din Constituție, *condiț iile impuse de Legea nr.189/1999 în privin ța publicării ini țiativei legislative cetă ț enești și a atestării listelor de sus ținători Sub raportul constitu ționalită ții intrinseci, controlul exercitat de Curte prin Decizia nr.580 din 20 iulie 2016 a vizat respectarea art.152 din Constitu ție, respectiv respectarea limitelor revizuirii impuse de însă și Actul fundamental prin textul normei men ționate. *dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul na țional, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independen ța justiț iei, pluralismul politic și limba oficială, precum și dacă modificările propuse au ca efect suprimarea drepturilor și a libertă ților fundamentale sau a garan țiilor acestora. => Curtea a constatat că modificarea propusă nu pune în discu ție valorile expres și

limitativ enumerate de art.152 alin.(1) din Constitu ție, statuând că ini țiativa de revizuire

a Constitu ției este constitu țională prin raportare la dispozi țiile alin.(1) al art.152 din

Legea fundamentală. * Curtea a examinat redactarea art.48 alin.(1) din Constitu ție prin raportare la defini ția no țiunii „a suprima”, ș i a constatat că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să

înlăture, să elimine ori să anuleze institu ția căsătoriei și că toate garan țiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constitu țional de referin ță, rămân neschimbate. Decizia nr.580 din 20 iulie 2016: nu intră în competen ța CCR examinarea oportunită ții propunerii de revizuire a Constitu ției, aceasta revenind Parlamentului, în calitate de organ

pot exprima direct voin ța prin

referendumul ce constituie ultima etapă a procedurii de adoptare a legilor constitu ționale, în

reprezentativ suprem,

respectiv cetă țenilor, care î și

conformitate cu art.151 din C.

· la efectuarea celui de-al doilea tip de control, exercitat asupra legii de revizuire a Constitu ției,

· Curtea nu va reanaliza acelea și aspecte ce au constituit obiect al controlului exercitat asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative referitoare la revizuirea Constitu ției, în măsura în care, în cursul procedurii parlamentare legislative de adoptare a respectivei/respectivului propuneri legislative sau proiect de lege, con ț inutul acesteia/acestuia nu a suferit modificări de substan ță.

· În ipoteza în care nu se va constata o diferen ță specifică normativă de con ț inut, Curtea î și va raporta controlul doar la cele care nu au fost avute în vedere de Curte cu prilejul pronun țării deciziei anterioare, referitoare la constitu ționalitatea ini țiativei de revizuire

· dacã în exercitarea rolului său de autoritate suverană de legiferare, Parlamentul, în cadrul procedurii parlamentare de revizuire a Constitu ției, a adus modificări asupra propunerii legislative/proiectului de lege de revizuire și se constată o diferen ță specifică de con ținut normativ substan țial la nivelul legii constitu ționale, atunci revine Cur ții obliga ția de a reevalua noul con ținut al legii de revizuire prin raportare la prevederile art.152 din Constitu ție, referitoare la limitele revizuirii.

Condiț iile de constituționalitate extrinsecă și de legalitate pentru exercitarea dreptului de ini țiativă a revizuirii Constitu ției, odată validate prin decizia anterioară a Cur ții referitoare la ini țiativa legislativă de revizuire a Constitu ției, nu vor mai face obiectul controlului de constitu ționalitate exercitat asupra legii de revizuire a Constitu ției, deoarece, în lipsa vreunei modificări în ceea ce le prive ște, se vor men ține considerentele din decizia anterioară cu referire la respectarea acestora. Analiza constitu ționalită ții Legii de revizuire a Constitu ției

· Analizând comparativ textul de revizuire din DCCR 580/2016 şi textul din legea de revizuire, Curtea constată că nu există nicio diferen ță de con ținut normativ substan țial.

· dacă în forma ini țiatorului, ini țiativa de revizuire cuprindea un articol unic, legea adoptată de Parlament este structurată în 2 articole => a suferit unele modificări pentru respectarea exigen țelor privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative Aceste interven ții ale legiuitorului sunt inerente actului de legiferare și nu afectează cu nimic inten ția ini țiatorului, materializată în propunerea legislativă cetă țenească de revizuire

· în lipsa unei diferen țe specifice de con ținut normativ substan țial între legea constituț ională ce constituie obiectul prezentei cauze și ini țiativa legislativă a cetă ț enilor, rezultă aplicarea, mutatis mutandis, a considerentelor pentru care instanța de jurisdic ție constitu țională a constatat, prin dispozitivul acestei decizii, că ini țiativa legislativă a cetă țenilor intitulată îndepline ște condi țiile prevăzute de art.150 și art.152 din Constitu ție.

· fa ț ă de situa ția de fapt constatată prin Decizia nr.580 din 20 iulie 2016 în ce prive ște îndeplinirea acestor condi ții, până în prezent, nu a intervenit niciuna dintre situa țiile enumerate în cuprinsul normei fundamentale — stare de asediu, stare de urgen ță sau timp de război — care să interzică revizuirea Constitu ției

· de esen ța competen ței referitoare la exercitarea, din oficiu, a controlului de constitu ționalitate asupra legii de revizuire a Constitu ției este, prin defini ție, efectuarea controlului prin raportare la prevederile art.151 alin.(1) și (2) din Legea fundamentală, referitoare la regulile constitu ționale aplicabile procedurii parlamentare de revizuire a Constitu ției. => Curtea re ține că nu există nicio diferen ță de redactare normativă. Prin urmare,

neexistând nicio situa ție de divergen ță cu privire la con ținutul normativ al celor două forme adoptate de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului, nu se poate pune în discu ție nici inciden ța alin.(2) al art.152 din Constitu ție, referitor la procedura medierii și, respectiv, la cea a adoptării în ședin ță comună.

· Curtea constată că Legea fundamentală nu stabile ște, exclusiv cu privire la legile constitu ționale, nicio ordine de sesizare a Camerelor, a șa cum procedează în cazul celorlalte legi, potrivit art.75 din Constitu ție.

· Curtea re ține că, în privin ța legilor constitu ționale, Legea fundamentală nu prestabile ște o ordine de sesizare și adoptare de către fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului.

· Succesiunea de sesizare și adoptare este una cu semnifica ție exclusiv cronologică și fără niciun efect în privin ța constitu ționalită ții procedurii parlamentare de adoptare a acestora.

· autorul inițiativei de revizuire are libertatea de a depune la oricare dintre cele două Camere respectiva propunere legislativă, dar simplul fapt al sesizării uneia dintre acestea (în mod aleatoriu sau nu, exclusiv în func ție de libera sa apreciere) nu prestabile ște, la rândul său, ireversibil, ordinea în care propunerea legislativă urmează să intre în circuitul propriu reglementării legii constitu ționale, prin dezbaterea și adoptarea de către fiecare dintre cele două Camere și nu poate obliga Camerele la o atare ordine. Prin urmare, Curtea nu poate da valen țe constitu ționale simplului fapt al transmiterii de la o Cameră a Parlamentului la cealaltă a propunerii legislative de revizuire a Constitu ției, din moment ce acest fapt nu are nicio consecin ță în planul respectării rigorilor impuse de Legea fundamentală în privin ța procedurii parlamentare legislative de adoptare a legii constitu ționale. => concluzia nu poate fi decât aceea a respectării procedurii de revizuire prevăzute de art.151 alin.(1) din Legea fundamentală, norma constitu țională de referin ță în cadrul controlului de constitu ționalitate exercitat din oficiu în prezenta cauză.