Rugul Aprins

Organizația culturală ”Rugul Aprins”,

denumită și „Grupul de la Mănăstirea
Antim”, se formează treptat începând din
1945. La baza formării acestei organizații
se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru
Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet,
eseit, publicist și
Ivan Culighin
(duhovnicul
mitropolitului
Kievului, eliberat de
trupele germano-
române în orașul
Rostov), aflat în
chilia sa de la Mănăstirea Antim.

Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă

focul etern al credinței care nu se
mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui
Hristos. Termenul este din Vechiul
Testament și simbolizează rugul văzut de
Moise în pustietate care arde și nu se
preface în cenușă. „Rugul Aprins” este un
simbol al rugăciunii repetate, al
rugăciunii inimii, al adorării lui
Dumnezeu.

Perioada legalității
Grupul se va înregistra în anul 1946 și va
activa până în 1948 (când va fi scos în
afara legii) sub denumirea de „Rugul
Aprins al Maicii Domnului”, în fapt
reprezenta un nucleu de intelectuali laici
și monahi care își propunea păstrarea
valorilor ortodoxe, a dreptei credințe,
curățirea Bisericii Ortodoxe Române în
vremuri de ateism comunist. În mod
practic, prin credință și rugăciune,
membrii grupului doreau să se opună
comunismului adus de trupele URSS în
anul 1944. Încă de la înființare, grupul se
remarcă a fi o comunitate a credinței în
Dumnezeu, în cadrul căreia se regăseau
teologi, profesori, călugari, studenți etc.
[1]

Întâlnirile de la Mănăstirea Antim aveau

loc joia, în biblioteca sau în pridvorul
mănăstirii și erau prezidate de către
starețul din acea vreme, Părinte
Arhimandrit Vasile Vasilache. Se citeau
piese literare (comentate apoi dintr-o
perspectivă teologică), texte
scripturistice, patristice și filosofice, sau
erau dezbătute chestiuni diverse din
actualitatea imediată, culturală,
economică și socială din România
postbelică.

Câteva dintre subiectele abordate cu

predilecție erau: Isihasmul, Iisus-Logosul
întrupat, Păcatul originar, Scena și altarul,
Rugăciunea Inimii, Exegeza smochinului
neroditor și blestemat, etc.. Părintele
Ioan „cel strain”( Ivan Kulighin ) a fost
axul moral și spiritual, duhovnic și părinte
duhovnicesc în adevăratul sens al
cuvântului, pentru toți nou-născuții întru
Rugăciunea lui Iisus. În ajunul plecării
sale, el i-a încredințat lui Sandu Tudor
misiunea de a continua lucrarea
călăuzitoare. [2]

În afara legii
Odată cu instalarea puterii comuniste în
România, organizația va intra în vizorul
securității încă din anul 1948, pentru
atitudinea protectoare și ocrotitoare
manifestată față de refugiații ruși în
general și față de Părintele Ioan Kulighin
în special, dar și din cauza temerii
organelor represive legate de apropierea
dintre Biserică și intelectuali. În fapt,
monahul va fi primul arestat în același an
și trimis în U.R.S.S, unde va primi
condamnarea la 25 de ani muncă silnică.
Religia era prima care trebuia să dispară
și laolaltă cu ea întreaga cultură
națională.

Convorbirile din cadrul “Rugului Aprins”

au continuat pânã pe la jumãtatea anului
1948, apoi cu ordin din partea Patriarhiei
conduse de Justinian Marina, au încetat
pentru mai mulți ani. O bunã parte din
personalul slujitor de la Mănãstirea
Antim a fost repartizat în altã parte, mai
ales la Seminarul Teologic de la
Mănăstirea Neamțu.

În anul 1950, Sandu Tudor sau părintele

Agaton, este arestat și condamnat la 5
ani de muncă silnică (trei îi va ispăși la
Canal), după eliberare se va retrage la
Mănăstirea Rarău, hirotonit cu numele de
Daniil. Prigoana adevarată va începe
după 1956 când încep noi arestări în
România, după modelul celor din U.R.S.S.
În fapt, arestările din cadrul grupului
încep în 25 februarie 1958, cu părintele
Adrian Făgețeanu care era acuzat de
implicare în mișcarea legionară și după
mai multe interogatorii prin tortură va fi
obligat să declare că Sandu Tudor are un
trecut legionar și prin extensie ”Rugul
Aprins” era o organizație „subversivă și
contrarevoluționară”.[3]

Mai mult decât cele declarate de

anchetatori, ministrul de interne în
regimul comunist, Alexandru Drăghici,
susținea prezența unei conspirații
legionare în interiorul Bisericii Ortodoxe
Române care trebuie eradicată imediat.
În concluzie , acesta își propunea doar
îngenunchierea credinței în fața
marxism-leninismului ateu. Vor fi mai
multe valuri de arestări: În 14 iunie 1958
au fost arestați cei mai mulți dintre
„suspecți”: Alexandru Teodorescu (Sandu
Tudor), Benedict Ghiuș, Roman Braga,
Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie
Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu,
George Văsii și Șerban Mironescu. 29
iulie: Nicoale Rădulescu și Dan Grigore
Pistol. 5 august: Vasile Voiculescu și
Gheorghe Dabija. 4 septembrie, Dumitru
Stăniloaie. 18 septembrie , Emanoil
Mihăilescu. Alți arestați: Paul Sterian,
Nichifor Crainic, Paul Constantinescu,
Constantin Joja, Alexandru Elian, Antonie
Plămădeală, Nicolae Bordașiu, Petroniu
Tănase, Vasile Vasilache, Grigorie Băbuș,
Bartolomeu Valeriu Anania, Andrei
Scrima, Ion Marin Sadoveanu, Anton
Dumitriu, Gheorghe Dabija, Arsenie Boca,
Roman Braga, Vladimir Streinu, și mulți
alții. [4]

Toți aceștia vor fi incluși în ceea ce în

arhivele Securității a rămas sub numele
de "Lotul Teodorescu Alexandru și alții"
(Alexandru Teodorescu era numele de
buletin al lui Sandu Tudor) Procesul va
începe la 29 octombrie 1958. De fapt va
fi unul formal și cu ușile închise. Întregul
grup de la Antim va fi condamnat la
închisoare în urma sumbrei Sentințe
numărul 125 din 8 noiembrie 1958,
hotărîtă de Tribunalul Militar al Regiunii a
II-a Militară - Colegiul de Fond. Dosarul
2164/1958 se închide în ședința din 29
octombrie 1958, cînd inculpații, sunt
acuzați, în majoritate, de „crimă de
uneltire contra ordinei sociale și pentru
crima de activitate intensă contra clasei
muncitoare și mișcării revoluționare”. [5]
"Rugul Aprins” era considerat ca fiind „o
organizație subversivă unde s-au ținut
mai multe ședințe cu caracter
conspirativ, [care] a atras o serie de
elemente reacționare din rândul
studenților și i-au instigat la acțiuni
contrarevoluționare împotriva orânduirii
de stat democratice din RPR”. [5]

Sentintele vor fi între 5-25 ani, iar Sandu

Tudor va primi pedeapsa cea mai grea,
25 de ani (va fi încarcerat la Aiud, unde a
decedat în detenție la data de 17
noiembrie 1962). Poetul Vasile
Voiculescu a fost condamnat la cinci ani
de temniță. Nu i-a ispășit pe toți. Cu
sănătatea distrusă de anii de temniță,
Vasile Voiculescu avea să fie grațiat în
data de 28 aprilie 1962, prin Decretul nr.
291 al Consiliului de Stat. A murit un an
mai târziu (26 aprilie 1963). [6]

Membrii "Rugului Aprins" au fost eliberați

în anul 1964, prin decretul 411, împreuna
cu mai mulți detinuți politici, în fapt
acțiunea regimului comunist făcea parte
din atitudinea generată de acesta pentru
o destindere a legăturilor cu Occidentul.

Galeria membrilor
 Sofian Boghiu

Adrian Făgețeanu
Arsenie Papacioc

Șerban Cioculescu
Paul Constantinescu

Olga Greceanu
Veronica Gurău

Ioan Iovan
Antonie Plămădeală

Vladimir Streinu
 George Văsii

Vezi și
Mănăstirea Antim

Bibliografie
Andre Scrima - Timpul Rugului Aprins.
Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană,
Editura Humanitas, București, 2012.
Marius Oprea, - Adevărata călătorie a lui
Zahei — Vasile Voiculescu și taina
Rugului Aprins, Editura Humanitas,
2008 - recenzie1 - recenzie2
Sabina Măduța - Vasile Voiculescu,
scriitorul martir și Rugul aprins, Editura
Florile Dalbe, 2001
 Mihai Rădulescu - Rugul aprins de la
Mănăstirea Antim la Aiud, Editura
Proxima
Constantin Jinga - Ieroschimonahul
Daniil Sandu Tudor. Omul și opera,
București, Editura Christiana, 2005

Note
1. ^ Povestea lotului “Rugul Aprins” |
Stefan Bosomitu
2. ^ “RUGUL APRINS” – Documentar
TVR (video) | Cuvântul Ortodox
3. ^ Rugul Aprins - activitatile grupului si
desfiintarea lui
4. ^ Rugul Aprins , 25 iulie 2012,
CrestinOrtodox.ro, accesat la 20
februarie 2014
5. ^ a b Rugul Aprins al Maicii Domnului.
Condamnarea 8 noiembrie 1958 –
Sentința nr. 125 , Ioana Diaconescu,
România literară - anul 2013, numărul
1.2, accesat la 20 februarie 2014
 6. ^ Rugul Aprins: „Universitatea
filocalică“ de la Mănăstirea Antim ,
31 mai 2009, Augustin Păunoiu,
Ziarul Lumina, accesat la 20
februarie 2014

Legături externe
Rugul Aprins - interviu cu I.P.S.
Mitropolit Antonie , 25 iulie 2012,
CrestinOrtodox.ro
Parintele Daniil – formarea lui
duhovniceasca in focul Rugului
Aprins , Cristina David, 5 iunie
Rugul Aprins de la Manastirea Antim
din Bucuresti , 27 iulie 2012, Stelian
Gombos, CrestinOrtodox.ro
Rugul Aprins , 25 mai 2010, Vasile
Vasilachi, CrestinOrtodox.ro
Rugul Aprins de la Manastirea Antim
din Bucuresti , 27 iulie 2012, Stelian
Gomboș, CrestinOrtodox.ro
Rugul Aprins - activitatile grupului si
desfiintarea lui , 6 aprilie 2009,
Constantin Jinga, CrestinOrtodox.ro
Rugul Aprins si temnita , 6 februarie
2008, Parintele Sofian Boghiu,
Vestitorul Ortodoxiei, 1996
Rugul Aprins: „Universitatea filocalică“
de la Mănăstirea Antim , 31 mai 2009,
Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina
Amintiri și gânduri despre „Rugul
aprins“ , 3 iunie 2013, Dan Stanca,
Ziarul Lumina
„Rugul Aprins“, mărturisire și rugăciune
în duhul Ortodoxiei , 19 noiembrie
2012, Ziarul Lumina
Izvoarele filocalice ale Rugului Aprins ,
26 ianuarie 2011, Ziarul Lumina
Rugul Aprins - interviu cu mitropolitul
Antonie Plămădeală , 25 iulie 2012,
CrestinOrtodox.ro
Acatistul Rugului Aprins , 18
septembrie 2007, CrestinOrtodox.ro
 Imn acatist la Rugul aprins al Maicii
Domnului audio , YouTube

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Rugul_Aprins&oldid=12352208

Ultima modificare efectuată acum 1 an de către Donarius.

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.