BAZELE

MERCEOLOGIEI

1
 Prof. univ. dr. Conf. univ. dr.
DORINA STÃNESCU OANA LUMINIÞA VOICU
Asist. drd.
ROXANA ELENA STAN

BAZELE
MERCEOLOGIEI


EU
EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti, 2008
Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Badea

Copyright © 2008
Editura Universitarã
Director: Vasile Muscalu
Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33
sect. 1, Bucureºti.
Tel. / fax: (021) 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL AL

CERCETÃRII ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR
(C.N.C.S.I.S.)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

STÃNESCU, DORINA
Bazele merceologiei / prof. univ. dr. Dorina Stãnescu,
conf. univ. dr. Oana Luminiþa Voicu, asist. drd. Roxana
Elena Stan. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-749-466-5

I. Voicu, Oana-Luminiþa
II. Stan, Roxana

620.2

© Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate Editurii Universitare.

Distribuþie: tel/fax: (021) 315.32.47

(021) 319.67.27
comenzi@editurauniversitara.ro

ISBN 978-973-749-466-5

4
 INTRODUCERE

Mãrfurile ºi serviciile au cunoscut de-a lungul timpului

o întreagã evoluþie. Ele au înregistrat modificãri sistematice
ale caracteristicilor calitative, s-au schimbat tehnologiile
folosite pentru obþinerea lor dar s-au înregistrat ºi schimbãri
la nivelul percepþiei lor din partea consumatorilor.
Marfa este definitã ca produsul de consum (produs care
satisface nevoile ºi dorinþele oamenilor) satisfacþia obþinutã
vizând atât interesele producãtorului cât ºi pe cele ale
consumatorului. Marfa poate fi consideratã atât un mijloc
de satisfacþie al unei nevoi particulare, derivate din dorinþele
subiective ºi aspiraþiile individului, cât ºi un mijloc de
producþie derivat din sistemul de consum social.
Mãrfurile contemporane sunt lucruri pentru care valoarea
prevaleazã faþã de alte caracteristici ºi se manifestã variabil
în timp, fiind centrate pe etape bine precizate ale procesului
de producþie, ale ciclului de viaþã, manifestându-se în mod
particular în funcþie de momentul ºi locul desfãºurãrii actului
de schimb.
O trãsãturã distinctã a mãrfii contemporane este
personalizarea ei în funcþie de ambientul socio-temporal în
care se produce schimbul ºi de aici necesitatea evidenþierii
caracteristicilor specifice care sã rãspundã preferinþelor
exprimate.
La ora actualã termenul „calitate” a devenit un cuvânt
de ordine în toate þãrile lumii. Stabilirea obiectivelor calitãþii

5
este o preocupare permanentã a conducerii organizaþiilor,
fiecare dorind nu numai ameliorarea performanþelor ci ºi
competitivitatea pe piaþã.
Pentru a avea succes, o companie trebuie sã ofere
produse/servicii care sã satisfacã o nevoie, o utilitate, sã
satisfacã aºteptãrile clientului, sã fie conformã cu standardele
naþionale ºi internaþionale, sã fie disponibile la preþuri
competitive.
Cunoaºterea mãrfurilor constituia una din exigenþele
fundamentale ale omului contemporan, care în calitate de
consumator sau specialist, este destinatarul final al tuturor
activitãþilor economice.

6
 CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................... 5

Capitolul 1
MERCEOLOGIA, OBIECT ªI DOMENIU DE STUDIU ... 11
1.1. Obiect de studiu ................................................................... 11
1.2. Caracter complex ................................................................. 14
1.3. Tendinþe ºi evoluþii .............................................................. 14

Capitolul 2
CALITATEA MÃRFURILOR ªI SERVICIILOR ................ 17
2.1. Orientãri actuale privind conceptul de calitate .................... 17
2.2. Ipostazele operaþionale ale calitãþii ..................................... 22
2.3. Factorii care influenþeazã calitatea ...................................... 25

Capitolul 3
PARTICULARITÃÞI ALE CALITÃÞII SERVICIILOR .... 28
3.1. Particularitãþi ale serviciilor ................................................. 29
3.2. Definirea calitãþii serviciilor ................................................ 30

Capitolul 4
PROPRIETÃÞILE, INDICII DE CALITATE ªI DEFECTELE
MÃRFURILOR ...................................................................... 33
4.1. Proprietãþile mãrfurilor ........................................................ 33
4.1.1. Clasificarea proprietãþilor mãrfurilor ........................ 34
4.1.2. Proprietãþi fundamentale ale mãrfurilor .................... 40
4.1.3. Proprietãþi specifice unor grupe do mãrfuri ............. 57
4.2. Indicii de calitate ai mãrfurilor ............................................ 72
4.3. Defectele de calitate ale mãrfurilor ..................................... 75

7
Capitolul 5
DETERMINAREA CALITÃÞII MÃRFURILOR ................ 80
5.1. Etape ale determinãrii calitãþii mãrfurilor ............................ 82
5.1.1. Alegerea metodelor statistico-matematice ................ 82
5.1.2. Extragerea ºi formarea probelor de laborator ........... 88
5.1.3. Documentaþia care atesta calitatea realã ................... 91
5.2. Metode organoleptice utilizate la determinarea calitãþii
mãrfurilor ............................................................................ 91
5.2.1. Domeniile de utilizare a metodelor organoleptice .... 93
5.2.2. Tehnicile de baza în aplicarea metodelor organoleptice 94
5.2.3. Pragurile senzoriale ................................................... 96
5.3. Metode de laborator utilizate la determinarea calitãþii
mãrfurilor ............................................................................ 98

Capitolul 6
STANDARDIZAREA PRODUSELOR ªI SERVICIILOR .. 104
6.1. Obiectivele standardizãrii .................................................... 105
6.2. Tipuri de standarde .............................................................. 107
6.3. Standardizarea pe plan internaþional ................................... 111
6.4. Standardizarea în servicii .................................................... 117

Capitolul 7
CLASIFICAREA ªI CODIFICAREA MÃRFURILOR ....... 118
7.1. Concepte utilizate în clasificarea mãrfurilor ........................ 119
7.2. Tipuri de clasificãri .............................................................. 122
7.3. Codul de bare ....................................................................... 128

Capitolul 8
MARCAREA MÃRFURILOR ªI SERVICIILOR ............... 134
8.1. Elemente de definire a mãrcilor ........................................... 135
8.2. Criterii de clasificare a mãrcilor .......................................... 137
8.3. Protecþia mãrcilor pe plan internaþional ............................... 139

Capitolul 9
ETICHETAREA MÃRFURILOR .......................................... 143
9.1. Componentele obligatorii ale etichetãrii .............................. 144
9.2. Particularitãþi ale etichetãrii unor grupe de mãrfuri ............. 145

8
Capitolul 10
AMBALAREA MÃRFURILOR ............................................. 149
10.1. Concepte moderne privind definirea ambalajului .............. 150
10.2. Funcþiile ambalajului ......................................................... 152
10.2.1. Funcþia de conservare ºi protecþie a produselor ..... 152
10.2.2. Funcþia de manipulare, depozitare ºi transport ...... 153
10.2.3. Funcþia de promovare ............................................ 154
10.3. Tendinþe în domeniul producþiei ºi consumului de ambalaje 155

Capitolul 11
ASIGURAREA CALITÃÞII PRODUSELOR ªI SERVICIILOR161
11.1. Managementul calitãþii ...................................................... 162
11.2. Asigurarea calitãþii ............................................................. 163
11.3. Controlul calitãþii ºi asigurarea calitãþii ............................. 165

Capitolul 12
CERTIFICAREA ªI ATESTAREA CALITÃÞII ....................... 168
12.1. Certificarea conformitãþii ................................................... 168
12.2. Tipuri de certificãri ............................................................ 169
12.3. Acreditarea ........................................................................ 170
12.4. Documentele certificãrii .................................................... 171
12.5. Certificarea în România ..................................................... 173

Capitolul 13
PROTECÞIA CONSUMATORULUI ..................................... 175
13.1. Problematica protecþiei consumatorului ............................ 176
13.2. Legislaþia naþionalã privind protecþia consumatorului ....... 180
13.3. Cadrul instituþional al protecþiei consumatorului ............... 181

BIBLIOGRAFIE ...................................................................... 186

9
10
Capitolul 1

MERCEOLOGIA,
OBIECT ªI DOMENIU DE STUDIU

Varietatea mare a nevoilor a determinat o diversificare

accentuatã a produselor ºi serviciilor existente la un moment
dat pe piaþã.
Studiul produselor din punct de vedere tehnic presupune
cunoaºterea principalelor proprietãþi, a modului cum acestea
influenþeazã utilitatea produsului, a factorilor specifici care
acþioneazã atât în sfera producþiei cât ºi cea a circulaþiei.
Satisfacerea nevoilor prin intermediul produselor ºi
serviciilor se realizeazã în grade ºi intensitãþi diferite, prin
intermediul proprietãþilor specifice, care le conferã acestora
calitate.
În sensul cel mai general, calitatea reprezintã gradul în
care o valoare de întrebuinþare determinatã satisface o
necesitate de consum curentã.

1.1. Obiect de studiu

Cunoaºterea mãrfurilor din punct de vedere tehnic

permite specialiºtilor implicaþi sã adapteze clauzele
contractelor la cerinþele de calitate solicitate de cumpãrãtori
prin testele de marketing, deci sã influenþeze ºi chiar sã
determine orientarea producãtorilor.

11
 Calitatea produselor prezintã ºi numeroase implicaþii de
ordin economic, cheltuielile cauzate de realizarea acesteia,
atât în procesul de producþie cât ºi în circuitul tehnico-
economic asigurã competitivitatea pe piaþã. Optimizarea
gamei sortimentale în funcþie de fluctuaþia cererii ºi ofertei
obligã pe producãtor la o corelare a criteriilor de calitate cu
costurile de fabricaþie, cu cheltuielile necesitate de
comercializare ºi utilizare.
Multitudinea de produse existente pe piaþã ce pot
satisface aceeaºi necesitate nu poate fi apreciatã decât în
contextul efectelor sociale cauzate, a acelor proprietãþi care
influenþeazã direct sau indirect starea de sãnãtate a oamenilor,
nivelul de culturã ºi civilizaþie, gustul estetic al consuma-
torului, gradul de poluare al mediului înconjurãtor, multe
din aceste cerinþe fiind legiferate ºi obligatorii atât pe plan
naþional cât ºi internaþional.
Merceologia – ºtiinþa mãrfurilor – are drept scop
pregãtirea teoreticã ºi practicã a tuturor celor care desfãºoarã
activitãþi contingente cu marfa.
Dicþionarul de Merceologie1 defineºte astfel disciplina
„Merceologia cuprinde ansamblul conceptelor, metodelor,
tehnicilor de analizã ºi apreciere a calitãþii ºi finalitãþii
produselor ºi de adaptare ºi reproiectare a acestora în vederea
unei satisfaceri eficiente cu sisteme noi ºi cuprinzãtoare de
produse”.
În accepþiunea unanimã a lucrãrilor de specialitate din
domeniu, „Merceologia este ºtiinþa care studiazã mãrfurile,
atât cele materiale cât ºi cele fãrã conþinut material, în toatã
varietatea ºi complexitatea problematicii lor”2.

1
Dicþionarul de Merceologie.
2 D. Stãnescu, Bazele Merceologiei, Ed. Oscar Print, Bucureºti, 2007.

12
 Fenomenele specifice mãrfurilor vizeazã o problematicã
extrem de vastã care imprimã acestei ºtiinþe un caracter
complex, multirelaþional ºi multidisciplinar (fig. 1.1.).
Dintre elementele specifice mãrfii ºi deci disciplinei
Merceologice enumerãm: calitatea (concept, caracteristici,

MERCEOLOGIE

CALITATEA UTILITATE SORTIMENT

EFICIENÞA ÎN UTILIZARE

PROPRIETÃÞI

ASIGURAREA ªI LOGISTICA
CONTROLUL CALITÃÞII COMERCIALÃ

METODE STANDARDE, PREZENTARE

DE VERIFICARE NORME, AMBALARE
A CALITÃÞII (CERINÞE)

Figura 1.1. Principalele domenii de studiu ale merceologiei

Sursa: D. Stãnescu, Bazele Merceologiei, Ed. Oscar Print, Bucureºti,
2007

13
analizã, cerinþe, certificare, control, management), clasifi-
carea, codificarea, ambalarea, modul de comportare la
utilizator, efecte asupra mediului ºi posibilitãþi de reintegrare
în circuitul economic, falsificãri, protecþia consumatorului
ºi responsabilitatea ofertanþilor faþã de aceºtia.

1.2. Caracter complex

Cercetarea complexã a mãrfurilor impune o gamã largã

de metode aplicabile diferenþiat în funcþie de situaþia concretã,
natura cercetãrii, precizia rezultatelor, resursele disponibile.
Merceologia foloseºte atât metode generale de cercetare, cât
ºi metode specifice care îi sunt proprii în funcþie de scopul
final urmãrit.
Având în vedere problematica vastã ce constituie obiectul
de studiu al Merceologiei, aceasta este o ºtiinþã de graniþã cu
caracter multi- ºi pluridisciplinar, care foloseºte informaþii
ºi cunoºtinþe atât din ºtiinþe clasice cât ºi moderne, toate
acestea fiind organizate într-un sistem autonom, distinct ºi
original, propriu.
Mutaþiile petrecute în viaþa oamenilor, schimbãrile în
modul de viaþã ºi comportament de consum a impus adaptãri
permanente ale „ºtiinþei mãrfurilor” pentru o instruire
eficientã a viitorilor specialiºti. Aceastã continuã înnoire ºi
adaptare la evoluþia vieþii economice ne demonstreazã
caracterul dinamic al acestei ºtiinþe.

1.3. Tendinþe ºi evoluþii

În activitatea de management a unei întreprinderi,

calitatea, funcþiile acesteia, sunt indispensabile pentru a
asigura fabricarea unor produse competitive ºi eficiente.

14
 Urmãrirea permanentã a reacþiei consumatorilor faþã de
calitatea produselor ºi serviciilor oferite de firmã constituie
o necesitate de supravieþuire dar ºi de prosperitate. De aceea,
fiecare activitate trebuie îndreptatã spre viitorii consumatori
pentru a le cunoaºte nevoile, pentru satisfacerea acestora ºi
chiar pentru depãºirea aºteptãrilor lor din punctul de vedere
al calitãþii.
ªtiinþa mãrfurilor permite prin cunoºtinþele oferite ºi
formarea unor aptitudini ºi abilitãþi practice necesare pentru
diversele activitãþi ºi mai ales utile pentru interpretarea
rezultatelor obþinute.
Companiile producãtoare tind tot mai mult sã-ºi extindã
activitatea dincolo graniþele þãrii lor, trecând treptat de la o
producþie autohtonã la internaþionalizarea ºi chiar
globalizarea acesteia, prin extinderea activitãþilor specifice
pe toate continentele lumii. Conceptul de globalizare
cuprinde atât premiza intensificãrii competiþiei, cât ºi cea de
extindere a oportunitãþilor la nivelul pieþei mondiale.
Ipoteza conform cãreia globalizarea ºi competitivitatea
sunt complementare, impune o nouã orientare în domeniul
producþiei de mãrfuri ºi servicii, determinate atât de
rapiditatea schimbãrilor tehnologice cât ºi de scurtarea
ciclului de viaþã al produselor.
Aceste fenomene obligã extinderea cunoºtinþelor despre
mãrfuri ºi servicii spre componente devenite prioritare:
protecþia mediului, capacitatea de reciclare, particularitãþi
sortimentale pe piaþa de desfacere specifice, influenþe
socio-economice asupra anumitor categorii de mãrfuri ºi
servicii.
ªtiinþa mãrfurilor evolueazã ºi ea în acest sens, reflectând
profundele transformãri din producþie, comerþ, servicii, relaþii

15
economice internaþionale, toate având la bazã suportul
material care-l constituie marfa.
Merceologia este ºtiinþa care are ca obiect de studiu
calitatea mãrfurilor în corelaþie cu cerinþele pieþei, pentru
satisfacerea consumatorilor în condiþii de eficienþã
economicã. Datoritã caracterului dinamic ºi complex al
calitãþii, Merceologia studiazã produsele atât din punct de
vedere tehnic, economic cât ºi social. Deci, este ºtiinþa
cercetãrii tehnico-economice a produselor, a calitãþii acestora
raportatã la necesitatea ºi eficacitatea lor economico-socialã.
Industria ospitalitãþii ºi serviciile turistice în general
utilizeazã mãrfuri cu principalul scop de a satisface cât mai
bine cerinþele ºi aºteptãrile clienþilor sãi. Cunoaºterea calitãþii
acestora ºi posibilitatea aprecierii ei este din acest motiv o
necesitate pentru specialiºtii în domeniu.

16
Capitolul 2

CALITATEA MÃRFURILOR
ªI SERVICIILOR

În epoca contemporanã denumitã de unii autori chiar „era

calitãþii”, accentul în alegerea obiectivelor activitãþii
economice se transferã de la cantitate la calitate, atenþia
ofertanþilor pe o anumitã piaþã se concentreazã asupra
consumatorului, cresc preocupãrile pentru siguranþa
mãrfurilor, devine tot mai conºtientã necesitatea de
conservare a energiei ºi resurselor naturale, conceptul de
calitate se globalizeazã impunând implementarea ºi
certificarea sistemelor de management al calitãþii.
La nivel microeconomic calitatea devine cel mai
important factor pentru creºterea competitivitãþii
organizaþiilor, iar la nivel macroeconomic ea este strâns
corelatã cu calitatea vieþii.

2.1. Orientãri actuale privind conceptul de calitate

Calitatea este un barometru al valorii de întrebuinþare, o

noþiune complexã cu un înalt grad de generalizare.
Dacã utilitatea unui bun material sau serviciu reprezintã
capacitatea acestuia de a satisface o nevoie individualã sau
socialã, calitatea este cea care exprimã gradul, mãsura de
satisfacere a acelei nevoi.

17
 În mod practic utilitatea se exprimã sub forma calitãþii
care reprezintã în fapt totalitatea însuºirilor unei valori de
întrebuinþare ºi exprimã gradul în care este satisfãcutã o
anumitã nevoie.
Fiind o noþiune complexã strâns legatã de valoare de
întrebuinþare, ea este cea care diferenþiazã produsele cu
aceeaºi destinaþie, dupã gradul de utilitate, de satisfacere a
necesitãþilor, determinate fiind de cumulul de proprietãþi
(caracteristici) selecþionate la un moment dat din multitudinea
oferitã de fiecare marfã sau serviciu (fig. 2.1.).

CALITATEA MÃRFII

G
PROPRIETÃÞI
G
G
PSIHOSOCIALE ªI
TEHNICE ECONOMICE
ESTETICE
G G G G G G
Cheltuieli de Aspect Grad de
Randament
Caracteristici

Caracteristici
constructive

funcþionale

întreþinere ºi exterior finisare

exploatare confort
utilizare

Figura 2.1. Proprietãþi care pot defini calitatea.

Proprietãþile utile ale produselor sunt elemente ale valorii

de întrebuinþare, ale calitãþii care sunt raportate la unitatea
de necesitate ºi se exprimã ºtiinþific sub formã de caracte-
ristici de calitate.
Calitatea ne dezvãluie, în ce mãsurã, cu ce eficienþã,
produsele de acelaºi fel satisfac necesitãþile.

18
 Dacã iniþial calitatea se referea numai la produse (bunuri
materiale) ulterior conceptul a fost extins ºi la activitãþile
economice (calitatea producþiei) ºi chiar la ansamblul vieþii
sociale (calitatea vieþii).
Noþiunea de calitate este utilizatã larg în mai toate
domeniile de activitate, diferitele discipline cum sunt
filozofia, psihologia, ºtiinþele economice ºi ºtiinþele tehnice
dau un înþeles diferit acestui concept.
Astfel, din perspectiva filozoficã1, prin calitate înþelegem
totalitatea informaþiilor, cunoºtinþelor pe care le deþinem ºi
gradul de apreciere cu privire la ceea ce aºteptãm ºi ceea ce
primim în postura de consumatori. Totodatã calitatea
reprezintã acea categorie filozoficã care exprimã sinteza
laturilor ºi însuºirilor esenþiale ale obiectelor, fenomenelor
sau proceselor din naturã, societate, cunoaºtere. Calitatea este
proprie unui obiect sau fenomen individual sau este comunã
unui grup, unei clase de obiecte ºi fenomene.
Aristotel definea calitatea ca „un Criteriu de ordin logic,
conform cãruia judecãþile se împart în afirmative ºi negative”.
Dupã Aristotel calitatea este asociatã caracteristicilor pozitive
ale bunurilor, iar când acestea se manifestã negativ nu se
discutã despre calitate.
În istoria filozofiei se disting douã forme de manifestare
a calitãþii:
• calitãþi primare sau obiective definite prin proprietãþile
inerente ale lumii exterioare, intrinseci ale mãrfii, cum ar fi:
forma, dimensiunile, soliditatea;
• calitãþi secundare sau subiective, definite ca acele
particularitãþi materiale ale mãrfurilor, care nu sunt pãrþi

1 C. Pãunescu, Marfa ºi globalizarea pieþei, Editura ASE, Bucureºti,

2004.

19
componente ale acestora, ci doar posibilitãþi de a produce
diferite senzaþii, cum ar fi: culoarea, gustul, aroma.
Latura obiectivã a calitãþii reprezintã deci gradul de
conformitate al unui proces sau a rezultatelor acestuia
cu un set predeterminat de criterii, care sunt considerate
esenþiale pentru valoarea finalã pe care acesta o
furnizeazã.
Latura subiectivã a calitãþii reprezintã nivelul valorii
percepute, raportat la persoana care beneficiazã de
proces sau de rezultatul acestuia.
Tot din punct de vedere filozofic, calitatea reprezintã ceea
ce este specific, eul, individualitatea, personalitatea,
caracterul, ceea ce diferenþiazã.
Din punct de vedere psihologic, calitatea este proiectatã
pentru a îndeplini nevoile consumatorilor. Calitatea reprezintã
un proces continuu de construcþie ºi susþinere a relaþiilor
dintre oameni, prin anticiparea ºi îndeplinirea nevoilor
explicite ºi implicite ale acestora. Calitatea priveºte, de
asemenea, atitudinea mentalã a tuturor persoanelor din
interiorul unei întreprinderi, constând în cucerirea inimii ºi
minþii nu numai ale acestor persoane ci ºi ale tuturor clienþilor
care trebuie convinºi cã întreprinderea produce bunuri care
le satisfac exigenþele lor specifice.
Tot din punct de vedere psihologic, calitatea reprezintã
pierderea pentru societate cauzatã de un produs din momentul
în care este lansat în fabricaþie (excluzând eventualele pierderi
cauzate de funcþiile intrinseci ale produsului).
În domeniul ºtiinþelor economice ºi tehnice conceptului
calitate i s-au atribuit diverse definiþii.
În standardul internaþional ISO 8402-1996 calitatea este
datã de „ansamblul caracteristicilor unei entitãþi care-i
conferã acesteia aptitudinea de a satisface nevoile
explicite ºi implicite”.

20
 ISO 9000:2000 defineºte calitatea ca fiind „mãsura în care
un ansamblu de caracteristici implicite satisface cerinþele”.
Terminologia ºi semnificaþia calitãþii mãrfii se dimensio-
neazã în raport cu mai multe criterii cum ar fi: modul de
proiectare, modul de ambalare ºi livrare, gradul de satisfacere
a necesitãþii de consum, conformitatea cu anumite standarde,
satisfacerea reglementãrilor naþionale ºi internaþionale.
Noþiunea de calitate devine tot mai complexã iar preocu-
pãrile pentru definirea ºi concretizarea ei tot mai numeroase.
Putem evidenþia câteva dintre definiþiile conceptului
calitate elaborate de specialiºtii în ºtiinþele economice:
• satisfacerea unei necesitãþi;
• conformitatea cu specificaþiile;
• gradul de satisfacere al consumatorului;
• un cost mic pentru o utilizare datã;
• satisfacerea în totalitate a beneficiarilor;
• reflectarea mãrcii de fabricã în ansamblul necesitãþilor
beneficiarilor;
• corespunzãtor pentru utilizare ºi conformitatea faþã de
cerinþe;
• expresia gradului de utilitate socialã a mãrfii, mãsura
în care satisface nevoia pentru care a fost creatã ºi mãsura în
care respectã restricþiile ºi reglementãrile sociale, în condiþii
de eficienþã economicã.
În majoritatea documentelor oficiale rãmân ca definiþii
de referinþã cele incluse în standardele ISO-9000.
Standardul ISO 9000:2000 prezintã cea mai nouã viziune
privind definirea conceptului calitate: „mãsura în care un
ansamblu de caracteristici implicite satisface cerinþele”.
Totodatã, în acest standard se specificã noþiunile de
cerinþã ºi caracteristicã.
Prin cerinþã se înþelege nevoia sau aºteptarea care
este declaratã, implicitã sau obligatorie.

21
 Caracteristica este o trãsãturã distinctivã de naturã
fizicã, senzorialã, comportamentalã, temporalã sau
funcþionalã.
Se remarcã în ultimul timp o redimensionare referitoare
la calitatea mãrfurilor, în relaþie directã cu preocupãrile,
reglementãrile ºi normele referitoare la protecþia vieþii ºi
sãnãtãþii individului, protecþia mediului înconjurãtor ºi a
naturii.
Aºa cum rezultã din definiþiile existente în literatura de
specialitate, conceptul de calitate are o sferã largã de cuprin-
dere, el putând fi utilizat pentru orice entitate: o activitate,
un proces, un produs, o organizaþie, un sistem, o persoanã
sau o combinaþie a acestora.
Orientarea spre consumator, pentru a satisface cerinþele
acestuia ºi a-i cunoaºte mai bine aºteptãrile este predominantã
în toate definiþiile actuale ale conceptului calitate.
Având în vedere elementele complexe ale definirii cali-
tãþii, specialiºtii considerã ca cea mai cuprinzãtoare definiþie
fiind urmãtoarea: gradul de satisfacere a nevoilor ºi aºteptã-
rilor consumatorului la un cost minim ºi în condiþii mai
avantajoase faþã de concurenþi, respectiv gradul de acoperire
a necesitãþilor implicite, explicite ºi latente ale consumatorilor
de cãtre prestaþiile de ordin tehnic, relaþional, organizaþional,
economic ºi ambiental ale întreprinderii. Calitatea este optimã
atunci când acest raport este supraunitar1.

2.2. Ipostazele operaþionale ale calitãþii

Pentru a putea evalua gradul de satisfacþie a cerinþelor

consumatorilor, organizaþiile trebuie sã þinã seama de modul

1
C. Pãunescu, sursa citatã.

22
cum se reflectã exigenþele consumatorilor sau ale societãþii
în ansamblul activitãþii sau modul cum ele sunt percepute în
diferitele etape ale traiectoriei produsului sau proceselor, ceea
ce se poate realiza folosind ipostazele operaþionale ale
noþiunii de calitate.
Ipostazele operaþionale reprezintã de fapt anumite faze
de realizare a calitãþii, sau anumite momente în circuitul
tehnico-economic al ofertei.
În timpul relaþiilor contractuale dintre furnizori ºi
beneficiari apar urmãtoarele ipostaze operaþionale ale noþiunii
de calitate:
• calitate certificatã;
• calitate prescrisã;
• calitate contractatã;
• calitate livratã;
• calitate realã.

Calitate K Calitate prescrisã

certificatã Qcert. K Qps
de firmã
K

Qr
K

Calitate K Calitate
contractatã Qct distribuitã
K

cãtre beneficiar
Ql

Figura 2.2. Dependenþe între ipostazele calitãþii mãrfurilor.

Sursa: D. Dima, C. Pãunescu, Valenþe ale calitãþii mãrfurilor,
Economia – Orizont 2001, Ed. Omnia, Braºov.

23
 Conform cerinþelor standardului ISO 9000:2000
comportarea în utilizare a unui produs poate fi influenþatã
de urmãtoarele ipostaze ale calitãþii mãrfii:
• calitatea rezultând din definirea nevoilor referitoare la
produs (Qnevoi);
• calitatea concepþiei produsului (Qconcepþie);
• calitatea confruntãrii produsului cu concepþia sa
(Qconf);
• calitatea rezultând din susþinerea produsului pe durata
întregului ciclu de viaþã (Qsusþinere).
Relaþia dintre aceste ipostaze este prezentatã în fig. 2.3.

Nevoi Q Specificaþii
Qnevoi K concep.
consumator tehnice
instrucþiunii
K
K

Caracteristici Q Caracteristici
Qconf K referitoare la
de utilizare a susþinere
produsului proiect
finit

Figura 2.3. Relaþiile dintre ipostazele operaþionale ale calitãþii

mãrfurilor conform standardului ISO 9000:2000.

În toate aceste faze de realizare a calitãþii, cerinþele de

bazã ale standardelor, prevãd satisfacerea nevoilor.
Satisfacerea necesitãþilor ºi exigenþelor consumatorilor,
în ceea ce priveºte ipostazele calitãþii mãrfurilor, este
obligatorie. Anumite ipostaze ale calitãþii sunt mai importante
decât altele, la un moment dat, ele depinzând de cerinþele
clienþilor, stadiul derulãrii contractului, dar pe ansamblu toate
aceste faze contribuie la creºterea în ansamblu a calitãþii
mãrfurilor ºi proceselor (tabelul 2.1).

24
 Tabelul 2.1
Domenii de aplicabilitate a ipostazelor calitãþii
Domeniu de aplicabilitate Ipostazele calitãþii
Crearea, modernizarea, reînnoi- Calitate proiectatã, calitate optimã
rea ofertei
Certificarea produselor Calitate certificatã
Standardizarea produselor Calitate prescrisã
Contractarea de mãrfuri sau Calitate optimã
servicii Calitate certificatã
Calitate contractatã
Calitate realã
Calitate de conformitate
Livrarea produselor Calitate realã
Calitate dinamicã
Calitate de conformitate
Vânzare Calitate realã

Faþã de aceste ipostaze, un consumator poate lua în

considerare ºi elemente suplimentare. Astfel un furnizor
poate fi cotat mai bine în funcþie de poziþia lui pe piaþã, de
strategia de piaþã adoptatã, de strategia în domeniile
financiare sau resurse umane, toate acestea influenþând
rezultatul activitãþii finale.

2.3. Factorii care influenþeazã calitatea

Calitatea unei mãrfi este influenþatã de o serie de activitãþi

interdependente care intervin pe parcursul circulaþiei de la
producãtor la consumator.
Calitatea se realizeazã prin participarea unor factori
principali care acþioneazã direct în procesul de producþie,
precum ºi a unor factori secundari, care acþioneazã indirect,
în sfera circulaþiei.

25
 Dintre factorii care influenþeazã calitatea în procesul de
producþie pot fi menþionaþi:
• cercetarea ºi proiectarea;
• materii prime, materiale;
• procesele tehnologice;
• calificarea profesionalã a personalului;
• standardele ºi normele de calitate;
• asigurarea ºi controlul calitãþii.
Sursele de idei pentru produse ºi servicii sau pentru
modernizarea celor existente pot proveni din testarea pieþei
actuale ºi a celor potenþiale, din creaþia proprie sau din
cercetãri documentare.
Materiile prime ºi materialele ocupã un loc important în
asigurarea calitãþii produselor ºi serviciilor deoarece
proprietãþile acestora se transferã de fapt în cea mai mare
parte a caracteristicilor de calitate. De regulã, aprecierea
calitãþii produselor finite presupune precizarea naturii
materiilor prime de bazã.
Procesul tehnologic sau procesul de prestare a serviciilor
trebuie astfel organizate încât sã permitã obþinerea
proprietãþilor finale aºteptate.
Calificarea profesionalã a personalului este consideratã
în etapa actualã una din condiþiile esenþiale pentru realizarea
calitãþii la nivelul de exigenþe ºi competitivitate cerut de
globalizarea pieþelor.
Între procesul de proiectare ºi etapa de realizare sau
prestare efectivã pot apare diferenþe calitative care în anumite
situaþii diminueazã gradul de satisfacþie al unor cerinþe
exprimate pe piaþã ºi evaluate prin studiile de marketing.
Ipostazele operaþionale ale calitãþii presupun respectarea
modelului global din figura 2.4 care þine cont ºi de orientarea
actualã preferenþialã spre destinatarul activitãþii realizate.

26
Comunicare Nevoi Experienþe
client-client personale trecute

G
Calitate

G
G
aºteptatã
(aºteptãri)
G

Client Calitate

G
perceputã
G

Furnizor
Calitate G Calitatea

G
realizatã
G
marketingului

Calitate
proiectatã
G

Calitate previzionatã
G

(percepþia furnizorului)

Figura 2.3. Utilizarea ipostazelor operaþionale ale calitãþii.

Sursa: C. Pãunescu, op. cit.

27
Capitolul 3

PARTICULARITÃÞI ALE CALITÃÞII

SERVICIILOR

Serviciile reprezintã una din cele mai dinamice zone ale

economiei moderne, cea mai amplã legãturã dintre individ
ºi organizarea societãþii. Pentru a veni în întâmpinarea ºi
satisfacerea cerinþelor consumatorilor este necesarã o
continuã diversificare a acestora, motiv pentru care serviciile
sunt apreciate ca fiind într-o continuã evoluþie ºi diversificare.
Serviciile reprezintã corespondente ale unor nevoi la fel
de numeroase ca ºi nevoile pentru bunuri materiale, dar cu
un caracter mult mai complex ºi mai eterogen. Cunoaºterea
structurii ºi esenþei nevoilor satisfãcute de servicii este
prioritarã pentru definirea calitãþii.
Oferta de servicii prezintã anumite particularitãþi
conferite în cea mai mare mãsurã de caracterul predominant
material al acestora.
Problematica mediului are numeroase zone de incidenþã
cu sfera serviciilor, iar definirea calitãþii serviciilor trebuie
sã þinã cont de acestea.
Clienþii sunt ºi vor fi din ce în ce mai exigenþi. Pentru a
fi în mãsurã sã le satisfacã aºteptãrile, mai mult sau mai puþin
fluctuante, prestatorii de servicii trebuie sã realizeze
performanþã în sensul cel mai strict cu putinþã.

28
 3.1. Particularitãþi ale serviciilor

Calitatea serviciilor prestate devine deosebit de

importantã într-o economie concurenþialã din urmãtoarele
motive:
→ clienþii sunt tot mai exigenþi iar concurenþa dintre
firme se manifestã din ce în ce mai dur;
→ satisfacerea exigenþelor clienþilor are un impact
considerabil asupra rezultatelor economice ale organizaþiilor
ºi asupra viabilitãþii acestora;
→ atitudinea utilizatorilor de servicii este identicã cu
cea care caracterizeazã clientul în general – nevoia de
consideraþie prin personalizarea ofertei.
Particularitãþile serviciilor care influenþeazã definirea
concepþiilor de calitate sunt urmãtoarele: natura imaterialã a
serviciilor, direcþionarea strictã spre un beneficiu înþeles mai
întâi ca prilej de satisfacþie pentru client ºi în al doilea rând
ca activitate profitabilã pentru prestator, caracterul comercial,
destinaþia fiind alta decât consumul propriu.
Conform ISO 9004-2, un serviciu poate îngloba atât o
componentã materialã, cât ºi una imaterialã. Cu cât ponderea
componentelor imateriale (definitorie pentru servicii) creºte,
cu atât scade ponderea componentelor materiale (dotãri,
hotelul, mijlocul de transport).
Domeniile tipice pentru servicii enumerate de standardul
ISO 9004-2 sunt: hotelier, sãnãtate, servicii publice,
consultanþi, comerþ, finanþe.
Întreprinderile productive presteazã servicii în cadrul
activitãþii lor de marketing, livrare, comunicare cu clienþii.
În esenþã, serviciile sunt caracterizate prin intangibilitate.
Cu toate acestea dacã serviciul de bazã este imaterial
(cazarea) el este însoþit de o componentã secundarã materialã

29
(hotelul). Datoritã intangibilitãþii calitatea unui serviciu este
greu de evaluat înaintea cumpãrãrii lui de cãtre client,
prestarea ºi consumul având loc simultan.
Procesul de prestare a serviciului ºi cel de consum având
loc simultan, depozitarea acestora sau producþia pe stoc sunt
imposibile, deci serviciile sunt perisabile.
Serviciile pot fi prestate numai prin integrarea factorului
extern. Integrarea clienþilor sau a unor factori materiali
externi, constituie premize indispensabile ale procesului
prestãrii de servicii.

3.2. Definirea calitãþii serviciilor

Pentru definirea calitãþii este necesarã exprimarea clarã

a cerinþelor pe care trebuie sã le îndeplineascã un serviciu,
sub forma unor caracteristici observabile ºi susceptibile de a
fi evaluate de cãtre client.

Tabelul 3.1
Caracteristici ale serviciilor Reflectarea acestora în activitatea firmei
Competenþã Calificare
Cunoºtinþe ªcolarizare
Experienþã Perfecþionare profesionalã
Comportament Credibilitate, politeþe, sinceritate,
conºtientizarea costurilor
Timp de aºteptare Termenele ofertei
Respectarea termenelor Durata comenzilor, execuþia acestora

Consumatorul apreciazã calitatea serviciului prestat pe

baza unor criterii subiective pe care ºi le formeazã el însuºi.
Spre deosebire de produsele materiale, evaluarea calitãþii unui

30
serviciu poate fi definitivatã numai dupã consumarea
acestuia.
Calitatea nu se referã exclusiv la produsul sau serviciul
unei firme, ci la întreg universul relaþiilor clientului cu firma
respectivã.
Calitatea nu este ceva absolut, ci trebuie definitã prin
stabilirea unor standarde individuale de calitate. În acest sens,
este esenþial sã se comunice ºi apoi sã se ajungã la o
armonizare între ceea ce înþelege prin calitate prestatorul de
servicii, ceea ce i se promite clientului, ceea ce aºteaptã
diferiþii clienþi ºi în final ceea ce se realizeazã.
Serviciile care prin natura lor sunt imateriale, iar prestaþia
are un caracter individual, prezintã niveluri diferenþiate de
calitate. Aceasta rezultã din faptul cã omul este principalul
factor implicat dar în acelaºi timp nu existã etaloane de
mãsurare a calitãþii pentru procesele prestatoare de servicii.
Pe lângã individualitate, serviciile se caracterizeazã ºi
printr-o mare susceptibilitate de a conþine erori. Adesea
erorile nu pot fi corectate ulterior. Cu cât întinderea în timp
a serviciului este mai mare, cu atât creºte probabilitatea unor
deficienþe.
Ceea ce face ºi mai dificilã evaluarea calitãþii serviciilor,
este numãrul de cca 10 ori mai mic al caracteristicilor de
calitate comparativ cu cele ale unui produs material.
Standardele ISO relevã pentru servicii douã aspecte
importante:
• Primul aspect se referã la angajaþii firmei. Calitatea
serviciilor este în mare mãsurã dependentã de calificarea
ºi motivaþia acestora.
• Al doilea aspect evidenþiazã imposibilitatea verificãrii
calitãþii serviciilor spre deosebire de calitatea bunurilor
materiale. Nu existã o posibilitate practicã de a supune un

31
serviciu înainte de a ajunge la client unei încercãri finale
pentru a stabili dacã respectã standardele de calitate. De
regulã serviciul ajunge la client chiar în momentul prestãrii
lui, deci eventualele erori sau abateri de calitate nu pot fi
corectate.
Un nivel unitar de calitate nu poate fi atins deoarece
gradul ridicat de subiectivitate ºi incertitudine fac ca
procesele sã fie nereproductibile.
Pentru a se asigura totuºi un nivel de calitate dorit
procesele trebuie astfel concepute încât sã fie reproductibile,
iar logistica lor sã anticipeze ºi pe cât posibil sã împiedice
apariþia erorilor.

32
Capitolul 4

PROPRIETÃÞILE, INDICII DE CALITATE

ªI DEFECTELE MÃRFURILOR

4.1. Proprietãþile mãrfurilor

ªtiinþa merceologicã considerã proprietatea ca fiind

particularitatea intrinsecã a produsului finit, având ca izvor
materia primã, procesul tehnologic de fabricaþie sau ambele
elemente1.
Natura chimicã a substanþelor ce compun materia primã,
proporþia acestora, structura fizicã, forma stabilitã în procesul
tehnologic determinã existenþa proprietãþilor de bazã ale
utilizãrii produselor.
În domeniul de utilizare, materiile prime, materialele ºi
produsele finite manifestã o serie de proprietãþi chimice,
fizice, mecanice, tehnologice, microbiologice, psihosenzo-
riale, etc, între care existã relaþii de intercondiþionare foarte
complexe, determinând existenþa unui echilibru dinamic,
nivelul calitãþii la un moment dat.
Influenþa reciprocã ºi în continuã modificare a
proprietãþilor unui produs a determinat gruparea acestora în
douã mari categorii:
1 M. Olaru, I. Schileru º.a., Fundamentele ºtiinþei mãrfurilor, Editura

Eficient, Bucureºti, 1999.

33
 • proprietãþi de bazã ale utilizãrii (un numãr restrâns de
proprietãþi) prin care produsul aduce în procesul de utilizare
un serviciu dat, determinã o anumitã ordonare a influenþelor
celorlalte proprietãþi ºi mai ales o modificare în timp a
intensitãþilor acestor influenþe;
• proprietãþi secundare, constituite din restul proprietã-
þilor produsului, considerate ca un complex de factori care
participã la precizarea mãrimii indicelui de calitate ai
proprietãþilor de bazã ºi implicit la stabilirea calitãþii
produsului.
Gruparea proprietãþilor în principale (de bazã) sau
secundare este totuºi relativã, funcþie de natura ºi destinaþia
produsului. Astfel, dacã o anumitã proprietate este
consideratã principalã în cazul unui produs ce satisface o
anumitã necesitate, pentru un alt produs, care satisface o altã
necesitate, proprietatea respectivã poate fi consideratã
secundarã.
De exemplu, transparenþa sticlei este o proprietate de
bazã a acesteia în cazul lentilelor pentru ochelari ºi o
proprietate secundarã în cazul fabricãrii unui ambalaj
oarecare sau a unui alt produs de uz casnic.
Grafic, ideea este ilustratã de diagrama ISHIKAWA (fig.
4.1), care schiþeazã relaþiile dintre cele douã categorii de
proprietãþi, sintetizând de fapt raportul cauz㠖 efect.

4.1.1. Clasificarea proprietãþilor mãrfurilor

În Merceologie s-au impus mai multe sisteme de

clasificare a proprietãþilor mãrfurilor, unele având valoarea
pur teoreticã, altele având prin excelenþã valoare practicã.
Literatura merceologicã de specialitate, urmãrind
cunoaºterea în profunzime a modului de manifestare a

34
 Proprietãþi secundare

Proprietate principalã

Legendã:
sãgeata orizontalã reprezintã proprietatea principalã;
sãgeþile oblice reprezintã proprietãþile secundare;
sãgeþile orizontale orientate stânga-dreapta indicã condiþiile obiective;
sãgeþile orientate dreapta-stânga, indicã condiþiile subiective.

Figura 4.1. Diagrama Ishikawa

proprietãþilor, le grupeazã, plecând de la criterii ºtiinþifice,

cum ar fi:
• ponderea în definirea calitãþii;
• raporturile ce se nasc între produse în cadrul pieþei;
• originea materiei prime;
• procesul tehnologic de fabricaþie etc.
În funcþie de criteriile menþionate s-au impus mai multe
moduri de clasificare:
• în funcþie de relaþiile care se nasc pe parcursul
circuitului fizic al produsului;
• dupã modalitãþile de cercetare;
• dupã tipurile de metode statistico-matematice.
1. Clasificarea proprietãþilor în funcþie de relaþiile care
se nasc pe parcursul circuitului fizic al produsului, între
acesta ºi alþi factori, cum ar fi: omul, spaþiul, celelalte mãrfuri
(tabelul 4.1) între relaþiile menþionate, trebuie remarcate în

35
primul rând relaþia marf㠖 om ºi relaþia marf㠖 marfã. Din
ansamblul acestor relaþii rezultã trei grupe de proprietãþi, ºi
anume:
• proprietãþi logic-formale;
• proprietãþi tehnico-funcþionale;
• proprietãþi economico-sociale.

Tabelul 4.1
Legãtura dintre proprietãþile mãrfurilor ºi relaþiile care intervin
între acestea ºi alþi factori
Relaþiile care
Nr. pun în evidenþã Treapta
crt. proprietãþile (categoria Tipul de proprietãþi
de proprietãþi)
mãrfurilor

1 marf㠖 spaþiu logic-formale denumirea grupei ºi a artico-

lului, codul, tipodimensiunile,
soiul, varietatea, destinaþii;
condiþiile de folosire, prelu-
crarea ºi întreþinerea; denumirea
producãtorului; marca; data
fabricaþiei, semne distinctive.
2 marf㠖 marfã tehnico- compoziþia chimicã; proprietãþi
funcþionale fizice; proprietãþi mecanice;
rezistenþa chimicã; fiabilitate;
siguranþã în funcþionare;
conservabilitate; parametrii
tehnico-funcþionali.
3 marf㠖 om economico- preþul, costul întrebuinþãrii;
sociale termenul de garanþie; existenþa
service-ului; dreptul de patent;
condiþiile de lucru ºi de
receptor; proprietãþi psihosen-
zoriale.

(Sursa: Lefter Chiricã º.a., Bazele merceologiei, Editura Grup Poligrafic,

Tulcea, 1995)

36
 a) Proprietãþile logic-formale prezintã o valoare
ºtiinþificã mai redusã, având funcþia de a localiza produsul.
Rolul lor se reduce practic, la identificarea produselor dupã:
origine, destinaþie, datã de fabricaþie.
b) Proprietãþile tehnico-funcþionale – spre deosebire de
primele – au un caracter obiectiv ºi o valoare ºtiinþificã
ridicatã. Aceste proprietãþi sunt conferite produsului finit în
urma operaþiilor de prelucrare a materiilor prime ºi alcãtuiesc
ceea ce se numeºte în merceologie proprietãþi de utilizare.
Numãrul proprietãþilor de utilizare este relativ mare ºi
diferã de la un produs la altul, fiind uºor manevrabile, motiv
pentru care ele sunt prevãzute în documentele tehnice, în
standarde, ºi folosite de producãtor pentru prezentarea
produselor proprii.
c) Proprietãþile economico-sociale – sunt deosebit de
importante pentru ºtiinþa merceologicã. Se deosebesc destul
de mult de primele douã categorii de proprietãþi, ele purtând
amprenta raporturilor care se nasc între om ºi produs în
procesul utilizãrii sau consumului. Determinarea proprie-
tãþilor economico-sociale, prezintã un anumit grad de
subiectivism, însã se fac eforturi de cãtre ºtiinþa merceologicã
pentru a le da un profund caracter ºtiinþific.
2. Clasificarea proprietãþilor dupã modalitãþile de
cercetare grupeazã proprietãþile mãrfurilor în:
a) proprietãþi direct mãsurabile (caracteristici
dimensionale, masã. conþinut de substanþã activã sau de
impuritãþi, etc);
b) proprietãþi indirect mãsurabile (puterea unui motor,
durabilitatea, fiabilitatea, etc);
c) proprietãþi comparabile în mod obiectiv cu mostra
etalon (gradul de alb al zahãrului sau hârtiei de scris, indicele
de refracþie, etc);

37
 d) proprietãþi comparabile in mod subiectiv cu mostra
etalon (gust, miros, etc);
e) proprietãþi determinabile organoleptic (culoare,
formã, grad de maturitate al unui fruct, etc).
3. Clasificarea proprietãþilor dupã tipurile de metode
statistlco-matematice, cu ajutorul cãrora poate fi investigatã
calitatea produselor, în special a loturilor de produse. Aceastã
clasificare împarte proprietãþile în douã grupe:
a) proprietãþi (caracteristici) atributive, ale cãror indici
de calitate urmeazã legi de distribuþie de tip discret
(proprietãþile psihosenzoriale);
b) proprietãþi (caracteristici) mãsurabile, ale unor indici
de calitate sau valori variazã într-un interval de valori continuu.

Figura. 4.2. Interdependenþe ale caracteristicilor de calitate ale mãrfurilor

38
 4. Clasificarea proprietãþilor dupã serviciile pe care
produsul le aduce cumpãrãtorilor – din acest punct de
vedere, proprietãþile se grupeazã în:
• proprietãþi tehnice;
• proprietãþi economice;
• proprietãþi psihosenzoriale;
• proprietãþi de disponibilitate,
a) proprietãþi funcþionale:
- tehnice (parametrii tehnici, proprietãþi fizico-chimice
ºi biologice, structurã, starea suprafeþei, dimensiuni parame-
trice, greutãþi);
- proprietãþi de disponibilitate, fiabilitate, mentena-
bilitate, siguranþã în funcþionare;
b) proprietãþi psihosenzoriale ºi sociale (caracteristici
de nepoluare a mediului, proprietãþi igienico-sanitare, aspect
exterior, esteticã, grad de finisare, încadrarea în tendinþele
actuale de modã ºi confort, proprietãþi ergonomice etc.)
c) proprietãþi economice (cheltuieli de exploatare, de
mentenanþã, de transport ºi depozitare, cheltuieli de montaj
etc).
5. Clasificarea proprietãþilor dupã ponderea pe care o
pot avea în definirea calitãþii:
a) proprietãþi critice pentru calitate, respectiv acele
proprietãþi a cãror lipsã afecteazã grav sau determinã chiar
rebutarea calitãþii; numãrul acestora este destul de redus ele
neputând depãºi 10% din numãrul total de proprietãþi luate
în considerare la prescrierea calitãþii;
b) proprietãþi majore, care contribuie la definirea calitãþii
unui produs într-o mãsurã importantã; valorile la care se pot
afla aceste proprietãþi pot determina modificãri ale preþului
în sensul creºterii sau descreºterii, pot asigura competiti-
vitatea produsului, pe piaþã, numãrul lor depãºind 40% din
totalul proprietãþilor;

39
 c) proprietãþi minore sau indiferente, pentru calitate,
pentru consumatori, a cãror pondere poate atinge 60% la orice
produs.
6. Clasificarea proprietãþilor pe baze fizico-chimice –
aceste proprietãþi derivã direct din proprietãþile materiilor
prime ºi materialelor din care sunt realizate produsele. Astfel,
distingem:
a) proprietãþi fizice (masã, greutate specificã, culoare,
luciu, indicele de refracþie, etc.);
b) proprietãþi chimice (compoziþie chimicã, solubilitate
în solvenþi, rezistenþã la acþiunea agenþilor chimici);
c) proprietãþi tehnologice (aºchiere, laminare, turnare,
tratare termicã, filare);
d) proprietãþi microbiologice (numãr total de germeni,
bacterii patogene etc.);
e) proprietãþi de conservabilitate (capacitatea de pãstrare
pe o perioadã îndelungatã);
f) proprietãþi igienico-sanitare ºi de confort (capacitatea
de reþinere a cãldurii, permeabilitatea, conþinut în substanþe
toxice etc.);
g) proprietãþi psihosenzoriale (cele care se referã direct
la laturile estetice ºi emoþionale – model, gust, miros etc.).
În vederea întocmirii studiului principalelor proprietãþi
dupã ansamblul criteriilor prezentate, ºtiinþa merceologicã
Ie clasificã în douã mari grupe:
• proprietãþi fundamentale;
• proprietãþile specifice.

4.1.2. Proprietãþi fundamentale ale mãrfurilor

În categoria proprietãþilor fundamentale sunt incluse

proprietãþile cele mai generale ale mãrfurilor pe care le
regãsim la majoritatea grupelor de produse, proprietãþi critice,
de bazã, ale calitãþii.

40
 Proprietãþile fundamentale sunt caracteristici de calitate
frecvente, iar metodele de determinare sunt, în general,
standardizate.
A. Masa (m) este o mãrime fizicã fundamentalã propusã
oricãrui produs ºi este datã de raportul dintre forþa care se
exercitã asupra corpului ºi acceleraþia pe care acesta o capãtã
sub acþiunea forþei respective.
Masa serveºte atât la cercetarea cantitãþii cât ºi a calitãþii,
fiind urmãritã (determinatã) de foarte multe ori pe parcursul
fabric㠖 consumator. Acest lucru se impune datoritã faptului
cã la un numãr foarte mare de produse (produse alimentare,
produse volatile etc) masa se modificã pe parcursul circuitului
lor tehnic, determinând o serie de efecte economice. De
asemenea prin intermediul masei se cerceteazã o serie de
modificãri ale compoziþiei ºi structurii produselor (compac-
titate, porozitate etc).
În practica comercialã masa apare particularizatã în mai
multe forme:
a) masa propriu-zisã, forma principalã, de bazã pentru
fiecare produs; se stabileºte prin simpla cântãrire, ºi este
utilizatã în toate operaþiunile de comerþ;
b) masa pe unitate de lungime, suprafaþã ºi volum,
folositã îndeosebi la þesãturile textile, materialele lemnoase,
materialele plastice, hârtie, etc se stabileºte prin cântãrirea
unei probe de dimensiuni reduse ºi rezultatul se calculeazã
prin raportarea la unitatea respectivã;
c) masa comercialã, utilizatã cu precãdere în tranzacþiile
comerciale internaþionale cu produse textile, unitatea de
mãsurã fiind tona (t). Se calculeazã dupã formula:
100 + U a
Mc = Mn
100 + U r

41
 Mc – masa comercialã
Mn – masa netã
Ua – umiditatea admisã (%)
Ur – umiditatea realã (%)
d) masa vrac, utilizatã la produsele comercializate în vrac
(cereale, îngrãºãmânt, nisip etc.).
B. Densitatea (p) – masa specificã, masa volumicã sau
densitatea de masã cum i se mai spune – este datã de raportul
dintre masa de 1 kg ºi volumul de 1 m3 al corpului respectiv.
m  kg kg g 
ρ= ; 3; ; 
v  m dm cm3 
3

ρ – densitatea
m – masa
v – volumul.
Densitatea poate fi particularizatã în douã forme:
• densitate absolutã, la mãrfurile cu structurã compactã;
fãrã aer interior;
• densitate aparentã, în cazul produselor poroase.
În practica comercialã densitatea este folositã în mai
multe scopuri:
a) pentru calcularea masei unui produs atunci când se
cunoaºte densitatea ºi volumul acestuia:
m=ρxv
p – densitatea
m – masa
v – volumul
b) pentru precizarea concentraþiei în diferite substanþe a
unor soluþii apoase (bãuturi alcoolice, lapte, acizi etc).
În acest sens se iau în calcul o serie de factori cum ar fi:
temperatura, presiunea, starea corpului etc.

42
 Determinarea densitãþii se face prin mai multe metode,
în funcþie de caracterul produsului ºi anume:
• o metoda picnometrului, specificã corpurilor solide ºi
lichide;
• metoda balanþei hidrostatice (Mohr – Westphal) pentru
lichide;
• metoda densimetrului (areometrului) pentru lichide.
Densitatea este o proprietate generalã a mãrfurilor prin
intermediul cãreia obþinem date referitoare la o concentraþie,
conþinutul de substanþe etc. Valoarea sa depinde de natura
produsului, scãzând în general cu temperatura ºi mãrindu-se
odatã cu presiunea.
În practicã se determinã de regulã densitatea relativã
(masa specificã relativã), care este datã de raportul dintre
densitatea (masa specificã) unui corp ºi/densitatea unui corp
de referinþã (apã distilatã la 4°C).
C. Greutatea specificã sau volumetricã (γ) este o
constantã fizicã ºi reprezintã greutatea unitãþii de volum
dintr-un material. Se exprimã în Newton (N)/m3 ºi este datã
de raportul dintre greutatea de 1 N a unui corp omogen ºi
volumul sãu de 1 m3.
G  N kgf 
γ= ; ; 
V  m3 dm3 
γ – greutatea specificã
G – greutatea corpului
V – volumul.
Merceologia apeleazã deseori la greutatea specificã, de
regulã, în urmãtoarele situaþii:
→ la aflarea masei unui produs alcãtuit din substanþe
pure în mod indirect, fãrã cântãrire, prin calcul, cântãrirea
nefiind posibilã (mãrfuri în vrac, mãrfuri cu dimensiuni foarte
mari, etc);
43
 → la identificarea naturii unui produs sau a gradului de
impurificare a acestuia, ºtiindu-se cã fiecare element are
propria sa greutate specificã (fibrele textile combinate etc).
O particularitate a greutãþii specifice o reprezintã greutatea
specificã aparentã (γa), care reprezintã de fapt greutatea
specificã a corpurilor poroase, care oferã informaþii foarte
utile despre o serie de alte proprietãþi fãrã a face determinãri
asupra acelor proprietãþi.
De exemplu, producãtorii de confecþii vor utiliza în
confecþionarea îmbrãcãmintei de iarnã materiale textile cu
greutate specificã aparent micã deoarece au o capacitate de
izolare termicã ridicatã (lâna de exemplu are γ = 0,5 ºi
γa = 0,2 ºi invers).
Porozitatea prezintã ºi ca o proprietate aparte volumul
porilor din unitatea de volum de material. Porozitatea poate
fi totalã ºi aparentã sau deschisã.
Porozitatea totalã corespunde volumului tuturor porilor
sau golurilor din masa materialului, indiferent dacã acestea
comunicã sau nu cu exteriorul.
Porozitatea aparentã sau deschisã aratã numai volumul
porilor deschiºi spre exterior. Exprimarea porozitãþii se face
în procente dupã urmãtoarele formule:
 Vs 
Pt = 1 – × 100 
 γ 
Pt – porozitatea totalã
Vs – valoarea volumului specific
γ – valoarea greutãþii specifice;
 G2 – G1 
Pa = ρ ×   × 100
 G1 

44
 Pa – porozitatea aparentã
ρ – densitatea
G1 – masa materialului uscat, în kg
G2 – masa materialului umed (imersat în apã pentru
umplerea porilor), în kg.
Masa, densitatea, greutatea specificã, porozitatea pun la
dispoziþia cercetãtorilor ºi a practicienilor din industrie ºi
comerþ, informaþii deosebit de utile cu privire la proprietãþile
mãrfurilor. Astfel, densitatea de material (masa volumicã)
utilizatã la fabricarea produsului finit poate arãta compacti-
tatea, rezistenþa, durabilitatea materialului ºi implicit a
produsului finit. Articolele de sport de exemplu, trebuie sã
fie uºoare, de la început masa acestora va arãta caracteristica
principalã; cãrãmizile utilizate la cãptuºitul cuptoarelor
trebuie sã fie cât mai compacte, determinarea volumului
specific ºi al greutãþii specifice permiþând calcularea
porozitãþii acestora.
D. Proprietãþile de sorbþie (higroscopicitate) definesc
o serie de proprietãþi fizice care reflectã capacitatea unui
material sau produs finit de a primi sau ceda vapori sau gaze
din mediul înconjurãtor.
Produsul se numeºte higroscopic atunci când primeºte
vapori de apã ºi higroemitiv atunci când cedeazã.
Indicele de calitate prin care se exprimã higroscopicitatea
este cantitatea de apã (în grame) reþinutã de produs, pe
unitatea de timp.
Existã patru cazuri particulare ale acestui fenomen:
a) Absorbþia, respectiv fenomenul de absorbþie (primire)
a vaporilor de apã ºi gaze din mediul înconjurãtor, prin difuzie
în toatã masa corpului; (difuzarea moleculelor fazei fluide
în fazã solidã);

45
 b) Adsorbþia, respectiv sorbþia (primirea) vaporilor de
apã ºi gaze, numai la suprafaþa produsului. Adsorbþia constã
în formarea pe suprafaþa solidului a unei pelicule din faza
fluidului, legate de fazã solidã prin forþe atractive van der
Waals. Sorbþia – reprezintã fenomenul de absorbþie ºi
adsorbþie, când acestea se produc simultan ºi nu pot fi
deosebite între ele.
c) Desorbþia – atunci când fenomenele se produc
reversibil faþã de cele arãtate mai sus, respectiv fenomenul
de cedare a apei ºi gazelor din produse cãtre mediul
înconjurãtor.
d) Chemosorbþia se produce asemãnãtor ca ºi adsorbþia
prin legarea unei faze gazoase sau lichide cu cea solidã prin
valenþe (nu prin forþe van der Waals). Chemosorbþia
reprezintã deci sorbþia prin reacþii chimice între moleculele
de apã ºi moleculele substanþelor din produs.
Toate fenomenele de interfaþã se produc cu atât mai intens
cu cât suprafaþa specificã este mai mare. Majoritatea
corpurilor aflate în naturã manifestã fenomenele de interfaþã
cu modificãri, astfel prin adsorbþie se produce o mãrire de
volum progresivã (de exemplu la lemn, umflarea); dilatarea
termicã este mãritã iar rezistenþa la întindere este redusã,
etc.
Fenomenele de sorbþie sunt dependente deci de o serie
de factorii unii legaþi de produs (compoziþia chimicã,
structura, etc.) iar alþii legaþi de mediul în care se gãseºte
produsul (temperatura, umiditatea relativã). în anumite
condiþii bine determinate se creeazã un echilibru între
primirea ºi cedarea vaporilor de apã.
Legat de cele prezentate trebuie precizat cã modificãrile
condiþiilor exterioare determinã variaþii importante ale
indicilor de calitate ai proprietãþilor ºi chiar apariþia unor
defecte de calitate datoritã:

46
 • dezvoltãrii microorganismelor ºi intensificãrii unor
reacþii chimice în produse, în special la cele alimentare, prin
creºterea umiditãþii acestora, ceea ce conduce la modificãri
ale gustului, mirosului sau chiar alterarea produsului;
• modificarea gustului ºi mirosului unor produse prin
sorbþia unor substanþe volatile din mediul exterior;
• reducerea rezistenþei mecanice, etc.
Cunoaºterea proprietãþilor de sorbþie ale unui produs
permite stabilirea condiþiilor de microclimat pe durata
transportului ºi în depozite (temperatura, umiditatea relativã,
compoziþia aerului, ventilaþie, etc.) pentru a asigura pãstra-
rea calitãþii pe o perioadã de timp cât mai îndelungatã a
fiecãrei grupe sau subgrupe de produse (cereale, legume,
fructe, materiale de construcþie, textile etc.), în general
produsele cu structurã granularã ºi poroasã au higro-
scopicitate mare. Legat de higroscopicitate subliniem ºi
importanþa unui alt factor de mediu cu influenþã asupra
calitãþii mãrfurilor, respectiv umiditatea.
Umiditatea – prin umiditate se înþelege cantitatea de
substanþã lichidã în stare de vapori, de obicei apa, pe care o
conþin mãrfurile la un moment dat.
Apa se poate gãsi sub formã de picãturi în pori, în spaþii
intermediare, în capilare, în structura chimicã a produsului
(apa de cristalizare). întrucât apa este un însoþitor frecvent
pentru cele mai multe mãrfuri s-a stabilit convenþional un
punct de umiditate normalã; ceea ce trece peste aceastã
umiditate, în tranzacþiile comerciale se reduce din greutate
sau se ia în consideraþie la stabilirea calitãþii mãrfii.
Umiditatea se exprimã în procente ºi se calculeazã sub
formã de umiditate absolutã sau umiditate relativã.

47
 Umiditatea absolutã este datã de relaþia:
m j – mf
Ua = × 100
mf
Ua – umiditate absolutã
mi – masa materialului înainte de uscare
mf – masa materialului uscat.
Umiditatea relativã aratã conþinutul de apã ºi rezultã din
raportul dintre masa apei conþinute în material ºi masa
materialului umed, conform relaþiei:
ma
Ur = × 100
m
Ur – umiditate relativã
ma – masa apei conþinute în material
mf – masa materialului umed.
Întrucât higroscopicitatea este tot o umiditate, la un
moment dat calcularea ei nu se deosebeºte cu nimic de
calcularea umiditãþii. în acest sens, se aplicã aceleaºi relaþii
de calcul.
E. Proprietãþile dimensionale junt acele proprietãþi ale
mãrfurilor cu care consumatorul intrã imediat în contact, prin
intermediul lor fiind definite imaginile produselor sub
aspectul formei, modelului, ale tuturor dimensiunilor în
spaþiu care se percep despre fiecare produs în parte.
Principalele proprietãþi dimensionale utilizate în activita-
tea economicã, (în general, ºi în cea comercialã, în special,
sunt:
• lungimea ºi suprafaþa;
• volumul ºi capacitatea;
• numerele de încãlþãminte;
• densitatea de lungime a firelor.

48
 a). Lungimea ºi suprafaþa sunt caracteristici de bazã în
comercializarea unor produse (materiale textile, tricoturi,
conductori electrici, cherestea, piei naturale, folii de materiale
plastice etc). în Sistemul Internaþional de Unitãþi, lungimea
se exprimã în metri liniari (m), iar suprafaþa în metri pãtraþi
(m2). În cazul numerotãrilor ºtiinþifice se foloseºte ºi micronul
(u.)
1 µ = 10–6m.
În comerþul internaþional se face apel ºi la unitãþile de
lungime ºi de suprafaþã ale sistemului anglo-saxon ºi
american
Tabelul 4.2
Unitãþi de mãsurã anglo-saxone pentru lungime

Nr. crt. Explicaþii

1 1 Inch = 2.54 cm
2 1 Liuk = 7,92 inches = 20,11 cm
3 1 Span = 9 inches = 28,86 cm
4 1 Foot = 12 inches = 30,48 cm
5 1 Yard = 3 foot = 91,44 cm
6 1 Fathom = 2 yards = 1,82 cm
7 1 Rood = 2,75 fothoms = 5,02 m
8 1 Chain = 4 roods = 20,11 m
9 1 Cable = 182,88 m
10 1 Furlong = 10 chaines = 201,17 m
11 1 mile = 8 furlongs = 1,609 km
12 1 Nautical mile = 2027,73 yards = 1,853 km
13 1 League = 3 mile = 3,828 km
14 1 League nautical = 3 nautical miles = 5,556 km

49
 Tabelul 4.3
Unitãþi de mãsurã pentru suprafaþã

Nr. crt. Explicaþii

a. Unitãþi de mãsurã engleze:
1 1 square inch (in2) = þol sau deget pãtrat = 6,45 cm2
2 1 square foot (ft2) = fus sau picior pãtrat = 9,20 cm2
3 1 square yard (yd2) = yard pãtrat = 0,836 m2
b. Unitãþi de mãsurã americane
1 1 square foot (ft2) = 0,929 m2
2 1 square yard (yd2) = yard pãtrat = 0,83613 m2
3 1 acre = 0,40469 ha
4 1 square mile (mile2) = 250,0016 ha

Tabelul 4.4.
Unitãþi de mãsurã din sistemul metric pentru lungime

Nr. crt. Multiplii ºi submultiplii metrului (m)

METRUL (m) – unitate de bazã
Multiplii metrului (m)
1 1 miriametrul (Mm) = 10.000 m
2 1 kilometru (km) = 1.000 m
3 1 hectometru (hm) = 100 m
4 1 decametru (dam) = 10 m
Submultiplii metrului
1 1 decimetru (dm) = 0,lm
2 1 centimetru (cm) – 0,01 m
3 1 milimetru (mm) =s 0,001 m
4 1 micron (µ) = 0,000001 m

50
 b) Volumul ºi capacitatea
1) Volumul este o proprietate specificã mãrfurilor solide,
cu dimensiuni precizate cum sunt cheresteaua sau materialele
de construcþie, având ca unitate de mãsurã metrul sau
centimetrul cub (m3; cm3).
În comerþul internaþional se folosesc ºi unitãþi de mãsurã
anglo-saxone, cum ar fi de exemplu board foot-ul, care este
unitatea de volum corespunzãtoare unei suprafeþe de 1 foot
pãtrat ºi înãlþime de 1 inch.

Tabelul 4.5
Unitãþi de mãsurã din sistemul metric pentru suprafaþã

Nr. crt. Multiplii ºi submultiplii metrului pãtrat (m2)

METRUL PÃTRAT (m2) – unitate de bazã
Multiplii metrului pãtrat (m2)
1 1 miriametrul pãtrat (Mnr) = 10.000.000 m2
2 1 kilometru pãtrat (km2) = 1.000.000 m2
3 1 hectometru pãtrat (hm2) = hectarul (ha) = 10.000 m2
4 1 decametru pãtrat (dam2) = arul = 100 m2
Submultiplii metrului pãtrat (m2)
1 1 decimetru pãtrat (dm2) = 0,1 m2
2 1 centimetru pãtrat (cm2) = 0,001 m2
3 1 milimetru pãtrat (mm2) = 0,000001 m2

2) Capacitatea este proprietatea specificã a mãrfurilor

lichide ºi a produselor solide comercializate în vrac (nisip,
cereale, îngrãºãmânt, etc).
Capacitatea se exprimã în litri, ca unitate de bazã, ºi se
referã de fapt la capacitatea unui volum de 1 dm3. Pentru
exprimarea capacitãþii se mai foloseºte ºi cm3.

51
 În comerþul internaþional cu produse lichide, în special
cu petrol sau derivaþi ai acestuia se utilizeazã ca unitate de
mãsurã fundamentalã gallon-ul.
1 gallon = 4,545 litri.
Pe piaþa americanã se utilizeazã U.S. galIon-ul – 3,785
litri. De asemenea, se foloseºte ca unitate uzualã barell-ul.
1 barell = 156,98 l.
Pe piaþa americanã se utilizeazã U.S. barell-ul = 119,25
litri.
d) Densitatea de lungime
Este o proprietate a fibrelor ºi a firelor textile care
caracterizeazã gradul de subþirime ºi gradul de uniformitate
al grosimii acestora sau – cum se mai spune – fineþea fibrelor.
Densitatea de lungime se prezintã sub forma unui raport între
masa ºi lungimea firului cercetat.
Se cunosc douã variante de exprimare a densitãþii de
lungime (titlului): Ttex ºi Tden.

Ttex = masa(g) Tden = masa (g)

lungimea (l000 m) lungimea (9000 m)
Alãturi de titlu (densitatea de lungime), tot pentru
exprimarea fineþii firelor se mai utilizeazã sistemul numãrului
metric (Nm), care este inversul primului sistem.
Nm = lungimea (m)
masa (g)
e) Numerele pentru încãlþãminte
Pentru exprimarea dimensiunilor încãlþãmintei, respectiv
lungimea tãlpii se utilizeazã urmãtoarele sisteme:
• sistemul metric, la care diferenþa de lungime între douã
numere este de 0,5 cm;
• sistemul francez, în puncte cizmãreºti (1 pct = 6,67
cm);
• sistemul englez, care are ca unitate de mãsurã 1/3
dintr-un þol (8,467 mm).

52
 F. Compoziþia chimicã – proprietãþile chimice ale
mãrfurilor pun în evidenþã compoziþia ºi comportarea faþã
de acþiunea agenþilor atmosferici sau a substanþelor chimice
care au tendinþa sã Ie transforme. Proprietãþile chimice,
depind de structura fizicã ºi chimicã a substanþei. Sub
aspectul compoziþiei chimice mãrfurile conþin mai multe
categorii de substanþe:
• substanþe de bazã;
• substanþe secundare;
• impuritãþi ºi corpuri strãine.
Compoziþia chimicã a mãrfurilor se determinã prin
analize de laborator folosindu-se în felul acesta informaþia
multiplã ºi deosebit de utilã.
În cazul produselor industriale, compoziþia chimicã ne
poate da informaþii asupra comportãrii produsului în consum,
mãsura în care producãtorul a respectat reþeta de fabricaþie,
gradul de impurificare a produsului etc.
În cazul produselor alimentare, compoziþia chimicã
defineºte însãºi valoarea nutritivã a produsului, precizând
parametrii acestuia ºi totodatã contribuie la apãrarea stãrii
de sãnãtate a consumatorilor prin depistarea poluãrii
alimentelor cu substanþe toxice, nocive.
Studiul compoziþiei chimice apare imperios necesar mai
ales în cazul falsificãrilor, al comercializãrii diferitelor
produse care nu sunt originale sau care nu respectã reþetele
de fabricaþie.
De asemenea, pot fi depistate substituirile de produse, a
înlocuirii unui sortiment de calitate superioarã cu unul de
calitate inferioarã (în cazul brânzeturilor, preparatelor din
carne, al mierii de albine care se amestecã cu siropul de zahãr
etc).

53
 G. Proprietãþile optice – cu ajutorul proprietãþilor optice,
merceologia caracterizeazã calitatea unui numãr însemnat
de produse. Principalele proprietãþi optice sunt:
• culoarea
• indicele de refracþie
• transparenþa
• luciul.
Dintre acestea, cea mai importantã este culoarea, care
constituie în cazul multor produse singurul criteriu de
apreciere al calitãþii. Culoarea singurã poate crea necesitãþi
noi, stimulând cererea ºi producþia, poate determina diversifi-
carea sortimentului de produse (vopsele, lacuri, tratãri etc),
poate conduce la realizarea actului de vânzare. Culoarea în
care apare un obiect depinde de natura ºi proporþia undelor
reflectate (tabelul 4.6).
Tabelul 4.6.
Spectrul culorilor dupã lungimea de undã a radiaþiilor

Nr. crt. Radiaþii/Culoare Lungimea de undã (mm)

1 Raze ultraviolete < 400
2 Violet 400 – 450
3 Indigo 450 – 480
4 Albastru 480 – 510
5 Verde 510 – 560
6 Galben 560 – 590
7 Orange 590 – 620
8 Roºu 620 – 700
9 Raze infraroºii 760

Dacã obiectul absoarbe întreaga luminã primitã, culoarea

lui va fi neagrã, iar dimpotrivã dacã reflectã toate radiaþiile
primite, culoarea lui va fi cenuºie sau albã.

54
 Cercetãrile în domeniu au relevat faptul cã obiectele
reflectã selectiv radiaþiile primite absorbind unele ºi reflec-
tând altele; în aceastã situaþie obiectul va avea culoarea
radiaþiilor reflectate.
Studiile psihosociologice au relevat faptul ca între culoa-
rea ºi psihicul omului se nasc anumite raporturi, anumite
sortimente pot motiva actul de vânzare sau dimpotrivã.
Astfel, obiectele cãrora le corespund lungimi de undã mari
(galben, portocaliu, roºu) sugereazã un sentiment de cald,
de apropiere în spaþiu, în timp ce culorile cu lungimi de undã
mici (violet, albastru) creeazã un sentiment neliniºtitor, de
rece.
Culoarea ºi chiar nuanþele din mediul ambiant (mobilã,
ziduri, draperii, etc.) genereazã anumite stãri de spirit care
pot influenþa randamentul muncii omului. De exemplu,
culorile cenuºii, cele negre provoacã o stare de apãsare,
melancolicã, depresivã, de respingere, în timp ce culorile
roºii determinã o creºtere a pulsului, a acceleraþiei, o circulaþie
sanguinã mai rapidã. Albastrul dimpotrivã, calmeazã respira-
þia ºi frecvenþa pulsului. Nuanþele prea vii, stridente, îi
obosesc pe adulþi însã îi stimuleazã în activitatea lor pe copii.
De asemenea, între culoarea obiectelor – cum este cazul
îmbrãcãminþii. ªi sentimentele umane formate în anumite
împrejurãri ale vieþii existã o relaþie foarte strânsã, dar care
diferã de la o regiune/zonã a lumii la alta.
Doliul este sugerat în Europa de culoarea neagrã a toaletei
femeilor, de culoarea violetã pe coasta de apus a Africii ºi de
albã în Orientul mijlociu. Culoarea albastrã sugereazã la
suedezi bãrbãþia, în timp ce la vecinii lor, olandezii, albastrul
sugereazã feminitatea; ºi în cazul produselor alimentare
(pâine, legume, fructe, conserve etc.) culoarea este asociatã
în mod frecvent de cãtre consumator, în conºtiinþa sa, cu un
anumit sentiment despre care are cunoºtinþã, dar mai ales au
o anumitã calitate a mãrfii. Deºi cercetãrile ºtiinþifice au

55
identificat peste 30.000 de nuanþe de culori, un ochi normal
nu poate deosebi mai mult de 7–8 nuanþe dintr-o culoare,
datoritã influenþei multor factori care viciazã observaþia.
Merceologia cerceteazã culoarea, de regulã, în urmãtoa-
rele situaþii:
• pentru identificarea produselor;
• în stabilirea gradului de conformitate cu prevederile
normelor interne;
• în stabilirea gradului de impurificare a produselor
lichide sau pulverulente;
• în stabilirea gradului de prospeþime sau degradare
calitativã a produselor în special a celor alimentare.
Indicele de calitate specifice culorii se exprimã în grade
Loviband, grade Stammer, grade Union ºi ASTM (fig 4.1).
SCALA ASTM SCALA UNION

Figura 4.1. Corelaþia între scala de culori ASTM ºi UNION

56
 4.1.3. Proprietãþi specifice unor grupe do mãrfuri

Concomitent cu proprietãþile generale, fundamentale în

definirea calitãþii anumite grupe de mãrfuri întâlnim o serie
de proprietãþi specifice. Cunoaºterea acestor proprietãþi este
deosebit de importantã ele fiind utilizate în prescrierea
calitãþii produselor, în normele tehnice ºi în contractele
economice.
Principalele proprietãþi specifice sunt:

4.1.3.1. Proprietãþile mecanice sunt proprietãþi specifice

mãrfurilor metalice, din lemn, materiale textile ºi din piele,
etc. având rol important în procesul de fabricaþie dar mai
ales în cel de exploatare.
Proprietãþile mecanice se exprimã prin modul de compor-
tare al mãrfurilor ºi materialelor faþã de acþiunea forþelor
exterioare care tind sã le modifice forma sau structura.
Împotrivirea manifestatã de un material faþã de acþiunea
destructivã a forþei exterioare se numeºte rezistenþã; aceasta
poate îmbrãca urmãtoarele forme:
• rezistenþã la tracþiune;
• rezistenþã la compresiune;
• rezistenþã la încovoiere, rãsucire, frecare;
• rezistenþã la uzurã prin frecare;
• rezistenþã la obosealã;
• rezistenþa la ºoc mecanic (izbire);
• rezistenþa la pãtrundere (etc).
Legat de proprietãþile mecanice trebuie menþionate:
elasticitatea, plasticitatea, tenacitatea ºi fragilitatea mãrfurilor
ºi materialelor.
Elasticitatea este proprietatea pe care o au mãrfurile ºi
materialele de a-ºi relua forma iniþialã când efortul la care
au fost supuse ºi care le-au deformat temporar, înceteazã.

57
Când corpul rãmâne complet deformat, dupã încetarea
sarcinii se spune despre el cã are o deformaþie plasticã.
Tenacitatea este proprietatea pe care o manifestã
mãrfurile ºi materialele care se deformeazã plastic foarte mult
înainte de a se rupe.
Fragilitatea este proprietatea manifestatã de unele mãrfuri
ºi materiale de a se rupe sub acþiunea încercãrilor mecanice,
fãrã deformaþii plastice (sticla de exemplu).
Rezistenþa la rupere este cea mai importantã proprietate
a mãrfurilor ºi materialelor ºi se calculeazã cu relaþia:
Fmax
Rr = S
0

Rr - rezistenþa la rupere (kgf/mm2),

Fmax – sarcina maximã adusã la încãrcare (kgf)
S0 – secþiunea iniþialã a epruvetei (mm2). Deformaþia la
alungire (alungirea specificã totalã) se calculeazã cu relaþia:
L1 – L 0
As = L 0 × 100
As – alungirea specificã exprimatã în procente
Li – lungimea probei deformate
L0 – lungimea iniþialã a probei.
Rezistenþa la compresiune este proprietatea pe care o
manifestã mãrfurile ºi materialele faþã de forþele care acþio-
neazã convergent pe direcþia axei longitudinale. Ea este
inversa rezistenþei la tracþiune fapt pentru care se utilizeazã
aceeaºi relaþie, rezultatul arãtând scurtarea sau umflarea
mãrfii sau materialului.
Rezistenþa la încovoiere este proprietatea pe care o
manifestã mãrfurile ºi materialele când asupra lor acþioneazã
o sarcinã perpendicularã pe axul longitudinal. Se exprimã în
kgf/mm2.

58
 Rezistenþa la obosealã este proprietatea mãrfurilor sau
materialelor de a rezista la acþiunea de degradare progresivã
când asupra for acþioneazã forþe repetate cu o variaþie ciclicã
sinusoidalã. Aceastã degradare progresivã se numeºte
oboseala materialului, iar opoziþia (rezistenþa) manifestate
de aceasta se numeºte durabilitate.
Rezistenþa la obosealã se exprimã în kgf/mm2.
Rezistenþa la uzurã este proprietatea pe care o manifestã
mãrfurile sau materialele la acþiunea de frecare. Uzura constã
în efectul de distrugere prin frecare a suprafeþei, provocatã
de sarcinile care acþioneazã în acest sens. Uzura se stabileºte
prin coeficienþi de uzurã, care se referã fie la masã, fie la
dimensiune.
Rezistenþa la ºoc mecanic (Ia izbire) este opusã de mãrfuri
sau materiale atunci când asupra lor acþioneazã forþe bruºte
(dinamice).
Încercãrile dinamice pot fi efectuate ºi pentru solicitãrile
de tracþiune, compresiune, încovoiere, rãsucire. încercarea
dinamicã folositã cel mai des este rezilienþa care reprezintã
rezistenþa de încovoiere la ruperea prin ºoc a unei epruvete
confecþionate din materialul cercetat ºi ea reprezintã raportul
dintre lucrul mecanic efectuat ºi aria secþiunii.
Valoarea rezilienþei se exprimã în Newtoni – metru/m2
(Nm/m2).
Rezistenþa la pãtrundere se exprimã prin duritate. Prin
duritate se înþelege proprietatea materialelor de a rezista la
acþiunea mecanicã de pãtrundere a unui corp care tinde sã Ie
distrugã suprafaþa, prin apãsare, zgâriere, izbire etc.
Duritatea se determinã prin mai multe metode:
• metoda Brinell (HB);
• metoda VICKERS(HV);
• metoda ROCKWELL (HR);

59
 • metoda Poldi (HP);
• metoda SHORE (HS);
• metoda MOHS.
Cea mai uzualã metodã este Brinell (HB), care se
determinã prin apãsarea unei bile de oþel perpendicular pe
suprafaþa planã a materialului. Duritatea Brinell se mãsoarã
prin raportul dintre forþa aplicatã ºi suprafaþa urmei lãsate
pe suprafaþa materialului examinat.

4.1.3.2. Proprietãþile tehnologice reprezintã acele

proprietãþi pe care mãrfurile ºi materialele Ie manifestã în
procesele de prelucrare. De regulã, ele sunt specifice
materiilor prime ºi materialelor care participã la procesul de
fabricare a produsului finit.
Aceste proprietãþi depind de natura materialului. Dintre
principalele proprietãþi tehnologice ale diferitelor materiale
menþionãm:
a) în cazul metalelor
• maleabilitatea
• ductibilitatea
• forjabilitatea etc.
b) în cazul textilelor
• capacitatea de filare
• capacitatea de împâslire etc.
c) în cazul sticlei
• subrãcirea
• capacitatea de prelucrare prin presare, suflare, turnare
etc.
Proprietãþile tehnologice alãturi de cele mecanice sunt
deosebit de importante în determinarea calitãþii produselor.

4.1.3.3. Fiabilitatea este o proprietate importantã, în

special în prescrierea calitãþii produselor industriale de înaltã

60
tehnicitate cum sunt maºinile unelte, mijloacele de transport,
aparatele electrice, electrotehnice ºi electronice.
Fiabilitatea specificã semnificã aptitudinea unui produs,
subansamblu sau dispozitiv de a-ºi îndeplini funcþia specificã,
în condiþii normale ºi de-a lungul unei perioade date.
Fiabilitatea, de regulã, nu se poate constata în momentul
administrãrii produsului, ci ea se manifestã în timp ºi poate
fi cunoscutã în mod corect doar în procesul utilizãrii.
Determinarea fiabilitãþii este un proces deosebit de
complex, mai ales la produsele de înalt nivel tehnic unde
domenii diverse ale ºtiinþei se împletesc pentru a da naºtere
unei valori de întrebuinþare, unei calitãþi ce îmbinã un cumul
de funcþii distincte.
Determinarea fiabilitãþii se poate face numai cu ajutorul
metodelor statistico-matematice care au la baza calculul
complex al probabilitãþilor. Aceste metode aratã cã fiabilitatea
depinde atât de calitatea proiectãrii ºi execuþiei cât ºi de
ritmicitatea operaþiilor de întreþinere.

4.1.3.4. Mentenabilitatea reprezintã aptitudinea unui

ansamblu sau dispozitiv de a fi menþinut sau adus în starea
de funcþionare, în condiþii de utilizare date atunci când
operaþiile de întreþinere (mentenanþã) se efectueazã conform
specificaþiei. Mentenanþã semnificã deci însuºirea de a-ºi
menþine indicii de calitate la valorile iniþiale pe o perioadã
mai lungã de exploatare. Ca ºi fiabilitatea, mentenabilitatea
se determinã folosind metodele statistico-matematice.

4.1.3.5. Disponibilitatea semnificã aptitudinea unui

produs sau dispozitiv de a-ºi îndeplini funcþia specificã la
un moment dat sau într-un interval de timp dat. Mai concret,
disponibilitatea semnificã limita maximã pânã la care
posesorul poate conta pe produsul sãu.

61
 Matematic, disponibilitatea poate fi calculatã ca un raport
între timpul cât poate fi utilizat efectiv un produs ºi timpul
calendaristic aferent:
Tu
D= T
c

D – disponibilitatea
Tu – timpul de utilizare efectiv
Tc – timpul calendaristic aferent

Între fiabilitate, mentenabilitate ºi disponibilitate privite

ca proprietãþi specifice de bazã ale produselor industriale de
înaltã tehnicitate ºi complexitate existã puternice legãturi ºi
determinãri, între ele, pe de o parte, ºi cu celelalte proprietãþi,
pe de altã parte, numai acþiunea concertatã a acestor
proprietãþi de exploatare a mãrfurilor conduc la realizarea
calitãþii, a performanþei cerute de consumator.

Figura 4.4. Relaþia calitate – fiabilitate

62
 4.1.3.6. Valoarea nutritiv㠖 pentru mãrfurile alimentare
valoarea nutritivã este proprietatea de bazã, fiind evidenþiatã
de conþinutul în substanþe nutritive necesare organismului
uman, precum ºi de calitatea acestor substanþe.
De asemenea, valoarea nutritivã mai este condiþionatã
de gradul de asimilare digestivã, de prezenþa sau absenþa
substanþelor perturbatoare de metabolism, în esenþã de modul
în care produsul satisface necesitãþile organismului.
Cunoaºterea valorii nutritive a produselor alimentare
permite o corectã apreciere a calitãþii acestora pe de o parte,
contribuind la o mai bunã valorificare a potenþialului nutritiv
al materiilor prime, iar pe de altã parte constituie unul dintre
cei mai importanþi factori ai organizãrii ºi conducerii pe
principii ºtiinþifice a alimentaþiei.
Substanþele chimice necesare organismului omenesc
dupã rolul pe care îl au în procesul de metabolism se grupeazã
astfel:
a) Substanþe cu rol plastic: (protidele)
Substanþele cu rol plastic ajutã la regenerarea celulelor
ºi þesuturilor.
b) Substanþe cu rol energetic (lipide, glucide).
Substanþele cu rol energetic furnizeazã energia caloricã
necesarã desfãºurãrii proceselor vitale din organism în urma
procesului de oxidare a substanþelor chimice din produsele
alimentare.
c) Substanþe cu rol catalitic (vitamine, substamþe mine-
rale)
În studiul mãrfurilor alimentare, a valorii lor nutritive,
merceologia distinge drept componente ale acesteia
urmãtoarele:
• valoarea psihosenzorialã, datã de proprietãþile specifice
fiecãrui produs, cum sunt: gustul, mirosul, proprietãþile
estetice, modul general de prezentare;

63
 • valoarea biologicã, datã de aportul în aminoacizi
esenþiali, vitamine ºi sãruri minerale;
• valoarea energeticã, datã de puterea caloricã a
substanþelor conþinute;
• valoarea igienico-sanitarã, datã de elementele care
contribuie la protecþia organismului împotriva factorilor
perturbatori ai metabolismului.
Calculul valorii nutritive a produselor alimentare se
realizeazã în baza unei metodologii specifice prin care se
pun în evidenþã raportul dintre necesarul de substanþã
nutritivã pentru 24 ore ºi potenþialul nutritiv pe care îl
reprezintã 100 g din produsul cercetat.
Proprietãþile microbiologice sunt acelea pe care Ie
manifestã mãrfurile faþã de acþiunea microorganismelor. Pe
cunoaºterea acestor proprietãþi se bazeazã industriile
fermentative, industria conservelor, topirea dirijatã a inului
ºi a cânepii etc.
Astfel, pentru unele produse — în anumite etape ale
procesului tehnologic — microorganismele au o influenþã
favorabilã aºa cum este cazul unor alimente a cãror fabricaþie
se bazeazã pe acþiunea fermentativã a unor bacterii ºi drojdii
(fermentarea lacticã, alcoolicã etc).
Microorganismele pot acþiona însã ºi în sens nefavorabil
atunci când în circuitul tehnic al mãrfurilor nu se respectã
condiþiile de transport, pãstrare ºi depozitare sub influenþa
temperaturii ºi a umiditãþii relative. în asemenea situaþii are
Ioc o dezvoltare puternicã a microorganismelor favorizatã
în special de creºterea umiditãþii relative a aerului care produc
degradarea produselor.

4.1.3.7. Proprietãþi igienico-sanitare ºi de confort –

mãrfurile trebuie sã posede ºi anumite însuºiri igienico-

64
sanitare. Astfel, mãrfurile nu trebuie sã aibã acþiune dãunã-
toare asupra organismului uman sau faþã de alte mãrfuri.
Proprietãþile igienico-sanitare pot determina limitarea
domeniului de întrebuinþare, mãsurile care trebuie luate cu
ocazia manipulãrii sau pentru izolarea lor. De exemplu, unele
materiale plastice sau anumite metale nu pot fi utilizate pentru
ambalarea mãrfurilor alimentare datoritã acþiunii lor toxice
asupra acestora; manipularea unor mãrfuri se poate realiza
numai folosind echipamentul de protecþie, aºa cum este cazul
produselor chimice pentru combaterea dãunãtorilor; altele
dimpotrivã trebuie izolate din cauza sensibilitãþii lor de a
atrage un alt miros (cafeaua, ceaiul, untul etc). de asemenea,
prezenþa pesticidelor peste anumite limite, în unele produse
alimentare pot declanºa în organism diferite boli deosebit de
grave. Proprietãþile igienico-sanitare diferã foarte mult de la
o grupã la alta de mãrfuri în funcþie de natura produsului, de
destinaþia acestuia. în cazul mãrfurilor textile sau a încãlþã-
mintei se au în vedere în afara proprietãþilor igienice ºi unele
proprietãþi numite de confort, în aceastã categorie de
proprietãþi se pot încadra:
• capacitatea de izolare termicã, în cazul confecþiilor ºi
a încãlþãmintei;
• absorbþia ºi transportul transpiraþiei;
• permeabilitatea la aer ºi vapori de apã etc.

4.1.3.8. Proprietãþile psihosenzoriale grupeazã toate

proprietãþile ce pot fi puse în evidenþã cu ajutorul simþurilor;
în felul acesta se determinã o serie de proprietãþi cu o
deosebitã importanþã ºi influenþã asupra aspectului, mirosului
ºi gustului, probleme foarte importante, mai ales pentru
produsele alimentare.
Categoria de proprietãþi senzoriale, împreunã cu proprie-
tãþile estetice, cu care se confundã uneori, determinã anumite

65
stãri emoþionale, afective, întrucât în procesul de utilizare
(consum) acestea acþioneazã direct, plãcut sau neplãcut
asupra organelor de simþ prin care omul reuºeºte sã cunoascã
lumea materialã înconjurãtoare. Aºa cum s-a menþionat,
proprietãþile psihosenzoriale se regãsesc în primul rând la
produsele alimentare dar ele pot fi prezente ºi la alte categorii
de mãrfuri, chiar dacã poartã denumiri diferite.
Despre proprietãþile psihosenzoriale se spune cã participã
în proporþie de peste 60%, la un coeficient de calitate general
(ka) al produselor.

10% – proprietãþi de prezentare

30% – proprietãþi fizico-chimice ºi
microbiologice
60% – proprietãþi psihosenzoriale

Figura 4.3. Gruparea proprietãþilor produselor alimentare dupã Deckert

Sursa: I. Diaconescu, Merceologie alimentarã, Ed. Eficient, Bucureºti,
1996.

Proprietãþile senzoriale constituie practic un buletin de

analizã la dispoziþia consumatorului, oferind date certe, reale
cu privire la starea produsului, gradul de prospeþime ºi de
calitate a acestuia.
Principalele proprietãþi psihosenzoriale ale produselor
alimentare sunt:
• aspectul exterior (starea suprafeþei, luciul etc.)
• forma
• culoarea
• consistenþa
• limpiditatea

66
 • aspectul interior (în secþiune, pentru produsele solide)
• aroma
• buchetul
• gustul
• suculenþa etc.
Mirosul: mãrfurilor este identificat de receptorii chimici
care se gãsesc în terminaþiile nervoase de pe mucoasa
superioarã a cavitãþii nazale. O marfã are miros atunci când
emanã particule volatile. Sunt ºi mãrfuri care nu emanã miros
(mãrfuri inodore).
Mirosul poate constitui un element pentru aprecierea
calitãþii, însã trebuie sã avem în vedere faptul cã unor mãrfuri
li se pot adãuga diferite substanþe odorante care pot acoperi
mirosul natural.
Clasificarea mirosurilor este o operaþiune deosebit de
dificilã datoritã subiectivitãþii analizatorului. Totuºi s-au fãcut
ºi numeroase încercãri ºi studii bazate pe criterii obiective,
ºtiinþifice, unanim acceptate de majoritatea specialiºtilor. Una
din clasificãrile cele mai acceptate este cea realizatã de
Henning în 1924. Henning a ajuns la concluzia cã existã ºase
mirosuri de bazã:
• balsamic;
• picant;
• eteric;
• rãºinos;
• de ars;
• putrid.
În figura 4.4 sunt prezentate, într-o concepþie originalã,
mirosurile de bazã.
Într-o altã ordine de idei, mirosurile pot fi: de flori, de
fructe, aromatice (piper, scorþiºoarã), alilice (ceapã, usturoi),
substanþe prãjite (cafea, pâine), râncede, greþoase, neplãcute.

67
 PUTRID

FLORAL ETERIC
(parfumat) (aromat)

ARS

AROMATIC
(picant) RêINOS
Figura 4.4. Prisma lui Henning
Sursa: I. Diaconescu, Merceologie alimentarã, Ed. Eficient, Bucureºti, 1996.

Gustul se evidenþiazã ca urmare a reacþiei chimice pe

care o produc unele materii prime sau mãrfuri în contact cu
receptorii chimici ai gustului, care se gãsesc în diferite regiuni
ale gurii ºi pe faþa superioarã a limbii.
Gustul poate fi:
• acru;
• dulce;
• sãrat; SÃRAT
• amar.
ACRU

DULCE

AMAR
Figura 4.5. Gustul în concepþia graficã a lui Henning
Sursa: I. Diaconescu, Merceologie alimentarã, Ed. Eficient, Bucureºti, 1996.

68
 Se mai pot distinge însã gustul alcalin ºi gustul metalic.
Mirosul ºi gustul, ca factori de apreciere organolepticã a
mãrfurilor, se exprimã prin expresii de genul:
• foarte plãcut;
• cu aromã bine exprimatã;
• satisfãcãtor;
• fãrã miros sau gust strãin;
• fad;
• puþin pronunþat;
• slab amãrui;
• afumat sau ars;
• miros ºi gust strãin (rânced, amar, de seu, de slãninã,
de ulei, de nutreþ, de colorant metalic, de peºte sau mucegai).
Mirosul determinã utilizarea unui anumit fel de ambalaj
ºi mãsurile care trebuie luate în vederea transportului,
depozitãrii, pãstrãrii ºi desfacerii mãrfurilor.
Proprietãþile psihosenzoriale se determinã ºi se exprimã
foarte greu datoritã metodelor organoleptice, care nu sunt
standardizate decât în micã mãsurã.
Specialiºtii în domeniu considerã cã pe viitor va creºte
importanþa proprietãþilor senzoriale a mãrfurilor ºi totodatã
se vor perfecþiona ºi metodele de cercetare prin afirmarea
unei noi ºtiinþe (discipline) – senzorica.
În funcþie de organul de simþ cu ajutorul cãruia sunt puse
în evidenþã ºi evaluate, proprietãþile psihosenzoriale se pot
grupa astfel:
a) cu ajutorul simþului vãzului – forma, culoarea,
mãrimea, simetria, armonia, coloristicã, etc.
b) cu ajutorul simþului tactil – tuºeul, consistenþa,
rugozitatea, uniformitatea;
c) cu ajutorul organului olfactiv – mirosul
d) cu ajutorul simþului mirosului ºi al gustului – gustul,
aroma, buchetul ºi textura.

69
 Întrucât indicii de calitate ai proprietãþilor senzoriale iau
valori discrete, acestea se exprimã cu ajutorul noþiunilor
perechi:
- sãrat – acru
- dulce – amar
- acru – amar
- aromatic – rãºinos
- putrid – etiric
- ars – rãºinos
- plãcut – neplãcut
- aspru – moale
- neted – rugos
- lânos – mãtãsos
- clasic – modern
- simetric – nesimetric etc.
Cercetarea proprietãþilor psihosenzoriale sub toate
aspectele lor vor presupune în viitor dezvoltarea unui
instrumentar ºtiinþific foarte sofisticat care sã îmbine
metodele organoleptice cu cele analitice.

4.1.3.9. Proprietãþile estetice. Prin proprietãþi estetice

se înþeleg acele însuºiri ale mãrfurilor care, exprimã gradul
de perfecþiune prin intermediul categoriilor estetice luate în
totalitatea lor: formã, linie, desen, culoare, simetrie, armonie,
ornament.
Elementele estetice se aflã într-o strânsã interdependenþã
cu alte proprietãþi ale mãrfurilor, cum ar fi: funcþionalitatea,
uºurinþa de întreþinere, structura ºi natura materialului,
proprietãþi senzoriale etc.
Proprietãþile estetice nu trebuie sã se rezume la aspectul
exterior atrãgãtor, la un ambalaj plãcut, ci trebuie sã fie
implicate puternic în raporturile cu funcþia ºi structura
produsului.

70
 Forma, ca element estetic, este un atribut al valorii de
întrebuinþare a produsului ºi provoacã o reacþie conºtientã
sau inconºtientã de apreciere senzorialã dar mai ales la
folosirea produselor. Ea trebuie sã fie corelatã cu compoziþia,
structura ºi nu în ultimul rând cu destinaþia produsului, trebuie
sã contribuie la ridicarea funcþionalitãþii produsului.
Evoluþia formei produselor în decursul timpului poartã
amprenta dezvoltãrii tehnico-ºtiinþifice trecându-se de la o
formã greu, încãrcatã, la simplitate, eleganþã, raþionalitate în
utilizare. Un exemplu concret în acest sens poate fi oferit de
evoluþia telefonului sau a automobilului. Forma a devenit în
perioada contemporanã un element de înnoire a produselor,
un element de ridicare a competitivitãþii produselor pe piaþa
internã ºi internaþionalã.
Una din cãile de obþinere a formelor moderne o constituie
modelarea, care constã în proiectarea ºi realizarea unor
produse sau grupe de produse în dimensiunile corelate pentru
obþinerea multifuncþionalitãþii acestora, prin diferite moduri
de asamblare, cu efecte estetice deosebite. De asemenea,
modelarea contribuie la realizarea unor produse sau ambalaje
care faciliteazã munca de transport ºi depozitare.
Linia este, de asemenea, un element estetic foarte
important, care genereazã forma obiectelor.
S-au impus douã tipuri de linii:
- linii imitative, care tind sã reproducã liniile obiectelor
din naturã ºi care pot fi linii drepte, linii curbe sau alternative;
- linii geometrice, care permit aranjarea simplã a
elementelor unui desen, dând senzaþia de echilibru (stil
clasic).
Felul liniilor ºi raportul dintre ele constituie elemente
care compun stilul obiectelor ºi precizeazã prin modul
acestora de a comunica o idee.

71
 Desenul, un alt element estetic important, alãturi de
culoare determinã în multe situaþii aspectul bunurilor.
Desenul ºi culoarea stabilesc armonia mãrfurilor folosite
pentru decoraþiuni interioare (draperii, tapete) sau a celor de
mobilier etc.
Desenele pot fi: liniare, figurative, nefigurative, statice,
dinamice, etc. care posedã o gradaþie a diferitelor mijloace
de exprimare.
Desenul ca ºi stilul de altfel, poartã amprenta epocii în
care s-a realizat produsul, transmite informaþii cu privire la
o anumitã culturã, civilizaþie sau zonã geograficã. ªi desenul
poate fi considerat un element de înnoire a produselor.
Ornamentul reprezintã un element de înnobilare a
produsului, o concepþie în utilizarea acestuia. Ornamentul
poate fi: figurativ, zoomorf, floral, geometric.
Culoarea – ca element estetic – poate influenþa ºi
modifica senzaþia de confort, psihicul individului, întrucât
sistemul vizual comandã zilnic aproximativ 90% din totalul
activitãþilor, culoarea constituie una din cauzele importante
ale apariþiei fenomenelor de obosealã. Cercetãrile efectuate
au arãtat cã fiecare culoare are un efect psihologic propriu
asupra indivizilor, influenþând dispoziþia, activitatea în
general.

4.2. Indicii de calitate ai mãrfurilor

Cercetarea capacitãþii valorilor de întrebuinþare de a

satisface necesitãþile pentru care au fost create se realizeazã
prin proprietãþile (caracteristicile) de care dispun mãrfurile
respective. Dacã proprietatea este o noþiune de definire a
calitãþii mãrfurilor, expresia cifricã sau noþionalã pe care o
poate lua aceasta poartã numele de indice.

72
 Prin indice de calitate, merceologia defineºte deci
expresia cifricã sau noþionalã pe care o poate lua
proprietatea unui produs, la un moment dat. Indicele este
o noþiune mãsurabilã ºi este utilizat în activitatea economicã
la definirea, prescrierea ºi determinarea calitãþii.
În practica economicã ºi în mod special în cea comercialã,
indicii de calitate prezintã o importanþã însemnatã, deoarece
ei sunt elemente care însoþesc tot timpul marfa, fiind
menþionaþi în norme, standarde, contracte, determinarea
efectivã a calitãþii nefiind altceva decât operaþia de aflare a
mãrimii indicelui de calitate, care în final conduce la
cunoaºterea calitãþii.
Indicii de calitate cu care opereazã ºtiinþa merceologicã
sunt de douã tipuri:
- indici cifrici;
- indici noþionali.
Indicii de calitate cifrici reflectã de regulã proprietãþile
tehnico-funcþionale a mãrfurilor, proprietãþile fizice, chimice,
mecanice, putând lua valori absolute (17 kg, 50 m etc.) sau
valori relative.
Sub aspectul formei, indicii cifrici se pot prezenta ca:
indici – limitativi (pânã la 50%; max. 75% etc.) indici –
interval (100 ±5 g).
Indicii de calitate noþionali sunt caracteristici proprietã-
þilor senzoriale ale mãrfurilor. Indicii noþionali sunt în marea
lor majoritate adjective cu sau fãrã grad de comparaþie,
prezentându-se sub formã de perechi de cuvinte sau expresii,
astfel:
• pentru a defini aspectul suprafeþei (scãmoºat – curat,
neted – rugos);
• pentru a defini tuºeul unei þesãturi (moale – aspru,
plin – gol);

73
 • pentru a exprima rezistenþa la comprimare (rezilient
– nerezilient);
• pentru a exprima grosimea (gros – subþire);
• pentru a exprima transparenþa unui lichid (clar –
opalescent) etc.

Dupã scopul în care se utilizeazã în activitatea

economicã, indicii de calitate se grupeazã în patru categorii,
astfel:
1. Indici cu care opereazã de regulã furnizorii, care
reprezintã principalii parametrii tehnici ai produselor cuprinºi
în normele interne, standarde ºi contracte economice. Dupã
pãrerea specialiºtilor aceastã categorie de indici permite doar
o definire parþialã a calitãþii.
2. Indici care caracterizeazã ponderea produselor cu
defecte în raport cu întreaga masã de produse realizate într-o
perioadã datã.
3. Indici care caracterizeazã mãrimea refuzurilor de
mãrfuri cãtre beneficiarii acestora, urmând a fi recondiþionate.
4. Indici care caracterizeazã gradul de utilitate al
mãrfurilor, în concordanþã cu destinaþia acestora.
Ultimele trei categorii de indici se referã indirect la
proprietãþile produsului, ei fiind localizaþi de fapt la Ioturile
de produse. In activitatea economicã, atunci când se apreciazã
caracteristicile de calitate ale unui produs din punctul de
vedere al mãrimii indicilor de calitate, proprietãþile mãrfurilor
se prezintã în trei ipostaze:
• proprietãþi de performanþã;
• proprietãþi normale;
• proprietãþi subnormale.
O astfel de grupare, de diferenþiere a proprietãþilor se
impune având în vedere concepþia beneficiarului, care pentru

74
unele bunuri de consum, nu considerã necesarã existenþa unor
proprietãþi la nivele de performanþã, ºi pentru care nu este
dispus sã plãteascã preþuri ridicate. Pentru consumator de
exemplu rezistenþa la rupere a hârtiei de ziar este
nesemnificativã însã va fi esenþial ca o confecþie sã nu posede
proprietatea respectivã.

4.3. Defectele de calitate ale mãrfurilor

Defectele prezintã, în majoritatea cazurilor, o abatere de

la prevederile normelor tehnice pentru indicele de calitate
respectiv, fiind strâns legatã deci de noþiunea de proprietate.
Proprietãþile mãrfurilor ºi defectele acestora trebuie
interpretate ca un tot unitar, între ele existând o evidentã
legãturã dialecticã.
Dacã proprietatea este o noþiune al cãrei conþinut are un
sens pozitiv, scos în evidenþã prin intermediul indicelui de
calitate, defectul, în majoritatea cazurilor reprezintã o abatere
de la prevederile normelor tehnice de regulã în sens negativ.
Defectele mãrfurilor – denumite ºi vicii de calitate –
diminueazã sau lichideazã calitatea.
Dintre principalele cauze generatoare de defecte
menþionãm:
- nerespectarea disciplinei tehnologice ºi de muncã;
- capital tehnic de nivel scãzut;
- control tehnic de calitate necorespunzãtor. Existã mai
multe modalitãþi de clasificare a defectelor, luându-se în
considerare mai multe criterii:
• modul de constatare
• defecte vizibile, care pot fi constatate (observate)
la controlul de recepþie al loturilor de mãrfuri;

75
 • defecte ascunse, care nu pot fi sesizate la controlul
de recepþie; ele apar ulterior datei de recepþie a
produselor, mai ales în perioada utilizãrii de cãtre
consumatori;
• provenienþã
• de la materia primã;
• din procesul tehnologic;
• din procesul de ambalare;
• din procesul de transport sau depozitare;
• în funcþie de domeniul în care se manifestã
• defecte de structurã;
• defecte de aspect;
• defecte funcþionale;
• defecte de ambalare ºi transport;
• dupã gravitatea pe care defectul o poate avea asupra
calitãþi produsului
• defecte critice;
• defecte principale;
• defecte secundare;
• defecte minore.
Rãspunderea faþã de defecte este abordatã în majoritatea
legislaþiilor în mod diferenþiat pentru defectele vizibile ºi
cele invizibile (ascunse), deoarece existenþa acestora
determinã efecte economice ºi implicaþii juridice diferite.
Dintre efectele economice importante se remarcã diferen-
þierea produselor pe clase de calitate ºi apariþia produselor
declasate sau rebuturilor.
Clasele de calitate sunt determinate de existenþa ºi
gravitatea defectelor admise de normele tehnice, iar prin
produs declasat se înþelege produsul care nu corespunde
prevederilor, normelor tehnice, dar care poate fi valorificat,
la un preþ mai scãzut în baza înþelegerii dintre producãtor ºi
beneficiar.

76
 Rebutul este produsul care nu mai poate fi valorificat, el
neîndeplinind prevederile din normele tehnice.
Referitor la frecvenþa defectelor, este de remarcat faptul
cã, exceptând anumite produse alimentare, în a cãror masã
se desfãºoarã în timp procese biochimice care pot conduce
la defectarea (alterarea) produselor respective, la restul
produselor existã o legãturã indirectã între frecvenþa apariþiei
viciilor ascunse ºi mãrimea termenului de garanþie sau
valabilitate.
Termenul de garanþie (TG) reprezintã limita de timp pânã
la care recondiþionarea sau înlocuirea unui produs cade pe
seama producãtorului, dacã nu se dovedeºte cã degradarea
s-a produs din culpa beneficiarului. Acest lucru presupune
luarea în consideraþie a tuturor aspectelor referitoare la am-
balare ºi pãstrare prescrise în standarde sau alte acte
normative.
Termenul de valabilitate (TV) reprezintã perioada limitã
de consum în care produsul alimentar conservat, pãstrat,
manipulat, transportat în condiþii corespunzãtoare trebuie
sã-ºi menþinã nemodificate caracteristicile de calitate înscrise
în standarde sau în normele tehnice. În practica comercialã
pe lângã noþiunile de termen de garanþie ºi termen de
valabilitate s-au mai impus în ultimul timp noþiunile de
durabilitate ºi consumabilitate.
Durabilitatea (DR) reprezintã intervalul de timp scurs
de la data fabricaþiei în care produsul îºi menþine în totalitate
însuºirile de calitate prescrise în condiþiile de ambalare ºi
pãstrare menþionate în standarde sau norme tehnice.
Consumabilitate (CS) reprezintã intervalul de timp scurs
de la data fabricaþiei în care produsul este apt pentru consumul

77
uman, chiar dacã nu îºi mai menþine nivelul însuºirilor de
calitate prevãzut în standarde sau norme tehnice.
În practica comercialã funcþioneazã urmãtoarea relaþie:
TG < DR < CS
TG – termen de garanþie;
DR – durabilitate;
CS – consumabilitate.
Termenul de valabilitate acþioneazã numai în cazul
produselor conservate, care prin ambalajul ermetic ºi metoda
de conservare aplicatã dobândesc o stabilitate mare la pãstrare
ºi comercializare.
În activitatea economicã concurenþa dintre producãtori
au impus ca o necesitate stringentã comercializarea mãrfurilor
ºi serviciilor de calitate. Dintre criteriile pe care agenþii
economici trebuie sã le ia în considerare pentru a rãspunde
exigenþelor pieþei concurenþiale menþionãm urmãtoarele:
• criterii de calitate, performante ºi evident criterii tehnice
care rãspund cerinþelor impuse de modã, cerinþelor de funcþio-
nalitate, fiabilitate, mentenabilitate, uºurinþã în utilizare;
• criterii economico-financiare privind costurile
materiale inclusiv cheltuieli de fabricaþie admise, nivelul de
profitabilitate al producãtorului, timpii de muncã normaþi
pentru realizarea produsului sau serviciului;
• criterii sociale, comerciale ºi de marketing care se referã
la informarea consumatorului, gradul de satisfacere a nece-
sitãþilor exprimate, protecþia sãnãtãþii, protecþia mediului,
gama sortimentalã, nivelul de accesibilitate al preþului,
segmente de consumatori vizaþi, obþinerea unui profit
corespunzãtor, obiective strategice ale firmei în raport cu piaþa
pentru câºtigarea unei poziþii mai bune.

78
 Deci calitatea include nu numai proprietãþile efective
selecþionate la un moment dat ci ºi numeroase criterii care
þin de consumator, societate, ambient, unele dintre ele fiind
chiar obligatorii, impuse prin acte normative specifice.

79
Capitolul 5

DETERMINAREA CALITÃÞII
MÃRFURILOR

Metodologia determinãrii calitãþii mãrfurilor este în

prezent mult îmbogãþitã; mai ales în planul metodelor de
cercetare ºi determinare a proprietãþilor.
Metodologia actualã de determinare a calitãþii urmãreºte
mai multe obiective, dintre care menþionãm:
• stabilirea concordanþei dintre indicii de calitate realizaþi
ºi cei nominalizaþi în standarde, norme tehnice sau contractele
economice;
• compararea cu o stare anterioarã a calitãþii sau cu
realizãrile obþinute pe plan mondial în domeniul respectiv;
• stabilirea concordanþei dintre proprietãþile produselor
noi ºi preferinþele exprimate de consumatori.
Pentru cunoaºterea calitãþii mãrfurilor se pot utiliza 2
metodologii diferite:
• testarea socialã, consideratã cea obiectivã;
• testarea de laborator sau convenþionalã.
Fiecare din acestea utilizeazã metode ºi aparaturã
specificã.
Testarea socialã (obiectivã) a calitãþii presupune
culegerea, prelucrarea ºi interpretarea informaþiilor asupra
calitãþii mãrfurilor, respectiv exigenþelor consumatorilor, cu

80
ajutorul unor metode specifice de cercetare a pieþei. Dacã
aceste informaþii se referã ºi la comportarea produsului în
consum, ele devin ºi mai valoroase.
Metodele uzuale folosite în acest scop sunt de regulã:
panelul de consumatori, expoziþia cu vânzare, metoda purtãrii
experimentale.
Metoda este costisitoare ºi se practicã mai ales la lansarea
produselor noi pe piaþã.
Valoarea ºtiinþificã a informaþiilor primite prin testarea
socialã se apreciazã ca fiind cea mai ridicatã având în vedere
faptul cã produsul vine direct în contact cu consumatorul.
Marele avantaj al testãrii sociale este acela cã confruntã
calitatea realã a mãrfii direct cu utilizatorul ei (consumatorul)
cu piaþa, exactitatea informaþiilor apropiindu-se de 100%.
Testarea de laborator sau convenþionalã presupune
mãsurãtori, determinãri, analize, încercãri ºi observaþii
efectuate în laborator pe probe (cantitãþi mici de produse) pe
o duratã de timp foarte scurt.
Testarea de laborator, funcþie de caz, poate urmãri
determinarea unor caracteristici fizice (indice de refracþie,
masa, transparenþa, greutatea specificã, culoare etc.)
încercarea unor caracteristici mecanice ºi parametrii tehnici
de funcþionare folosind în mod convenþional solicitãri
accelerate, care tind sã reproducã solicitãrile reale din timpul
folosirii. Este o cale eficientã de testare a produselor, deºi
reclamã laboratoare moderne, perfecþionate pentru a putea
sã evidenþieze toate caracteristicile unui produs.
Deºi cheltuielile cu dotarea ºi exploatarea laboratorului
sunt foarte mari ºi rezultatele obþinute sunt convenþionale,
majoritatea firmelor sau organismelor de profil sunt dotate
cu laboratoare pentru testarea produselor, datoritã economiei
de timp care se realizeazã faþã de testarea socialã ºi ea este

81
prevãzutã în standardele ºi normele tehnice pentru determi-
narea calitãþii în orice tranzacþie comercialã.
Merceologia face distincþie între metodologia determi-
nãrii calitãþii unui produs singular ºi metodologia determinãrii
calitãþii unui lot de produse, prima determinare fiind specificã
controlului tehnic din sfera producþiei.
În continuare, vom prezenta metodologia determinãrii
calitãþii unui lot de produse, aºa cum se întâmplã în practica
comercialã.
În concordanþã cu specificul activitãþii comerciale pentru
testarea convenþionalã a unui produs sau a unui Iot de marfã
se parcurg urmãtoarele etape (fig. 5.1):
• stabilirea metodelor statistico-matematice care sã
fundamenteze deciziile privind mãrimea probelor ºi a
eºantioanelor, mãrimea procentului de defecte sau impuritãþi
acceptate ºi evident calitatea întregului Iot de produse;
• extragerea ºi formarea probelor de laborator;
• cercetarea ºi analiza probelor utilizând metode
organoleptice ºi de laborator;
• corectarea ºi interpretarea rezultatelor în vederea
generalizãrii lor la nivelul lotului de marfã;
• exprimarea rezultatelor determinãrii în vederea
comparãrii calitãþii reale cu cea prescrisã sau controlatã.

5.1. Etape ale determinãrii calitãþii mãrfurilor

5.1.1. Alegerea metodelor statistico-matematice

Utilizarea instrumentarului statistico-matematic în

cercetarea merceologicã, ca de altfel ºi în alte domenii cu
aplicaþie practicã, dã rigurozitatea ºtiinþificã ºi precizia
calculului matematic ºi statistic, consolideazã încrederea
partenerilor în sensul unei determinãri corecte.

82
 Metodele statistico-matematice permit calcularea exactã
a eºantionului (a probei), a procentului de exemplare cu
defecte ºi a schemei dupã care se la decizia de acceptare sau
respingere a lotului; astfel operaþia de determinare a calitãþii
are baze ºtiinþifice.
În practica merceologicã, pentru calculul eºantionului
se folosesc atât metode matematice simple cât ºi metode
ºtiinþifice matematice perfecþionate în funcþie de situaþie.
Metodele statistico-matematice de control a calitãþii
mãrfurilor se bazeazã pe eºantionare ºi se concretizeazã în
cele trei variante de plan de control: planul simplu, planul
dublu ºi planul multiplu, în funcþie de numãrul eºantioanelor
extrase ºi supuse controlului.
Planul simplu care constã în verificarea unui singur
eºantion este mai puþin utilizat. Cele mai avantajoase
economic sunt planurile duble (douã eºantioane) ºi multiple
(maximum ºapte eºantioane) deoarece numãrul exemplarelor
ce formeazã eºantioanele ºi trebuie verificate este cu 30...50%
mai mic faþã de planul simplu.
Prin planul de control se stabilesc urmãtorii parametrii
statistici:
• AQL – limita calitãþii acceptabile
• N – mãrimea Iotului
• Nc – nivelul de control sau gradul de severitate
• N – mãrimea eºantionului
• constantele A ºi R
- A – limita maximã a defectelor pentru care lotul
este acceptat
- R – limita minimã a defectelor pentru care lotul
este respins.
Limita calitãþii acceptabile (AQL) reprezintã procentul
maxim de obiecte defecte sau numãrul maxim de defecte la

83
100 de exemplare, pentru care lotul se considerã acceptabil
din punct de vedere al calitãþii medii a producþiei.
AQL are 26 de valori cuprinse între 0,1 ºi 1000. Dacã
rezultatele controlului se exprimã în procente de exemplare
defecte are valori între 0,1 ºi 10, iar când se exprimã în numãr
mediu de defecte la 100 de exemplare are valori între 10 ºi
1000.

LOT DE MARFÃ

G
I. Stabilirea metodelor statistico-matematice
prin care se determinã mãrimea eºantionului (a probei)

G
II. Luarea, respectiv extragerea ºi formarea
probelor de laborator

G
III. Cercetarea probelor utilizând metode
organoleptice ºi de laborator

G
IV. Corectarea ºi interpretarea rezultatelor
pentru generalizarea lor la nivelul lotului

G
V. întocmirea documentaþiei care atestã calitatea
realã a lotului

G
VI. Exprimarea rezultatelor determinãrilor pentru compararea calitãþii
reale cu cea propriu-zisã sau contractatã

Figura 5.1. Etapele determinãrii calitãþii unui lot de produse

84
 AQL se stabileºte în funcþie de importanþa caracteristicii,
astfel:
• pentru caracteristici critice – valori între 0,1 ºi 0,4%
• pentru caracteristici importante – valori între 0,4 ºi 1%
• pentru caracteristici secundare – valori între 1 ºi 4%
• pentru caracteristici minore – valori între 4 ºi 10%.
Mãrimea lotului N influenþeazã eficienþa controlului. Pentru
beneficiari sunt mai avantajoase loturile mari deoarece
cheltuielile de control pe unitatea de produs scad pe mãsurã
ce Ioturile cresc ca volum; mãrimea eºantionului nu creºte
proporþional cu volumul lotului.
Nivelul de control (Nc) sau gradul de severitate
stabileºte relaþia dintre mãrimea lotului ºi cea a eºan-
tionului. Cele trei grade de severitate legiferate (I, II, III)
permit diferenþierea mãrimii riscului ºi a costului recepþiei.
Nc I determinã un eºantion mai mic însã este mai mare
riscul de acceptare a loturilor defecte. La Nc III eºantionul
extras este mai mare, iar riscul de acceptare a loturilor defecte
este cel mai mic. De regulã, nivelul de control II este cel mai
folosit.
Se extrage
un eºantion
de „n” exemplare
dintr-un lot
de „N” exemplare

dupã control
se gãsesc
Dacã K exemplare Dacã
K ≤ A, defecte K ≥ A,
lotul lotul
se acceptã se respinge
Figura 5.2. Planul simplu de control

85
Figura 5.3. Planul dublu de control

86
Figura 5.4. Schema verificãrii calitative a unui lot de marfã

87
 Toate planurile de control au câte trei variante: normal
(cu care se începe controlul), sever ºi redus.
Trecerea de la control normal la control sever se face
atunci când se resping douã loturi din cinci loturi verificate
consecutiv, iar trecerea de la control normal la cel redus se
opereazã atunci când nu se respinge nici un Iot din zece loturi
verificate consecutiv, iar numãrul cumulat al exemplarelor
defecte nu depãºeºte o anumitã limitã prevãzutã de standard.

5.1.2. Extragerea ºi formarea probelor de laborator

Extragerea ºi formarea probelor de laborator reprezintã

etapa urmãtoare a testãrii convenþionale ºi presupune
urmãtoarele faze:
• luarea probelor (atunci când recepþia lotului de produse
se face cu ajutorul metodelor statistico-matematice se
utilizeazã expresia „formarea eºantionului”);
• formarea probelor de laborator;
• condiþionarea probelor
În mod concret, se procedeazã în felul urmãtor:
→ din produs (material) sau lot se ia deodatã, dintr-un
singur loc (stivã, grãmadã, recipient) cantitatea stabilitã ca
masã ºi numãr, proba elementarã;
→ proba elementarã se ia dupã anumiþi parametrii,
conform standardelor respective utilizând utilaje ºi instru-
mente adecvate (ºabloane, sonde, site etc);
→ dacã se iau mai multe probe elementare, prin unire se
realizeazã proba intermediarã iar prin omogenizarea acesteia
se va forma proba reprezentativã;
→ din proba reprezentativã se formeazã proba de
laborator, prin metode standardizate.

88
 Extragerea eºantionului reprezentativ pentru lotul de
marfa care urmeazã( sã fie observat la controlul prin atribute
se poate realiza folosind trei metode:
• metoda extragerii oarbe;
• metoda numerelor întâmplãtoare;
• metoda treptelor multiple.
Condiþionarea probelor este operaþia de creare a unor
condiþii unitare de încercare, folosindu-se în acest scop
parametrii atmosferici.
Condiþionarea cuprinde ansamblul operaþiilor care au Ioc
în vederea aducerii unui eºantion sau epruvete într-o stare
determinatã de temperaturã, umiditate ºi presiune care sã fie
în echilibru cu temperatura ºi umiditatea atmosfericã a
mediului ambiant de condiþionare.
Condiþionarea se realizeazã în laborator, în spaþiu special
amenajat.
Valorile parametrilor atmosferici la care sunt supuse
probele sunt luate din standarde naþionale ºi internaþionale
în funcþie de zonele climatice astfel:
I. pentru þãrile cu climã temperatã (în care se încadreazã
ºi România);
II. pentru zonele cu altã climã decât cea temperatã.
Trebuie precizat faptul cã în vederea efectuãrii unor
determinãri precise au fost standardizate valorile atmosferei
de referinþã.
Atmosfera de referinþã este o atmosferã convenþionalã
la care se raporteazã valorile caracteristicilor determinate în
alte condiþii atmosferice decât cele prezise.
Parametrii atmosferici de referinþã sunt:
- temperatura: 20°C;
- umiditatea relativã: 65%;
- presiune atmosfericã: 1013 m.bar;

89
 Rezultatele mãsurãtorilor pot fi influenþate ºi de alþi
factori, cum ar fi: vibraþiile, trepidaþiile, compoziþia aerului,
lumina etc.
Cercetarea ºi analiza probelor se realizeazã cu ajutorul
metodelor organoleptice, fizico-chimice, microbiologice,
mecanice etc. (în funcþie de produs), descrise în standarde ºi
în lucrãri de specialitate.
Cercetarea ºi interpretarea rezultatelor în vederea genera-
lizãrii lor asupra lotului de produse presupune ºi evitarea
eventualelor erori.
Dupã modul de manifestare, orice mãsurare, indiferent
de mãrime, este însoþitã de erori de mãsurare.
Eroarea de mãsurare este datã de diferenþa dintre
rezultatul obþinut prin mãsurare ºi valoarea sa realã (ade-
vãratã).
∆y = y1 – y

y1 – mãrimea determinatã prin calcul;

y – mãrimea adevãratã (realã).
Erorile determinãrilor au douã componente:
- o componentã întâmplãtoare, datoritã imperfecþiunii
organelor de simþ ale omului sau variaþiile condiþiilor de
mediu;
- o componentã sistematica, datoratã imperfecþiunii
aparatelor, instrumentelor sau metodelor folosite în deter-
minare.
Pentru eliminarea erorilor întâmplãtoare, în afarã de
posibilitãþile pe care le avem de a elimina cauzele care le
produc, le putem corecta eliminându-le pe cele care se abat
mult de la medie ºi îºi schimbã neregulat sensul. De
asemenea, pentru eliminarea erorilor întâmplãtoare se poate
proceda la efectuarea în paralel a determinãrilor de cãtre douã
sau mai multe persoane.

90
 5.1.3. Documentaþia care atesta calitatea realã

Întocmirea documentaþiei se realizeazã pe baza rezulta-

telor analizelor efectuate asupra eºantioanelor ºi generalizate
la nivelul întregului lot ºi se materializeazã în certificatul de
calitate, certificatul stãrii igienico-sanitare, buletin de analizã,
certificat de garanþie etc. În aceste documente – eliberate la
livrarea loturilor de marfa – sunt înscriºi obligatoriu princi-
palii indici de calitate.
Exprimarea calitãþii determinate se face într-o asemenea
manierã încât sã permitã analiza ºi interpretarea comparativã
a calitãþii reale cu calitatea de referinþã (calitate prescrisã,
calitatea mostrei etalon, calitatea contractatã, calitatea unui
produs de referinþã etc).
În acest sens se întocmesc tabele, grafice, schiþe etc, care
sã permitã analiza, compararea determinãrilor.
Practica comercialã a impus compararea ºi analiza
indicilor de calitate nominalizaþi în standarde, norme tehnice
etc, cu indicii determinaþi, în urma cãreia se la decizia de
acceptare sau respingere a lotului.
Existã ºi alte procedee de exprimare a calitãþii care pleacã
de la criterii diferite dar urmãresc acelaºi scop, cum ar fi de
exemplu exprimarea numericã, cuantificatã a calitãþii, însã
cu o aplicabilitate mai redusã în practicã.

5.2. Metode organoleptice utilizate la determinarea

calitãþii mãrfurilor

Aprecierea calitãþii mãrfurilor prin metode organoleptice

este comodã ºi rapidã, nu necesitã timp îndelungat, iar
rezultatele pentru unele grupe de mãrfuri sunt hotãrâtoare ºi
exclusive (carne, peºte, vinuri, parfumuri etc.)

91
 Metodele organoleptice se bazeazã pe simþurile umane,
de fapt pe percepþia care se dobândeºte în urma procesului
de examinare vizualã, tactilã, olfactivã, gustativã sau auditivã
a obiectului cercetat. Ele au largi aplicaþii în comerþ datoritã
numeroaselor avantaje pe care le prezintã:
- sunt expeditive;
- sunt nedistructive ºi economicoase;
- sunt capabile sã furnizeze numeroase informaþii despre
calitatea produselor.
Metodele organoleptice sunt destinate cercetãrii ºi punerii
în evidenþã a proprietãþilor psihosenzoriale ºi în general a
proprietãþilor greu cuantificabile, denumite ºi caracteristici
atributive.
Tabloul senzorial cuprinde urmãtoarele categorii de
senzaþii:
• senzaþii olfactive (miros);
• senzaþii gustative (gust);
• senzaþii tactile (cutanate);
• senzaþii acustice (auz);
• senzaþii optice (vãz).
În procesul cunoaºterii calitãþii mãrfurilor ºtiinþa merceo-
logicã a elaborat un ansamblu de metode ºi tehnici de
cercetare ºi analizã bazate pe aceste senzaþii, denumite
metode organoleptice, specifice merceologiei.
Pe parcursul timpului, metodele organoleptice au evoluat,
suferind o serie de transformãri ºi perfecþionãri care le-au
impus cu pregnanþã pe planul cercetãrilor merceologice.
S-a pus la punct ºi un bogat instrumentar ºtiinþific care
sã aprofundeze cercetarea organolepticã.
Deºi dau rezultate cu valoare ºtiinþificã mai modestã în
comparaþie cu cercetãrile de laborator de unde ºi o anumitã
rezervã în utilizarea lor, metodele organoleptice se impun
tot mai mult.

92
 5.2.1. Domeniile de utilizare a metodelor organoleptice

Metodele organoleptice constau în cercetarea aspectului

de suprafaþã ºi eventual a omogenitãþii structurii pe secþiuni
(rupturã sau spãrturã); se mai cerceteazã duritatea,
elasticitatea, moliciunea etc, ºi apoi se trece la examinarea
mãrfii cu ajutorul celorlalte simþuri, dupã cum este cazul.
Specialiºtii sunt unanim de acord în recunoaºterea
importanþei utilizãrii metodelor organoleptice în urmãtoarele
domenii ºi situaþii:
• sesizarea diferenþelor dintre douã sau mai multe
produse de acelaºi fel;
• selectarea celui mai bun produs dintr-o mulþime datã
de produse, caz în care specialiºtii constituiþi sau nu într-un
consiliu de experþi efectueazã o ordonare, care poate fi
dispusã în ranguri, funcþie de intensitatea preferinþei;
• determinarea mediului de calitate al unui produs, la
un moment dat, când se are în vedere atât o evaluare com-
parativã între mai multe produse, similare cât ºi o încadrare
a produsului într-un rang de preferinþã;
• testarea preferinþelor consumatorilor, care presupun
antrenarea unor mase largi de consumatori ºi folosirea în
prelucrare a metodelor statistico-matematice.
Acestea sunt doar o parte din domeniile ºi situaþiile în
care se folosesc cu prioritate metodele organoleptice, însã
existã situaþii foarte multe când asistãm la o folosire
concertatã a metodelor organoleptice cu cele de laborator în
determinarea calitãþii produselor, în special la cele de mare
complexitate.
Aprecierea senzorialã a produselor este una din cele mai
vechi tehnici de apreciere a calitãþii produselor, însã abia în
ultimele decenii s-au intensificat cercetãrile în scopul
obiectivizãrii cercetãrilor organoleptice.

93
 În þãri precum SUA, Germania, Anglia, Canada, Franþa
ºi Japonia, analiza senzorialã considerãm cã s-a impus deja,
prin constituirea în aceste þãri de laboratoare moderne de
analizã senzorialã ºi are experþi în domeniu.
Analiºtii îndeplinesc cu succes rolul de instrumente de
mãsurã. De altfel, domeniul de utilizare al senzorilor umani
s-a extins extrem de mult îndeosebi, în domeniul protecþiei
mediului unde analizatorii dau informaþii exacte cu privire
la poluarea atmosferei, contaminarea cu diferite substanþe
toxice.

5.2.2. Tehnicile de baza în aplicarea metodelor

organoleptice

Simþurile omului, participante la analiza senzorialã,

conduc la înregistrarea cantitativã ºi la interpretarea cerebralã
a impresiilor, precum ºi la compararea lor cu altele analoage.
Prin analiza organolepticã (senzorialã) se înþelege
examinarea fãcutã cu ajutorul organelor de simþ în urma unui
control al capacitãþii reale de apreciere, a analistului ºi al
preciziei raþionamentului acesteia, urmatã de aprecierea
impresiilor senzoriale ºi de prelucrarea datelor obþinute.
Formarea impresiei senzoriale este rezultatul perceperii
unor etape fiziologice ºi psihologice:
• a recepþiona (a percepe);
• a recunoaºte (a deveni conºtient);
• a compara (a ordona);
• a pãstra (a reþine);
• a descrie (a reda);
• a evalua (a aprecia).
Pentru obþinerea unor informaþii cu înaltã valoare
ºtiinþificã, examinarea produselor cu ajutorul organelor de
simþ trebuie coroboratã cu raþionamentul analistului, cu
capacitatea acestuia de analizã ºi interpretare.

94
 În perioada contemporanã specialiºtii apreciazã cã
urmare a perfecþionãrii vieþii sociale, simþurile omului ºi-au
pierdut din rolul lor iniþial de reflectare a lumii înconjurãtoare,
însã dacã ele sunt cultivate ºi se respectã o anumitã tehnicã
de lucru pot atinge praguri de sensibilitate foarte ridicate, pe
care se bazeazã de fapt noua disciplinã: senzorica.
Astfel, metoda vizual㠖 care deþine locul principal între
metodele organoleptice, fiind utilizatã în toate cazurile de
control al calitãþii – presupune, ca tehnicã de lucru,
parcurgerea a douã etape:
• examinarea produsului la nivel exterior, când privirea
învãluie obiectul din multiple unghiuri, spre a-i descoperi
detaliile semnificative (culori, nuanþe, defecte etc.) ºi
proiecteazã imaginea cât mai complet pe retinã;
• examinarea la nivel interior, când de fapt are loc un
proces de gradare ºi de analizã repetatã a imaginii fixate pe
retinã, pentru a fi comparatã cu imaginile obiectelor etalon,
acumulate anterior în memorie.
Aceste examinãri se realizeazã cu luarea în calcul a
acþiunii tuturor factorilor care pot influenþa cercetarea (tempe-
ratura, iluminarea, iluzii înºelãtoare etc.). De asemenea, în
cazul examinãrii culorii, deºi un ochi normal nu poate
distinge mai mult de 7-9 nuanþe, anumiþi lucrãtori experi-
mentaþi din industria textilã pot distinge pânã la 100 de nuanþe
din anumite culori.
Pentru a asigura observaþiile cu caracter reproductibil –
ºtiut fiind efectul diferenþiat al culorilor asupra omului dupã
vârstã, sex, specificul profesiei ºi anotimp – trebuie luaþi în
considerare ºi câþiva factori de condiþionare ºi anume:
• observatorul trebuie sã aibã clarã noþiunea culorilor;
• examinarea probelor sã se facã din unghiuri cât mai
mari deoarece sensibilitatea ochiului este direct proporþionalã

95
cu suprafaþa, deci ºi cu unghiul sub care se examineazã
aceasta;
• iluminarea spaþiului în care se face observaþia trebuie
sã fie în funcþie de culoarea probei cercetate. Astfel, pentru
culori deschise intensitatea luminoasã trebuie sã fie de cea
1000 lucºi, în timp ce pentru cele închise de cea 3000 lucºi;
La diferenþierea culorilor este necesar sã se þinã seama
ºi de fenomenele de contrast, deoarece în baza unor legi ale
fizicii, câmpurile adiacente, modificã culorile complementare
Tehnica de lucru a metodei gustative presupune trei faze:
• analistul soarbe o micã cantitate din lichidul cercetat
(cea 10 cm3) la temperatura de 25°C, dintr-un pahar de formã
specialã (floare de lalea). Proba este þinutã în gurã 5 secunde,
dupã care se deºartã;
• urmeazã clãtirea gurii cu apã distilatã, care sã aibã
temperatura de38°C;
• se face pauzã de 1 minut pentru a se evita adaptarea
gustului, apoi se reia ciclul de la început.

5.2.3. Pragurile senzoriale

În aplicarea tehnicilor de lucru trebuie reþinut faptul cã

un stimul care acþioneazã asupra unui organ receptor, nu
provoacã senzaþii decât dacã este suficient de intens, ceea ce
înseamnã cã existã o limitã, un prag de percepere numit prag
absolut al senzaþiei ºi reprezintã cea mai micã valoare a unei
stimulãri în stare sã provoace o senzaþie.
Pragurile senzoriale sunt valabile de la individ la individ
ºi chiar la acelaºi individ în funcþie de acþiunea unor factori
de mediu.
Acest fenomen poartã numele de sensibilitate senzorialã
ºi reprezintã capacitatea de a percepe stimulii veniþi din mediu
intern sau extern ºi a-i transforma în senzaþii.

96
 Sensibilitatea senzorialã este o mãrime care caracte-
rizeazã capacitatea de a reacþiona a diferiþilor analizatori
(degustãtori) fiind în raport invers proporþional cu pragul
senzorial. Cu cât pragul senzorial este mai coborât (prag
gustativ, olfactiv) cu atât sensibilitatea sa este mai ridicatã.
Existã ºi un prag diferenþial al senzaþiei, care reprezintã
cea mai micã diferenþã dintre stimuli în stare sã determine o
diferenþã de senzaþii.
Sensibilitatea diferenþialã pentru anumiþi stimuli exprimã
fineþea cu care o persoanã deosebeºte stimulii respectivi.
Sensibilitatea diferenþialã este invers proporþionalã cu pragul
diferenþial.
Un alt fenomen care trebuie avut în vedere la analiza
senzorialã a produselor este acela cã prin inducþie, excitaþia
unui organ de simþ se poate transmite asupra sensibilitãþii
unui alt organ de simþ (de regulã se interfereazã gustul cu
mirosul ºi auzul cu vederea).
Creºterea sensibilitãþii în asemenea situaþii poartã numele
de sensibilizare.
Organele de simþ prin natura lor îºi modificã sensibilitatea
adaptându-se la intensitatea excitaþiei în sensul creºterii sau
micºorãrii acesteia, fenomenul fiind cunoscut sub denumirea
de adaptare.
Atunci când organele de simþ sunt supuse unor solicitãri
mari putem asista la oboseala organelor de simþ, care se
manifestã prin pierderea acuitãþii datoritã excitãrii lor prelun-
gite.
În vederea imprimãrii unui caracter obiectiv metodelor
organoleptice este necesar ca analiºtii sã delimiteze consta-
tãrile obiective, care sunt în mare mãsurã de ordin fiziologic,
de aprecierea propriu-zisã psihologicã ºi subiectivã.

97
 5.3. Metode de laborator utilizate la determinarea
calitãþii mãrfurilor

Verificarea calitãþii mãrfurilor prin cercetarea caracte-

risticilor de calitate în laborator cu ajutorul instrumentelor
ºi aparatelor ºtiinþifice constituie caracterizarea obiectivã ºi
ºtiinþificã a mãrfii.
Analizele, determinãrile ºi încercãrile de laborator se fac
pe baza probelor de analizã, care se întocmesc în conformitate
cu normele legale specifice dupã felul mãrfii. Ele furnizeazã
elemente pozitive la stabilirea calitãþii, fiind exprimate în
valori care reprezintã unitãþi de mãsurã ce pot fi comparabile
cu valorile produsului etalon.
Cu ajutorul metodelor de laborator se cerceteazã proprie-
tãþile fizice, chimice, microbiologice, mecanice, tehnologice,
de durabilitate etc.
Metodele de laborator sunt metode ºtiinþifice repro-
ductibile ºi se pot aplica la unitãþi de produse sau porþiuni
ale acestora.
Unele din metodele de cercetare sunt preluate de la alte
discipline de studiu, fiind aplicate ca atare, altele însã sunt
adaptate ºtiinþei merceologiei.
Dacã, de exemplu, metodele din fizicã, chimie sau
biologie se aplicã, ca atare, pentru determinarea indicelui de
refracþie sau a concentraþiei unei substanþe, metodele trebuie
adaptate merceologiei. Desigur cã o parte importantã a meto-
delor o reprezintã contribuþia proprie a ºtiinþei merceologice
ºi sunt puse la punct de specialiºtii acesteia.
Spre deosebire de metodele organoleptice, metodele de
laborator sunt în majoritate metode distructibile însã, în
general, pentru analizele de laborator, probele (eºantioanele)
sunt nesemnificative.

98
 Metodele de laborator sunt cuprinse, de regulã, în
standarde ºi norme tehnice, fãcându-se apel la ele ori de câte
ori situaþia impune acest lucru. Ele fac obiectul unor precizãri
distincte în cadrul contractelor economice de vânzare-
cumpãrare cu privire la determinarea calitãþii mãrfurilor.
Prin metodele de laborator sunt cercetate îndeosebi
proprietãþile tehnice ale produselor sau anumite aspecte de
structurã, compoziþie, etc. care nu pot fi scoase în evidenþã
cu ajutorul metodelor organoleptice. Tocmai de aceea
merceologia recomandã ca la determinarea calitãþii
mãrfurilor, în vederea obþinerii unor rezultate clare, reale, sã
se utilizeze simultan atât metodele organoleptice cât ºi cele
de laborator.
În funcþie de categoria de proprietãþi la a cãror cercetare
sunt utilizate, merceologia grupeazã metodele de laborator
astfel:
• metode chimice;
• metode fizice;
• metode fizico-chimice;
• metode mecanice;
• metode microbiologice.
Metodele de laborator s-ar putea clasifica ºi dupã alte
criterii, însã categoria de proprietãþi este determinantã (tabelul
5.1).
Sunt metode precise, rapide ºi în general distructibile.
Indicii de calitate determinanþi se exprimã cifric, de
regulã, în valori absolute, neexistând posibilitatea creãrii de
confuzii ºi interpretãri diferite.
Metodele fizice sunt utilizate la cercetarea structurii
materialelor, dau informaþii asupra proprietãþilor generale de
bazã ale mãrfurilor.

99
 Tabelul 5.1
Nr. Metoda de Parametrul determinat
crt. analizã Exemple de utilizare a metodei
I. metode fizice ºi fizico-chimice
A metode pentru - masa, greutatea specificã, densitatea
determinarea
ponderalã
B metode optice - concentraþia unor substanþe în soluþie
1 colometria ºi - gradul de alb la hârtie, zahãr, þesãturi
fotocolometria - gradul de conformitate a culorii unor produse
cu prevederile normelor (uleiuri comestibile,
produse petroliere, etc.)
2 refractometrice - determinarea indicelui de refracþie cu aportul
cãruia se aflã concentraþia siropurilor, bãuturilor
rãcoritoare, uleiurilor comestibile etc.
3 polarimetrice - concentraþia în zahãr a unor soluþii
4 spectro - determinarea concentraþiei unor substanþe prin
fotometrice mãsurarea spectrului de absorbþie sau emisie a
radiaþiilor luminoase (în vizibil, ultraviolet,
infraroºu)
5 microscopice - aspectul suprafeþei unor produse
- starea granulozitãþii produselor pulverulente
- aspectul longitudinal ºi transversal al fibrelor
textile
- microstructura unor produse metalice, materiale
de construcþii etc.
- structura histologicã a produselor naturale
tãbãcite
- starea microbiologicã a produselor alimentare
C metode - pt. potenþial redox etc.
electrochimice
D metode - compoziþia produselor: substanþe de bazã,
cromatografice substanþe strãine, pesticide, aromatizanþi

100
 Continuare – Tabelul 5.1

II. metode chimice

1 calitative - identificarea ºi stabilirea prezenþei unor
substanþe înj produs, substanþe strãine, substanþe
toxice, etc.
2 cantitative - compoziþia chimicã generalã: apã, substanþã
uscatã, proteine, grãsimi, sãruri minerale, glucide,
acizi.
III. metode mecanice
1 distructive - încercãri asupra rezistenþei la rupere, com-
presiune, încovoiere, rãsucire, forfecare,
plesnire, obosealã
- duritatea, oboseala, etc. (pentru laminate
metalice, materiale textile ºi din piele, materiale
plastice, produse din lemn etc.)
2 nedistructive:
a) cu lichide - punerea în evidenþã a deficienþelor aflate în
penetrante, interiorul produselor (fisuri, goluri, incluziuni)
colorate sau
fluorescente
b) ultrasonice
c) roentgenografice

Principalele metode fizice aplicate în studiul merceologic

ai mãrfurilor sunt cele destinate determinãrilor ponderale,
colorimetrice, refractometrice ºi microscopice.
Metodele chimice sunt în general metode distructive,
anevoioase, reclamând un anumit consum de reactivi chimici.
Metodele de cercetare sunt preluate din chimie.
Metodele chimice se aplicã numai dupã ce alte metode
nu au dat rezultate ºi sunt grupate în:
• metode calitative;
• metode cantitative.

101
 Metodele calitative urmãresc identificarea ºi stabilirea
prezenþei unor substanþe în produs, fiind în general metode
expeditive.
Metodele cantitative, presupun cântãriri, extracþii
selective, calcinãri, reacþii chimice, filtrãri ºi alte mãsurãtori,
sunt în general lucrãri de duratã ºi presupun personal calificat.
Cu ajutorul metodelor chimice se cerceteazã compoziþia
chimicã ºi comportamentul faþã de agenþii chimici ai
materiilor prime, semifabricatelor ºi produselor finite.
Informaþiile care se obþin prin intermediul metodelor
chimice se referã Ia:
• prezenþa ºi proporþia substanþelor de bazã în
compoziþia produselor;
• prezenþa ºi proporþia substanþelor strãine (improprii
sau toxice);
• tipul de modificãri care au loc în masa produsului în
perioada pãstrãrii ºi stabilirii intensitãþii acestora;
În mod frecvent prin intermediul metodelor chimice se
determinã:
• compoziþia chimicã generalã;
• conþinutul în apã;
• conþinutul în substanþã uscatã;
• conþinutul în sãruri minerale;
• concentraþia în ioni de hidrogen (pH-ul)
• conþinutul în glucide, lipide, protide.
Rezultatele analizelor chimice se exprimã în valori
absolute ºi relative (grame/100 grame produs).
În general, analiza chimicã stabileºte componentele
chimice ale produsului arãtându-se care sunt constituenþii
principali ºi secundari ºi care sunt impuritãþile sau elementele
negative care restrâng domeniul de întrebuinþare al
produsului.

102
 Metodele mecanice presupun existenþa unor laboratoare
foarte bine dotate ºi presupun operaþii de încercãri pe un
exemplar de produs, sau pe un element al acestuia spre a
putea constata comportarea produselor la anumite solicitãri
în condiþii cât mai asemãnãtoare cu cele de exploatare.
Metodele mecanice sunt aproape în totalitate
standardizate, cu ajutorul lor efectuându-se încercãri asupra
rezistenþei la rupere, la compresiune, încovoiere, rãsucire,
forfecare, plesnire, obosealã, duritate, etc.
Rezultatele determinãrilor, având în vedere repeta-
bilitatea lor permit efectuarea de calcule statistice în vederea
eliminãrii erorilor de determinare.
În prezent, se fac cercetãri în vederea diminuãrii distruc-
tibilitãþii metodelor mecanice ºi gãsirii de metode nedistruc-
tibile.
Metodele mecanice nedistructibile se bazeazã pe
modificãrile suferite de un agent fizic nedistructiv introdus
în materialul de controlat.
Mãrimea modificãrilor care se produc în felul acesta dau
mãsura gravitãþii defectului aflat în interiorul masei
produsului (fisuri, goluri, incluziuni), motiv pentru care
metodele mecanice nedistructibile se mai numesc ºi metode
defectoscopice.
Principalele metode defectoscopice sunt:
• metodele cu lichide penetrante, colorante sau
fluorescente;
• metode ultrasonice;
• metode roentgenografice;
• genografia.
Ultimele douã metode sunt mai puþin mecanice. Se
aplicã, în general, materialelor metalice, ceramice, din sticlã,
lemn, etc, conducând la depistarea unor vicii de calitate
ascunse.

103
Capitolul 6

STANDARDIZAREA PRODUSELOR
ªI SERVICIILOR

Produsele ºi serviciile româneºti pot deveni competitive

pe piaþa unicã europeanã prin îmbunãtãþirea calitãþii
produselor, proceselor ºi a serviciilor. Acest deziderat se
obþine prin prevederea unor caracteristici ºi metode de
încercare unice, recunoscute la nivel naþional, european ºi
internaþional, pe baza unei evaluãri a conformitãþii
produselor.
Standardele sunt documente care conþin condiþii tehnice
sau alte criterii precise care se pot utiliza ca reguli, ghiduri
sau definiþii ale caracteristicilor pentru a ne asigura cã
materialele, produsele, procesele ºi serviciile corespund
scopului pentru care au fost destinate.
Primele încercãri de standardizare au apãrut încã din
antichitate, când pentru o serie de produse, din raþiuni
productive, comerciale sau edilitare, s-a resimþit nevoia
tipizãrii materialelor din care se confecþionau, a dimensiunilor
sau chiar a greutãþii.
Dezvoltarea din ce în ce mai puternicã a industriei,
comerþului ºi serviciilor a impus necesitatea unor
reglementãri tehnice ºi calitative complexe, obligatorii sau
voluntare, atât pe plan naþional sau în grupãri economice de
state.

104
 Standardizarea are ca obiect elaborarea de standarde,
documente de referinþã, cuprinzând soluþii ale unor probleme
tehnice ºi comerciale referitoare la produse ºi servicii, care
au un caracter repetitiv în relaþiile dintre partenerii economici,
ºtiinþifici sau din alte tipuri de activitãþi.
Conform definiþiei date de Organizaþia Internaþionalã de
Standardizare (ISO) un standard reprezint㠄o specificaþie
tehnicã sau alt document accesibil publicului, elaborat
cu cooperarea ºi consensul sau aprobarea generalã a
pãrþilor interesate, bazat pe rezultatele conjugate ale
ºtiinþei, tehnologiei ºi observaþiei, vizând avantajul optim
al comunitãþii în ansamblul sãu ºi aprobate de un
organism calificat pe plan naþional, regional sau
internaþional”.
În condiþiile dezvoltãrii ºi diversificãrii produselor ºi
serviciilor, lãrgirii schimburilor economice pe piaþa internã
ºi internaþionalã, rolul ºi importanþa standardizãrii a crescut,
ele fiind considerate în prezent un factor de promovare a
progresului tehnic, de îmbunãtãþire a calitãþii mãrfurilor ºi
de facilitare a schimburilor de produse ºi servicii.

6.1. Obiectivele standardizãrii

Activitatea de standardizare are ca principale obiective

urmãtoarele:
1. Ridicarea calitãþii produselor ºi serviciilor, în corelaþie
cu protecþia consumatorilor ºi a mediului înconjurãtor.
În standarde se precizeazã nivelul minim al principalelor
caracteristici de calitate, metodele de încercãri ºi analizã,
modalitãþile de efectuare a recepþiei calitative a loturilor de
mãrfuri, prin a cãror respectare se asigurã premizele realizãrii
acestui obiectiv.
105
 Relaþia dintre calitatea produselor ºi serviciilor ºi
protecþia consumatorilor precum ºi a mediului înconjurãtor,
este reflectatã prin acele prescripþii ale standardelor care se
referã la un nivel maxim admis de nocivitãþi al proceselor ºi
produselor.
Asigurarea ºi ridicarea calitãþii produselor ºi serviciilor
prin intermediul standardelor sunt posibile numai în mãsura
în care conþinutul acestora este corelat permanent cu
modificãrile care intervin în producþia ºi comercializarea
mãrfurilor ca urmare a progresului tehnico-ºtiinþific.
În toate þãrile existã un decalaj între progresul tehnic ºi
activitatea de elaborare a standardelor. Pentru ca acestea sã
nu devinã instrumente rigide, de frânare a progresului, ele
trebuie revizuite, respectiv înlocuite la perioade corelate cu
modificãrile intervenite în tehnologia produselor. în
perioadele de progres rapid stabilitatea standardelor este mai
scãzutã impunându-se revizuirea lor, înlocuirea la intervale
mici.
2. Tipizarea, respectiv stabilirea unei game raþionale de
tipuri sau mãrimi prin eliminarea celor devenite inutile
datoritã progresului ºtiinþific ºi tehnic, precum ºi crearea unor
tipuri sau mãrimi prin simplificare, respectiv
prin eliminarea variantelor care nu sunt necesare.
Totodatã, activitatea de standardizare urmãreºte ºi
unificarea, adicã stabilirea dimensiunilor ºi caracteristicilor
astfel încât sã se asigure stabilitatea dimensionalã dar ºi
interschimbabilitatea funcþionalã ºi dimensionalã.
Prin tipizare, standardizarea contribuie la creºterea
eficienþei economice în toate fazele proceselor de producþie
începând de la proiectare ºi pânã la realizarea în serie a
produselor. Pe mãsurã ce creºte gradul de tipizare scade
costului proiectãrii ºi al manoperei, creºte productivitatea

106
muncii ºi se îmbunãtãþeºte în acelaºi timp calitatea
produselor.
3. Facilitarea schimburilor de mãrfuri ºi informaþii pe
piaþa internã ºi internaþionalã.
Prin terminologia tehnicã adoptatã, prin simbolizãri ºi
codificãri, standardizarea contribuie la stabilirea unui limbaj
comun între pãrþile contractante facilitând desfãºurarea
relaþiilor economice interne ºi internaþionale. Prin unificarea
terminologiei, a metodelor de control a calitãþii loturilor de
mãrfuri sunt evitate eventuale litigii datorate inexistenþei unor
asemenea sisteme unitare de referinþã.

6.2. Tipuri de standarde

Standardizarea priveºte, practic, toate domeniile

activitãþii umane: industrie, construcþie, agriculturã, comerþ,
transporturi, cercetare ºtiinþificã, protecþia omului ºi a
mediului ambiant.
Standardele diferã prin conþinutul lor, putându-se referi
la:
• definiþia unor termeni;
• clasificãri;
• un sistem de codificare sau simbolizare
• o specificaþie privind calitatea unui material,
instrument, aparat;
• metode de analizã pentru determinarea caracteristicilor
unui produs.
Toate aceste subiecte pot fi luate în considerare pentru
fiecare din domeniile menþionate, rezultând tot atâtea variante
posibile de standarde.
Din punct de vedere al nivelului la care se aplicã un
standard, acestea se pot clasifica în:
a) standard de întreprindere;

107
 b) standard de ramurã;
c) standarde naþionale;
d) standarde regionale
e) standarde internaþionale.
În funcþie de conþinutul lor standardele se clasificã în
douã mari grupe:
1. Standarde generale care se referã la probleme de
interes general, aplicabile unor produse diferite: unitãþi de
mãsurã, simbolizãri, terminologie, codificãri, metode
statistico-matematice de control a calitãþii mãrfurilor.
2. Standarde de produs, care se referã la un produs
concret ºi poate reglementa toate problemele de standardizare
legate de acesta (standard complet de produs) sau numai unele
din problemele de standardizare ale unui produs (standard
parþial de produs).
Un standard complet de produs are urmãtoarele elemente
structurale:
a) generalitãþi: obiectul ºi domeniul de aplicare, clasi-
ficare, definiþie (terminologie) specialã;
b) condiþii de calitate: dimensiuni ºi parametrii principali,
material, execuþie, proprietãþi psiho-senzoriale, proprietãþi
fizico-chimice, proprietãþi microbiologice.
c) reguli pentru verificarea calitãþii: definirea Iotului,
prelevarea probelor, condiþii de acceptare sau de respingere
a Iotului.
d) metode de analizã ºi încercãri: principiul determinãrii,
reactivi ºi materiale, aparaturã, epruvete, mod de lucru,
calculul ºi exprimarea rezultatelor.
e) ambalare, marcare ºi etichete: felul ambalajelor, modul
de ambalare, locul ºi procedeul de marcare, menþiuni
obligatorii.
f) depozitare ºi transport: condiþii de depozitare ºi
transport, elemente de garanþie a produselor.

108
 Figura. 17. Tipuri de standarde

Acþiunea de standardizare este coordonatã pe plan

naþional de organisme specializate care coopereazã în acest
scop cu organizaþiile interesate. În þara noastrã aceasta este
ASRO – Asociaþia Românã de Standardizare, asociaþie de
drept privat, de interes public fãrã scop lucrativ.
Prin standard naþional înþelegem un standard
aprobat oficial de institutul de standardizare al þãrii

109
respective. Acest termen nu depinde, prin urmare de
publicarea standardului respectiv de cãtre guvern sau un
organism privat ºi nici de faptul cã acest standard poate fi
sau nu destinat adoptãrii voluntare de cãtre cei care doresc
sã-l utilizeze, sau cã aplicarea sa este prevãzutã de guvern
ca fiind obligatorie. Un standard naþional al unei anumite
þãri poate fi publicat de guvern pentru cã institutul naþional
de standardizare este un organism de stat. EI poate fi calificat
drept standard “oficial” dar utilizarea sa poate fi voluntarã,
sau poate deveni obligatorie printr-o decizie a guvernului.
Standardizarea are un impact puternic asupra comerþului
internaþional. Neconcordanþa dintre standardele naþionale pe
de o parte ºi neconcordanþe dintre standardele naþionale ºi
internaþionale, pe de altã parte, poate deveni la un moment
dat o frânã puternicã în dezvoltarea unei þãri. Aceasta se
produce deoarece, limiteazã aria geograficã a schimburilor
comerciale prin scãderea capacitãþii concurenþei ºi compe-
titivitãþii produselor autohtone nu numai pe pieþe interna-
þionale dar ºi pe piaþa naþionalã.
De aici, necesitatea alinierii ºi armonizãrii standardelor
naþionale cu cele internaþionale.
În þara noastrã, din noiembrie 1998 prin Ordonanþa
Guvernului nr. 39/1998 se constituie Asociaþia de Standar-
dizare din România (ASRO) persoanã juridicã de drept privat,
de interes public, fãrã scop lucrativ, neguvernamentalã,
apoliticã. ASRO este recunoscutã de statul român ca
organism naþional de standardizare ºi îºi desfãºoarã
activitatea la nivel naþional, putându-se înfiinþa filiale,
sucursale sau alte organisme în localitãþile din þarã ºi
reprezentanþe în strãinãtate.
Asociaþia are numeroase atribuþii ºi în primul rând
elaboreazã, aprobã, reconfirmã, modificã ºi anuleazã

110
standardele naþionale ºi adoptã standardele internaþionale ºi
standardele europene ca standarde naþionale. Membrii
asociaþiei sunt grupaþi pe colegii: colegiul organismelor
acreditate, colegiul beneficiarilor (agenþii economici),
colegiul consumatorilor ºi colegiul cercetãrii-dezvoltãrii.

6.3. Standardizarea pe plan internaþional

Primul organism naþional de standardizare a fost creat

în Anglia, în 1901, cu denumirea British Standards Institution
(BSI).
British Standards Institution recunoaºte existenþa a douã
grupe de standarde.
Standarde fundamentaIe ºi standarde industriale.
Standardele fundamentale se referã la sistemul unitãþilor
de mãsurã.
Standardele industriale (British Standards) se referã la
materiale, aparate, metode de încercãri, compoziþie chimicã,
dimensiuni, reguli de verificare a calitãþii. Aplicarea lor este
asiguratã de BSI.
Sub denumirea de Code of practice sunt elaborate
standardele care stabilesc reguli privind utilizarea
materialelor ºi aparatelor, având ca scop protecþia sãnãtãþii
ºi securitãþii persoanelor.
În Franþa, Comisia de normalizare, ca organism guverna-
mental, controleazã elaborarea normelor ºi supravegheazã
aplicarea acestora.
Asociaþia francezã de normalizare (AFNOR) este o
organizaþie privatã care pregãteºte programele de
standardizare, ce devin oficiale numai dupã aprobarea lor de
cãtre Comisie.
Pe produsele a cãror caracteristici sunt conforme cu
standardele franceze, agenþii economici sunt autorizaþi sã
aplice marca de conformitate „N.F” (norme française).

111
 În SUA organismul naþional de standardizare este
American Standard Association (ASA). Aceasta este o
federaþie, reunind ºi organizaþii ale consumatorilor, la care
sunt afiliate peste 2000 societãþi. Aceastã asociaþie elaboreazã
normele denumite American Standards. întreaga activitate a
Asociaþiei, inclusiv aprobarea oficialã a standardelor se
desfãºoarã sub controlul Consiliului de Standardizare
(Standards Council) alcãtuit din reprezentanþii organismelor
membre.
În 1946 a fost creatã Organizaþia Internaþionalã de
Standardizare (ISO). Potrivit statutului sãu, scopul acestei
organizaþii este „de a favoriza dezvoltarea standardizãrii
pe plan mondial, pentru facilitarea schimburilor de
produse ºi servicii între þãri ºi pentru dezvoltarea
cooperãrii în domeniul activitãþilor intelectuale,
ºtiinþifice, tehnice ºi economice”.
Organizaþia Internaþionalã de Standardizare (ISO)
cuprinde majoritatea þãrilor membre ONU, reprezentând nouã
zecimi din volumul comerþului internaþional. În prezent,
activitatea ei este complexã, concretizându-se în coordonarea
ºi unificarea standardelor naþionale, elaborarea de standarde
internaþionale conþinând prescripþii comune, susceptibile de
a fi utilizate la nivel naþional ºi internaþional, cooperarea cu
alte organizaþii internaþionale în domeniul elaborãrii standar-
delor destinate facilitãrii obiectului lor de activitate.
Lucrãrile ISO se desfãºoarã prin comitetele sale
reprezentând organizaþiile naþionale de standardizare din
þãrile membre ºi anume prin Comitete tehnice, Subcomitete
ºi Grupe de lucru, circa 900. Aceste comitete acoperã în
prezent majoritatea domeniilor industriei, agriculturii,
sãnãtãþii, ºtiinþei.

112
 O importanþã aparte o prezintã standardele internaþionale
seria ISO – 9000 „referitoare la asigurarea calitãþii”
produselor ºi serviciilor (tabelul 6.1).
Comisia Electrotehnicã Internaþionalã (CEI) are drept
scop armonizarea standardelor din domeniul electrotehnicii
ºi electronicii.
Comisia Codex Alimentarius – sub dublul patronaj, al
Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru Alimentaþie ºi
Agriculturã (FAO) ºi al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii
(OMS) – are drept scop coordonarea activitãþilor întreprinse
de organizaþiile guvernamentale ºi neguvernamentale
asigurând punerea de acord a normelor elaborate ºi publicarea
lor, dupã acceptare.
Normele Codexului Alimentar au ca principal obiectiv
apãrarea sãnãtãþii consumatorilor ºi armonizarea cerinþelor
referitoare la produsele alimentare, facilitând desfãºurarea
comerþului internaþional cu astfel de produse.
Þara noastrã este membrã ISO, CEI ºi Codex
Alimentarius.
La nivelul Comunitãþii Economice Europene au fost
create o serie de organisme de profil, printre care Comitetele
Europene de Standardizare (CEN ºi CENELEC) ºi
Organizaþia Europeanã pentru Standardizare ºi Teleco-
municaþii (ETSI). Aceste organisme acordã o importanþã
crescândã elaborãrii normelor armonizate ºi respectiv
desemnãrii standardelor internaþionale cu caracter obligatoriu
în þãrile Comunitãþii Economice Europene.
Standardele pãtrund în toate sectoarele de activitate,
jucând un rol important în viaþa cotidianã a omului de rând,
în industriile prelucrãtoare, în sectorul serviciilor, în
schimburile de mãrfuri pe piaþa internaþionalã, fiind deosebit
de utile dacã avem în vedere obiectivele majore ale oricãrei

113
întreprinderi producãtoare, acela de reducere a costurilor ºi
de îmbunãtãþire a eficienþei producþiei. Astãzi standardele
se aplicã cu scopul extinderii sferei afacerilor unei organizaþii,
precum ºi creºterii nivelului calitativ al rezultatelor activitãþii
acesteia.
Standardizarea furnizeazã un limbaj comun ºi o bazã
pentru eliminarea barierelor comerciale.
Prin adoptarea la nivel internaþional, standardele eliminã
fragmentarea pieþelor ºi creeazã premise pentru constituirea
pieþei globale.
Standardele sunt absolut esenþiale pentru supravieþuirea
ºi prosperitatea companiilor multinaþionale, întrucât
produsele realizate de acestea trebuie sã funcþioneze ºi sã fie
acceptate de sisteme de valori ºi de medii diferite.
Standardele în marea lor majoritate nu includ nici-o
obligaþie legalã de conformare cu cerinþele pe care Ie conþin.
Acestea devin obligatorii din punct de vedere legal atunci
când sunt declarate obligatorii prin efectul legislaþiilor
naþionale.
Activitatea de standardizare naþionalã se desfãºoarã în
comitete tehnice, organe fãrã personalitate juridicã,
organizate pe lângã organismul naþional de standardizare.
Agenþii economici se pot implica în activitatea de
standardizare prin participarea ca membrii în aceste comitete
tehnice ºi mai ales în acelea care prezintã interes pentru
domeniul lor de activitate.
Membrii comitetelor tehnice sunt specialiºti desemnaþi
nominal de factorii interesaþi (agenþi economici, institute de
cercetare, asociaþii profesionale, organisme guvernamentale)
ºi împuterniciþi de aceºtia. Componenta comitetelor tehnice
trebuie sã asigure reprezentarea echilibratã a factorilor
interesaþi: producãtori, utilizatori, consumatori, autoritãþi.

114
 Standardele deschid canale de comunicare ºi canale
comerciale, promoveazã înþelegerea procedeelor tehnice,
asigurã compatibilitatea produselor ºi serviciilor, formeazã
cultura tehnicã ºi managerialã a specialiºtilor ºi constituie
baza prescripþiilor pentru calitatea ºi siguranþa produselor în
exploatare, protecþia vieþii, securitatea ocupaþionalã, pentru
o calitate mai bunã a vieþii. Standardele oferã garanþia cã
produsele sunt adecvate scopului pentru care au fost destinate.
Tabelul 6.1
Seria de standarde ISO 9000

Standarde ºi ghiduri Scopul elaborãrii

ISO 9000:2000. Sisteme de Stabileºte un punct de pornire pentru
management al calitãþii. înþelegerea standardelor; defineºte
Principii fundamentale ºi termenii ºi definiþiile folosite în familia
vocabular. ISO 9000, pentru a se evita neînþe-
legerea acestora la folosirea lor.
ISO 9001:2000. Sisteme de Este standardul cerut pentru a evalua
management al calitãþii. aptitudinea unei organizaþii de a satis-
Cerinþe. face cerinþele clientului. Este singurul
standard din familia ISO 9000 faþã de
care poate fi fãcutã certificarea de terþã
parte.
ISO 9004:2000. Sisteme de Acest standard ghid furnizeazã linii
management al calitãþii – linii directoare pentru îmbunãtãþirea conti-
directoare pentru îmbunãtã- nuã a sistemului de management al
þirea performanþelor. calitãþii în beneficiul tuturor pãrþilor prin
creºterea satisfacþiei clientului.
ISO 19011. Linii directoare Formeazã linii directoare pentru verifi-
pentru auditarea sistemelor de carea aptitudinii sistemului de a atinge
management ale calitãþii ºi de obiectivele calitãþii definite. Acest stan-
mediu. dard se poate folosi atât intern cât ºi
pentru auditarea furnizorilor unei orga-
nizaþii.
Sursa: Sistemul comercial mondial, Ghid pentru întreprinderi,
Centrul Român de Comerþ Exterior, Bucureºti, 2001.

115
 Succesul unei organizaþii depinde în mare mãsurã de
profesionalismul specialiºtilor care cunosc sau nu standardele
din domeniul lor de activitate, dacã le aplicã corect ºi dacã
le utilizeazã în funcþie de necesitãþile dictate de piaþa pe care
acþioneazã.
Rezultatele lucrãrilor ISO se materializeazã prin
publicarea de standarde internaþionale care sunt sau nu
preluate în diferite þãri membre ale ISO, fie direct, fie prin
retranscriere. Colecþia de standarde ISO cuprinde aproximativ
7000 de documente.
În cadrul activitãþii de standardizare a ISO o atenþie
crescândã a fost consacratã elaborãrii metodelor standardizate
de încercãri a aptitudinii de utilizare a bunurilor de consum.
ISO acoperã prin activitatea sa un vast evantai de
probleme, cele mai multe fiind direct legate de interesele
consumatorilor ºi prin relaþii cu Centrul Internaþional de
Promovare a Calitãþii ºi de Informare a Consumatorilor
(CIPQ), Organizaþia Internaþionalã a Uniunii Consumatorilor
(IOCU), Centrul Internaþional de Etichetare (ILC),
Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS).
Codex Alimentarius reprezintã o colecþie de standarde
alimentare internaþionale adoptate ºi prezentate într-o
manierã uniformã ºi de asemenea prevederi cu caracter
consultativ sub forma codurilor de utilizare, a directivelor ºi
a altor recomandãri, toate cu scopul armonizãrii exigenþelor
faþã de alimente în comerþul internaþional.
Din punct de vedere juridic standardele Codex
Alimentarius pot fi acceptate sau nu de cãtre statele interesate.
Ele pot fi considerate drept specificaþii tehnice internaþionale
prin includerea lor în contractele internaþionale pentru a defini
calitatea minimã a mãrfurilor ce constituie obiectul
respectivului contract.

116
 6.4. Standardizarea în servicii

Prestarea de servicii la nivelul exigenþelor consumatorilor

ºi competitivitatea pe piaþã impun agenþilor economici din
acest domeniu elaborarea unor standarde de calitate care sã
stabileascã obiective importante ori ferme pentru organizaþie,
realiste astfel încât personalul angajat sã le poatã îndeplini.
Standardele în servicii sunt particularizate în funcþie de
tipul de serviciu prestat, ºi mai ales de condiþiile impuse din
exterior, de cãtre societate, pentru activitatea sa.
În stabilirea standardele activitãþii pentru un prestator
de servicii trebuie luate în considerare urmãtoarele aspecte1:
• ce vrea clientul;
• aptitudinile personalului;
• angajarea personalului în îmbunãtãþirea standardelor;
• constrângeri: spaþiu disponibil, echipamente;
• timpul disponibil pentru îndeplinirea sarcinilor;
• limitãri externe impuse de legislaþie.
În serviciile turistice, agenþii economici opereazã cu o varietate
de standarde, fiecare adaptat unui anumit tip de activitate sau
unui segment din activitatea curentã, ca de exemplu:
• standarde de performanþã;
• standarde de serviciu;
• standarde profesionale referenþiale;
• standarde care includ specificaþii;
• standarde cu proceduri de operare.
Toate aceste categorii de standarde pot cuprinde elemente
adaptabile oricãrui serviciu turistic sau oricãrui prestator în
acest domeniu, unele dintre ele fiind însã specifice
organizaþiei care le elaboreazã, lanþului hotelier, unitãþii
prestatoare.
1 V. Rondelli, S. Cojocariu, Managementul calitãþii serviciilor din
turism ºi industria ospitalitãþii, Ed. THR, Bucureºti, 2005.

117
Capitolul 7

CLASIFICAREA ªI CODIFICAREA
MÃRFURILOR

La nivel mondial, în ultimele decenii, s-a produs o

adevãratã explozie sortimentalã a bunurilor de consum,
fenomen ce a generat profunde mutaþii conceptuale ºi
criteriale în domeniul sortimentului ºi calitãþii, precum ºi în
circuitul tehnico-economic al mãrfurilor.
Sistematica mãrfurilor se ocupã cu studiul sistemelor de
clasificare, al metodelor ºi criteriilor de ordonare a produselor
în cadrul acestor sisteme. Scopul principal al cercetãrilor în
acest domeniu îl reprezintã elaborarea unor sisteme de
clasificare, respectiv codificare, ºtiinþific fundamentate ºi cu
aplicabilitate practicã în toate sectoarele economiei.
Clasificarea mãrfurilor prezintã importanþã pentru
organizarea activitãþii de producþie ºi desfacere a mãrfurilor,
pentru activitatea de control a calitãþii acestora în toate etapele
circuitului tehnico-economic, pentru reglementarea juridicã
a circulaþiei mãrfurilor.
Toate acestea determinã o permanentã preocupare pentru
elaborarea unor sisteme de clasificare, respectiv codificare,
care sã rãspundã, într-o mãsurã cât mai mare cerinþelor
utilizatorilor din orice domeniu de activitate.
Pentru o bunã desfãºurare a activitãþilor economice ºi
sociale este nevoie de un sistem informaþional ºi informatic

118
permanent actualizat, care sã asigure culegerea informaþiilor,
cât ºi prelucrarea, interpretarea ºi valorificarea lor pentru
luarea unei decizii de cãtre utilizatori. Acest lucru nu este
posibil fãrã un sistem de clasificare pe baza unor criterii bine
definite ºi temeinic fundamentate.
Pe mãsurã ce au fost elaborate diferite sisteme de
clasificare a produselor/serviciilor, care au la bazã diferite
principii sau criterii de ierarhizare a acestora, a apãrut ºi
necesitatea existenþei unor legãturi, a unor corespondenþe
între aceste clasificãri.
La ora actualã se desfãºoarã o activitate intensã în ceea
ce priveºte armonizarea sistemelor folosite la nivel micro-
ºi macroeconomic, ºi în special, în comerþul internaþional,
care sã rãspundã la cât mai multe cerinþe ale agenþilor
economici.

7.1. Concepte utilizate în clasificarea mãrfurilor

La baza studiilor privind clasificarea mãrfurilor se aflã

numeroase noþiuni ºi concepte insuficient delimitate. Un
obiectiv prioritar al sistematicii mãrfurilor îl constituie
definirea unitarã a cadrului conceptual al clasificãrii.
Punctul de plecare în sistematica mãrfurilor îl reprezintã
definirea obiectului clasificãrii, respectiv a mãrfurilor ºi a
sortimentului de produse.
În „Dicþionarul de Merceologie” marfa este definitã ca
„produs al muncii omeneºti care satisface o nevoie socialã
ºi care este destinat schimbului prin procesul de
vânzare-cumpãrare, fiind rezultatul unei activitãþi economice,
destinate satisfacerii trebuinþelor altor persoane decât
producãtorii.
Conform acestei definiþii mãrfuri sunt: factorii de
producþie, bunurile de consum, serviciile, moneda, hârtiile

119
de valoare. Se precizeazã totodatã cã sfera mãrfurilor a
cunoscut o mare extindere prin apariþia ori dezvoltarea
bunurilor marfare imateriale, rezultate ale activitãþii de
cercetare tehnico-ºtiinþificã, managerialã ºi cultural-artisticã
(brevete ºi invenþii, mãrci de fabricã, programe de calculator,
drepturi de autor), supuse vânzãrii-cumpãrãrii1.
În marketing marfa este definitã ca fiind un produs al
muncii omeneºti care satisface o nevoie socialã ºi care este
destinat schimbului prin vânzare-cumpãrare, deci tot ceea
ce se vinde ºi se cumpãrã.
Deci, noþiunea de marfã2 se referã la toate bunurile
economice capabile sã satisfacã o necesitate, o aºteptare sau
un interes al pieþei (al societãþii în ansamblu) care în urma
actului de vânzare-cumpãrare trec de la producãtor la
consumator.
Limba românã a consacrat o serie de categorii lingvistice
care înlocuiesc categoria marfã în situaþii variate. Termenii
care constituie sinonimele cele mai frecvente pentru marfã
sunt: articol, bun, produs, termeni folosiþi frecvent în
legislaþia economicã, dar ºi în alte domenii.
În marketing3, produsul este definit ca fiind „un concept
generic ce desemneazã tot ceea ce este oferit de naturã sau
de piaþã, astfel încât sã poatã fi remarcat, achiziþionat sau
consumat în vederea satisfacerii unei nevoi”.
Majoritatea specialiºtilor considerã cã sortimentul
reprezintã o categorie microeconomicã; prin urmare el poate
fi definit numai din perspectiva întreprinderii producãtoare

1 I. Atanase, C. Pâslaru º.a., Dicþionar de Merceologie, terminologie

generalã, Ed. ASE, Bucureºti, 1996.

2
C. Pãunescu, Marfa ºi globalizarea pieþei, Ed. ASE, Bucureºti,
2004.
3
N. Pop, Marketing internaþional, Ed. Uranus, Bucureºti, 2001.

120
sau de comerþ, utilizându-se astfel noþiunile de „sortiment
industrial” ºi „sortiment comercial”.
Realizarea practicã a diversificãrii sortimentale de cãtre
producãtori implicã luarea în considerare, comensurarea ºi
dimensionarea nevoilor de consum, a disponibilitãþilor de
resurse materiale, financiare ºi umane, valorificarea eficientã
a acestora, a potenþialului tehnologic, a raportului cu
concurenþa, a nivelului de calitate ºi de preþ ale unor produse
similare existente pe piaþã.
La nivelul agenþilor economici se formeazã sortimentul
comercial care cuprinde mãrfuri ce se desfac într-un loc de
vânzare, magazin sau întreprindere comercialã. Deci, acesta
poate fi definit ca o selecþie a unor produse din sortimentul
industrial al unei întreprinderi producãtoare, efectuatã
conform cererii consumatorilor, astfel încât desfacerea sã
contribuie la asigurarea unei activitãþi comerciale rentabile.
Unii specialiºti considerã sortimentul ca reprezentând o
categorie macroeconomicã care defineºte totalitatea
produselor obþinute în cadrul economiei respective ºi a celor
provenite din import.
Se folosesc în mod curent în literatura economicã ºi
noþiunile de „gamã de produse” în sfera producþiei ºi „gamã
sortimental㔠în sfera distribuþiei.
Se considerã cã o gamã de produse care reprezintã
ansamblul mãrfurilor ºi modul lor de asociere, este alcãtuitã
din mai multe linii de produse, o linie semnificând un grup
omogen de produse din punctul de vedere al materiei prime
ºi al tehnologiei.
Clientul este interesat de calitatea produselor la fel de
mult ca ºi de gama sortimentalã a acestora.
Structurarea macroeconomicã pe grupe ºi subgrupe de
mãrfuri, determinarea volumului ºi raportului dintre acestea

121
constituie o problemã managerialã, iar volumul ºi structura
sortotipodimensionalã a sortimentului de mãrfuri constituie
o problemã de merceologie ºi marketing.
Într-o viziune sistemicã, specialiºtii apreciazã sortimentul
ca fiind mulþimea sau submulþimea mãrfurilor produse sau
comercializate de o anumitã întreprindere, structuratã,
calitativ ºi cantitativ, în funcþie de anumite criterii, astfel încât
sã corespundã cererii în general, sau cererii unui anumit
segment de consumatori, ºi sã contribuie la asigurarea unei
activitãþi de producþie, respectiv comerciale rentabile1.
Prin structura sortimentului înþelegem totalitatea
elementelor sale componente ºi a relaþiilor dintre ele,
respectiv o modalitate specificã de grupare ºi ordonare a
acestor elemente, în timp ºi spaþiu.
Particularitãþile unui sortiment ºi a structurii acestuia
derivã, în primul rând, din însuºirile calitative ale elementelor
constitutive; în al doilea rând ea derivã din modul de ordonare
sau ierarhizare, de funcþionare ºi desfãºurare a interrelaþiilor.

7.2. Tipuri de clasificãri

Clasificarea mãrfurilor are drept scop sistematizarea lor

într-un ansamblu unitar, logic ºi sinoptic, ordonarea ierarhicã
realizându-se pe baza unor criterii cât mai judicios selectate.
Sistemele criteriale, numãrul treptelor ierarhice precum
ºi obiectivele urmãrite prin clasificare au condus la crearea
unui numãr apreciabil de modele teoretice ºi practice. Deseori
corespondenþa dintre aceste modele este chiar imposibilã.
Modelele practice oficiale de clasificare a mãrfurilor pe
plan internaþional sunt cunoscute sub denumirea de nomen-
1
M. Olaru, R. Pamfile, M. Negrea º.a., Studiul calitãþii produselor
ºi serviciilor, Ed. Economic㠖 Prouniversitaria, Bucureºti, 2001.

122
Figura 7.l. Relaþia dintre termenii implicaþi în circulaþia economicã a
mãrfurilor
Sursa: Pãunescu, C., Marfa ºi globalizarea pieþei, Editura A.S.E.
Bucureºti, 2004

claturi. Pentru activitãþile comerciale cu cât nomenclaturile

sunt mai detaliate ºi precise cu atât sunt mai folositoare.
Pe mãsura dezvoltãrii industriei ºi comerþului importanþa
sistematizãrii mãrfurilor a crescut, determinând amplificarea

123
încercãrilor de elaborare a unor sisteme de clasificare a
mulþimii de produse în continuã diversificare, pentru
facilitarea abordãrii acestora în plan teoretic, dar mai ales în
scopuri practice.
Încã din perioada 1793–1800 profesorul Johann
Beckmann de la Universitatea Göttingen elaboreazã primul
tratat de Merceologie în care subliniazã rolul important al
sistematicii mãrfurilor, atât pentru studiul lor teoretic cât ºi
pentru activitatea practicã.
O contribuþie importantã la elaborarea bazelor teoretice
ale clasificãrii merceologice a mãrfurilor o aduce G. Grundke.
Mergând pe principiile clasificãrilor ierarhice din ºtiinþele
naturii el delimiteazã ºi defineºte nouã nivele de agregare a
produselor dupã cum urmeazã: diviziune, grupã sau
subdiviziune, clasã, ordin, gen, specie, subspecie, sort, clasã
de calitate.
În opinia lui Grundke specia desemneazã acele produse
care au toate proprietãþile importante identice (se referã la
acele proprietãþi care asigurã produselor valoare de
întrebuinþare distinctã). O anumitã specie ar cuprinde mai
multe subspecii, sorturi, clase de calitate.
Delimitarea subspeciilor ºi sorturilor se face pe baza
urmãtoarelor criterii: destinaþie, materia primã, mod de
prelucrare, formã, dimensiuni, culoare, miros, gust,
compoziþie chimicã, origine geograficã.
Numeroºi specialiºti criticã orientarea sistematicii
mãrfurilor cãtre modelele de clasificare ale ºtiinþelor naturii
considerând cã aceasta nu corespunde actualului stadiu de
dezvoltare a producþiei de mãrfuri, marcate puternic de
dezvoltarea de noi ºi complexe tehnologii de fabricaþie, care
au fãcut posibilã realizarea unor produse de o deosebitã
complexitate, ce acoperã o arie largã de întrebuinþãri.

124
 H. Hillmann, A. Kutzelnigg ºi alþii considerã cã mãrfurile
ar trebui ordonate pe baza criteriilor: scop, funcþie, naturã ºi
formã. Multe obiecte cum ar fi microprocesoarele sau
materialele sintetice complexe de valoare ridicatã pretind un
sistem de clasificare bazat pe caracteristici funcþionale.
Elaborarea unei clasificãri eficiente a mãrfurilor nu este
posibilã decât prin utilizarea unui sistem de criterii
intercorelate, perfecþionate continuu, pentru a se pune de
acord cu progresele înregistrate în domeniul materiilor prime
ºi proceselor tehnologice, cu modernizarea continuã a
activitãþilor comerciale. Se poate realiza astfel o mai bunã
cunoaºtere a caracteristicilor în utilizare ale produselor,
obþinute în ramuri industriale diferite, având o destinaþie
determinatã.
Preocupãrile actuale în domeniul sistematicii mãrfurilor,
cu toatã diversitatea lor, se înscriu în douã direcþii principale:
fundamentarea ºtiinþificã a clasificãrii produselor ºi
asigurarea aplicabilitãþii în practicã a sistemelor elaborate.
Atât la nivel microeconomic cât ºi macroeconomic existã
o permanentã preocupare cu privire la elaborarea unor sisteme
de clasificare a mãrfurilor care sã rãspundã, pe cât posibil,
tuturor cerinþelor utilizatorilor. Concomitent, se desfãºoarã
ºi o intensã activitate pentru armonizarea sistemelor de
clasificare folosite de agenþii economici din domeniul
producþiei sau al comerþului.
Clasificãrile mãrfurilor sunt grupate în clasificãri
sistematice, nesistematice ºi combinate.
Clasificãrile sistematice sunt clasificãri inflexibile care
asigurã ordonarea produselor pe categorii relativ omogene,
pe baza unor criterii, între categoriile constituite stabilindu-se
un anumit sistem de relaþii.

125
 Majoritatea clasificãrilor sistematice sunt clasificãri
ierarhice, cu structurã arborescentã, pe trepte de detaliere
între care existã relaþii de subordonare: treptele superioare
se obþin prin agregarea celor inferioare derivate din ele.
Grupãrile (categoriile) de produse corespunzãtoare
acestor trepte au o mare diversitate de denumiri: diviziune,
secþiune, grup, clasã. De asemenea, conþinutul lor diferã
semnificativ pentru acelaºi nivel de agregare, de la o
clasificare la alta, pentru aceleaºi produse.
Dupã necesarul categoriilor pe care le cuprind,
clasificãrile sistematice pot fi grupate în clasificãri cuprinzând
între 100–500 categorii de produse ºi clasificãri cu peste
5.000 categorii.
Din firma grupã fac parte clasificãrile Organizaþiei
Naþiunilor Unite, cea mai importantã fiind Clasificarea Tip
pentru Comerþul Internaþional (CTCI) ºi clasificãrile utilizate
în scop vamal (Nomenclatura Consiliului de Cooperare
Vamal㠖 NCCV).
Tot clasificãri sistematice sunt: Nomenclatura mãrfurilor
pentru statisticile Comerþului Exterior al Uniunii Europene,
Clasificarea mãrfurilor în transporturile aeriene
internaþionale.
Din cea de-a doua grupã face parte Nomenclatura
Sistemului Armonizat de Descriere ºi de Codificare a
Mãrfurilor (NSADCM).
Clasificãrile nesistematice sunt clasificãri flexibile
elaborate în principal pentru satisfacerea cerinþelor
informatice proprii ale întreprinderilor.
În aceste clasificãri produsele sunt introduse în ordinea
apariþiei lor fãrã a þine seama de anumite criterii de clasificare.
Cele mai reprezentative clasificãri pentru aceastã grupã
sunt Codul Universal al Produselor – UPC ºi Codul European
al Articolelor – EAN.

126
 Clasificãrile combinate asigurã ordonarea produselor
pe un anumit numãr de categorii omogene, în cadrul cãrora
se realizeazã în continuare clasificarea nesistematicã a
elementelor componente.
În general, sistemele de clasificare sunt asociate cu
sisteme de codificare specifice.
Codul reprezintã o combinaþie de elemente simbolice
prin care se reprezintã o informaþie. Aceste elemente pot fi
litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere ºi cifre
(cod alfanumeric).
Codificarea reprezintã operaþiunea de transpunere în cod
a elementelor definitorii ale unor obiective, servicii, produse.
Principalul obiectiv al codificãrii, care determinã ºi funcþia
sa de bazã este identificarea. În cazul în care preia ºi
semnificaþii ale relaþiilor existente între elementele mulþimii
îndeplineºte ºi funcþia de reprezentare a clasificãrii
elementelor respective.
Relaþia dintre clasificãri ºi codificãri este definitã de
gradul de interdependenþã sau de suprapunere a acestora.
În cazul clasificãrilor sistematice, codificarea este
dependentã de ordonarea mulþimii produselor pe categorii,
suprapunându-se funcþia de identificare a codului cu funcþia
de reprezentare a clasificãrii. Utilizarea eficientã a unui astfel
de sistem de codificare presupune o structurã unitarã a
criteriilor de clasificare a produselor ºi stabilirea unui numãr
optim de niveluri de detaliere pentru a nu se ajunge la un
cod de lungime mare.
Clasificãrile nesistematice sunt asociate de regulã cu
sisteme de codificare secvenþialã. În acest caz, codificarea
constã în atribuirea de coduri consecutive, în ordinea
numerelor naturale, elementelor care fac parte din aceeaºi
mulþime.

127
 În cazul clasificãrilor combinate se utilizeazã sisteme
de codificare compusã, ºi anume sisteme de codificare
ierarhizat – secvenþiale. Acest sistem îmbinã avantajele
fiecãruia dintre codurile componente, funcþia de identificare
a codului fiind combinatã parþial cu cea de clasificare.
Lungimea codului este cu atât mai mare cu cât clasificarea
cuprinde un numãr mai mare de niveluri de detaliere. Pentru
o bunã utilizare a codului se urmãreºte gãsirea unui raport
optim între zona de clasificare ºi zona secvenþialã a codului.
La nivelul microeconomic au cãpãtat o largã utilizare
clasificãrile nesistematice ºi combinate concomitent cu
apariþia a numeroase tipuri de coduri specifice clasificãrilor
respective ºi adaptate sistemelor informatice ale
întreprinderilor.
Cele mai utilizate clasificãri pe plan mondial sunt Codul
Universal al Produselor – UPC ºi Codul European al
Articolelor – EAN, ambele codificate prin codul cu bare.

7.3. Codul de bare

Este o modalitate de reprezentare graficã a caracterelor

numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de
culoare închisã (de regulã negre) cu spaþii albe de dimensiuni
definite. Poate fi aplicat pe orice marfã sau poate fi aplicat
ulterior ca etichetã.
De obicei, informaþia conþinutã în codul de bare se
tipãreºte ºi în clar în câmpul interpretativ de dedesubtul sau
deasupra acestuia.
Þinând seama de sistemul de codificare al informaþiilor
existã douã categorii de coduri de bare.
• coduri de bare liniare în care informaþia este codificatã
pe o singurã direcþie, de regulã pe orizontalã;

128
 • coduri de bare bidimensionale în care informaþia este
codificatã atât pe orizontalã cât ºi pe verticalã.
Deºi în cazul codurilor de bare bidimensionale
capacitatea de cuprindere a informaþiilor este mult mai mare
comparativ cu a celor liniare, ele sunt totuºi mai puþin folosite.
Culegerea informaþiilor existente în codurile de bare,
precum ºi decodificarea ºi convertirea acestora într-o formã
inteligibilã de cãtre computere se realizeazã prin intermediul
unor dispozitive numite cititoare bar code (creioane de citire,
scanner).
În contextul preocupãrilor de creºtere a eficienþei
activitãþii în comerþul cu amãnuntul, în 1970 în SUA a fost
înfiinþat Consiliul pentru codificarea produselor al cãrui scop
principal l-a constituit cercetarea posibilitãþii de automatizare
a prelucrãrii informaþiilor referitoare la vânzãri.
În 1972 Consiliul a recomandat adoptarea unei codificãri
standard denumitã Universal Product Code – UPC. Acesta a
fost proiectat pentru a identifica în mod unic un produs ºi
producãtorul sãu.
Structura codului UPC se prezintã astfel: prima cifrã
reprezintã o cheie a clasificãrii (0 – produse de bãcãnie ºi
coloniale, 3 – produse cosmetice ºi farmaceutice), cinci cifre
indicã producãtorul, urmãtoarele 5 cifre produsul iar ultima
cifrã este cifra de control.

x xxxxx xxxxx C
K key number
K codul producãtorului

K codul produsului

K cifra de control
Figura 7.2. – Structura UPC.

129
 În prezent, în SUA, codurile de bare sunt folosite pentru
marcarea a peste 95% din produsele alimentare
comercializate.
UPC este în egalã mãsurã un sistem de codificare ºi o
simbologie, fiind un subset al EAN ºi putând fi decodificat
de scannerul EAN.
În 1977 la Bruxelles a fost creatã Asociaþia Europeanã
de Numerotare a Articolelor, care a creat simbologia EAN
(European Article Numbering). În prezent acesta poartã
denumirea de „International Article Numbering Association
EAN” ºi existã în peste 90 de þãri, sistemul fiind utilizat de
peste un milion de companii.
Principalele aplicaþii ale simbologiei EAN sunt
numerotarea, codificarea ºi urmãrirea automatã a articolelor,
gestionarea ºi urmãrirea stocurilor ºi înregistrarea automatã
la casele de marcat din magazine.
EAN este un sistem deosebit de flexibil, cu o capacitate
mare de cuprindere (cca 10 miliarde produse). El este folosit
nu numai în Europa ci ºi în Canada, Japonia, Australia, Noua
Zeelandã, perfecþionându-se continuu în condiþiile
modernizãrii rapide a echipamentelor electronice.
Pentru rezolvarea eficientã a cerinþelor informatice
proprii ale întreprinderilor comerciale, prin folosirea codului
adaptat lecturii scanning, a fost implementat procedeul
simbolizãrii interne, fãrã modificarea sistemului EAN.
În acest scop, printr-o convenþie internaþionalã, o parte
din cifrele „port drapel” ºi anume în intervalul 20–29 au fost
atribuite unei anumite þãri sau regiuni geografice, fiind
rezervate necesitãþilor interne ale întreprinderii comerciale,
pentru codificarea propriilor produse sau a celor necodificare
de cãtre producãtori. În acest caz lungimea codului este de 8
caractere, codificând 7 caractere de date ºi un caracter de
control (check digit) (fig. 7.2.).

130
 xxx xxxx C
K identitatea þãrii de origine
K identitatea produsului

K cifra de control
Figura 7.3. – Structura codului EAN-8.

Pentru satisfacerea unor necesitãþi specifice existã

posibilitatea adoptãrii unui cod de lungime mai mare, fãrã a
depãºi însã 13 caractere, corespunzãtoare EAN-13.
Codul de identificare poate fi în acest caz un cod
semnificativ, corespunzãtor unei clasificãri sistematice a
mãrfurilor respective.
Simbologia EAN-13 (fig. 7.3) codificã 12 caractere de
date ºi un caracter de control, ºi are urmãtoarea structurã:
• prima grupã formatã din 2 sau 3 caractere reprezintã
þara de origine: Anglia – 50; Belgia – 54; Franþa – 30–37;
Germania 40–42; Japonia – 49;
• grupa a doua, formatã din 5 sau 4 caractere identificã
producãtorul;
• grupa a treia, din 5 cifre identificã produsul (articolul);
• grupa a patra, formatã dintr-un singur caracter este cifra
de control.

xx xxxxx xxxxx x
K codul þãrii
K producãtorul

K produsul

K cifra de control
Figura 7.4. Structura EAN-13.

131
 Acest cod de 13 cifre trebuie sã fie unic pentru fiecare
articol ºi variantã de articol comercial oriunde în lume.
Elementul care îi conferã unicitate este prefixul EAN/UCC
format din grupele 1 ºi 2 care este asigurat prin coadministrare
unicã de cãtre EAN International ºi UCC.
Pentru a permite codificarea produselor care apar pe piaþã
sub marcã de comerþ, puse în circulaþie de firme de comerþ,
s-a realizat o codificare a distribuitorilor pe þãri, codul pentru
identificarea furnizorilor fiind înlocuit cu cel al
distribuitorilor. Prefixul alocat de EAN International pentru
România este 594, codul CNP – codul naþional al
producãtorului fiind acordat de biroul EAN România (GEN
COD), rar codul CIP – codul interfaþã al produsului ºi cheia
de control, de cãtre întreprindere.
Utilizarea sistemului EAN asigurã o serie de avantaje
prin facilitarea urmãririi rapide a gestiunii produselor pe
întreg lanþul de distribuþie. Existã astfel posibilitatea
înregistrãrii operative a datelor referitoare la produsele
vândute ºi deci cunoaºterea în orice moment a situaþiei
stocului pentru orice produs.
În Japonia s-a pus la punct un alt sistem de codificare,
optic descifrabil, denumit codul Calra cu o capacitate mai
mare de cuprindere a informaþiilor decât codul EAN ºi mult
mai ieftin.
Codul Calra este alcãtuit din ºiruri de pãtrate, fiecare
fiind divizat în alte 4 pãtrate cãrora le corespunde unul din
numerele 1, 2, 4, 8. Este mai uºor de citit de cãtre scanner,
tipãrirea lui este mai ieftinã ºi poate fi aplicat ºi manual,
direct la locul de vânzare.
Pentru publicaþii, se folosesc în mod curent 2 sisteme de
codificare ISB ºi ISSN.

132
 Sistemul ISBN (International Standardized Book
Number) se bazeazã pe un cod cu 10 caractere numerice,
grupate pe patru secvenþe de lungime variabile ºi separate
de cratimã.
973 – 9366 – 56 – 8
Prima secvenþã reprezintã þara (973 – România), a doua
editura, cea de-a treia numãrul de ordine al cãrþii editate iar
ultima secvenþã reprezintã cifra de control.
Codul ISBN este atribuit publicaþiilor în care predominã
scrisul, chiar dacã acestea sunt pe suport electronic ºi serveºte
numai pentru identificarea lor.
Codul ISSN (numãr internaþional standard pentru seriale)
este folosit pentru identificarea în mod unic a unei publicaþii
periodice, independent de limba în care este redactat textul
sau de þara în care se editeazã publicaþia.
Codul ISSN este alocat de cãtre agenþiile naþionale ISSN
(Centrul Român ISSN) coordonate de Centrul internaþional
ISSN de la Paris. ca structurã este format din opt caractere
numerice grupate în douã secvenþe separate prin cratimã
(1582 – 9383). Primele ºapte caractere reprezintã codul
publicaþiei rar ultimul caracter este o cifrã de control.
Pentru fiecare publicaþie, codul ISSN este asociat cu
„titlul cheie” al publicaþiei, titlu stabilit de agenþiile naþionale
ISSN, în momentul înregistrãrii publicaþiei respective.
Pentru clasificarea mãrfurilor care fac obiectul
comerþului internaþional se folosesc clasificãri sistematice,
respectiv sisteme de codificare specifice acestora.
Una din problemele deosebit de dificile pe care o
întâmpinã specialiºtii care se ocupã cu studiul sistematicii
mãrfurilor este armonizarea diferitelor sisteme de clasificare
ºi codificare utilizate la nivel micro- ºi macroeconomic ºi în
comerþul internaþional.

133
Capitolul 8

MARCAREA MÃRFURILOR
ªI SERVICIILOR

Mãrcile, ca semne distinctive folosite de întreprinderi,

pentru a deosebi produsele sau serviciile lor de cele identice
sau similare ale altor întreprinderi, sunt cunoscute din cele
mai vechi timpuri.
În evul mediu, dezvoltarea meºteºugurilor a determinat
extinderea folosirii mãrcilor separându-se douã categorii de
mãrci, marca corporativã (signum collegi) ºi marca
individualã (signum privaþi).
Prima categorie de mãrci era utilizatã pentru atestarea
respectãrii regulilor de fabricaþie în cadrul corporaþiei, iar
cea de-a doua categorie, pentru individualizarea obiectelor
realizate de un anumit meºteºugar. Tot în aceastã perioadã
s-au conturat funcþiile mãrcilor ºi regimul lor juridic. în
aceastã perioadã pe lângã mãrcile producãtorilor, apar mãrcile
comercianþilor, ale distribuitorilor de produse.
Marca este consideratã în prezent ca un element
fundamental al strategiei comerciale a întreprinderii, strategie
care se bazeazã pe diferenþierea pe care marcã o introduce în
oferta de produse ºi servicii.
Alãturi de funcþiile considerate clasice – de identificare
a produselor ºi serviciilor ºi de garantare a unui nivel calitativ

134
constant al acestora – în condiþiile dezvoltãrii producþiei de
mãrfuri se afirmã ºi funcþia de concurenþã a mãrcilor ºi
respectiv cea de reclamã.

8.1. Elemente de definire a mãrcilor

Potrivit definiþiei clasice marca este un semn care permite

unei persoane fizice sau juridice sã distingã produsele,
lucrãrile sau serviciile sale de cele ale concurenþilor. Dacã
aceastã definiþie pune accentul mai ales pe caracterul
distinctiv al mãrcii, definiþiile moderne tind sã reflecte
aspectul economic al acesteia, referindu-se în special la
garanþia de constanþã calitativã pe care o oferã marca unui
produs.
În accepþiunea definiþiilor care tind sã reflecte mai ales
aspectul economic al acesteia, marca este un semn distinctiv
menit sã diferenþieze produsele, lucrãrile ºi serviciile, prin
garanþia unei calitãþi superioare ºi constante, semn susceptibil
de a forma, în condiþiile legii obiectul unui drept exclusiv,
care aparþine categoriei drepturilor de proprietate industrialã.
Pentru ca aceste semne sã formeze obiect de protecþie,
în cadrul legislaþiei naþionale sau internaþionale, ele trebuie
sã îndeplineascã o serie de condiþii de fond ºi de formã.
Astfel, numele (numele comerciale, pseudonimul, firma,
numele patronului) poate constitui o marcã numai în mãsura
în care un aspect exterior caracteristic, fie datoritã combinãrii
unor elemente figurative, fie graficii, culorii, aºezãrii literelor
care o compun (de exemplu, marca „Ford” apare sub forma
unei embleme, marca „Gilette” sub forma unei semnãturi).
În unele þãri mãrcile care cuprind un nume geografic sunt
admise numai dacã aceastã indicaþie corespunde locului de
fabricaþie sau originii reale a produsului.

135
 Denumirile – inventate sau luate din limbajul curent –
pot constitui o marcã cu condiþia sã fie arbitrare sau de
fantezie. Cele mai bune mãrci din aceastã categorie sunt cele
care evocã direct calitatea produsului deoarece se impun mai
uºor publicului („Jaguar”, „Pantera” pentru autoturisme).
Literele ºi cifrele. De cele mai multe ori literele propuse
ca marcã sunt iniþialele unui nume sau ale unei firme (FIAT,
BMW). Cifrele utilizate ca marcã semnificã varianta
modelului, o caracteristicã de calitate, anul apariþiei
modelului (Dacia 1310).
În unele þãri (Austria, Ungaria, Cehia), literele ºi cifrele
nu sunt admise ca mãrci nefiind considerate suficient de
distinctive.
Reprezentãrile grafice care pot constitui o marcã sunt de
o mare varietate embleme, peisaje, blazoane, desene, sigilii.
Formele geometrice simple neînsoþite de elemente verbale
sau alte elemente figurative nu pot constitui mãrci.
Forma produsului ºi ambalajului, ca ºi culoarea
produsului deºi sunt menþionate în mod expres în sistemele
legislative de la noi, utilizarea lor ca mãrci este destul de
controversatã.
Marca sonorã este prevãzutã în puþine legislaþii, printre
care legislaþia noastrã ºi cea a SUA. Chiar atunci când este
admisã ea este socotitã ca aplicabilã numai serviciilor.
Combinaþiile de elemente nume ºi denumire, diferite
reprezentãri grafice sau denumiri combinate cu reprezentãri
grafice se utilizeazã relativ frecvent ca mãrci (de exemplu,
marca de autoturism Alfa Romeo).
Pentru a fi competitivã, o marcã trebuie sã îndeplineascã
mai multe condiþii:
• sã fie clarã, expresivã, eufonicã (sã se pronunþe uºor
în limba respectivã); mãrcile verbale care se pronunþã greu
sunt lipsite de o perspectivã comercialã.

136
 • sã aibã un caracter distinctiv ºi de noutate pentru a nu
se confunda cu mãrci similare;
• sã nu fie deceptivã, respectiv sã nu inducã în eroare
publicul asupra calitãþii intrinseci a produselor ºi serviciilor
la care se referã;
• sã fie uºor de memorat;
• sã fie semnificativã ºi prezentatã atrãgãtor; marca
trebuie sã transmitã corect mesajul dorit;
• sã aibã pe cât posibil o semnificaþie legatã de produsul
ºi serviciul oferit, ori de activitatea întreprinderii în general,
fãrã a avea un caracter descriptiv.

8.2. Criterii de clasificare a mãrcilor

Dintre criteriile de clasificare menþionãm:

1. Destinaþia – din acest punct de vedere, mãrcile se
clasificã în mãrci de fabricã ºi mãrci de comerþ. întreprinderea
producãtoare poate utiliza în acelaºi timp marca de fabricã
ºi cea de comerþ dacã comercializeazã ea însãºi produsele
pe care Ie fabricã. Mãrcile de fabricã sunt cele mai rãspândite,
deºi în ultimul timp a crescut ºi importanþa mãrcilor de comerþ
datoritã perfecþionãrilor aduse în sistemul de distribuire a
produselor.
2. Obiect – conform acestui criteriu, distingem mãrci
de produs ºi mãrci de servicii. Spre deosebire de mãrcile de
fabricã ºi de comerþ, care sunt mãrci de produs, mãrcile de
servicii protejeazã prestaþiile de servicii. Ele sunt de douã
categorii:
• mãrci de serviciu care se aplicã pe produs sau sunt
ataºate produselor pentru a indica pe cel care a prestat
serviciul respectiv (spãlãtorie, vopsitorie);
• mãrci de serviciu care indicã servicii ce nu sunt legate
de anumite produse: servicii bancare, de asigurãri, de
transport, servicii turistice, servicii de spectacole.

137
 Conform clasificãrii Organizaþiei Mondiale a Proprietãþii
Intelectuale (OMPI), mãrcile de serviciu sunt grupate pe
clase: publicitate ºi afaceri, asigurãri ºi finanþe, construcþii
ºi reparaþii, comunicaþii, transport ºi depozitare, prelucrarea
materialelor, educaþie ºi divertisment, servicii hoteliere,
închirieri de locuinþe, servicii de alimentaþie publicã.
În unele cazuri marca de serviciu se aplicã direct (pe
mijlocul de transport, pe biletul agenþiei de voiaj) sau indirect
(pe produsele din dotare, mai ales în cazul hotelurilor ºi
restaurantelor). Unele þãri nu acceptã înregistrarea mãrcilor
de servicii, pentru a-ºi proteja propriile servicii mai ales cele
turistice.
În þara noastrã, mãrci aparþinând unor întreprinderi de
turism ºi agrement au fost înregistrate pentru a asigura un
suport mai bun publicitãþii acestor întreprinderi.
3. Titularul dreptului de marcã clasificã mãrcile în
mãrci individuale ºi mãrci colective.
Mãrcile individuale, aparþinând unor persoane
determinate (fizice sau juridice) reprezintã categoria obiºnuitã
de mãrci care face obiectul principal al legislaþiei.
Mãrcile colective aparþin unor persoane juridice
(organisme profesionale, asociaþii, sindicate). Ele sunt
destinate sã garanteze calitatea sau originea produsului ºi se
aplicã de obicei împreunã cu marca individualã.
4. Natura normelor care le reglementeazã clasificã
mãrcile în facultative ºi obligatorii. în principiu, mãrcile sunt
facultative, dreptul de a decide aplicarea lor aparþine
producãtorului, comerciantului sau unitãþii prestatoare de
servicii.
În anumite cazuri, se stabileºte pentru unele produse,
din motive de interes general, obligaþia marcãrii lor. De
exemplu, în majoritatea þãrilor este obligatorie marcarea
obiectelor executate din metale preþioase.

138
 5. Compoziþia lor distinge mãrcile în simple ºi compuse.
Mãrcile compuse sunt cele mai utilizate, asocierea unei
pluralitãþi de semne permite sã se asigure mai uºor caracterul
distinctiv al mãrcilor.
6. Natura lor clasificã mãrcile în verbale, figurative ºi
sonore.
În practica economicã sunt folosite frecvent ºi: marca
complexã, marca notorie, marca defensivã sau marca de
obstrucþie, marca de rezervã.
Marca complexã este utilizatã pentru a desemna mãrcile
care sunt alcãtuite din mai multe versiuni în diferite limbi,
sau din transcripþii fonetice ale aceloraºi mãrci, formând
obiectul unui singur depozit.
Marca notorie este marca cunoscutã unui public larg ºi
care se bucurã de un renume deosebit. Protecþia mãrcilor
este asiguratã pe plan internaþional pe baza Convenþiei de
Uniune de la Paris.
Marca defensivã sau marca de obstrucþie are toate
caracteristicile semnului principal înregistrat ºi folosit ca
marcã, dar prezintã anumite modificãri de detaliu menite sã
împiedice pe terþi sã depunã mãrci care sã aibã o mare
asemãnare cu semnul principal înregistrat ca marcã. Ea
asigurã deci o protecþie sporitã mãrcii utilizate.
Marca de rezervã este o marcã înregistratã dar pe care
întreprinderea nu are intenþia sã o foloseascã.

8.3. Protecþia mãrcilor pe plan internaþional

Marca dupã înregistrare trebuie utilizatã ca atare ºi nu

cu titlu generic, în orice documente atrãgându-se atenþia prin
menþiunea „Marque deposee”, „Trade mark” sau „R”.
În contextul preocupãrilor privind facilitarea schim-
burilor economice dintre þãri s-a pus problema stabilirii unor

139
reguli comune de protecþie a mãrcilor. Astfel, Convenþia de
la Paris pentru protecþia proprietãþii industriale, în vigoare
din 1884 menþioneazã în art. 1: „Protecþia proprietãþii
industriale are ca obiect brevetele de invenþie, modelele de
utilitate, desenele sau modele industriale, mãrcile de fabricã
sau de comerþ, mãrcile de serviciu, numele comercial ºi
indicaþiile de provenienþã sau denumirile de origine”.
In cadrul Uniunii generale au fost încheiate o serie de
uniuni restrânse printre care: Aranjamentul de la Madrid
privind înregistrarea internaþionalã a mãrcilor (1891);
Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaþionalã
a mãrcilor (1951), care a fost revizuit la Stockholm (1967)
ºi Geneva (1977); Tratatul de la Viena privind înregistrarea
internaþionalã a mãrcilor (1973).
În România, Legea nr. 84/1998 reglementeazã sistemul
juridic al mãrcilor.
Un Ioc aparte îl ocupã marca de conformitate utilizatã
în domeniul certificãrii, aceasta indicând cã procesul sau
serviciul vizat sunt conforme cu un standard sau alt act
normativ specificat. în Germania, din 1985, Societatea
germanã de certificare a calitãþii acordã dupã testarea
produselor marca „S.G.” (Sicherheit gepruft). Asociaþia
pentru Normalizare (AFNOR) din Franþa gestioneazã marca
naþionalã de conformitate „N.F”, precum ºi variantele ei
pentru produsele cu performanþe deosebite „N.F –
SELECTION” ºi „N.F – PRESTIGE”. în România existã
marca SR, gestionatã de ASCOR.
Marca de calitate este simbolul care se aplicã pe produse
pentru a atesta nivelul ridicat al performanþelor atinse de unele
produse într-o anumitã perioadã de timp ºi în condiþiile
prestabilite legal. Aceste produse sunt considerate pe piaþã

140
ca având “clasã internaþionalã”. Marca de calitate a derivat
din marca de fabricã, având particularitãþi distincte:
• fiind marcã de stat se atribuie spre folosinþã prin
certificatul de marcã emis de organul administrativ de stat
investit cu aceastã competenþã, care poate sã-I retragã când
produsele nu corespund condiþiilor stabilite;
• se certificã parametrii calitativi minimi prevãzuþi, care
sunt situaþi la nivelul tehnicii mondiale.
Marca de calitate constituie un important mijloc de
promovare a exporturilor prin garanþiile suplimentare pe care
Ie acordã cumpãrãtorilor (importatorilor) în raport cu marca
de fabricã ºi de aceea ea a fost instituitã în mai multe þãri:
Franþa, Anglia, Belgia, Olanda, Italia, SUA, Japonia. În unele
þãri se acordã marca de calitate pentru trei categorii de produse
diferenþiate calitativ (Bulgaria, Cehia), în altele pentru douã
categorii de mãrfuri (Germania, Polonia, Japonia) sau chiar
pentru o singurã categorie (Rusia, Anglia, Ungaria, SUA).
Marcarea ecologicã face obiectul unor standarde
internaþionale adoptate la recomandarea Organizaþiei
Internaþionale de Standardizare(ISO).
Standardele ISO 14000 referitoare la marcarea ecologicã
a produselor ºi serviciilor sunt utilizate pentru a oferi o
modalitate de evaluare a caracteristicilor ecologice ale
produselor ºi serviciiIor, recunoscute pe plan internaþional
ºi totodatã de informare a consumatorului asupra
caracteristicilor respective.
Crearea unei mãrci reprezintã de fapt crearea imaginii
unui produs care include simboluri de identificare,
caracteristici psihice ºi emoþii invocate consumatorului
produsului respectiv. Unele imagini de marcã sunt atât de
puternice încât sunt asociate cu personalitatea consumatorilor
care le cumpãrã.

141
 O marfã care este distribuitã la scarã mondialã purtând
un singur nume de marcã comun pentru toate þãrile ºi
recunoscut pe pieþele acestora, se numeºte marcã mondialã
(Coca-Cola).
Mãrcile internaþionale sunt considerate active din ce în
ce mai preþioase ºi se vegheazã în permanenþã asupra
proprietãþii ºi protecþiei acestora.
Preferinþa consumatorului ºi alegerea unei anumite mãrci
dintre mai multe disponibile pe piaþã este condiþionatã de
mai mulþi factori. Decizia consumatorului depinde de
imaginea pe care acesta o are asupra producãtorului sau
distribuitorului în ceea ce priveºte calitatea ºi preþul. Cea
mai mare parte a consumatorilor vor achiziþiona acea marcã
pe care o considerã, într-un anumite moment, cea mai bunã
alegere din punctul de vedere al calitãþii ºi preþului.
Marca produselor ºi serviciilor oferã informaþii cu privire
la imaginea acestora, creeazã fidelitate ºi ajutã cumpãrãtorul
sã-ºi limiteze posibilitãþile de alegere.

142
Capitolul 9

ETICHETAREA MÃRFURILOR

Pentru a ajunge la beneficiarul final cu proprietãþi de

calitate acceptabile, dar ºi pentru a facilita procesul complex
de distribuþie, majoritatea produselor necesitã operaþii de
ambalare ºi etichetare.
Abundenþa ºi varietatea produselor, contactul direct al
cumpãrãtorului cu acestea în cadrul sistemului de
comercializare, au condus la amplificarea rolului promoþional
al ambalajului.
La ambalajele de prezentare ºi vânzare accentul este pus
în mod deosebit pe informare ºi reclamã. Bazat pe elemente
de design precum forma, culoarea, grafica, tipul de material
folosit, mesajul de atenþionare al ambalajului prin etichetare
ºi marcare joacã un rol important în cadrul funcþiei de
promovare a produsului.
Între produs, materialul de ambalare utilizat ºi mesajul
informaþional oferit de etichetã trebuie sã existe o strânsã
interdependenþã.
Etichetele pot fi simple bucãþi de hârtie ataºate
ambalajului prin lipire sau etichete aderente care îl însoþesc
pe acesta. Eticheta poate face parte ºi din ambalaj sub forma
unor desene complexe. Indiferent de tipul informaþiei
furnizate, aceasta are rolul de a orienta rapid consumatorul
în alegerile sale.

143
 Conform HG nr. 106 din 7.02.2002 privind etichetarea
alimentelor, eticheta reprezint㠄orice material scris,
imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, ce conþine elemente
de identificare a produsului ºi care însoþeºte produsul sau
este aderent la ambalajul acestuia”.
Orice etichetã poate conþine trei componente de bazã:
• menþiuni obligatorii;
• menþiuni suplimentare specifice fiecãrei categorii de
produse;
• menþiuni facultative cu caracter promoþional.

9.1. Componentele obligatorii ale etichetãrii

În realizarea noului model de etichetã standardizatã se

urmãreºte îmbinarea eficientã a utilului cu estetica,
informaþiile furnizate trebuind sã facã referire la: denumirea
produsului; principalele caracteristici de calitate; cantitatea
nominalã ºi abateri admisibile; elemente de identificare a
lotului; data fabricaþiei; termenul de garanþie sau termenul
de valabilitate, documentul tehnico-normativ; indicaþii
privind manipularea, conservarea ºi utilizarea produsului;
provenienþa produsului.
Organismele internaþionale au elaborat standarde privind
problema informãrii consumatorului (ISO – TC 73 ºi TC
145), majoritatea fãcând referire mai ales la produsele
alimentare.
Standardele Codex precum ºi Codul deontologic al
comerþului internaþional cu mãrfuri alimentare promoveazã
ideea de loialitate în practicile comerciale ºi realizarea unei
cooperãri eficiente pentru interzicerea mãrfurilor etichetate
într-o manierã falsã, înºelãtoare.
Reglementãrile comunitare referitoare la domeniul
mãrfurilor alimentare au în vedere ºi problema etichetãrii,

144
prezentãrii ºi publicitãþii acestora, definind termenul de
etichetare, câmpul de aplicare ºi menþiunile obligatorii pentru
o etichetare corectã.
Legislaþia naþionalã în domeniu (cea mai recentã HG
1529/12.12.2007) respectã Directivele Europene cu privire
la etichetare încercând sã stopeze concurenþa neloialã a unor
agenþi economici.
O etichetare corespunzãtoare presupune ca informaþiile
oferite consumatorului sã rãspundã urmãtoarelor cerinþe:
• sã nu inducã în eroare consumatorul în privinþa
caracteristicilor produsului, a proprietãþilor, compoziþiei,
durabilitãþii, originii sau provenienþei sale precum ºi a
metodelor de fabricaþie;
• sã nu atribuie alimentelor proprietãþi de prevenire,
tratare sau vindecare a unor boli ori sã facã referire la astfel
de proprietãþi, exceptând apele minerale naturale sau
alimentele cu destinaþie nutriþionalã specialã autorizate de
Ministerul Sãnãtãþii;
• toate menþiunile prezentate pe etichete, prospecte sau
în documentele însoþitoare trebuie redactate în limba
românã, fãrã a exclude prezentarea acestora ºi în alte limbi;
• toate menþiunile trebuie astfel scrise încât sã fie uºor
de înþeles, sã fie marcate vizibil, lizibil ºi într-un mod care
nu permite ºtergerea, sã nu fie marcate în locuri obscure sau
întrerupte prin inscripþii ori imagini, denumirea sub care este
vândut produsul, cantitatea netã, valabilitatea se înscriu în
acelaºi câmp vizual.

9.2. Particularitãþi ale etichetãrii unor grupe de

mãrfuri

Cele mai multe restricþii legale privind etichetarea

mãrfurilor se referã la produsele alimentare, având în vedere
importanþa lor pentru sãnãtate ºi siguranþa consumatorului.

145
 Potrivit legislaþiei româneºti în vigoare, etichetele
alimentelor trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu
urmãtoarele elemente informaþionale:
1. denumirea sub care este vândut produsul;
2. lista ingredientelor în ordinea descrescãtoare a
cantitãþilor utilizate. Aditivii trebuie sã aibã înscris ºi codul
numeric;
3. cantitatea din anumite ingrediente, în procente,
determinatã în momentul introducerii lor în fabricaþie;
4. cantitatea netã exprimatã în unitãþi de mãsurã
standardizate;
5. data limitã de consum sau termenul de valabilitate;
6. condiþiile de depozitare sau de folosire;
7. denumirea comercialã ºi sediul producãtorului;
8. locul de origine sau de provenienþã al alimentului;
9. instrucþiuni de utilizare;
10. concentraþia alcoolicã pentru produsele cu peste
1,2%;
11. menþiuni care sã permitã identificarea lotului.
Etichetarea nutriþionalã devine obligatorie atunci când
la prezentarea sau promovarea produsului, apare o menþiune
nutriþionalã specificã care sugereazã faptul cã alimentul are
anumite proprietãþi nutriþionale.
Informaþiile nutriþionale se referã la valoarea energeticã
(KJ sau Kcal pe 100 g) ºi la substanþele nutritive componente:
proteine, lipide, glucide, colesterol, vitamine, elemente
minerale, exprimate în g sau mg.
Declararea valorii nutritive prin etichetare capãtã o largã
extindere pe plan mondial la majoritatea grupelor de mãrfuri
alimentare pentru a permite consumatorului sã-ºi asocieze
alimentele conform recomandãrilor alimentaþiei ºtiinþifice.

146
 Etichetarea mãrfurilor chimice se realizeazã de regulã
pe ambalajul de prezentare, evidenþiindu-se mai ales marca
de fabricã ºi instrucþiunile de utilizare.
În cazul produselor cosmetice, informaþiile de pe
ambalaje trebuie sã fie inscripþionate vizibil ºi lizibil,
redactate în limba românã, ºi sã facã referire la: denumirea
ºi adresa fabricantului sau importatorului, þara de origine
pentru produsele importate, conþinutul nominal în momentul
ambalãrii produsului, termenul de valabilitate înscris prin
menþiunea expirã urmatã de data expirãrii, precauþii de
utilizare, numãrul lotului de fabricaþie marcat pe ambalaj
sau recipient ºi lista ingredientelor folosite.
Pentru mãrfurile din sticlã eticheta se aplicã lateral, prin
lipire la loc vizibil ºi conþine originea mãrfii, fabrica
producãtoare ºi tipul de sticlã. Pentru obiectele din cristal se
aplicã o etichetã suplimentarã sub formã de bulinã care
conþine marca de fabricã ºi conþinutul de oxizi de plumb în
procente.
În cazul produselor ceramice specificã este marcarea prin
culori a calitãþii respectivului obiect (roºu pentru calitatea
I-a, verde pentru calitatea a II-a ºi albastru pentru calitatea a
III-a.
Fiecare etichetã ataºatã ambalajului conþine: marca de
fabricã, denumirea produsului, modelul ºi felul decorãrii,
standardul de referinþã, semnul de avertizare fragil.
Etichetele mãrfurilor textile includ pe lângã elementele
menþionate anterior la alte grupe de mãrfuri (marca de fabricã,
producãtorul, importatorul) principalele caracteristici de
calitate dintre care compoziþia fibroasã este prioritarã ºi
separat eticheta de întreþinere folosind simbolurile
internaþionale standardizate.
Etichetele de întreþinere cuprind 4 sau 5 simboluri ce
caracterizeazã operaþiile principale folosite la întreþinere:

147
spãlare, albire, curãþire cu solvenþi organici, simboluri
specifice pentru fiecare dintre aceste operaþii. În cazul
tratamentelor speciale de finisare apar ºi alte menþiuni
(permaneat-press, easy care).
Marca de fabricã indicã nu numai originea produsului ci
ºi componenta fibroasã dominantã.

*
* *
Etichetele rãmân pentru cumpãrãtor principalul mijloc
de informare, mai ales în condiþiile comercializãrii moderne
a mãrfurilor. Prin informaþiile primite acesta se poate orienta
asupra alegerii ºi în acelaºi timp utiliza corect produsul
achiziþionat.
Pentru categorii speciale de produse, pe lângã eticheta
obiºnuitã apar ºi etichetele speciale (eticheta ecologicã,
etichetele materialelor plastice reciclabile).

148
Capitolul 10

AMBALAREA MÃRFURILOR

Datoritã complexitãþii lor compoziþionale ºi

nenumãratelor manipulãri la care pot fi supuse, mãrfurile
sunt þinta agresiunii factorilor de mediu. Pentru a ajunge la
consumatorul final cu proprietãþi de calitate acceptabile, dar
ºi pentru a înlesni procesul complex de distribuþie în spaþiu
ºi timp, majoritatea produselor necesitã operaþii de ambalare.
Dezvoltarea puternicã a sectorului de ambalaje este legatã
de evoluþia modurilor de viaþã ºi de consum ºi reprezintã
actualmente un factor de prosperitate.
Indiferent de stadiul de dezvoltare al unei þãri, produsele
sunt de neconceput fãrã existenþa ambalajelor care contribuie
la o folosire raþionalã ºi eficientã a resurselor de materii prime
ºi materiale atât în sfera producþiei cât ºi în cea a circulaþiei
mãrfurilor.
Pornind de la funcþia iniþialã de a cuprinde ºi proteja
produsul, ambalajului i-au fost create gradual ºi alte funcþii
care sã rãspundã cerinþelor exprimate de industrie, comerþ,
consumator, protecþia mediului. Astãzi crearea ºi producerea
unui ambalaj trebuie analizatã prin prisma legãturilor pe care
le impune producþia, stocarea, transportul, comercializarea,
publicitatea, ecologia.

149
 10.1. Concepte moderne privind definirea
ambalajului

Progresele ºtiinþifice au determinat ºi îmbunãtãþirea

funcþiilor tehnice, comerciale ºi de marketing ale ambalajului.
Mulþi specialiºti în marketing considerã ambalarea ca
fiind a cincea componentã a mixului de marketing, alãturi
de preþ, produs, promovare ºi distribuþie.
Philip Kotler defineºte ambalarea ca fiind „activitatea
de proiectare ºi fabricare a unui container sau a unui material
protector pentru un anumit produs”; containerul sau
materialul protector numindu-se ambalaj.
Institutul de Ambalare din Anglia furnizeazã trei definiþii
ale ambalãrii1:
a. sistem coordonat de pregãtire a bunurilor pentru
transport, distribuþie, depozitare, vânzare cu amãnuntul ºi în
final consum;
b. cale de asigurare a distribuþiei la consumatorul final,
în condiþii optime ºi cu costuri minime;
c. funcþie tehnico-economicã care urmãreºte minimizarea
costurilor la livrare în timp ce vânzãrile sunt maxime.
Institutul Francez al Ambalajului ºi Ambalãrii (IFEC)
propune în „Petite glosaire de l’amballage” definiþii pentru
termenii de ambalare, condiþionare, ambalaj.
Potrivit acestei surse „ambalarea reprezintã operaþiunea
de obþinere a primului înveliº aflat în contact direct cu
produsul”.
Condiþionarea este o noþiune mult mai complexã ce
grupeazã mai multe funcþii: protecþie, conservare, uºurinþã
în utilizare, comunicare, facilitatea vânzãrii.
1 Oana Luminiþa Voicu, Particularitãþile ambalãrii moderne a
mãrfurilor alimentare, Ed. Tiparg, Piteºti, 2001.

150
 Ambalajul reprezintã obiectul destinat s㠄înconjoare sau
sã conþinã temporar un produs sau un ansamblu de produse
pe parcursul manipulãrii, transportului, depozitãrii, în vederea
protejãrii conþinutului lor sau facilitãrii acestor operaþii”.
Ordonanþa Guvernului României nr. 39 din august 1995
defineºte ambalajul ca reprezentând „un material specific ca
execuþie ºi naturã, destinat ambalãrii produselor alimentare
în vederea asigurãrii protecþiei ºi utilizat pentru transportul,
manipularea, depozitarea sau desfacerea acestora”. Din punct
de vedere comercial ambalajul este „un container care
permite asigurarea în bune condiþii a menþinerii, conservãrii,
depozitãrii ºi transportului produselor”. Ambalarea este
definitã ca fiind „realizarea unui înveliº material, sau primului
susþinãtor al unui produs care constituie o unitate de vânzare
en-detail”.
În practicã existã mai multe nivele de ambalare.
Ambalarea elementarã sau primarã este cea care asigurã
nu numai protecþia produsului ci ºi promovarea în rândul
consumatorilor. În aceastã categorie se înscriu ambalajele
de prezentare ºi desfacere.
Ambalarea secundarã sau intermediarã are în vedere atât
protecþia suplimentarã a produsului cât ºi expunerea
(prezentarea) acestuia în comerþ. Din aceastã categorie fac
parte ambalajele exterioare ale produselor precum ºi
ambalajele de expunere ºi vânzare a produselor ambalate
individual.
Ambalajul de transport sau cel colectiv este considerat
un ambalaj terþiar deoarece presupune un anumit numãr de
ambalãri primare sau secundare cãrora le conferã o protecþie
adecvatã ºi o manipulare eficientã.
Aºa cum rezultã din definiþiile prezentate anterior,
ambalajul modern nu mai este un simplu accesoriu al mãrfii

151
ci un produs de sine stãtãtor, un tot unitar de elemente conexe
care vizeazã realizarea unor obiective economice specifice
(fig. 10.1).

Adaptare la locul – atenþionare

K Promovare K – informare-identificare
de vânzare

K
– poziþionare
– atribuire (clasare)

Ambalaj Serviciu
modern – utilizare
Conservare ºi
K K – manipulare
protecþie Produs de
– depozitare
ambalat
– transport
K

Compatibilitate ambientalã
Proprietãþi ecologice
Fig.ura 10.1.
Sursa: O. L. Voicu.

10.2. Funcþiile ambalajului

10.2.1. Funcþia de conservare ºi protecþie a produselor

În timpul pãstrãrii mãrfurilor sub influenþa unor factori

interni ºi externi acestea pot înregistra modificãri de ordin
fizic, chimic, biochimic ºi microbiologic.
Protejarea calitãþii mãrfurilor de eventualele contaminãri
ºi impurificãri precum ºi pãstrarea integritãþii formei ºi
conþinutului în timpul circuitului logistic al acestora este
dependentã de natura factorilor care acþioneazã asupra lor.
Factorii fizico-mecanici (ºocuri, trepidaþii, loviri), cei
fizico-chimici (lumina, umiditatea, particulele de praf,

152
circulaþia aerului) ca ºi cei biologici (microorganisme,
dãunãtori) pot produce modificãri ireversibile sau diminua
considerabil proprietãþile produselor.
Atât ambalajul de contact cât ºi cel de prezentare sau
transport trebuie sã asigure protecþia produsului ambalat pe
toatã perioada de valabilitate, protecþia fiind specificã fiecãrei
grupe de produse ceea ce presupune alegerea materialelor
de ambalare adecvate,
Se poate aprecia cã aceastã funcþie de conservare ºi
protecþie prezintã trei aspecte:
1. Conservarea calitãþii produsului prin protecþia sa
împotriva unor factori externi din mediul înconjurãtor:
umiditate, radiaþii, temperaturã, microorganisme, ºocuri
mecanice.
2. Conservarea mediului din spaþiul înconjurãtor
împotriva caracterului toxic al unor produse.
3. Conservarea produsului la contactul direct dintre
produs ºi ambalaj; ambalajul sã nu influenþeze negativ
produsul interacþionând cu acesta.

10.2.2. Funcþia de manipulare, depozitare ºi transport

Dependenþã de funcþia de conservare ºi protecþie, aceasta

ajutã la raþionalizarea ºi simplificarea distribuþiei mãrfurilor.
Pe parcursul circuitului lor tehnic, mãrfurile ºi ambalajele
sunt supuse la cca 30–40 operaþii de manipulare. Cheltuielile
cu aceste operaþii pot atinge 15–50% din costul produselor.
Operaþiile de paletizare ºi containerizare au redus
considerabil volumul manipulãrilor ambalajelor unitare.
Paletizarea este o metodã care permite manipularea,
depozitarea ºi stivuirea uºoarã a unor produse ambalate
grupate în unitãþi de încãrcãturã, folosind în acest scop palete

153
(de uz general, de uz special, palete-lãzi) ºi electrostivuitoare.
Pe pieþele „en gros” europene, alimentele sunt depozitate pe
stelaje cu paleþi.
Containerul este obþinut din materiale rezistente, uºoare,
flexibile, permite plierea dupã utilizare ºi oferã avantajul unei
pãstrãri înaintate a integritãþii ºi calitãþii mãrfurilor în
condiþiile eliminãrii ambalajelor individuale ºi a
manipulãrilor repetate.
La baza sistemului de paletizare-containerizare stã
modularea ambalajelor care constã în corelarea dimensiunilor
ambalajului de desfacere cu cele ale ambalajului de transport,
ale containerului sau spaþiului de depozitare.

10.2.3. Funcþia de promovare

Abundenþa ºi varietatea produselor, contactul direct al

cumpãrãtorului cu acestea, lipsa vânzãtorului care sã ofere
informaþii, toate acestea au condus la amplificarea rolului
promoþional al ambalajului.
Un ambalaj bine proiectat poate avea o valoare utilitarã
pentru beneficiarul final ºi una de promovare pentru
producãtor.
La ambalajele de prezentare ºi vânzare accentul este pus
în mod deosebit pe informare ºi reclamã.
Între produsul propriu-zis, materialul de ambalare
utilizat, etichetã ºi mesajul informaþional existã o strânsã
interdependenþã.
Indiferent de tipul de informaþie furnizatã, aceasta
ghideazã consumatorul în alegerea sa, îl învaþã cum sã
foloseascã sau sã pãstreze produsul, cum sã protejeze mediul
ambiant de ambalajul uzat.
Prin funcþia de promovare ambalajul poate influenþa
evoluþia pieþei, poate educa ºi nuanþa gusturile
consumatorilor, poate oferi produselor identitate.

154
 10.3. Tendinþe în domeniul producþiei ºi consumului
de ambalaje

În societatea contemporanã ambalarea a devenit

atotcuprinzãtoare. La nivel mondial se apreciazã cã
aproximativ 99% din producþia de mãrfuri este ambalatã.
Evoluþia sistemelor de transport, creºterea demograficã,
ameliorarea progresivã a nivelului de viaþã ºi globalizarea
anumitor modele de consum au determinat o corelaþie directã
între evoluþia ambalajelor ºi internaþionalizarea comerþului.
La nivelul anului 1997 producþia de ambalaje a înregistrat o
valoare de peste 270 miliarde dolari (circa 1/3 în Europa),
aproape dublã faþã de anul 1989.
Dintre þãrile producãtoare, în ansamblul producþiei
mondiale, primele locuri le ocupã SUA ºi Japonia.
Dacã þinem cont cã în 1997, în SUA producþia de
ambalaje a fost comparabilã ca volum cu cea de automobile,
s-a ajuns la concluzia cã dezvoltarea producþiei de ambalaje
este corelatã cu nivelul de bogãþie al unei þãri.
În cazul principalilor producãtori mondiali ºi europeni
de ambalaje raportul dintre valoarea producþiei de ambalaje
ºi PIB este supraunitar ºi reflectã gradul de dezvoltare al
þãrii respective.
Dintre ramurile industriale utilizatoare de ambalaje
ponderea cea mai mare este deþinutã de industria alimentarã
(peste 50% din totalul producþiei).
Fabricarea ambalajelor devine din ce în ce mai mult o
industrie majorã, cu producþii de serie mare, automatizate,
bazate pe tehnologii de vârf.
Ponderea cantitativã a diferitelor categorii de materiale
în totalul celor destinate fabricãrii ambalajelor este
urmãtoarea:

155
 – hârtie ºi carton 45%;
– sticlã 30%;
– materiale plastice 13%;
– materiale metalice 12%.
În general, consumul acestor materiale înregistreazã
anual o creºtere de 2%.
Deºi deþin supremaþia în ansamblul materialelor de
ambalare, hârtia ºi cartonul cunosc o creºtere lentã, creºteri
mai spectaculoase înregistrând cartonul ondulat.
Consumul ambalajelor de hârtie ºi carton pe plan
european este în medie de 40 kg/locuitor în timp ce în SUA
acest consum depãºeºte 130 kg/locuitor.
Competitivitatea acestor materiale este analizatã atât prin
prisma celor trei funcþii pe care trebuie sã le îndeplineascã
un ambalaj cât ºi al ponderii pe care o are costul ambalajului
faþã de cel al produsului.
Sticla este consideratã materialul ideal de ambalare
deoarece oferã o protecþie bunã, este transparentã, este neutrã
faþã de produse. Prezintã însã ºi unele dezavantaje cum ar fi
greutatea mare ºi fragilitatea.
În ultimii ani masa buteliilor de sticlã a scãzut cu peste
50% ºi aceastã tendinþã se menþine ºi în viitor. Sticla ondulatã
cel mai nou material deþine circa 98% din ambalajele de sticlã
folosite în Italia.
Sticla este privitã ca un material de perspectivã mai ales
din punctul de vedere al posibilitãþii de reciclare ºi al
neutralitãþii ei faþã de produsele ambalate.
Materialele plastice au revoluþionat însã industria de
ambalaje ºi ele continuã ºi astãzi o evoluþie rapidã atât ca
tipuri de materiale, tipuri de ambalaje ºi mai ales proprietãþi
utile acestei industrii. Sunt uºoare, impermeabile, destul de
ieftine, flexibile sau rigide, stabile la culoare. La nivel

156
european ele înregistreazã cea mai mare creºtere anualã (peste
30%).
Pentru materialele plastice folosite în industria
alimentarã, conform unui Decret legislativ al UE, trebuie
menþionat obligatoriu „pentru alimente” sau „poate veni în
contact cu alimentele”.
Materialele complexe de ambalare se aflã în plinã
dezvoltare mai ales performanþele lor de protecþie a
produsului ºi posibilitãþilor de mecanizare a operaþiilor. Se
utilizeazã curent complexe hârtie-material plastic-metal.
Dintre materialele metalice tabla cositoritã ºi aluminiu
sunt folosite exclusiv, mai ales pentru produse sterilizate,
pasteurizate, doze de diverse bãuturi. Tendinþa este de creºtere
a consumului de aluminiu care în prezent deþine locul 2 în
aceastã grupã.
Cu toate descoperirile ºi progresele ºtiinþifice obþinute
în acest domeniu nu se poate spune cã existã un material de
ambalare cu avantaje decisive din toate punctele de vedere.
Alegerea materialului de ambalare ºi conceperea
ambalajului trebuie sã aibã în vedere natura produsului ºi
toate etapele prin care trece acesta din momentul producerii
pânã la destinaþia final㠖 consumatorul. Aceasta presupune
ca materialele de ambalare sã fie cât mai puþin sensibile la
ºocurile ºi vibraþiile din timpul transportului ºi manipulãrii,
sã ofere protecþia necesarã faþã de factorii de mediu, sã fie
uºoare, simple, recuperabile sau reciclabile, sã rãspundã
cerinþelor ecologice de protecþie a mediului.
Ambalajul viitorului trebuie sã facã faþã unor multiple
cerinþe amplificate de criza energeticã, criza de materii prime,
exigenþele consumatorilor, problemele ecologice generale.
Se combate ideea unei economii în domeniu care sã
diminueze garanþia asigurãrii tuturor funcþiilor în mod
corespunzãtor.

157
 Diversificarea sortimentului de produse, lãrgirea pieþelor
interne ºi a schimburilor economice impun materialelor de
ambalare respectarea urmãtoarelor tipuri de cerinþe legate
de:
• piaþã: natura ºi structura cerinþelor consumatorilor,
posibilitãþilor lor financiare;
• produs: caracteristici fizice, chineze, sensibilitatea la
factorii de mediu;
• utilizarea produsului: manipulare, închidere, deschi-
dere, sistem de stocaj, condiþii climatice;
• transport: modul ºi mijlocul de transport utilizat;
• reþeaua de distribuþie: organizarea interioarã a
magazinelor, necesitatea de a marca produsele, numãrul de
unitãþi variabile într-o unitate de vânzare.
Un procent important din deºeurile solide urbane revine
deºeurilor de ambalaje. Se apreciazã cã ele contribuie cu cca
40% din masa acestora înregistrându-se o tendinþã
permanentã de creºtere. Materialele de ambalare trebuie sã
rãspundã ºi cerinþelor legate de efectul pe care acestea îl au
asupra relaþiei deºeuri solide – mediu ambiant.
Ambalajele uzate acþioneazã în mod direct asupra naturii
înconjurãtoare nu numai prin cantitãþile uriaºe ce trebuie
eliminate (în Japonia 344 kg deºeuri menajere pe locuitor
anual) ci ºi prin substanþele de descompunere rezultate, cea
mai mare parte dintre ele fiind nebiodegradabile.
Caracterul reciclabil sau nereciclabil al unor ambalaje
ridicã mari probleme pentru economia unei þãri, legatã atât
de modalitatea de prelucrare a deºeurilor cât ºi de cea a
înlãturãrii acestora din mediu.
În contextul unei oferte diversificate ºi dinamice, tot mai
multe firme sunt preocupate sã-ºi îmbunãtãþeascã perfor-
manþele ecologice, deci se pune problema reducerii

158
consumului de materii prime ºi energie ºi prin reducerea
dimensiunilor ambalajelor care devin mai mici, mai uºoare,
mai compacte.
Politica de prevenire a acumulãrii de reziduuri îmbracã
forma reducerii producþiei ºi a nocivitãþii reziduurilor. Scã-
derea producþiei de hârtie, aluminiu ºi alte materiale i-a
determinat pe producãtori sã reducã considerabil masa
ambalajelor obþinute.
Protecþia mediului este condiþionatã în parte de valorifi-
carea reziduurilor deºeurilor, prin realizarea unor cicluri de
producþie închise: materii prime → producþie → ambalaj →
materii prime.
Pe plan mondial sunt bine conturate tendinþele de creºtere
a recuperãrilor în vederea reutilizãrii dar mai ales a reciclãrii
ºi reintegrãrii în circuitul economic a ambalajelor ºi a
materialelor de ambalare.
Proiectarea ambalajului trebuie sã aibã în vedere aspectul
reciclabilitãþii, precum ºi posibilitatea distrugerii cu uºurinþã
atunci când acesta nu mai poate fi reciclat sau refolosit.
Ecologiºtii insistã asupra necesitãþii producerii unor ambalaje
biodegradabile cu efecte pozitive asupra reducerii masei de
deºeuri rezultate din activitatea umanã.
Conceptul de reutilizare este aplicat mai ales ambalajelor
colective ºi de transport. Costul operaþiei poate depãºi uneori
avantajele pentru mediu. În plus, pentru produsele alimentare
sunt obligatorii operaþii suplimentare care sã asigure siguranþa
alimentarã.
Reciclarea reprezintã procesul de extragere a materiilor
prima utile conþinute în deºeurile menajere ºi utilizarea
acestora în scop identic sau diferit. Deºi ea costã mai mult
decât o eliminare tradiþionalã a deºeurilor, tot mai multe þãri
o acceptã deoarece contribuie la reducerea cantitãþilor de

159
deºeuri ºi a consumului de energie. Materialul lemnos,
cioburile de sticlã, oþelul, hârtia ºi cartonul pot fi recuperate
în vederea reciclãrii. Dintre materialele plastice reciclabile
sunt numai PET (tereftalalul de polietilenã) ºi HDPE
(polietilena de înaltã densitate) folosite mai ales pentru
bãuturile carbogazoase ºi lapte.
Ambalajele care nu pot fi reutilizate sau valorificate
trebuie eliminate, operaþie care se poate realiza în mod ideal
prin biodegradabilitate (descompunerea lor în mod natural
sub acþiunea factorilor de mediu), majoritatea producãtorilor
cãutând soluþii pentru realizarea ei la toate tipurile de
materiale dar mai ales la cele plastice. Dintre acestea,
polietilena este cea care rãspunde acestor condiþii,
biodegradabilitatea ei fiind similarã cu cea a hârtiei.
Majoritatea þãrilor care folosesc pentru eliminarea
deºeurilor menajere metode de incinerare (Elveþia, Suedia)
cautã soluþii nepoluante, accesibile pentru ambalaje din
hârtie, carton, materiale textile, dar scumpe ºi chiar specifice
pentru ambalajele din materiale plastice, materialele
complexe sau metalice.
La nivelul UE dar ºi pe plan internaþional s-au elaborat
documente legislative care obligã producãtorii ºi pe
utilizatorii de ambalaje sã nu le foloseascã decât pe acelea
recuperabile sau reciclabile, modalitãþile de reciclare
rãmânând la latitudinea fiecãrei þãri.
Pe plan european, este cunoscut Programul Eureka care
a studiat ºi evaluat impactul economic al ambalajelor asupra
mediului ambiant propunând soluþii de tratament ºi eliminare
a deºeurilor de aluminiu, carton, sticlã ºi materiale plastice.
Problema eliminãrii deºeurilor ºi protecþiei mediului
înconjurãtor va direcþiona în viitor alegerea materialelor de
ambalare ºi amploarea pe care o va cãpãta dezvoltarea
industriei ambalajelor.

160
Capitolul 11

ASIGURAREA CALITÃÞII PRODUSELOR

ªI SERVICIILOR

De la începutul secolului XX conceptul calitate a

cunoscut succesiv, pe plan mondial, mai ales în industrie,
patru abordãri esenþiale, fiecare incluzând atât principiile ºi
practicile etapei precedente, cât ºi principii ºi practici proprii.
Aceste abordãri: inspecþia calitãþii, controlul calitãþii,
asigurarea calitãþii ºi managementul calitãþii, au urmãtoarele
semnificaþii:
1. Inspecþia calitãþii: evaluarea prin mãsurare a
conformitãþii unui produs sau serviciu cu un anumit
referenþial (standard, specificaþie, caiet de sarcini) ºi stabilirea
unei decizii adecvate ADMIS – RESPINS.
2. Controlul calitãþii: inspecþie urmatã de identificarea
cauzelor eventualelor neconformitãþi constatate (abateri de
la valorile de referinþã) ºi introducerea ºi menþinerea sub
control a procesului care le-a generat.
3. Asigurarea calitãþii: generarea încrederii clienþilor
ºi a managementului organizaþiei în capacitatea
organizaþionalã ºi tehnicã a acesteia de a introduce ºi menþine
sub control procesele.
4. Managementul total al calitãþii: utilizarea sistemicã
a ansamblului resurselor (în special umane) din întreprindere,

161
pe întreaga duratã a procesului de viaþã a produsului,
procesului furnizat de acesta, în scopul satisfacerii integrale
a cerinþelor clienþilor simultan cu ameliorarea rezultatelor
economice ale întreprinderilor.

11.1. Managementul calitãþii

În literatura de specialitate sunt formulate mai multe

definiþii ale managementului calitãþii.
J. Juran1, considerat un adevãrat deschizãtor de drumuri,
defineºte managementul calitãþii prin funcþiile acestuia în
termenii trilogiei calitãþii. În opinia sa managementul calitãþii
cuprinde trei procese principale interdependente:
PLANIFICAREA CALITÃÞII, ÞINEREA SUB CONTROL
A CALITÃÞII, ÎMBUNÃTÃÞIREA CALITÃÞII.
Kelada defineºte managementul calitãþii ca „un ansamblu
de activitãþi având ca scop realizarea unor obiective prin
utilizarea optimã a resurselor. Acest ansamblu cuprinde
activitãþi de: PLANIFICARE, COORDONARE, ORGA-
NIZARE, CONTROL ºi ASIGURAREA CALITÃÞII.
El considerã cã orice întreprindere îºi propune o serie de
obiective strategice, economice, sociale, tehnice, comerciale,
care se realizeazã prin intermediul unor obiective
operaþionale. Acestea (cele operaþionale) sunt: obþinerea de
produse de calitate corespunzãtoare cerinþelor (Q), în
cantitatea solicitatã (V), la termenul convenit (T) care sã fie
disponibile la locul sau pe piaþa doritã (L), toate acestea în
condiþiile unor costuri minime (C).
Fiecare dintre funcþiile întreprinderii trebuie sã urmã-
reascã îndeplinirea acestor obiective operaþionale. Deci,

1 M. Olaru, Managementul calitãþii, Ed. Economicã, Bucureºti,

1999.

162
managementul calitãþii este parte integrantã a mana-
gementului întreprinderii.
Definiþia cea mai larg acceptatã în prezent rãmâne cea
prevãzutã în standardul ISO 8402:1994 respectiv „ansamblul
activitãþilor funcþiei generale de management care determinã
politica privind calitatea, obiectivele ºi responsabilitãþile ºi
le implementeazã în cadrul sistemului calitãþii prin mijloace
cum ar fi: planificarea, þinerea sub control, asigurarea ºi
îmbunãtãþirea calitãþii.
Managementul calitãþii reprezintã responsabilitatea
tuturor nivelurilor de management dar rolul de coordonare
revine conducerii de vârf a întreprinderii.
Implementarea managementului calitãþii se realizeazã cu
participarea tuturor membrilor unei organizaþii.

Planificarea calitãþii
G G G

Controlul Organizarea
Asigurarea calitãþii
G

calitãþii calitãþii

G G
Coordonarea calitãþii
G

Fig. 11.1. Funcþiile managementului calitãþii.

Sursa: M. Olaru, Managementul calitãþii, Ed. Economicã, Bucureºti,
1999.

11.2. Asigurarea calitãþii

Conceptul de „asigurare a calitãþii” a apãrut încã din 1960

în SUA, în teoriile lui J. Juran care considera cã aceasta
îndeplineºte douã funcþii: construirea calitãþii ºi verificarea ei.

163
 Japonezii au preluat ºi aplicat conceptul adãugând celor
douã funcþii încã douã, respectiv instruirea personalului cu
scopul de a-l motiva ºi principiul îmbunãtãþirii continue a
calitãþii.
Philip Crosby aprecia cã obiectivul unei organizaþii este
activitatea „fãrã greºeli”. În acest caz asigurarea calitãþii
presupune respectarea normelor în mod consecvent,
realizarea corectã a produsului de prima datã ºi de fiecare
datã, calitatea fiind asiguratã de sistemul creat, consolidat.
Funcþia de asigurare a calitãþii se referã la ansamblul
activitãþilor preventive prin care se urmãreºte în mod
sistematic sã se asigure corectitudinea ºi eficacitatea
activitãþilor de planificare, organizare, coordonare ºi
þinere sub control a calitãþii în scopul de garanta obþinerea
rezultatelor la nivelul calitativ dorit. Aceste activitãþi se
desfãºoarã în paralel cu activitãþile corespunzãtoare altor
funcþii ale managementului calitãþii ºi în mod continuu.
Conceptul de asigurare a calitãþii a apãrut din nevoia
clientului de a avea încredere în capacitatea furnizorului cã-i
va oferi produse sau servicii la nivelul exigenþelor cerute.
Asigurarea calitãþii vizeazã concomitent realizarea unor
obiective interne ºi externe.
Asigurarea internã a calitãþii reprezintã activitãþile
desfãºurate pentru a da încredere conducerii firmei cã va fi
obþinutã cantitatea propusã.
Asigurarea externã a calitãþii reprezintã activitãþile
desfãºurate cu scopul de a da încredere clienþilor cã sistemul
calitãþii furnizorului permite obþinerea calitãþii cerute. Aceste
activitãþi pot fi efectuate de întreprinderea în cauzã, clientul
acesteia sau o terþã parte în numele clientului pentru a-l
asigura pe acesta cã serviciul sau produsul comandat va fi
realizat ºi livrat în condiþiile de calitate cerute. În unele cazuri,

164
asigurarea externã a calitãþii se limiteazã la existenþa unei
inspecþii finale.

11.3. Controlul calitãþii ºi asigurarea calitãþii

Deºi termenii de asigurare a calitãþii ºi controlul calitãþii

presupun acelaºi scop, de a asigura calitatea produsului finit,
ei reprezintã în fapt douã procese complet separate.
Controlul calitãþii reprezintã tehnicile ºi activitãþile cu
caracter operaþional utilizate pentru îndeplinirea condiþiilor
referitoare la calitate.
El reprezintã gradul de supraveghere cãruia îi este supus
un produs pentru a fi siguri cã toatã munca depusã pentru
executarea acelui produs îndeplineºte nivelul de calitate cerut
de proiect. Este deci, controlul exercitat de producãtor pentru
a certifica faptul cã toate aspectele activitãþilor desfãºurate
în studiile de proiectare, producþie, service, sunt la standardele
cerute.
Controlul calitãþii se executã la toate nivelurile ºi pentru
cã tot personalul este responsabil pentru sarcinile particulare
pe care le executã, toþi sunt controlori într-o mãsurã sau alta.
ªefii de secþii ºi de servicii, datoritã poziþiei ºi responsa-
bilitãþii lor, au un mai mare control, fiecare asupra unui
anumit proces, ºi de aceea au un mai mare control asupra
calitãþii finale.
Asigurarea calitãþii aºa cum este ea definitã în standardul
ISO 8402:1996 este „ansamblul activitãþilor planificare ºi
sistematice implementate în cadrul sistemului calitãþii ºi
demonstrate atât cât este necesar pentru furnizarea încrederii
corespunzãtoare cã o entitate va satisface condiþiile referitoare
la calitate”.
Asigurarea este deci o declaraþie datã pentru a inspira
încrederea cã o anumitã organizaþie este capabilã sã

165
îndeplineascã în mod consecvent obiectivele asumate. Este
în aceeaºi mãsurã un proces de conducere care are drept scop
mãrirea încrederii beneficiarului în rezultatele activitãþii sale.
Asigurarea calitãþii are un important caracter de prevenire
a disfuncþionalitãþilor ºi oferã încredere utilizatorilor în sensul
în care demonstreazã cã:
• s-a prevãzut ce se va face;
• a existat o procedurã scrisã cu privire la proces;
• s-a acþionat conform procedurilor scrise;
• s-au verificat ºi corectat deficienþele;
• se pãstreazã înregistrarea activitãþilor desfãºurate.
Responsabilitatea asigurãrii calitãþii revine departa-
mentului calitãþii organizat prin decizia conducãtorului
organizaþiei. Specialiºtii recomandã organizarea acestui
departament într-o structurã flexibilã, pe verticalã ºi pe
orizontalã, cu personal de înaltã calificare ºi probitate eticã.
Principalele avantaje ale asigurãrii calitãþii sunt
urmãtoarele:
• o capacitate crescutã de a executa un produs sau serviciu
conform cu o specificaþie acceptatã;
• o reducere a costurilor de producþie datoritã scãderii
numãrului de rebuturi ºi reducerii risipei;
• o mai mare implicare ºi motivare a angajaþilor
organizaþiei;
• o relaþie mai bunã cu clienþii prin scãderea numãrului
de reclamaþii, deci un potenþial de vânzãri crescut.
*
* *
Managementul calitãþii este o filozofie de conducere care
implicã schimbarea mentalitãþii, participarea activã, pregãtire
profesionalã continuã, comportamentul etic constructiv din

166
partea întregului personal, inclusiv top-managerul, ºi de
asemenea a colaboratorilor externi ca producãtori ºi
beneficiari ai activitãþii. Sistemul responsabilitãþii privind
calitatea trebuie perceput de angajaþi în mod firesc, sã respecte
procedurile scrise, sã urmãreascã în mod activ calitatea
semnalând erorile, sã coopereze pentru realizarea calitãþii.

167
Capitolul 12

CERTIFICAREA ªI ATESTAREA
CALITÃÞII

În condiþiile diversificãrii ºi înnoirii rapide a ofertei de

produse ºi servicii a apãrut necesitatea introducerii unor
practici noi care sã asigure creºterea încrederii între partenerii
comerciali din diverse þãri ºi în special a încrederii consuma-
torului privind calitatea produselor pe care le achiziþioneazã.
Deoarece atestarea calitãþii produselor de cãtre produ-
cãtor, prin documentele emise de acesta (certificat de calitate,
buletin de analizã, certificat de garanþie), nu oferea o garanþie
suficientã în numeroase þãri s-a introdus sistemul „certificãrii
calitãþii” de cãtre organisme neutre independente faþã de
producãtor sau beneficiar.

12.1. Certificarea conformitãþii

Certificarea a cãpãtat o largã rãspândire în relaþiile

comerciale dintre agenþii economici mai ales dupã apariþia
standardelor ISO 9000 ºi a celor europene EN 45000.
Conform definiþiei prezentate în standardul SR
10000:1994, prin certificare se înþelege „procedura prin care
o terþã parte dã o asigurare scrisã cã un produs, proces sau
serviciu este conform cu cerinþele specificate”.

168
 Certificarea conformitãþii reprezintã acþiunea unei terþe
pãrþi care dovedeºte existenþa încrederii adecvate cã un
produs, proces sau serviciu corespunzãtor identificat este în
conformitate cu un standard sau cu un alt document normativ.
În consecinþã, certificarea poate fi definitã ca un proces
prin care un nivel specific al calitãþii anumitor produse, nivel
care este „a priori” neobservabil este adus la cunoºtinþa
consumatorilor/utilizatorilor produsului printr-o garanþie
emisã, ca regulã generalã, de o terþã parte.
Organismul de certificare este un organism imparþial,
guvernamental sau neguvernamental, dispunând de
competenþe ºi capacitatea necesarã pentru a face sã
funcþioneze un sistem de certificare a calitãþii.
Termenul de certificare face referire la toate procedurile
prin care un organism neutru dã asigurarea cã o entitate este
conformã condiþiilor specificate. Organismul neutru, care este
organismul de certificare, în conformitate cu reglementãrile
în domeniu, pe baza unor proceduri bine definite, stabileºte
conformitatea produsului sau procesului prin emiterea unui
certificat de conformitate.

12.2. Tipuri de certificãri

În activitatea economicã coexistã trei tipuri de certificãri

ºi anume:
1. Certificarea produselor prin intermediul cãreia se
atestã faptul cã proprietãþile unui produs sau ale unui serviciu
sunt conforme cu specificaþiile tehnice.
Certificarea produselor este o activitate caracteristicã
sferei consumului ºi se aplicã cu preponderenþã atunci când
este vorba de produse realizate în serie micã. Astfel,
certificarea este o activitate consideratã absolut necesarã în

169
domeniul reglementat, domeniu care face referire la produsele
care pot fi periculoase pentru sãnãtate, viaþã ºi mediul
înconjurãtor (alimente, medicamente, construcþii) ºi care
necesit㠄a priori” o examinare a caracteristicilor de calitate.
Acest tip de certificare este benefic pentru organizaþiile ce
introduc produse noi pe piaþã ºi care prin intermediul mãrcii
de conformitate conferã încredere cumpãrãtorului. Obþinerea
permisiunii liberei circulaþii a mãrfurilor în spaþiul economic
european sau mondial este condiþionatã de certificarea
conformitãþii produselor cu cerinþele esenþiale (cerinþele de
securitate).
2. Certificarea sistemelor calitãþii
Sistemul calitãþii este definit ca „structurã organizatoricã,
procedurile, procesele ºi resursele necesare pentru
implementarea managementului calitãþii”. Este în fapt cadrul
implementãrii managementului calitãþii.
Certificarea sistemelor calitãþii atestã conformitatea
sistemului de asigurare a calitãþii unei organizaþii sau a unei
pãrþi dintr-o organizaþie cu standardul ISO 9001:2000.
Certificarea sistemelor calitãþii este preponderent
întâlnitã în relaþiile contractuale dintre organizaþii.
Deºi cele douã tipuri de certificare sunt caracterizate de
scopuri ºi metodologii diferite, coexistente acestora la nivelul
unei organizaþii determinã apariþia unor avantaje economice
semnificative. Dacã certificarea sistemului calitãþii reprezintã
o condiþie suficientã pentru a intra pe unele pieþe, pe anumite
pieþe accesul este condiþionat ºi de certificarea produsului.
3. Certificarea personalului prin intermediul cãrora se
atestã competenþa profesioniºtilor faþã de criterii prestabilite.

12.3. Acreditarea

Certificarea este realizatã de organismul de certificare

(organism neutru cu rolul de a furniza o certificare

170
independentã ºi obiectivã, fãrã a se lãsa influenþat de vreun
interes specific), a cãrui competenþã este recunoscutã oficial
prin obþinerea acreditãrii.
Acreditarea reprezint㠄procedura prin care un
organism, reprezentând o autoritate, recunoaºte formal cã
un organism sau o persoanã este competentã sã îndeplineascã
sarcinile specifice”.
Acreditarea tuturor organismelor pe o bazã unitarã este
asiguratã prin aplicarea standardelor EN 45000 elaborate de
Comitetul European de Standardizare ºi Comitetul European
de Standardizare în Electrotehnicã (CENELEC). Aplicarea
acestor standarde este obligatorie în þãrile Uniunii Europene
ºi ale Asociaþiei Europene a Liberului Schimb (AELS) ºi au
fost adoptate ºi în România în 1993 ca standarde naþionale.
Aceste standarde prevãd pentru organismele de
certificare imparþialitate ºi competenþã, precum ºi obligaþia
de a dispune de proceduri documentate ºi mijloacele necesare
pentru certificarea ºi supravegherea respectãrii condiþiilor
certificãrii, rezolvarea recursurilor, retragerea sau anularea
certificatelor acordate.

12.4. Documentele certificãrii

Acþiunea de certificare a produselor ºi serviciilor se

concretizeazã sub forma certificatului de conformitate sau a
unei mãrci de conformitate.
Certificatul de conformitate reprezintã un document
emis pe baza regulilor unui sistem de certificare, ce indicã
existenþa încrederii adecvate cã un produs corespunzãtor
identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu
un alt document normativ1.

1
Legea 68 din oct. 2001 privind evaluarea conformitãþii produselor.

171
 Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcã
protejatã, aplicatã sau emisã pe baza regulilor unui sistem
de certificare, ce indicã existenþa încrederii adecvate cã
produsul/serviciul în cauzã este în conformitate cu un anumit
standard sau cu un alt document normativ.
Licenþe pentru certificare este „documentul prin care
organismul de certificare acordã unei persoane sau unui
organism dreptul de a utiliza certificate sau mãrci de
conformitate pentru produsele sale, în conformitate cu
regulile aferente schemei de certificare.
În þãrile UE ºi AELS se practicã douã tipuri de certificare
a produselor: obligatorie ºi voluntarã.
Certificarea obligatorie se referã la „domeniul regle-
mentat”, iar certificarea voluntarã la „domeniul neregle-
mentat”.
Domeniul reglementat defineºte produsele/serviciile
care cad sub incidenþa unor reglementãri obligatorii ºi anume:
• reglementãri naþionale referitoare la protecþia vieþii,
sãnãtãþii consumatorului, protecþia muncii ºi a mediului
înconjurãtor;
• directivele europene de armonizare privind cerinþele
esenþiale de sãnãtate ºi securitate ale diferitelor categorii de
produse.
În domeniul reglementat procedurile de certificare se
elaboreazã pe baza modulelor standard aprobate prin
Hotãrârea CEE 90/68 din 1990 a CE numitã ºi „Abordarea
globalã a evaluãrii conformitãþii”.
Marcajul „CE” aplicat într-un loc vizibil pe produs este
modul sintetic de a indica în mod fizic cã produsul este
conform cu cerinþele directivei respective. El poate fi
considerat o declaraþie implicitã de conformitate. Autoritãþile
naþionale nu pot opri vânzarea de produse care poartã

172
marcajul CE decât în cazul în care existã motive bine
întemeiate.
Marcajul CE este o marcã de conformitate semnificând
conformitatea cu cerinþele esenþiale prin aplicarea
specificaþiilor tehnice foarte stricte care vizeazã protecþia
utilizatorilor, a consumatorilor ºi a altor pãrþi implicate.
Marcajul CE nu este doar o garanþie pentru standarde minime
de siguranþã sau un permis în faþa autoritãþilor publice la
trecerea frontierei. El nu este menit sã serveascã unor scopuri
comerciale ºi nu reprezintã o marcã de origine.
Marcajul CE este modul sintetic de a indica cã un anumit
produs se presupune a fi conform cu prevederile directivelor
relevante ºi cã, în majoritatea cazurilor, o declaraþie de
conformitate cu cerinþele esenþiale relevante a fost emisã
pentru respectivul produs, cu garanþia producãtorului sau a
reprezentantului acestuia.
Domeniul nereglementat defineºte produsele sau
serviciile pentru care nu existã reglementãri obligatorii ºi
deci nici certificarea nu este obligatorie.
Certificarea voluntarã este folositã în scopul menþinerii
sau cuceririi unor noi pieþe de desfacere „Keymark” este
singura marcã de conformitate voluntarã europeanã pentru
produsele electrotehnice.

12.5. Certificarea în România

Din anul 1998 organismul naþional de acreditare în

domeniul evaluãrii conformitãþii este Asociaþia Reþelei
Naþionale de Acreditare din România – RENAR, persoanã
juridicã de drept privat având statutul de asociaþie
independentã, neguvernamentalã ºi nonprofit. Potrivit
statutului sãu RENAR acrediteazã laboratoare ºi organisme

173
care desfãºoarã activitãþi atât în domeniul reglementat cât ºi
în cel nereglementat.
RENAR este membru de drept al organismului naþional
de standardizare, Asociaþia Românã de Standardizare –
ASRO.
Urmând concepþia partenerilor europeni, în România a
fost introdusã utilizarea certificãrii voluntare ºi obligatorii a
produselor, folosindu-se marca naþionalã de conformitate cu
standardele române.
Se foloseºte marca „SR” pentru certificarea conformitãþii
cu standardele române neobligatorii ºi marca „SR-S” pentru
certificarea conformitãþii cu standardele române obligatorii,
care prevãd reglementãri referitoare la protecþia vieþii ºi
sãnãtãþii consumatorului, precum ºi la protecþia mediului
înconjurãtor.
Mãrcile „SR” ºi „SR-S” sunt înregistrate la Oficiul de
Stat pentru Invenþii ºi Mãrci ºi sunt proprietatea Asociaþiei
de Standardizare.
Acordarea dreptului de utilizare a mãrcii naþionale de
conformitate cu standardele naþionale este atribuitã
organismului naþional de standardizare, Asociaþia de
Standardizare din România, sau dupã caz de organismele de
certificare mandatate de aceasta.

174
Capitolul 13

PROTECÞIA CONSUMATORULUI

Consumatorul, ca purtãtor al cererii de mãrfuri joacã un

rol important în cadrul mecanismului pieþei, constituind în
acelaºi timp elementul de referinþã al tuturor acþiunilor
întreprinse atât de producãtor cât ºi de comerciant.
Dezvoltarea ideii de consumator s-a produs abia dupã
cel de-al doilea rãzboi mondial. Schimbãrile sociale ºi
economice care au intervenit în aceastã perioadã în þãrile
dezvoltate economic, au dus la o reformulare a atitudinilor
faþã de piaþã ºi faþã de societate ºi ca parte a acestui vast
proces, conceptul de consumator a cãpãtat noi conotaþii.
Din perspectiva macroeconomicã, formarea unei atitudini
conºtiente faþã de consumatori îºi are originea în apariþia ºi
menþinerea unei afluenþe de produse ºi strâns legate de
acestea, dezvoltarea unei aºa numite clase de mijloc cu o
putere de cumpãrare ridicatã.
La nivel macroeconomic analiºtii împart cauzele apariþiei
consumatorismului în douã categorii: cauze legate de
practicile de marketing ºi cauze economice ºi sociale.
În prima categorie sunt incluse: nemulþumirile privitoare
la produsele periculoase sau toxice, problema serviciilor
post-achiziþie, ambalarea ºi etichetarea produselor,
garantarea, reclama, defecþiunile produselor.

175
 Cea de-a doua categorie se referã la creºterea rapidã a
preþurilor în condiþii de recesiune economicã, scãderea
nivelului general al calitãþii produselor, creºterea conºtiinþei
sociale.
Se recunoaºte, din ce în ce mai mult, faptul cã
consumatorii joacã un rol decisiv în dezvoltarea pieþei interne,
care nu va funcþiona corect fãrã participarea lor efectivã ºi
activã. Piaþa internã va avea succes numai dacã va fi acceptatã
de cãtre consumatori, deoarece alegerile pe care aceºtia le
fac la nivelul pieþei duc la accelerarea beneficiilor economice
ºi creºterea bunãstãrii întregii societãþi.
Teoria economicã ne dã posibilitatea sã înþelegem locul
pe care îl ocupã ºi rolul pe care-l joacã consumatorul pe piaþã.
Exercitarea funcþiilor consumului ºi în general dezvoltarea
unui sistem de consum în masã, bazat pe producþia ºi
promovarea unui numãr în creºtere de bunuri ºi activitãþi,
prevaleazã în faþa suveranitãþii consumatorului individual.
Se creeazã astfel standarde de comportament, iar
consumatorul pierde controlul asupra procesului de consum.
Implementarea unei politici destinate sã promoveze
interesele ºi drepturile consumatorului este justificatã de
considerente atât de naturã economicã, cât ºi socialã.
Protecþia consumatorului reprezintã un ansamblu de
dispoziþii privind iniþiativa publicã sau privatã, destinat
a asigura ºi a ameliora continuu respectarea intereselor
consumatorilor.

13.1. Problematica protecþiei consumatorului

Încã din 1975, prin adoptarea primei Rezoluþii a

Consiliului European, se recunoºtea cã, în cadrul creãrii
Comunitãþii Europene, o atenþie deosebitã trebuie acordatã

176
nevoilor consumatorilor ºi mai precis dezvoltãrii unei politici
de protecþie ºi de informare a acestora. Au fost adoptate, în
acest sens, directive care reglementau printre altele siguranþa
produselor cosmetice, etichetarea alimentelor, reclamele
false, drepturile consumatorilor în ceea ce priveºte vânzãrile
la domiciliu, vânzãrile pe credit, responsabilitatea pentru
produsele comercializate pe piaþã.
Cel mai important succes al organizaþiei internaþionale
a consumatorilor a fost elaborarea ºi adoptarea în 1985 a
Principiilor Directoare ONU pentru protecþia consumatorilor.
Prin adoptarea acestui document s-au urmãrit
urmãtoarele obiective:
• sã ofere þãrilor membre ONU un model pentru
realizarea unui sistem de protecþie adecvatã a consumatorilor;
• sã faciliteze producerea unor bunuri corespunzãtoare
nevoilor exprimate de consumatori;
• sã încurajeze comportamentul etic al distribuitorilor
de bunuri ºi servicii;
• sã promoveze cooperarea internaþionalã în acest
domeniu;
• sã încurajeze dezvoltarea unei pieþe care sã ofere
consumatorilor o gamã largã de bunuri ºi servicii.
Principiile enumerate în acest document urmãresc
asigurarea condiþiilor care permit realizarea drepturilor
fundamentale ale consumatorilor. Pentru asigurarea acestor
drepturi, guvernele din þãrile membre ONU sunt chemate sã
adopte mãsuri corespunzãtoare, în plan legislativ, în plan
instituþional ºi în plan social.
Principiile directoare se referã la urmãtoarele domenii:
1. Siguranþa în consum. Bunurile achiziþionate pentru
consum nu trebuie sã prezinte pericol pentru sãnãtatea
consumatorilor, utilizate în condiþii normale.

177
 2. Promovarea intereselor economice ale consumatorilor,
aceºtia sã obþinã un beneficiu optim prin utilizarea resurselor
de care dispun.
3. Adoptarea de standarde privind siguranþa în utilizare
ºi calitatea bunurilor de consum.
4. Asigurarea condiþiilor de distribuþie pentru bunurile
de consum esenþiale.
5. Asigurarea posibilitãþilor de compensare a daunelor
suferite de consumatori.
Legislaþia în domeniul protecþiei consumatorului a
început sã se dezvolte însã, abia în 1987, odatã cu adoptarea
Actului Unic care cerea Comisiei Europene sã asigure un
nivel ridicat de protecþie în domeniul sãnãtãþii, siguranþei,
protecþiei mediului înconjurãtor ºi protecþiei consumatorilor,
ca fundament pentru propunerea de înfiinþare a unei legislaþii
comune pentru Piaþa Comunã.
Tratatul Uniunii Europene din 1992 conþine o prevedere
dedicatã protecþiei consumatorilor, al cãrui scop este
impunerea desfacerii de cãtre producãtori ºi distribuitori
numai a unor produse sigure ºi asigurarea cã statele membre
au stabilit structurile necesare de control care sã verifice
respectarea acestor standarde.
Problematica protecþiei consumatorilor nu este pozitivã
numai pentru aceºtia ci ºi pentru producãtori ºi oameni de
afaceri ºi de aceea în aceastã perioadã de dezvoltare a
României ea este una dintre prioritãþi.
Conform Programului Comunitar privind protecþia
consumatorilor, cinci sunt drepturile fundamentale ale
acestora:
1. Dreptul de protecþie a sãnãtãþii ºi siguranþei;
2. Dreptul de protecþie a intereselor economice;
3. Dreptul de a recupera prejudiciile;

178
 4. Dreptul de informare ºi reclamã;
5. Dreptul de reprezentare (dreptul de a fi luat în
considerare).
Politica consumatorului1 trebuie înþeleasã mai mult decât
simpla „protecþie a cumpãrãtorilor” ºi drepturile care rezultã
din relaþiile contractuale. Aceasta implicã toate tipurile de
bunuri – mobile, imobile, materiale, intelectuale –
comercializate pe piaþã, acoperã toþi agenþii economici care
intervin efectiv în producþia/circulaþia bunurilor care ajung
la consumator, indiferent de stadiul circulaþiei acestora –
producãtor, distribuitor, vânzãtor cu amãnuntul, furnizor,
oricare ar fi statutul lor – particular, public sau mixt ºi oricare
ar fi tipul de activitate utilizat, concurenþial sau de monopol.
Politica de protecþie a consumatorului nu trebuie vãzutã
ca simplu component auxiliar al aplicãrii politicii economice
tradiþionale, ca politicã concurenþialã sau politicã a liberului
schimb. Ea este susþinutã de ideea dar ºi de necesitatea de a
promova interesele consumatorilor în faþa puterii partenerilor
sãi economici prin identificarea cerinþelor ºi constrângerilor
specifice consumatorului în sistemul economic.
Politica de protecþie a consumatorului se concentreazã
asupra consumatorului ºi asupra condiþiilor în care acesta îºi
îndeplineºte rolul ºi funcþia sa pe scena economicã. La baza
acesteia se aflã o persoanã cãreia i se garanteazã anumite
drepturi, nu doar siguranþa actului în sine, al consumului,
sau garantarea procesului de neutralizare a defectelor
anumitor bunuri sau deficienþelor anumitor prestãri de
servicii.

1
C. Pãunescu, Marfa ºi globalizarea pieþei, Ed. ASE, Bucureºti,
2004.

179
 13.2. Legislaþia naþionalã privind protecþia consu-
matorului

Din 1990 în þara noastrã au fost elaborate acte legislative

care instituþionalizeazã drepturile consumatorilor ºi în
România.
Cel mai important document este Legea nr. 37 din 2002
care defineºte consumatorul, statueazã drepturile sale,
stabileºte modul de realizare a acestora, organizeazã cadrul
instituþional ºi stabileºte sancþiunile în cazurile unde se
impun.
Conform acestei legi consumator este „persoana fizicã
(sau grup de persoane fizice) care cumpãrã, dobândeºte,
utilizeazã ori consumã produse sau servicii, în afara activitãþii
sale profesionale.
Articolul trei enumerã ºi deci statueazã urmãtoarele
drepturi ale consumatorilor în þara noastrã:
→ de a fi protejaþi împotriva riscului de a achiziþiona
un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea
sã le prejudicieze viaþa, sãnãtatea sau securitatea ori sã
le afecteze drepturile ºi interesele legitime;
→ de a fi informaþi complet, corect ºi precis asupra
caracteristicilor esenþiale ale produselor ºi serviciilor,
astfel încât decizia pe care o adoptã în legãturã cu acestea
sã corespundã cât mai bine nevoilor lor, precum ºi de a fi
educaþi în calitatea lor de consumatori;
→ de a avea acces la pieþe care le asigurã o gamã
variatã de produse ºi servicii de calitate;
→de a fi despãgubiþi pentru calitatea necorespun-
zãtoare a produselor ºi serviciilor, folosind în acest scop
mijloacele prevãzute de lege.
Prioritãþile majore ale protecþiei consumatorului în
perioada actualã se referã la protecþia intereselor acestora în

180
legãturã cu furnizarea serviciilor publice esenþiale, asigurarea
serviciilor financiare care sã vinã în întâmpinarea aºteptãrilor
consumatorilor, facilitarea posibilitãþii consumatorilor de a
beneficia de pe urma oportunitãþilor prezentate de societatea
de informaþii, sprijinirea ºi îmbunãtãþirea consumului în toate
þãrile indiferent de gradul lor de dezvoltare.
Documentele legislative naþionale, destul de numeroase
(peste 100) trebuie aplicate de organismele instituþionale
abilitate.
Aplicarea drepturilor consumatorului rãmâne încã
dependentã de eforturile fãcute la nivel naþional pentru
îmbunãtãþirea accesului la justiþie al consumatorului, în
instanþele naþionale sau în alte structuri de aplicare.
Fiecare organizaþie economicã trebuie sã-ºi coordoneze
astfel activitãþile încât sã respecte dreptul consumatorilor la
informare ºi protecþie, cu scopul creºterii gradului de
satisfacþie a consumatorilor.
Legislaþia în domeniu ºi respectiv legislaþia noastrã
naþionalã urmãreºte prevenirea producerii ºi comercializãrii
unor mãrfuri cu deficienþe sau care nu respectã anumite
standarde de sãnãtate ºi siguranþã, contribuind totodatã la
menþinerea performanþelor calitãþii mãrfurilor, la ameliorarea
dezechilibrului existent pe piaþã între puterea de apreciere,
negociere ºi înþelegere a consumatorului individual, pe de o
parte, ºi cea a producãtorului, distribuitorului, prestatorului
de servicii, pe de altã parte.

13.3. Cadrul instituþional al protecþiei consumatorului

Organismul guvernamental care acþioneazã în domeniul

protecþiei consumatorilor este Autoritatea Naþionalã pentru
Protecþia Consumatorilor care elaboreazã politici în domeniul

181
vizat ºi controleazã aplicarea reglementãrilor din punctul de
vedere al calitãþii ºi securitãþii produselor ºi serviciilor.
ANPC îºi desfãºoarã activitatea prin intermediul celor
42 oficii regionale care au personalitate juridicã ºi sunt
subordonate aparatului central ANPC.
Existã peste 96 proceduri specifice pe produse ºi servicii,
în conformitate cu care se realizeazã controalele.
Autoritatea este condusã de un secretar de stat, pe lângã
care funcþioneazã un colegiu de conducere ca organ
consultativ. Structura organizatoricã este cea prezentatã în
figura 13.1.
În exercitarea atribuþiilor sale la nivel central, Autoritatea
Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor colaboreazã cu
ministerele ºi alte organe de specialitate, dar la nivel local
cu autoritãþile administraþiei locale. Autoritatea are în
subordine Centrul Naþional de Încercãri ºi Expertizã a
Produselor (LAREX) care are 9 filiale teritoriale.
Atribuþiile principale ale Autoritãþii Naþionale pentru
Protecþia Consumatorilor sunt:
• elaborarea de reglementãri în domeniu;
• supravegherea pe piaþã a calitãþii produselor ºi servi-
ciilor;
• informarea ºi educarea consumatorilor;
• sprijinirea tehnico-logisticã a asociaþiilor de consu-
matori;
• soluþionarea reclamaþiilor consumatorilor;
• apãrarea intereselor economice ale consumatorilor;
• participarea la elaborarea contractelor, mai ales în
cazul serviciilor cu caracter de monopol (telefonie, gaze
naturale, energie electricã, energie termicã, apã).
Mãsurile pe care le dispune ANPC sunt:
• oprirea temporarã sau definitivã a comercializãrii, a
importului sau a fabricaþiei produsului sau a prestãrii
serviciului;

182
 • retragerea de pe piaþã sau de la consumatori a
produselor periculoase;
• distrugerea produselor oprite definitiv de la
comercializare;
• suspendarea autorizaþiei de funcþionare.
Oficiile teritoriale (judeþene) acþioneazã prin intermediul
inspectorilor la orice reclamaþie primitã. Totodatã ele îºi
propun anual obiective bazate pe cunoaºterea temeinicã a
mediului economic în care-ºi desfãºoarã activitatea.
Cele mai importante obiective sunt legate mai ales de
siguranþa ºi sãnãtatea produselor comercializate pe pieþele
pe care le supravegheazã.

Preºedinte
(secretar de stat)

Cabinet
Oficii Laboratoare
teritoriale LAREX

Serviciul Serviciul audit

juridic intern

Secretar general

Direcþia control ºi Direcþia strategii, Direcþia

supravegherea pieþei parteneriat, armonizãri economicã ºi
legislative europene. resurse umane
Relaþii cu mass-media

Figura 13.1. Structura organizatoricã a Autoritãþii Naþionale pentru

Protecþia Consumatorilor.

183
 Consiliile Consultative pentru Protecþia Consumatorilor
sunt organizate la nivel central, judeþean, orãºenesc ºi
comunal.
La nivel central, în acest Consiliu sunt reprezentanþi:
ANPC, asociaþiile pentru protecþia consumatorilor, ministere
ºi alte structuri centrale cu atribuþii în domeniu, organizaþiile
patronale.
La nivelele inferioare sunt reprezentate organizaþiile cu
nivelul respectiv de funcþionare conduse de prefect sau
primari.
Asociaþia pentru protecþia consumatorilor (APC) este o
organizaþie non-profit, neguvernamentalã, apoliticã, care
urmãreºte sã promoveze interesele consumatorilor în cadrul
economiei de piaþã din România, în conformitate cu
reglementãrile româneºti de profil, cu directivele Uniunii
Europene ºi cu principiile directoare pentru protecþia
consumatorilor ale ONU.
Conform statutului sãu APC are scopul de a apãra ºi
promova drepturile consumatorilor individuali în spiritul
Principiilor Directoare ONU prin:
n influenþare legislativã ºi administrativã;
n implicare în procesul de luare a deciziilor care pot
afecta interesele consumatorilor, la nivelul administraþiei
centrale ºi locale;
n educarea consumatorilor prin presã ºi acþiuni proprii;
n rezolvarea reclamaþiilor consumatorilor;
n acordarea de asistenþã juridicã membrilor APC afectaþi
în interesele lor de consumatori.
Serviciile pentru public oferite de APC constau în:
consilierea consumatorilor pentru obþinerea despãgubirii,
medierea conflictelor dintre consumatori ºi agenþi economici,
informarea consumatorilor prin diverse publicaþii.

184
 Interesele consumatorilor în cadrul proceselor economice
sunt încã situate într-un plan secundar, în pofida progreselor
înregistrate pe plan legislativ ºi instituþional.
Deºi oferta abundentã de produse este un câºtig relativ
recent al dezvoltãrii economice, suveranitatea
consumatorului nu este încã o „sintagmã practicã”, aceºtia
fiind încã prea puþin conºtienþi de rolul lor în circuitul
economic.

185
 BIBLIOGRAFIE

01. Atanase I., Atanase Anca – Principiile ºi posibilitãþile standardizãrii

serviciilor. În vol. „Calitate ºi dezvoltare durabilã”, ASE, Bucureºti,
2002.
02. Bojin Emil – „Consumatorii ºi dezvoltarea durabil㔠în vol.
„Calitate ºi dezvoltare durabilã”, ASE, Bucureºti, 2002.
03. Brakhahu Wilhem, Ulrike Vogt – ISO 9000 pentru servicii,
Ed. Tehnicã, Bucureºti, 1998.
04. Dima D., Pamfile R., Procopie R. – Mãrfurile alimentare în comerþul
internaþional, Ed. Economicã, Bucureºti, 2000.
05. Diaconescu I. – Bazele Merceologiei II, Ed. Uranus, Bucureºti, 2005.
06. Olaru M., Pamfile R. º.a. – Fundamentele ºtiinþei mãrfurilor,
Ed. Economicã, Bucureºti, 2005.
07. Olaru M. – Managementul calitãþii, Ed. Economicã, Bucureºti, 2000.
08. Pãunescu C. – Marfa ºi globalizarea pieþei, Ed. ASE, Bucureºti,
2004.
09. Schileru I. – ªtiinþa mãrfurilor în România. Premize ºi evoluþie,
Ed. Qlassrom, Bucureºti, 2001.
10. Sârbu R. – Expertiza merceologicã, Ed. Oscar Print, Bucureºti, 2000.
11. Stãnescu D. – Bazele merceologiei, Ed. Oscar Print, Bucureºti, 2007.
12. Voicu Ioana – Etichetarea alimentelor în spaþiul european, Ed. Bren,
Piteºti, 2003.
13. Voicu Oana – Particularitãþile ambalãrii moderne a mãrfurilor,
Ed. Tiparg, Piteºti, 2001.

186