Ce răsună ? ce s’aude ?

Ce glas dulce românesc ?

Ce flăcăi că bradul verde,
Ochii noștrii îi uimesc ?
Sânt Olteni, scăparea noastră
Bucurați-vă Ieșeni !
Voi cu inima creștină,
Cumpărați de la Olteni.

Oltul falnic prin copii-și

Zice Prutului scârbit:
– Dulce frate, fii în pace,
Steaua ta a răsărit! …
La cel glas de mângâiere
Geme sufletu ‘n dușmani ;
Voi cu inima creștină,
Nici un ac de la Jidani !

Mică e lumină încă !

Dar credința ‘n Cel de sus,
În părintele dreptății,
Și ‘ntunericu-i răpus !
Soarele frumos luci-vă …
Bucurați-vă Ieșeni !
Voi cu inima creștină,
Cumpărați de le Olteni !

Iazmele otrăvitoare,
Duhul rău și necurat,
Vai ! Destul ne-au supt puterea
Și vieața ne-au secat.
De pe ochii voștri rupeți
Pânza ‘ntinsă de dușmani !
Voi cu inima creștină,
Nici un ac de la Jidani !

Frații certe-se ‘ntre dânșii,

Fiii cu părinții lor !
Da blăstăm cu foc s’ajungă
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S’ar uita la cei Munteni !
Ascultați Români cuvântu-mi :
Cumpărați de la Olteni !
Și atunci viața noastră
Precum răul cristalin
Se va scurge limpezită
De otravă și venin.
Morții noștri n’or mai plânge
Sub calcae de dușmani.
Sus dar inimile voastre
Nici un ac de la Jidani !