Sunteți pe pagina 1din 301

CUVÂNT ÎNAINTE

NOTA Lucrarea pe care dl Augustin Ungureanu o prezintă sub titlul „Drept penai, Partea
generală" n-ar fi trebuit în mod obişnuit, să fie însoţită de un cuvânt înainte. Ea se
recomandă cu suficienţă prin conţinutul ei — avem în vedere modul de explicare a
instituţiilor juridico-penale, sistematizarea judicioasă a materiei, exemplificările abun-
dente şi pertinente, informaţia valoroasă şi recentă pe care o cuprinde, ca şi prin forma
Prezenta lucrare apare cu oarecare întârzie ei, adică prin stilul adecvat, clar şi curgător al lucrării, ceea ce uşurează enorm înţelegerea
prevăzut, deoarece au fost aşteptate noile reglemente textului şi urmărirea sistemului de idei al autorului.
întrucât aceste noi reglementări n-au fost în. Dacă autorul a recurs totuşi la această soluţie a făcut-q, credem, (nu ne bazăm pe
prezent, înţelegem să tipărim această lucrare elab nici o confidenţă din partea sa) mai mult din timiditate şi modestie sau poate şi pentru
a da editorului bucureştean (autorul fiind din Bacău) o anumită certitudine că investiţia
mentărilor în vigoare la data de 30 noiembrie 1994
sa nu va fi în zadar.
Cerem scuze cititorilor pentru întârzierea apar Oricare ar fi fost însă aceste motive, eu nu pot dacât să mă bucur pentru că îmi oferă
prilejul să prezint cititorilor o personalitate de frunte a vieţii noastre juridice.
Domnul Augustin Ungureanu face parte din pleiada de judecători excepţionali de
care dispune justiţia română, slujitori devotaţi care se dăruiesc cu pasiune şi talent
profesiei pe care o exercită cu o înaltă conştiinţă a datoriei.
Profesionist de elită, domnul Augustin Ungureanu s-a relevat nu numai prin
pregătirea sa teoretică remarcabilă, dar şi prin capacitatea de a aplica cu curaj şi eficient
aceste cunoştinţe la speţele judecate, ridicând la un înalt nivel actul de justiţie.
Atras de timpuriu de problematica teoretică a dreptului penal, dl Augustin Un-
gureanu s-a remarcat, de asemenea, în presa juridică prin profunzimea gândirii, claritatea
şi vigoarea argumentaţiei, prin soluţiile teoretice sugerate. De aici până la dorinţa de a
se manifesta şi pe plan didactic nu mai era decât un pas. Acest pas 1-a condus şi la
elaborarea lucrării de faţă, în care regăsim toate calităţile pe care le-am admirat la autor.
Aceeaşi profunzime şi claritate a argumentaţiei, aceeaşi strânsă îmbinare a teoriei cu
practica pe fondul unei informaţii bogate şi judicios folosite din literatura juridică penală
română.
Ne bucurăm din suflet de reuşita autorului, cu asemenea însuşiri n-ar putea transmite decât valori de excepţie.
fără ca aceasta să ne surprindă. O personalitate

Dr. George Antoniu


Institutul de cercetări juridice
Prescurtări folosite în cuprinsul lucrării ^ P.T.S. —Plenul Tribunalului Suprem
,__- R.1 — V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în matt
B. Of. —Buletinul Oficial al jg pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977
R.S.R. ,__- R.2 — V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în matt
Cp. — Codul penal (ă pe anii 1976-1980, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1992
C. pr. pen. — Codul de procedură penală ,__- R.3 —V. Papadopol, St. Daneş, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie per
__Col. pen. — Colegiu] penal al Tribunalului Suprem (până în 1969) 1ji 1981-1985, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
__ C. D. — Colecţie de decizii ale Tribunalului Suprem 1
__^ R.D. — Revista „Dreptul". ♦
CPCA-PG — T. Vasiliu, G. Antoniu, St. Daneş, Gh. Dărângă, D. Lucinescu, V. ,—- R.R.D. — Revista Română de Drept
Papad ve;l, D. Popescu, V. Rămureanu, Codul penal al R.S.R., comentat şi adnotat, .—-- S.C.J. — Revista de Studii şi Cercetări Juridice
Partea gent v.& ştiinţifică, Bucureşti, 1972 ^^ s. mii. — secţia militară a Tribunalului Suprem
'___d. — decizie .—- s. p. — secţia penală
__. D. — Decret —,- st p. — sentinţa penală
__, d. î. — decizie de îndrumare _^ T. j. — Tribunalul judeţean
^ d. p. — decizie penală ,jt*-&3H.B. — Tribunalul municipal Bucureşti
__, D. I____Decret-lege , —^T. S. — Tribunalul Suprem
^, E.T.1 — V. Dongoroz, S. Kahane; I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R.M. .__- T. r. — Tribunalul regional
Stai
^ţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală; Voi. 1, Editura
Academiei R.!
C$ti, 1969
'^_ E.T.2 — V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R.M.
Star
^g^a, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, Voi. 11,
Edi
^rţiiei R.S.R., Bucureşti, 1970
^ J. — Judecătorie
^, J. N. — Revista „Justiţia Nouă"
_,__L. — Lege
/__,L.P. — Revista „Legalitatea Populară"
/__< M. Of. — Monitorul Oficial al României
^-^P.J.P.1 — G. Antoniu, C. Bulai, R.M. Stănoiu, A. Filipaş, C. Mitrache,
V.Papado
..jş^nu, Practica judiciară penală, Volumul 1, Partea generală (art. 1-51 Cod penal),
Edit
Ljfiiei R.S.R., Bucureşti, 1988
^_- P.J.P.2 — aceiaşi autori, Practica judiciară penală, Volumul 11, Partea generală (art.
52-
-epal), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990

,
TITLU 1 — NOŢIUNI GENERALE INTRODUCTIVE făplgle ce constituie infracţiuni, sancţiunile corespunzătoare lor, precum şi condiţiile
de
în acest titlu ne vom referi la dreptul penal ca ramură a sistemului aplicare şi executare a acestora". ~ \ ~
dreptului român şi ca ştiinţă, la corelaţia dintre dreptul penal şi ştiinţa dreptului într-o altă opinie s-a susţinut că dreptul penal este un sistem de norme juridice
penal cu celelalte ramuri de drept şi, respectiv, ştiinţe juridice, precum şi la care> reglementează relaţiile de apărare socială, prin interzicerea (ca infracţiuni), sub
principiile fundamentale ale dreptului penal român. sancţiuni specifice (pedepse), a acţiunilor sau omisiunilor periculoase pentru valorile
sociale din România, în scopul apărării acestor valori, fie pe calea prevenirii
infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor faţă de persoanele care le săvârşesc.
CAPITOLUL I. — Dreptul penal ca ramură a sistemului de într-o altă opinie , s-a arătat că „dreptul penal (legislaţia penală) ca ramură a
drept românesc sistemului de drept român, este format din totalitatea normelor juridice, cu ajutorul
cărora se apără împotriva infracţiunilor şi faptelor prevăzute „de legea penală,
Secţiunea I. — Noţiunea, necesitatea, obiectul România şi întreaga ordine de drept, prin aplicarea pedepselor şi a altor măsuri penale
persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunilor sau care au comis fapte prevăzute de
şi scopul dreptului penal
legea penală chiar fără vinovăţie".
român în literatura juridică străină4, dreptul penal a fost definit ca:
1. — Noţiunea dreptului penal român — un ansamblu de legi care reglementează într-o ţară exerciţiul represiunii de
în literatura juridică, română şi străină, s-au formulat diverse definiţii ale către stat;
dreptului penal. Vom reda unele dintre acestea, pentru ca în final să formulăm o — un ansamblu de legi care reglementează reacţia statului contra infractorilor şi
definiţie proprie. delincvenţilor şi care traduc în norme obligatorii soluţiile pozitive aplicate de fiecare
într-o opinie1 s-a arătat că „dreptul rjenaL_ jca_ ramură a sistemului de naţiune problemei infracţionale;
drept, —ramură a dreptului care are ca obiect prevenirea prin ameninţare şi, la nevoie,
reprezintă un ansamblu de normejuridice care reglementează relaţiile sociale ce reprimarea, prin aplicarea diferitelor mijloace, a acţiunilor sau omisiunilor de natură a
iau tulbura ordinea socială;
naştere în acţiunea de prevenire şi comhatexe..a !iv?far.ţjnn'aUtăţii, norme care ramură a dreptului având ca obiect studiul incriminării şi represiunii de către
determină stat a acţiunilor de natură a crea o tulburare în societate;
5
— un ansamblu de norme de conduită, sancţionate prin intermediul norme impuse prin forţa de constrângere a statului;
mijlocului specific al pedepsei şi considerate ca norme derivate şi secundare; — normele juridice penale reglementează raporturi sociale ce se nasc între
— ca ansamblu de reguli juridice care organizează aplicarea de către stat a stat (prin organele sale judiciare) şi cetăţeni în legătură cu apărarea unor valori
pedepselor şi măsurilor care sancţionează infracţiunile. sociale importante, arătate în art. 1 din Codul penal ;
în raport de stadiul legislativ actual, considerăm că dreptul penal român este o — apărarea valorilor sociale are loc prin incriminarea unor fapte ca
ramură a sistemului de drept românesc, alcătuită din totalitatea normelor juridice infracţiuni, prin stabilirea sancţiunilor (pedepse şi alte măsuri de drept penal)
care reglementează relaţiile sociale ce se nasc în acţiunea statului pentru aplicabile în cazul săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală şi prin
apărarea României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, reglementarea condiţiilor de aplicare şi executare a sancţiunilor stabilite.
proprietatea sub orice formă, persoana cu drepturile şi libertăţile sale 2. — Necesitatea dreptului penal
fundamentale, precum şi întreaga ordine de drept, prin incrimarea unor fapte ca Necesitatea-dreptAilui p&nal,-*4egislaţiei penale este dictată de existenţa
infracţiuni, stabilirea sancţiunilor aplicabile, a condiţiilor de aplicare şi crimi-alităţii în decursul întregii istorii a omenirii, aceasta manifestându-se
executare a acestora. ' într-o amploare iferită de la o perioadă la alta şi de la o ţară la alta, ceea ce a
Din definiţia arătată rezultă că: atras reacţia societăţii, daptată structurii, formelor şi dinamicii
— dreptul penal este o ramură distinctă a sistemului de drept; criminalităţii.
— dreptul penal este un ansamblu, o totalitate de norme juridice, adică în literatura juridică se vorbeşte de următoarele forme ale criminalităţii:
— criminalitatea reală, care reprezintă totalitatea infracţiunilor săvârşite infracţiunile nedescoperite, cele insuficient dovedite şi cele pentru care este
într-o necesară
societate, într-o anumită perioadă; plângerea prealabilă a persoanei vătămate iar aceasta nu a fost făcută, s-a retras
< — criminalitatea legală sau judiciară, care reprezintă totalitatea ori s-au
infracţiunilor împăcat părţile), este singura certă care se are în vedere la analiza evoluţiei
\ stabilite prin hotărâri judecă toreştiră*iase definitive; f ]'&£& QodtJ fenomenului
• — criminalitatea $$^d$&«ffeTeferă la totalitatea Infracţiunilor cu care infracţional, în raport cu care este adaptată şi legislaţia'penală^/
organele
de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti, după.caz, au fost investite *
pentru ^Criminalitatea este privită atât sub aspectul infracţiunilor, a activităţii
cercetare sau judecare. "— CUÂI OM. ■ UI A<C\.' ilicite, cât şi a infractorilor, a periculozităţii sociale atât a infracţiunilor cât şi a
£^ Sfera de cuprindere şi semnificaţia perttru dreptul penal este diferită a infractorilor. Prin lege trebuie stabilite faptele care constituie infracţiuni şi
celor trei forme de criminalitate şi anume: criminalitatea reală este cea mai sancţiunile aplicabile, în mod gradat si diferenţiat, în funcţie de pericolul
cuprinzătoare, dar nu este cunoscută nici o dată în întregul ei, multe din social abstract, generic al faptei şi făptuitorului.
infracţiunile săvârşite rămânând nedescoperite sau nereclamate, motiv pentru Orice infracţiune, constituind un act antisocial, Cere, din punct de vedere
care nu prezintă importanţă pentru evoluţia dreptului penaj/criminalitatea juridic, pedepsirea celui vinovat, iar, din punct de vedere social, cere adoptarea
aparentă cuprinde şi fapte reclamate sau cu care organele judiciare se unor măsuri care să prevină săvârşirea unor noi infracţiuni de către aceeaşi
sesizează din oficiu care, în final, se constată că nu există ori nu constituie persoană (prevenţia specială), cât şi de către alte persoane predispuse a săvârşi
infracţiuni, motiv pentru care nu reflectă evoluţia fenomenului infracţional infracţiuni (prevenţia generală).
real, având semnificaţie doar pentru analiza activităţii organelor . Pentru realizarea prevenirii săvârşirii infracţiunilor trebuie cunoscute şi
judiciare/criminalitatea legală, deşi nu cuprinde totalitatea infracţiunilor cauzele acestora care sunt de două feluri:
săvârşite (rămânând în afara acesteia —cauze endogene, care ţin de persoană, de individ şi care pot fi înăscute
(exemplu, ereditate patologică sub aspect fizic sau psihic, anomalii
cromozomice etc.) sau dobândite în mod voluntar (exemplu, alcoolismul,
folosirea stupefiantelor etc.) ori involuntar (exemplu, transformările fizice şi
psihice de la vârsta pubertăţii sau a bătrâneţii);
— cauze exogene, care se referă la mediu] în care trăieşte individul şi
anume: mediul fizic (aşezarea geografică, clima, anotimpurile etc), mediul
economic (varietatea situaţiei economice de la o ţară la alta sau de la o regiune
la alta, survenirea unor perioade cu dificultăţi economice etc), mediul familial
(în care se formează personalitatea individului, educaţia primară şi afectivă) şi
mediul social care pune individul în contact cu alte persoane (şcoală, loc de
muncă, asociaţii, cerc de cunoştinţe şi prieteni etc).
Fiecare stat urmăreşte să desfăşoare o activitate de prevenire şi
combatere a infracţiunilor cât mai eficientă prin aşa-zisa politică penală care
înseamnă ansamblul măsurilor şi mijloacelor de prevenire şi combatere a
fenomenului infracţional pe baza unei anumite concepţii despre fenomenul
infracţional şi ţinând seama de cauzele şi condiţiile care îl generează sau
favorizează, j
Dreptul penal este tocmai un instrurrTelvt al politicii penale a statului care,
prin legi
penale, stabileşte care fapte sunt considerate infracţiuni la un moment dat, cei tentaţ/!& săvârşi astfel de fapte. Apoi, prin aplicarea pedepselor celor care au
având o săvârşit infracţiuni se realizează atât prevenţia specială cât şi cea generală.
anumită periculozitate socială, cum şi care trebuie să fie sancţiunile penale In concluzie, existenţa dreptului penal este justificată de existenţa
(pedepse şi fenomenului\ infracţional, împotriva căruia statul trebuie să desfăşoare o
alte măsuri), ca mijloace de constrângere şi reeducare; proporţionale cu complexă activitate preven- \ tivă şi represivă, dreptul penal fiind unul din
gravitatea mijloacele de maximă eficienţă în realizarea acestei acţiuni.
faptelor incriminate. ,. 3. — Obiectul dreptului penal i—Obiectul specilic ue reglementare a
Prin însăşi incriminarea unor fapte ca infracţiuni, sancţionate cu pedepse dreptului penal îl constituie relaţiile sociale ce se nasc între stat şi infractor prin
corespunzătoare se realizează un avertisment, o prevenire generală pentru toţi săvârşirea unei infracţiuni, în vederea tragerii la
6 7
răspundere penală a celor care au încălcat normele penale şi a obligării lor la a. — Caracterul autonom al dreptului penal este dat de faptul că are un obiect
suportarea tuturor consecinţelor juridice născute din fapta penală săvârşită. propriu, specific de reglementare (relaţiile sociale care iau naştere în activitatea de
Relaţiile sociale reglementate de dreptul penal pot fi de două feluri: relaţii prevenire şi combatere a fenomenului infracţional) şi un conţinut propriu format din
sociale de conformare, care iau naştere în momentul adoptării legii penale între stat ansamblul normelor care constituie conduita în vederea apărării valorilor 1 sociale,
şi toţi membrii societăţii, având drept conţinut dreptul statului de a pretinde o prin
anumită conduită membrilor societăţii (abţinerea de la săvârşirea anumitor activităţi norme prohibitive (de a se abţine de la săvârşirea unei fapte) cum şi prin norme
ilicite sau obligaţia de a îndeplini anumite activităţi) şi, corelativ, obligaţia membrilor onerative
societăţii de a se supune dispoziţiilor legii penale şi relaţii sociale de conflict, care
(de a face anumite activităţi).
iau naştere atunci când unii membri ai societăţii încalcă normele penale
Caracterul autonom al dreptului penal român rezultă din faptul că:
prinsăvârşirea unor infracţiuni. Când sunt respectate normele penale se realizează
— acesta cuprinde un sistem propriu de principii şi instituţii juridice;
raporturi juridice penale de conformare (de cooperare), care sunt marea majoritate a
raporturilor dintr-o societate, iar atunci cânt sunt încălcate normele penale iau naştere — are un sistem propriu de interpretare şi aplicare a legii, respectiv al unor
raporturi juridice penale conflictuale (de contradicţie), al căror conţinut îl constituie concepte extrapenale, cu conţinut şi sens penal (spre exemplu, noţiunea de funcţionar
dreptul statului, prin organele sale, de a trage la răspundere penală pe cel care a public);
încălcat legea penală,prin aplicarea sancţiunii prevăzută de aceasta şi, cotelativ, — din întreaga reglementare privitoare la pedeapsă, rezultă nu numai obli
obligaţia celui care a săvârşit infracţiunea de a răspunde penal, respectiv de a suporta gativitatea aplicării ei, ci şi a analizării personalităţii infractorului, în cadrul indivi
aplicarea şi executarea pedepsei. dualizării pedepsei ca natură, durată şi modalitate de executare,
4. — Scopul dreptului penal b. — Caracterul public al dreptului penal, rezultă din aceea că relaţiile pe cate
Scopul dreptului penal sau al legii penale este cel arătat în art. 1 din Codul le
penal, modificat implicit prin Constituţia României din 1991, potrivit căruia „Legea reglementează se stabilesc între stat, ca purtător al autorităţii, singurul în drept să
penală apără împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa şi 8
unitatea statului, proprietatea, persoana şi drepturile acesteia, precum şi întreaga
ordine de drept".
Scopul arătat pune în evidenţă caracterul social-politic al dreptului penal, acesta
apărând cele mai importante valori sociale, considerate ca atare, de către stat, la un
moment dat. ( ■ .

Secţiunea II. — Caracteristicile dreptului penal român


Dreptul penal român este un drept autonom, este o ramură a dreptului public şi
este unitar.
exercite constrângerea în cazul săvârşirii unor infracţiuni, şi persoanele fizice, Codului penal sau în legi speciale cu dispoziţii penale, care pot rămâne în fază de
respectiv infractorii, care sunt destinatarii normelor juridice penale. tentativă pedepsibilă (exemplu, furt), care pot fi săvârşite cu participarea unor
în alte ramuri de drept (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul comercial etc.) se coautori, instigatori sau complici (exemplu, omorul), care pot fi infracţiuni
reglementează relaţiile dintre persoane private, motiv pentru care sunt ramuri ale concurente (exemplu, concursul de fals intelectual, uz de fals şi delapidare sau
dreptului privat. * / înşelăciune etc), sau pot fi unul din cei doi termeni ai recidivei.
Indiferent dacă unele infracţiuni sunt îndreptate direct împotriva statului Relaţiile speciale care formează obiectul dreptului penal sunt reglementate de
(trădare cele două categorii de norme penale, generale şi speciale, printr-o acţiune concordantă
de patrie, complot etc), împotriva bunei funcţionări a organelor statului (abuz în şi convergentă, care nu permite autonomizarea lor în două subramuri distincte ale
serviciu, luare de mită, purtare abuzivă, neglijenţă în serviciu etc.) sau dacă lezează drep-. tului penal, chiar dacă există o varietate deosebită a domeniilor în care au loc
drepturile sau interesele legitime ale unor persoane (omor, vătămare corporală, reglementările (exemplu, circulaţia pe drumurile publice, protecţia muncii, regimul
calom vamal, silvicultura, comerţul etc).
nie, şantaj, viol), raportul juridic de drept penal se stabileşte, nu între persoana
direct Secţiunea III. — Legăturile dreptului penal român cu pite ramuri de drept
prejudiciată prin infracţiune, ci între stat şi infractor, deoarece numai statul are
' Păstrându-şi caracterul autonom, dreptul penal român are strânse legături cu
dreptul
celelalte ramuri ale sistemului dreptului român şi anume:
de a aplica sancţiuni de drept penal. Acţiunea penală pentru tragerea la răspundere
a. — Cu dreptul constituţional, dreptul penal are multiple legături, deoarece
penală a infractorului este de ordine publică, aparţinând statului, care o exercită prin
dreptul
intermediul organelor sale competente. .
constituţional consacră principii fundamentale, instituţii juridice, drepturi şi libertăţi
c. —Caracterulunitar al dreptului penal român rezultă din strânsa conexiune' ce fundamentale ale persoanelor, care stau la baza reglementărilor dreptului penal, ftşa,
există între normele sale generale (cuprinse, de regulă, în partea generală a Codului spre exemplu:
penal) şi normele speciale (cuprinse în partea specială a Codului penal şi în legi
speciale cu dispoziţii penale), normele generale putându-se aplica numai prin ~^*
intermediul normelor speciale. Din această cauză, dreptul penal este unul singur, V — în art. 22 din Constituţia României din 1991 "este prevăzut „dreptul la viaţă
neputând fi divizat în două ramuri distincte de drept, una de drept penal general şi şi la integritatea fizică şi psihică" pentru toţi membrii societăţii, iar în legislaţia
alta de drept penal special, în funcţie de cele două categorii de norme penale. penală sunt
Astfel, normele generale privitoare la tentativă, la concursul de infracţiuni, la" 9
recidivă, etc. au în vedere tipuri de infracţiuni prevăzute în partea specială a
reglementate infracţiunile contra vieţii (omor, omor calificat, omor deosebit de ■
grav etc), infracţiuni contra integrităţii corporale şi a sănătăţii (lovirea şi alte — în art. 27 din Constituţie este prevăzută inviolabilitatea domiciliului, iar
violenţe, vătămarea corporală etc), infracţiuni contra torturii (art. 267 1 C. pen.) în Codul penal este incriminată infracţiunea de violare a domiciliului (art.
ş.a.; 192);
—în art. 23 alin. 1 din Constituţie este prevăzută inviolalibitatea libertăţii — în art. 39 din Constituţie se prevede interzicerea muncii forţate,
in căreja îi
dividuale şi siguranţa persoanei, iar, corelativ, în Codul penal sunt incriminate corespunde, în Codul penal, incriminarea infracţiunii de supunere la muncă
infracţiuni forţată sau
' ca lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189), sclavia (art. 190), viol (art. 197), obligatorie (art. 191);
arestarea nelegală şi cercetare abuzivă (art. 266), ş.a.; — în art. 41 din Constituţie este înscrisă protecţia proprietăţii private, iar
— în art. 27 din Constituţie este prevăzută inviolabilitatea secretului în Codul
corespondenţei, căreia îi corespunde, în Codul penal, infracţiunea de violare a penal sunt incriminate infracţiuni contra patrimoniului, cum sunt furtul (art.
secretului corespondenţei (art. 195); ^ ' 208), furtul
calificat (art: 209), tâlhăria (art. 211), înşelăciunea (art. 215), ş.a.; . infracţiuni
Pot fi date şi alte numeroase asemenea exemple. contra familiei (exemplu, bigamia, adulterul, abandonul de familie, etc).
b. — Cu dreptul procesual penal, dreptul penal are legături organice şi
funcţionale,
fiecare dintre cele două ramuri de drept condiţionându-se reciproc. Astfel, dreptul
penal,
căruia i se mai spune şi „drept penal material", determină, prin normele sale,
faptele ce,
constituie infracţiuni, sancţiunile corespunzătoare, acestora, precum şi
condiţiile de
aplicare şi executare a sancţiunilor, însă descoperirea infracţiunilor, identificarea
infrac-,
torilor, dovedirea vinovăţiei lor şi aplicarea sancţiunilor de drept penal nu se pot
face:
decât prin intermediul organelor judiciare care acţionează potrivit competenţei
şi în
formele prevăzute de dreptul procesual penal.
Raportul juridic conflictual de drept penal, care se naşte între stat şi
infractor prin săvârşirea unei infracţiuni se precizează şi definitivează prin
intermediul raportului juridic de drept procesual penal, numai astfel ajungându-
se la aplicarea sancţiunilor de drept penal celui care a săvârşit infracţiunea.
Unele prevederi ale dreptului penal (exemplu, cele referitoare la amnistie,
plângerea prealabilă etc.) au o alcătuire mixtă, cuprinzând atât norme de drept
penal, cât şi norme de drept procesual penal.
c. — Cu dreptul administrativ, dreptul penal are strânse legături deoarece
dreptul
penal reglementează infracţiunile prin care se aduc atingeri activităţii organelor
de stat'
— inclusiv cele administrative — sau altor activităţi reglementate prin lege
(exemplu,
abuzul în serviciu contra intereselor publice, neglijenţa în serviciu, luare de mită,
purtare
abuzivă etc.) sau prin incriminarea infracţiunilor contra autorităţii (exemplu,
ultrajul,
uzurparea de calităţi oficiale, etc).
d. — Cu dreptul civil, dreptul penal are legături deoarece reglementarea
dreptului
de proprietate din dreptul civil este garantată şi prin incriminarea infracţiunilor
contra
patrimoniului.
e. — Cu dreptul familiei, dreptul penal are legături deoarece incriminează
f. — Cu dreptul muncii, dreptul penal are legături deoarece incriminează 1. _ Vezi, Măria Zolyneak, Drept penal, Partea generală (1), Editura
infracţiuni Fundaţiei „Chemarea", Iaşi, 1992, p. 5;
contra protecţiei muncii şi tehnica securităţii muncii (prin legea nr. 5/1965). 2. _ Vezi, Constantin Bulai, Drept penal, Partea generală, Universitatea
g. — Cu dreptul comercial, dreptul penal are legături deorece incriminează Bucureşti,
in 1987, p. 5;
fracţiuni privitoare la activitatea societăţilor comerciale înscrise în art. 194-209 din 3. — Vezi, Matei Basarab, Drept penal, Partea genereală, Editura
Legea Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983; p. 9;
nr. 31/1990, art. 45 din Legea nr. 26/1990, ş.a. . 4. — Vezi, M. Zolyneak, menţionate în op. cit. p. 6-7;
Asemenea legături există între dreptul penal şi celelalte ramuri ale dreptului 5. — Prevederile art. 1 din Codul penal apar modificate implicit prin art. 1
(drep alin. 1 din Constituţia României din 1991 în care se arată că „România este un
tul financiar, dreptul procesual civil, etc). -------- stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil", cum şi prin art. 41 şi
* 135 din aceeaşi Constituţie prin care este apărată proprietatea, în mod egal,
indiferent de forma acesteia.
Note de trimitere:
10 11

CAPITOLUL II. — Ştiinţa dreptului penal român — alte aspecte care nu-şi găsesc o reflectare expresă în legea penală dar au o
strânsă legătură cu aceasta, cum sunt: izvoarele dreptului penal, interpretarea
1. — Definiţie legii penale, noţiunea de normă penală, noţiunea generală de conţinut al
infracţiunii, raportul de cauzalitate în dreptul penal, ş.a.
Ştiinţa dreptului penal român este o ramură a ştiinţelor juridice şi reprezintă
Odată cu examinarea fiecărei reglementări sau instituţii de drept penal,
un sistem de cunoştinţe exprimate în concepte, definiţii, teorii, principii, dezvoltări
ştiinţă dreptului penal poate face referiri la evoluţia istorică a reglementării
teoretice privitoare la dreptul penal ca ramură a sistemului dreptului român. respective, sugerând chiar modificarea unor norme de drept penal, poate face
De regulă, ştiinţa dreptului penal este desemnată prin aceeaşi denumire de referiri la dreptul penal al altor ţări pentru a vedea eventuale n|odele superioare
„Drept penal", ceea ce nu însemnează că ştiinţa dreptului penal se confundă cu de reglementate, bune de urmat, etc. Ştiinţa dreptului penal constituie un
dreptul penal. îndrumar de valoare în activitatea organelor judiciare care aplică legile penale,
2. — Obiectul ştiinţei dreptului penal motiv pentru care, în analiza fiecărei instituţii de drept penal în parte, ştiinţa
Obiectul ştiinţei dreptului penal este format din normele juridice penale, dreptului penal trebuie să facă un examen teoretic al practicii judiciare pentru a
instituţii! juridice penale şi toate reglementările care alcătuiesc dreptul penal, constata felul cum au fost interpretate dispoziţiile penale, iar când rezolvările
supuse cercetăn ştiinţifice şi anume: date nu sunt conform cu legea, să arate orientarea justă, să dezvăluie sensul şi
înţelesul exacte ale legii. în cazul neclarităţii unor texte sau insuficienţei cadrului
— conţinutul normativ al dispoziţiilor şi instituţiilor de drept penal,
legal, ştiinţa dreptului penal poate face propuneri de perfecţionare a legislaţiei.
condiţiile de existenţă şi principiile care le guvernează;
In cercetările pe care le face, ştiinţa dreptului penal foloseşte metoda logică,
— analiza infracţiunilor prevăzute în normele specifice de drept penal, de
istorică, comparatiyă, cercetarea sociologică, etc.
incriminare, grupate după anumite criterii ştiinţifice, referitoare la valorile
sociale pe care le vatămă ori le pun în pericol, pentru cunoaşterea fiecărei 3- — Legăturile ştiinţei dreptului penal cu alte ştiinţe juridice şi
infracţiuni în parte, pentru delimitarea infracţiunilor, pentru corecta încadrare nejuridice
juridică a faptelor concret săvârşite; Analiza legăturilor ce există între ştiinţa dreptului penal şi alte ştiinţe
juridice sau nejuridice este necesară pentru a se contura limitele ştiinţei a-—Cu ştiinţa dreptuluiprocesual penal, dreptul penal, ca ştiinţa, are strânse
dreptului penal, cât şi pentru a se vedea punctele de legătură, de interferenţă cu legături, determinate de conexiunile existente între dreptul penal şi dreptul
alte ştiinţe, Astfel: procesual penal; unele concepte elaborate de ştiinţa dreptului penal sunt
folosite şi de ştiinţa dreptului procesual penal (exemplu, noţiunile de concurs
12
de infracţiuni, de recidivă, de participaţie, etc.) şi invers, unele concepte
elaborate de ştiinţa dreptului procesual penal sunt folosite şi de ştiinţa dreptului
penal (exemplu, noţiunea de hotărâre definitivă de condamnare,
etc).
b. — Cu criminologia, ca ştiinţă socială nejuridică, având ca obiect studiul
cauzelor
şi condiţiilor criminalităţii, geneza, formele de manifestare, dinamica şi
mijloacele de
combatere a criminalităţii, ştiinţa dreptului penal are o strânsă legătură, deoarece
ambele
studiază ilicitul penal, urmărind conturarea mijloacelor de prevenire şi
stăpânire a
fenomenului infracţional, dar din puncte de vedere diferite; astfel, ştiinţa
dreptului penal
cercetează fenomenul infracţional sub aspectul juridic, în timp ce criminologia
studiază
acelaşi fenomen sub aspectul său sociologic; dreptul penal determină sfera
ilicitului
penal, ceea ce condiţionează câmpul de investigaţie al criminologiei, în timp ce
crimi
nologia,, prin dezvăluirea cauzelor criminalităţii, poate influenţa dreptul
penal la in
stituirea celor mai potrivite sancţiuni de drept penal şi modalităţi de executare a
acestora
în funcţie de personalitatea infractorului, la incriminarea sau
dezincriminarea unor
fapte, la atenuarea sau agravarea răspunderii penale pentru unele infracţiuni;
ambele
ştiinţe operează cu unele noţiuni şi concepte comune, cum sunt cele de
„infracţiune", de
„infractor", de „responsabilitate", de „recidivă", ş.a'.
c. — Cu penologia sau ştiinţa penitenciară, care studiază problemele
ridicate de
executarea pedepselor definitiv aplicate, ştiinţa dreptului penal are o strânsă
legătură,
deoarece şi aceasta studiază sistemul de sancţiuni penale, precum şi modul
lor de
executare; penologia poate sublinia utilitatea.şi aportul educativ al unor vieţii, in
categorii de tegrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, precum şi a celor contra vieţii
pedepse sau dificultăţile întâmpinate în executarea unor sancţiuni, sexuale; cu
influenţând astfel ajutorul medicinei legale se poate stabili cauza morţii sau a vătămărilor
ştiinţa dreptului penal în alegerea celor mai potrivite mijloace de prevenire şi corporale,
combatere intensitatea vătămărilor şi durata de vindecare a acestora, de care depinde
a infracţiunilor. încadrarea
d. — Cu criminalistica, ştiinţă care elaborează metode tehnico- ştiinţifice juridică a faptei, discernământul critic al făptuitorului de care depinde
şi tactice, răspunderea sa
precum şi mijloace corespunzătoare în vederea descoperirii infracţiunilor, a penală; concluziile medico-pedagogice ale medicinei legale pot contribui la
identificării alegerea
infractorilor şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, ştiinţa dreptului penal mijloacelor de constrângere, de reeducare şi de recuperare socială a
are o infractorilor.
strânsă legătură deoarece criminalistica ajută la restabilirea ordinii de drept f. — Cu psihiatria, care se ocupă cu studiul bolilor mintale, a nevrozelor şi a
penal tuturor
încălcate, prin aplicarea sancţiunilor de drept penal într-un termen cât mai scurt maladiilor psihice, ştiinţa dreptului penal are legături deoarece
şi, deci, . iresponsabilitatea, care
cât mai eficient. , atrage înlăturarea caracterului penal al faptei, se stabileşte cu ajutorul
e. — Cu medicina legală, legătura ştiinţei dreptului penal este psihiatriei; datele
determinată de
13
necesitatea unei corespunzătoare încadrări juridice a infracţiunilor contra
I

furnizate de psihiatrie asupra iresponsabilităţii sunt preluate de ştiinţa dreptului penal — în cazul unor fapte cu un pericol social redus la limita inferioară a unei infracţiun
pentru definirea juridico-penală a iresponsabilităţii. există posibilitatea înlocuirii răspunderii penale cu o răspundere care să atragă aplicare*
g. — Cu dreptul civil, ca ştiinţă, ştiinţa dreptului penal are strânse legături, deoarece unei sancţiuni cu caracter administrativ potrivit art. 90 şi 91 C. pen., modificate prir
unele concepte elaborate de ştiinţa dreptului civil (dreptul de proprietate, de detenţie, de Legea nr. 104/1992 (mustrarea, mustrarea cu avertisment sau amenda de la 5.000 h
folosinţă, etc.) sunt folosite şi de ştiinţa dreptului penala 25.000 lei);
h. — Cu ştiinţa dreptului familiei, ştiinţa dreptului penal are legături deoarece, unele — în cazul unei fapte prevăzute de legea penală care, prin atingerea minimă adusj
noţiuni şi concepte elaborate de ştiinţa dreptului familiei (exemplu, cea de căsătorie, de uneia din valorile sociale apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, este lipsită în mod
rudenie, etc,) sunt folosite şi de ştiinţa dreptului penal. vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, potrivit art,
Asemenea legături există între ştiinţa dreptului penal şi celelalte ştiinţe juridice. 181 alin. 3 C. pen. procurorul sau instanţa de judecată, după caz, nu vor proceda la
tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, ci la aplicarea unei sancţiuni cu
caracter administrativ prevăzute în art. 91 C. pen.
LCAEXTOLUL III, j— Principiile fundamentale ale dreptului penal Potrivit art. 181alin. 2 C. pen., gradul de pericol social se apreciază ţinându-se seama de
modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta
Prin noţiunea de „principii fundamentale" sau „de bază" ale dreptului penal se a fost săvârşită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de
înţelege regulile cu caracter general care stau la baza întregii reglementări juridico-, persoana şi conduita făptuitorului.
penale şi care se reflectă în toate normele şi instituţiile de drept penal. \ /O— Principiul potrivit căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale,
Studiul acestor principii fundamentale prezintă importanţă teoretică, deoarece dehwrflt de unii autori1 drept principiul legalităţii răspunderii penale, este consacrat în
constituie un criteriu ştiinţific de apreciere a dreptului penal; de asemenea, prezintă şi art. 17 alin. 2 C. pen. potrivit căruia „Infracţiunea este singurul temei al răspunderii
importanţă practică, deoarece, cunoaşterea acestor principii conduce la o bună orientare în penale". , ,
activitatea de interpretare şi aplicare a normelor penale, unele dintre problemele Răspunderea penală, ca formă a răspunderii juridice, implică obligaţia persoanei
dreptului penal găsindu-şi explicarea şi rezolvarea în lumina acestor principii funamen- care a săvârşit o faptă penală să suporte consecinţele prevăzute de legea penală, care
tale. decurg din săvârşirea acesteia. Premiza răspunderii penale o constituie infracţiunea care,
Jn continuare ne vom referi la următoarele principii fundamentale: .{^U—Principiul potrivit art. 17 alin. 1 C. pen. este fapta care prezintă pericol social, este săvârşită cu
legalităţii incriminării, potrivit căruia, o faptă, pentru a fi infracţiune trebuie să fie vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.
prevăzută de legea penala; nimeni nu poate fi tras la răspundere penală pentru o faptă Consecinţa acestui principiu o constituie faptul că nu există răspundere penală dacă
care, în momentul săvârşirii ei, nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune. nu sunt întrunite, cumulativ, toate cele trei trăsături esenţiale ale infracţiunii, adică:
Acest principiu, în formula sa latină „nullum crimen sine lege", este consacrat în art. — dacă există doar vinovăţia (hotărârea de a săvârşi o infracţiune) fără manifestarea
2 din Codul penal român în vigoare, care arată că „Legea prevede care fapte constituie acesteia printr-o faptă prevăzută de legea penală şi de o anumită periculozitate socială;
infracţiuni...". — dacă s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cu un anumit grad de pericol
/[ Jy~ Principiul incriminării ca infracţiuni numai a faptelor care prezintă un anumit social, dar fără vinovăţia în forma prevăzută de lege (intenţie sau culpă);
grafiile pericol social, consacrat în art. 17 din Codul penal în următoarea formulare: — dacă s-a săvârşit o faptă cu vinovăţie, de un anumit pericol social, dar această
„Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social..." şi în art. 18 din Codul penal care faptă nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune.
arată că „Faptă care prezintă pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau ' Cu alte cuvinte, dreptul penal român respinge atât aşa-zisa răspundere (im-
inacţiune prin care se aduce o atingere uneia din valorile arătate în art. 1 şi pentru putabilitate) obiectivă, pentru o faptă fără vinovăţie, cât şi răspunderea numai pentru
sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse". intenţia infracţională, neurmată de săvârşirea unei fapte.
-„.„ Potrivit art. 144 C. pen. prin „săvârşirea unei infracţiuni" sau „comiterea unei
Din textele enunţate se deduce că nu orice faptă care prezintă pericol social este infracţiuni" se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca
considerată de legea penală ca infracţiune, ci numai acele fapte care prezintă un grad infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca
sporit de pericol social, reclamând aplicarea celor mai aspre sancţiuni juridice, care sunt autor, instigator sau complice.
pedepsele penale. Dacă nu este posibilă răspunderea penală fără săvârşirea unei infracţiuni, în schimb'
Acest principiu se aplică, în primul rând, în activitatea de legiferare, stând la baza este posibil ca o faptă săvârşită, având întrunite toate trăsăturile esenţiale ale unei
incriminării sau dezincriminării unor fapte, ale căror pericol social creşte sau scade, după infracţiuni, să nu atragă răspunderea penală a făptuitorului, deoarece aşa consideră-
caz, într-o perioadă dată; în al doilea rând, acest principiu trebuie aplicat şi în cazul legiuitorul că este oportun; este vorba de cauzele care înlătură răspunderea penală,
săvârşirii unei fapte concrete, prevăzute de legea penală ca infracţiune, deoarece: reglementate în Titlu VII al părţii generale a Codului penal (amnistia, graţierea, pres-
cripţia răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile sau împăcata părţilor), în art. 22 C.
14 pen. privind desistarea şi împiedicarea rezultatului infracţiunii şi în unele norme
v ■ '*

15
penale speciale (spre exemplu, în art. 260 alin. 2 C. pen. privind retragerea mărturiei Deşi acest principiu nu este formulat expres în Codul penal, el se deduce din art. 2 C.
mindfl^ase în anumite condiţii, ş.a.). pen. în care se arată că „pedeapsa se aplică infractorilor" şi din art. 72 C. pen. care arată că „la
\A^J—Principiul caracterului personal al răspunderii penale, care constă în aceea că stabilirea pedepsei se va ţine seama de persoana infractorului".
infractorul (autor, instigator sau complice) este singurul titular al obligaţiei de a răs- In alte ramuri de drept există şi răspunderea juridică pentru fapta altuia (exemplu,
punde faţă de stat pentru încălcarea legii penale, adică, de a fi tras la răspundere penală. în. dreptul civil, răspunderea părinţilor pentru pagubele cauzate de copiii lor minori sau
a comitenţilor pentru fapta prepuşilor), răspunderea colectivă (exemplu, în dreptul concretă a duratei unor pedepse sau cuantumul acestora între anumite limite (generale si
muncii, în cazul unor pagube cauzate unei gestiuni colective), etc, ceea ce, în dreptul speciale), oportunitatea luării unor măsuri (de siguranţă sau educative) în cadrul
penaj JIU este admisibil. „ operaţiunilor de individualizare judiciară a sancţiunilor de drept penal.
f 5-J— Principiul legalităţii pedepsei, a altor măsuri penale si a regimului de executare a |* X- Principiul individualizării sancţiunilor de drept pe»al sau a răspunderii penale,
acestora, cunoscut în limba latină în formulare „nulla poena sine lege", care constă în care~constă în operaţiunea de adaptare a sancţiunilor de drept penal, adică de alegere a lor
ca natură şi cuantum în aşa fel încât sa concorde cu gradul de pericol social al faptei
ideea că celui care a săvârşit o infracţiune trebuie să i se aplice numai o pedeapsă sau o săvârşite, cu persoana infractorului şi cu condiţiile în care a fost săvârşită infracţiunea.
măsură jenală prevăzută de legea penală pentru acea infracţiune şi numai în condiţiile Acest principiu funcţionează în trei faze şi anume: în faza elaborării normelor de
stabilite de lege. drept penal, în faza aplicării normelor penale la infracţiuni concret săvârşite şi în faza
Acest principiu este înscris expres în art. 2 C. pen., odată cu principiul legalităţii executării sancţiunilor aplicate. Corespunzător acestor faze există trei feluri de in-
incriminării, motiv pentru care, unii autori2 vorbesc de un singur principiu şi anume, dividualizare a sancţiunilor de drept penal şi anume:
principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor. a. — Individualizarea legală, care are loc în faza elaborării şi adoptării normelor
Principiul legalităţii pedepsei este şi un principiu constituţional, deoarece în art. 23 penale, prilej cu care se crează atât cadrul general al sistemului sancţiunilor de drept
alin. 9 din Constituţia României din 1991 se arată că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilita sau penal, prin determinarea pedepselor (principale, complimentare şi accesorii) cu limitele
aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii". lor generale, determinarea felului şi duratei măsurilor de siguranţă şi a celor educative,
Acest principiu nu admite sistemul pedepselor nedeterminate, potrivit căruia cum şi stabilirea limitelor speciale ale pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte, în
raport de gradul de pericol social abstract al acestora. Tocmai datorită caracterului
pedepsele aplicabile infractorilor nu sunt stabilite prin lege, ci sunt lăsate la libera
abstract, generic al pericolului social avut în vedere de legiuitor, acesta a creat şi
apreciere a judecătorilor,,care pot alege natura şi durata pedepsei. Astfel, în Codul penat posibilitatea adaptării sancţiunilor la infracţiunile concret săvârşite prin înscrierea în
român în vigoare sunt strict reglementate, felul, natura şi durata sancţiunilor de drept lege a unor sancţiuni alternative, a unor limite minime şi maxime (generale şi speciale),
penal (pedepsele, măsurile de siguranţă şi măsurile educative). a unor modalităţi diferite de executare a pedepselor, posibilitatea atenuării sau agravării
In art. 53 C. pen. sunt arătate pedepsele principale (închisoarea de la 15 zile la 25 de răspunderii penale de către instanţa de judecată.
ani şi amenda de la 10.000 la 300.000 lei), pedepselq.complimentare (interzicerea unor; b. —Individualizarea judiciară, care constă în operaţiunea efectuată de către instanţa
drepturi pe durată de la unu la 10 ani, degradarea militară*şi confiscarea averii, totală sau de judecată, în faza aplicării normelor penale la infracţiunile concret săvârşite, prin care
parţială) şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor anumite drepturi prevăzute de lege; în art. se determină sancţiunile de drept penal ce vor fi executate de infractor, pe baza criteriilor
112 C. pen. sunt prevăzute măsurile de siguranţă (obligarea la tratament medical, şi orientărilor stabilite de lege.
internarea medicală, interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o ţ Instanţa de judecată, cunoscând gravitatea faptei concret săvârşite şi persoana
meserie ori altă ocupaţie, interzicerea de a se afla în anumite localităţi, expulzarea!; infractorului, cum şi toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, va trebui să
străinilor şi confiscarea specială); în art. 101 C. pen. sunt arătate măsurile educative care . se stabilească o pedeapsă în cuantum determinat, capabilă să-şi îndeplinească funcţiile şi să-
pot lua faţă de minori (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-un centru de şi atingă scopul (funcţiile de constrângere şi reeducare şi scopul de prevenire a
săvârşirii de noi infracţiuni).
reeducare şi internarea într-un institut medical-educativ).
Criteriile generale de individualizare judiciară sunt arătate în art. 72 alin. 1 C. pen.,
Chiar şi măsurile administrative care se pot lua în cazul înlocuirii răspunderii penale potrivit căruia „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii
sau a aplicării art. 181 C. pen. sunt arătate expres (felul, conţinutul şi cuantumul unora
din ele). generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de
pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care
In alte numeroase prevederi din Codul penal sunt arătate conţinutul fiecărei
sancţiuni, condiţiile de aplicare, durata acestora şi modul de executare; sunt lăsate la atenuează sau agravează răspunderea penală".
aprecierea instanţei de judecată doar alegerea unor sancţiuni alternative, stabilirea c. —Individualizarea administrativă constă în adaptarea pedepsei în faza executării
acesteia, după criterii, stabilite prin lege referitoare la sexul, vârsta, antecedentele penale,
16 starea fizică şi mintală a condamnatului, la atitudinea acestuia faţă de muncă şi de
regulamentul de ordine interioară a locului de executare.
Individualizarea are loc nu numai la pedepse, ci şi la măsurile de siguranţă şi cele
educative, acestea putând fi înlocuite unele cu altele, scurtate sau prelungite, în funcţie
de anumite criterii prevăzute în lege. , '
(j) — Principiul instituirii unui regim special de sancţionare pentru infractorii minori,
care constă în luarea în consideraţie a particularităţilor psiho-fizice ale acestei categorii de
infractori, lipsa de maturitate şi experienţă a acestora, posibilitatea de atragere mai
uşoară a lor la săvârşirea unor infracţiuni, dar şi posibilităţile mai mari de educare şi
reeducare datorită vârstei lor şi a personalităţii incomplet formate.
17
—^ Retorii minori
măsurile educative nu ar fi sufidente bemrâlndremf^ ?nd,Se apreCiază <*
^-fapte^^
Regimul sancţionator special pentru infractorii minori se referă pe lt £'AnliS -mmorilor nu le sun, aplicabile pedepsele complimente (an. 109ali„ 3 C pen V
P g a llcar
cu precădere a măsurilor educative, la faptul că- P ea

ami x
■V, *■ - ^-Penv modificat prin Legea nr 104/199? v
speciale.
3
Unii autori„.•3 se referă şi lax alte principii cum ar fi democratismul dreptului penal, TITLU II. — LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE
umanismul dreptul penal, ş.a., la care nu ne vom opri, deoarece nu sunt principii specifice numai
dreptului penal, ci întregului sistem de drept din ţara noastră.
CAPITOLUL I. — Legea penală fu -

Secţiunea I. — Izvoarele dreptujui penaj)^


1. — Noţiunea de izvoare ale drepţuluţnenalx^
P
speciale. -> §1 alte aser«enea prevederi /_Prin izvoare ale dreptului penal, în stadiul legislativ actual, se înţelege actele * normative adoptate
de Parlamentul României, ca unică putere legiuitoare, în care sunt cuprinse norme juridice cu caracter
Note de trimitere: penaLJf
1. — Vezi, Matei Basarăb, op. cit., p. 10; în art. 2 C. pen. se prevede că „Legea prevede care fapte constituie infracţiuni,
2. — Vezi, M. Basarab, op. cit., p. 10; pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirUaceslQj
3. — Vezi M. Basarab, op. cit., p. 11-12. fapte". Definind înţelesul unor termeni sau expresii folosite în legea penală, î&^art. 141
C. pen. s-a prevăzut că „Prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracterpenaT~~
18 cuprinsa în 1egijţaiij1gr.rp-ie"- Această definire a legii penale, ca izvor de drept penaLji
MTvălâBiîajtiumai până la 8 decembrie 1991, când a fost adoptată Constituţia Românie?,
deoarece în Constituţia din 1965 nu numai Marea Adunare Naţională putea emite acte
normative cu putere de lege, ci şi Consiliul de Stat. Aşa se explică faptul că exista
reglementări cu caracter penal în diferite Decrete emise de Consiliul de Stat, cum sunt
Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice care, în art. 35-39 in
criminează unele fapte ca infracţiuni/Decretul nr. 210/1960 privind mijloacele de plată
străine şi multe altele. ' *-*<--B=*_^
In raport de prevederileQiri 72 aluri,'3 lit. f din actuala Constituţie, în care se arată că „prin
legeorganică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora" şi a art. 150
alin. 1 din aceeaşi Constituţie în care se arată că „legile şi toate celelalte acte normative rămân în
vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii," considerăm că au fost modificate
implicit prevederile art. 141 C: pen. în sensul că unicul izvor al dreptului penal român nu mai poate
fi decât legea organică adoptată de Parlamentul României. Celelalte acte normative, emise anterior
adoptam Constituţiei, rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor noii Constituţii,
până la examinarea întregii legislaţii potrivit art. 150 alin. 2 din Constituţie, la propunerea
Consiliului Legislativ.
In consecinţă, după data de 8 decembrie 1991 nu vor mai putea constitui izvoare ale
dreptului penal, decrete (ale Preşedintelui ţării), hotărâri ale Guvernului sau alte acte
emise de diferite organe ale statului, ci doar legi organice emise de Parlamentul Româ
niei. C- . ţv»c -<*jiA>_^^
Este de menţionat şi faptul că potrivi^art. 1/alin. 2 din Constituţie „Tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fa_e parp^rfin ^reptnl intp.rn" Pe de altă parte, potrivit art. 7 C. pen.
prevederile art. 5(£)pen. (referitoare la principiul realităţii legii penale) şi art. 6 C. pen. (referitoare
la principiul universalităţii legii penale) se aplică numai dacă nu se dispune altfel printr-o
convenţie internaţională, iar potrivit art. 9 C. pen. extrădarea se poate acorda orifsolicita.f n
principal, pe bază de convenţie inter-
19
naţională, la care România este parte, toate aceste convenţii având prioritate de aplicare faţă de conţinutului lor, a întinderii ariei lor de aplicare şi a efectelor în timp ale acestora. Ma. -4-
normele dreptului intern. După întinderea domeniului reglementat, legile pot fi:
în consecinţă, tratatele şi convenţiile internaţionale, la care România este parte, pot — legi penale generale, care cuprind un ansamblu de norme generale şi speciale,
constitui izvoare ale dreptului penal, când prevăd norme cu caracter penal. Nu este vorba de o sistematizate după anumite criterii; aceste legi sunt legi de bază în sfera reglementării penale;
abatere de la principiul că legea este unicul izvor al dreptului penal, deoarece tratatele şi Codurile penale sunt legi penale generale care reglementează instituţii fundamentale ale
convenţiile internaţionale negociate de Guvern şi încheiate de Preşedintele României potrivit dreptului penal, precum şi majoritatea normelor speciale de incriminare a unor fapte ca
art. 91 alin. 1 din Constituţie sunt supuse ratificării prin lege adoptată de Parlamentul infracţiuni; acestea reprezintă aşa-zisul „drept comun" în materie penală, cu aplicare
României. îndelungată, fiind instrumentul de bază al politicii penale a statului în acţiunea sa de
prevenire şi combatere a fenomenului infracţional;
Clasificarea legilor penale, după diferite criterii, are importanţă pentru cunoaşterea
— legi penale speciale, care consacra o anumită categorie de infracţiuni sau
reglementează răspunderea penală a unei anumite categorii de persoane; asemenea legi penale /*'c]—După caracterul lor, legile penale pot fi:
speciale au fost Codul Justiţiei Militare, din 1937 abrogat la 1 ianuarie 1969, Decretul nr. ^-—- legi ordinare sau obişnuite, care sunt adoptate în situaţii obişnuite, normale pentru a se
218/1977 abrogat prin Legea nr. 104/1992, ş.a.; acţiona reglementat împotriva fenomenului infracţional; de regulă, legile ordinare sunt
— legi speciale cu dispoziţii penale, care sunt deci nepenale, de reglementare a unui.; permanente (exemplu Codul penal ş.a.);
anumit domeniu de activitate (economic, vamal, rutier, comercial, etc), în cuprinsul —legi penale excepţionale, care sunt cele adoptate în condiţii deosebite, neobişnuite care
cărora s-au inclus şi norme penale referitoare la infracţiuni ce se pot săvârşi în acel =j impun incriminarea Unor noi fapte periculoase, apărute datorită condiţiilor excepţionale sau
domeniu de activitate prin încălcarea unor obligaţii impuse de legea specială; exemple agravarea regimului sancţionator al unor infracţiuni prevăzute în ^egile obişnuite; de regulă,
în acest sens sunt Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, Legea acestea sunt temporare (exemplu, Decretul-lege nr. 5/1989).
nr. 5/1965 privind protecţia muncii, Legea nr. 2/1987 privind activitatea silvică, Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale ş.a. Secţiunea II. — Normele juridice penale şi clasificarea lor
( b-V- După durata lor de aplicare, legile pot fi: •» 1. Definiţia şi structura normei juridice penale
^- legi penale permanente, care au o durată nedeterminată de aplicare, carac-terizându-se
prin stabilitate şi durată îndelungată de acţiune; exemple tipice sunt codurile penale (cel din Normele juridice penale sunt reguli de conduită, înscrise în legi penale generale, legi
1864, care s-a aplicat până în 1936, cel din 1937, care s-a aplicat până în 1968 şi cel din 1969, penale speciale si legi speciale cu dispoziţii penale, care reglementează raporturile juridice de
care este în vigoare şiastăzi, fiecare cu unele modificări în decursul anilor); drept penal ce se nasc prin săvârşirea unor infracţiuni
—legi temporares care au o durată determinată de aplicare, limitarea putând rezulta în general, orice normă juridică are o structură formată din trei părţi şi anume:
dintr-o prevedere expresă a legii respective sau din împrejurările speciale care au — ipoteza, care cuprinde descrierea împrejurărilor'în care o anumită faptă este
determinat adoptarea lor şi care, odată dispărute, determină şi ieşirea legii respective din^ considerată infracţiune şi ce fel de infracţiune;
vigoare; un exemplu recent de lege penală temporară îl constituie Decretul-lege nr. 5 din — dispoziţia, care constă în cerinţa unei anumite conduite pe care trebuie să o aibă
29 decembrie 1989 pentru urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni prin car» membrii societăţii pentru a nu încălca legea şi a săvârşi infracţiuni;
s-au majorat pedepsele pentru unele infracţiuni (furt, tâlhărie, distrugere ş.a.) săvârşi» — sancţiunea, care constă în pedeapsa, respectiv consecinţa nerespectării ipotezei şi
cu prilejul şi în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 care, odată \ dispoziţiei.
trecute, a făcut inaplicabil acest act normativ2. ] Ipoteza şi dispoziţia, reunite, formează, ceea ce literatura juridică denumeşte „precept",
20 deoarece, de regulă, ipoteza şi dispoziţia normei penale sunt formulate împreună.
Normele juridice penale prezintă particularitatea că, în structura ţpr, apare evidentă
ipoteza (ilicitul penal) şi sancţiunea, în timp ce dispoziţia se deduce din ipoteză, adică din
fapta incriminată.
Pornind de la structura în trei părţi a normei penale şi observând conţinutul concret al
unor norme penale se poate ajunge la concluzia că unele norme penale trebuie reunite între ele
pentru a alcătui o normă cu cele trei părţi componente. Astfel, în cazul unor norme penale
incomplete (de referire sau de trimitere), acestea se întregesc cu elemente din alte norme,
cuprinse în aceeaşi lege sau în alte legi. Spre exemplu, normele din partea generală a Codului
penal referitoare la minoritate, participaţie, formele infracţiunii etc. se întregesc cu norme din
partea specială a codului sau din alte legi prin care sunt incriminate anumite fapte ca
infracţiuni.
De regulă, numai normele penale speciale (de incriminare) au în structura lor cele trei
părţi. Aşa spre exemplu, norma de incriminare a furtului, cuprinsă în art. 208 C. pen. este
compusă din: ipoteză (luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără
consimţământul acestuia, în scopul de a şi-1 însuşi pe nedrept), dispoziţie (interdicţia de a lua
un bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-1
însuşi pe nedrept) şi sancţiune (pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda). In cazul
săvârşirii unui furt de către un infractor minor, prevederile din art. 99-110 C. pen. referitoare la
răspunderea penală a minorilor (care nu cuprind cele

21
I trei părţi ale normei penale) se vor întregi cu prevederile art. 208 C. pen. Dacă un furt «i sancţiunea, urmând ca faptele să fie stabilite prin alt act normativ (exemplu, art. 281
a rămas în fază de tentativă, prevederile art. 20-21 C. pen. referitoare la tentativă (care C pen. care stabileşte că „exercitarea fără drept a unei profesii sau oricărei alte activităţi
nu cuprind cele trei părţi) se vor întregi cu cele ale art. 208 C. pen. pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele
Normele penale generale, de regulă, nu au în structura lor cele trei părţi, deoarece legale, dacă legea specială prevede că, săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
ele nu incriminează anumite fapte determinate, nu cuprind reguli de conduită a oame- potrivit legii penale, constituie infracţiune şi se nedepseşte cu închisoare de la o lună
nilor în societate, ci consacră reglementări privitoare la infracţiuni şi pedepse în general, la un an sau cu amendă");
precum şi instituţii juridice legate de acestea. Aplicarea normelor penale generale nu —norme de referire, (de trimitere) care sunt norme incomplete sub aspectul ipotezei,
se poate face independent de normele speciale de incriminare, ci numai prin al unor elemente ale ipotezei, sau a sancţiunii, ceea ce face necesară completarea lor cu
mijlocirea acestora.
elemente pe care le împrumută^ de la alte norme numite norme complinitoare; din această
2. — Clasificarea normelor juridice penale cauză orice modificare intervenită în norma complinitoare va opera şi asupra normei de
Clasificarea normelor juridice penale are importanţa, ca şi clasificarea legilor referire (de trimitere), ultima fiind subordonată primeia (exemplu, art. 158 C. pen. care
penale, deoarece ajută la identificarea grupei de norme din care face parte fiecare normă, face trimitere la art. 155-156 C. pen. cu privire la conţinutul faptei incriminate; art.
la înţelegerea caracterului, conţinutului şi câmpului de acţiune a diferite norme, în final 218
ajută la corecta interpretare şi aplicare a legii penale. C. pen. care face trimitere la conţinutul faptei din art. 217 C. pen. ş.a.); normelede referire
Ştiinţa dreptului penal clasifică normele penale după diferite criterii, din care (de trimitere) sunt necesare în procesul de legiferare pentru realizarea conciziunii
menţionăm următoarele; textelar, evitând repetarea unor prevederi. - "hmu'f ~ /t^fUL t%£ <yC '
j a A—'După conţinutul gi întinderea domeniului de reglementare, pot fi: fdJ—După modul de descriere a ipotezei, pot fi: - WJ&rmY+t'® "
V-Z norme generale, care sunt cele cuprinse în partea generală a Codului penal şi prin ^- norme cu ipoteză simplă, care nu cuprind o descriere a faptei sub aspectul
care se stabilesc principii de aplicare a legii penale în spaţiu şi în timp (art. 3-16), sunt elementelor ei constitutive, ci se limitează la indicarea faptei prin denumirea ei; sunt rare
definite infracţiunea şi instituţiile legate de ea (art. 17-51), este definită pedeapsa cu asemenea norme, deoarece pot da naştere unor interpretări diferite (exemplu, art. 37
instituţiile legate de pedeapsă (art. 52-89) etc; \ din Decretul nr. 328/1966 în varianta conducerii unui autovehicul pe drumurile
—norme speciale, care sunt norme de incriminare, prin care sunt definite diferite publice „în stare de ebrietate");
infracţiuni cu pedepsele corespunzătoare acestora; aceste norme se găsesc în partea —norme cu ipoteza descriptivă, care se caracterizează prin descrierea faptelor
specială a Codului penal, în legi penale speciale şi în legi nepenale cu dispoziţii penale. penale prin determinarea conţinutului lor sub aspectul elementelor obiective şi
Intre normele generale şi normele speciale există o strânsă legătură, în sensul că subiective; sunt cele mai numeroase.
normele generale se aplică tuturor normelor speciale, indiferent unde îşi au sediul f&j-După gradul de determinare a sancţiunii, pot fi:
normele speciale, în măsura în care prin dispoziţiile normei speciale nu se prevede o altă ^-norme cu sancţiuni absolut nedeterminate, prin care nu se determină nici natura
reglementare derogatorie de la normele generale, caz în care se aplică norma specială. / şi nici cuantumul sancţiunii; în dreptul nostru nu există asemenea norme, deoarece
b. 4- După felul normei de conduită prescrisă pot fi: , contravin principiului legalităţii pedepsei;
— norme prohibitive, prin care se impune o interdicţie, o prohibiţie, oprind — norme cu sancţiuni absolut determinate, care prevăd atât natura cât şi cuantumul
săvârşirea acţiunii indicate în normă sub sancţiunea pedepsei; aceste norme sunt încăl- pedepsei; fiind contrare principiului individualizării pedepsei, în general sunt evitate
cate printr-o acţiune (prin infracţiuni comisive); sunt cele mai numeroase norme speciale asemenea norme; în dreptul nostru există o singură pedeapsă absolut determinată şi
anume, detenţia pe viaţă cu care a fost înlocuită pedeapsa cu moartea prin Decretul-
(exemplu, cele care incriminează furtul, tâlhăria, delapidarea, etc);
lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990;
— norme onerative, prin care se impune o anumită obligaţie care, neîndeplinită,
— norme cu sancţiuni relativ determinate, care determină natura pedepsei şi două
constituie infracţiune; aceste norme se încalcă, deci, printr-o omisiune (exemplu, nor- limite ale acesteia (una minimă şi alta maximă), dând posibilitatea instanţei de judecată
mele de incriminare a infracţiunilor de nedenunţare prevăzută în art. 170 C. pen., de să stabilească cuantumul concret potrivit pericolului social al faptei săvârşite şi făp-
omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută în art. 263 C. pen. ş.a.). tuitorului; sunt marea majoritate a normelor în dreptul nostru penal;
f c\— După criteriul existenţei, în structura lor, a celor trei părţi, pot fi: ^^ norme —norme cu pedepse alternative, în care figurează două pedepse principale de natură
complete, care cuprind toate cele trei părţi (ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea); marea diferită, instanţa având posibilitatea de a alege pe cea mai potrivită în cazul concret
majoritate a normelor speciale sunt norme complete; judecat; cele mai multe norme prevăd ca pedepse alternative a închisoarea sau
—norme în alb sau norme cadru, sunt cele care nu determină sau nu determină amenda, însă unele prevăd şi pedeapsa detenţiei pe viaţă alternativă cii închisoarea pe
în timp limitat (exemplu, art. 155,156,157,167,176 C. pen., ş.a.);
totalitate faptele care cad sub incidenţa legii penale, fixând doar obiectul reglementării —norme cu sancţiuni cumulative, în care se prevăd două sau mai multe sancţiuni
care trebuie aplicate cumulativ; în legislaţia noastră nu există norme cu pedepse prin-
22
23
cipale cumulative, deoarece există principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi sancţionat cu Prin interpretarea legii penale se înţelege operaţiunea logico- raţională prin care se\
două pedepse pentru aceeaşi faptă; există însă norme cu sancţiuni principale, com- stabileşte adevăratul înţeles al normelor penale, sensul şi limitele lor de aplicare.
plimentare, accesorii şi masuri de siguranţă care se aplică concomitent, dar acestea se Necesitatea interpretării legii penale decurge din faptul că nu totdeauna normele
completează unele pe altele, neavând aceeaşi funcţie (exemplu, închisoarea, cu inter- penale sunt clare pentru ca adevăratul înţeles să se poată stabili prin simpla lectură a lor
zicerea unor drepturi şi confiscarea specială). (ceea ce ar fi ideal), ci, uneori, sunt folosite formulări şi cuvinte care nu redau cu claritate
voinţa legiuitorului, ori coexistă reglementări diferite, insuficient corelate; la acestea se
Secţiunea III. — Interpretarea legii penale adaugă aspectele complexe ale situaţiei de fapt, care trebuie încadrată cu exactitate în
textele corespunzătoare. ; __. interpretarea doctrinară sau ştiinţifică, se realizează de către cercetătorii şi
Deoarece interpretarea legilor este o problemă comună pentru toate ramurile de teoreticienii dreptului în cuprinsul unor tratate, cursuri, monografii, studii, articole, note,
drept şi face obiectul altei discipline („Introducere în studiul dreptului"), în cele ce comentarii, sinteze de practică judiciară etc; acest fel de interpretare nu este obligatoriu,
urmează vom aminti succint metodele şi regulile de interpretare, cu sublinierea par însă prezintă autoritate ştiinţifică şi constituie un îndrumar valoros în activitatea practică,
ticularităţilor de aplicare în dreptul penal. » datorită analizelor complexe ale reglementărilor studiate, a argumentelor aduse în
Ştiinţa dreptului clasifică metodele de interpretare după mai multe criterii, dintre care dezvoltările teoretice.
arătăm următoarele: (b.pupă metoda de interpretare există:
(fsUDupă felul interpretului există; — interpretare literală sau gramaticală, care constă în stabilirea sensului normei
— interpretare legală, care este făcută de însuşi legiuitor, în corpul legii adoptate sau într- interpretate folosindu-se cuvintele şi expresiile utilizate în normă, cărora legea le atribuie,
o lege interpretativă, stabilind sensul unor norme, a unor termeni sau a unor formulări de regulă, sensul din vorbirea obişnuită; textul se analizează sub aspect etimologic, stilistic,
folosite în redactarea textelor; astfel, în Titlu VIII al părţii generale a Codului penal este sintactic;
definită noţiunea de lege penală (art. 141), a teritoriului (art. 142), a infracţiunii săvârşite — interpretarea raţională sau logică, constând în stabilirea voinţei legiuitorului şi a
pe teritoriul ţării (art. 143), a noţiunii de public (art. 145), a noţiunii de funcţionar public şi sensului legii pe cale de raţionament, folosind nu numai litera legii, ci şi elemente
funcţionar (art. 147) ş.a.; de asemenea, în partea specială a Codului penal se arată sensul unor exterioare textului, cum ar fi: scopul legii, raţiunea sa, împrejurările care au determinat-o,
termeni (exemplu, în art. 277 C, pen. se arată ce se înţelege prin „catastrofă de cale ferată" spiritul de care este animată, etc; raţionamentele ce pot fi folosite sunt: raţionamentul „a
etc); interpretarea legală este obligatorie pentru organele judiciare şi pentru toate
pari" care se întemeiază pe argumentul că acolo unde există identitate de situaţii trebuie să
persoanele cărora li se adresează legea;
existe acelaşi tratament juridic şi că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie
—r interpretarea judiciară, care este realizată de către organele judiciare cu prilejul
să distingă; raţionamentul „a fortiori", care se sprijină pe argumentul că acolo unde legea
aplicării dispoziţiilor legale la cazurile concrete cu care au fost investite pentru soluţionare
interzice mai mult, interzice implicit şi mai puţin; iar acolo unde legea permite mai mult,
şi care este obligatorie doar în cazul concret judecat definitiv datorită puterii lucrului
permite implicit şi mai puţin; raţionamentul „per a contrario", care se întemeiază pe
judecat al hotărârii; practica judiciară se confruntă cu o mare varietate de fapte, fiecare cu
particularităţile lor, ceea ce obligă lucrătorul fiecărui organ judiciar, în faza sa de activitate, să argumentul că dacă norma penală interzice o faptă în anumite condiţii, înseamnă că ea nu
analizeze faptele sub. toate aspectele pentru a realiza o corectă încadrare juridică a acestora; se referă şi la alte situaţii neprevăzute de ea; în funcţie de gradul de dificultate pe care îl
când toate instanţele dau aceeaşi interpretare unor dispoziţii legale, în situaţii similare, se prezintă stabilirea înţelesului unei norme se poate folosi unul sau toate felurile de
formează o practică judiciară unitară; când însă, la situaţii similare, există interpretări diferite raţionament;
se consideră că practica judiciară este neunitară (împărţită), fenomen negativ în aplicarea — interpretarea sistematică, însemnând operaţiunea de stabilire a înţelesului unei
legii; neconcordanţa în interpretarea unui text de lege se poate datora unei formulări norme cu ajutorul altei sau altor norme, cu care norma interpretată se află în legătură sub
neclare sau necorelării unor texte, caz în care se fac propuneri legiuitorului pentru a anumite aspecte; se are în vedere că toate normele dreptului penal alcătuiesc un sistem;
interveni cu modificări sau cu o lege interpretativă; — interpretarea istorică, aceasta presupunând analiza unui complex de date pre-
mergătoare elaborării legii şi care au contribuit la apariţia sa; se au în vedere lucrările
24
preparatorii, expunerile de motive, discuţiile parlamentare, precedentele legislative,
reglementările din alte ţări, practica judiciară etc;
—interpretarea analogică, aceasta fiind operaţiunea de stabilire a înţelesului normei cu
ajutorul alteia sau altora care reglementează o materie asemănătoare şi care sunt mai
complete sau mai explicite; această metodă de interpretare nu trebuie confundată cu
incriminarea prin analogie care constă în aplicarea unei dispoziţii penale de către organul
judiciar asupra unei fapte neincriminate, asemănătoare sub aspect obiectiv şi subiectiv cu
fapta prevăzută de legea penală; incriminarea prin analogie constituie o abatere de la
principiul legalităţii incriminării, motiv pentru care Codul penal român în vigoare nu o
prevede; a existat în Codul penal din 1937 următoarea prevedere: „Faptele considerate ca
periculoase pentru societate pot fi pedepsite şi atunci când nu sunt anume prevăzute ue lege
ca infracţiuni, temeiul şi limitele responsabilităţii determinându-se în acest caz
25
potrivit dispoziţiilor prescrise de lege pentru infracţiunile asemănătoare"; acest text a se confere textului adevăratele limite ale voinţei legiuitorului prin restrângerea ariei
fostfibrogat prin Decretul nr. 102/1956. * sale de aplicare.
f oJDupă rezultatul interpretării există: Indiferent de felul de interpretare folosit, organul judiciar trebuie să nu
^- interpretare declarativă, atunci când prin interpretarea dispoziţiei legale se ajunge depăşească limitele legii, pentru a nu extinde aplicarea legii penale la alte situaţii
la concluzia că formularea textului este concordantă cu voinţa legiuitorului, textul legii neavute în vedere de legiuitor. Faţă de caracterul coercitiv al dreptului penal, trebuie
exprimând atât cât legiuitorul a voit să spună; să se respecte regula potrivit căreia dispoziţiile penale sunt de strictă interpretare.
\ — interpretare extensivă, atunci când în urma interpretării se ajunge la concluzia că
formularea textului este mai restrânsă decât a voit legiuitorul să o dea textului; Note de trimitere:
— interpretare restrictivă, atunci când în urma folosirii metodelor logice se ajunge la 1. — Publicat în M. Of. nr. 7/30.XII.1989;
concluzia că legiuitorul a voit să spună mai puţin decât exprimă textul şi, deci, trebuie să i 2. — Cu privire la caracterul temporar al D. L. nr. 5/1989, a se vedea: L. Margocsy,
Probleme de drept penal material şi procesual ivite în practia judiciară în legătură cu
aplicarea D. L. nr. 5/1989, în R. D. nr. 6/1991, p. 55; C. Turianu, Implicaţii de ordin
procedural ale aplicării D. L. nr. 5/1989, în R. D. nr. 1/1991, p. 28-30; D. Lupaşcu, CAPITOLUL II. — Raportul juridic de drept penal
G. Rusu, Unele consideraţii în legătură cu aplicarea legii penale în timp, cu referire
specială la D. L. nr. 5/1989, în R. D. nr. 10-11/1991, p. 62-65. \ Secţiunea I. — Noţiunea de raport juridic de drept penal
1. — Definiţie
într-o opinie , raportul juridic de drept penal constă în legătura ce se naşte, odată
cu săvârşirea unei infracţiuni, sau a unei fapte prevăzute de legea penală, între stat şi
făptuitor, statul având dreptul de a trage la răspundere penală pe făptuitor iar făptuitorul
fiind obligat să suporte sancţiunea penală pentru fapta săvârşită, pentru realizarea ordinii
de drept.
într-o altă opinie , raporturile juridice penale sunt raporturile ce iau naştere în
acţiunea de prevenire şi de combatere a infracţionalităţii, existând raporturi juridice
penale de conformare, de cooperare, în cazul respectării legii penale, care sunt cele mai
numeroase şi raporturi juridice penale de conflict sau de contradicţie, în cazul săvârşirii
unei infracţiuni care atrage aplicarea constrângerii penale.
în cazul raporturilor juridice de conformare, subiectele raportului juridic sunt
statul, care impune respectarea legii, şi destinatarii legii penale, care nu sunt determinaţi,
fiind toţi membrii societăţii care respectă legea penală.
în cazul raporturilor juridice penale de conflict,' subiectele raportului juridic sunt
statul, care impune răspunderea penală, şi făptuitorul faptei prevăzute de legea^enăjaj)
care este obligat să răspundă penal pentru fapta săvârşită.
Pentru dreptul penal interesul deosebit îl prezintă raportul juridic penal de conflict,
generat prin săvârşirea unei infracţiuni, deoarece toate dispoziţiile, generale şi speciale,
din Codul penal şi din celelalte legi cu dispoziţii penale au în vedere infracţiunea,
răspunderea penală şi pedeapsa, adică aplicarea şi executarea sancţiunilor de drept penal
pentru săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.
în raport de considerentele expuse, raportul juridic penal de conflict poate fi definit
ca fiind legătura juridică dini re stat si infractor, care. se na§te în momentul săvârşirii
infracţiunii si constă în dreptul statului de a aplica sancţiunea prevăzută de norma penală
încălcată (dreptul de a trage la răspundere penală) si obligaţia infractorului de a suporta ,
sancţiunea (de a răspunde penal) ca urmare a nesocotirii normei penale . în continuare, ori
de câte ori ne vom referi la „raportul juridic de drept penal" sau, mai simplu, la
«raportul penal", vom avea în vedere exclusiv raportul juridic penal de conflict.
2. — Naşterea raportului juridic penal
Opinia dominantă a literaturii juridice, române şi străine, este în sensul că raportul
penal se naşte în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, opinie sprijinită
pe solide argumente raţionale şi de text, asupra cărora nu ne vom opri.
Alte opinii, pe care nu le împărtăşim, consideră că raportul penal se naşte, fie în
momentul descoperirii infractorului (confundând raportul penal cu raportul procesual.
Penal), fie în momentul punerii sub învinuire a infractorului (deşi nu în acest moment
se nasc drepturile statului şi obligaţia infractorului), fie în momentul rămânerii definitive
26 27
a hotărârii de condamnare a infractorului (deşi în acel moment se concretizează doar infractor; organele judiciare care exercită acest drept al statului surit organele de urmă
răspunderea penală). rire penală prevăzute în art. 201 C. pr. pen. (organele Ministerului Public, respectiv,
3. — Structura raportului juridic penal parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organizate potrivit Legii nr. 92/1992 şi
organele de cercetare penală ale poliţiei) şi instanţele judecătoreşti. <'■
Structura raportului juridic penal este alcătuită din subiecţii raportului, conţinutul Infractorul, ca subiect al raportului penal, poate fi o singură persoană fizică, subiect al
raportului şi obiectul raportului. ţ unui singur raport penal (când o singură persoană a săvârşit o singură infracţiune), o
a. — Subiecţii raportului juridic penal sunt participanţii la acest rapor.t adică statul, ] singură persoană ca subiect a mai multor raporturi penale (când o persoană a săvârşit:
prin organele sale, şi infractorul. mai multe infracţiuni), mai multe persoane ca subiecte ale unui singur raport penal (când
Statul, ca subiect al raportului penal, este titularul dreptului de a pedepsi pe mai multe persoane au participat la săvârşirea unei singure infracţiuni, ca autori, in-
stigatori sau complici), mai multe persoane ca subiecte a mai multor raporturi penale I
(când mai multe persoane participă la săvârşirea mai multor infracţiuni); pot exista şi alte 4. — Durata raportului juridic penal
variante de manifestare a infractorilor ca subiecţi ai raportului penal (exemplu, o ; Raportul juridic penal durează din momentul naşterii sale (de la săvârşirea faptei
persoană ca subiect al mai multor raporturi penale succesive, în cazul recidivei, etc). i prevăzute de legea penală) şi până la executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii
b. — Conţinutul raportului juridic penal este format din drepturile şi obligaţiile ' de drept penal aplicate, parcurgând două etape şi anume:
corelative ale subiecţilor, în sensul că dreptul unui subiect constituie obligaţie pentru j — prima etapă, care începe în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală,
celălalt subiect. \ I i durează până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se aplică sancţiunile de drept
Astfel, dreptului statului de a-1 trage la răspundere penală pe infractor îi corespunde j penal; în această etapă'se stabileşte fapta săvârşită, elementele raportului penal şi se
obligaţia infractorului de a suporta consecinţele faptei sale (sancţiunile de drept penal);! precizează felul şi durata sancţiunilor;
pe de altă parte, dreptului infractorului de a răspunde numai pentru fapta săvârşită de î — a doua etapă, care începe o dată cu punerea în executare a hotărârii definitive de
aplicare a sancţiunilor de drept penal şi se încheie în momentul terminării executării
el şi de a i se aplica numai sancţiunile prevăzute de lege,.}n limitele şi în condiţiile legii 1
sancţiunilor ori considerării lor ca executate; durata acestei etape este variabilă, deoarece
îi corespunde obligaţia statului, prin organele sale judiciare, de a respecta toate garanţiile > depinde de durata sancţiunilor aplicate şi de eventuala intervenire a unor împrejurări care
procesuale care asigură tragerea la răspundere a infractorului numai pentru infracţiunea î pot scurta sau chiar înlătura executarea,
dovedită, aplicându-i numai sancţiunile prevăzute de legea penală pentru infracţiunea ;
5. — Stingerea raportului juridic penal
săvârşită şi dovedită, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, individualizate potriviţi
criteriilor legale; nerespectarea acestor obligaţii, din partea lucrătorilor organelor judi De regulă, raportul juridic penal se stinge (încetează) în momentul în care obiectul său
s^a realizat, adică în momentul în care sancţiunile aplicate au fost executate. Stingerea
ciare, atrage, fie nulitatea actelor întocmite (inclusiv a hotărârii de condamnare), fie j
raportului penal poate, însă, avea loc şi în momentul intervfinirii anumitor fapte juridice,
suportarea unor sancţiuni disciplinare, fie chiar tragerea la răspundere penală în cazul adică la un interval mai mare sau mai mic de timp de la data săvârşirii infracţiunii, dar
unor infracţiuni cum sunt represiunea nedreaptă (art. 268 C. pen.), abuz în serviciu înainte de executarea integrală a sancţiunilor aplicate; asemenea fapte juridice pot fi
(art. 246 C. pen.) ş.a: ; amnistia, graţierea, prescripţia, lipsa plângerii prealabile, împăcarea părţilor etc.
c —Obiectul raportului juridic penal îl formează sancţiunile de drept penal (pedep- i
6. — Corelaţia dintre raportul penal şi raportul de drept procesual penal
sele, măsurile de siguranţă şi măsurile educative) prevăzute de legea penală, care sunt ;
Raportul de drept procesual penal, care constă în legătura dintre organele judiciare ale
aplicabile în cazul săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală.
statului şi făptuitorul prezumat al unei fapte prevăzute de legea penală, se naşte din
28 momentul în care un raport de drept penal, existent sau presupus, a fost adus la
cunoştinţa organelor judiciare (prin plângere, denunţ sau autosesizare). Raportul de
drept procesual penal constituie modalitatea prin care se rezolvă raportul de drept penal,
deoarece pentru aplicarea normelor de drept penal sunt necesare normele de drept
procesual penal. Din cele arătate rezultă că:
— cele două raporturi juridice au momente diferite în care se nasc; raportul penal se
naşte în momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, în timp ce raportul de drept
procesual penal se naşte în momentul în care organele judiciare au fost sesizate cu existenţa
unui raport penal;
— poate exista un raport penal fără a exista un raport de drept procesual penal (când
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală nu a fost descoperită ori nu a fost adusă la
cunoştinţa organelor judiciare competente);
— poate exista un raport de drept procesual penal fără a exista un raport penal (când
organele judiciare au fost sesizate cu săvârşirea unei fapte inexistente).
In consecinţă, deşi există o strânsă legătură între raportul penal şi raportul de drept
procesual penal, ultimul.nu derivă şi nu este o prelungire a primului, cum se mai susţine de
unii autori, ci raportul de drept procesual penal este distinct, cu elemente şi caracteristici
proprii faţă de raportul de drept penal.
29
în timp, când există, raportul penal îl precede pe cel procesual penal, deoarece un Din această definiţie rezultă că faptele penale pot fi împărţite în trei categorii, după
raport de drept procesual penal nu se poate naşte fără un raport de drept penal, existent sau efectul pe care îl produc şi anume:
presupus (reclamat). a. —fapte juridice penale constitutive de raporturi penale, care nu pot fi decât fapte
prevăzute de legea penală ca infracţiuni, deoarece potrivit art. 17 alin. 2 C. pen. in
Secţiunea II. — Faptele juridice penale fracţiunea este singurul temei al răspunderii penale;
b. — faptele juridice penale modificatoare a raportului penal, care sunt acele
Faptele juridice penale sunt împrejurări care atrag naşterea, modificarea sau stingerea împrejurări în prezenţa cărora răspunderea penală iniţială, izvorâtă din săvârşirea unei
raportului juridic de dreptpenal si pe care normele de drept penal U consideră fapte penale, - fapte prevăzute de legea penală, se modifică în sensul că se agravează sau se atenuează
producătoare de consecinţe juridice. răspunderea penală', ori o anumită obligaţie este înlocuită cu alta; aceste fapte survin şi
îşi produc efectele după naşterea raportului penal. în toate cazurile (executarea integrală a sancţiunilor, moartea infractorului, amnistia,
Răspunderea penală iniţială priveşte o sancţiune concretă pentru o faptă concretă, prescripţia răspunderii penale, dezincriminarea, iresponsabilitatea definitivă intervenită
stabilită de instanţa de juâicată în limitele speciale prevăzute de lege pentru fiecare după săvârşirea faptei) şi fapte speciale, care sting numai unele raporturi penale (lipsa
infracţiune, chiar în lipsa unor circumstanţe legale (atenuante sau agravante). Deci, din plângerii prealabile a persoanei vătămate sau împăcarea părţilor, când legea condi-
momentul săvârşirii unei infracţiuni, făptuitorul, în funcţie de circumstanţele reale ţionează tragerea la răspundere penală de plângerea prealabilă).
(referitoare la fapta săvârşită) şi cele personale (referitoare la persoana sa) trebuie să
răspundă într-o anumită măsură, în cadrul limitelor (maxime şi minime) ale sancţiunii Note de trimitere:
penale, conform art. 72 C. pen. în consecinţă, nu pot ft\ considerate fapte juridice 1. — Doru Pavel, Consideraţii teoretice în legătură cu raportul de drept penal, în J. N.
modificatoare a raportului penal, faptele anterioare sau concomitente săvârşirii infracţiunii, nr. 9/1966, p. 52; M. Basarab, op. cit., p. 16; C. Mitrache, Drept penal, parte generală,
deoarece acestea fdc parte integrantă din conţinutul infracţiunii Bucureşti, 1983, p. 22.
Numai faptele care nu fac parte din conţinutul infracţiunii, în nici una din formele sale
2. — C. Bulai, Drept penal, partea generală, Bucureşti, 1987, p. 75; M. Zolyneak, op.
şi care sunt posterioare săvârşirii infracţiunii pot fi considerate fapte modificatoare a
raportului juridic penal, în sensul uşurării sau agravării făspunderii penale iniţiale, fie sub cit., p. 92-93;
aspectul naturii răspunderii, fie sub cel al duratei acesteia. Aceste fapte sunt accidentale, 3. — I. Oancea, Unele consideraţii cu privire la raportul juridic penal, în S. C. J. nr.
deoarece, în lipsa lor, infracţiunea poate exista, iar în prezenţa lor influenţează raportul 1/1958, p. 188; L. Biro, Drept penal, Cluj-Napoca, 1971, p. 25; L. Biro, Aspecte ale
juridic penal. Printre aceste fapte juridice modificatoare a raportului penal pot fi citate: raportului juridic penal, în „Universitatea Babeş-Bolyai, Series Jurisprudenţia", Cluj-
stăruinţa infractorului pentru împiedicarea producerii rezultatului infracţiunii sau pentru Napoca, 1971, p. 16; St. Daneş, Consideraţii asupra raportului juridic în caz de înlocuire a
repararea pagubei cauzate prin infracţiune, predarea făptuitorului către organele răspunderii penale pentru unele fapte ce prezintă pericol social redus, în J. N. 4/196, p.
judiciare competente, sinceritatea făptuitorului în timpul procesului penal etc. 82.
Conţinutul raportului juridic de drept penal (sancţiunea penală) poate fi modificat
prin comutarea pedepsei (schimbarea unei pedepse mai grele cu una mai uşoară), prin
adoptarea unei legi penale noi mai favorabile pentru făptuitor, prin adoptarea unui act de
graţiere parţială a pedepsei etc.
c. — fapte juridice penale care sting raportul penal, care sunt acele fapte, generale
(comune) sau speciale, care nu fac parte din conţinutul infracţiunii, fiind posterioare
săvârşirii infracţiunii şi anume: fapte generale (comune), care sting raportul juridic, penal
30

31

CAPITOLUL III. — Aplicarea în spaţiu a legii penale române Orice lege penală, având drept scop apărarea independenţei, suveranităţii şi unităţii
statului român, a persoanelor cu drepturile şi libertăţile lor fundamentale, a proprietăţii sub
Secţiunea I. — Principiile aplicării în spaţiu a legii penale române orice formă, a întregii ordini de drept, trebuie, să-şi exercite autoritatea, să se aplice, pe un
anumit teritoriu asupra căruia statul român îşi exercită suveranitatea, motiv pentru care
Legile penale fiind adoptate de organele legiuitoare ale unui anumit stat este firesc să principiul fundamental al aplicării în spaţiu a legii penale române este principiul
aibă o aplicare, în spaţiu, în raport cu întinderea suveranităţii statului respectiv, deoarece, teritorialităţii1.
practic, numai aşa poate să le impună respectarea prin intermediul organelor sale.
Principiul teritorialităţii legii penale nu trebuie însă absolutizat, deoarece numai închegat şi coerent pentru asigurarea eficienţei legii penale române, fără a nesocoti legile
aplicându-1 pe acesta nu ar putea fi apărate o serie de valori sociale prin reprimarea şi interesele altor state. , •
infracţiunilor săvârşite în străinătate dar prin care se aduce atingere unor valori importante în cele ce urmează ne vom referi la fiecare din principiile, instituţiile şi aspectele
(securitatea statului român, viaţa cetăţenilor români etc); de asemenea^ este posibil ca un menţionate.
infractor, care a săvârşit o infracţiune pe un anumit teritoriu să se refugieze pe teritoriul
altui stat pentru a scăpa de răspundere penală; mai este posibil ca cbjar cetăţenii români să Secţiunea II. — Principiul teritorialităţii legii penale române
săvârşească infracţiuni în străinătate; în sfârşit, este posibil ca împotriva unor infractori, Aşa cum s-a arătat, principiul teritorialităţii este principiul de bază în cadrul
care săvârşesc infracţiuni grave în mai multe ţări (trafic de droguri, deturnări de avioane aplicării în spaţiu a legii penale române şi este consacrat în art. 3 C. pen. care arată că
etc), să se impună luarea unor măsuri indiferent de locul săvârşirii infracţiunilor. Or, la Legea penală (română) se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României".
toate aceste cazuri principiul teritorialităţii legii penale române face legea română Criteriul de bază al aplicării legii penale române, deci al tragerii la răspundere
inaplicabilă. penală este locul de săvârşire a infracţiunilor, fiind indiferentă calitatea infractorilor
Multitudinea şi varietatea situaţiilor care se ivesc în aplicarea legii penale în spaţiu, au (cetăţeni români, cetăţeni străini sau persoane fără cetăţenie, cu sau fără domiciliu în
determinat apariţia şi consacrarea legislativă a unor noi principii complinitoare, România).
complimentare principiului teritorialităţii, numite de unii „principii derivate" şi anume,
în cadrul acestui principiu trebuie clarificate două concepte folosite de legiuitor în art.
principiile personalităţii, a realităţii şi a universalităţii legii penale române. La aceste noi
3 C. pen. şi anume: cea de „teritoriu al României" şi cea de „infracţiune săvârşită pe
principii s-a adăugat instituţia extrădării, care vine să completeze reglementarea aplicării în
teritoriul României".
spaţiu a legii penale, prin instituirea posibilităţii de a acorda sau a solicita remiterea unor
Potrivit art. 142 C. pen.,pwi termenul de „teritoriu "din expresiile „teritoriul României" şi
infractori pentru a fi judecaţi şi a executa pedeapsa, în funcţie de aplicabilitatea legii
„teritoriul ţării" se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul
penale în spaţiu a diferite state.
în actualul Cod penal român, în vederea realizării scopului legii penale (înscris în art. şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorială cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia.
1), au fost reglementate, într-o ordine firească şi, prin aceasta, ştiinţifică, principiul .
teritorialităţii legii penale române (în art. 3), ca principiu general, de bază al aplicării, în Solul (suprafaţa terestră) este întinderea de pământ cuprinsă între frontierele
spaţiu, a legii penale române, apoi trei principii complimentare principiului de b^ză şi politico-geografice ale statului nostru, stabilite şi determinate prin tratate de frontieră cu
anume, principiul personalităţii legii penale (în art. A), principiul realităţii legii penale (in art. statele vecine.
5) ţi principiul universalităţii legii penale (în art. 6), toate fiind servite de instituţia Apele interioare sunt apele curgătoare (fluvii, râuri, etc.) şi cele stătătoare (lacuri,
extrădării înscrisă în art. 9 C. pen. De asemenea, au fost reglementate excepţiile, de la bălţi etc.) cuprinse între frontierele politico- geografice ale României.
principiile respective (în art. 8), cum ţi modul în care funcţionează legea penală română în Marea teritorială este fâşia de apă din marea care mărgineşte litoralul ţării noastre, în
raport cu convenţiile internaţionale (art. 7). în acest fel s-a alcătuit, legislativ, un sistem limitele reglementate prin lege , asupra acesteia exercitându-se suveranitatea statului
român.
32 Subsolul teritoriului terestru şi acvatic este format din zona subterană, nelimitată în
adâncime, corespunzătoare graniţelor (limitelor frontierei de stat).
Spaţiul aerian este spaţiul ce se întinde, pe verticală, deasupra spaţiului terestru, al
apelor interioare şi al mării teritoriale, până la limita spaţiului cosmic (care nu este supus
suveranităţii statelor, putând fi explorat în scopuri ştiinţifice de orice stat).
Prin „infracţiune săvârşităpe teritoriul ţării" se înţelege, potrivit art. 143 C. pen., orice
infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 sau pe o navă ori o aeronavă română, cu
precizarea că este suficient a se efectua doar un act de executare ori să^e producă rezultatul
infracţiunii în locurile arătate.
Prin această formulare largă a conceptului de „săvârşire a infracţiunii pe teritoriul
ţarii", legea română a aăoptatprincipiul ubicuităţii, care apără cel mai bine valorile sociale
proteguite prin legea penală română. în consecinţă va fi aplicabilă legea penală română
dacă:
— întreaga infracţiune, inclusiv rezultatul acesteia s-a săvârşit pe teritoriul ţării, pe o
navă sau aeronavă română;
33

— acţiunea sau inacţiunea ilicită a început pe teritoriul român şi s-a continuat în


străinătate sau invers, a început în străinătate şi s-a terminat pe teritoriul României; Secţiunea III.— Principiul personalităţii legii penale române
— acţiunea sau inacţiunea s-a săvârşit în România iar rezultatul s-a produs în Acest principiu este înscris în art. 4 C. pen. care prevede că „Legea penală (română) se
străinătate sau invers, acţiunea s-a săvârşit în străinătate dar rezultatul s-a produs în aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român
România; exemplu, în cazul infracţiunilor praeterintenţionate (loviri sau alte violenţe sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară".
cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., vătămare gravă a integrităţii corporale sau a Pentru a se aplica legea penală română, pentru săvârşirea unor infracţiuni în
sănătăţii prev. de art. 182 C. pen. ş.a.); străinătate, este necesar ca făptuitorul să aibă calitatea de cetăţean român sau de apatrid cu
— în cazul infracţiunilor continue, continuate, sau de obicei, este suficient ca doar o domiciliul în România în momentul săvârşirii infracţiunii şi să nu piardă această calitate
parte din activitatea infracţională să se săvârşească pe teritoriul ţării, pe o navă sau până la data judecării sale; dacă făptuitorul a dobândit calitatea respectivă ulterior
aeronavă română, pentru a fi aplicabilă legea română; săvârşirii infracţiunii, ori a pierdut acea calitate după săvârşirea infracţiunii, nu mai este
— în caz de participaţie (coautorat, instigare şi complicitate) chiar dacă numai unul
aplicabilă legea penală română .
dintre participanţi a săvârşit o parte a contribuţiei sale la infracţiune pe teritoriul ţării,
Spre deosebire de legea penală română în vigoare până la data de 31.XII.1968, actuala
întreaga infracţiune, eu toţi participanţii este supusă legii române (exemplu, o
legislaţie penală nu mai prevede condiţia dublei incriminări (atât în ţara străină, în care s-a
înşelăciune la care, unii participanţi comit acte false ori alte activităţi dolozive pe teritoriul
săvârşit infracţiunea, cât şi în România). în aceste condiţii, chiar dacă fapta săvârşită de
ţării, iar alţi participanţi săvârşesc acte numai în străinătate, dar în realizarea aceleiaşi
cetăţeanul român sau de apatridul cu domiciliul în România, nu este incriminată ca
hotărâri infracţionale); această concluzie se impune şi prin prisma prevederilor art. 144 C.
infracţiune de legea statului pe teritoriul căruia s-a săvârşit, făptuitorul va putea fi tras la
pen. în care se arată că prin expresia „săvârşirea unei infracţiuni" se înţelege săvârşirea
răspundere penală, dacă fapta este incriminată de le'gea penală română.
oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă,
în literatura juridică7 s-au exprimat serioase rezerve faţă de acest mod de reglementare
precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
a principiului personalităţii legii penale române, deoarece, în unele cazuri s-ar ajunge la
Din pundt de vedere al dreptului internaţional, principiul teritorialităţii înscris în art. 3 sojuţii absurde şi inechitabile, punând pe cetăţenii români, aflaţi în străinătate, într-o stare de
C. pen. constituie şi o normă legală conflictuală, deoarece prevede cum se rezolvă un conflict inferioritate fizică şi morală faţă de cetăţenii statului respectiv. Astfel, spre exemplu, ar fi
care s-ar putea ivi între legea penală română şi cea străină, şi anume^se aplică legea penală inechitabil ca un cetăţean român care a purtat armă într-o ţară în care acest fapt nu constituie
română fără a interesa prevederile legii penale străine (daqă incriminează sau nu fapta, dacă infracţiune, să fie sancţionat penal în România, unde nu este permis acest lucru fără
şi legea străină se declaYă sau nu aplicabilă etc.) Această prevedere nu vine în contradicţie cu autorizaţie; dacă cetăţeanul respectiv ar continua să poarte armă, fără autorizaţie, şi pe
prevederile art. 20 alin. 2 din Constituţia României din 1991, deoarece acest text prevede teritoriul României, tragerea la răspundere penală ar fi justificată dar nu de principiul
că „dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale personalităţii legii penale (art. 4 C. pen.) ci de cel al teritorialităţii legii penale (art. 3 C.
ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările pen.). Din motivele arătate s-a propus legiuitorului revederea acestei reglementări.
internaţionale", fără a se referi la aplicarea răspunderii penale pentru săvârşirea unor
infracţiuni. Secţiunea IV. — Principiul realităţii legii penale române
Acest principiu este înscris în art. 5 alin. 1 C. pen. care arată că „Legea penală
Soluţii din practica judiciară: (română) se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, contra statului român
— Legea penală română se aplică oricărei persoane, chiar dacă este cetăţean român sau sau contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii
persoană fără cetăţenie, în cazul în care făptuitorul a săvârşit un act de executare a corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite de un cetăţean străin sau
x
infracţiunii pe teritoriul ţării noastre sau numai rezultatul infracţiunii s-a produs pe de*o persoanăfără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării".
teritoriul român . * în acest caz legea (art. 5 alin. 2 C. pen.) prevede o condiţie restrictivă pentru punerea în
— Legea penală română se aplică cetăţeanului străirrrcăre a săvârşit o infracţiune pe mişcare a acţiunii penale şi anume, necesitatea autorizării prealabile de către procurorul
teritoriul României, chiar dacă legea penală a ţării al cărui cetăţean este ar fi mai blândă4. general.
— Cetăţeanului străin, condamnat pe baza legii penale române, i se poate aplica şi Nici în acest caz nu se cere condiţia dublei incriminări pentru a fi aplicabilă legea
pedeapsa complementară a confiscării averii dacă este prevăzută de legea penală română penală română.
pentru infracţiunea săvârşită; în acest caz, confiscarea se va pronunţa sub.forma unei cote- Corelând prevederile art. 5 cu cele ale art. 7 C. pen. rezultă că principiul realităţii legii
părţi procentuale, deoarece nu se pot identifica bunurile condamnatului. penale române se aplică numai dacă nu se prevede altfel într-o convenţie internaţională la
care, evident, România este parte.
34
35
Calitatea de cetăţean străin sau de apatrid cu domiciliul în străinătate trebuie să existe străinătate, pentru fapta respectivă (făptuitorul a fost condamnat sau achitat, a executat vreo
în momentul pronunţării hotărârii; dacă până la pronunţarea hotărârii făptuitorul a dobândit pedeapsă, a fost amnistiat sau graţiat, fapta s-a prescris după legea străină dar nu şi faţă de
cetăţenia română ori apatridul a primit aprobarea pentru domicilierea în ţară, nu va mai fi prevederile legii române etc). Fără îndoială că atunci când făptuitorul a executat o perioadă
aplicabil principiul realităţii legii penale ci principiul personalităţii legii penale (art. 4 C. privativă de libertate în străinătate, perioada respectivă seva scădea din durata pedepsei
pen.). aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române (art. 89 C. pen.)
Legea penală română se aplică indiferenf dacă s-au luat sau nu anumite măsuri, în
Secţiunea V. — Principiul universalităţii legii penale române sj altele) indiferent ce prevăd dispoziţiile legii străine, deoarece 'condiţia dublei in
criminări nu înseamnă o dublă incriminare identică, ci doar considerarea faptei ca
Acest principiu este înscris în art. 6 C. pen. din examinarea căruia rezultă că
infracţiune, indiferent de denumirea infracţiunii, felul şi limitele pedepselor sau alte
principiul universalităţii legii penale române este aplicabil num,ai în următoarele
consecinţe ale faptei. .
condiţii:
Prin aplicarea acestui principiu se sancţionează în România şi unele infracţiuni
a. Cu privire la fapta săvârşită se cere ca:
îndreptate împotriva unor state străine, a unor cetăţeni străini sau a unor comunităţi
— să nu fie una din infracţiunile arătate în art. 5 C. pen.*(infracţiuni contra statului,
internaţionale, ca expresie a solidarităţii internaţionale în lupta contra criminalităţii; spre
contra vieţii unui cetăţean român ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a exemplu, infracţiunile contra păcii şi omenirii, falsificarea de monedă, de timbre sau alte
sănătăţii unui cetăţean român); în caz contrar este aplicabil principiul realităţii legii valori, traficul de stupefiante, infracţiuni la regimul navigaţiei aeriene etc.
penale (art. 5 C. p.); să fie săvârşită în străinătate;
— fapta să fie prevăzută ca-infracţiune atât de legea română cât şi de legea străină, pe Secţiunea VI. -^- Excepţii de Ia aplicarea în spaţiu a legii penale române
teritoriul căreia s-a săvârşit;
— cu privire la fapta săvârşită să nu existe, potrivit legii străine, vreocauză care să Potrivit art. 8 C. pen. „Legea penală (română) nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către
împiedice punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului ori executarea reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu
pedepsei; convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român".
— să nu fi fost condamnat în străinătate executând pedeapsa ce i s-a aplicat ori Excepţiile arătate în art. 8 C. pen., care vizează toate regulile referitoare la aplicarea în
spaţiu a legii penale române, sunt determinate de necesitatea păstrării bunelor relaţii între
pedeapsa să fie considerată ca executată; dacă a fost condamnat de o instanţă străină dar nu a
statul nostru şi statele reprezentate, România aderând în 1968 la Convenţia de la Viena din
executat în total sau în parte pedeapsa ce i s-a aplicat, nu se mai procedează la o nouă
18 aprilie 1961 cu privirela relaţiile diplomatice.
judecată în România, ci doar la recunoaşterea hotărârii străine (art. 6 alin. 3 Cpen.). Astfel, reprezentanţii diplomatici nu pot fi reţinuţi, arestaţi, judecaţi de către
b. Cu privire la făptuitor se cere ca: organele judiciare române. în cazul săvârşirii unor infracţiuni de către persoanele care se
—făptuitorul să fie cetăţean străin sau apatrid fără domiciliu în ţară la data săvârşirii bucură de imunitate de jurisdicţie, acestea nu sunt absolvite de răspundere penală, însă
infracţiunii şi să păstreze această calitate până în momentul judecăţii; dacă dobândeşte aceasta poate fi aplicată numai de statul a cărui reprezentanţi sunt, statul român putându-i
calitatea de cetăţean român ori apatridul obţine domiciliul \n ţară până lâ judecată se va declara „persona non grata", cu consecinţa rechemării acestora din România.
aplica principitîl personalităţii legii penale (art. 4 C. pen.); Excepţia priveşte nu numai pe reprezentanţii diplomatici, ci şi „alte persoane"
— făptuitorul să se afle în ţară de bună voie; aducerea acestuia în ţară pe calea deoarece, potrivit practicii internaţionale se acordă imunitate de jurisdicţie nu numai
extrădării este admisă numai dacă este vorba de „infracţiuni împotriva intereselor reprezentanţilor diplomatici (ambasadori, miniştri plenipotenţiari, consilieri, secretari,
statului român sau contra unui cetăţean român (art. 6 alin. 2 C. pen.); ataşaţi de ambasade sau legaţii), ci şi personalului tehnic şi administrativ, pentru actele
c. Alte condiţii: potrivit art. 7 C. p. să nu se dispună altfel printr-o convenţie îndeplinite în interesul serviciului, membrilor misiunilor consulare. De aceeaşi imunitate se
internaţională, la care România este parte. bucură şefii statelor străine aflaţi în ţara noastră sau în trecere pe teritoriul ţării noastre,
Odată îndeplinite condiţiile arătate, legea penală română se aplică sub toate aspectele personalul navelor străine, în special cele militare, aflat în apele teritoriale ale
(încadrarea juridică a faptei, stabilirea şi aplicarea pedepsei, a măsurilor de siguranţă ţării,^personalul navelor şi aeronavelor aflate în misiuni ştiinţifice, de poştă etc.
36 In afara celor nominalizaţi, prin funcţiile îndeplinite, în diferite convenţii inter-
naţionale, nimeni nu se poate prevala de o astfel de imunitate, dacă nu este recunoscut ca
atare de către organele competente din ţara noastră.
Imunitatea de jurisdicţie are un caracter general, în sensul că apără de răspundere,
persoanele îndreptăţite, pentru orice fel de infracţiune.

Secţiunea VII. — Extrădarea


Extrădarea este un act juridico-pclitic bilateral între state, care constă în acceptarea
remiterii (predării) unui infractor de către statul solicitat, pe teritoriul căruia se află infrac- orul,
statului solicitant, în vederea judecării sau pentru executarea pedepsei aplicate.
Potrivit art. 9 C. pen. „Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de invenţie
internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii".
37
Această lege, la care face trimitere art. 9 C. pen., în prezent, este Legea nr. 4/1971 privind a. — cu privire la persoanele supuse extrădării:
extrădarea în care este reglementat cadrul juridic general atât pentru acordarea, cât şii pentru — să fi săvârşit infracţiuni ori să fi fost condamnate definitiv pentru infracţiuni pe
solicitarea extrădării. teritoriul unui stat sau contra intereselor acelui stat ori contra intereselor cetăţenilor statului
în mod curent, cererea din partea statului care solicită extrădarea se numeşte extrădare respectiv şi apoi să fie refugiate pe teritoriul altui st'at, iar statul solicitat să nu aibă competenţa
activă, iar predarea (remiterea) infractorului de către statul solicitat se numeşte extrădare pasivă. principală de a le judeca;
Extrădarea are caracter obligatoriu sau facultativ, după cum sunt prevederile convenţiilor — persoana solicitată să se găsească pe teritoriul statului solicitat, în sensul de a nu " fi
internaţionale la care România este parte sau ale legii menţionate. părăsit teritoriul acelui stat; 'j \
Potrivit art. 3-6 din Legea nr. 4/1971, condiţiile de fond şi formă ale extrădării sunt — persoana cerută să nu fi fost definitiv judecată, ori să nu fi fost dată o ordonanţă de
următoarele: scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmării penale, pentru aceeaşi faptă, de către
organele judiciare ale statului solicitat (art. 5 lit. d şi art. 10 din Legea nr. 4/1971); pedepse definitiv aplicate, aceasta trebuie să fie privare de libertate mai mare de 2 ani sau mai
— persoana cerută să nu fi săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitat; dacă a săvârşit grea (art. 3 alin. 2 şi 10 din L. 4/1971); prin convenţii internaţionale se pot stabili şi alte limite
o infracţiune şi pe teritoriul statului solicitat, extrădarea va fi amânată, după caz, până la ale pedepselor care permit extrădarea;
terminarea procesului penal, până la executarea pedepsei ori până la i stingerea acesteia în alt mod — acţiunea penală, potrivit legilor ambelor state, să poată fi pusă în mişcare numai
(prescripţie, graţiere, amnistie etc.) (art. 6 alin. 1 din L. nr. 4/1971); dacă amânarea extrădării ar din oficiu, iar nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 5 lit. b şi art. 10 din
atrage împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau a executării pedepsei, după L. 4/1971);
caz, potrivit legii statului solicitant, sau ar putea crea greutăţi acestuia în stabilirea faptelor pentru —fapta să nu atragă competenţa principală a organelor judiciare a statului solicitat, c. — cu
care se cere extrădarea se poate admite extrădarea temporară, cu condiţia expresă ca persoana privire la condiţiile deforma ale extrădării:
respectivă să fie ; înapoiată de îndată după efectuarea acelor acte procedurale pentru care s-a — obligativitatea de a se indica, în cererea de extrădare, fapta săvârşită, pentru a se putea
admis extrădarea temporară (art. 6 alin. 2 din L. 4/1971); veriTica dacă sunt întrunite condiţiile extrădării; i
— persoana cerută să nu fie cetăţean român ori apatrid cu domiciliul în România (art. 4 din L. — inadmisibilitatea extrădării pentru alte fapte decât cele indicate în cererea de extrădare,
4/1971 şi art. 19 alin. 1 din Constituţia României din 1991 care prevede expres că „Cetăţeanul acceptate de statul român;
român nu poate fi extrădat sau expulzat din România"); statul român are, însă, obligaţia de a — inadmisibilitatea extrădării celui care a înţeles să părăsească, de bună voie,
începe urmărirea penală dacă există date suficiente că , persoana cerută a săvârşit o infracţiune, pe teritoriul statului român în termen de o lună de la data terminării procesului ori a
baza principiului personalităţii legii penale române; prin convenţii internaţionale se poate stipula executării pedepsei aplicate în ţara noastră (art. 7 şi 8 din L. 4/1971).
că se are în vedere cetăţenia avută în momentul săvârşirii infracţiunii, iar nu aceea din momentul Tranzitarea extrădării, care are loc atunci când statul solicitant nu are graniţă comună cu
solicitării extrădării; statul solicitat, se face cu respectarea aceloraşi condiţii ca şi pentru extrădarea propriu-zisă.
— persoana cerută să nu fi primit azil politic în România.
b. — cu privire la fapta pentru care se cere extrădarea: Note de trimitere:
— să existe dubla incriminare (art. 3 alin. 2 din L. 4/1971); 1. — în acest sens a se vedea şi M. Zolyneak, Drept penal partea generală 1, Editura
— când se cere extrădarea pentru judecarea făptuitorului, sancţiunea penală Fundaţiei „Chemarea" Iaşi, 1992, p. 114;
prevăzută de legile penale ale ambelor state trebuie să fie privativă de libertate mai mare 2. — Vezj Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României publicată în M. Of. nr.
de 2 ani sau o sancţiune mai grea, iar când se solicită extrădarea pentru executarea unei 126/9.VI. 1992;
38 3. — Vezi TMB, s. II, p. d. 2493/1983, în R. 3, p. 162; T. r. Iaşi, d. p. 3238/1967, în RRD nr.
11/1968, p. 113;
4. —Vezi TS, col. pen., d. 52/1967, în RRD nr. 1/1968, p. 154;
5. — Vezi T. r. Banat, d. p. 3541/1967, în RRD nr. 3/1968, p. 156;
6. — Vezi M. Basarab, Drept penal partea generală, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983, p. 22;
7. — Vezi Rodica Mihaela Stănoiu, comentariul 2, în PJP 1, p. 18; '
8. — Publicată în B. Of. nr. 89/4.VII. 1968.

39

CAPITOLUL IV. — Aplicarea în timp a legii penale române — în art. 12 este reglementat principiul retroactivităţii legii penale;
— în art. 13 este reglementat principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul
în Codul penal român din 1969 s-a creat un cadru legal distinct de reglementare a succesiunii în timp a legilor penale;
aplicării în timp a legii penale române (art. 10-16), reglementare care, prin întinderea şi — în art. 14 este reglementată aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul
complexitatea sa este menită să rezolve multiplele probleme pe care le ridică, în practică, ■ pedepselor definitive;
aplicarea în timp a legii penale. Astfel: — în art. 15 este reglementată aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul
— în art. 10 este reglementat principiul activităţii legii penale; pedepselor definitive, iar
— în art. 11 este reglementat principiul neretroactivităţii legii penale; — în art. 16 este reglemenatată aplicarea legii penale temporare.
Secţiunea 1. — Principiul activităţii legii penale române analogie şi nici aplicarea legii penale la fapte săvârşite înainte sau după ieşirea din vigoare a
După cum aplicarea în spaţiu a legii penale române este condusă de un principiu de bază, legii penale.
cel al teritorialităţii legii penale, tot aşa aplicarea în timp a legii penale române este condusă Prin publicarea legii penale, o dată cu intrarea ei în vigoare, toţi membrii societăţii sunt
de un principiu de bază, cunoscut în legislaţie şi în literatura juridică sub denumirea de avertizaţi pentru a-şi dirija propria conduită în aşa fel încât să nu încalce legea, ştiind că, prin
principiul activităţii legii penale. săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, riscă să suporte consecinţele prevăzute de
Acest principiu este consacrat în art. 10 C. pen., care arată că „Legea penală (română) se aceasta; legea penală nu se poate aplica faptelor săvârşite anterior intrării sale în vigoare
aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare." tocmai pe motivul că membrii societăţii nu au fost avertizaţi asupra conţinutului legii, prin
Din formularea principiului enunţat rezultă că legea penală are eficienţă numai faţă de publicare.
faptele săvârşite în perioada în care aceasta este aplicabilă, adică este în vigoare; din înţelegerea principiului activităţii legii penale presupune clarificarea următoarelor două
momentul intrării în vigoare a unei legi penale, normele sale se aplică tuturor celor care le probleme, de care depinde încadrarea unor fapte în durata de acţiune a legii penale:
nesocotesc prin faptele săvârşite; organele judiciare, în activitatea lor, aplică legea penală — durata şi limitele eficienţei legii penale;
în vigoare. =- momentul săvârşirii infracţiunilor.
Activitatea legii penale înseamnă aplicarea imediată şi continuă a legii fără a exista ■%3& Durata şi limitele eficienţei legii penale Aşa cum s-a "arătat, legea penală
momente de discontinuitate sau de suspendare a ei, până la ieşirea sa din vigoare} activează (se aplică) din momentul intrării în vigoare şi până în momentul ieşirii din
Din acest principiu decurg următoarele consecinţe: vigoare.
— legea penală nu se aplică faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu Intrarea fn vigoare a legii penale nu coincide eu momentul elaborării şi adoptării sale de către
retroactivează, legea dispunând numai pentru viitor, iar nu pentru trecut; Parlamentul României, ci cu momentul publicării în Monitorul Oficial sau cu data prevăzută
— legea nu-şi poate întinde acţiunea sa după ieşirea din vigoare, adică nu ultraac- în textul ei (care nu poate Ji decât ulterior datei publicării), aşa cum prevede şi art. 78 din
tivează. Constituţia României dinl991. Aşa, spre exemplu, Codul penalT din 1936 a "fost publicat la
Fundamentul acestui principiu rezidă în cerinţele principiului fundamental al drep- j tului 18 martie 1936 şi alhtrat m vigoare la 1 ianuarie 1937, iar '"CoiduT-penaLdirj 1968-a fost
penal, al legalităţii incriminării, în scris în art. 2 C. pen., potrivit căruia legea prevede \ care fapte publicat la 21 jynie 1968 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie ** 1969; în acest
constituie infracţiuni, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate fi tras la răspundere penală pentru o moa^Tq^6Tn]5tee7cum sunt codurile, pot fi studiate de membrii societăţii şi de organele
faptă care, la data săvârşirii, nu era prevăzută de legea penală ca infracţiune; principiul judiciare, pentru a putea fi respectate şi aplicate, ţinând seama că, potrivit art. 51 alin. ultim C.
legalităţii incriminării nu permite extinderea legii penale prin pen., nimeni nu poate invoca necunoaşterea sau-cunoaşterea greşită a legii penale pentru a se
apăra de răspundere penală. Ieşirea din vigoare a legii penale are loc prin:
40 I — abrogare, care constă în scoaterea din vigoare a unei legi anterioare prin inter
mediul altei legi, deci un act egal sau superior ca forţă juridică, printr-o dispoziţie finală
cuprinsă în corpul legii noi sau printr-o lege specială (exemplu. Legea nr. 30/1968 pentru
Pjflfiieaîn aplicare^^oJujuljîsnaJLdiB 1968V. abrogarea poate fi expresă, atunci când în
noua lege se prevede expres ce legi se abrogă (exemplu, Decretul-lege nr. 36 din 7
ianuarie 1990 prin care, abolindu-se pedeapsa cu moartea, au fos,t abrogate expres
art. 54, 55,120 alin. 4 şi 130 C. pen. referitoare la pedeapsa cu moartea) sau se prevede.
formula „se abrogă orice dispoziţii contrare prezentei legi", când abrogarea priveşte un
număr mare de legi sau texte din legi, cuprinse în diferite legi, greu de selectat şi indicat
expres; abrogarea poate fi şi tacită, sau implicită, atunci când, fără a prevedea expres că
legea anterioară se abrogă, reglementează aceeaşi materie, aceleaşi fapte în mod diferit,
luând locul reglementării vechi; spre exemplu, prin L^e^_nf^4G4/i992rabrogându-se
expres Decretul nr. 218/1977;_fără o altă menţiune, a abrogat implicit abrogarea ante
rioară a* Codului penal cu privire la sistemul sancţionator pentru minori, cu consecinţa
repunerii ÎH vigoare a prevederilg^r_artJflOrllO_C_pen.; anterior, prin Decretul nr.
il§/1977reglementându-se. sancţiunile aplicabile minorilor au fost abrogate implicit
prevederile Codului penal referitoare la sancţionarea minorilor; abrogarea poate fi
totală, care înseamnă scoaterea totală din vigoare a unei legi (exemplu, Legea nr. 30/1968
41 ' ' '
prin care a fost abrogat total Codul penal din 1936 cu modificările ulterioare) sauparţială, supraveghere etc);
care constă în abrogarea unor texte, secţiuni sau capitole dintr-o lege (exemplu, Decretul nr. — ajungerea legii la termen (în cazul legii temporare) sau dispariţia condiţiilor care
184/1954 prin care a fost abrogată partea din Codul penal referitoare la contravenţii, Legea au impus adoptarea legii (în cazul legilor excepţionale sau a legilor temporare fără durată
nr. 104/1992 prin care au fost abrogate art. 92-97 C. pen. referitoare la înlocuirea expresă de aplicare);
răspunderii penale etc); —prin dispariţia obiectului apărat prin lege, în cazul unor prevederi ale legii penale prin
—modificarea legii penale, cea mai frecventă modalitate de ieşire din vigoare a unei legi, care sunt sancţionate fapte într-un domeniu de activitate reglementat printr-o lege
constând în schimbarea unor prevederi din lege prin suprimare, completare sau înlocuire extrapenală, care se abrogă, în acest fel norma penală rămânând fără obiect de ocrotire.
(exemplu, prin Legea nr. 104/1992 s-au modificat prevederile art. 81 C. pen. referitoare la 2. — Determinarea momentului săvârşirii infracţiunii
condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, au fost modificate Cunoscându-se durata de aplicare a legii penale, trebuie să se stabilească şi momentul
prevederile art. 86x-866 C. pen. introducându-se suspendarea executării pedepsei sub săvârşirii infracţiunii pentru a se vedea dacă acesta este sau nu în limitele de timp în care a
activat legea penală. — în cazul infracţiunilor de obicei, momentul săvârşirii infracţiunii este cel al
Legea nu cuprinde dispoziţii speciale cu privire la definirea momentului săvârşirii unei încetării acţiunii sau inacţiunii, după ce s-au săvârşit un număr suficient de activităţi
infracţiuni; când infracţiunea se săvârşeşte printr-o singură acţiune sau inacţiune, fără a fi pentru ca acestea să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii.
necesară producerea unui anumit rezultat (urmare), problema este simplă, în sensul că Dacă momentele arătate se situează în perioada de aplicare a unei legi după care
momentul săvârşirii infracţiunii este cel al desfăşurării acţiumlşau inacţiunii; dificultatea urmează o nouă lege mai favorabilă se va aplica noua lege în temeiul principiului înscris în
apare la infracţiunile progresive (la care rezultatul acţiunii sau inacţiunii se amplifică în art. 13 C. pen. (la care ne vom referi în continuare); dacă, însă, activitatea infracţională a
timp), infracţiunile continuate, continue sau de obicei (care se săvârşesc prin acţiuni sau început sub legea veche, la infracţiunile continue, continuate şi de obicei, dar a continuat
inacţiuni repetate la diferite intervale de timp). şi sub incidenţa legii noi, se va aplica obligatoriu numai legea nouă, iar nu legea mai
Instanţa noastră supremă, printr-o decizie de îndrumare2 a-statuat că: - favorabilă, deoarece infracţiunea se socoteşte săvârşită în afara perioadei în care legea
— în cazul infracţiunilor progresive (exemplu, infracţiunile praeterintsnţionate d& veche a fost în vigoare.3
loviri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., vătămări corporale prevăzute în Secţiunea II. — Principiul neretroactivităţii legii penale române
art. 180 alin..2,181 sau 182 C. pen. ş.a.) data săvârşirii infracţiunii este data acţiunii sau
inacţiunii iar nu data epuizării acesteia (a producerii rezultatului final definitiv), legea Acest principiu, subsidiar principiului de bază al activităţii legii penale, a fost înscris în
penală aplicabilă fiind cea din momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii iar nu aceea din art. 11 C. pen. care arată că „Legea penală (română) nu se aplică faptelor care, la data când
momentul producerii rezultatului, deoarece „infracţiunea a fost săvârşită, în accepţiunea au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni".
de activitate infracţională" la data acţiunii sau inacţiunii; Neretroactivitatea legii penale are menirea de a întări principiul activităţii legii
— în cazul infracţiunilor continue sau continuate, caracterizate prin aceea că penale şi decurge din principiul legalităţii incriminării, care stabileşte că nimeni nu poate fi
activitatea infracţională durează în timp, momentul săvârşirii este cel a încetării acţiunii sau tras la răspundere penală pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală ca '
inacţiunii la infracţiunile continue (de exemplu, la abandon de familie, purtarea nelegală infracţiune în momentul în care a fost săvârşită.
de uniformă sau alte însemne etc.) şi data săvârşirii ultimului act în cazul infracţiunilor Datorită legăturii strânse care există între activitatea legii penale şi neretroac
continuate; această concluzie se desprinde din art. 122 alin. 2 C. pen. care stabileşte aceste tivitatea acesteia, în literatura juridică, unii autori, au definit principiul activităţii legii
momente pentru începerea termenului de prescripţie a răspunderii penale; penale prin neretroactivitatea acesteia. "
Principiul neretroactivităţii legii penale are în vedere numai situaţiile când legea nouă
42 incriminează pentru prima dată anumite fapte care, sub legea veche, nu erau .prevăzute ca
infracţiuni; în cazul în care legea veche prevedea fapta respectivă ca infracţiune (chiar sub
o altă denumire), dar cu un regim diferit de tragere la răspundere penală nu mai este
aplicabil principiul neretroactivităţii legii penale, ei principiul aplicării legii penale mai
favorabil.
într-o formă sau alta, principiul neretroactivităţii legii penale este consacrat în toate
legislaţiile penale moderne.

Soluţii din practica judiciară:

— Fapta inculpatului de a vinde, din depozit, trei bluze nu constituie infracţiunea


N prevăzută în art. 79 dinLegea nr. 3/1972, deoarece fapta a fost săvârşită înainte de intrarea
în vigoare a acestei legi (fapta a fost săvârşită la 10 martie 1972, iar Legea nr. 3/1972 a intrat
în vigoare în mai 1972); în mod corect instanţa 1-a condamnat pe inculpat în baza art. 248 C.
pen. (pentru abuz în serviciu contra intereselor obşteşti) la care făcea trimitere Decretul nr.
377/1971.5
— Fapta de încăierare fiind incriminată ca infracţiune de-sine-stătătoare numai în
isgea noua (Codul penal din 1969), dispoziţiile acesteia nu pot fi aplicate pentru faptele
săvârşite anterior intrării în vigoare a legii noi.
43

Secţiunea III. — Extraactivitatea legii penale Pentru rezolvarea situaţiilor tranzitorii nna din legile succesive (cea veche sau cea
în mod obişnuit, raportul de drept penal se naşte şi se stinge sub aceeaşi lege activă. nouă) trebuie să extraactiveze, adică să se aplice peste limitele în care este în vigoare; dacă
Datorită însă succesiunii în timp a legilor penale, unele raporturi de drep£penal se nasc sub legea nouă se aplică unor raporturi de drept penal născute anterior intrării sale în vigoare
incidenţa unei legi care a ieşit din vigoare înainte de stingerea raportului penal respectiv. înseamnă că legea nouăretroattivează, iar dacă legea veche continuă să se aplice unor
Aceste situaţii sunt denumite situaţii tranzitorii; dacă principiul activităţii legii penale ar avea raporturi de drept penal şi după ieşirea ei din vigoare înseamnă că legea veche
un caracter absolut, s-ar ajunge la imposibilitatea rezolvării situaţiilor tranzitorii şi, ultraactivează
implicit, la nerealizarea scopului şi eficienţei legii penale.
Cazurile de extraactivitate a legii penale constituie, deci, excepţii de la principiul de bază
al aplicării în timp a legii penale române, cel al activităţii legii penale. 1. —Retroactivitatea legii penale de dezincriminare
Este de reţinut că la aplicarea în timp a legilor penale nu este admisibilă combinarea Aplicarea retroactivă a legii penale noi de dezincriminare este justificată de faptul că,
dispoziţiilor din două legi penale succesive, deoarece s-ar crea, de către organele schimbarea condiţiilor sociâl-economice şi politice atrage şi modificarea gradului de pericol
judiciare, o a treia lege (tertio lex), ceea ce depăşeşte competenţa acestor organe, singurul social al unor fapte, în sensul micşorării sau chiar a dispariţiei pericolului social, ceea ce
determină scoaterea din sfera ilicitului penal a faptelor respective printr-o lege nouă de
organ legiuitor al ţării fiind Parlamentul României, aşa cum se prevede în art. 58 alin. 1 din
dezincriminare. Or, nu este de conceput ca o persoană să mai fie urmărită şi judecată
Constituţia României adoptată la 8 decembrie 1991.
pentru o faptă care, potrivit legii noi, nu mai constituie infracţiune, deoarece a dispărut baza
- în perioada actuală, de primenire generală a legislaţiei României, inclusiv a legilor
legală a urmăririi şi judecării; tot astfel, nu este de conceput ca cineva să fie ţinut a continua
penale, incidenţa normelor referitoare la aplicarea în timp a legii penale este de mare
actualitate, punându-se frecvent problema rezolvării situaţiilor tranzitorii; asemenea să execute o pedeapsă aplicată pentru o faptă care nu mai este infracţiune potrivit legii
probleme se pun, spre exemplu, în legătură cu modificările aduse legislaţiei penale prin noi.
Legea nr. 104/1992, la care ne vom referi în mod expres la finele acestui capitol. Aşa spre exemplu, prin Decretul-lege nr. 12/10.I.19907s-au abrogat prevederile art. 164
C. pen. (referitoare la infracţiunea de sabotaj), art. 166 alin. 2 C. pen. (referitoare la
Secţiunea IV. — Retroactivitatea legii penale infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste), art. 245 C. pen. (referitoare la
infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei) şi art. 251 C. pen. (referitoare la
Acest principiu este înscris în art. 12 C. pen. în următoarea formulare: infracţiunea de divulgare a unor secrete privind interesele obşteşti); prin Decretul-lege nr.
„Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt l/26.XII.19898s-au abrogat prevederile art. 185-188 C. pen. referitoare la infracţiunile privind
prevăzute de legea nouă In acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a avortul şi art. 237 C. pen. privind infracţiunea de defăimare a unei organizaţii de stat sau
măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale obşteşti prin orice mijloace, în public; prin Decretul-lege nr. 9/31.XII.1989 s-au abrogat
hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii
prevederile art. 253 C. pen. referitoare la infracţiunea de refuz a reînapoierii în ţară; prin
noi ' ,
Decretul-lege nr. 6/7.I.190010 s-a abolit pedeapsa cu moartea care a fost înlocuită cu
Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se aplicaşi infracţiunilor care
pedeapsa detenţiei pe viaţă, abrogându-se şi prevederile art. 54,55,120 alin. 4 şi 130 C. pen.
nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi".
referitoare la pedeapsa cu moartea, ş.a. Toate aceste dezincriminări au fost urmarea
Din textul enunţat ca şi din caracterul unor legi putem deduce că retroactivitatea legii
evenimentelor din 22 decembrie 1989 care, schimbând regimul social-politic din ţara
penale române are loc în trei situaţii şi anume;
nâastră, a înlăturat, pe cale legislativă, aprecierea ca fiind periculoase pentru societate a
— în cazul legilor penale de dezincriminare;
unor fapte, ceea ce a atras, în mod firesc, înlăturarea răspunderii penale şi executarea
— în cazul legilor noi care prevăd măsuri de siguranţă şi măsuri educative, şi
— în cazul legilor penale interpretative.
pedepselor deja aplicate pentru fapte săvârşite anterior.
Temeiul efectului retroactiv al legii penale de dezincriminare este principiul
44
legalităţii incriminării şi pedepsei înscris in art. 2 C. pen. care înseamnă înlăturarea tuturor
consecinţelor pentru faptele a căror incriminare a fost abolită („abolitio cri-minis"),
indiferent dacă acestea se află în curs de urmărire penală sau de judecată, ori în •curs de
executare a pedepsei.
In aplicarea prevederilor art. 12 C. pen.se impune o examinare atentă a prevederilor legii
noi şi a întregii legislaţii existente pentru a se constata dacă, într-adevăr, o faptă a fost sau nu
dezincriminată, deoarece este posibil ca fapta să rămână incriminată de o altă prevedere
legală11' aşa spre exemplu, prin abrogarea Decretului nr. 306/1981 prin Decretul-lege nr.
9/1989 nu au fost dezincriminate toate sustragerile de produse agricole din avutul public
(acestea rămânând, în continuare, incriminate prin art. 223,224 ş.a. C. pen.) ci doar unele
fapte de stocare a produselor alimentare. De asemenea, este posibil °a legea nouă să
incrimineze aceeaşi faptă dar sub o denumire nouă (exemplu, infracţiunea de
„huliganism" din art. 5784 C. pen. anterior, a fost incriminată sub denumirea de „ultraj
contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştei publice" în art. 321 C. pen. actual).
45
Recapitulând cele arătate, putem spune că legea penală de dezincriminare are dezincriminare înlătură, pentru viitor, toate consecinţele condamnării; spre exemplu, în
următoarele efecte: cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, condamnarea anterioară, pentru o faptă
— dacă intervine în timpul urmăririi penale sau a judecăţii faptei dezincriminau dezincriminată, nu va putea constitui primul termen al recidivei (art. 38 lit. c C. pen.) şi nici
făptuitorul va fi scos de sub urmărire penală ori va fi achitat, după caz; un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 85 C.
— dacă intervine după condamnarea definitivă, pedeapsa aplicată nu se va mai pune în pen.) ori a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 86 G. pen. modificat prin
executare, iar dacă executarea a început, aceasta va înceta pe data intrării în vigoare a legii de Legea nr. 104/1992).
dezincriminare; va înceta executarea nu numai a pedepselor principale ci şi a celor 2. — Retroactivitatea legii penale care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative
complimentare şi accesorii, cum şi a măsurilor de siguranţă şi educative, deoarece J nu mai Acest caz de retroactivitate a legii penale noi este înscris în art. 12 alin. 2 C. pen. şi
există baza legală pentru executarea lor; | se justifică prin natura măsurilor de siguranţă, care se iau faţă de persoanele ce au săvârşit
T- în toate cazurile, inclusiv atunci când intervine după executarea pedepselor, legea 1 de fapte prevăzute de legea penală şi constituie mijloace de prevenire a săvârşirii de noi
infracţiuni, cum şi a măsurilor educative, care urmăresc educarea şi reeducarea infractorilor Retroactivitatea legii penale interpretative nu a fost prevăzută expres în Codul penal,
minori în condiţiile mai bune, reglementate de legea noua. ca excepţie de la principiul activităţii legii penale, deoarece legea interpretativă face corp
Retroactivitatea legii penale noi, care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri comun cu legea interpretată, aşa încât, în mod firesc trebuie să se aplice de la data când a
educative, are o aplicare limitată în sensul că legea nouă se aplică numai în cazurile în care intrat în vigoare legea intrepretată, iar nu de la publicarea legii interpretative.
nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă până la data intrării în vigoare a legii noi. Pentru
cazurile definitiv judecate este aplicabil un alt principiu înscris în art. 14 alin. 4 C. pen., la Soluţii din practica judiciară:
care ne vom referi într-o secţiune ce urmează. — Prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1969 a actualului Cod penal, care nu mai
3. — Retroactivitatea legii interpretative -^^ prevede ca infracţiuni o serie de fapte ce erau încriminate în Codul penal anterior, în
Retroactivitatea legii penale de interpretare (interpretative) se justifică, deoarece, practica judiciară s-a considerat că retroactivează noul Cod penal, ca lege de dezincriminare
prin aceasta, nu sunt efectuate noi incriminări ori modificărLale legii existente, ci doar se
în cazul: pescuitului în locuri interzise, dacă nu este o îndeletnicire (prevăzută în art. 268
stabileşte adevăratul înţeles al unor reglementări, fiind firesc ca acest înţeles să existe din
lit. b C. pen. anterior)13' tentativa la infracţiunea de pruncucidere1 etc.
momentul intrării în vigoare a legii interpretate.
" — Nu operează o deincriminare, ci doar condiţiile de tragere la răspundere penală, ca
Legea de interpretare apare atunci când organele judiciare acordă un înţeles diferit şi
urmare a ridicării vârstei minorului responsabil de la 12 ani (în Codul penal anterior) la 14
fac o aplicare diferită anumitor norme; rostul legilor de interpretare este tocmai acela de a
instaura o înţelegere uniformă a legii penale şi a realiza o practică unitară a organelor judiciare. ani (în Codul penal din Î969)15.
De aceea, legea de interpretare nu se poate referi doar la cazurile nejudecate definitiv până —Legea nouă nu se aplică retroactiv dacă fapta a fost numai aparent dezincriminată,
la intrarea sa în vigoare, ci se referă şi la cazurile în curs de judecată şi, chiar la cele în realitate continuând să fie încriminată în cadrul altor dispoziţii ale legii penale noi;
definitiv judecate; astfel, dacă printr-o hotărâre nedefinitivă s-a dat o interpretare greşită spre exemplu, fapta de practicare obişnuită a ghicitului (art. .549 alin. 2 C. pen. anterior)
legii, aceasta va putea fi desfiinţată pe căile ordinare de atac, iar dacă hotărârea greşită a constituie o formă de amăgire şi este încriminată ca înşelăciune în actualul cod (art.
rămas definitivă, aceasta va putea fi reformată pe căile extraordinare de atac. 215)16. .
Retroactivitatea legii penale interpretative nu aduce atingere principiului legalităţii \ —Legea nouă, care prevede măsuri de siguranţă (de exemplu, confiscarea bunurilor
încriminării şi pedepsei, deoarece prin legea respectivă nu se modifică legea existentă,! primite în cazul infracţiunii prev. de art. 256 C. pen.) se aplică şi infracţiunilor care nu au
ci, dimpotrivă, consolidează principiul legalităţii încriminării prin înlăturarea unor s fost judecate definitiv sub legea anterioară ; în literatura juridică s-au exprimat rezerve
interpretări şi aplicări diferite a legii penale în vigoare12. j cu privire la justeţea aplicării întotdeauna a legii noi când prevede măsuri de siguranţă sau
46 I educative, mai ales când acestea sunt privative de libertate, deoarece, prin aceasta s-ar
încălca principiul legalităţii încriminării şi pedepsei18.

- Secţiunea V. — Ultraactivitatea legii penale temporare


; Acest principiu este înscris în art. 16 C. pen. care arată că „Legeapenală temporară se
aplică infracţiunilor săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost
urmărită sau judecată în acel interval de timp".
Prin modul de formulare a textului enunţat, legiuitorul nostru a inclus în categoria
legilor „temporare" atât legile formal temporare (care prevăd durata de aplicare în chiar
cuprinsul lor), cât şi legile temporare prin natura lor (cele dictate de anumite evenimente sau
împrejurări excepţionale — exemplu, o calamitate, o stare de război etc. — şi care ies din
vigoare prin încetarea evenimentului care le-a prilejuit).
Sub aspectul conţinutului lor, legile temporare pot cuprinde încriminări noi sau
agravări ale răspunderii penale pentru unele infracţiuni care capătă un pericol social sporit
în condiţiile excepţionale avute în vedere de legile respective.
Durata în care o lege temporară se află în vigoare este, de regulă, scurtă aşa încât nu
se poate, în mod obiectiv, realiza descoperirea, urmărirea şi judecarea definitivă a acestora
în perioada cât legea este în vigoare. Dacă nu ar fi reglementat principiul ultraactivităţii
legîi penale temporare, marea majoritate a infracţiunilor vizate de aceasta ar rămâne să fie
judecate conform legii obişnuite, legea temporară neavând, practic, nici
47
o eficienţă, deoarece infractorii ar putea să se sustragă de la urmărire şi judecată până la apare în cazul succesiunii în timp a legilor penale deoarece:
ieşirea legii temporare din vigoare. Or, acest principiu are tocmai menirea de a da — principiul activităţii legii penale rezolvă doar problema raporturilor juridice de
eficienţă legii temporare, adică de a se aplica şi ulterior ieşirii ei din vigoare, la faptele drept penal care s-au născut şi s-au stins în perioada în care o lege penală este în vigoare;
descoperite, urmărite şi judecate ulterior, cu singura condiţie ca aceste fapte să fi fost — principiul neretroactivităţii legii penale clarifică situaţia faptelor încriminate
săvârşite în perioada cât legea temporară a fost în vigoare. pentru prima dată, stipulând că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite anterior
intrării sale în vigoare;
Secţiunea VI. — Principiul aplicării legii penale mai favorabile 1. — — principiul retroactivităţii legii penale rezolvă doar situaţia legilor de
dezîncriminare, a celor care prevăd măsuri de siguranţă şi măsuri educative, cum şi a
Consideraţii generale
legilor interpretative, stipulând că asemenea legi noi se aplică retroactiv;
Principiile examinate deja' nu sunt de natură a rezolva toate situaţiile tranzitorii care pot
— principiul ultraactivităţii legii penale temporare, rezolvă doar situaţia legilor favorabilă infractorului; această modalitate evită inconvenientele primelor două,
temporare, care ultraactivează. deoarece când legea nouă este mai favorabilă se aplică aceasta în raport de noile condiţii
în afara situaţiilor vizate de cele patru principii deja examinate, există numeroase care au determinat scăderea gradului de pericol social al faptei săvârşite, iar când legea
situaţii în care raportul juridic penal, născut prin săvârşirea unei infracţiuni sub incidenţa unei veche este mai favorabilă se aplică legea veche pentru a nu nedreptăţi pe făptuitor care nu a
legi penale nu se stinge sub incidenţa aceleiaşi legi, ci intră în sfera de aplicare a unei legi avut în vedere legea nouă la data săvârşirii faptei.
penale noi, care nu dezîncriminează fapta săvârşită, nu o încriminează pentru prima dată, Majoritatea legislaţiilor moderne au adoptat această modalitate, a extraactivităţii legii
nu prevede noi măsuri de siguranţă sau educative şi nici nu este temporară, dar prevede fie mai favorabile, fără a se preciza care din legi se aplică, deoarece nu se poate prestabili care lege
condiţii diferite de încriminare, fie condiţii diferite de tragere la răspundere penală a va fi mai favorabilă; numai în urma comparării celor două sau mai multe legi succesive se
făptuitorului, fie modalităţi diferite de sancţionare, fie aceleaşi sancţiuni dar de un va putea stabili care este mai favorabilă pentru făptuitor.
cuantum diferit. în asemenea situaţii, în literatura juridică au fost concepute trei Aplicarea legii'penale mai favorabile este reglementată amplu în art. 13-15 C. pen.,
modalităţi de rezolvare a situaţiilor tranzitorii şi anume: reglementare de aplicare generală, excepţie făcând cazurile când chiar prin noua lege sau
— modalitatea ultraactivităţii legii penale vechi, pe motivul că infractorul pe aceasta a printr-o lege specială (cum a fost Legea nr. 30/1968 de punere în aplicare a Codului penal) se
încălcat-o în momentul săvârşirii infracţiunii şi, deci, în conformitate cu aceasta trebuie să prevede un alt mod de aplicare în timp a legilor penale.
răspundă penal; această modalitate este acceptabilă când legea veche prevede un regim mai Aplicarea legii penale mai favorabile a fost reglementată diferit, după cum este vorba
uşor de tragere la răspundere penală, dar devine discutabilă când legea nouă este mai de:
blândă, caz în care răspunderea mai severă din legea veche apare fără suport legal; 1. — fapte pentru care nu a intervenit o condamnare definitivă;
— modalitatea retroactivităţii legii penale noi, motivată pe considerentul că întot- 2. — pedepse definitiv aplicate, caz în care, aplicarea legii mai favorabile poate fi:
deauna trebuie avută în vedere legea care reflectă cel mai bine condiţiile de tragere la a. — obligatorie sau,
răspundere penală şi aceasta nu poate fi decât legea nouă; această modalitate este b. — facultativă. ,
acceptabilă când legea nouă prevede dispoziţii mai favorabile infractorului însă constituie
2. — Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor
o serioasă atingere a principiului legalităţii încriminării şi pedepsei când legea nouă
prevede un regim sancţionator mai sever, deoarece infractorul nu a putut avea în vedere, în pentru care nu a intervenit o condamnare definitivă
momentul săvârşirii faptei, intervenirea legii noi mai severe; Această ipoteză, a aplicării legii penale mai favorabile, este reglementată prin art.
— modalitatea extraactivităţii legii penale mai favorabile infractorului, constând în 13 C. pen. care arată că:
ultraactivitatea legii vechi sau retroactivitatea legii noi, după cum, una sau alta este mai „In cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzeiau
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă
48
Când legea anterioară este maifavorabilă, pedepselepomplimentare care au corespondent
în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu
mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică "
Din examinarea textului enunţat rezultă că această ipoteză este aplicabilă dacă: - —
faptele preyăz.ute de legeakgpnqiă nu an fost de^constLţSlrmărite sau judecate definitiv
până la intrarea în vigoare a noii legi;
— faptele sunt prevăzute ca infracţiuni atât de legea veche^^^ifi^e^e^riouă^
—^"Tegea nouă cuprinde o reglementare diferită faţă de legea $echer~aftfel
nepunându-se problema aplicării legii mai favorabile.
Când de la data săvârşirii faptei şi până la judecarea acesteia au intervenit mai multe legi
penale succesive, legea mai favorabilă poate fi oricare dintre acestea. Alegerea legii mai
favorabile se face prin compararea tuturor prevederilor cuprinse în fiecare lege pentru a
vedea care din acestea, în final, permite aplicarea celei mai favorabile soluţii pentru
făptuitor.
Criteriile de determinare a legii mai favorabile nu au fost reglementate în Codul penal; în
literatura juridică şi practica judiciară au fost însă formulate unele criterii şi anume:
a. — Criteriul deosebirilor privind conţinutul infracţiunii (al condiţiilor de încriminare a
faptei), formă de bază sau calificată; sub acest aspect va fi considerată mai favorabilă
49
legea care prevede mai multe condiţii pentru ca o faptă să constituie infracţiune, sau care animalelor, uneltelor, etc. în timp ce actualul art. 209 C. pen. care reglementează furtul
prevede mai puţine împrejurări care să o facă infracţiune calificată, sancţionată mai sever calificat nu mai prevede această împrejurare agravantă, ceea ce înseamnă că noua lege
decât infracţiunea de bază; astfel, spre exemplu, infracţiunea de corupere de martori este mai favorabilă sub acest aspect; sau, în art. 464 C. pen. anterior, referitor la omorul
prevăzută în art. 280 C. pen. anterior cerea ca încercarea de a determina mărturia ..calificat, nu se prevedeau, printre împrejurările care agravează infracţiunea, săvârşirea
mincinoasă se poate face „prin orice mijloace", în timp ce art. 261C. pen. actual prevede faptei „din interes material", ori „în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
că trebuie să se facă „prin constrângere sau corupere", ceea ce înseamnă că legea nouă obşteşti ale victimei", ori „profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra", ori
este mai favorabilă deoarece se cer condiţii suplimentare (dacă încercarea de determinare „prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane" cum se prevede în art. 175
la mărturie mincinoasă nu se face prin „constrângere sau corupere" nu există infracţiunea lit. b,< d, e şi f C. pen. actual, ceea ce înseamnă că legea mai favorabilă este Codul penal
respectivă); sau, în cazul furtului, potrivit art. 525 pct. 1 lit. c C. pen. anterior era furt anterior (legea veche) etc. •
calificat, deci sancţionat cu o pedeapsă mai mare, furtul săvârşit pe câmp asupra b. — Criteriul condiţiilor de tragere la răspundere penală (de urmărire şi judecare);
sub acest aspect va fi considerată mai favorabilă legea care pune mai multe condiţii pentru — în cazul recunoaşterii circumstanţelor atenuante, va fi mai favorabilă legea care
punerea în mişcare a acţiunii penale şi pentru exercitarea acesteia; spre exemplu, legea prevede minimul special mai redus, fiind obligatorie reducerea pedepsei sub acest minim (dacă
care cere plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 195 C. pen. actual faţă de art. nu există concurs de circumstanţe atenuante şi agravante, când reducerea sub minim nu mai
501 C. pen. anterior, referitoare la violarea secretului corespondenţei) este mai este obligatorie);
favorabilă deoarece în lipsa acestei plângeri nu se poate pune în mişcare (din oficiu) — când instanţa se orientează, în aplicarea pedepsei, spre minimul special, lagea mai
• acţiunea penală; de asemenea, este mai favorabilă legea care cere condiţia autorizării favorabilă va fi cea cu un minim mai redus, chiar dacă maximul special este mai mare; când
prealabile din partea unui anumit organ, a punerii în mişcare a acţiunii penale (exemplu, art. 5 instanţa se orientează spre maximul special, legea mai favorabilă va fi cea cu un maxim mai
C. pen. actual, faţă de art. 10 C. pen. anterior, în cazul principiului realităţii legii penale), sau redus, chiar dacă prevede un minim mai mare.
sesizarea unui anumit organ (exemplu, art. 278 C. penv-actual, pentru infracţiunile la siguranţa Compararea pedepselor nu trebuie făcută numai cu privire la pedepsele şi limitele speciale
circulaţiei pe CFR); este mai favorabilă şi legea care prevede un termen de prescripţie a ale acestora din norma de încriminare, ci cu privire la toate normele din partea generală a
răspunderii penale mai redus, inirâctorul putând scăpa mai repede de răspunderea penală (spre fiecărei legi pentru ca numai după aplicarea acestora să se vadă care din legi conduce la o
exemplu, pentru infracţiuni sancţionate cu cel mult 1 an închisoare, art. 121 alin. 2 lit. e C. pen. soluţie mai favorabilă făptuitorului; astfel, vor trebui, când este cazul, să se facă aplicarea
actual prevede un termen de prescripţie de 3 ani, în timp ce Codul penal anterior prevede un
prevederilor privind tentativa, minoritatea, forma de participare la infracţiune, condiţiile de
termen de 5 ani, legea nouă fiind mai favorabilă).
existenţă ale recidivei, cuantumul sporurilor aplicabile în caz de concurs de infracţiuni,
c. — Criteriul deosebirilor privind pedeapsa aplicabilă, atât cea principală cât şi cea
recidivă, pluralitate intermediară, circumstanţe agravante, posibilitatea aplicării unor mijloace
complimentară; sub acest aspect: '
de individualizare a pedepsei cum sunt suspendarea condiţionată a executării pedepsei,
— între două legi din care una prevede pedeapsa închisorii iar cealaltă pedeapsa amenzii,
executarea pedepsei la locul de muncă, suspendarea executării sub supraveghere, etc.
cea din urmă va fimaifavorabilă;
în consecinţă, stabilirea legii mai favorabile nu se poate face decât în urma examinării
— între două legi-4ifl-€a*e una prevede posibilitatea aplicării amenzii în cazul
atente a situaţiei concrete dintr-un caz dat, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor de
recunoaşterii circumstanţelor atenuante şi .alta careţii prevede o astfel de posibilitate, prima va
individualizare a pedepsei, reale sau personale, agravante sau atenuante, legale sau judiciare
fi mai favorabilă, dacă în căzui concret sufîtaplicabile circumstanţele atenuante;
dintr-o lege sau alta, fără a se admite combinarea unor prevederi favorabile dintr-o lege cu
— în cazul în care o lege prevede'pedeapsa închisorii alternativă cu amenda, iar alta
prevederi favorabile din cealaltă lege; combinarea prevederilor din legi succesive este exclusă
prevede numai pedeapsa închisorii,' pf ijna- va fi mai favorabilă, dacă instanţa se opreşte la
pedeapsa amenzii; de prevederile art. 13 C. pen. care arată că „se aplică legea cea mai favorabilă", prin aceasta
exprimându-se ideea că se aplică o singură lege, în totalitatea ei, cu excluderea celeilalte.
50 Sub aspectul pedepselor complimentare criteriile de apreciere a'legii mai favorabile se
referă la înscrierea sau nu a unei astfel de pedepse în textul incriminator, la felul, conţinutul şi
întinderea pedepsei, la condiţiile de aplicare. Astfel:
— dacă legile succesive prevăd condiţii egale pentru pedepsele principale, va fi mai
favorabilă legea care nu prevede şi pedepse complimentare;
—dacă ambele legi prevăd şi pedepse complimentare, mai favorabilă va fi legea care
prevede condiţii mai restrictive de aplicare (spre exemplu, o pedeapsă principală mai mare pe
lângă care poate fi aplicată), o durată mai redusă sau un conţinut al drepturilor restrânse mai
redus (exemplu, mai puţine drepturi interzise, confiscarea parţială în loc de confiscarea totală
etc);
— dacă legile succesive prevăd pedepse complimentare identice, dar se deosebesc
sub aspectul pedepselor principale, mai favorabilă va fi legea cu pedepse principale mai
blânde20.
In art. 13 alin. 2 C. pen. s-a prevăzut singura excepţie de* la aplicarea tuturor prevederilor
unei singure legi, considerate în întregul ei ca fiind mai favorabilă şi anume, atunci când este
mai favorabilă legea veche, caz în care, cu privire la pedepsele complimentare se aplică şi
legea nouă în sensul că:
51
— dacă legea nouă nu prevede pedepsele complimentare din legea veche, acestea nu Soluţii din practica judiciară:
se mai aplică; — în ceea ce priveşte conţinutul infracţiunii s-a considerat că este mai favorabilă legea
— dacă pedepsele complimentare din legea veche au corespondent în legea nouă, nouă (art. 181 C. peh. actual) care nu mai prevede agravanta premeditării şi nu exclude
acestea se aplică în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă;, se subînţelege că, în posibilitatea împăcării părţilor22, sau în cazul violului în urma căruia femeia a rămas gravidă
acest caz nu mai interesează dacă conţinutul sau limitele din legea nouă sunt sau nu mai deoarece legea nouă (art. 197) nu mai prevede o astfel de agravantă ca în Codul penal
favorabile decât cele din legea veche. anterior;
în acest caz, concomitent cu ultraactivitatea legii vechi, cu privire la pedeapsa — Nu se poate încadra fapta după legea nouă, iar pedeapsa să se aplice după legea
principală şi condiţiile de aplicare a acesteia, retroactivează şi legea nouă, cu privire la anterioară ; tot astfel, nu s-ar putea încadra faptele potrivit unei legi, iar circumstanţele
pedepsele complimentare. Este un caz de „tertio lex", dar nu creat de organele judiciare, atenuante să se aplice potrivit altei legi succesive ; unitatea dintre încriminare şi
21 pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o
ci chiar de legiuitor. " lege cu pedeapsa dintr-o altă lege; aceeaşi unitate împiedică şi combinarea' dispoziţiilor de
favoare privitoare la circumstanţele atenuante şi agravante, acestea participând, în egală
măsură, la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte încriminarea şi considerăm că operează autonom şi prevederile referitoare la suspendarea executării
se individualizează sancţiunea penală; pedepsei sub supraveghere (art. 86 C. pen. modificat prin Legea nr. 104/1992) şi
— în ceea ce priveşte pedeapsa, s-a decis că, la stabilirea legii mai favorabile se ţine executarea pedepsei la locul de muncă (art. 86 C. pen. modificat prin aceeaşi lege);
seama de durata pedepselor iar nu de denumirea lor27; dacă legile succesive prevăd — în principiu, în cazul infracţiunilor complexe (ex. tâlhăria) nu există două
pedepse principale privative delibertate şi pedepse complimentare, se vor avea în vedere, la infracţiuni separate, ci o singură infracţiune, fapta absorbită pierzându-şi individua-
litatea, devenind parte componentă, un fragment din conţinutul infracţiunii unice; de
stabilirea pedepsei mai blânde, în primul rând, limitele, prevăzute de legi pentru pedeapsa
aceea, legea mai favorabilă se poate aprecia numai în raport cu infracţiunea complexă în
privativă de libertate ; *
ansamblu, ca la orice infracţiune unică, iar nu în raport cu faptele componente ale
— în ceea ce priveşte participaţia va fi mai blândă legea (Codul penal anterior) care
infracţiunii complexe; fac excepţie acele infracţiuni (exemplu, art. 225 alin. 2 C. pen.)
prevede o sancţiune mai redusa pentru complice decât cea pentru autor;
care, în conţinutul lor fac trimitere la un alt text (în speţă, la art. 180 alin. 2 G pen.) şi
— în mod corect prima instanţă a aplicat legea nouă (actualul Cod penal), înlocuind care, la rândul lui, poate suferi modificări separate, caz în care vor trebui analizate
pedeapsa complimentară a degradării civice cu interzicerea unor drepturi, dar în mod influenţele acestor rnodificări;
greşit a stabilit o durată mai mare (de 5 ani, în loc de 3 ani) decât cea stabilită pentru — Regulile privitoare la concursul de infracţiuni se aplică independent de cele
degradarea civică ; privind încadrarea juridică a faptelor; 34
— Este corect procedeul instanţei care a încadrat fapta după legea veche, mai — Dacă legea nouă, sut> care se judecă fapta ce constituie al doilea termen al
favorabilă, dar a făcut aplicarea legii noi (art. 71 C. pen. actual) în ceea ce priveşte recidivei prevede un termen mai redus de reabilitare a condamnatului pentru infracţiune
pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi; 31 anterioară cu consecinţa excluderii stării de recidivă, instanţa va aplica legea nouă, mai
— Aplicarea legii mai favorabile în privinţa suspendării condiţionate a executării favorabilă, chiar dacă infracţiunea ulterioară s-a comis sub legea veche; tot astfel, este mai
pedepsei nu va fi influenţată de legea după care s-a făcut încadrarea juridică a faptelor, favorabilă legea care prevede condiţii mai restrictive pentru existenţa stării de recidivă;
deoarece regulile privitoare la stabilirea legii mai favorabile în materia suspendării în aprecierea situaţiei dacă o persoană este sau nu recidivistă, trebuie avută în vedere
condiţionate a executării pedepsei operează autonom; pentru identitate de situaţie, legea în vigoare la data comiterii ultimei infracţiuni,,potrivit căreia cel în cauză este sau nu
52 recidivist, iar nu o lege anterioară;
— în ceea ce priveşte cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele
condamnării s-a decis că prevederile legii de amnistie se raportează întotdeauna la ^
încriminările şi pedepsele prevăzute de legea în vigoare la data adoptării actului de
amnistie iar nu reglementările în vigoare la data comiterii faptei; în cazul unei pedepse cu
privire la care sunt aplicabile mai multe acte normative de graţiere, intervenite succesiv,
dacă graţierea succesivă nu este expres permisă, se vor aplica dispoziţiile de graţiere mai
favorabile; este mai favorabilă legea care prevede condiţii mai restrictive în ceea ce
priveşte actele procesuale care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei;
în măsura în care termenele de reabilitare s-au împlinit până la intrarea în vigoare a legii
noi, se vor avea în vedere acele termene, în caz contrar aplicându-se termenele din a doua
lege indiferent dacă au început sub legea veche sau sub legea nouă.41-
^3^— Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în
cazul pedepselor definitive
Dacă în cazul aplicării legii mai favorabile la faptele pentru care nu a intervenit o
condamnare definitivă (art. 13 C. pen.), nu se putea şti care lege este mai favorabilă,
comparaţia făcându-se între două legi cu toate prevederile lor, în cazul aplicării legii mai
favorabile la pedepse definitive alegerea legii mai favorabile este mai simplă, dar şi mai
restrânsă ca arie de aplicare, deoarece comparaţia se face între pedepse definitive (deci,
certe) şi limite de pedeapsă din noua lege (de asemenea, certe).
Aplicarea legii penale mai favorabile la pedepse definitive se reduce doar la
reducerea sau înlocuirea pedepsei definitive, iar extraactivitatea legii penale vizează doar
retroactivitatea legii penale noi.
53
' • ^ '
Această ipoteză este reglementată în art. 14 C. pen. care prevede mai multe situaţii şi prevăzut în legea nouă (art. 14 alin. 3, teza IC. pen.);
anume:' — în cazul înlocuirii pedepsei închisorii cu amenda, ţinându-se seanţa de partea
a. situaţia pedepselor neexecutate, cu privire la care se prevede că: executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura, în totul sau în parte, executarea
— atuncea când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la amenzii (art. 14 alin. 3, teza IIC. pen.);
executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o — dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa detenţiei pe
pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată dacă depăşeşte maximul special prevăzut de viaţă (care a înlocuit pedeapsa cu moartea prin Decretul-lege nr. 6/7.1.1990) şi până la
legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduceJa acest maxim (art. 14 alin. 1C. pen.); executarea ei a intervenit o lege nouă care prevede pentru acea faptă pedeapsa închisorii
— dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa (pe timp limitat), pedeapsa cu detenţie pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii
aplicată (a închisorii) se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut (în legea nouă) pentru acea infracţiune (art. 14 alin. 2 C. pen.);
— pedepsele complimentare, măsurile de siguranţă şi măsurile educative neexe- Din examinarea textului enunţat rezultă că pentru a se putea aplica legea penală
cutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, adică se înlătură complet (art. 14 mai favorabilă, în această ipoteză, se cer întrunite următoarele condiţii:
alin. 4, teza I); — hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă până la intrarea în vigoare a legii
— pedepsele complimentare, măsurile de siguranţă şi măsurile educative care au noi; în caz contrar vor fi aplicabile prevederile art. 13 C. pen.; acelaşi text va fi aplicabil şi
corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă dacă o hotărâre definitivă a fost desfiinţată pe căile extraordinare de atac, dîspunân-du-se
(art. 14 alin. 4, teza II). ,, rejudecarea iar aceasta nu a avut loc până la intrarea în vigoare a legii noi;
b. situaţia pedepselor executate se referă la cazul când dispoziţiile legii noi privesc — pedeapsa aplicată definitiv să fie închisoarea; aplicarea facultativă a legii mai
pedepse definitiv aplicate (exemplu, pentru stabilirea primului termen al recidivei, favorabile nu este/deci, incidenţă în cazul pedepsei principale a amenzii şi nici a
pentru calcularea termenului de reabilitare etc); într-un asemenea caz, potrivit art. 14 pedepselor complimentare, a măsurilor educative sau de siguranţă; este însă indiferent
alin. 5 C. pen., se ţine seama nu de pedeapsa aplicată şi executată potrivit legii vechi, ci dacă pedeapsa închisorii este cu executarea în detenţie, cu executarea la locul de muncă, cu
de pedeapsa redusă sau înlocuită conform celor arătate la lit. a de mai sus. suspendarea condiţionată a"executării sau cu suspendarea executării sub supraveghere;
4. — Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile , — pedeapsa închisorii să nu fi fost executată complet, ori considerată ca executată
în cazul pedepselor definitive poţriviflegil(la expirarea duratei pedepsei în cazul liberării condiţionate şi a încetării
Ca şi în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile,^aplicarea facultativă a executării la locul de muncă, la expirarea termenului de prescripţie a executării, la
legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive vizează atât pedepsele expirarea termenului de încercare în cazul graţierii condiţionate etc); în cazul pedepselor
neexecutate cât şi cele executate. executate este aplicabil art. 15 alin. 2 care face trimitere la art. 14 alin. 5 C. pen.; ■
a. —situaţia pedepselor neexecutate este reglementată în art. 15 alin. IC. pen. care — legea nouă să prevadă o pedeapsă mai uşoară, dar tot închisoare, deoarece dacă
arată: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea prevede pedeapsa amenzii are loc aplicarea obligatorie a legii mai favorabile potrivit art.
completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar 14alin. 3 C.pen.; -... ■ • ,■
sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându- — pedeapsa definitiva să fie mai mică decât maximul special prevăzut în legea nouă, iar
se seama de infracţiunea săvârşită, de-persoana condamnatului, de conduita acestuia acest maxim să fie mai mic decât cel prevăzut în legea veche pentru acea infracţiune; dacă
după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cît a executat din maximul din legea nouă este egal sau mai mare decât cel din legea veche, ori dacă
pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie teducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu pedeapsa definitivă este mai mare decât maximul din legea nouă, nu este aplicabil art. 15
poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu alin. 1; în prima ipoteză legea nouă nu este mai favorabilă, iar în ipoteza a doua este
mişcorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită." aplicabil art. 14 alin. 1 C. pen.
Numai după verificarea îndeplinirii tuturor acestor condiţii, instanţa de judecată
poate, fie să menţină pedeapsa, fie să o reducă.
Criteriile de apreciere a instanţei, pentru a proceda la menţinerea sau reducerea
pedepsei sunt:
— pericolul social generic şi concret al infracţiunii săvârşite;
— persoana condamnatului (vârsta, sexul, antecedentele penale etc);
— conduita condamnatului după pronunţarea hotărârii definitive de condamnare
(dacă s-a prezentat pentru executare ori s-a sustras de la executare, dacă şi-a îndeplinit ori
nu alte obligaţii stabilite prin hotărârea de condamnare, dacă a mai comis sau nu alte fapte
penale ori contravenţionale, etc); .
— conduita condamnatului în timpul executării, dacă executarea a început (respec- "
tarea regulamentului locului de deţinere, recompense şi sancţiuni etc);
— durata executată din pedeapsă (executarea fiind abia la început sau, dimpotrivă,
spre sfârşitul ei).
Criteriile arătate nu trebuie aplicate separat ci împreună, din toate urmând a rezulta
soluţia ce se impune.
54 55
Dacă toate condiţiile arătate sunt îndeplinite iar potrivit criteriilor examinate se aplicat la pedeapsa definitivă de 3 ani rezultă 7 luni şi 6 zile, ceea ce înseamnă că pedeapsa
ajunge la concluzia că se impune reducerea pedepsei, această reducere nu se poate face va putea fi redusă până la 2 ani 4 luni şi 24 zile închisoare.
nelimitat ci doar până la limita ce ar rezulta din reducerea pedepsei proporţional cu b. —situaţia pedepselor executate este reglementată în art. 15 alin. 2 C. pen. care arată
micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită. Cu alte cuvinte, se va că „Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplică şi în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol,
calcula procentul de reducere a maximului special în legea nouă faţă de cel din legea, veche executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se
şi se va aplica procentul rezultat la pedeapsa definitivă, rezultatul obţinut fiind limita cu o treime."
maximă până la care se va putea reduce pedeapsa definitivă. Spre exemplu, presupunând Din examinarea textului enunţat rezultă că:
că infracţiunea este sancţionată cu un maxim de 5 ani în legea veche şi 4 ani în legea nouă — aplicarea legii mai favorabile la pedepsele executate este facultativă iar nu
iar pedeapsa definitivă este de 3 ani procentul de micşorare a maximului este de 20% care, obligatorie;
— pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată potrivit legii (după se are în vedere limita pentru infracţiunea consumată sau tentativă, după caz, fără_a se lua
distincţiile arătate la lit. a de mai sus); i în considerare eventualele limite reduse sau majorate ca urmare a circumstanţelor
— să fie îndeplinite toate condiţiile arătate la lit. a de mai sus; atenuante sau agravante, legale sau judiciare;
— limita reducerii este de 1/3 iar nu proporţională cu micşorarea maximului special — Prevederile art. 14 C. pen. se aplică şi în cazul unui condamnat care se
prevăzut pentru infracţiunea săvârşită, cum se prevede în art. 15 alin. 1 C. pen. pentru află în
pedepsele neexecutate. libertate beneficiind de liberare condiţionată4 aplicarea art. 14 C. pen. impuriându-se,
In literatura juridică s-au exprimat opinii diferite cu privire la aplicarea legii mai la cerere sau din oficiu, atât pentru clarificarea duratei pedepsei ce o mai are de executat
favorabile (obligatorie sau facultativă) la pedepsele graţiate total; astfel, într-o opinie 4 s-a faţă de prevederile legii noi, cât şi pentru că pedeapsa redusă trebuie avută în vedere în
susţinut că nu este posibilă aplicarea legii mai favorabile la pedepsele definitive graţiate caz de revocare a liberării condiţionate;
deoarece graţierea nu echivalează cu executarea ca mod de stingere a pedepsei şi că, — Nu se poate face aplicarea art. 14 C. pen. dacă din compararea limitelor
beneficiind de o clemenţă (graţjerea) condamnatul nu mai poate beneficia de o a doua maxime
clemenţă; într-o altă opinie,43 pe care o împărtăşim, s-a susţinut că art. 14 şi 15 C. pen. sunt
de pedeapsă din legile succesive se ajunge la concluzia că legea nouă nu este mai
aplicabile şi în cazul pedepselor graţiate, deoarece graţierea este un mod de stingere a
executării pedepsei, chiar dacă se deosebeşte de executarea' propriu-zisă, efectele fiind favorabilă condamnatului; spre exemplu, în legea veche se prevedea pedeapsa,, muncii
identice, iar adoptarea unei legi noi, mai favorabileeondamnatului, nu constituie un act silnice pe viaţă, iar în legea nouă se prevedea pedeapsa cu moartea alternativă cu
de clemenţă ci un mod nou de reglementare a raporturilor penale. închisoarea de la 15 la 20 de ani; or, prin maxim, în cazul infracţiunilor cu pedepse
alternative, trebuie să înţelegem maximul pedepsei alternative celei mai grele, iar nu
rf Soluţii din practica judiciară: 48
maximul pedepsei alternative mai blânde;
— Prevederile art. 14 C. pen. se aplică ori de câte ori maximul special al pedepsei
, prevăzut de legea nouă este mai redus decât maximul special din legea veche, iar pedeapsa — Dacă instanţa a redus pedeapsa principală la maximul din legea nouă (art. 223
aplicată este mai mare decât maximul din legea nouă; în speţă, pedeapsa definitivă este de alin. 1 C. pen.), va trebui să dispună ca pedeapsa confiscării totale a averii să se execute
25 ani pentru delapidare, iar pedeapsa din legea nouă este de maximum 15 ani, aşa încât 49
este obligatorie reducerea pedepsei la 15 ani;44 în vederea aplicării art. 14 C. pen., instanţa numai parţial, aşa cum prevede legea nouă, determinând bunurile supuse confiscării;
face o dublă comparaţie, una între limitele maxime prevăzute de legea veche şi legea nouă, — Dacă legea nouă nu mai prevede confiscarea averii şi această pedeapsă com
pentru a vedea dacă legea nouă este sau nu mai favorabilă şi a doua între maximul din plimentară nu a fost executată, nu se mai execută; faptul că bunurile au fost sechestrate
legea nouă şi pedeapsa definitivă de executat; în cadrul primei comparaţii
nu echivalează cu executarea pedepsei, astfel că desfiinţarea sechestrului este legală;
56 —Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi aplicată pe lângă o pedeapsă de
11 luni închisoare, potrivit legii anterioare, ny poate fi menţinută sub legea nouă (art. 65 C.
pen. actual), deoarece nu întruneşte condiţiile de aplicare din noua lege (nu este pe lângă
o pedeapsă de cel puţin 2 ani închisoare);
— în cazul'unei pedepse total graţiate, la stabilirea stării de recidivă vor fi avute în
vedere limitele reduse ale pedepsei ca urmare a aplicării art. 14 alin. 5 C. pen.; aceeaşi
soluţie se impune şi în cazul pedepselor graţiate condiţionat cu menţiunea că aplicarea art.
14 alin. 1 C. pen. se face după expirarea termenului de încercare sau cu ocazia revocării
graţierii condiţionate, dacă s-a săvârşit o nouă infracţiune în termenul de încercare;
— Soluţia în sensul că prevederile art. 15 C. pen. nu se aplică dacă limita maximă din
legea nouă este egală cu pedeapsa definitivă ce se execută a fost criticată în literatura juridică
pe motivul că s-a făcut o interpretare gramaticală (literală) a textului; în realitate legea nouă
fiind mai favorabilă (prevăzând o pedeapsă mai mică decât în legea veche pentru aceeaşi
infracţiune) trebuie să-şi găsească aplicarea deoarece pedeapsa definitivă nu a fost aplicată la
nivelul maximului din legea veche şi nu este drept să rămână la nivelul maxim din legea
nouă;56
— In aplicarea art. 15 alin. 1 C. pen. instanţa este obligată să aibă în vedere, la
reducerea pedepsei, circumstanţele atenuante reţinute prin hotărârea de condamnare;
dovezile de comportare, în vederea aplicării art. 15 C. pen., vor fi cerute de instanţă
organelor competente, nefiind obligat condamnatul să le aducă.58
' 5 7

Note de trimitere: timp, în Analele ştiinţifice ale Univ. „Al. I. Cuza", Iaşi, Tomul 22,1975, p. 81 şi urm; TSsp, d.
1 — Vezi, C. Barbu, Aplicarea legii penale în spaţiu şi timp, Editura Ştiinţifică, 121/1971, în RRD nr. 6/1971, p. 158 şi nr. 1671/1970, în CD 1970 p. 373; I. Crişan, notă la d.
Bucureşti, 1972, p. Î54 p. nr. 93/1979 a T. j. Arad, în RRD nr. 10/1980, p. 61
2 — Vezi, P.T.S., d. î. nr,. 1/20.VI.1987 în RRD nr. 8/1987, p. 45 4 — Vezi, M. Zolyneak, op. cit., p. 168
3 — Vezi, M. Zolyneak, op. cit., p. 167; M. Zolyneak, Aspecte ale aplicării legii penale în 5 — Vezi, TSs p, d. 4199/1973, în R. 1, p. 221; G. Antoniu, comentariul I în P.J.P. 1,
p. 19 * 27 — TSsp, d. 137/1969, în CD. 1969, p. 282
6 — Vezi, TSsp, d. 1951/1970, în R, 1, p. 239; G. Antoniu, comentariul II în P.J.P. 1, 28 — TSsp, d. 3007/1970, în RRD nr. 6/1971, p. 159
p. 19-20 •" ■ . 29 — T. j. Galaţi, d. p. 5/1969, în RRD nr. 3/1969, p. 162; G. Antoniu, comentariul 5, în
7 — Publicat în M. Of. nr. 7/12 ianuarie 1990 PJ.P. 1, p. 33-34
8 — Publicat în M. Of. nr. 4/27.X1I.1989 . 30 — T.S.s.p., d. 3505/1970, în CD. 1970, p. 298; G. Antoniu, comentariul 11, în PJ.P. 1, p.
9 — Publicat în M. Of. nr. 9/31.XII.1989 . •
35-36
10 — Publicat în M. Of. nr. 4/8 ianuarie 1990 31 — J. Rîmnicu Vîlcea, st. p. 617/1969 şi T. j. Vîlcea, d. p. 334/1969, în RRD nr. 4/1970,
11 — Vezi, S. Kahane, în E.T. 1, p. 74; C. Bulai, op. cit., p. 63; G. Antoniu, comentariul 1, în p. 107; G. Antoniu, comentariul 12, în PJ.P. 1, p. 36; în sens contrar C Sarbulescu, articol în
P.J.P. 1, p. 22; T. j. Hunedoara, d. p. 135/1969, în RRD nr. 5/1969, p.l 180; T.S.s.p., d. 975/1970 în RRD nr. 4/1970, p. 107
CD. 1970, p. 429 1 32 — G. Antoniu, comentariul 13, în PJ.P. 1, p. 36; V. Dongoroz, E.T. 1, p. 193; V. Sopon,
12 — M. Zolyneak, op. cit., 9.176 Aspecte în legătură cu aplicarea legii mai favorabile, în RRD nr. 5/1969, p. 81
13 — T. j. Suceava, d. p. 185/1969, în RRD nr. 5/1969, p. 182; în sens contrar, G. Antoniu, 33 — G. Antoniu, comentariul 15, în PJ.P. 1, p. 37; T.S.s.p., d. 2531/1973, în RRD nr.
comentariul 2, în P.J.P. 1, p. 22 1/1974, p. 163
34 — T. j. Timiş, d. p. 923/1969, în RRD nr. 12/1969, p. 181
14 — T. j. Gorj, d. p. 1/1969, în RRD nr. 4/1969, p. 845 G. Antoniu, comentariul 4, în P.J.P.
35 — TSsp, d. 4044/1970, în CD. 1970, p. 275
l,p; 22 ,_____'. 36 — TSsp, d. 3727/1973, în RRD nr. 4/1974, p. 151; T. j. Timiş, d. p. 1283/1973, în RRD
15 — G. Antoniu, comentariul 6, în P.J.P. 1, p. 22; în sens contrar, T. j. Braşov, d. p. 2/1969, nr. 1/1975, p. 67
în RRD nr. 3/1969, p. 154 37 —TSsp, d. 1692/1978, în R. 2, p. 343
16 — T. j. Hunedoara,' d. p. 115/1969, în RRD nr. 5/1969, p. 180; G. Antoniu, 38 — TSsp, d. 121/1971, în RRD nr. 6/1971, p. 158; nr. 1798/1970, în CD. 1970, p. 324; nr.
170/1969, m RRD nr. 6/1969, p. 155; T. j. Braşov, d. p. 873/1969, în RRD nr. 2/1970, p. 141; G.
comentariul 7, în P.J.P. 1, p. 23
Antoniu, comentariul 19, în PJ.P. 1, p. 39
17 —TSsp, d. 1647/1971, în CD. 1971, p. 362 '
18 — G. Antoniu, comentariul 10, în P.J.P. l,p. 24-25 ' \. 39 —TSsp, d. 886/1985, în RRD nr. 2/1986, p. 79, nr. 2993/1975, în RRD nr. 7/1976, p. 60
19 — T. j. Bacău, d. p. 41/1969, în RRD nr. 4/1969, p. 185; G. Antoniu, comentariu, şi nr. 2207/1972, în RRD nr. 11/1972, p. 150; G. Antoniu, comentariul 20, în PJ.P. 1, p. 39
40 — TSsp, d. 2185/1970, în CD. 1970, p. 277, G. Antoniu, comentariul 21, în PJ.P. l,p.39
în CPCA-PG, p. 61
41 — TSsp, d. 903/1976, în RRD nr. 11/1976, p. 65; M. Sîrbu (1), I. Boldea (11). în
20 — TSsp, d. 3007/1970, în RRD nr. 6/1971, p. 159
legătură cu aplicarea principiului legii mai favorabile în materie de reabilitare, în RRD nr.
20 — Lucian Fătu, Aplicarea legii mai favorabile în practica instanţelor din judeţt 11/1970, p. 97; V. Dragomir Tudoriu, Efectele succesiunii legilor penale asupra termenului de
Suceava, în RRD nr. 6/1969, p. 126 reabilitare, în RRD nr. 3/1969, p. 95; G. Antoniu, comentariul 22, în PJ.P.l,p.39 . '
21 — T. j. Bacău, d. p. 41/1969, în RRD nr. 4/1969, p. 185 42 — Gh. Şerbănescu, Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepsei graţiate în RRD nr.
22 — T.M.B. s. 1 p., d. 82/1969, în RRD nr. 3/1969, p. 126, cit. M. Micu 10/1970, p. 108-110 (1)
23 —T.j. Galaţi, d. p. 196/1969, în RRD nr. 6/1969, p. 151; Gh. Dărîngă.în E.T.j 43—Margareta Cara-thase, Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepsei graţiate (11), în
lp. 58 RRD nr. 10/1970, p. 111; T. j. Arad, d. p. 371/1971, cu note de M. Petruşca (1), Grigore Simion
25 - TSsp, d. 1012/1971, în R. 1, p. 46; nr. 936/1969, în RRD nr. 7/1969, p. 161 (1), M. Mânase (11), în RRD nr. 10/1972, p. 156; G. Antoniu, comentariul 11, în PJ.P. 1, p. 47-
26 — G. Antoniu, comentariul 2, P.J.P. 1, p. 33
48; M. Zolyneak, op. cit., p. 208-209
44 —T.j. Dâmboviţâ, d. p. 499/1969, în RRD nr. 8/1969, p. 179 cu notă de S.
Constantinescu
45
— G. Antoniu, comentariul 1, P.J.P. 1, p. 44; T.S. c. 7, d. 2/1971, în RRD nr.
3/1972, p. 167; TSsp, d. 999/1973, în CD. 1973, p. 354 şi nr. 5351/1970, în CD. 1970, p.
28
0; T. j. Galaţi, d. p. 13/1969, în RRD nr. 3/1969, p. 172 cu notă de R. Lupaşcu
46 — G. Giurgiu (1), AM. Cociaşu, Probleme privind aplicarea legii penale mai
«vorabile în cazul condamnărilor definitive în RRD nr. 8/1969,p. 100;T.j. Harghita,
d
-P-122/1969, în RRD nr. 8/1969, p. 100
59
47 — G. Antoniu, comentariul 3, în P.J.P. 1, p. 45 Simion (1), M. Mânase (11)
48 — TSsp, d. 3824/1971, în CD. 1971, p. 227; G. Antoniu, comentariul 4, în P J.P. 54 — G. Antoniu, comentariul 11, în P.J.P. 1, p. 47-48
l,p.45 55 — T. j. Harghita, d. p. 128/1969, în RRD nr. 8/1969, p. 102
49 — TSsp, d. 127/1970, în RRD nr. 6/1970, p. 172 56 — G. Antoniu, comentariul 1, în P.J.P. 1, p. 49
50 — TSsp, d. 1441/1971, în RRD nr. 9/1971, p. 148 şi nr. 6388/1970, în CD. 1970, p. 57—T. j. Bihor, d. p. 16/1974, în RRD nr. 4/1975, p. 55 cu note de Virgil Rămureanu, în sens
188; T. j. Timiş, d. p. 1190/1969, în RRD nr. 5/1970, p. 167; G. Antoniu, comentariul 8, în contrar G. Antoniu, comentariul 2, în P.J.P. 1, p. 49
P.J.P. 1, p. 46 58 —TSsp, d. 1555/1971, în RRD nr. 12/1971, p. 152; G. Antoniu, comentariul 3, în P.J.P.
51 — T. j. Braşov, d. p. 31/1969, în RRD nr. 3/1969, p. 174; nr. 22/1969, în RRD nr. l,p.49
4/1969, p. 181; T. j. Harghita, d. p. 80/1969, în RRD nr. 8/1969, p. 102; G. Antoniu,
comentariul 9, în PJ.P.l, p. 47
52 — M. Cara-thase, op. cit. supra 43
53 — T. j. Arad, d. p. 371/1971, în RRD nr. 10/1972, p. 156, cu note de M. Petruşca, Gr.
60

CAPITOLUL V. — Unele aspecte ale aplicării în timp a legii penale, prilejuite de


adoptarea Legii nr. 104/1992

Prin Legea nr. 104/19921 s-au efectuat abrogări, modificări şi completări la o serie de
legi şi anume, la Codul penal (art. 1), Codul de {procedură penală (art. 11), Legea nr.
23/1969 privind executarea pedepselor (art. 111), Codul muncii (art. IV), Codul de procedură
civilă (art. V), Legea nr. 58/1968 pentru organizarea judecătorească (art. VI); de asemenea
au fost abrogate Legea nr. 59/1968 privind comisiile de judecată şi Decretul nr. 218/1977
privind unele măsuri tranzitorii referitoare la sancţionarea şi reeducarea prin muncă a unor
persoane care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
în cele ce urmează ne vom opri, pe scurt, doar la unele aspecte ale aplicării în timp
a/egii penale prin prisma dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. VII alin. 2 şi 3, art. VIII şi
art. IX din Legea nr. 104/1992 şi a art. 10-15*-din Codul penal, aplicabile abrogărilor,
modificărilor şi completărilor unor texte din Codul penal, precum şi implicaţiile abrogării
Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977.

Secţiunea I. — Implicaţiile abrogării Legii nr. 59/1968


Cu prilejul intrării în vigoare a Legii nr. 59/1968, în literatura juridică,s-a considerat că
prin această lege s-a realizat „un fel propriu de dezîncriminare, expresie a spiritului creator
al legiuitorului", în sensul că deşi a avut loc o dezîncriminare, aceasta s-a raportat nu la fapta
prevăzută de legea penală, ci la fapta concretă dedusă judecăţii, care nu a mai fost considerată
infracţiune, după intrarea în vigoare a acestei legi. 2 Chiar dacă faptele de furt, delapidare,
lovire, insultă etc. au continuat să fie încriminate şi după prevederea lor ca abateri, aceasta nu
înseamnă că nu a operat dezîncriminarea propriu-zisă a faptelor devenite abateri; legea
specială (59/1968), formulând conţinutul abaterilor, prin referire la conţinutul încriminărilor,
a restrâns totodată sfera faptelor similare prevăzute de legea penală prin înlăturarea din rândul
acestora a faptelor descrise în legea specială ca abateri.
Prin Legea nr. 59/1968 au fost dezîncriminate următoarele fapte care au fost
considerate abateri, iar nu infracţiuni:
a) următoarele fapte săvârşite de angajaţii unităţilor de stat la locul de muncă (art.
11):
— lovirea sau alte.violenţe care nu au cauzat o vătămare a integrităţii corporale sau
sănătăţii, ameninţarea şi insulta;
— furtul şi abuzul de încredere între membrii aceluiaşi colectiv, dacă valoarea
pagubei nu depăşeşte 500 lei;
— sustragerile sub orice formă din avutul public, când săvârşirea lor nu a fost Plesnită
prin fals, distrugerea sau degradarea cu intenţie a unui bun din avutul public şi abuzul în
serviciu, dacă valoarea pabugei pricinuite, prin toate aceste fapte, nu depăşeşte 500 lei;
— neglijenţa în serviciu, săvârşită în anumite condiţii, dacă paguba pricinuită
avutului public nu depăşeşte 1.000 lei;
61
— stricăciuni provocate cu intenţie locuinţelor şi instalaţiilor comune din imobile reîncriminate toate faptele care au fost dezîncriminate prin intrarea sa în vigoare. Cu
proprietate de stat aflate în administrarea unităţii la care sunt angajaţi autorii stri- privire la acestea, în Legea nr. 104/1992 nu s-au prevăzut reguli derogatorii de ia
căciunii, iar paguba cauzată nu depăşeşte 500 lei; principiile aplicării în timp a legii penale, ci doar următoarele reguli procedurale, şi
— instigarea, complicitatea, tăinuirea şi favorizarea la una din faptele arătate; anume:
b) aceleaşi fapte arătate la'lit. a, săvârşite de membrii sau angajaţii organizaţiilor — „Cauzele aflate, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la comisiile de judecată, se
cooperatiste şi obşteşti (art. 15 alin. 1 lit. a şi alin. 2); trimit judecătoriilor în a căror rază teritorială funcţionau comisiile" (art. VII alin. 2);
b) următoarele fapte săvârşite de cetăţenii în afara locului lor de muncă: — „Hotărârile pronunţate de comisiile de judecată, înainte de intrarea în vigoare a
— lovirea sau alte violenţe fără vătămări, ameninţarea şi insulta; prezentei legi, sunt supuse căilor de atac şi termenelor de exercitare prevăzute de legea
— abuzul de încredere între persoane fizice, dacă valoarea pagubei nu depăşeşte 500 lei; aplicabilă anterior acestei date" (art. VII alin. 3).
— stricăciunile provocate cu intenţie locuinţelor dacă paguba cauzată avutului Din cele arătate mai sus, rezulta că Legea nr. 104/1992 reprezintă o lege penală nouă
public nu depăşeşte 500 lei. de încriminare, cu privire la faptele vizate de Legea nr. 59/1968 abrogată, aşa încât, pentru
Prin art. VII. alin. 1 din Legea nr. 104/1992, abrogându-se Legea nr. 59/1968 în faptele respective săvârşite până la data de 30.IX.1992 este aplicabil principiul neretroac-
întregul ei, s-a abrogat abrogarea realizată cu ocazia intrării sale în vigoare, adică au fost tivităţii legii penale înscris în art. 11 C. pen., cu următoarele consecinţe: ■/
— judecătoriile investite cu judecarea cauzelor primite de la comisiile de judecată, părţilor, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în seama statului conform art. 192
desfiinţate începând cu data de 1.X.1992, ori cu plângeri împotriva hotărârilor pronun alin. 3 C. pr. pen.
ţate de comisiile de judecată, dar nedefinitive la aceeaşi dată, vor trebui să aplice, în
continuare, Legea nr. 59/1968, pronunţând, fie închiderea dosarului (potrivit art. 37 Secţiunea II. — Implicaţiile abrogării Decretului nr. 218/1977
alin. 2 din Legea nr. 59/1968), fie aplicarea uneia din măsurile prevăzute în art. 27
Prin adoptarea Decretului nr. 218/1977 au fost abrogate implicit prevederile art.
(mustrare cu avertisment sau amendă de la 100 la 3.000 lei) în cazul prevăzut de art. 37 100-110 din Codul penal referitoare la sistemul sancţionar al minorilor infractori,
alin. 1 din aceeaşi lege; instituindu-se, pentru aceştia doar două măsuri educative: măsura încredinţării minorului
— aceleaşi instanţe, investite direct, prin plângerea persoanei vătămate sau prin colectivului în care acesta munceşte sau învaţă, de către o comisie de judecată condusă de
rechizitorul procuraturii, după data de 1.X.1992, dar pentru fapte vizate de Legea nr. un judecător (art. 2) şi măsura trimiterii minorului într-o şcoală specială de muncă şi
59/1968,săvârşite până la data de 30.IX.1992 inclusiv, vor trebui să pronunţe achitarea reeducare pe o perioadă de la 2 la 5 ani, pentru fapte penale deosebit de grave, măsură luată
inculpatului în temeiul art. 10 lit. b C. pr. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) şi, numai de către instanţa de judecată.
dacă constată existenţa faptei, vinovăfia făptuitorului şi introducerea în termenul legal a Prin abrogarea acestui decret, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii faţă de
plîngerii va aplica una din măsurile arătate de art. 27 din Legea nr. 59/1968, iar dacă principiile aplicării în timp a legii penale, considerăm că s-a realizat repunerea în vigoare a
constată inexistenţa faptei, lipsa de vinovăţie a făptuitorului ori introducerea tardivă a sistemului sancţionator prevăzut în art. 100-110 C. pen., cu reducerea pedepselor
plângerii va închide dosarul; aplicabile minorilor la jumătate faţă de cele prevăzute pentru majori (fiind modificat, în
— în ambele situaţii expuse mai sus, instanţa va trebui să rezolve şi cererea de acest sens, art. 109 alin. 1 C. pen., prin aceeaşi lege).
despăgubiri civile, eventual, formulată, cum şi problema cheltuielilor judiciare ale Singurele dispoziţii tranzitorii sunt aceleaşi ca şi pentru cauzele vizate de abrogarea
Legii nr. 59/1968 (art. VII alin. 2 şi 3 din Legea nr. 104/1992), potrivit cărora comisiile de
judecată vor trimite cauzele privind pe minorii infractori la judecătorii, iar în cazul în care s-
a pronunţat vreo hotărâre, nedefinitivă la data de 1.X.1992,-împotriva acesteia se va putea
face plângere la judecătorie.
In consecinţă, prevederile art. 100-110 C. pen;, repuse în vigoare prin Legea nr.
104/1992 apar ca o lege penală nouă, intrată în vigoare de la 1.X.1992, ceea ce presupune
examinarea modului de aplicare a celor două legi, succesive în timp, prin prisma prin
cipiilor aplicării în timp a legilor penale. '
a. — Pentru faptele prevăzute de legea penală, săvârşite începând cu data de
1.X.1992, vor fi aplicabile prevederile legii noi (Codul penal repus în vigoare).
b. —"Pentru faptele săvârşite sub incidenţa Decretului nr. 218/1977 considerăm că
se impun următoarele distincţii:
— legea nouă (Codul penal repus în vigoare) prevede unele măsuri educative mai
favorabile pentru infractorii minori (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea într-
un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, pe durată maiscurtă — până
la majorat, cu posibilitatea prelungirii cu maximum 2 ani), decât cele prevăzute de legea
veche, dar prevede şi posibilitatea aplicării de pedepse, ceea ce legea veche nu prevedea; în
această situaţie, considerăm că, potrivit principiului neretroactivităţii legii penale, înscris în
art. 11C. pen., a principiului aplicării legii penale mai favorabile înscris m art. 13 C. pen. şi a
principiului legalităţii pedepsei înscris în art. 2. C. pen., minorilor care au săvârşit
infracţiuni până la data de 30.IX.1992 inclusiv şi nu au fost judecaţi definitiv până la acea
dată,-nu li se vor putea aplica decât o măsură educativă, iar nu Pedepse; în raport de
prevederile art. 12 alin. 2 C. pen. (retroactivitatea legii penale) Potrivit căruia legea nouă
care prevede măsuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate
până la intrarea în vigoare a legii noi, minorilor respectivi nu li se vor putea aplica decât
măsurile educative din legea nouă, adică măsurile din Codul Penal repus în vigoare;
62 63
— având în vedere că măsura educativă a încredinţării minorului colectivului în care grave, în vigoare la data săvârşirii faptelor) este de observat că această măsură are
învaţă sau munceşte (măsură prevăzută în art. 2 din Decretul nr. 218/1977, în vigoare la corespondent în legea nouă (Codul penal repus în vigoare) în măsura educativă a
data săvârşirii infracţiunii) nu mai este prevăzută de legea nouă (Codul penal repus în internării minorului într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ,
vigoare), această măsură nu seva mai putea aplica, în cazurile nejudecate definitiv pâriă la după caz (art. 101 lit. c şi d C. pen.); pe lângă denumire, care este similară, atât legea nouă
1.X.1992, iar în cazurile în care a fost aplicată definitiv, executarea acesteia încetează de cât şi legea veche le includ în categoria „măsurilor educative", le atribuie caracter privativ de
drept pe data del.X.1992, „prin intrarea în vigoare a legii noi" aşa cum prevede art. 12 libertate, le stabileşte un conţinut şi un scop identic; în consecinţă, potrivit art. 14 alin. 4 C.
alin. 1 C. pen.; aceeaşi soluţie rezultă şi din art. 14 alin. 4 C. pen., potrivit căruia măsurile pen., măsura trimiterii într-o şcoală de muncă şi reeducare, aplicată pe o anumită durată^
educative, definitiv aplicate, neexecutate şi neprevăzute de legea nouă nu se mai execută; potrivit art. 3 din Decretul nr. 218/1977, va trebui înlocuită cu măsura educativă a
— în cazurile în care, prin hotărâri rămase definitive până la 1.X.1992, s-a aplicat internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, după caz, care
măsura educativă a trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare pe o durată de la 2 se va executa „în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă" (adică, pe durată
la 5 ani (măsură prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 218/1977, pentru fapte deosebit de nedeterminată dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 18 ani, cu posibilitatea liberării
minorului înainte de a deveni major potrivit art. 107 C. pen., dar şi a prelungirii internării cu de care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă, cărora nu li s-ar putea aplica decât măsura
cel mult 2 ani potrivit art. 106 alin. 2 C. pen.). prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 218/1977.
în legătură cu această ultimă măsură, a trimiterii îhtr-o şcoală de muncă şi reeducare, Această opinie este total eronată şi contrară atât principiilor aplicării în timp a legii
aplicată definitiv până la 1.X.1992, s-a exprimat şi o opinie contrară 3 în sensul că ar/vea penale înscrise în art. 10-16 C. pen., care trebuie aplicate integral în lipsa unor măsuri
drept corespondent în legea nouă (Codul penal repus în vigoare) pedeapsa închisorii, tranzitorii derogatorii în Legea nr. 104/1992, cât şi principiului legalităţii pedepsei
astfel încât legea penală mai favorabilă ar fi Decretul nr. 218/1977, făptuitorul urmând a înscrise în art. 2 C. pen. ■ .
continua să execute măsura educativă aplicată potrivit art. 3 din Decretul nr. 218/1977 în primul rând este de observat că opinia ce o criticăm se bazează pe o simplă
iar nu măsura educativă similară din Codul penal, a internării minorului într-un centru de afirmaţie (că măsura trimiterii într-o şcoală de muncă şi reeducare are drept corespondent
reeducare. în susţinerea acestei opinii, pe care nu o împărtăşim, s-au invocat două pedeapsa închisorii din Codul penal), fără nici o bază legală sau măcar logică; tot pe
argumente şi anume: această simplă afirmaţie se consideră că nici celor care nu au fost încă judecaţi definitiv nu li
— Decretul nr. 218/1977 prevede două măsuri educative: una uşoară, încredinţarea s-ar putea aplica decât măsura trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare.
* către colectivul în care minorul lucra sau învăţa şi alta severă, pentru infracţiunile cele Este adevărat că, după intrarea în vigoare a Decretuluim 218/1977, care nu a mai
permis aplicarea unor pedepse minorilor infractori, ci doar a celor două măsuri educative,
mai grave, trimitere în şcoală specială de muncă şi reeducare pe o perioadă de la 2 la 5 ani;
s-a pfus problema înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a trimiterii într-o
fiind cea mai gravă dintre măsurile educative şi aplicabilă doar pentru fapte deosebit de
şcoală specială de muncă şi reeducare, cu motivarea că acest lucru se, impune în temeiul
periculoase, corespondentul său în Codul penal nu poate fi decât cel mai sever regim
art. 14 C. pen., deşi acest text nu a prevăzut înlocuirea unei pedepse cu o măsură educativă,
sancţionator şi anume, pedepsele în condiţiile art. 109 C. pen.; ci doar o măsură educativă cu alta corespunzătoare; s-a considerat echitabil ca o pedeapsă
— Dacă s-ar împărtăşi opinia potrivit căreia corespondentul trimiterii în şcoală de care, întotdeauna este o sancţiune penală mai severă decât orice măsură educativă, să fie
muncă şi reeducare ar fi internarea într-un centru de reeducare, s-ar crea minorilor înlocuită cu o măsură educativă, cu acelaşi caracter (privativ de libertate); mai mult, în
judecaţi definitiv şi aflaţi într-o şcoală de muncă şi reeducare o situaţie mai favprabila practica judiciară s-a considerat că la' stabilirea duratei măsurii educative, instanţa va
decât celor care au comis faptele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 104/1992 şi faţă trebui să ţină seama de timpul executat din pedeapsa închisorii, 4 iar când minorul a fost
64 reţinut ori arestat preventiv s-a hotărât că trebuie dedusă din durata măsurii educative
perioada executată în detenţie preventivă.5
Prin admiterea deducerii detenţiei preventive din durata măsurii educative nici un
moment nu au fost asimilate pedeapsa închisorii cu măsura educativă respectivă, iar în
numeroase decizii ale instanţei noastre supreme s-a subliniat diferenţa substanţială ,dintre
cele două sancţiuni de drept penal; astfel, susţinându-se inadmisibilitatea com-putării
detenţiei executate în penitenciar în temeiul pedepsei închisorii din durata măsurii
educative a trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, cu care a fost înlocuită
pedeapsa, s-a arătat că „între pedeapsa închisorif executată în penitenciar şi măsura
inte/nării infractorului minor într-o şcoală specială de muncă şi reeducare nu există
identitate de conţinut şi scop, deşi ambele au aceeaşi caracteristică, aceea a privării de
libertate. Trimiterea făptuitorului într-o şcoală specială de muncă şi reeducare are ca scop
asigurarea continuităţii procesului educativ, corectarea comportamentului acestuia Prin
educaţie şi muncă, în vederea reintegrării sale în societate..."^ sau că măsura educativă a
trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare prevăzută de art. 3 din Decretul nr:
218/1977, „este prin natura sa o măsură educativă, care nu poate fi asemănată c« pedeapsa
închisorii", condiţiile în care se realizează această măsură fiind structural, prin conţinutul lor,
deosebite de acelea în care un condamnat execută pedeapsa închisorii/
In continuarea aceleiaşi opinii eronate, s-a considerat că prevederile art. 4 din
ecretul nr. 218/1977, potrivit căruia, după executarea a'cel puţin jumătate din durata
măsurii educative (a trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare), dacă minorul
S>a însuşit o meserie şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de
gravitatea faptei, se poate dispune încetarea măsurii educative, ar fi încă,în vigoare,
65
nefiind aplicabile prevederile art. 107 C. pen. Şi această opinie este evident greşită reeducare, aşa încât nici prevederile art. 4 din Decretul nr. 218/1977 nu-şi mai au sensul
deoarece: . şi aplicabilitatea, devenind aplicabile toate prevederile legii noi, adică ale Codului penal
" — după data de 1.X.1992, când a intrat în vigoare Legea nr. 104/1992, fiind repuse (inclusiv art. 107). '
în vigoare dispoziţiile Codului penal, care acţionează ca „lege nouă" cu măsuri educative, Faţă de cele expuse, considerăm că, pentru cei aflaţi în fostele şcoli speciale de muncă
aplicarea acesteia este obligatorie, atât pentru măsurile educative aplicate definitiv şi şi reeducare (devenite, prin Legea nr. 104/1992, „centre de reeducare"), judecătorii delegaţi
neexecutate, dar având corespondent în legea nouă (potrivit art, 14 alin. 4 C. pen.), cât cu, executarea hotărârilor penale de la judecătoria sau tribunalul judeţean, după caz, în raza
şi pentru măsurile educative ce se vor aplica în cazurile nejudecate definitiv (potrivit art. teritorială a cărora se află şcoala, trebuie să verifice fiecare caz în parte şi să ia una din
12 şi 13 Cpen.); - următoarele măsuri:
—după aceeaşi dată măsura educativă a trimiterii într-o şcoală de muncă şi ree — pentru cei care au depăşit vârsta de 20 de ani, pentru care nu se mai poate prelungi
ducare nu mai există, fiind înlocuită cu măsura internării minorului într-un centru de internarea potrivit art. 106 alin. 2 C. pen., să se dispună liberarea de îndată;
—pentru cei în vârstă de 18-20 de ani, dacă se impune prelungirea internării potrivit art. lei limita maximă) înscrise în art. 53 pct. 1 lit. b C. pen., cum şi limitele speciale ale
106 alin. 2 C. pen., să sesizeze instanţa de executare care, potrivit art. 491 C. pr. pen., este amenzilor înscrise în art. 63 alin. 2şi 3 C. pen.; în consecinţă, ori de câte ori instanţa va
competentă a dispune prelungirea respectivă; dacă nu se impune prelungirea internării avea de aplicat pedeapsa amenzii, potrivit art. 13 C. pen. va aplica legea veche care este mai
(nefiind necesară pentru realizarea scopului internării, condiţie cerută de art. 106 alin. 2 C. favorabilă (pentru faptele sşvârşite până la 30.IX.1992 inclusiv).
pen.), trebuie să dispună liberarea de îndată a minorului; -3. — Prin art. 1 pct. 5 din Legea nr. 104/1992 s-au majorat limitele amenzii şi în
—pentru cei care nu au împlinit 18 ani dar sunt întrunite cerinţele art. 107 C. pen. cazurile când, recunoscându-se circumstanţe atenuante pentru infracţiuni sancţionate de
(au executat cel puţin un an din durata măsurii educative, au dat dovezi temeinice de lege cu maximum 1 an închisoare sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. 1 lit. e şi f C. pen.; în
îndreptare, de sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea pregătirii profesionale), conducerea consecinţă şi în aceste cazuri mai favorabilă este legea veche care urmează a se aplică.
şcolii poate sesiza, ori minorul se poate adresa direct cu cerere, instanţei de executare, 4.—Prin modificările aduse art. 81C. pen. (prin art. 1 pct. 6 din Legea nr. 104/1992) s-a
competentă a dispune liberarea minorului înainte de a deveni major conform art. 491C. agravat o condiţie cerută pentru a se putea suspenda condiţionat executarea pedepsei,
pr. pen. (introducându-se obligativitatea reparării pagubei indiferent cui s-a cauzat paguba, anterior
Pentru cazurile definitiv judecate dar încă nepuse în executare, judecătorul delegat această obligaţie existând numai dacă paguba era în dauna avutului public), dar s- au extins
va trebui să nu mai pună în executare hotărârile dacă făptuitorul a împlinit deja 20 de posibilităţile de aplicare prin prisma celorlalte condiţii; astfel, s-a majorat plafonul maxim
ani, să pună cauza pe rol pentru ca instanţa să examineze dacă se impune prelungirea al pedepsei închisorii la care se poate aplica suspendarea de la 2 ani pentru orice infracţiune
internării pentru cei în vârstă de 18-20 de ani şi să trimită hotărârea organelor com şi 1 an pentru infracţiunile contra avutului public la 3 ani pentru orice fel de infracţiune,
petente pentru executare în cazul celor care nu au împlinit 18 ani. A indiferent de natura ei şi de la 1 an pentru concursul de infracţiuni (6 luni când una dintre
infracţiunile concurente era contra avutului public) la 2 ani pentru concursul de infracţiuni,
Secţiunea III. — Implicaţiile altor modificări ale Codului penal indiferent de natura acestora; de asemenea, cu privire la antecedentele penale, s-a introdus
posibilitatea aplicării suspendării şi celor care au fost condamnaţi anterior la pedeapsa
1. — Prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 104/1992 s-a modificat art. 18 1 alin. 3 C. pen., în amenzii sau închisorii de maximum 6 luni (anterior, cei condamnaţi la închisoare, indiferent de
sensul că se face trimitere la art. 91 C. pen. pentru aplicarea sancţiunilor cu caracter cuantum nu mai puteau beneficia de suspendare). In raport de modificările menţionate, legea
administrativ, deoarece art. 92 a fost abrogat, iar măsurile respective sunt înscrise în art. 91 nouă va fi mai favorabilă în toate cazurile, cu excepţia cazului când s-a cauzat o pagubă
după modificările aduse înlocuirii răspunderii penale. avutului personal şi particular, care nu a fost recuperat şi când legea veche va fi mai
2. — Prin art. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 104/1992 s-au majorat limitele generale ale favorabilă.
pedepsei amenzii (de la 500 lei la 10.000 lei limita minimă şi de la 20.000 lei la 300.000 5. —Prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 104/1992 s-a modificat denumirea Secţiunii III , •din
66 „Obligarea la muncă corecţională" în „Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere",
introducându-se pentru prima dată în Codul penal român această instituţie juridică
modificându-se corespunzător art. 86*-86 , care constituie un nou mod de individualizare a
pedepsei, situat între suspendarea condiţionată a executării pedepsei (mai avantajoasă, dar
cu condiţii mai restrictive) şi executarea pedepsei la locul de muncă (mai puţin avantajoasă,
dar cu condiţii mai largi de aplicare). Cu privire la condiţiile de aplicare, conţinutul şi
regimul de executare, ne vom referi pe larg la capitolul „individualizarea pedepselor".
In aplicarea principiului înscris în art. 13 C. pen. (aplicarea legii penale mai
favorabile la cauze nejudecate definitiv până la data de 1.X.1992) se va putea aplica
suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi pentru infracţiunile
săvârşite anterior, dacă se va considera că nu este aplicabil art. 81 C. pen., dar nici
executarea pedepsei la locul de muncă sau într-un loc de deţinere:
6
2 -—Prin art. 1 pct. 9 din Legea fir. 104/1992 s-a introdus o nouă secţiune (Secţiunea HI
„Executarea pedepsei la locul de muncă") modificându-se corespunzător art. 867 C. Pen- şi
introducându-se art. 868-86n C. pen. prin care:
— s-a schimbat denumirea acestei modalităţi de executare a pedepsei închisorii din
.•obligare la. muncă corecţională" în „executarea pedepsei la locul de muncă", considerată ^ai
corezpunzătoare conţinutului acesteia;
67
— au fost modificate substanţial condiţiile de aplicare, care au devenit mai restrictive, natului (exemplu, interzicerea promovării pe timpul executării pedepsei, interzicerea
în sensul că nu se mai poate aplica celor condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii mai dreptului electoral de a fi ales, posibilitatea pentru instanţă de a institui şi alte măsuri de
mare de 1 an (anterior putându-se aplica chiar recidiviştilor), celor condamnaţi pentru un supraveghere, ca şi la suspendarea executării sub supraveghere).
concurs de infracţiuni la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani (anterior se putea aplica şi Pentru cazurile definitiv judecate până la 1.X.1992 s-au prevăzut în art. IXdinLegea nr.
la concurs pentru b pedeapsă de maximum 5 ani) şi celor care au săvârşit o infracţiune de 104/1992 următoarele norme tranzitorii:
viol, tâlhărie şi tortură (anterior aceste infracţiuni nefiind exceptate); de asemenea, s-a — „Dacă pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus obligarea la muncă corecţională nu a
introdus condiţia unui acord scris prealabil al unităţii în care urmează a se executa fost pusă în executare sau nu a putut fi executată din motive neimputabile inculpatului până
pedeapsa (care nu a existat); la data intrării în vigoare a prezentei legi, instanţa care a pronunţat hotărârea de
— s-a modificat substanţial regimul de executare al acestei modalităţi, sub unele condamnare va dispune, din oficiu, fie suspendarea condiţionată a executării pedepsei
aspecte în favoarea condamnatului (exemplu, prin reducerea cotelor ce se reţin pentru închisorii, fie înlocuirea j pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, apreciind în raport cu
bugetul statului, introducerea posibilităţii acordării concediului de odihnă, menţinerea durata pedepsei pronunţate, cu natura faptei şi cu persoana făptuitorului" (alin. 1);
contractului de muncă dacă acesta exista etc), iar sub alte aspecte în defavoarea condam- — „Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune chiar dacă nu sunt
întrunite condiţiile prevăzute în art. 81 sau în art. 861din Codul penal" (alin. 2); Normele tranzitorii arătate sunt lacunare, deoarece nu s-a prevăzut dacă şi în ce
—• „Amenda se va stabili în limitele şi potrivit criteriilor prevăzute în artT 63 din măsură modificările aduse condiţiilor de aplicare şi regimului de executare sunt inci
Codul penal" (art. IX alin. 3). dente, în cazurile nejudecate definitiv sub legea veche, sau aflate în curs de executare, cu
•Aceste norme privesc doar cazul pedepselor care nu erau puse în executare sau nu se atât mai mult cu cât în art. 10-16 C. pen. nu există norme exprese aplicabile unor situaţii
de acest gen. Totuşi, printr-o interpretare logică şi sistematică a normelor penale în
aflau în curs de executare la data de 1.X.1992, djn motive neimputabile condamnatului (lipsa
vigoare se poate considera că: '
unor locuri de muncă, desfiinţarea unităţii în care se execută pedeapsa fără a se putea
— nu se va mai putea dispune executarea pedepsei închisorii la locul de muncă,
stabili un alt loc de muncă etc), iar nu în cazurile în care pedeapsase execută, dar, ulterior inclusiv pentru infracţiuni săvârşite anterior datei de 1.X.1992, fără a exista un acord scris
datei respective, au intervenit motive de schimbare a locului de muncă, privitoare la unitate prealabil al unităţii în care urmează a se executa pedeapsa, deoarece au fost abrogate,
(ex. restrângerea activităţii etc.) sau la condamnat (ex. doreşte să execute pedeapsa la o prin aceeaşi lege, prevederile art. 419 alin. 2 şi 3 C. pr. pen. care reglementau modul de
unitate mai apropiată de domiciliu} său, i s-a recomandat medical schimbarea locului de stabilire a locului de muncă atunci când se dispunea executarea în altă unitate sau în
muncă etc); în asemenea cazuri nu se vor aplica prevederile tranzitorii menţionate, ci aceeaşi unitate dar în alt loc de muncă, încetând atribuţiile oficiilor forţelor de muncă
procedura schimbării locului de muncă prevăzută la art. 305 alin. 3 sau art. 30 alin. 4 şi 5 pe această linie; în consecinţă, pe baza acordului scris al unităţii, instanţa va trebui să
din Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, modificată prin Legea nr. 104/1992. stabilească, o dată cu condamnarea, atât unitatea cât şi locul de muncă (funcţia) ale
Se impune această precizare, deoarece, unii condamnaţi, de convenienţă cu unităţile, sub condamnatului;
pretextul restrângerii activităţii caută să obţină suspendarea condiţionată a executării ori 1
— pentru cauzele aflate în recursul făcut numai de condamnat sau de alte părţi care ^ nu
aplicarea unei amenzi pentru pedepse ce se aflau în curs de executare la data intrării în permit agravarea situaţiei inculpatului, dacă nu s-a stabilit unitatea sau locul de muncă şi
vigoare a Legii nr. 104/1992, "ceea ce considerăm inadmisibil. inculpatul nu poate obţine un acord scris de la o unitate, în practica Tribunalului Judeţean
Bacău s-a decis că se impune fie aplicarea art. 86 , fie aplicarea art. 81, fie aplicarea unei
68 / amenzi, altfel pedeapsa fiind neexecutabilă,,situaţia neputând fi rezolvată nici potrivit
dispoziţiilor tranzitorii, care nu se referă la cauzele nejudecate definitiv la data de 1.X.1992;
,
— cu privire la celelalte condiţii cerute de lege pentru a se dispune executarea
pedepsei la locul de muncă (cuantumul pedepsei aplicate, antecedentele penale şi
infracţiunile exceptate expres), considerăm că sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen.,
aplicându-se legea veche care este mai favorabilă infractorului;
—cu privire la regimul de executare (restrângerile de drepturi, procedura schimbării.
locului de muncă, drepturile şi obligaţiile condamnatului, cazurile de revocare sau anulare
a executării pedepsei la locul de muncă etc.) suntem de părere că se aplică exclusiv legea nouă,
inclusiv pentru pedepsele aplicate anterior datei de 1.X.1992, deoarece executarea oricărei
pedepse, în orice modalitate, se face în conformitate cu normele penale procedurale şi ale
legii privind executarea pedepselor care sunt de strictă şi imediată aplicare; faptul că unele
norme referitoare la regimul de executare sunt înscrise ui Codul penal, nu schimbă caracterul
lor de norme penale procedurale.
Normele privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea ex-
ecutării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei la locul de muncă au o
aplicabilitate autonomă în raport cu normele de încriminare a faptelor, aşa încât este
posibil ca infracţiunile să fie calificate juridic după o lege iar aplicarea modalităţilor de
executare a pedepselor să se facă după o altă lege succesivă în timp.8
7. — Modificările aduse instituţiei juridice a înlocuirii răspunderii penale (prin
modificarea art. 90 şi 91 C. pen. şi abrogarea art. 92-97 C. pen,)prin art. 1 pct. 11 şi 12 din
Legea nr. 104/1992, sunt mai favorabile infractorului sub aspectul gravităţii faptei la care este
aplicabilă (extinzându-se posibilitatea aplicării înlocuirii răspunderii penale la ^fracţiuni
sancţionate de lege cu maximum 1 an închisoare, iar în unele cazuri exprese,
69
chiar pentru fapte sancţionate mai grav — ex. pentru art. 208. 213, 215, 223 alin. 1, 224 alin. Alte consideraţii, mai detaliate, vor fi făcute, cu privire la modificările aduse legislaţiei
1, §.a. — faţă de legea veche, care limita aplicarea doar la infracţiuni sancţionate de lege cu penale prin Legea nr. 104/1992, cu ocazia examinării normelor penale modificate la capitolele
maximum 6 luni), dar au fost introduse condiţii suplimentare (ex. repararea integrală a respective din prezenta lucrare.
pagubei) şi a fost majorată sancţiunea amenzii (minimum de la 100 lei la 5.000 lei, iar
maximul de la 1.000 lei la 25.000 lei). , Note de trimitere:
în consecinţă, instanţa va trebui să examineze în concret situaţia pentru a vedea care lege 1 — Publicată în M. Of. nr. 244/1/1.X.1992
este mai favorabilă (cea veche sau cea nouă), făcând aplicarea art. 13 C. pen.; este de 2 — G. Antoniu, comentariul 9, în P.J.P. 1, p. 23-24; D.V. Mihăescu, Consecinţele
reţinut însă că nu va putea aplica unele prevederi din legea nouă (exemplu, cu privire la intervenirii unei legi noi care consideră fapta o abatere, asupra măsurii aplicate infractorului
condiţiile de aplicare) şi altele din legea veche (exemplu, cu privire la sancţiunea mai minor, în RRD nr. 7/1977, p. 62
blândă)'
3 — Ministerul Justiţiei-— Direcţia Judiciară, adresa nr. 4280/1 din 16 decembrie
.TITLU III. — INFRACŢIUNEA
*s
1992, trimisă tribunalelor judeţene
4 — TSsp, d. 45/1979, în RRD nr. 7/1979, p. 64, nr. 2245/1978, în RRD nr. 4/1979, p. CAPITOLUL I. — Teoria generală a infracţiunii
64 şi nr. 28/1975, în R.2 p. 31
5 — TSsp, d. 413/1980, în RRD nr. 11/1980. p. 67, nr. 695/1979, în RRD nr. 12/1979, p. 63 Secţiunea I. — Definiţia generală a infracţiunii
şi nr. 2188/1978, în RRD nr. 3/1979, p. 63 r Instituţiile fundamentale ale dreptului penal suntjDfracţiunea,răspunderea_nenală »şi
6 — T,Ssp, d. 549/1979, în RRD hr. 10/1979, p. 66 sancţiunile de drept penal: infracţiunea determină răspunderea penală şi aplicarea /
sancţiunilor de drept penal.
7 — TSsp, d. 1391/1978, în RRD nr. 1/1979, p. 59 , r
Ca instituţie.juridică de drept penal, infracţiunea este reglementată printr-un sistem de
8-- G. Antoniu, comentariul 13, înPJ.P. 1, p. 36; V. Dongoroz, în E.T. l/p. 193; V. norme juridice penale care consacră definiţia, trăsăturile esenţiale, structura şi conţinutul
Sopon, Aspecte în legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, în RRD nr. 5/1969, p.81 său.,
9 — Gh. Dărângă, în E.T. 1, p. 58; T. j. Galaţi, d. p. 196/1969, în RRD nr. 6/1969, p. 151 în actualul Cod penal, în_Partea general^ s-a creat un cadru legal amplu, într-un Titlu
special („Infracţiunea"), cuprinzând art. 17-51. în această parte a Codului penal s-a
( inclus întreaga reglementare privitoare la infracţiune şi anume: ' — dispoziţiile generale
privitoare la infracţiune (Capitolul I, art. 17-19);
— cele referitoare la tentativă (Capitolul II, art. 20-22);
— cele referitoare la participaţie (Capitolul III, art. 23-31);
— cele referitoare la pluralitatea de infracţiuni (Capitolul IV, art. 32-43);
— cele referitoare la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (Capitolul V, krt.
44-51).
t Numai apoi sunt reglementate problemele legate de sancţiunile penale (pedepse şi
aîite măsuri penale), ceea ce este logic din moment ce infracţiunea determină răspunderea
pejnală şi aplicarea sancţiunilor de drept penal.
1 ( Definiţia infracţiunii este consacrată în art. 17 alin. 1 C. pen. care_ arată că Jn-
j fracţiunea este fapta care prezintă pericol sociql inv/lrjitn m vinnvnpp şi prevăzută de legea
70 \j>enal$'±.
Toâjte reglementările din Partea specială a Codului penal, cum şi din alte legi cu
dispoziţp penale, în care sunt încriminate anumite fapte ca infracţiuni, vor trebui
analizate prin prisma definiţiei generale a infracţiunii, numai astfel un făptuitor putând fi
tras ia răspundere penală.
Aşa cum se arată chiar în denumirea marginală, în art. 17 C. pen. odată cu definiţia infracţiunii
au fost consacrate si trăsăturile esenţiale pi" infrnrţiuni^ şi anume.-) 1 — infracţiunea este o
faptă care prezintă pericol social; k 2 — infracţiunea este o faptă săvârşită cu vinovăţie; I
3 — infracţiunea este o faptă prevăzută de legea penală. In cele ce urmează vom analiza,
pe rând, aceste trăsături esenţiale ale infracţiunii,
1. — Infracţiunea ca faptă ce prezintă pericol social In primul rând, infracţiunea
este o faptă care constituie o manifestare a făptuitorului m sfera relaţiilor sociale,-o intervenţie
a acestuia împotriva valorilor sociale ocrotite de legea penală, o manifestare aptă a vătăma sau a

t
pune în pericol valorile sociale respective.
71
un grad de pericol social mai ridicat decât al unor contravenţii sau abateri disciplinare.
] Defininând „pericolul socialjdjaptei" art. 18 C. pen. arată că „Fapta care prezintă
pericol social în înţelesul legii penale este orice ăcţuihe sau inacţiune prin care se aduce
\ lîtîngere uneia din valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia este necesară
I aplicarea vineTpede^pse". Reamintim că valorile arăt^FTn~^71'T^'pn. suntT România.
Fapta se poate manifesta suh forma unei acţiuni sau inacţiuni (omisiunii• Acţiunea I suveranitatea, independenţa şi unitatea statului român, proprietatea sub orice formă,
constituie o formă pozitiv^ de manifestare a faptei, o conduită activă a ) L -persoana şi drepturile acesteia, precum şi întreaga ordine de drept ~~~-----—. . •
ţujţ^rului_p_entru lezarea sau punerea în pericol a valorilor sociale." Inacţiunea Pericolul social al faptei constituie criteriul fundamental, pentru legiuitor, de a
(omisiunea) constă într-o manifestare negativă,, într-o neîndeplinire a ei obligaţii impuse încrimina unele fapte care, la un moment dat, prezintă o periculozitate socială sporită
de lege. In lipsa unei fapte sub forma acţiunii sau inacţiunii, chiar dacă ar exista hotărârea sau de a dezîncrimina alte fapte care şi-au diminuat, în aşa măsură, pericolul social, încât
de a săvârşi o infracţiune, nu vom avea o infracţiune în sensul legii penale, care să atragă nu mai reclamă intervenţia legii penale".
răspunderea penală. Gradul de pericol social este dat de importanţa economică, socială, morală sau j
In al doilea rând, fapta trebuie săprezinte pericol social pentru a fi infracţiune şi anume, politică a valorii afectate prin faptă sau de frecvenţa acesteia. f
Pericolul social poate fi abstract (generic) sau concret.
I

u
Pericolul sorini ahstrnrt (gp.nftricl este, cel apreciat de legiuitor atunci când încri
minează o faptăJ o iprarhj7fta7ă prin faini şi cuantumul limitelor sancţiunii de drept perial b. nu prev£d&£ezultatulfapjei sale, deşi trebuia si putea să-l prevadă " ,
prevăzute. :
* " Din trăsăturile celor două forme de vinovăţie se poate deduce definiţia vinovăţiei;
Pericolul social cgŢţcreL£Sle-ri>1 aprp^'at de către instanţa de judecată cu prilejul astfel, se poate considera că vinovăţia este atitudinea psihică conştientă şi voită a făptui-
judecării fiecărei infracţiuni săvârşite în parte; determinarea pericolului social concret se torului faţă de fapta săvârşită şi urmările sale, atitudine manifestată sub forma intenţiei sau
culpei
face îruaporTde gravTtăTe¥ratafnarT^^ faptei respective şi se
reflectăJn_felPT^îlmantumul^ancţiunilorde drept penal aplicate. Termele vinovăţiei se diferenţiază prin două elemente: un element de conştiinţă
(factomUntelectiv. de prevedere, de reprezentare) şi un element de voinţă (factorul

i
volitiv), între acestea existând o strânsă legătură, corelându-se reciproc în mod continuu.
Pentru a exista vinovăţie, persoana care a săvârşit fapta trebuie să aibă respon
sabilitate, adică să aibă aptitudinea de a-şi da seama de semnificaţia şi valoarea acţiunilor
2.,— Infracţiunea ca faptă săvârşită cu vinovăţie sale, de a şi le putea stăpâni şi dirija; reşrjonsabilitatea presupune existenţa celor doi
factori, intelerţiv şj volitiv; lipsa oricăruia dintre aceştia atrage ineyjstenţa infracţiunii,
Pgntru ca o faptă să constituie infracţjune nu este suficient să prezinte/pericol social, datorită lipsei de vinovăţie. v
ci trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie. , /
Legea penală nu defineşte noţiunea de vinovăţie, dar, în art. 19 C. pen., consacrându- Pentru existenţa infracţiunii, arţţil de conştiinţă şi voinţă trebuie să fie liber ex-
se formele vinovăţiei se arată că: ~~ " ~—-----------'■—'--.---- primat, neviciat şi nedeformat; dacă, însă, conştiinţa şi voinţa făptuitorului au fost viciate
„Vinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din prin eroare sau constrângere, nu mai există vinovăţie şi, implicit, infracţiune. k<$&- c-,
culpă 3. — Infracţiunea ca faptă prevăzută de legea penală £"c*c^
1) Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: OJFapJăjgste prevăzută de legea penală rând n rikpqgjţjp: fegată o consacâg, <6£/
a. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; indicându-i denumirea, fie descri'indu-i conţinutul acţiunii sau inacţiunii. V"*-. s£ e
b. prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, nr.r.pptă pnxihilitatp.n. producerii Această trăsătură este impusă de principiul legalităţii încriminării înscris îi\^. 2
lui; ' * Ţ.pen., potrivit căruia ,,T egpa prevede rare fapte rqnstitriie. înfrarţinni ", prinripiii care
2) Fapta este săvârşită din culpă când infractorul: 'Himit^a iliritnl pgnal >\a iliritnl administrativ (contravenţional), civil, disciplinar sau
a. preyede rezultatul faptei <M1',_ ^nr »»-l_qcceptă socotind fără temei că el nu se va de altă natură,__ ' "-----------
produce; Această trăsătură trebuie întrunită atât de infracţiunea consumată cât şi de către
72 -
tentativă, în sensul că tentativa va constitui infracţiune numai în măsura în care textul
incriminator (norma specială) prevede că „tentativa se pedepseşte". Tot astfel, anumite
împrejurări, care agravează sau atenuează răspunderea penală, vor fi luate în considerare la
caracterizarea juridică a unei fapte numai dacă sunt expres reglernentate, arătate în norme
speciale sau generale penale; spre exemplu, potrivit art. 175 lit. d C. pen. omorul săvârşit
profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra constituie omor calificat, pedepsit
mai sever decât omorul simplu, ceea ce nu exista în Codul penal în vigoare până la 1.L1969
sub incidenţa căruia un asemenea omor era considerat un omor simplu.
In sfârşit, în cazul infracţiunilor complexe, acestea există ca unităţi infracţionale
(infracţiune unică, iar nu o pluralitate de infracţiuni) numai în măsura în care legea penală
le prevede ca atare; de exemplu, tâlhăria (alcătuită din infracţiunile de furt şi lovire sau
ameninţare).
Din examinarea trăsăturii menţionate rezultă că o faptă nu constituie infracţiune
dacă nu este prevăzută de legea penală, chiar dacă prezintă pericol social şi este săvârşită cu
vinovăţie; deci, existenţa infracţiunii este condiţionată de întrunirea cumulativă a celor tfei
trăsături esenţiale, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa infracţiunii şi la
excluderea răspunderii penale.
Reglementarea cuprinsă în art. 17 C. pen. este foarte importantă atât pentru
e
giuitor cât şi pentru organele judiciare; pentru legiuitor este importantă deoarece
73
acesta are la dispoziţie criterii clare şi obligatorii atunci când procedează la încriminare,, sau socială sau nu a pus în pericol o valoare socială ocrotită de legea penală printr-o faptă
dezîncriminarea unor fapte, cum şi la ierarhizarea infracţiunilor după gradul lor de pericol săvârşită cu vinovăţie se poa*te trage concluzia că infracţiunea are patru elemente şi anume:
social abstract reflectat în limitele de pedeapsă stabilite;, pentru organele judiciare este obiectul (valoarea socială lezată sau pusă în pericol), subiectul (făptuitorul), latura
importantă, deoarece, în permanenţă trebuie să verifice dacă fapta concretă întruneşte obiectivă (acţiunea sau inacţiunea săvârşită) şi latura subiectivă (vinovăţia).
condiţiile cumulative arătate sau se impune, fie înlocuirea răspunderii penale, fie achitarea Unii autori consideră că obiectul şi subiectul infracţiunii nu constituie.elemente
pentru lipsa vădită de pericol social, fie pentru existenţa unei cauze care înlătură caracterul propriu-zise ale infracţiunii, ci condiţii preexistente; nu împărtăşim această opinie,
penal al faptei reglementate de art. 44-51 C. pen. deoarece preexistente sunt valorile sociale nelezate sau nepuse în pericol, cum şi persoanele
care nu au săvârşit fapte prevăzute de legea penală; din momentul în care o valoare socială,
Secţiunea II. — Elementele constitutive ale infracţiunii apărată de legea penală, a fost lezată sau pusă în pericol prin fapta unei persoane, valoarea
Din împrejurarea că nu există infracţiune dacă o persoană nu a vătămat o valoare socială respectivă şi persoana făptuitorului, cu caracteristicile personalităţii sale, fac parte
din elementele constitutive ale infracţiunii, a căror existenţă trebuie verificată de către Obiectul juridic al infracţiunii este de douf» feluri- ghie.ctul juridic generic (de grup) gj
organele judiciare. 0 biec"tul juridic special.
-"^Obiectul juridic generic (de grup) constituie o grupă de valori sociale de aceeaşi
A. — Obiectul infracţiunii
natufaTvătămate sau puse în pericol de o grupă de infracţiuni: spre exemplu, persoana
Literatura juridică vorbeşte de obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii. 1. — cu'atributele sale (viaţa, sănătatea, integritatea corporală, demnitatea, libertatea etc.)
Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie valoarea socială şi relaţiile şodale privitoare la constituie valori sociale vătămate sau periclitate prin săvârşirea infracţiunilor contra
aceasta, apărate de legea-penală prin încriminarea faptelor care aduc o atingere ori le persoanei înscrise în Titlu II al Părţii speciale a Codului penal („infracţiuni contra vieţii" ^_
pun în pericol.
omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea ş.a.; „infracţiuni contra
Obiectul juririjr. estp. dp.rinş din prevederile art. 1C. pen. carp/pflipmpntâiţd.,,«trapul
integrităţii corporale sau sănătăţii" — lovirea sau alte violenţe, vătămare corporală,
legii penale" arată valorile sociale apărate de legea penală, şi anume: Româniaxa. stat
vătămare corporală gravă ş.a.; „infracţiuni contra libertăţii persoanei" — lipsirea de libertate
I naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, proprietatea sub orice formă,
■^persoana cu drepturile şi libertăţile sale fundamentale, precum şi întreaga ordine de în mod ilegal, sclavia, violare de domiciliu, ameninţare, şantaj ş.a.;_4îin1 fracţiuni privitoare
'drept.2 ' la viaţa sexuală" — viol, seducţie, perversiune sexuală, incest ş.a.; „infracţiuni contra
demnităţii'' — insulta şi calomnia).
Denumirea de „obiect juridic" al infracţiunii provine din aceea că obiectul infracţiunii
' fcxistâ şi alte grupuri de valori sociale lezate sau periclitate prin grupuri de in-
constă în valori sociale (aspectul social al obiectului) ocrotite prin lege (aspectul juridic al
obiectului). fracţiuni, cum sunt infracţiuni contra statului, infracţiuni contra avutului public, in-.
Obiectul juridic al infracţiunii prezintă interes cel puţin din două puncte de vedere: fracţiuni contra avutului personal şi particular, infracţiuni contra autorităţii ş.a.
)fc- pentru determinarea gravităţii diferitelor infracţiuni, gravitate care este dată de Obiectul juridic generic prezintă interes deoarece ajut? la sistp.rqatizarea infrac-
importanţa valorii sociale vătămate sau puse în pericol prin infracţiunea săvârşită; ţiunifor de către legiuitor, constituind criteriul de bază al acestei sistematizări.
^- pentru corecta încadrare juridică a infracţiunii, în special cele care se aseamănă sub Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie o anumită valoare sociajă^ojrelajie
socială privitoare la aceasta, vătămata saupericlitată prin săvârşirea unei infracţiuni; spre
aspectul modului de realizare al acţiunii încriminate (spre exemplu, sunt frecvente discuţii
exemplu, infracţiunea de omor care are ca obiect special viaţa persoanei, calomnia care
în practica judiciară cu privire la faptul dacă o infracţiune este „în dauna avutului public""
are ca obiect special demnitatea persoanei etc ~*~1 '—""" ~~*
sau „în dauna avutului personal sau particular").
^f Fapta (acţiune sau ihacţiuTîe7"selndreaptă direct împotriva obiectului special. Obiectul
74 juridic special al infracţiunii prezintă importanţă deoarece: ■y=- acesta determină gravitatea
faptei, gradul de pericol social al fiecărei infracţiuni; .<a4^- ajută la corecta încadrare juridică
a faptei. Uneori, prjn aceeaşi faptă sunt lezate sau periclitate două sau mai multe obiecte
juridice speciale, din care unul este considerat principal iar altul sau altele secundare;
obiectul juridic special principal determină încadrarea infracţiunii într-o anumită grupă de
infracţiuni; spre exemplu, infracţiunea de tâlhărie (art. 211 C. pen.) având ca obiect juridic
special principal proprietatea şi posesia iar ca obiect secundar integritatea corporală sau'
libertatea, sau chiar viaţa persoanei, a fost inclusă în grupa infracţiunilor contra avutului
personal şi particular; infracţiunea de ultraj (art. 239 C. pen.) care are ca obiect principal
prestigiul şi autoritatea organelor de stat iar ca obiect secundar demnitatea şi integritatea
corporală a persoanei a fost inclusă în grupul de infracţiuni contra autorităţii, etc.
2. — Obiectul material al infracţiunii este un lucru corporal fizic sau fiinţa unei
Persoane asupra căreia se îndreaptă direct unele fapte prevăzute de legea penală. Nu
tojţejnfracţiunile presupun existenţa şi a unui obiect material, d numai aceleajgre
prevăd, în conţinutul lor, producerea unei anumite urmări sau rezultat; spre exemplu, la
'«fracţiunea de furt obiectul material îl constituie bunul material mobil aflat în posesia sau
detenţia altuia.

75

La infracţiunile care au un obiect material, lezarea obiectului juridic se face prin lezarea I* Prin subiect al infracţiunii înţelegem persoana fizică ce săvârşe§te o infracţiune din care jje
obiectului material, motiv pentru care inexistenţa obiectului material lezat atrage lipsa naşte obligaţia de a răspunde penal.
obiectului juridic şi, pe cale de consecinţă, fapta săvârşită nu constituie infracţiune. » Din prevederile art. 144 G. pen., în care este definită expresia de „săvârşirea unei
Obiectul material, când există, trebuie să rezulte din cuprinsul normei penale \ ^infracţiuni" se deduce că subiect al infracţiunii poate fi o persoană care a săvârşit o
speciale de încriminare. infracţiune consumată sau o tentativă, în calitate de autor, instigator sau complice.

>
în diferite texte ale legii penale, subiectul infracţiunii este desemnat prin noţiunile
de „infractor" sau. „făptuitor", care sunt mai cuprinzătoare decât acelea de „autor",
„instigator" sau „complice".
B. — Subiectul infracţiunii 0 persoană devine subiect al raportului juridic penal, deci al infracţiunii, din omentul
săvârşirii faptei prevăzute de legea penală. ţjn legislaţia penală română numai
i persoanele fizice pot fi subiecte ale infracţiunii; unii autori străini susţin că şi persoanele
juridice ar putea fi subiecte ale infracţiunii, în special când este vorba de aplicarea unor intelectuale şi morale a minorului, asupra condiţiilor în care a fost crescut şi a trăit,
pedepse pecuniare. asupra,situaţiei materiale şi morale a familiei; de asemenea, de regulă se efectuează şi o

§
expertiză medico-legală psihiatrică pentru stabilirea discernământului.
în art. 99 alin. 3 C. pen. se arată că „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal".
în acest fel legea a instituit prezumţia relativă că minorul care a împlinit vârsta de 16 ani are
discernământ şi răspunde penal. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se dovedeşte (pe
Persoana fizică poate deveni subiect al unei infracţiuni numai dacă întruneşte, mulativ, aceleaşi căi, a anchetei sociale, a expertizei medjco-legale psihiatrice etc.) că într-un anumit
următoarele condiţii: are vârsta cerută de lege, este responsabilă şi a dispus de >ertatea de a caz concret minorul care a împlinit 16 ani nu a avut discernământ, b. —Responsabilitatea
\ Legea' nu aetineşte noţiunea de responsabilitate, deoarece, de la împlinirea vârstei de 16
ani, responsabilitatea este starea normală a persoanei. Noţiunea de iresponsabilitate
hotărî şi acţiona. a. — Vârsta cerută de lege rezultă indirect din prevederile art. 48 C. pen. care arată că nu constituie infracţiune fapta
Pentru ca o persoană fizică să devină subiect al unei infracţiuni trebuie ca, în ' prevăzută de legea penală dacă este săvârşită de o persoană iresponsabilă. Din conţinutul
momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea-penală, să fi împlinit o anumită vârstă, acestui text rezultă că iresponsabilitatea este o stare a persoanei care, din cauza attenaţiei
deoarece omul dobândeşte facultăţile psihice care îi dau posibilitatea de a fi conştient de mintale sau din alte cauze, în momentul săvârşirii faptei, nu şi-a putut da seama de acţiunile
acţiunile sale şi de a le putea stăpâni, numai de la o anumită vârstă. sale, ori nu putea fi stăpân pe ele.
Potrivit art. 99 alin. 1 C. pen. „Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu Per a contrario, responsabilitatea este capacitatea sau aptitudinea persoanei de a-şi da
răspunde penal". Până la această vârstă există prezumţia legală absolută de incapacitate seama de acţiunile sau inacţiunile sale, de semnificaţia lor socială, şi de a le putea stăpâni, de a le
penală, lipsind discernământul (capacitatea minorului de a-şi da seama de valoarea putea dirija în mod conştient.
socială a faptei săvârşite şi consecinţele acesteia). j j Responsabilitatea presupune existenţa, cumulativă, a doi factori şi anume: factorul
Potrivit art. 99 alin. 2 C. pen. „Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, I intelectiv şi factorul volitiv.
numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ". In acest fel s-a instituit o \ factorul intplertivjrin<iiă în capacitatea persoanei de a-şi da seama de acţiunile sau
prezumţie relativă de iresponsabilitate penală a minorului între 14 şi 16 ani,r prezumţie care | inacţiunile sale, de semnificaţia lor socială, de valoarea lor, precum şi de urmările

<
poate fi înlăturată prin dovada discernământului. acesteia.
Factorul volitiv constă în capacitatea sau aptitudinea persoaneijle a fi stăpână pe
acjhjnile sau inacţiunile sale, de a le- putea'dirija în m^d rnnţtirnf lihe.r
In timp ce responsabilitatea este o stare normală şi generală a omului, fiind pre-
zumată, nefiind necesară dovedirea ei, iresponsabilitatea este o stare anormală a omului Şi
, Legea nu defineşte noţiunea de discernământ, însă în literatura juridică s-a arătat,
trebuie dovedită pentru a atrage înlăturarea răspunderii penalei ~ *
că/discernământul este capacitatea persoanei de a înţelege şi a-şi manifesta conştient voinţa j în
Nu trebuie confundată responsabilitatea cu răspunderea penală, deoarece, deşi există
raport cu o anumită faptă concretă. Deci, nu este vorba de o capacitate generală în j raport cu
o strânsă legătură între ele, responsabilitatea ca aptitudine a persoanei de a-şi da seama de
orice faptă a minorului, ci cu o faptă concretă, determinată, ceea ce înseamnă' că
acţiunile sale şi de a le putea stăpâni este o noţiune de ordin psihologic, iar răspunderea
discernământul trebuie stabilit în raport cu fiecare faptă a minorului. penală ca obligaţie a persoanei care a săvârşit o faptă penală de a suporta consecinţele
Existenţa sau inexistenţa discernământului se stabileşte prin efectuarea obligatorie a faptei sale este o noţiune juridică.
unei anchete sociale, prin care organul judiciar se informează asupra stării fizice, Responsabilitatea este o premiză a răspunderii penale, deoarece numai o persoană
! responsabilă, care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cu vinovăţie, este supusă -
76 răspunderii penale.
c — Libertatea de hotărâre şi de acţiune
Libertatea de a hotărî înseamnă posibilitatea persoanei de a-şi determina în mod liber
voinţa, de a delibera şi hotărî potrivit propriei voinţe, fără intervenţia vreunei ^nstrângeri
din afară.
Numai dacă persoana a dispus de libertatea de a hotărî şi de a acţiona, faptele sale
u
_ aParţin şi, existând cumulativ cu vârsta cerută de lege şi responsabilitatea, atrag
răspunderea penală. Această condiţie rezultă din art. 46 C. pen. care reglementează
• 77
constrângerea fizică şi constrângerea morală ca împrejurări care înlătură caracterul penal al (art. 254) ş.a.; pentru alte infracţiuni legea cere calitatea de cetăţean român (art. 155 C. pen.
faptei. privind infracţiunea de trădare de patrie ş.a.).
De regulă, subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care întruneşte, cumulativ, cele In literatura juridică se mai vorbeşte şi de următoarele categorii ale subiecţilor de
trei condiţii (vârsta, responsabilitatea şi libertatea de voinţă şi acţiune). Există însă unele infracţiuni.
infracţiuni pentru existenţa cărora legea cere ca persoana, care a săvârşit fapta, să aibă o — subiecţi primari, care au săvârşit o infracţiune pentru prima dată şi subiecţi
anumită calitate. Subiectul pentru care legea impune o anumită calitate, prevăzută în recidivaţi sau cu antecedente penale;
conţinutul infracţiunii, poartă denumirea de subiect special, sau calificat, sau circum- — subiecţi majori şi subiecţi minori, la data săvârşirii infracţiunii;
stanţiat. Spre exemplu, pentru existenţa unor infracţiuni se cere ca subiectul să fie — subiecţi activi (infractorii) şi subiecţi pasivi (persoanele fizice sau juridice
funcţionar, aşa cum este definită noţiunea de funcţionar în art. 147 C. pen., cum sunt ■ vătămate prin infracţiune); de regulă, singura condiţie ce trebuie îndeplinită de subiectul
infracţiunile de abuz în serviciu (art. 246 şi 248), purtare abuzivă (art. 250), luate de mită pasiv este aceea a existenţei unei-vătămări ori pagube, cauzate prin fapta penală săvârşită
de subiectul activ; în unele cazuri însă legea cere ca şi subiectul pasiv să aibă o anumită /
calitate; spre exemplu, la infracţiunea de ultraj (art. 239 C. pen.) se cere ca subiectul pasiv Acţiunea, ca formă a faptei, constituie o comportare pozitivă, activă, de natură să_
(victima) să fie un funcţionar purtător al autorităţii de stat, la infracţiunea prevăzută în producă o schimbare în sfera relaţiilor sociale: acţiunea este legată de normele penale
art. 171 C. pen. se cere ca subiectul pasiv să fie reprezentantul unui stat străin etc. prohibitive, care interzic înfăptuirea unei anumite activităţi, prin acţiune încălcându-se
interdicţia impusă prin norma penală prohibitivă; celq mai multe infracţiuni se săvârşesc,
C. — Latura obiectivă a infracţiunii prin acţiuni.
n Prin latură obiectivă a infracţiunii se înţeleg$fapta\manifesiată sub forma unei acţiuni j Acţiunea poate consta în unul sau mai multe acte materiale, fără ca existenţa mai
sau inacţiuni, împreună cu urmările ce le produce, adică atingerea adusa valorilor sociale multor acte să afecteze unitatea infracţională; spre exemplu, infracţiunea de lovire (art.
£ 180 C. pen.) se poate realiza printr-un singur act (o singură acţiune de lovire) sau prin mai
apărate de legea penală multe acte (mai multe lovituri aplicate în aceleaşi împrejurări), sau infracţiunea de omor
Latura obiectivă apare în conţinutul fiecărei infracţiuni prin descrierea trăsăturilor ce (art. 174 C. pen.) se poate săvârşi printr-un singur act (o singură lovitură mortală) dar şi
o caracterizează şi o diferenţiază de alte infracţiuni. prin lovituri şi violenţe exercitate repetat asupra victimei, până se realizează suprimarea
Latura obiectivă a infracţiunii include următoarele componente fără de care in- vieţii victimei etc.
fracţiunea nu este de conterjuj; acţiunea sau Inacţiunea (elementul material), urmarea Acţiunea poate îmbrăca diferite forme, se poate manifesta sub aspecte diferite în
sjULiezuitatul şi raportul de cauzalitate dintre acţiune sau inacţiune şi^irmarea sau funcţie de obiectul special ocrotit prin legea penală; astfel, se poate manifesta/roi cuvinte
rezultatul. > ' ~ ; "~™ "~~ ' ' (exemplu, la infracţiunile de insultă, calomnie, ameninţare, ultrajul simplu, ş-a-),$rin
1. — Acţiunea sau inacţiunea scris (exemplu, în cazul Infracţiunilor de fals intelectual, fals material, insultă, ş.a.),onra
acte fizice (exemplu, lovirea, omorul, furtuKetc).
Orice infracţiune este o faptă, o activitate materială, care se manifestă sub forma In înfăptuirea acţiunii făptuitorul se poate folosi de forţa proprie, de anumite
unei acţiuni sau inacţiuni. obiecte, instrumente (exemplu, cuţit, cheie etc), de o energie străină (exemplu, de un
Fapta, în înţelesul obişnuit al cuvântului, desemnează actul de conduită a persoanei, animal, de energia electrică etc.*); stabilirea instrumentului sau a mijlocuTuTcu~care a
manifestat sub formă de acţiune sau inacţiune împreună cu rezultatul produs; în sens acţionat făptuitorul prezintă interes în activitatea judiciară practică, fie pentru stabilirea
restrâns, prin faptă se înţelege doar acţiunea sau inacţiunea, ca primă componentă a laturii încadrării juridice corecte (exemplu, la furtul calificat prevăzut în art. 209 lit. g C. pen.,
obiective, ceea ce se deduce din art. 19-C pen. care prevede că fapta p-stft săvârşită cu. când s-au folosit chei adevărate sau mincinoase), fie pentru deducerea vinovăţiei şi a
iritentje când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, jirmărind producerea lui prin formei acesteia (exemplu, intenţie directă sau indirectă), fie pentru justa indivjdulTizăire
săvârşirea faptei; deci se face_distincţie între faptă şj rezultatul faptei jrpedepsei., ' ~~ --—-—-.
78
Unele acţiuni sunt susceptibile de desfăşurare în timp, de o dezvoltare progresivă s până
la atingerea rezultatului urmărit (exemplu, acţiunea de ucidere, acţiunea de sustragere din
gestiune, etc), în timp ce altele se consumă instantaneu, fiind vorba de aşa-zisele
„infracţiuni cu execuţie promptă" (exemplu, insulta orală ş.a.).
Inacţiunea, ca formă a faptei, înseamnă a nu face ceea ce impune, obligă, ordonă legea
penală; inacţiunea este legată de' o normă onerativă, adică de o normă care impune o
obligaţie de a face ceva (exemplu, de a denunţa anumite fapte, de a da ajutor în caz de
PŢiniejdie etc); încălcarea acestei norme se face, de regulă, printr-o conduită contrară,
care se manifestă sub forma unei inacţiuni (omisiuni).
Dinjninct de vedere penal, prin inacţiune nu se înţelege a nu face'mmic, ci a nu face
ceea ce legea penală impune, obTTga ~ ~
Igdgpjinirea obligaţiei înseamnă respectarea dogii, concretizându-se în raporturi
juridice penale de conformare, iar neîndeplinirea acesteia înseamnă încălcarea legii P—
^JlJi' deci, săvârşirea infracţiunii; spre exemplu, art. 265 C. pen. (omisiunea de a
mcunoştiinţa organele judiciare), art. 262 C. pen. (nedenunţarea unor infracţiuni), art.
305 lit. b şi c C. pen. (abandonul de familie, săvârşit prin neîndeplinirea obligaţiei de
întreţinere) ş.a.

79
/ în raport de forma activităţii infracţionale (acţiune sau omisiune), infracţiunile se adevărate sau mincinoase", constituie tot atâtea împrejurări care^agravează un furt
/ împart în infracţiuni comisive şi infracţiuni omisive; infracţiunile comisive sunt cele care, simplu prevăzut în art. 208 C. penvdevenîndun furt calificat prevăzut în art. 209 C. pen.
S de regulă, se săvârşesc printr-o acţiune, iar infracţiunile omisive sunt cele care se săvârşesc şi sancţionat mai sever); T--------—------_—— —-
/ printr-o inacţiune. , ) — înaîtFcăzuri," aceste elemente nu fac parte din descrierea laturii obiective a ]
^ în legătură cu fapta (acţiune sau inacţiune) este şi problema, locului, timpului, infracţiunii, dar stabilirea acestora are importanţă ca circumstanţe atenuante sau agra-i
moduluişimijlocului de săvârşire, deoarece: ' ' vante, după caz, ajutând la corecta individualizare a pede-psei.
—în unele cazuri, aceste elemente facparte din descrierea laturii obiective în norma de 2. — Urmarea sau rezultatul
încriminare aşa încât, stabilirea lor este necesară pentru o corectă încadrare juridică a Urmarea, ca al doilea element al faptei, este obligatoriu pentru existenja^oricărei
faptei (exemplu, locul „în public", timpul de^noapte", modul constând în săvârşirea de infiac§«HH?.această necesitate rezultând din art. 19 C. pen. care, defimnd_vinovăţia, se
către „două sau mai muTte^rsoane^mpreunlVrmj^ referăja „prevederea rezultatului" sau la „speranjă~de a nu se produce rezultatul".
In consecinţă, rezultatuljiaate-ftldefinit caftind o componentă obligatorie ajaţurii
obiective a infracţiunii, constând în lezarea sau punerea în pencoTă~obJectului juridic al — infracţiuni materiale, care sunt acelea în conţinutul cărora legiuitorul a prevăzut
infrăcjumîî, prin săvârşireajajffi ilicit Jt. Rezultatul sau urmarea faptei poate expres urinarea, fie sub forma modificării obiectului material (exemplu, distrugerea
constaln: prevăzută în art. 217 C. pen.), fie ca o periclitare a valorilor şi relaţiilor sociale ocrotite de
— o vătămare efectivă, o lezare a obiectului infracţiunii, a valorii sociale apărate de legea penală, fiind indiferent dacă infracţiunea are sau nu un obiect material (exemplu,
legea penală, care, la rîndul ei, poate fi n urmare, materială, care, afectează directSubsţanţa abuzul în serviciu prevăzut în art. 246 C. pen., care nu are un obiect material ci prevede că
objectului (spre exemplu, o pagubă materială în cazul infracţiunilor"de~Tle1apT3ăre, furt, urmarea este „vătămarea intereselor legale ale unei persoane");
etc, suprimarea vieţii unei persoane în cazul infracţiunilor de omor, pruncucidere, ş.a.) — infracţiuni formale, care sunt acele infracţiuni în conţinutul cărora legiuitorul a
sau o urmare imaterială în cazul infracţiunilor care nu au un obiect material (exemplu, prevăzut numai acţiunea sau inacţiunea, fără să fi cuprins şi urmarea produsă prin
insulta, calomnia, ultrajul simplu etc); săvârşirea ei; aşa cum s-ă mai arătat, împrejurarea că urmarea nu este prevăzută expres în
—2^sta^e de pericol când, fără să se aducă o atingere efectivă obiectului ocrotirii textul incriminator, nu înseamnă că urmarea nu există, ci doar că urmarea este
penale, se creează o stare de pericol pentru acesta,, o ameninţare/dîrectă (exemplu, presupusă, prezumată prin simpla săvârşire a acţiunii sau inacţiunii, nefiind necesara
conducerea unui autovehicul pe drumuri publice în stare de ebrietate, asocierea în dovada existenţei urmării.
vederea săvârşirii unor infracţiuni ş.a.). Clasificarea infracţiunilor în infracţiuni materiale şi infracţiuni formale are impor-
Uneori rezultatul (urmarea) infracţiunii este menţionat expres în norma de tanţă practică, deoarece:
încriminare (exemplu, în art. 181,182,183,249,248,223 ş.a.), iar în alte cazuri norma de — dacă legea prevede anumite urmări pe care trebuie să le producă acţiunea sau
încriminare nu rirevede expres rezultatul, ceea ce nu înseamnă că lipseşte (exemplu, inacţiunea (la infracţiunile materiale), pe lângă constatarea acţiunii sau inacţiunii,
art. 167 privind complotul, art. 192 privind violarea de domiciliu, art. 206.privind trebuie să Se facă şidovada că s-a produs consecinţa respectivă, altfel fapta nu va constitui
calomnia ş.a.). infracţiune; +-~~ţ"
Pericolul social al unei infracţiuni este dat, în primul rând, de urmarea faptei, care — momentul consurrfării infracţiunii este diferit: la infracţiunile materiale con-
constă în lezarea obiectului infracţiunii sau punerea lui în pericol, indiferent dacă această , sumarea acestora se realizează în momentul producerii urmării (rezultatului), pe când
urmare este sau nu prevăzută expres în textul incriminator. - la infracţiunile formale consumarea are loc în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii;
Din considerente teoretice şi practice, literatura juridică a împărţit infracţiunile în — la infracţiunile materiale este posibilă atât tentativa perfectă (când acţiunea sau_
două categorii, după cum urmarea este sau nu prevăzută în norma de încriminare şi inacţiuneăls-a săvârşit ,dar nu s-a produs rezultatul) cat şi tejftătiva. impp.rfr.r.ţă (când
anume: acţiunea sau inacţiunea a început dar s-a întrerupt), pe când la infracţiunile formale este
80 de conceput doar tentativa jmprrfprt3j deoarece, dacă acţiunea sâu inacţiunea s-a săvârşit
în întregime (deci fără a ti întreruptă) fapta este infracţiune consumată, iar nu tentativă;
—numai la infracţiunile materiale există legătură cauzală între acţiune sau inacţiune şi
urmări, legătură care trebuie stabilită, dovedită.
Natura urmărilor este strâns legată de natura obiectului infracţiunii; astfel, dacă
obiectul infracţiunii are natură morală (exemplu, la insultă, calomnie, ş.a.) şi urmările
sunt de natură morală (onoarea, demnitatea); dacă obiectul infracţiunii are natură
patrimonială (exemplu, la furt, delapidare, distrugere ş.a., al căror obiect îl constituie
proprietatea cu atributele sale) şi urmările sunt de natură patrimonială (o pagubă ş.a.).
Upele urmări, datorită naturii lor, pot fi apreciase valoric, cantitativ; asemenea
aprecieri se pot face la infracţiunile cu caracter patrimonial (delapidare, înşelăciune,
distrugere, etc.) sau la unele infracţiuni contra activităţii organizaţiilor de stat (abuz în
! serviciu, neglijenţa în serviciu, ş.a.), ori chiar la unele infracţiuni contra persoanei
(vătămări corporale, omor ş.a.).
Când urmările sunt cuantificabile, adică susceptibile de constatare şi estimare,
acestea trebuie dovedite şi estimate, deoarece:
— în unele cazuri, de întinderea si volumul urmărilor depinde încadrarea juridică a
faptei; spre exemplu, la delapidare, în funcţie de valoarea pagubei cauzate avutului public
fapta este delapidare simplă (art. 223 alin. 1), delapidare cu consecinţe grave (art. 223
alin. 2) sau delapidare cu consecinţe deosebit de grave (art. 223 alin. 3), -evident
sancţionate substanţial diferit; aceeaşi situaţie la furt, înşelăciune ş.a.; sau, la infracţiunile
de vătămare a integrităţii corporale şi sănătăţii, în raport de întinderea şi gravitatea acţiun sunt şi cazuri când urmarea unei infracţiuni este absorbită, în mod natural, de
leziunilor produse, exprimată în durata de vindecare sau în natura urmărilor, fapta se e se urmarea£lte£in£ca4iiim, existând o singură infracţiune, adică cea cu urmările mai grave;
încadrează în art. 180 alin. 1,181 sau 182 C. pen.; pioduc spre exemplu, vătămările produse prin loviri care, ele însele constituie infracţiuni, dacă au
— înalte cazuri. întinderea sau valoarea urmărilor nu atrage o încadrare juridică două dus la uciderea persoanei lovite (urmarea mai gravă) avem o singură infracţiune de
diferită, dar ajută la individualizarea pedepsei: exemplu, la furt în paguba avutului sau omor;
personal; mai — în cazul în care rezultatul produs este maijrav decât celintenţionat, rezultatul
— în unele_ cazuri este posibil ca prin activitatea infracţională să se producă mai multe mai grav datorându-se culpei făptuitorului, ne aflăm în prezenţa aşa-zisei „infracţiuni
multe urmări (rezultate) ceea ce implică stabilirea dacă este o singură infracţiune urmări praeterintenţignate" sau „infracţiuni cu intenţie depăşită"; spre exemplu, infracţiunea "-ie
complexă (exemplu, tâlhăria, care are două urmări, una patrimonială şi alta contra ); loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen., la care lovirea sau alte
persoanei) sau este un concurg dp. infrarţjirni (concurs real, când prin două sau mai multe » violenţe s-au produs cu intenţie iar urmarea mai gravă (moartea) s-a produs din culpă.
acţiuni se produc două sau mai multe urmări sau concurs ideal, când printr-o singură — Când tentativa se pedepseşte, aceasta constituie infracţiune, şi, deci, trebuie să aibă o
urmare, un rezultat care, de regulă» constă într-un pericol direct creat pentru valorile în alte situaţii, stabilirea raportului de cauzalitate este dificilă, mai ales atunci când
sociale ocrotite de legea penală, asupra cărora s-a îndreptat acţiunea ilicită. urmarea a fost precedată de mai multe acţiuni concomitente sau succesive ale mai multor
' 3. — Raportul de cauzalitate persoane, ori atunci când acţiunii unei persoane i-au precedat, i s-au suprapus sau i-au
succedat alte împrejurări care au contribuit la producerea urmării. Pentru a.ilustra
Raportul de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea infracţională şi urmarea dificultatea stabilirii raportului de cauzalitate şi varietatea de situaţii întâlnită în practică
periculoasă constituie cea de-a treia componentă a laturii obiective a infracţiunii şi este vom reda, doar câteva soluţii adoptate în practica judiciară:
una din celemai dificile probleme ale teoriei şi practicii dreptului penal. —Printr-o decizie a instanţei noastre supreme s-a considerat că neaplicarea de către
Deşi raportul de. cauzalitate cara"ctenzează toate infracţiunile, în mod practic, 4 organele medicale de specialitate, a unei terapii complete nu poate constitui cauza morţii
problema raportului de cauzalitate se pune doar la infracţiunile material&fcele cu urmări victimei şi nu întrerupe raportul de cauzalitate între fapta inculpatului şi rezultatul
prevăzute expres in norma de încriminare), deoarece, la infracţiunile formale (cele fără survenit, atâta vreme cât se constată că fără intervenţia acţiunii de ucidere a inculpatului,
urmări prevăzute expres în norma de încriminare) raportul de cauzalitate este prezumat, moartea victimei nu s-ar fi produs.3
nefiind necesar a fi stabilit, dovedit. — Tot astfel s-a decis că nu este vorba de o moarte naturală, ci de infracţiunea de
Astfel, la infracţiuni materiale ca cele de omor, ucidere din culpă, vătămări ale omor, atunci când o persoană ţine victima — în speţă un copil în vârstă de 3 ani — în
integrităţii corporale (cu intenţie sau din culpă), delapidare, furt, ş.a., va trebui să se condiţii de exterminare (în încăperi neîncălzite pe timp friguros, insuficient alimentată
stabilească faptul că între urmare (moartea unei persoane, vătămarea acesteia, paguba şi îmbrăcată, introdusă într-o pungă de plastic, până sub braţe, cu picioarele îndoite, în
creată etc.) şi activitatea făptuitorului există o legătură de cauzalitate, că rezultatul materii fecale şi urină, etc), deoarece există un raport de cauzalitate directă între crearea
(urmarea) nu se datorează-altor cauze, altfel făptuitorul nu va putea fi tras la răspundere condiţiilor de exterminare şi moartea victimei. 4 ' ,
penală, faptei lipsindu-i un element constitutiv al infracţiunii. — Atunci când unul dintre infractori conduce; un autoturisrft cu viteză şi la cererea
în unele cazuri, stabilirea raportului de cauzalitate nu prezintă dificultăţi, fiind uşor insistentă a victimei refuză să oprească, sau să reducă viteza, iar celălalt infractor aplică,
de stabilit că, spre exemplu, moartea unei persoane, care a fost lovită cu un cuţit într-o cu un cuţit, mai multe lovituri mortale victimei — care a şi decedat de pe urma loviturilor
zonă vitală (în inimă, în cap, în abdomen etc.) elte rezultatul faptei respective de lovire. primite — aceste acţiuni fiind prevăzute şi organizate anterior în toate amănuntele, în
scopul de a suprima viaţa victimei, ambii infractori au calitatea de autori ai infracţiunii
82
de omor. Activitatea conducătorului auto care, conducând cu viteză şi refuzând să
oprească, a imobilizat în acest fel victima în autoturism, răpindu-i orice posibilitate de
<■ apărare sau salvare, nu este o simplă activitate de ajutorare, caracteristică complicităţii,
ci se integrează între acţiunile indispensabile care au avut, în mod direct, ca urmare
moartea victimei, constituind, deci, coautorat la infracţiunea de omor.5
—Faţă de constatarea că ambii inculpaţi au lovit victima de mai multe ori, cu cuţitul,
în regiuni vitale ale corpului, fiind astfel neîndoielnic că ei au urmărit uciderea acesteia,
împrejurarea că moartea victimei s-a datorat unor complicaţii s'eptice, survenite în urma
loviturii cu cuţitul aplicată de unul^dintre inculpaţi în regiunea toraco-abdominală, este
irelevant sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârşite, ca infracţiune de omor şi ăl
considerării ambilor inculpaţi drept autori. Cauza directă şi principală a morţii victimei
nu a constituit-o complicaţiile survenite, ci acţiunile inculpaţilor de lovire cu cuţitul,
chiar complicaţiile având drept cauză aceleaşi lovituri. 6 "
—Există legătură de cauzalitate între acţiune şi rezultat în situaţia în care inculpatul a
aplicat mai multe lovituri victimei, care prezenta leziuni cardiace preexistente, ce au dus
la moartea victimei. Moartea nu a survenit pe cale naturală, ci datorită traumatismului
provocat de loviturile aplicate, care au declanşat o decompensare cardiacă, în ^condiţiile
preexistentei unei maladii cardiace.7
Particularităţile raportului de cauzalitate în dreptul penal, faţă de cauzalitatea din
domeniul altor ştiinţe, sunt determinate de împrejurarea că dreptul penal reglementează
relaţiile dintre oameni, încriminând anumite acţiuni care pot fi înfăptuite de aceştia şi
care sunt de natură a leza valorile sociale ocrotite de legea penală.
. „^ 83
i în cercetarea raportului de cauzalitate în domeniul dreptului penal trebuie să se ' Raportufde cauzalitate în dreptul penal nu poate fi redus la cauzalitatea fizică dintre
i'\ izoleze factorii care determină apariţia efectului şi să se aprecieze drept cauză numai acţiunea 'acţiunea săvârşită şi rezultatul produs. Actul infracţional, ca act de voinţă şi conştiinţă,
[sau inacţiunea ilicită a omului, săvârşită cu vinovăţie, iar drept efect, numai rezultatul cuprinde într-un tot indivizibil atât elementul material, cât şi elementul moral. Cauza nu
periculos al acestei fapte. Odată constatat efectul, trebuie să se determine cauza acestuia, poate fi decât acţiunea voluntară, conştientă, iar nu simpla mişcare a musculaturii. »■
fenomenul care 1-a determinat, adică acţiunea sau inacţiunea prevăzută delegea penală Acţiunea, pentru a constitui cauza unei urmări periculoase, trebuie să preceadă în timp
care a precedat şi generat rezultatul dăunător. urmarea şi să o determine; o acţiune posterioară producerii rezultatului nu poate fi
în examinarea legăturii de cauzalitate, acţiunea nu trebuie privită izolat de procesul considerată drept cauză a acelui rezultat; tot astfel, simpla precedenţă în timp a acţiunii
psihic al făptuitorului, de care este precedată şi însoţită, ci trebuie privită într-o strânsă şi nu conferă acesteia caracter de cauză, ci îi conferă această calitate numai dacă a generat
inseparabilă legătură cu acesta. Cauza este acţiunea în care s-a manifestat o anumită urmarea periculoasă în sensul că, fără intervenţia acesteia, urmarea nu s-ar fi produs.
formă de vinovăţie. Trebuie făcută distincţia între cauze şi condiţii: cauzele determină efectul (urmarea), în
timp ce condiţia favorizează, ajută, înlesneşte producerea efectului (urmării peri- — Raportul de cauzalitate există chiar în situaţia în care acelaşi rezultat s-ar fi
culoase), prin ea însăşi condiţia nefiind aptă a genera urmarea (efectul); dacă infracţiunea produs datorită altei cauze, după o perioadă relativ scurtă de timp (exemplu, cazul
este săvârşită în participaţie, faptele cauze sunt cele săvârşite de autori, iar faptele i uciderii unei persoane care, datorită unor maladii grave, ar fi decedat natural în scurt
condiţii de către complici. timp). . ,
Legea noastră penală nu a prevăzut criterii pentru stabilirea corectă a raportului de — Există raport de cauzalitate şi în situaţia în care acţiunea a provocat urmarea
cauzalitate însă în practica judiciară s-au cristalizat asemenea criterii, dintre care vom
periculoasă în unire cu alte împrejurări, preexistente concomitente sau posterioare dacă,
menţiona următoarele: fy-\ .—Pornindu-se de la rezultatul produs, va trebui să se
fără intervenţia acţiunii, urmarea nu s- ar fi produs; spre exemplu, instanţa noastră
analizeze antecedenţa cauzală, pentru a determina acţiunea sau inacţiunea care a produs
supremă a considerat că există infracţiune de loviri cauzatoare de moarte în situaţia în
rezultatul dăunător; este posibil să se stabilească^ existenţa unei singure acţiuni sau
care o persoană a aplicat o lovitură care prin ea însăşi, nu ar fi avut aptitudinea de a duce la
inacţiuni care se înscrie în antecedenţa cauzală, caz în care aceasta va fi considerată cauza
rezultatului periculos; când, însă, se identifică mai multe acţiuni sau inacţiuni ca făcând moartea persoanei lovite, dar aceasta s-a produs pentru că victima, suferindă de o
parte din antecedenţa cauzală, va trebui să se stabilească care dintre acestea au avut un rol maladie cronică ori aflată în stare de ebrietate, în cădere s-a lovit cu capul de solul dur,
de7contribuţie deternunantă, generatoare a urmării şi care au avut doar caracter de sau atunci când lovitura s-a produs asupra unei persoane slăbite de bătrâneţe, sau au
înlesnire, de condiţii fâvorizante'm producerea rezultatului.8Astfel, spre exemplu, în cazul intervenit alte împrejurări favorizante producerii morţii; rezultatul s-a produs în contextul
unei infracţiuni de tâlhărîeTsunt acţiuni determinante pentru producerea rezultatului unor condiţii preexistente şau concomitente care au constituit un teren favorabil
(deci cauze), atât acţiunea celui care a imobilizat victima, cât şi acţiunea celui care a producerii acestuia, influenţând apariţia sa.
sustras obiectul de la victima imobilizată; la o infracţiune de omor, acţiunea celui care a în legătură cu valoarea cauzală a inacţiunii, în literatura juridică s-au exprimat opinii
lovit victima este determinantă (constituind cauza), iar acţiunile,celor care au procurat diferite în sensul că:
instrumentele sau mijloacele necesare săvârşirii faptei, a celor care au asistat la săvârşirea — într-o opinie s-a considerat că inacţiunea nu are valoare cauzală, că numai
faptei pentru a încuraja pe cel ce a lovit şi a descuraja victima, constituie condiţii acţiunile pot produce modificări in lumea exterioară: că o inacţiune încriminată se
favorizante, primul fiind autor iar ceilalţi complici la infracţiunea respectivă. sancţionează pentru caracterul ilici,t al conduitei persoanei, iar nu pentru*rezultatul
— Raportul jţe_cauzalitate există chiar dacă urmarea periculoasă nu s-a produs produs (George Antoniu);
inTftfiiqî ţfiipă săvârşirea fapteir ci după trecerea unujjnţgrvaJjLgJimp, mai lung sau mai \ —într-o altă opinie, pe care o îmbrăţişăm, s-a considerat că prin inacţiune. în dreptul
scurt (exemplu, în caz de omor, de lovituri cauzatoare de moarte, etc). penaLnu se înţelege a nu face nimic, ci a nffface ceea ce ordonă legea, inacţiunea
reprezentând un mod de comportare a individului care poate produce urmări dăunătoare
84
ca şi acţiunea (I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Traian Pop, I. Oancea ş.a.); persoansuăre nu
intervine pentru a împiedica alte forţe să producă rezultatul periculos, deşi avea
obligaţia legală să intervină,- lasă deschisă posibilitatea acestor forţe să acţioneze ca şi
cum s-ar fi folosit de ele. Sub aspectul rezultatului produs, inacţiunea nu se deosebeşte cu
nimic de acţiune, având aceeaşi valoare cauzală; aşa spre exemplu, moartea unei
persoane se poate produce atât printr-o acţiune de ucidere, cât şi printr-o inacţiune (cazul
medicului care, cu intenţie, nu acordă asistenţă medicală celui aflat în primejdie).
Această a doua opinie se sprijină şi pe numeroase argumente de text; astfel, art. 18
C. pen., definindu-se pericolul social, se arată că, atât acţiunea cât şi inacţiunea, pot cauza
vătămări valorilor sociale ocrotite de legea penală; în art. 249 C. penv care încriminează
infracţiunea* de neglijenţă în serviciu, se arată că urmările (tulburarea însemnată a
bunului mers al activităţii organizaţiilor de stat sau o pagubă avutului public) sunt
cauzate prin inacţiunea unui funcţionar; aceeaşi situaţie se întâlneşte la unele infracţiuni la
siguranţa circulaţiei pe calea ferată (art. 273,274 ş.a.), etc.
D.—Latura subiectivă a infracţiunii 1- —
Noţiunea de latură subiectivă a infracţiunii
Pentru ca o faptă să constituie infracţiune — temei al răspunderii penale — se cere ca
ea să fie săvârşită cu vinovăţie, adică făptuitorul să aibă o anumită poziţie psihică în
Procesul săvârşirii ei. Atitudinea psihică ce precede sau însoţeşte săvârşirea faptei este
85
alcătuită din elemente intelective, afective şi volitive care dau un anumit conţinut ceea ce reclamă aplicarea unei sancţiuni de drept penal în vederea reeducării sale. Deci.'pentru
vinovăţiei şi formelor acesteia. a exista o infracţiune nu este suficient să se constate (dovedească) săvârşirea unei fapte
în consecinţă, putem spune că latura,subiectivă a infracţiunii constă în atitudinea (acţiune sau inacţiune) prevăzută de legea penală şi care prezintă pericol social, citrebuie
psihică manifestată de făptuitor, înainta im, fu timpul răyarşirii faptei prevăzută de legea să se dovedească împrejurarea că făptuitorul a avut reprezentarea faptei şi
pe.nalâ\ sub forma intenţiei sau culpeL aceasta fiind în strânsă legătură cu latura obiectivă urjnăifloxaggsteia, precum şi exprimarea liberă a, voinţei de a acţiojia.
cu care formează un tot coerent şi inseparabil. .* In art. 19 C. pen. este consacrată şi caracterizată vinovăţia cu formele sale—intenţia şi
Latura subiectivă a infracţiunii, adică vinovăţia sub forma intenţiei sau culpei, culpa —, fiecare la rândul ei, în diferite variante (intenţia directă şi indirectă, culpa sub forma
constituie un element constitutiv obligatoriu al conţinutului oricărei infracţiuni, deoarece uşurinţei şi neglijenţei).
exprimă poziţia negativă a făptuitorului faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, în fiecare din aceste forme ale vinovăţiei se întrepătrund doi factori şi anume:
— factorul intelectiv (prevederea, la intenţie, sau pbsibilitatea de prevedere, la culpă, tatului (exemplu, persoana care nu cunoaşte că mijloacele de măsurat sau cântărit, cu care
a rezultatului faptei); -^ lucrează, sunt inexacte, nu va putea fi trasă la răspundere penală pentru infracţiunea de
— factorul volitiv,(urmărirea rezultatului, la intenţia directă, acceptarea rezul^ înşelăciune la măsurare prevăzută în art. 296 C. pen.; persoana care, punând în mâncarea
tatului la intenţia indirectă, neurmărirea rezultatului la uşurinţă şi neacceptarea rezul- victimei o substanţă, un preparat despre care riu ştie că este apt a produce moartea, nu va
tatului la neglijenţă). putea fi trasă la răspundere pentru infracţiunea de omor ş.a.). jf In cazul în care latura
în cele ce urmează vom examina fiecare formă a vinovăţiei. obiectivă a infracţiunii este caracterizată prin împrejurăride timp, /de loc, de mod de săvârşire
2. — Vinovăţia sub forma intenţiei sau de alte asemenea, făptuitorul,pentrwa răspundepenal, trebuie {să prevadă si aceste
împrejurări, adică să prevadă întregul conţinut obiectiv al infracţiunii; în caz contrar, fapta sa
Potrivit art. 19 alin. 2 pct. 1 „Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
nu va constitui infracţiune, ori va constitui o altă infracţiune care nu cere condiţia
^Hprevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei respectivă; spre exemplu, dacă furtul nu va fi săvârşit în împrejurările arătate în art. 209 C.
fapt
Sh pen. (într-un loc public, în timpul nopţii, de către două sau mai multe persoane împreună
yoj prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, acceptă posibilitatea etc), fapta nu va fi furt calificat ci furt simplu prevăzut în art. 208 C. pen.; dacă uciderea nu
producerii lui." s-a săvârşit în împrejurările arătate de art. 175 C. pen. (cu premeditare, din interes
în literatura juridică, prima ipoteză; este denumită intenţie directă, iar a doua ipoteză material, asupra soţului sau a unei rude apropiate fete.) ori în cele arătate în art. 176 G. pen.
este denUT"'t^ intpnpp indirprtn (prin cruzimi, asupra a două sau mai multe persoane, asupra unei femei gravide etc), fapta
a. — Intenţia directă presupune un moment intelectiv (prevederea rezultatuluil şi un infractorului nu va constitui omor calificat sau omor deosebit de grav, ci omor simplu
moment volitiv (urmărirea producerii rezultatului). prevăzut în art. 174 C. pen.
Prin prevederea rezultatului se înţelege reprezentarea în mintea făptuitorului a urmă- T .egea nu cere ca făptuitorul să fi prevăzut caracterul ilicit al faptei sale, deoarece în
rilor^ faptei sale, adică lezarea sau periclitarea unor valori sociale apărate de legea penală. art. 51 alin. final C. pen. S-a instituit prp.7iirnţia lip. nînnaQtprp. a Ipgti pp.nalp ■riftrăţreînţi membrii
Prevederea rezultatului este anticipată sau concomitentă săvârşiriLjapţei, ea Societăţii în Sensul Că necunoaştprpa <«" rnnnaştprpa p;rft<fită a legij penale nu înlătură caracterul
decurgând din experienţa de viaţă a făptuitorului, din cunoaşterea dovedită şi verificată în penal al faptei. Cunoscând fapta şi urmările sale periculoase pentru valorile sociale
practica vieţii umane, conform căreia o anumită faptă, în anumite condiţii, produce cu apărate prin legea penală, făptuitorul îşi dă seama, implicit, că asemenea faptă este
necesitate un anumit rezultat; în consecinţă, prevederea rezultatului implică şi cunoaşterea interzisă de legea penală.
raportului de cauzalitate dintre faptă şi rezultat. Persoana care este în eroare cu privire la b. —Intentia-indirectă sau eventuală, cum i se mai spune în literatura juridică, se
aptitudinea unei fapte de a produce un anumit rezultat, nu răspunde penal, fapta sa rnrnrţprize,q7"pri" nrppq rn făptuitorulpmvadfinwultătulfaptei sale.pe rnrp nu-lur™"*?^",
nefiind infracţiune, deoarece i-a lipsit un element esenţial — prevederea rezul- mi-1 dqrPfB^ Jnr nrropt*pnvihilitntoapmAnmrii Ini fu altp Pnwntc făptuitorul prevede
rezultatul acţiunii sau inacţiunii sale, nu-1 doreşte, dar este indiferent faţă de posibilitatea
86 producerii acestui rezultat. , •.
în mod frecvent, o faptă săvârşită cu intenţie indirectă se asociază cu o faptă săvârşită
cu inţpnţie fl jrprtă, în <p.nsn| că făptuitorul a prevăzut şi urmărit un rezultat dar, în acelaşi
. timp a prevăzut şi un alt rezultat, pe care nu 1-a urmărit însă 1-a acceptat, nefăcând nimic
pentru ca acest al doilea rezultat să nu se producă. Aceste infracţiuni formează, de regulă,
un concurs ideal de infracţiuni, fără a fi exclus şi un concurs real de infracţiuni.
în sensul celor arătate, pot fi imaginate următoarele exemple:
-r un făptuitor, urmărind uciderea unei anumite persoane (deci omor cu intenţie
directă), trage un foc de armă în direcţia acesteia care se află într-un loc publiciglomerât.
prevăzând că va putea produce şi vătămarea altor persoane, neurmărind acest rezultat,
dar fiindu-i indiferent dacă se va produce {vătămarea integrităţii corporale cu intenţie
Jndjrecţă); cele două infracţiuni, săvârşite prin una şi aceeaşi acţiune, constituie concurs
ideal de infracţiuni prevăzut în art. 33 lit. b C. pen.; *"
— în mod frecvent, infracţiunea de, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea
liniştei publice prevăzute în art. 321 C. pen. (săvârşită cu intenţie directă) este însoţită de
alte infracţiuni săvârşite cu intenţie indirectă (distrugere în paguba avutului public,
vătămarea corporală ş.a.); de data aceasta infracţiunile se află în concurs real prevăzut
87
ân art. 33 liCa C. pen., deoarece conţinutul lor nu se suprapune decât în parte, ultrajul victimei lovituri puternice în regiunea capului, producându-i traumatism cranio-
putând exista şi fără distrugeri,vătămări etc, iar rezultatele în plus (pe lângă tulburarea cerebral acut cu fractură de boltă, care a avut ca rezultat moartea victimei; chiar dacă
liniştei publice) nu se datorează unei singure acţiuni, ci mai multor acţiuni, săvârşite cu inculpaţii nu au urmărit moartea victimei, având în vedere intensitatea loviturilor şi locul în
acelaşi prilej. care au fost aplicate, se poate deduce că ei au prevăzut rezultatul şi au acceptat
Este posibilă săvârşirea şi numai a unei singure infracţiuni cu intenţie indirectă, posibilitatea producerii lui.
practica judiciară oferindu-ne exemple în acest sens, dintre care reţinem următoarele':' — Pentru a-şi apăra grădina împotriva unor frecvente sustrageri inculpatul a con-
— S-a considerat că se realizează infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă în struit o reţea electrică improvizată, pe care a conectat-o la q tensiune electrică de 195-380
următoarea situaţie: inculpaţii s-au înţeles să aplice „o corecţie" unei persoane, fără a volţi, folosind un cablu de oţel neizolat; el avea pregătirea necesară în materia
hotărî uciderea ei şi, în acest sens s-au înarmat cu bucăţi de lemn, după care au aplicat electricităţii pentru a cunoaşte efectul ucigător al curentului electric din instalaţia
construită. în aceste condiţii, inculpatul şi-a dat seama de consecinţele faptei sale, adică de urmărit. în acest sens, în literatura juridică 12 s-a dat următorul exemplu: într-o cabină
posibilitatea electrocutării mortale a persoanei care ar pune mâna pe cablul aflat sub suspendată de un cablu la etajul 10, lucrează doi muncitori; făptuitorul urmăreşte
tensiunea electrică — urmare pe care a acceptat-o — aşa încât, din moment ce o astfel de uciderea numai a unuia dintre cei doi muricitori; în acest scop, taie cablul de care este
electrocutare s-a produs, fapta sa constituie infracţiunea de omor săvârşit cu intenţie suspendată cabina; căderea cabinei de la o aşa mare înălţime a produs moartea ambilor
indirectă, iar nu aceea de ucidere din culpă. muncitori, ceea ce era inevitabil; deşi făptuitorul nu a urmărit şi producerea morţii celui de-
— S-a considerat că este infracţiunea de omor, săvârşit cu intenţie indirectă, în al doilea muncitor,, el va răspunde pentru uciderea acestuia cu intenţie directă, ,
următoarele împrejurări: într-o cameră de la etajul 4 ăl unui bloc, inculpatul a blocat uşa deoarece a fost inevitabilă moartea acestuia, ca şi a primului.
de la ieşirea normală, determinând astfel victima să iasă din cameră pe uşa unui balcon în cele mai multe cazuri de infracţiuni intenţionate, în lege nu se prevede forma
fals, prilej cu care, dezechilibrându-se, prin cădere, s-a accidentat mortal. Instanţa intenţiei, ceea ce înseamnă că infracţiunile respective se vor putea săvârşi atât cu intenţie
supremă a considerat că în raport cu poziţia precară în care se afla victima, inculpatul a directă cât şi cu intenţie indirectă. Forma concretă a intenţiei va constitui un criteriu de
prevăzut că aceasta ar putea să se dezechilibreze şi să se accidenteze mortal, astfel că, stabilire a gradului concret de pericol social al faptei şi, implicit, un criteriu de in-
deşi nu a urmărit acest rezultat, 1-a acceptat conştient. dividualizate a sancţiunii penale, infracţiunile cu intenţie directă fiind mai grave şi mai
periculoase decât cele cu intenţie indirectă. 13
Deoarece intenţia este un proces psihic, interior^ rareori afirmat, expres de către In unele cazuri, deşi în lege nu se preve'de forma intenţiei, din natura infracţiunii
făptuitor, este necesar un criteriu obiectiv pentru a sesţabili dacă făptuitoxuLiUicfionat cu respective şi din raţiunea săvârşirii, rezultă că aceasta nu se poate săvârşi decât cu intenţie
intenţie directă sau indirectăTta. lipsa unui criteriuTnscris în lege, doctrina consideră că djrecţă; spre exemplu, violul prevăzut în art. \^1 crpen". nu este de conceput fără
acest criteriu este cel al modului cum se produce rezultatul, în sensul că, da^ăiezultatul cunoaşterea şi urmărirea rezultatului (raport sexual cu o persoană de sex feminin, prin
esţg ineyitabilînjaport cujapta săvârşită, există intenţie directă, iar dacă f ezulţatuTeste constrângere); dacă făptuitorul nu ar fi urmărit (dorit) acest rezultat, nu ar fi săvârşit
doar poslblTfeventuan iar făptuitorul şi-a dat seama de eventualitatea jjrtŞgucerii lui, fapta.
există inţenţieindire"c*tăV Pe lângă cele două forme ale intenţiei. înscrise în art. 19 C. pen.. literatura juridică şi
Conform acestui criteriu* în cazul în care acţiunea desfăşurată, datorită împre- practica judiciară se referă si la alte feluri ale intenţiei ;i anjrmfv (\ a.—-intenţia simplă şi
intenţia calificată; j b. — intenţia iniţială şi intenţia survenită;
c. — intenţia spontană şi intenţia premeditată;
d.— intenţia unică şi intenţia complexă.
jurărilor în care â fost săvârşită, ducea inevitabil la două rezultate, dintre care unul a fost Clasificarea respectivă a formelor intenţiei are importanţă teoretică şi practică,
urmărit iar celălalt a fost doar prevăzut, dar cu certitudine că se va produce, ne vom afla în motiv pentru care ne vom referi, pe scurt, la ele.
prezenţa a două infracţiuni săvârşite cu intenţie directă; subiectul prevăzând apariţia certă a Intenţia simplă sau dolul general, există în cazul în care făptuitorul a prevăzut
două rezultate şi acţionând în vederea producerii unuia, înseamnă că a urmărit şi rezultatul faptei sale şi 1-a urmărit sau numai 1-a acceptat; intenţia simplă poate fi, rteri,
producerea celuilalt, întrucât, altfel, ar fi trebuit să renunţe la activitatea sa şi la scopul atât directă cât şi indirectă.
88 Intenţia calificată sau dolul special se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu
numai că prevede şi urmăreşte rezultatul faptei sate, dar»rm/7>ypmA;^rM rmiitntuhii
într-un anumit scop, prevăzut in norma de incriminare: intenţia cstMnr^ nu pnate fi ^at
intenţie directă, calificată, agravată de scopul urmărit, scop care va trebui stahilit,
dovedit: dacă scopul nu este dovedit, fapta nu va constitui infracţiune, ori va constitui o altă
infracţiune pentru care se cere aceeaşi acţiune intenţionată, dar fără un scop expres.
Exemple de infracţiuni cu intenţie calificată;
— infracţiunea de furt prevăzută în art. 208 C. pen. constând în „luarea unui bun
mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a si-l
însuşi pe nedrept", va exista numai dacă se va dovedi scopul arătat; dacă luarea lucrului nu
este în scopul însuşirii pe nedrept, nu va exista furt (exemplu, în cazul luării unui bun mobil
— un cuţit, un topor, o furcă etc. — din mâna agresorului de către cel agresat, pentru a
împiedica lovirea sa, în cadrul legitimei apărări prevăzută în art. 44 C. pen.; luarea unui
bun pentru a fi folosit în cazul de necesitate arătat în art. 45 C. pen. — pentru a înlătura cu
el consecinţele unei calamităţi ş.a.);
89
— în cazul omorului calificat prevăzut în art. 175 lit. b (din interes materilal), lit. g hotărâte iniţial, făptuitorul hotărând să-şi amplificeactivitatea infracţională, urmărind şi
(pentru a şesustfage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărirea penală sau arestare, ori alte rezultate, decât cel iniţial (spre exemplu, făptuitorul se hotărăşte să violeze domiciliul
de la executarea unei pedepse) şi lit. h (pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei unei persoâneTdar, odată intrat în domiciliul acesteia, observând existenţa unor bunuri de
infracţiuni), dacă nu se dovedeşte vreunul din scopurile arătate, fapta nu va constitui valoare, se hotărăşte să le_susţragă).
omor calificat, ci omor simplu prevăzut în art. 174 C. pen.; Intenţia unică este atunci când făptuitorul a .hotărât săvârşirea unaLsingure in-
—tot astfel, dacă nu se va dovedi că omorul a fost săvârşit pentru a înlesni săvârşirea sau fracţiuni, în timp ce intenţia complexă există în cazul în care făptuitorul a hotărât să
ascunderea săvârşirii unei tâlhării sau piraterii, nu va exista omorul deosebit de grav săvârşească mai multe fapte, cu mai multe rezultate, deci mai multe infracţiuni.
prevăzut în art. 176 lit. d C. pen., ci omorul simplu. Intenţia unică este cea mai frecventă şi nu ridică probleme în practică.
Intenţia iniţială constă în prevederea rezultatului acţjunjiiJnjLEdmjnom^^ începem Intenţia complexă est&,întâlnită la infracţiunile complexe (exemplu, tâlhăria), caz }n care,
acesteia, înttimp ce intenţia survenită este cea care apare pe parcursul executării acţiunii prin două sau mai multe acţiuni (violenţă sau ameninţare şi sustragere, la tâlhărie) se produc
două sau mai multe rezultate (vătămarea unei persoane şi o pagubă, la tâlhărie), dar prin ^^prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va .
voinţa legiuitorului există o singură infracţiune intenţionată în raport cu ambele rezultate produce;
produse; intenţia complexă este şi în cazul concursului, real sau ideal, de infracţiuni, când /jlAiu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă."
trebuie să existe intenţie faţă de fiecare acţiune şi rezultat al acţiunii. In literatura juridică, cele două forme ale culpei poartă denumirea de uşurinţă sau
Intenţia spontană se caracterizează prin aceea căjjpaie-spefltan, de regulă sub culpă cu prevedere (prima ipoteză a textului enunţata şi neglijentă sau culpă fără pre-
impulsul unei stări de provocare, ori datorită unor condiţii favorabile ce se ivesc; spre vedere (pentru a doua ipoteză).
exemplu, o persoană aflată în locuinţa alteia, observând un anumit lucru şi lipsa de a. — Uşurinţa sau culpa cu prevedere
atenţie a gazdei, se hotărăşte pe loc să fure lucrul respectiv. Uşurinţa se caracterizează prin aceea că persoana mrp desfăşoară o anumită activitate
Intenţia premeditată presupune însoţjreaJntenţiei de o pregătire prealabilă pentru a îşi dă seama că, în condiţiile în care aceasta se înfăptuieşte, voate să conducă, în general, la
^ejyalira reuşjţa deplină a faptei: de regulă, între momentul luării hotărârii in- producerea unui rezultat periculos, pe care nu-l urmăreşte şi nici nu-l acceptă, ci speră fără
fracţionale şi; cel al realizării ei se interpune un interval de timp în care făptuitorul temei că nu se va produce, că prin ţelul in care va acţiona îl va preîntâmpina. "
reflectează asupra săvârşirii faptei, îşi alege mijloacele, timpul şi locul săvârşirii faptei, îşi Vinovăţia făptuitorului constă în faptul că a apreciat în mod uşuratic posibilităţile
creează alibiuri pentru a scăpa de răspunderea penală etc sale de a evita consecinţele faptei săvârşite, supunând unui risc valorile apărate de legea
Datorită faptului că intenţia premeditată relevă o periculozitate socială sporită a penală.
făptuitorului, îs unele cazuri legiuitorul a înţeles să sancţioneze mai sever infracţiunile Pentru existenţa uşurinţei, ca formă a vinovăţiei, se cer întrunite, cumulativ, două
săvârşite cu-premeditare (exemplu, art. 175 lit. a C. pen. care sancţionează mai grav ca condiţii şi anume:
omor calificat, omorul cu premeditare); când legea nu prevdde în norma de încriminare o ■ —făptuitorul să fi prevăzut posibilitatea producerii unui rezultat pprirulns ca urmarp a
sancţiune mai gravă pentru fapta cu premeditare, instanţa de judecată, în cadrul activităţii desfăşurate, rezultat pe care nu-l urmăreşte (doreşte) vi niri n^.j nrrpptn- prin
operaţiunilor de individualizare, poate stabili o sancţiune mai severă, între limitele această condiţie, uşurinţa se aseamănă cu intenţia directă şi indirectă, deoarece atât în
legale. cazul intenţiei cât şi a uşurinţei rezultatul este prevăzut; asemănarea este mai mare între
uşurinţă şi intenţia indirectă, deoarece în ambele cazuri rezultatul este eventual, iar nu
3. — Vinovăţia sub forma culpei cert, ca în cazul intenţiei directe; totuşi, în cazul intenţiei indirecte probabilitatea
Vinovăţia sub forma culpei este definită în art. 19 alin. 2 pct. 2 C. pen. care arată că: producerii rezultatului este mai mare decât în cazul uşurinţei, deoarece făptuitorul nu ia
„Fapta este săvârşită din culpă când infractorul: nici o măsură şi nu se sprijină pe nici o împrejurare care să constituie un obstacol în calea
90 producerii rezultatului, în timp ce în cazul uşurinţei există în mod real un minim de date
care atestă faptul că rezultatul va fi prevenit.
— făptuitorul să fi fnrotfţ, fără tpmpi, ră rpvultatirf nu se va produce^pentru
preîntâmpinarea rezultatului, făptuitorul se bazează pe anumite temeiuri şi împrejurări,
obiective sau subiective, iar producerea rezultatul"' «p 'lat^r^azLşupraestimării posi-
bilităţilor de preîntâmpinare a urmării, evaluării necorespunzătoare at împrejurărilor pe
care a contat făptuitorul, apre.cip.rii greşite, superficiale a făptuitorului: această condiţie
diferenţiază net uşurinţa de intenţia directă sau indirectă, deoarece, în cazul uşurinţei
făptuitorul nici un moment nu a urmărit (dorit) şi nici nu a acceptat producerea
rezultatului; când făptuitorul nu s-a bazat pe, nici o împrejurare de natură a preveni
rezultatul periculos, ci doar pe hazard, îiţâi-hpiaiv» vinovăţia sa nu va fi sub forma
uşurinţei ci a intenţiei indirecte, deoarece un asemenea caz echivalează cu acceptarea
urmărilor prevăzute.14
Exemplu de uşurinţă: conducătorul unui autovehicul se angajează neregulamentar
într-o depăşire, prevăzând, în condiţiile date, că se poate produce un accident cu
consecinţa morţii sau vătămării corporale a unor persoane, însă speră că prin calităţile ♦
sale de bun conducător auto, prin promptitudinea cu care va acţiona, va reuşi să evite un
astfel de rezultat; dacă accidentul s-a produs cu consecinţele arătate (moartea unei
persoane şi vătămarea altora), făptuitorul va răspunde pentru infracţiunile de ucidere din
culpă şi vătămare din culpă, forma vinovăţiei fiind uşurinţa.15
91
în practică s-a pus şi problema dacă săvârşirea unei fapte în glumă, cu consecinţa 183 C. pen., deoarece inculpatul a exercitat violenţa, izbirea cu intenţie (gluma
morţii unei persoane constituie ucidere din culpă (uşurinţă), omor cu intenţie indirectă sau neexcluzând intenţia), iar moartea victimei s-a datorat culpei (inculpatul nu a prevăzut
loviri cauzatoare de moarte; iată datele cauzei: inculpatul şi victima, împreună cu alji tineri rezultatul deşi trebuia şi putea să-1 prevadă, faţă de experienţa sa de înotător şi
prieteni şi consăteni, au mers la râul Şiret la scăldat; la un moment dat, în timp ce victima împrejurările cauzei).1
se afla doar la 30 cm de malul abrupt şi înalt de 1,73 m, cu faţa spre apă, a venit din spate b.—Neglijenţa sau culpa fără prevedere_____
inculpatul care a izbit victima spre apă; aceasta, căzând în apă fără a fi pregătită (prevenită) a Neglijenţa,, ca formă a culpei se caracterizează prin aceea că făptuitorul nu are
suferit un traumatism cervical (luxaţie) din care cauza nu a putut înota; deşi salvată din apă rpprp7pntnrpa cnnxp.r.inţp.lpŢ activităţii sale, deoarece nu foloseşte întreaga sa capacitate
de inculpat şi alţi tineri, din cauza leziunii victima a decedat a doua zi la spital; inculpatul a inţ^fp'ctiinlnppntrij apreveămwmMlefapJelsăvârşite^d^puţea^vea această capacitate
fost trimis în judecată, în mod corect, pentru loviri cauzatoare de moarte prev. de art.
Din definiţia de mai sus rezultă că pentru existenţa neglijenţei trebuie şă fie Posibilitateadepreved.ere constituie o condiţie suhiectivă care se verifică în raport cu
întrunite, cumulativ, următoarele două condiţii: jjerJoTna taptuitorului, cu fiecare individ în parte, în funcţie de pregătirea şi experienţa sa în
—făptuitorul să nu fi prevăzut rezultatul fanîeLsale; sub acest aspect, neglijenţa se activitatea prestată.
deosebeşte atât de intenţia directă şi indirectă, cât şi de culpa sub forma uşurinţei; Posibilitatea de prevedere nu se poate raporta in ţin ptalnn ??neral. abstract, la un
—făptuitorul să fi avut obligaţia şi posibilitatea de prevedere a consecinţelor faptei sale. „individ mediu", deoarece pgşjhintatpa Pp p™»™°*iprp ^t^ n fa^|itqţp intPWţn;aiă ."Ilîl^-tivă,
Din punct de vedere intelectiv, făptuitorul nu are reprezentarea consecinţelar faptei diferită de la un individ-la altul, în funcţie de vârstă, de instruire, de pregătire
sale, deoarece nu a folosit integral capacitatea sa intelectuală, a rămas inactiv, nu a profesională, de experienţă în muncă, de grad de inteligenţă etc.
transformat posibilităţile sale în realitate din cauza neatenţiei, lipsei de diligentă sau de într-un domeniu de activitate în care experienţa obişnuită este suficientă asigurării
disciplină. posibilităţii de prevedere; nesocotirea acestei experienţe poate fi apreciată ca neglijenţă.
în^cazul în care anumite activităţi cer cunoştinţe tehnice speciale, o instruire
Qbligaţia de prevedere, în cazul desfăşurării anumitor activităţi, decurge din actele
specială^ posibilitatea de prevedere se restrânge la persoanele cu astfel^e cunoştinţe sau
normative care reglementează acea activitate sau din regulile de convieţuire socială.
instruirejpecjaiă. •
Astfel, spre exemplu, nNj^aţia rnnflir5^™11!! antff de a prevedea urmările periculoase Dacă, faţă de împrejurările concrete, se constata că persoana nu a avut posibilitatea de
(producerea unui accident) în cazul circulaţiei pe drumurile publice cuviţeză excesivă, a prevedea rezultatul faptei sale, aceasta nu va putea fi trasă la răspundere penală,
a staţionării în locuri nepermise şi fără semnalizarea obligatorie, etc^ănTăuprovocat deoarece impunerea răspunderii într-un asemenea caz ar echivala cu o imputabilitate
accidentul, decurge din regulamentul de circulaţie pe drumurile publice care trebuie obiectivă, fără vinovăţie, care nu este admisă în dreptul penal român.17
cunoscut de toţi conducătorii auto; cei care îndeplinesc anumite funcţiei sau o profesie au în legislaţia penală şi în literatura juridică, culpa este denumită şi prin expresii ca:
obligaţia să cunoască regulile de practicare a meseriei sau obligaţiile de serviciu (un — „nesocotinţă", adică o comportare nechibzuită, fără atenţia ce se impune în
medic are obligaţia să cunoască regulile practicării meseriei în specialitatea sa, func efectuarea unei anumite activităţi;
ţionarul este obligat să-şi cunoască obligaţiile de serviciu şi să le îndeplinească conştiin — „nebăgare de seamă", care semnifică o comportare neatentă faţă de condiţiile în
cios); activităţile care nu se încadrează într-o anumită meserie, profesie sau activitate care s-a desfăşurat activitatea;
reglementată prin acte normative, se desfăşoară conform regulilor de convieţuire socială, — „neglijenţă", adică o comportare lipsită de simţul prevederii;
a normelor morale care impun obligaţia de prevedere a urmărilor unor asemenea — „nepricepere", care constă în lipsa de cunoştinţe elementare necesare pentru
activităţi. , îndeplinirea unei anumite activităţi;
Pentru constatarea obliga-ţiei de prevedere trebuie să se verifice dacă orice om — „nedibăcie", adică lipsa de abilitate, de deprindere necesară pentru efectuarea unei
normal şi atent, conştiincios, acţionând în condiţiile făptuitorului trebuia să prevadă anumite activităţi;
rezultatul faptei sale. — „nepăzirea legilor sau regulamentelor'*, constând în realizarea unei activităţi fără
observarea sau cu încălcarea normelor ce o reglementează, ş.a.
In literatura juridică se face distincţie între: cutg&jpavă- („culpa lata") care există
atunci când producerea rezultatului este sigură sau aproape sigură şi orice om cu un simţ de
prevedere obişnuit poate să-1 prevadă, culpa uşoară („culpa levis") care există atunci când
producerea rezultatului apare posibilă, dar putea fi prevăzută dacă făptuitorul manifesta o
oarecareatenţie, fără să fi fost necesar un efort deosebit şi culpa foarte uşoară
(,,cul£ajevişşima") care există atunci când producerea rezultatului apare impTotraDllă, greu
de conceput, aproape exclusă şi putea fi prevăzută numai printr-un simţ de prevedere
deosebit.
Gradul de intensitate a culpei se are în vedere la aprecierea periculozităţii sociale
concrete a infracţiunii şi, implicit, la individualizarea pedepsei.
In practică, pojţte_gxJşţa_cgamrî de-sulpe, atunci când la producerea rezultatului
Periculos a contrihiiit a^ţjvjtatea culpoasă a mai multor persoane, urmând a răspunde
fiecare diferenţiat în raport cu gradul de participare la producerea rezultatului şi cu
gradul de intensitate a culpei.
Pot exista şi culpe concurente (concurenţa culpelor) atunci când la producerea
rezultatului periculos, alături de culpa făptuitorului a contribuit şi culpa victimei, în acest caz,
neavând loc o compensare a culpelor, adică răspunderea penală a făptuitorului nu
92 93
este înlăturată de intervenţia culpei victimei, ci aceasta va avea importanţă la indivi- lucru în normă de încriminare; aşa spre exemplu, voind să considere infracţiune nu numai
dualizarea judiciară a pedepsei' ' precum şi la reducerea despăgubirilor civile atordate omorul (uciderea cu intenţie a unei persoane) ci şi uciderea din culpă, legiuitorul a
victimei în raport cu gravitatea culpelor concurentje. 19 încriminat expres infracţiunea din art. 178 C. pen.; tot astfel au fost încriminate expres
, în raport de felul faptei (acţiune sau inacţiune), în art. 19 alin. 3 şi 4 C. pen. se arată distrugerea din culpă (art. 219 C. pen.), vătămarea corporală din culpă (art. 184 C. pen.),
forma de vinovăţie cu care poate fi săvârşită o infracţiune şi anume: ş.a.
— „Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie infracţiune numai — „Fapta constând într-oânacţiune constituie infracţiune fie că este săvârşită cu
atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta" (art. 19 alin. 3 C. pen); se consideră, intenţie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancţionează numai săvârşirea ei cu
deci, că înjwzul acţiunii, regula este săvârşirea faptei cu intenţie; dacă legea voieşte să intenţie" (art. 19 alin. 4 C. pen.); cu alte cuvinte, îqjzazul săvârşirii unei fapte printr-o
sancţioneze şi o faptă săvârşită printr-o acţiune din culpă trebuie să arate expres acest inacţiune legiuitorul a voit să instituie regula săvârşirii acesteia din culpă; inacţiunile cu
intenţie vor trebui prevăzute expres în'lege; astfel, în Codul penal s-au prevăzut unele Dintre infracţiunile praeterintenţionate încriminate în Codul penal amintim
fapte (inacţiuni) care pot fi săvârşite atât cu intenţie cât şi din culpă (exemplu, nede- următoarele: loviri sau alte violenţe cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.
nunţarea unor infracţiuni prevăzute în art. 262 C. pen., omisiunea sesizării organelor (lovirea sau alte violenţe fiind săvârşite cu intenţie, iar moartea victimei survenind din
judiciare prevăzută în art. 263 C. pen. ş.a.), legea nelimitând expres forma vinovăţiei numai culpă); violul în varianta prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. d şi alin. 3 (raportul sexual fiind
la intenţie, cum şi fapte (inacţiuni) care pot fi săvârşite doar cu intqnţie (exemplu, abandonul săvârşit cu intenţie, iar vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, moartea sau
de familie prevăzut în art. 305 lit. b şi c C. pen!, abuzul în serviciu contra intereselor sinuciderea victimei survenind din c^ulpă); raportul sexual cu o minoră prevăzută în art. 198
persoanelor prevăzut în art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice alin. 3 şi 4 C. pen. şi relaţii între persoane de acelaşi sex prevăzută în art. 200 alin. 3 C.
prevăzut în art. 248 C. pen., ş.a.), arătându-se intenţia prin expresii ca „cu rea^ credinţă", cu pen. (la fel ca la viol) ş.a..
„ştiinţă", etc. . ■ . * ■ -
5. — Constatarea vinovăţiei
14. —Vinovăţia sub forma praeterintenţiei
Stabilirea vinovăţiei şi a formelor sale, ca proces al vieţii psihice, se face prin
înafara vinovăţiei sub cele două forme (intenţia şi culpa), consacrate expres în lege, examinarea întregii activităţi realizate de făptuitor, a tuturor împrejurărilor în contextul
există şi o formă de vinovăţie complexă, în care se reunesc atât intenţia cât şi culpa, cărora s-a săvârşit fapta, a împrejurărilor anterioare şi posterioare săvârşirii faptei, care
denumită în literatura imiăica praeterintenţie -sau intenţie depăşită. sunt de natură să probeze vinovăţia făptuitorului.
Praetenntentie exista atunci când o faptă deb-1'*""7" "t iritanţi^ fnptiritnnd prevărând Astfel, spre exemplu, la infracţiunile contra integrităţii corporale ori contra vieţii se
şi urmărind sau acceptând rezultatul faptei iniţiale, dar rezultatul final se amplifică din culpă, va aprecia obiectul cu care s-a lovit, intensitatea şi numărul loviturilor aplicate, poziţia de
făptuitorul neprevăzâ^fj dnr irehuinui şi pUtârrf x/U prevadă sau, prevăzând rezultatul final apărare a victimei, condiţiile de loc şi timp, de stare fizică şi psihică a făptuitorului etc.
mai grav, nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. y ■* Existenţa vinovăţiei nu este prezumată, ci trebuie dovedită de organele judiciare,
Prin încriminarea infracţiunilor praeterintenţionate, ca infracţiuni complexe, făptuitorul având doar dreptul şi posibilitatea de a folosi orice mijloc legal de probă
-legiuitorul a evitat încriminarea faptelor respective ca infracţiuni aflate în concurs. pentru infirmarea dovezilor de vinovăţie administrate de către organele judiciare.
în cazul infracţiunilor praeterintenţionate, organele judiciare au obligaţia de a 6. — Mobilul şi scopul infracţiunii
verifica şi stabili (dovedi) nu numai intenţia pentru acţiunea iniţială, ci şi culpa sub forma
Mobilul infracţiunii este un impuls lăuntric ce îl determină pe făptuitor să ia o
neglijenţei sau uşurinţei pentru rezultatul mai grav; dacă se va constata că făptuitorul nu â ——
hotărâre infracţională şi să o înfăptuiască. ' ~
prevăzut posibilitatea producerii rezultatului mai grav şi nu a avut obligaţia şi
Scopul infracţiunii este finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea faptei
posibilitatea de a-1 prevedea, acesta va fi tras la răspundere penală numai pentru acţiunea prevăzută de legea penală.
iniţială săvârşită cu intenţie. Mobilul şi scopul nu sunt compatibile decât cu infracţiunile intenţionate, constituind
94 o circumstanţiere, o calificare a intenţiei.
In unele cazuri, legiuitorul a inclus mobilul şi scopul, în mod expres, în conţinutul
normei de încriminare, cazuri în care acestea vor trebui stabilite (dovedite) pentru a
exista acele infracţiuni.
în cele mai multe cazuri însă, mobilul şi scopul infracţiunilor săvârşite nu sunt
arătate expres în norma de încriminare; şi în aceste cazuri, organele judiciare trebuie să le
stabilească, deoarece ajută la corecta individualizare a sancţiunilor penale.

Secţiunea III. T—Clasificarea infracţiunilor


Clasificarea infracţiunilor înseamnă gruparea acestora după anumite criterii şi
prezintă importanţă teoretică şi practică, deoarece permite consideraţii de ordin tedretic §i
practic în ceea ce priveşte încadrarea juridică, aplicarea în timp a legii penale,
Pluralitatea de infracţiuni, formele infracţiunilor, aplicarea amnistiei, graţierii, pres-
cripţiei etc.
Clasificarea infracţiunilor poate fi făcută în raport de: a. —
obiectul juridic al infracţiunii;
95
b.— subiectul infracţiunii; — infracţiuni contra vieţii^ integrităţii corporale şi sănătăţii;
c. — latura obiectivă a infracţiunii; — infracţiuni contra libertăţii persoanei;
d.— latura subiectivă a infracţiunii; — infracţiuni privitoare la viaţa sexuală;
e. — gravitatea infracţiunii; — infracţiuni contra demnităţii;
f. — alte criterii. 3 — grupa infracţiunilor contra avutului personal şi particular;
• a. — în raport de obiectul juridic al infracţiu/iii, faptele încriminate în legea penală sunt 4 — grupa infracţiunilor contra avutului public;
încadrate în mai multe grupe şi subgrupe, după valoarea socială apărată; astfel, în Partea 5 — grupa infracţiunilor contra autorităţii;
specială a Codului penal român în vigoare, infracţiunile au fost grupate în 11 grupe mari, unele 6,— giupa infracţiunilor care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat, organizaţiilor
din acestea având şi subgrupe şi anume: • 1 — grupa infracţiunilor contra statului; _ ' .• publice şi altor activităţi reglementate de lege, cu patru subgrupe:
2 — grupa infracţiunilor contra persoanei, cu patru subgrupe: — infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul;
— infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei; la regulile de circulaţie pe drumurile publice, infracţiunile la protecţia muncii, infracţiunile la
— infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate; activitatea societăţilor comerciale ş.a.
— infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de Această clasificare prezintă o mare importanţă, deoarece ajută la corecta încadrare juridică
lege; a faptei, la aprecierea gravităţii fiecărei infracţiuni, la stabilirea regimului sancţionator, a
7 — grupa infracţiunilor de fals, cu trei subgrupe: formelor infracţiunii, a participaţiei, a incidenţei circumstanţelor atenuante etc.
—- falsificarea de monede, timbre sau alte valori; b. — In raport de subiectul infracţiunii pot exista:
'. — falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare; — infracţiuni unilaterale (singurale), care sunt acele infracţiuni ce se pot săvârşi
— falsul în înscrisuri; ' . de
8 — grupa infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice; către o singură persoană, ceea ce nu înseamnă că nu se pot săvârşi şi de către mai multe
9 — grupa infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială, persoane în participaţie şi infracţiuni bilaterale (plurale), care sunt acele infracţiuni ce nu
cu patru subgrupe: se pot săvârşi decât de cătrecel puţin două persoane, existând o pluralitate naturală de
— infracţiuni contra familiei; făptuitori, ceea ce nu exclude şi posibilitateTunei pluralităţTocazionale de infractori —
— infracţiuni contra sănătăţii publice; autori, instigatori sau complici — (spre exemplu, bigamia, adulterul, relaţiile sexuale
— infracţiuni privitoare la asistenţa celor în primejdie; / între persoane de acelaşi sex, incestul ş.a.);
— alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială; —infracţiuni comune, care pjQX-fLsăyârşite de orice persoană care întruneşte toate
10—grupa infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României, cu trei subgrupe: condiţiile generale ale subiectului infracţiunii (vârsta, responsabilitatea şi libertatea de
— infracţiuni săvârşite de militari; vpinţă şi acţiune) şi infracţiuni proprii sau infracţiuni cu subiect calificat, care sunt acele
— infracţiuni săvârşite de militari sau civili; fapte în al căror conţinut descris în norma de încriminare sunt incluse anumite cerinţe,
— infracţiuni săvârşite de civili; calităţi pe care trebuie să le aibă subiectul (exernplu, delapidarea, abuzul în serviciu,
11 — grupa infracţiunilor contra păcii şi omenirii. luarea de mită ş.a., care cer ca subiectul să fie un funcţionar).
La aceste infracţiuni din Codul penal se adaugă numeroase alte infracţiuni înscrise în legi c. — In raport de latura obiectivă a infracţiunii pot fi:
speciale cu dispoziţii penale, alcătuind alte grupe, având ca obiect juridic relaţiile sociale dintr- — infracţiuni comisive, care se realizează prin săvârşirea unor acţiuni şi infracţiuni
omisive, care se realizează prin săvârşirea unor inacţiuni;
un anumit sector de activitate, cum sunt: infracţiunile silvice, infracţiunile
— infracţiuni materiale, care, în textul incriminator au prevăzut rezultatul periculos
96 şi infracţiuni formale, la care textul incriminator nu prevede' expres rezultatul periculos;
— infracţiuni cu execuţie promptă, care nu au o desfăşurare progresivă în timp, ci se
consumă odată c,n realizarea primului act de executare (exemplu, insulta prin cuvinte, ultrajul
simplu prin cuvinte, etc.) şi infracţiuni cu execuţie lentă, care cunosc o evoluţie în timp a
săvârşirii faptei, o realizare progresiva (exemplu, tuftul, omorul, ş.a.);
— infracţiunimnmetltatie: al rărnr p.|p.rpp.nt material se consumă fără a fi necesară o
durajăjn_ţjnj£_pjeatru "existenţa lor (exemplu, falsul, omorul, lovirea ş.a.), infracţiuni continuix
al căror pigment rtiaţ^rial se prelungeşte după ce fapta a aiuns la consumare, durând în timp până
intervine o forţă contrară care îi pune capăt (exemplu, abandonul de familie, privarea de libertate
în mod ilegal, ş.a.) şi infra£ţiuni_conţinuate, al căror element material se caraftp.n7p.a73 prin
săvârşirea Vnaj mi'^or activ"' în temaiul aceleiaşi hotărârîj
— infracţiuni simple, care constau în săvârşirea unei singure acţiuni, infracţiuni c°mplexe,
care constau în includerea, de către legiuitor, în conţinutul unei singure infra&rnTni a doyă f a'i
mai multe fapte care, fiecare în parte, constituie o infracţiune şi lnfracţiuni de obicei care se
caracterizează _prin repetarea acţiunii până relevă o obişnuinţă din partea făptuitorului,
infracţiunea existând numai după repetarea faptei, fiecare acţiune privită izolat neavând
semnificaţie penală;
— infracţiuni dp.A(innnt prin care se produce o vătămare efectivă şi infracţiuni de Pericol,
pnn care nu se produce o vătămare efectivă, ci doar se creează o stare de pericol;
97
— infracţiuni invnrighiip, caracterizate prin aceea că acţiunea încriminată produce spontan, datorită unei porniri de moment şi infracţiuni premeditate, caracterizate prin
invariabil acelaşi rezultat (exemplu, omorul, furtul, violul, ş.a.) şi infracţiuni progresive, luarea hotărârii cu anticipaţie, în urma meditarii asupra faptei şi modului de aducere la
caracterizate, sub aspectul evoluţiei faptice, prin producerea iniţială a unui rezultat care, îndeplinire. •
apoi se amplifică, se agravează la un interval mai mare sau mai mic de timp. e. — In raport de gravitatea infracţiunilor pot exista:
d. —In raport cu latura subiectivă pot exista: — infracţiuni tip, care este forma de bază a unui anumit tip de infracţiune, carac
— infracţiuni intenţionate, care sunt săvârşite cu intenţie directă sau' indirectă, terizată de lege prin anumite trăsături obiective şi subiective necesare pentru existenţa
infracţiuni de culpă sau culpoase, care sunt săvârşite din culpă sub forma uşurinţei sau ei (exemplu, furtul simplu prevăzut în art. 208 C. pen., omorul simplu prevăzut în art.
neglijenţei şi infracţiuni praeterintenţionate, care se caracterizează printr-o formă com- 174 C. pen. ş.a.) şi infracţiuni calificate (agravate), care constau în infracţiunea tip la care
plexă (mixtă) a vinovăţiei, constând în intenţie pentru fapta iniţială şi culpă pentru se adaugă anumite împrejurări sau consecinţe care îi atribuie un caracter mai grav
rezultatul mai grav produs; (exemplu, furtul calificat prevăzut în art. 209 C. pen., omorul calificat prevăzut în art.
— infracţiuni spontane, caracterizate prin săvârşirea acţiunii intenţionate în mod 175 C. pen., omorul deosebit de grav prevăzut în art. 176 C. pen., ş.a.);
— infracţiuni consumate (tipice), care constau în realizarea tuturor elementelor 2. — Expresiile folosite în art. 1C. pen. şi anume: „Republica Socialistă România",
constitutive descrise în norma de încriminare şi infracţiunea tentată sau tentativa (atipică), „suveranitatea, independenţa şi unitatea statului" şi „proprietatea socialistă" trebuie
existând atunci cînd hotărârea infracţională a fost pusă în executare însă a fost întreruptă, ori considerate ca fiind înlocuite cu expresiile „România", „caracterul naţional, suveran,
iui şi-aj)rodus efectul: ~~ ~ independent, unitar şi indivizibil al statului" şi „proprietatea sub orice formă" ca urmare a
— crime, delicte §i contravenţii, în raport cu specia pedepsei; această clasificare a adoptării Constituţiei României din 8.XII. 1991
existat în Codul penal român din 1937 şi mai există în unele ţări, dar nu mai există în 3. — TSsp, d. 1642/1974, în RRD nr. 2/1975, p. 59
legislaţia noastră penală în vigoare. 4. —TSsp, d. 3846/1973, în R.l,p. 304-305
f.—în raport de alte criterii pot exista: 5. — TSsp, d. 1679/1973, în RRD nr. 10/1973, p. 173
— infracţiuni de drept comun, care sunt faptele încriminate în Codul penal şi 6. — TSsp, d. 2894/1971, în RRD nr. 3/1972, p. 165
infracţiuni speciale, care sunt încriminate prin legi penale speciale sau legi speciale cu 7. — TSsp, d. 141/1978, în CD. 1978, p. 397
dispoziţii penale; 8. — TSsp, d. 2628/1981, în CD. 1981, p. 261
y^- infracţiuni ce se urmăresc din oficiu, infracţiuni ce se urmăresc la plângerea 9. — TSsp, d. 97/1979, în CD. 1979, p. 392 -
prea-/labilă a persoanei vătămate §i infracţiuni ce se urmăresc pe baza unebsesizări sau 10. — TSsp, d. 2180/1974, în R.1, p. 304
autorizări \prealabile; 11. — TSsp, d. 2218/1979, în RRD nr. 12/1979, p. 63
—infracţiuni flagrante, care sunţ_cgle descoperite în momentul săvârşirii sau imediat 12. — M. Zolyneak, op. cit., p. 303
după__săyârşire şi infracţiuni neflagrante, care nu sunt descoperite nici în momentul 13.—Colectiv, Probleme de practică judiciară examinate în lumina prevederilor din
săvârşirii şi nici imediat după săvârşire. noul Cod penal, în RRD nr. 11/1968, p. 114
14. — T.S., col. pen., d. 643/1968, în CD. 1968, p. 243
Note de trimitere: 15. — M. Zolyneak, op. cit., p. 311
1.—M. Zolyneak, Drept penal partea generală (11), Editura Fundaţiei „Chemarea" 16. — T.j. Bacău, s.p. nr. 13/22 ianuarie 1993, menţinută, sub aspectul încadrării
juridice a faptei, prin decizia nr. 1120 din 24 iunie 1993 a Curţii Supreme de Justiţie
Iaşi, 1992, p. 236-238; V. Dongoroz, în E.T. 1, p. 198 Secţia penală (nepublicată)
98 17. — T. r. Argeş, d. p. 3451/1967, în RRD nr. 3/1968, p. 156
L 18. — TSsp, d. 1240/1989, în RRD nr. 7/1990, p. 70
19. — P.T.S., d. î. 10/1961, în CD.1 %l, p, 65 şi nr. 17/1964, în CD. 1964 p 52

99

CAPITOLUL II. ■— Formele infracţiunii înfăptuirea activităţii infracţionale şi producerea rezultatului echivalează cu realizarea
integrală a hotărârii infracţionale luate. Este momentul în care se înfăptuieşte o concordanţă
Secţiunea I. — Consideraţii generale deplină între latura subiectivă şi cea obiectivă a infracţiunii.
Legea penală încriminează, în general, infracţiunile ajunse în faza consumării, deoarece, în
Activitatea infracţională intenţionată presupune, de regulă, o desfăşurare în timp, o această formă, corespund noţiunii generale de infracţiune consacrată în art. 17 C. pen. In anumite
dezvoltare progresivă până la producerea urmărilor dăunătoare. In evoluţia sa, această activitate cazuri, însă, activitatea materială este întreruptă înainte de ducerea sa până la capăt sau, deşi
parcurge anumite etape, fiecare dintre ele caracterizându-se printr-un anumit grad de înfăptuire a activitatea materială s-a realizat în totalitate, rezultatul nu se produce datorită anumitor împrejurări
hotărârii infracţionale.
independente .de voinţa făptuitorului. Aceasta constituie o fază anterioară consumării Pentru realizarea unei infracţiuni, de regulă, făptuitorul desfăşoară o activitate de pregătire,
infracţiunii, denumită în legislaţie şi în literatura juridică tentativă. Alteori, activitatea în sensul că procură sau confecţionează mijloace de realizare, procură mijlocul de transport,
făptuitorului se opreşte chiar înainte de începerea acţiunii infracţionale, realizându-se doar etapa substanţe nocive, modifică sau adaptează instrumente, mecanisme ori dispozitive făcându-le apte
pregătirii infracţionale, etapă cunoscută sub denumirea de acte pregătitoare sau acte comiterii faptei, culege informaţii etc.
preparatorii. în.literatura juridică actele pregătitoare sunt definite ca fiind acele acte care constau în
Legea penală, pornind de la gradul de înfăptuire a hotărârii infracţionale şi ţinând seama de procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de savărşue a inOut^iuniL sau în
periculozitatea socială a activităţii infracţionale în diferitele ei faze de realizare a încriminat, de crearea condiţiilor favorabile în vederea săvârşirii infracţiunii
la caz la caz, pe lângă fapta consumată (în toate cazurile, cum este şi firesc), şi activitatea Pentru ca o activitate să fie considerată ca act pregătitor trebuie săjndeplinească
începută dar neconsumată (tentativa), iar uneori chiar actele pregătitoare. Prin încriminarea lor, următoarele condiţii:
actele pregătitoare şi tentativa devin infracţiuni în formă imperfectă, atipică. A&— să fie efectuată în scopul săvârşirii unei infracţiuni;
M —să îmbrace o formă concretă, să se materializeze într-o manifestare capabilă a
în consecinţă, una şi aceeaşi infracţiune poate avea trei forme: forma infracţiunii
creircondiţii favorabile executării acţiunii ilicite sau pentru împiedicarea descoperirii
consumate, forma tentatiyei_şi forma actelor pregătitoare; infracţiunea consumată este forma de faptei; .
bază rprincipală) ~a oricărei infracţiuni, în timp ce tentativa şi actele pregătitoare, când sunt /â—să nu facă parte din lătura obiectivă, descrisă în norma de încriminare, deoarece, altfel,
încriminate, constituie forme derivate, secundare ale aceleiaşi infracţiuni. nu ar mai fi act pregătitor ci tentativă;
Cele trei forme ale infracţiunii, determinate de fazele desfăşurării activităţii infracţionale, <Q—- să fie săvârşită cu intenţie directă, în sensul urmăririi producerii rezultatului,
privesc numai infracţiunile intenţfbn a pregătirii activităţii ulterioare care să se desfăşoare cert, fără eşec; actele pregătitoare
sunt incompatibile cu intenţia indirectă s„au cu culpa. '
mm După modul de manifestare, actele pregătitoare pot fi acte morale sau intelectuale,
constând în procurarea de informaţii sau date referitoare la săvârşirea faptei şi acte materiale,
incompatibile cu infracţiunea constând în procurarea sau adaptarea unor mijloace, obiecte care servesc la săyârşiifiaiaptei.
săvârşită din culpă. " " " ~ "---------- Actele pregătitoare materiale nu sunt compatibile cu orice infracţiune, în timp ce actele
pregătitoare morale pot fi concepute la toate categoriile de infracţiuni.
Secţiunea II. — Actele pregătitoare în general, actele pregătitoare sunt echivoce, în sensul că nu relevă cu certitudine intenţia
Dacă luarea hotărârii infracţionale constituie o fază internă, psihică a infracţiunii care, fără făptuitorului, ele putând fi apreciate fie ca o pregătire în vederea săvârşirii unei infracţiuni, fie ca
o pregătire pentru desfăşurarea unei-activităţi licite.
o materializare printr-o activitate, nu prezintă semnificaţie penală (nu poate duce la răspundere
Prin natura lor, actele prpaătitnqre nu punîn pericol direct obiectul infracţiunii; ele
penală), cu actele pregătitoare făptuitorul intră într-o etapă nouă, externă, de desfăşurare a
prp7intăjin_pfrirnl p"tmţial, îndepărtat» mai redus decăt cel ai tentativei sau aljn^ fracţiunii
activităţii infracţionale şi anume, în prima fază a acestei activităţi.
consumate, rip-narera, jwm PIP însele, nu pot duce la realizarea rezultatului ilicit în lipsa acţiunii
100 de e^eritţnrp n nrtivitnţii infrnrfinnnlpprnpriu-7i<!P
Când actele pregătitoare sunt realizate de o altă persoană decât cea care va executa
nemijlncitjir)fracţiunea ("autorul), acestea constituie acte de complicitate, daca fapta a
fost săvâjşiţă_de_autor sub forma infracţiunii consumate sau măcar a tentativei pedep-
sibile. .
Cu privire la încriminarea faptelor pregătitoare, ca formă a infracţiunii, deci ca faptă
pedepsită, în literatura juridică s-au conturat trei concepţii, şi anume:
A.—coruxnâa obiectivă, potrivit căreia legea penală nu trebuie să încrimineze actele
pregătitoare, deoarece acestea nu se încadrează în acţiunea ilicitătsi nici nu relevă scopul în
vederea căruia au fost efectuate;
b. — concepţia încriminării nelimitate a actelor pregătitoare, având la bază ideea că
incriminarea nu trebuie să intervină numai în faza consumării ori a tgntajjvei, deoarece
ac
tele pregătitoare, ca prime antecedente din întreaga cauzalitate a faptei, prezintă
pericol social, ceea ce justifică aplicarea unei sancţiuni penaleŢ " "
101
c. — concepţia încriminării limitate a actelor pregătitoare, potrivit căreia actele procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii
pregătitoare nu trebuie încriminate în cazul tuturor infracţiunilor, ci numai jn_cazulceior infracţiunilor prevăzute în art. 156 (trădarea prin ajutarea inamicului), art. 157 (trădarea prin
maijŢrave, deoarece numai în atari situaţii ele prezintă gradul de pericol social minim Sfccesar transmiterea de secrete), art. 159 (spionajul), art. 160 (atentat care pune în pericol securitatea
pentru a putea fi considerate ca infracţiuni; cu atât mai mult se impune încriminarea limitată a statului), art. 161 (atentat contra unei colectivităţi), art. 162 (subminarea puterii de stat), art. 163
actelor pregătitoare în legislaţiile care încriminează limitat chiar tentativa, faptă mai gravă, de (acte de diversiune), art. 165 (subminarea economiei naţionale), art. 166 alin. 1 (propaganda cu
realizare în parte a infracţiunii consumate. caracter fascist) şi art. 158 (acţiunile duşmănoase contra statului) raportat la art. 156 (trădarea prin
Atât Codul penal din 1937, cât şi actualul Cod penal român au adoptat concepţia obiectivă, ajutarea inamicului);
a neîncriminării actelor pregătitoare, motiv pentru care în partea generală a Codului penal nici — în art. 189 alin. 6 C. pen. introdus prin Decretul-lege nr. 112 din 30 martie 1990 se prevede
nu au fost definite actele pregătitoare; în mod excepţional, Codul penal încriminează actele că „Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de
pregătitoare în cazul unor infracţiuni deosebit de grave, prin asimilarea lor cu tentativa; astfel, măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute în alin. 3"; în art. 189 alin. 3 C. pen., care
spre exemplu: încriminează o formă agravantă a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, se arată că
— în art. 173 alin. 2 C. pen. se prevede că se consideră tentativă şfproducerea "sau „Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o
organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să
nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani". Secţiunea III. — Tentativa
încriminarea actelor pregătitoare prin asimilarea lor, cu tentativa nu înseamnă că se
confundă actele pregătitoare cu tentativa, ci doar că se va aplica tratamentul juridic înscris în art. A, Definiţia, caracteristicile şi conţinutul tentativei
21 C. pen. prevăzut pentru tentativă; dimpotrivă, prin expresia „se consideră", folosită de în evoluţia progresivă a activităţii infracţionale, tentativa se încadrează între faza actelor
legiuitor în textele exemplificate, se realizează legislativ distincţia dintre tentativă şi actele pregătitoare şi faza consumării infracţiunii; în consecinţă, tentativa este şi ea o fază, o etapă a
pregătitoare în sensul că actele pregătitoare respective nu constituie tentativă, ci doar „se înfăptuirii activităţii materiale infracţionale şi, în acelaşi timp, o formă (imperfectă, atipică) a
consideră tentativă" din nevoia stabilirii regimului lor sancţionator. infracţiunii.
Actele pregătitoare, asimilate cu tentativa şi sancţionate ca atare, dacă sunt urmate
de săvârşirea infracţiunii sub forma consumată sau tentativă, nu vor fi sancţionate separat 1. Definiţia tentativei
ca un concurs de infracţiuni, deoarece ele se absorb în infracţiunea săvârşită, urmând a Dppniţin 1p%nln a tentativei este, înscrisă în art. 20 C. pen. care arată că: / „Tentativa constă
se considera întreaga activitate ca o unitate infracţională. \ în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, ^xecutare care a fost întreruptă sau nu
Actele pregătitoare asimilate tentativei sunt susceptibile de desistare şi de împiedicare a şi-a produs efectul.
producerii rezultatului în condiţiile prevăzute în. art. 22 C. pen., potrivit căruia „Este apărat de Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită
pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat, mai înainte de descoperirea faptei, insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în
producerea rezultatului. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea din locul unde făptuitorul
producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplica pedeapsa pentru acea infracţiune." credea că se află. ,
yf Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este
^datorită modului cum a fost concepută executarea."
Elementele acestei definiţii trebuie să se regăsească în toate cazurile când legea a încriminat
tentativa, pentru ca fapta, considerată tentativă, să atragă răspunderea penală.
Tentativa reprezintă, în procesul săvârşirii infracţiunii, o etapă avansată faţă de
actele pregătitoare, activitatea făptuitorului manifestându-se prin acte care se înscriu în
acţiunea ilicită prevăzută de norma de încriminare şi care este aptă de a produce
rezultatul periculos. ,
în ipoteza tentativei se creează o neconcordanţă între latura subiectivă şi latura obiectivă a
activităţii infracţionale în sensul că, prin neproducerea rezultatului sau prin întreruperea acţiunii,
latura subiectivă (hotărârea infracţională iniţială) nu se realizează pe deplin.
Prin specificul ei, tentativa nu poate exista la toate infracţiunile intenţionate, ci numai la
infracţiunile progresive la care activitatea materială este susceptibilă de o dezvoltare progresivă,
nu şi la infracţiunile momentane, cu execuţie promptă.
Când Jentativa este încriminată, aceasta constituie infracţiune, fapt ce rezultă din art. 144 C.
pen. în care, definindu-se expresia „săvârşirea unei infracţiuni", se arată că „Prin «săvârşirea unei
infracţiuni" sau „comiterea unei infracţiuni" se" Înţelege"săvârşirea' oricăreia dintre faptele pe
care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă..." Fiind considerată ca
infracţiune, tentativa trebuie să întrunească toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii înscrise în
art. 17 C. pen. (pericoluTsocial, vinovăţia Şi jjrevederea în lege). De asemenea, fiind considerată
o infracţiune, tentativei îi sunt aplîcâEiie toate reglementările referitoare la infracţiune şi anume,
cele privind recidiva, concursul de infracţiuni, pluralitatea" intermediară, participaţia, cauzele
care înlătură caracterul penal al faptei, cauzele care înlătură răspunderea penală şi consecinţele
condamnării etc.
102 103
2 Elementele constitutive ale tentativei ca infracţiune deosebirea de pericol social, în sensul că pericolul social al tentativei este mai redus faţă de
Ca orice infracţiune, tentativa are următoarele patru elemente constitutive: obiectul, cel al infracţiunii consumate, ceea .ce atrage şi o sancţiune diminuată potrivit art. 21 alin. 2
subiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă. C. pen.
a. — Obiectul tentativei Tentativa poate avea şi un obiect material asupra căruia se îndreaptă__a£lMtatea
Obiectul juridic al tentativei este identic cu obiectul juridic al infracţiunii consumate, făptuitorului, dacă infracţiunea tentată are, în conţinutulei^un obiect material.
datorită faptului că tentativa nu este decât o etapă în activitatea de realizare a infracţiunii h —£]ihipctii1 tPntativei
consumate; aşa spre exemplu, tentativa de omor are ca obiect juridic viaţa persoanei, la fel Subiectul tentativei este persoana care a luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea şi a
cu infracţiunea consumată de omor. înn>p_iiţ_înfăptii|rp.a' areste.ja; această persoană trebuie să îndeplinească condiţiile generale
Deosebirea dintre tentativă şi infracţiunea consumată consta în aceea că prin de existentita-suteioctului oricărei infracţiuni (vârsta, responsabilitatea şi libertatea de voinţă
consumarea infracţiunii obiectul juridic este vătămat efectiv, în timp ce prin săvârşirea şi acţiune).
tentativei obiectul juridic este doar pus în pericol. Din această deosebire rezultă şi Dacă legea cere o calitate specială pentru subiectul infracţiunii consumate, aceeaşi
calitate trebuie să fie îndeplinită şi de subiectul tentativei (exemplu, la delapidare, în cazul infracţiunilor complexe (exemplu, tâlhărie), chiar dacă una din faptele
tentativa nu poate fi săvârşită decât de un funcţionar, ca şi infracţiunea consumată). incluse în conţinutul complex al infracţiunii se realizează integral dar cealaltă acţiune se
Tentativa poate fi săvârşită "şi în participaţie, unii participanţi putând fi autori, alţii realizează doar parţial (fiind întreruptă sau neproducându-se rezultatul), întreaga com-
instigatori iar alţii complici la tentativă. plexitate faptică va trebui considerată tentativă la acea infracţiune complexă, iar nu
c. — Latura obiectivă a tentativei infracţiune consumată; spre exemplu, când făptuitorul a început executarea tâlhăriei prin
Ca la orice infracţiune, latura obiectivă a tentativei se compune din faptă, rezultatul exercitarea violenţei (violenţa consumându-se) dar acţiunea a fost întreruptă de alte
dăunător şi raportul de cauzalitate dintre faptă si rezultat (urmarel. persoane înainte de a apuca să sustragă bunul.
Fapta constă în realizarea unuia sau mai multor acte ce se înscriu în fapta tipică, întreruperea executării acţiunii sau negroducerea rezultatului se pot datora unor
precum §i înfăptiiirenjiijei activităţi care, fără a face parte dinjapjaîncriminată, estedirect cauze diferite care pot fi clasificate după următoarele criterii:
lezată de aceasta. a. — după momentul în care intervin;
Dacă nu s-a început săvârşirea faptei descrisă în norma de încriminare, existând doar b. — 4"Pă natura for; " ~*
hotărârea infracţională, nu poate exista tentativă la infracţiunea respectivă; spre exemplu, c. — după poziţia psihică a făptuitorului.
nu există tentativă de omor dacă inculpatul a ameninţat victima cu cuţitul fără să fi făcut nici a. —După momentul în care intervin, cauzele care întrerup acţiunea sau împiedică
o mişcare prin care să pună în executare intenţia sa de a ucide, în acest caz inculpatul producerea rezultatului pot fi cauze survenite, care intervin după începerea acţiunii
urmând a răspunde numai pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare. (exemplu, surprinderea făptuitorului în momentul realizării acţiunii de furt, ucidere etc.)
Analiza laturii obiective a tentativei la un anumit tip de infracţiune se face prin sau cauze preexistente, care există înainte de începerea executării acţiunii (exemplu,
corelarea conţinutului tentativei înscris în art. 20 C. pen. cu conţinutul normei de mijlocul pentru deschiderea unei încuietori este defectuos, cantitatea de otravă ad
încriminare pentru infracţiunea tip (consumată); când este vorba de infracţiuni calificate, va ministrată victimei este insuficientă pentru producerea morţii, etc).
trebui să se aibă în vedere ca, până la întreruperea acţiunii sau până la producerea b. —După natura lor, cauzele pot fi neînsufleţite (exemplu, declanşarea unor
rezultatului, să se constate preexistenta acelei împrejurări agravante care atrage cali- fenomeme naturale care îl împiedică pe făptuitor să ducă până la capăt activitatea
ficarea infracţiunii, pentru ca şi tentativa să fie calificată. infracţională) sau însufleţite ori animate, care, la rândul lor, pot fi umane (exemplu,
intervenţia victimei; a unei alte persoane etc.) sau neumane (exemplu, un câine aflat în
104 curte sau în apartamentul din care a început sustragerea unor bunuri).
c — După poziţia psihică a făptuitorului, cauzele pot fi independente de voinţa
făptuitorului, care constituie regula (exemplu, surprinderea făptuitorului în timpul săvârşirii
acţiunii şi împiedicarea lui de a săvârşi fapta, întâmpinarea unor obstacole pe care nu le-a
cunoscut înainte de începerea acţiunii etc.) sau cauze dependente de voinţa făpwjţorului,
care sunt desistarea (întreruperea acţiunii din propria voinţă a răptu-itorului) şi
împiedicarea producerii rezultatului chiar de către făptuitor; în ambele cazuri există tentativă,
dax legiuitorul a înţeles să le considere cauze generale de nepedepsire în ideea stimulării
făptuitorilor de a nu persevera în desăvârşirea, activităţii iHHte tf Stării vătămării valorilor
sociale apărate dejef ea penală
Urmarea periculoasă, ca parte componentă a Uu*r\\ r.h^tjyp ? ţen^^ spre
depsebirederea a infracţiunii ™"«""ia*?, rarA^t» bir"3 ^finit?, în carul tentativei constă intr-
un pericol direct creatpenţoLohicctul juiidk al infracţiuiiiU-pericolul există în oricare moment
s-ar îmrmipe acţiunea, dar intensitatea pericnliiliiicrestejŢejnăsnră c&acţiiuiaaL_ Se apropie
de finalul ei ori de producerea rezultatului.
1
Rannttul de cnmaUtate între faptă, sj ^mare (stareo de pericol este o cerinţă
obligatorie şi în raml tentativei, în aceleaşi condiţii ca şi,la infracţiunea consumată,
criteriile de stabilire fiind aceleaşi. ----------------~~--------------------—
c —Latura subiectivă a tentativei
Latura subiectiva a leniativei nu poate fidacât vinovăţia sub forma intenţiei, fiind
aceeaşi cu a infracţiunii intenţionate consumate, cu deosebirea că, în cazul tentativei,
hotărârea infracţională nu se realizează integTal.
105
Intenţia cu care se poate săvârşi tentativa poate fi şjmplă sau calificată (de scop), începerea executării aşa încât intenţia directă sau indirectă rămâne aceeaşi pe toată durata
sppntanjLsau premeditată. desfăşurării activităţii infracţionale, astfel că activitatea oprită înainte de consumare, în faza
In literatura juridică s-au exprimat opinii diferite cu privire la faptul dacă tentativa se tentativei, rămâne aceeaşi, inclusiv cu intenţie indirectă, cum s-a format iniţial; posibilitatea
poate săvârşi cu intenţie indirectă. tentativei şi cu intenţie indirectă se deduce din art. 20 C. pen. care defineşte tentativa ca o
Astfel, într-o opinie s-a considerat că este greu de conceput tentativa cu intenţie faptă intenţionată şi din art. 19 C. pen. care prevede intenţia sub ambele forme; această ultimă
indirectă, deoarece tentativa este posibilă numai la infracţiunile care au la bază pre- opinie a fost promovată constant în practica judiciară şi confirmată printr-o decizie de
vederea şi urmărirea rezultatului, ceea ce înseamnă intenţie directă. îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem. Iată doar câteva exemple, în acest sens, din
într-o altă opinie se susţine posibilitatea tentativei şi cu intenţie indirectă, practica judiciară:
invocându-se următoarele argumente: conţinutul subiectiv al faptei se formează înainte de — Aplicând o lovitură puternică, cu o furcă cu coarne metalice, în capul victimei,
inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor actului său — fractura osului cranian şi, în cele
din urmă, moartea victimei — şi chiar dacă nu a dorit acest lucru, 1-a acceptat, săvârşind, infracţiunile din culpă făptuitorul nu urmăreşte rezultatul pe care îl prevede doar posibil,
astfel, fapta cu intenţie indirectă împrejurarea că victima nu a decedat, deşi lovitura putea sperând fără temei că nu se va produce (uşurinţa) sau nu-1 prevede (neglijenţa) aşa încât nu
produce moartea, omorul rămânând în fază de*tejţtativă, nu are nici o influenţă asupra poate fi vorba de o încercare conştientă de săvârşire a unei infraqinni; cu privire la
calificării juridice a faptei din punct de vedere al fofmei vinovăţiei. infracţiunile spontane (caracterizate prihtr-o hotărâre infracţională luată spontan, fără
— Aplicarea a numeroase lovituri, cu obiecte grele şi cu cuţitul, dintre care unele deliberare) într-o opinie s-a susţinut că nu este posibilă tentativa deoarece există aproape
asupra capului — deci într-o regiune vitală a corpului — cu o mare intensitate, ceea ce coincidenţă între luarea hotărârii şi executarea acesteia; într-o altă opinie,8 pe care o
rezultă din multiplele fracturi craniene suferite de victimă, demonstrează că inculpaţii au împărtăşim, se SUSţine d^este posibilă tentativa şi în ra/n] infrarţinnilnr «spnpţanp
avut intenţia să producă victimei nu numai vătămări corporale, ci au urmărit să-i suprime deoarg££-este posibil <? '" timpul executării unei acţiuni, chiar hotărâtă spontan sa
viaţa, sau cel puţin au prevăzut posibilitatea producerii acestei urmări şi au acceptat-o în mod intervină factori externi care să întrerupă acţiunea ori să împiedice producerea rezul-x
tatuîui. "
conştient; cum totuşi victima nu a murit, faptă lor constituie tentativă (cu intenţie indirectă)
la infracţiunea de omor.6 B. Formele tentativei
în raport cu elementele constitutive ale tentativei, unele infracţiuni nu sunt susceptibile
de tentativă şi anume: Din examinarea definiţiei tentativei înscrisă în art. 20 C. pen. rezultă că sunt posibile mai
a. —In raport de latura obiectivă, nu este posibilă tentativa la infracţiunii? prompte. multe forme de tentativă şi anume:
deoarece cu primul act de executare infracţiunea se consumă, tentativa fiind posibilă a. — după aptitudinea acţiunii şi a mijloacelor folosite de a conduce la rezultatul
urmărit există tentativă proprie şi tentativă improprie;
numai la infracţiunile cu execuţie lentă, cu dezvoltare progresivă; nu este posibila la b.— după gradul de realizare a executării activităţii infracţionale, există tentativa
infracţiunile omisive, deoarece în cazul neîndeplinirii imediate a unei obligaţii fără termen imperfectă (întreruptă, neterminată) şi tentativa perfectă (fără efect, terminată), ambele
duce la consumarea infracţiunii, iar când obligaţia este legată de un termen, până la fiind tentative proprii, reglementate în art. 20 alin. 1 C. pen.;
expirarea termenului nu există infracţiune Jar după expirarea termenului infracţiunea c. — după cauzele care au împiedicat consumarea infracţiunii, există tentativă relativ
este deja consumată; nu este posibilă la infracţiunile de obicei, deoarece săvârşirea unui improprie (art. 20 alin. 2) şi tentativă absolut improprie (art. 20 alin. 3 C. pen.).
singur act nu are relevanţă penală (deci nu poate fi considerat nici tentativă), iar când TentatiyâMiMie este atunci când acţiunea începută şi mijloacele folosite erau apte a
s-au repetat actele de suficiente ori pentru a releva obişnuinţa, infracţiunea este deja conduce la realizareârezultatului urmărit, nerealîzarea acestuia (consumarea infracţiunii)
consumată (exemplu, la cerşetorie, prostituţie, ş.a.). , * datorăndu-se unei cauze ulterioare exterioare care a întrerupt acţiunea ori a împiedicat
b. —In raport de latura subiectivă, nu'^ste posibilă tentativa la'infracţiunile din culpă, pro1TucereI*rezultatului.
ceea ce rezultă din însăşi definiţia tentativei consacrată în art. 20 C. pen., deoarece, la Tentativa improprie este ăltunci când modul de concepere a acţiunii- mijloacele folosite
şi situaţia unui bun au fost de natură a nu conduce la realizarea rezultatului urmărit
106 (consumarea infracţiunii), fără intervenţia unei cauze ulterioare exterioare.
Tentativa proprie imperfectă este acea modalitate a tentativei care se caracterizează
prin începerea executării activităţii infracţionale, executare care a fost întreruptă în
desfăşurarea ei; făptuitorul este oprit pe parcursul activităţii infracţionale, fără a avea
posibilitatea de a-şi continua activitatea începută, cauzele întreruperii putând fi variate
ca natură şi mod de manifestare (cauze neînsufleţite sau însufleţite, umane sau
neumane). fe -heufc *>h^îe *
Tentativa proprie imperfectă este posibilă atât la infracţiunile materiale cât şi la
infracţiunile formale, atât la infracţiunile prompte cât şi la infracţiunile lente, atât la
infracţiunile simple cât şi la infracţiunile complexe, atât la infracţiunile de daună cât şi Ja
infracţiunile de pericol, atât la infracţiunile invariabile cât şi la infracţiunile progresive. In
consecinţă, această formă a tentativei este cea mai răspândită, fiind posibilă, practic, la orice
infracţiune la care este de conceput tentativa în general.
Când fapta se săvârşeşte în coautorat, pentru a exista tentativă proprie imperfectă este
necesar ca acţiunea să fie întreruptă faţă de toţi coautorii, deoarece, dacă cel puţin "nul
dintre coautori reuşeşte să ducă până la capăt acţiunea va fi tentativă proprie Perfectă
(dacă nu se produce rezultatul) sau infracţiune consumată (dacă s-a produs rezultatul la
infracţiunile materiale şi în toate cazurile la infracţiunile formale).
107
Tentativa proprie perfectă se caracterizează prin executarea integrală a acţiunii Tentativa relativ improprie există atunci când nu se ajunge la consumarea infracţiunii
infracţionale, fără a se produce rezultatul urmărit şi înscris în conţinutul normei de datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că, în
încriminare pentru infracţiunea consumată; spre exemplu, o persoană, vrând să ucidă o altă timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea d« la locul uflTJeTaptuitorul
persoană trage un foc de armă asupra acesteia sau îi administrează o substanţă otrăvitoare, credea că se află (art. 20 alin. 2 C. pen.).
dar moartea victimei nu se produce deoarece, în primul caz, victima a reuşit să se ferească, De regulă, insuficienţa sau defectuozitatea mijloacelor folosite, ori lipsa obiectului de la
iar în al doilea caz, victima a fost salvată prin procedee medicale. locul unde făptuitorul credea că se află, sunt anterioare începerii acţiunii, dar este posibil ca
Tentativa proprie perfectă nu este posibilă la infracţiunile formale, ci numai la aceste împrejurări să survină şi pe parcursul executării acţiunii (exemplu, arma cu care
infracţiunile materiale, deoarece numai la acestea este posibilă executarea integrală a făptuitorul vrea să ucidă o persoană se defectează pe parcursul tragerii sau se varsă parţial
acţiunii fără producerea rezultatului urmărit; la infracţiunile formale, odată realizată din doză letală de otravă; sau obiectul vizat de făptuitor este mutat din locul ştiut de făptuitor
acţiunea, infracţiunea s-a consumat. în timpul acţiunii acestuia, etc).
Indiferent dacă împrejurările respective sunt anterioare sau suvernite pe parcursul c. Sub aspectul modului absurd în care a foSt concepută executarea, se are în vedere felul,
acţiunii infracţionale, există tentativă relativ improprie, deoarece determinant este maniera absolut necorespunzătoare şi în afara celor mai elementare condiţii ce le implică
caracterul insuficient sau defectuos al mijloacelor folosite, ori lipsa obiectului, iar nu activitatea desfăşurată pentru realizarea urmărilor dorite; spre exemplu, persoana care
momentul când apar acele împrejurări. doreşte să ucidă o altă persoană prin farmece, prin expedierea unei substanţe toxice avizând
Tentativa absolut improprie sau tenjgih>aMbswdă este cea care, prin felul şi condiţiile destinatarul asupra efectului nociv al acesteia etc.
în care a fost executata, prezintă o incapacitate absolută de a produce un rezultat periculos. In literatura juridică, s-au conturat trei concepţii cu privire la încriminarea tentativei
improprii şi anume:
"■""Imposibilitatea absolută de a, produce rezultatul se poate datora următoarelor
cauze: — întf-o opinie, bazată pe curentul pozitivist asupra infracţiunii, s-a susţinut că se
a. — mijloacelor folosite de făptuitor; impune încriminarea şi sancţionarea tentativei improprii, pe motivul că aceasta este o
b. — obiectului material spre care se îndreaptă activitatea făptuitorului; manifestare a unei hotărâri infracţionale periculoase, nefiind nici o deosebire între
c. — modului absurd în care a fost cencepută executarea. tentativa proprie (întreruptă) şi cea improprie, periculozitatea lor fiind identică.
a. Sub aspectul mijloacelor folosite de făptuitor, tentativa absolut improprie se — într-o altă opinie, bazată pe concepţia obiectivă asupra infracţiunii (literatura
caracterizează prin folosirea unor mijloace inapte, improprii care, în orice condiţii, n u germană) s-a susţinut că tentativa improprie nu trebuie încriminată, deoarece nu constituie
au aptitudinea de a produce rezultatul urmărit (exemplu, folosirea, pentru uciderea unei acte de executare eficace în raport cu scopul propus.
persoane, a unei substanţe total inofensive — ceai, apă distilată, etc). — în sfârşit; într-o altă opinie se face distincţie între tentativa relativ improprie şi
b. Sub aspectul obiectului vizat prin activitatea desfăşurată, tentativa absolut im
tentativa absolut improprie, considerând că numai tentativa relativ improprie trebuie
proprie se caracterizează prin aceea că obiectul nu există, nu are fiinţă; inexistenţa
încriminată.
obiectului nu trebuie confundată cu absenţa obiectului, care există dar într-un alt loc,
ceea ce califică activitatea drept tentativă relativ improprie;'exemple de obiect inexistent: Legea penală română a adoptat, în linii generale, această din urmă concepţie,
mama, după naştere, strânge de gât pe noul născut, care murise deja la expulzare; încriminând în art. 20 alin. 2 C. pen. tentativa relativ improprie, iar în art. 20 alin. 3 C. pen a
făptuitorul trage cu arma sau înfige un cuţit în corpul unei persoane deja decedate; prevăzut cazurile în care nu există tentativă, în sensul că nu se sancţionează ca '
făptuitorul sustrage o cutie goală, crezând că în Ca se află o bijuterie. infracţiune, incluzând cazurile tentativei absolut improprii.
încriminarea tentativei relativ improprii are la bază nu doar existenţa hotărârii
108 infracţionale (cum susţine şcoala pozitivistă), ci atât existenţa elementului moral cât şi cel
material, realizate integral, care pun în pericol obiectul juridic ocrotit de legea penală.
Soluţii din practica judiciară:
— Fapta unui gestionar de a reţine asupra sa o parte din banii rezultaţi din vânzări, în
aşteptarea rezultatului inventarierii constituie infracţiunea de delapidare consumată, iar nu
tentativă la delapidare.9
— Declararea unor fapte necorespunzătoare realităţii, făcută în vederea producerii unei
consecinţe juridice şi care a determinat întocmirea unui act oficial, nu constituie tentativă
la infracţiunea de înşelăciune în paguba avutului public, ci infracţiunea consumată de fals
în declaraţii, dacă hotărârea de a utiliza actul fals în scopul obţinerii unui folos injust nu a
fost pus în executare.10
— Constituie tentativă de furt (proprie imperfectă), iar nu infracţiune consumată,
fapta inculpatului de a pătrunde în locuinţa persoanei vătămate, de a-i deschide dulapul cu
lucruri personale cu intenţia vădită de a-şi însuşi pe nedrept o parte din acestea, câtă vreme
rezoluţia infracţională nu a putut fi materializată, deoarece inculpatul a fost surprins de
partea vătămată înainte de a reuşi să sustragă vreun bun. Fapta participantului la activitatea
astfel desfăşurată de primul inculpat, de a-1 ajuta la săvârşirea furtului Pus la cale, dar
nerealizat, constituie complicitate la tentativă de furt.11

109
— Fapta unei persoane de a arunca o altă persoană din tren, în timp ce acesta se afla în vitală.14
viteză, constituie tentativă (proprie perfectă) de omor, chiar dacă leziunile suferite de — Lovirea victimei cu un cuţit, într-o regiune anatomică în care sunt situate organe
victimă nu au pus, în mod obiectiv, în primejdie viaţa victimei. vitale — abdomen — şi cu mare intensitate, din moment ce s-a produs o leziune a
— Există tentativă (proprie imperfectă) de omor chiar dacă nu a fost lovit corpul intestinelor, constituie o activitate care, prin însăşi materialitatea sa, vădeşte că incul-
victimei, din moment ce s-a stabilit că făptuitorul s-a repezit asupra victimei cu intenţia patul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al acţiunii sale; chiar dacă nu a dorit
manifestată de a o lovi cu un cuţit în regiunea toracelui, dar nu a reuşit datorită rezultatul letal, 1-a acceptat în mod conştient; nu se poate reţine, deci, că el ar fi comis
interpunerii unei alte persoane. doar infracţiunea de vătămare corporală, ci a săvârşit tentativă (proprie perfectă) de
— Există tentativă (proprie imperfectă) de omor chiar dacă lovitura viza o altă omor (cu intenţie indirectă).
persoană decât victima (aberatio ictus), în cazul în care se stabileşte că făptuitorul a
urmărit să aplice lovitura (cu un instrument apt a ucide) într-o regiune anatomică — Fapta conducătorului unui tractor de a fi îndreptat tractorul, cu care circula cu o
mare viteză, spre o persoană aflată la o mică distanţă, şi de a fi urmărit cu perseverenţă
victima, chiar şi atunci când aceasta a înpercat să scape fugind, demonstrează că inculpatul C. încriminarea şi sancţionarea tentativei
a prevăzut rezultatul firesc al acţiunii sale — moartea victimei — şi 1-a urmărit sau, în orice
1. Incriminarea tentativei
caz, 1-a acceptat. Dacă, totuşi, datorită unor cauze independente de voinţa inculpatului
activitatea infracţională nu a produs acest rezultat firesc, ci a cauzat numai vătămarea în literatura juridică s-a pus problema dacă trebuie încriminată ca infracţiune
integrităţii corporale a victimei, fapta săvârşită constituie tentativă (proprie perfectă) de tentativa la toate faptele prevăzute de legea penală, sau numai la unele dintre acestea,
omor.16 conturându-se două opinii:
— Depunerea la o agenţie „LOTO" a unui loz falsificat, ulterior constatat nevalabil în — a încriminării nelimitate, la toate infracţiunile, indiferent de gravitatea lor, pe
cadrul operaţiunilor de omologare, constituie tentativă (relativ improprie) de înşelăciune motivul că prin aceasta s-a început executarea hotărârii infracţionale care poate duce la
urmări periculoase; > ■ '
în paguba avutului public. Nu pot fi invocate dispoziţiile de nepedepsire ale art. 20 alin. 3 C.
— a încriminării limitate, numai la infracţiunile grave, deoarece numai acestea
pen. (tentativa absolut improprie), deoarece neconsumarea infracţiunii nu s-a datorat prezintă un grad de pericol social care reclamă aplicarea sancţiunii penale.
modului în care a fost concepută executarea, ci defectuozităţii mijloacelor folosite.17 Codul penal a consacrat concepţia încriminării limitate a tentativei, numai la
— în schimb, fapta unei persoane de a prezenta drept câştigător un bilet „LOTO", ale infracţiunile mai grave, în art. 21 alin. 1 C. pen. arătându-se că „ Tentativa se pedepseşte
cărui cifre au fost modificate în aşa fel încât falsul apare evident, nu constituie tentativă numai când legea prevede expres aceasta " iar în unele norme speciale de încriminare se
(relativ improprie) de înşelăciune în paguba avutului public, ci o tentativă absolut indică expres că „tentativa se pedepseşte". încriminarea priveşte tentativa proprie perfectă
improprie care nu se sancţionează, deoarece biletul fiind alterat vizibil, era absolut şi imperfectă, cât şi tentativa relativ improprie.
imposibil să inducă în eroare pe angajaţii care aveau îndatorirea să p/imească şi să verifice
2. Sancţionarea tentativei
valabilitatea lui.
— Nu există tentativă absolut improprie la infracţiunea de înşelăciune în paguba Cu privire la modul de sancţionare a tentativei, în doctrină s-au conturat două
avutului public în situaţia în care este posibil ca falsitatea actului utilizat pentru obţinerea concepţii şi anume:
folosului injust, să nu fie descoperit din cauza lipsei de atenţie a reprezentantului unităţii — concepţia (sistemul) parificăriu care preconizează sancţionarea tentativei cu o
. . . - - 19 pedeapsă egală cu cea pentru infracţiunea consumată, pe motivuMă sub aspectul
* căreia î se prezintă. subiectiv nu sedeosebeşte de infracţiunea consumată. încriminată în norma specială de
încriminare; .
110 — rnnrţ-pţu^jţŢţţernui} (Hyfrtifjrfriji care propune pentru tenţaţjyă o pedeapsă diferită
în raport cu pedeapsa pentru infracţiunea consumată, pe motivul că tentativa prezintă un
grad mai redus de pericol social decât infracţiunea consumată, datorită realizării doar
parţiale a laturii obiective; în unele legislaţii se prevede o diversificare ă pedepsei şi în
raport de forma tentativei (exemplu, Codul penal român din 1937).
Codul penal român în vigoare a adoptat concepţia diversificării, stabilind în art. 21 alin.
2 C. pen. că „Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului
şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să
fie mai mic decât minimul general al pedepsei. în cazul când pedeapsa este detenţia pe viaţă,
se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani."
Reducerea pedepsei la jumătate are în vedere limitele speciak» ale pedepsei pentru
infracţiunea de bază sau infracţiunea calificată, după cum, în activitatea efectuată se
realizează doar elementele infracţiunii de bază sau şi circumstanţele infracţiunii califi-
cate;^această reducere este egală pentru toate formele tentativei.
In cazul pedepselor alternative, instanţa va alege, mai întâi, una din cele două
Pedepse (închisoarea sau amenda, închisoarea sau detenţia pe viaţă, după caz) şi numai apoi
va aplica, la pedeapsa aleasă, reducerea la jumătate a limitelor speciale, ori pedeapsa cu
închisoarea pe timp limitat la înlocuirea detenţiei pe viaţa.

111

în cazul amnistiei acordate prin lege condiţionat de o anumită limită maximă j aplicată tentativei, se pot aplica şi pedepsele complimentare prevăzute in art. 64 C. pen} cum şi
pedepsei prevăzute de lege pentru unele infracţiuni, s-a pus problema, în practici măsurile de siguranţă prevăzute în art. 112 C. pen.
-judiciară, dacă limita respectivă, în cazul tentativei este cea de la infracţiunea consumat
D. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului
sau cea redusă la jumătate potrivit art. 21 alin. 2 C. pen. Soluţia majoritară, adoptată jj
de instanţa noastră supremă, este în sensul că îndeplinirea condiţiilor cerute de legea d Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului constituie cauze de nepedepsire a
amnistie, adică limita de pedeapsă, trebuie verificată în raport cu sancţiunea prevăzută d tentativei aşa cum prevede art. 22 C. pen.,,deoarece legiuitorul nostru este interesat în apărarea
lege pentru infracţiunea consumată, iar nu în raport cu sancţiunea tentativei * integrităţii valorilor sociale astfel încât, a apreciat că acordarea impunităţii celui care se află
în măsura în care sunt întrunite condiţiile legale, pe lângă pedeapsa principal în curs de desfăşurare a activităţii infracţionale trebuie stimulat pentru întreruperea voluntară a
activităţii sau pentru împiedicarea producerii rezultatului. Dacă nu ar exista această , exterioare sau voinţei libere a făptuitorului, ori dacă se stabileşte o coincidenţă în timp a
impunitate, făptuitorul ar fi animat de ideea continuării activităţii infracţionale, ştiind că, renunţării voluntare şi a intervenirii unei cauze exterioare, se va considera că există
în orice condiţii, fapta sa va fi pedepsită. desistare, situaţia rezolvându-se în favoarea făptuitorului după principiul că îndoiala
profită inculpatului („in dubio pro reo"\.
1. — Desistarea b. —Desistarea trebuie să intervină înainte ca executarea acţiunii să fie terminată; dacă
Desistarea constă în renunţare făptuitorului de a duce până la capăt executarea executarea a fost dusă până la capăt, la infracţiunile formale s-a realizat consumarea, aşa
activităţii infracţionale începute, deşiexistăposibdlitatea reală, cunoscută de făptuitor, pentru încât nu mai poate avea loc desistarea, iar la infracţiunile materiale, poate interveni doar
continuarea acţiunii împiedicarea producerii rezultatului, dar nu desistarea.
Desistarea, ca renunţare unilaterală, este posibilă numai când fapta se realizează de Prin desistare se realizează conţinutul tentativei imperfecte.
către o singură persoană ca autor. în caz de participaţie, cel care renunţă la activitatea la în cazul infracţiunilor continue nu este posibilă desistarea deoarece dacă întreruperea a
care a înţeles să participe, trebuie să aibă o conduită activă, intervenind activ pentru a intervenit după ce fapta s-a prelungit suficient pentru a fi considerată infracţiune, există
împiedica săvârşirea faptei de către ceilalţi participanţi, deoarece, în caz contrar, se infracţiune consumată iar nu tentativă; or, potrivit art. 122 C. pen. infracţiunea continuă se
ajunge ia consumarea faptei iar renunţarea sa la hotărârea luată (de a participa la consideră săvârşită la data încetării acţiunii sau inacţiunii, fiind indiferent dacă m
infracţiune) nu mai are nici o influenţă asupra răspunderii penale, urmând a fi sancţionat încetarea se datorează unei forţe exterioare sau voinţei făptuitorului, aşa încât,
penal ca participant. Din acest motiv s-a adoptat o reglementare specială în art. 30 C. întreruperea faptei de către făptuitor, între momentul consumării şi cel al epuizării
pen. pentru desistarea participanţilor. infracţiunii nu se mai încadrează în art. 22 C. pen. Pe de altă parte, întreruperea activităţii
Pentru ca desistarea să constituie o cauză de nepedepsire trebuie să întrunească infracţionale înainte de acumularea suficientă considerării faptei ca infracţiune nu poate fi
următoarele condiţii: . , considerată desistare, deoarece acele acte nu au semnificaţie penală, deci nu poate fi vorba
de tentativă şi nici de desistare, ci pur şi simplu de nesăvârşirea unei fapte prevăzute de legea
a. —Desistarea să fie voluntară, adică făptuitorul să abandoneze executarea începută
penală.
prin voinţa sa liber exprimată, nesilită de o cauză exterioară; nu există desistare dacă în cazul infracţiunilor continuate, dacă făptuitorul întrerupe continuarea activităţii
acţiunea a fost întreruptă de făptuitorul a cărui voinţă a fost determinată de o forţă infracţionale după ce a executat primul act infracţional, nu există desistare, deoarece acel
exterioră; spre exemplu, când făptuitorul, surprins asupra faptei, a încetat continuarea act va constitui infracţiunea simplă, necontinuată, fiecare act al infracţiunii continuate
activităţii începute. / întrunind toate elementele acelei infracţiuni. \ ' '
Nu interesează mobilul desistării (schimbarea hotărârii iniţiale, intervenirea re-
gretului, temerii de descoperire, grija pentru imposibilitatea ascunderii sau valorificării Desistarea este posibilă la orice infracţiune susceptibilă de tentativă pedepsibilă. 2.
unor bunuri, mila faţă de victimă etc). — împiedicarea producerii rezultatului
Dacă există dubii cu prjvire la motivul care 1-a determinat pe făptuitor să întreruptă
împiedicarea producerii rezultatului constă în atitudinea făptuitorului de înlăturare a
executarea, în sensul că nu se cunoaşte exact dacă renunţarea se datorează unei cauze
survenirii rezultatului urmărit în cazul desfăşurării până la capăt a activităţii infracţionale.
112 ■ Aşa spre exemplu, după ce făptuitorul a administrat victimei o substanţă otrăvitoare, îi
administrează un antidot sau ia măsuri de internare în spital pentru a i se salva viaţa prin
tratament medical.
Spre deosebire de desistare, care are loc pe parcursul executării acţiunii sau
inacţiunii, împiedicarea producerii rezultatului are loc după terminarea executării
acţiunii, dar înainte de producerea rezultatului, adtcă în faza tentativei proprii perfecte; nu
interesează mobilul împiedicării producerii rezultatului, cum nu interesează nici mobilul
desistării.
Pentru ca împiedicarea producerii rezultatului să atragă nepedepsireare cer întrunite
următoarele condiţii:'
a. —împiedicarea producerii rezultatului să fie făcută din voinţa proprie a făptuitorului,
exprimată liber; dacă se constată că împiedicarea producerii rezultatului se datorează unei
cauze externe, care 1-a obligat pe făptuitor la un asemenea comportament (ex.
surprinderea sa în timpul activităţii infracţionale), nu poate fi vorba de o cauză de o
nepedepsire. Dacă nu se poate determina că împiedicarea se datorează voinţei proprii
113
sau unei cauze exteripare care 1-a constrâns la o asemenea conduită, se va considera drept o săvârşirea infracţiunii, cum şi anumite perspane fără capacitatea de a denunţa fapta (copiii până
împiedicare voluntară, acţionând prezumţia că împiedicarea producerii rezultatului îşi are la vârsta de 14 ani, alienaţii mintali, persoanele cu incapacitate psihică permanentă sau
originea în voinţa făptuitorului. temporară, cele imobilizate şi fără posibilitatea de comunicare etc);
b. — împiedicarea producerii rezultatului să fie făcută înainte de descoperirea faptei, —când făptuitorul a solicitat ajutorul altor persoane pentru a-1 sprijini în activitatea de
deoarece, după descoperirea faptei, cel descoperit, nu mai acţionează de bună voie, ci împiedicare a producerii rezultatului (exemplu, apelarea la un conducător auto pentru a
sub imperiul unei cauze externe care îl constrânge la o asemenea conduită. transporta victima la spital, apelarea la ajutorul unui medic etc:).
Fapta se consideră descoperită atunci când organele competente sau orice altă persoană, Dacă există o coincidenţă, în timp, între acţiunea făptuitorului de împiedicare a producerii
cu unele excepţii, au luat cunoştinţă de săvârşirea ei; nu se consideră „descoperită" fapta şi nu rezultatului şi o acţiune de descoperire necunoscută de făptuitor, rămâne aplicabilă cauza de
înlătură cauza de nepedepsire următoarele împrejurări: nepedepsire prevăzută de art. 22 C. pen., deoarece esenţială este activitatea voluntară şi
■.— când au luat cunoştinţă de săvârşirea faptei victima şi ceilalţi participanţi la conştientă a făptuitorului, capabilă prin ea însăşi să împiedice producerea rezultatului periculos.
c. — In timpul activităţii efectuate de făptuitor, rezultatul să nu se producă, iar
făptuitorul să împiedice efectiv producerea lui; înainte de terminarea acţiunii nu este trebuie să fie activă, să folosească toate mijloacele şi modalităţile posibile care sunt de natură a
posibilă decât desistarea, iar după producerea rezultatului fapta este consumată, ne- împiedica producerea rezultatului.
mafiind posibilă împiedicarea producerii rezultatului. în cazul în care sunt întrunite toate condiţiile arătate, desistarea si împiedicarea
împiedicarea producerii rezultatului priveşte urmarea infracţiunilor tip consumate, iar nu producerii rezultatului atrag nepedepsirea, acestea nefiind cauze care înlătură caracterul
urmarea tentativei — punerea în pericol a obiectului juridic al infracţiunii — ori urmările penal al faptei; de altfel, fapta realizată până în momentul desistării sau împiedicării producerii
absorbite natural sau legal în activitatea deja executată până în momentul schimbării atitudinii rezultatului, dacă întruneşte trăsăturile unei alte infracţiuni, atrage răspunderea penală a
făptuitorului. făptuitorului pentru acea infracţiune, dar nu pentru infracţiunea hotărâtă iniţial. Acest lucru
în caz de participare, pot concura toţi participanţii la împiedicarea producerii rezultatului, rezultă din art. 22 alin. 2 C. pen. care arată că „Dacă actele îndeplinite până în momentul
caz în care toţi vor beneficia de nepedepsire; dacă numai unul dintre participanţi doreşte desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică
împiedicarea producerii rezultatului, acesta, pentru a beneficia de nepedepsire, trebuie să pedeapsa pentru acea infracţiune". Spre exemplu, făptuitorul care se desistă de săvârşirea unui
acţioneze, prin convingere sau constrângere, împotriva celorlalţi participanţi şi, în final, să furt prin efracţie (după ce a distrus încuietoarea renunţă la sustragere) nu va răspunde pentru
realizeze efectiv împiedicarea producerii rezultatului; dacă făptuitorul, cu toate eforturile făcute tentativă la furt calificat prevăzut în art. 209 lit. g C. pen, ci pentru distrugere prevăzută în art.
nu a reuşit să împiedice producerea rezultatului, fapta consumându-se, el va răspunde pentru 217 C. pen; făptuitorul care se desistă ori împiedică producerea rezultatului la o infracţiune de
fapta consumată, cu eventuale circumstanţe atenuante prevăzute în art. 74 lit. b C. pen.; omor, el nu va răspunde pentru tentativă de omor ci pentru vătămare corporală (art. 180,181,
aceleaşi circumstanţe atenuante vor putea fi recunoscute de instanţa de judecată în cazul în 182 C. pen., după caz), dacă până la desistare sau împiedicarea producerii rezultatului (moartea
victimei) a provocat o vătămare, de o anumită gravitate, victimei.
care, după consumarea infracţiunii, făptuitorul restabileşte situaţia anterioară, renunţă a mai lua
Această prevedere legală are în vedere faptul că unele infracţiuni'absorb, natural sau
bunul sustras/, restituie bunurile sustrase, repară paguba cauzată, etc, în toate aceste cazuri juridic (ex. la infracţiunile complexe), alte infracţiuni mai puţin grave şi care se pot consuma
nefiind vorba de aplicarea art. 22 C. pen. înainte de desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului pentru infracţiunea mai gravă,
Dacă în cazul desistării renunţarea la continuarea acţiunii este o conduită pasivă a absorbantă.
făptuitorului, în cazul împiedicării producerii rezultatului atitudinea făptuitorului în partea specială a Codului penal, există unele cauze de nepedepsire care se aseamănă cu
cele din art. 22 alin. 1 C. pen., dar se şi deosebesc, deoarece nu vizează desistarea şi nici
114 împiedicarea producerii rezultatului, ci înlăturarea consecinţelor unei fapte deja consumate; în
acest sens exemplificăm următoarele prevederi:
— art. 255 alin. 3 C. peti\, referitor la infracţiunea de dare de mită, în care se arată că
„Mituitorul .nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat pentru acea infracţiune";
— art. 260 alin. 2 C. pen. referitor la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în care se arată
că „Fapta prevăzută în alineatul precedent (de mărturie mincinoasă) nu se pedepseşte dacă, în
cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai
înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fî dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei
mincinoase, martorul îşi retrage mărturia".
— art. 170 alin. ultim C. pen. referitor la infracţiunea de nedenunţare, art. 173 alin. ultim.
C. pen, art. 221 alin. 2 C. pen. ş.a.

Soluţii din practica judiciară:


— Dacă inculpatul, după ce a pătruns prin efracţie într-o locuinţă şi a scos dintr-un dulap
mai multe lucruri, a părăsit casa din proprie iniţiativă fără să-şi însuşească nimic, va răspunde
numai pentru actele îndeplinite până în momentul desistării, şi anume pentru deteriorarea
geamului şi a uşii.2
— Dacă inculpatul a abandonat victima, după repetate încercări de a o omori, în urma
strigătelor de ajutor ale acesteia, nu va exista desistare.
— Nu există desistare, dacă inculpatul, după ce a lovit victima cu un par în cap, nu mai
repetă lovitura deşi avea posibilitatea să o facă,23 sau, după ce a tras trei focuri de
115
armă, nu a continuat să tragă spre a omorî victima,"^* ori dacă, după ce i-a aplicat victimei o lovitură care 1. — Noţiunea de infracţiune consumată
putea să-i producă moartea, îi dă ajutor, sau dacă inculpatul nu a putut consuma infracţiunea de viol Consumarea infracţiunii constituie ultima etapă, (după actele pregătitoare şi tentativă)
datorită ţipetelor victimei şi intervenţiei unor persoane din apropiere, sau aducerea înapoi, după 2 ore, a în realizarea infracţiunii, fie prin terminarea executării activităţii infracţionale (la infracţiunile
vehiculului sustras din unitate.2 formale), fie prin producerea rezultatului (la infracţiunile materiale); fapta ajunsă în faza
— Restituirea anvelopelor sustrase din unitate, după ce infracţiunea s- a consumat, nu constituie o consumării se numeşte infracţiune consumată
împiedicare a producerii rezultatului, ci o modalitate de acoperire a prejudicului. Spre deosebire de tentativa încriminată, infracţiunea consumată este forma tipică,
— Nu constituie o împiedicare a producerii rezultatului faptul de a lua legătura, perfectă a infracţiunii ,
după descoperirea infracţiunii, cu unele persoane spre a opri verificarea; decontului In momentul consumării infracţiunii se realizează concordanţa deplină între latura subiectivă şi latura
falsificat înaintat organului financiar. • obiectivă a infracţiunii, hotărârea infracţională fiind pe deplin acoperită de activitatea materială.
Când se vorbeşte de săvârşirea^ unei infracţiuni se are în vedere, în principiu, infracţiunea consumată.
Secţiunea IV. — Infracţiunea consumată
Codul penal român, în Partea generală nu se ocupa de infracţiunea consumată, însă în Partea specială
sunt încriminate, descrise diferite infracţiuni, în aceste norme fiind stabilit, implicit, momentul consumării Infracţiunile formale se consumă în momentuljnfăptuirii activităţii materiale (ex-
fiecărei categorii de infracţiuni în parte. Toate normele penale speciale, inclusiv cele din legile penale emplu, bigamia prevăzută în art. 303 C. pen. se consumă în momentul încheierii celei de-
speciale sau legile speciale cu dispoziţii penale, consacră tipuri de infracţiuni care reprezintă infracţiuni în a doua căsătorii, violarea de domiciliu prevăzută în art. 192 C. pen. se consumă în
formă consumată. momentul pătrunderii făptuitorului, fără drept, în domiciliul altei persoane, ş.a.)
Infracţiunile materiale se consumă în momentul producerii rezultatului pjeyăziiLde
Infracţiunea consumată atrage, în mod obligatoriu, răspunderea penală, spre deosebire de actele lege (exemplu, la omor când are loc decesul victimei, la furt în momentul când se ia lucrul
pregătitoare care nu atrag răspunderea penală, decât dacă sunt încriminate special ca infracţiuni, precum şi mobil din posesia sau detenţia altuia etc).
de tentativă care se pedepseşte numai când norma specială de încriminare prevede expres aceasta. Infracţiunile omisive se consumă odată cu neîndep^ireaobjijgţiei prescrise de lege.
Toate instituţiile juridice de drept penal şi normele penale generale, cuprinse în. Infracţiunile prompte se consumă odată cu executarea primului act ce caracterizează
Partea generală a Codului penal, referitoare la infracţiune au în vedere, în primul rând, infracţiunea (exemplu, insulta care se consumă în momentul adresării primelor cuvinte
infracţiunea consumată. I insultătoare etc).
2. — Determinarea momentului consumării infracţiunii Infracţiunile complexe se consumă în momentul în^c^ei^u^săvârşit integral ambele
v ? faptejeuniţ^dekge într-o singură infracţiune (exemplu, la tâlhărie consumarea are loc
Momentul consumării fiecărei infracţiuni diferă de la o categorie la alta în raport j după ce s-a exercitat violenţa şi s-a luat bunul mobil din posesia persoanei vătămate, etc).
de felul activităţii încriminate, de modul cum se realizează infracţiunea, de caracterizarea Infracţiunile prin care s-au încriminat actele pregătitoare se consumă odată cu efec-
făcută de legiuitor şi de alte caracteristici ce decurg din natura faptei sau construcţia juareajun^rjişemenea acte. ~~~~
juridică adoptată de lege. Infracţiunile continue se consumă după o oarjecare jlurată_jn timp (exemplu, la abajidjmjd ve-famjlie
în varianta prevăzută în art. 315 lit. c C. pen. se consumă după 2 luni de neplată a obligaţiei de întreţinere
116
stabilite printr-o hotărâre judecătorească etc).
Infracţiunile de obicei se consumă după repetarea unui număr minim de acte care să releve
obişnuinţa (exemplu, la cerşetorie trebuie săvârşite acte repetate care să ateste că făptuitorul îşi
asjymn^eMştenţa din aceste activităţi etc).
La anumite categorii de infracţiuni, după momentul consumării, infracţiunea se prelungeşte încă o
perioadă de timp, fie datorită amplificării urmării iniţiale, fie datorită continuării acţiunii ilicite. în
asemenea cazuri literatura juridică vorbeşte de epuizarea infracţiunii, moment care este ulterior
consumării şi diferit de acesta.
Se poate vorbi de' epuizarea infracţiunii lat infracţiunile continue, continuate, progresive şi de obicei;
la infracţiunile continue epuizarea are loc în momentul inter-venirii unei forţe contrarii care curmă
activitatea ilicită (exemplu, descoperirea celui care deţine arme fără drept); la infracţiunile continuate,
epuizarea are loc în momentul săvârşirii ultimului act infracţional; la infracţiunile progresive] epuizarea
are loc în momentul aieducerii rezultaittlui mai graa care coincide cu momentul consumării infracţiunii in,
cazul' iniracţiuniloţ praetenntenţionate; la infracţiunile de obicei, epuizarea survine în momentul săvârşirii
ultimei acţiuni infracţionale.
Legea nu reglementează problema epuizării infracţiunii, dar, indirect, din art. 122 alin. ultim C. pen.,
care se referă la „termenul de prescripţie al răspunderii penale" rezultă că momentul epuizării pentru
infracţiunile continue şi continuate, este data încetării acţiunii sau inacţiunii (la infracţiunile continue) şi
data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni (la infracţiunile continuate), din acele momente curgând
termenul de prescripţie al răspunderii penale.
Luând în considerare cele două momente (al consumării şi al epuizării infracţiunii), Printr-o decizie
de îndrumare a Plenului Tribunalului Suprem s-au stabilit consecinţele juridice care decurg din cele două
momente, la unele categorii de infracţiuni, şi anume:
117
, fîj—/« cazul infracţiunilor cu urmări progresive, ori a celor la care consecinţele nu se îndelungată de timp, se va considera săvârşită la data actului de lovire (moment care se are în
produc imediat după executarea acţiunii sau inacţiunii, prin „data săvârşirii infracţjunii", de vedere la calcularea termenului de prescripţie, a aplicării minorităţii, etc), dar încadrarea
care depinde producerea unor efecte juridice, se înţelege data epuizării acţiunii sau juridică va fi făcută în art. 183 C. pen., în raport de rezultatul final, ulterior lovirii, iar nu în
inacţiunii, adicăj uUimulmjcjJn^racţion^jn^ferent de ^atj producerii rezultatului, art. 180 C. pen.
acesta avându-se în vedere la calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale 2. — în cazul infracţiunilor continue şi continuate, momentul consumării infracţiunii, prin
(art. izz U pen.), la aplicarea rrllnorităţjj, a legii penale mai favorabile (art. 13 C. pep.), a întrunirea trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, nu coincide cu momentul epuizării
amnistiei şi graţierii, precum şi a altor efecte juridice care depind de data „săvârşirii infracţiunii prin încetarea acţiunii sau inacţiunii, ori prin săvârşirea ultimului act de
infracţiunii". executare; în acest caz, „data săvârşirii infracţiunii" este data epuizării, adică data încetării
In schimb, încadrarea juridică â faptei va fi dată de momentul epuizării infracţiunii, în acţiunii sau inacţiunii la infracţiunile continue şi data ultimului act infracţional la
raport de rezultatul produs, în cazurile când încadrarea juridică este condiţionată de infracţiunile continuate, dată care se are în vedere la aplicarea legii penale în timp şi spaţiu,
producerea unui anumit rezultat. Spre exemplu, fapta de lovire a unei persoane, care a la minoritate, la prescripţia răspunderii penale, la amnistie şi graţiere, precum şi în cazul
avut drept urmare, prin depăşirea intenţiei, moartea acesteia, survenită după o perioadă mai oricăror altor consecinţe juridice care sunt condiţionate de epuizarea activităţii
infracţionale. cât durează activitatea infracţională în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale neavând o
Celelalte consecinţe ale infracţiunilor continue şi continuate, cum sunt cele existenţă proprie, autonomă, în sensul că nu pot fi sancţionate separat ca infracţiuni
referitoare la stabilirea stării de recidivă, revocarea liberării condiţionate, revocarea distincte;
suspendării condiţionate a executării pedepsei, revocarea suspendării executării pedepsei — fapta penală există în toate momentele ce urmează după data întrunirii elemen
sub supraveghere, revocarea graţierii condiţionate, întreruperea cursului prescripţiei şi a telor constitutive, ale infracţiunii şi până la data epuizării ei; trăsăturile esenţiale ale
termenului de reabilitare etc, se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 17 C. pen. subsistă, iar făptuitorul este infractor, cu toate
infracţiunii sunt întrunite, când, potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală, consecinţele ce decurg din aceasta, în toată perioada de la momentul întrunirii elemen
deci din momentul consumării primei activităţi care poate fi sancţionată distinct ca telor constitutive ale infracţiunii şi până la epuizarea acesteia^consecinţă, din momen-
infracţiune. tuljn care au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii (momentul con
Modul diferit de luare în considerare a momentul consumării şi momentului sumării) se produc toate consecinţele juridice legate de existenţa^ unei jnfFacţiuni (starea
epuizării infracţiunii a fost argumentat de instanţa noastră supremă, printre altele, cu de
^^ă^Igyggglg3 suspendării condiţionate a executării, a "executării sub supra
următoarele considerente: veghere, a graţierii condiţionate, a liberării condiţionate, a încetării executării pedepsei
— spre deosebire de infracţiunea unică spontană, la care momentul consumării este şi lalocul de muncă etc.)(în>chimb, efectele juridice care au în vedere momentufsăvârşirii
cel al epuizării (data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii), infracţiunile continue şi continuate 15rraqîunitor7âpîicarea legii mai favorabile, aplicarea amnistiei şi1>năle7îra
durează o anumită perioadă de timp, începând cu momentul în care sunt întrunite elementele termenului de prescripţie a răspunderii penale) se vor produce din momel^repuîzării
constitutive prevăzute de lege pentru acele infracţiuni şi până în momentul încetării infracţiunilor continue sau continuate. ~ ~ ~~ *r™~"
acţiunii sau inacţiunii (la infracţiunile continue) ori până în momentul săvârşirii ultimei
acţiuni sau inacţiuni, adică a ultimului act infracţional (la infracţiunile continuate) acest Note de trimitere:
ultirn moment trebuind a fi considerat ca dată a săvârşirii infracţiunii; în ambele cazuri
există o unitate naturală sau legală, după caz, infracţională, momentele 1. — TSsp, d. 1493/1979, în R. 2, p. 22
2. — Nicoleta Iliescu, în E.T. 1., p. 142,147
118 1. — I. Tarioviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept şi procedură penală, voi. 1, p.
400-404,416-421; L. Biro, M. Basarab, Curs de drept penal, p. 195; T. Pop, Drept penal
partea generală, Cluj. 1923, p,701; V. Papadbpol, Tentativa în reglementarea noului Cod
penal, în RRD nr. 4/1969, p. 10; G. Antoniu, recenzie, în J. N. nr. 1/1966- p 172 ş a
3. — PTS, d. î. nr. 6/1974, în RRD nr. 3/1975, p. 32
4. -^ TSsp, d. 2958/1970, în R. 1, p. 306
5. — TSsp, d. 137/1969, în RRD nr. 6/1969, p. 179
2. —N. Iliescu, în E.T. 1, p. 142,143; Gh. Brenciu, V. Panţurescu, notă în RRD nr
7/1984, p. 52, 53 '
6. — N. Ionescu, notă în RRD nr. 7/1984, p. 53-56; M. Zolyneak, op. cit, p 388
9. — TSsp, d. 2424/1971, în CD. 1971, p. 325
lt). — TSsp, d. 1860/1970, în CD. 1970, p. 424
11. — T. j. Bacău, d. p, 734/1973, în RRD nr. 2/1974, p. 165
12. -,- TSsp, d. -2188/1975, în RRD nr. 7/1976, p. 62
13. — TSsp, d. 830/1975, în RRD nr. 2/1976, p. 69
14. — TSsp, d. 783/1975, în CD. 1975, p. 329
15. — TSsp, d. 557/1974, în R. 1, p. 304
16. — TSsp, d. 1272/1972, în R. 1, p. 305
17. — TSsp, d. 4298/1970, în R. 1, p. 251
18. — TSsp, d. 2687/1969, în CD. 1969, p. 233
19. — TSsp, d. 1757/1970, în CD. 1970, p. 371
20. -TSsp, d. 98/1974, în RRD nr. 11/1985, p. 72; Iulian Poenaru, Soluţiile practicii
juaiciare in materia amnistiei şi graţierii, în RRD nr. 12/1986, p. 31

119
CAPITOLUL III. — Participaţia
S' _ J Sibiu, st. p. 1830/1973, în RRD nr. 2/1974, p. 169
24 - TSsp, d. 99/1981, în RRD nr. 11/1982, p. 70 Secţiunea I. — Definiţie, condiţii şi tratament sancţionator
25 _ TSsp, d. 2958/1970, în R. 1, p. 126 A. Definiţie
27 __x.j. Suceava, d.p.66/197U, in KKUiir.j/x^'«^ > . De regulă, o infracţiune poate fi săvârşită de un singur făptuitor. In viaţa practică
1(
^ « i TSPsp8d 61/1976, în RRD nr. 4/1977, P. 62 9Q TSsod s-a observat însă că la săvârşirea unei infracţiuni'pot contribui (moral sau material) mai
4086/1969, în RRD nr. 3/1970, p. 162 30.1P T 1 d.tdr- nr. 1/20 multe persoane, cooperând între ele. Această pluralitate, care nu este obligatorie, nefiind
iunie !987, în RRD nr. 8/1987, p. 45 cerută de natura infracţiunii, este denumită în literatura juridică pluralitate ocazională
sau întâmplătoare.
în cazurile în care o infracţiune, prin natura sa, nu poate fi săvârşită de o singură
persoană, ci de cel puţin două persoane, există o pluralitate naturală sau constituită; spre
exemplu, incestul prevăzut în art. 203 C. pen., bigamia prevăzută în art. 303 C. pen,
încăierarea prevăzută în art. 322 C. pen., asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni
prevăzută în art. 323 C. pen. ş.a.
Pluralitatea ocazidnalăcare, în general, poate fi întâlnită la orice infracţiune, inclusiv
la cele care presupun o pluralitate naturală, este•denumităparticipaţie si este reglementată
în art. 23-31 C. pen. (Capitolul III „Participaţia" de sub Titlu II „Infracţiunea").
In contradicţie cu denumirea Capitolului III („Participaţia"), în Codul penal nu este
definită participaţia, ci participanţii, Astfel, în art. 23 C. pen. se arată că:
„Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici".
în textele următoare (art. 24-26 C. pen.) se arată ce se înţelege prin autor, instigator
sau complice.
Deoarece Codul penal a reglementat atât participaţia proprie (când toţi par-
ticipanţii au acţionat cu intenţie), cât şi participaţia improprie (când unii participanţi au
acţionat din culpă sau fără vinovăţie), în tot acest capitofnu se vorbeşte de „infracţiune",
ci de „faptă prevăzută de legea penală".
Din prevederile legale enunţate se poate deduce definiţia participaţiei; astfel, prin
participaţie se înţelege cooperarea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală a unui
număr de persoane superior celui cerut de lege, dintre care, cel puţin una a acţionat cu intenţie.
B. Condiţiile participaţiei
Din definiţia participaţiei rezultă că pentru existenţa participaţiei se cer întrunite,
cumulativ, trei condiţii:
1. — săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
2. — cooperarea mai multor persoane la săvârşirea unei fapte;
3; — cel puţin una dintre persoanele participante să acţioneze cu intenţie.
1. — Săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este o condiţie de esenţa
participaţiei şi se realizează indiferent dacă se săvârşeşte o faptă consumată (tipică) sau
o tentativă (atipică) pedepsită de legea penală; dacă legea nu pedepseşte tentativa şi
a
ctele pregătitoare, pentru existenţa participaţiei este necesar ca fapta să ajungă în faza
121
consumării; in lipsa unei fapte prevăzute de legea penală nu poate fi vorba de participaţie penală.
2. — Cooperarea mai multor persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală — concepţia autonomiei participaţiei, potrivit căreia actele de participaţie (de
este o condiţie cerută de însuşi conceptul de participaţie; făptuitorii care nu cooperează cooperare a participanţilor) reprezintă fapte distincte, constituind tot atâtea infracţiuni
la săvârşirea unei fapte, a căror activitate nu se integrează în fapta săvârşită, nu sunt conexe câte persoane au contribuit la producerea rezultatului, adică participanţii nii
participanţi. săvârşesc o singură infracţiune ca rod al efortului comun, ci o pluralitate de infracţiuni,
Simpla intenţie a unei persoane de a contribui la săvârşirea unei fapte, nemanifestată fiecare urmând a răspunde ca autor al unui fapt distinct, izolat de ansamblul în care, de
într-un act de cooperare, nu atribuie persoanei respective calitatea de participant. fapt, se integrează.
Cooperarea trebuie să se încadreze în una din formele de participaţie reglementată — concepţia unităţii infracţionale, adoptată şi de legiuitorul român, care consideră
în lege şi anume: autor sau coautor (săvârşirea nemijlocită a faptei), instigator (deter- că activitatea participanţilor nu are o individualitate juridică distinctă, ci se integrează
minarea altei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală) sau complice în fapta unică, ce atribuie semnificaţia penală tuturor actelor de participaţie.
Această ultimă concepţie se desprinde din exprimarea art. 23 C. pen. care se referă
(înlesnirea sau ajutarea în orice mod o altă persoană la săvârşirea unei fapte prevăzute la „participanţi" şi la „faptă", nu la „fapte".
de legea penală). Actele de participaţie nu pot fi privite ca entităţi autonome, deoarece ele sunt
Contribuţia la săvârşirea unei fapte poate fi de natură morală (determinarea sau dependente, din toate punctele de vedere, de săvârşirea faptei (momentul săvârşirii,
ajutarea la formarea hotărârii infracţionale) sau de natură materială (participare efectivă încadrarea juridică etc). Practica judiciară a subliniat constant caracterul indivizibil al
la executarea unor activităţi care se înscriu în activitatea infracţională). actelor de participaţie şi imposibilitatea izolării şi aprecierii lor în mod independent.
Actele de participare, indiferent de natura lor, trebuie să intervină înainte sau în Consecinţele concepţiei unităţii infracţionale sunt importante în sensul că:
timpul săvârşirii faptei, până la consumarea acesteia; dacă intervenţia unei persoane este — data săvârşirii faptei de către autor se răsfrânge asupra tuturor participanţilor,
ulterioară consumării faptei, fără o înţelegere prealabilă în acest sens, nu există par- indiferent de momentul în care au fost efectuate contribuţiile instigatorului şi com-
ticipaţie, ci o infracţiune autonomă (tăinuire sau favorizarea infractorilor). plicelui; în raport de această dată se va aplica legea penală în timp, amnistia, graţierea,
prescripţia răspunderii penale etc;
Participarea poate fi omogenă, când toţi participanţii sunt coautori sau eterogenă, — în cazul interveniţii unei cauze care duce la înlăturarea răspunderii penale pentru
când participanţii au contribuţii diferite (de autori, instigatori şi complici). faptă (exemplu, amnistie sau dezîncriminare), aceasta are efect asupra tuturor par-
Participarea mai poate fi determinabilă, când se poate stabili forma de participaţie ticipanţilor;
(autor, instigator sau complice) sau indeterminabilă când nu se poate stabilicalitatea în • — dacă fapta nu este prevăzută de legea penală, acest aspect se răsfrânge asupra
tuturor participanţilor;
care au acţionat participanţi! (exemplu, la infracţiunea de încăierare prevăzută în art. 322 — plângerea prealabilă a persoanei vătămate împotriva unuia dintre participanţi se
alin. 1 C. pen.) repercutează asupra tuturor, motiv pentru care retragerea plângerii nu are njci un efect
3. — Cel puţin unul dintre participanţi să acţioneze cu intenţie constituie o condiţie dacă se face numai faţă de un singur participant; s
care rezultă din concepţia legiuitorului, care a cuprins în sfera reglementării şi par- — întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale faţă de un participant
ticipaţia improprie; în această situaţie, instigatorul şi complicele acţionează întotdeauna produce efect intreruptiv faţă de toţi participanţii;
— încadrarea juridică se răsfrânge asupra fiecărui participant, cu posibilitatea
cu intenţie, iar autorul acţionează din culpă sau fără vinovăţie; când toţi participanţii
diferenţierii în ceea ce priveşte reţinerea unor agrava/nte numai pentru participanţii care
acţionează cu intenţie există participare proprie. ) le-au cunoscut (art. 28 C. pen.), cum şi în cazul participaţiei improprii (art. 3\ C. pen.).
Intenţia participantului cuprinde factorul intelectiv (reprezentarea fap/ei şi a
C. Tratamentul sancţionator al participaţiei
urmărilor dăunătoare) şi factorul volitiv (dorinţa sau acceptarea producerii urmărilor în problema sancţionării participanţilor în literatura juridjcă şi în legislaţiile penale
respective). In prevederea participantului trebuie să intre şi reprezentarea că el con- s-au conturat două sisteme, şi anume:
tribuie, alături de autor, la săvârşirea faptei prin efortul lor conjugat. Legătura subiectivă — sistemul diversificării, potrivit căruia"sancţiunile trebuie să fie diferenţiate prin
lege, în raport de aportul şi eficienţa contribuţiei fiecărui participant la săvârşirea
dintre participanţi este esenţială pentru existenţa participaţiei, în lipsa acesteia urmând
infracţiunii unice; s-a opinat că sancţionarea instigatorului şi autorului trebuie să fie
a se aprecia distinct activitatea fiecăruia. egală, iar a complicelui mai redusă;
înţelegerea participanţilor poate fi expresă sau tacită, bilaterală sau unilaterală; — sistemul purificării, care propune ca toţi participanţii, indiferent de felul con-
înţelegerea este unilaterală când numai instigatorul şi complicele au reprezentarea tribuţiei prestate, să fie sancţionaţi, în principiu, cu pedepsele prevăzute de lege pentru
participaţiei la faptă, autorul neavând această reprezentare (nu-şi dă seama că este autor; prin caracterul său suplu şi elastic, acest sistem permite individualizarea pedepsei
instigat sau ajutat). 123
Cu privire la natura juridică a participaţiei, în literatura juridică s-au conturat două
concepţii, şi anume:
122
în funcţie de importanţa şi eficienţa reală a felului participaţiei, iar nu a aprecierii două sau mai multe persoane, caz în care aceste persoane sunt coautori, deoarece
abstracte, înlăturându-se astfel limitele sistemului diversificării. 124
Codul penal român în vigoare a adoptat sistemul parificării în art. 27 care arată că
„Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine
seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile ah. 72."
Din acest text rezultă că paritatea legală este îmbinată cu individualizarea judiciară în
sensul că:
— se va aprecia felul contribuţiei şi aportul real al participanţilor (art. 27 C. pen.);
— se va ţine seama de gradul de pericol social al faptei, de persoana făptuitorului şi
de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală (art. 72 (j. pen.).
Regimul sancţionator prevăzut în art. 27 C. pen. se referă doar la participarea
proprie (intenţionată); pentru participaţia improprie s-a consacrat un regim
sancţionator diferenţiat în art. 31 C. pen. •
Când legea prevede pedepse alternative, nimic nu împiedică instanţa ca pentru unii
participanţi să aleagă pedeapsa închisorii, iar pentru alţii pedeapsa amenzii.
In anumite condiţii prevăzute de lege, participaţia poate fi o circumstanţă agravantă
generală sau specială
Participaţia constituie o circumstanţă agravantă generală în cazul prevăzut în art.
75 lit. a C. pen. care prevede că „constituie circumstanţă agravantă săvârşirea faptei de
trei sau mai multe persoane împreună". Din acest text rezultă că pentru existenţa acestei
circumstanţe agravante generale se cer următoarele condiţii:
— fapta să fie săvârşită de trei sau mai multe persoane, indiferent dacă unele din ele
au acţionat fără vinovăţie;
— persoanele respective să săvârşească fapta împreună, prin acţiuni conjugate, iar
nu o simplă participaţie; aşa spre exemplu, nu va exista agravanta dacă instigatorii şi
complicii au acţionat anterior activităţii autorului;
— să nu existe o normă specială care să prevadă, în conţinutul ei, obligativitatea
participării mai multor persoaite, deoarece, altfel, se aplică norma specială, care are
prioritate faţă de norma generală; nu este admisiblă aplicarea atât a circumstanţei
agravante generale cât şi a celei speciale, deoarece ar opera o dublă sancţionare rriai
severă pentru aceeaşi împrejurare (exemplu, art. 209 lit. a C. pen. care' sancţionează mai
grav, ca furt calificat, furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună). ,
Participaţia constituie o circumstanţă agravantă specială când în norma dejricri-
minare se prevede că săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, se
sancţionează mai grav (exemplu, art. 209 lit. a C. pen., la care ne-am referit, art. 197 alin.
. 2 lit. b C. pen. privind violul ş.a.).

Secţiunea II."— Coautoratul


1. —Definiţie
Codul penal român în vigoare nu defineşte noţiunea de coautorat, ci pe aceea de
„autor", în art. 24 arătându-se că „Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit
fapta prevăzută de legea penală". O faptă poate fi; însă, săvârşită nemijlocit şi de către
activitatea lor, având la bază o voinţă comună, au dus la realizarea faptei, s-au completat considerat că următoarele acte contributive intră în sfera coautoratului:
reciproc, toate contribuind la producerea rezultatului în mod direct. —Actele ce se înscriu în acţiunea tipică descrisă de norma specială de încriminare, acte ;
în consecinţă, coautoratul poate fi definit ca fiind situaţia în care două sau mai ce se integrează în latura obiectivă a infracţiunii; nu se cere ca un participant (coautor) să ;
multe persoane contribuie nemijlocit la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
în baza unei hotărâri si voinţe comune. acopere, prin participarea sa, întreaga latură obiectivă a infracţiunii, cum se cere în cazul
săvârşirii infracţiunii de către un singur autor; coautoratul presupune, dimpotrivă, acte
2. — Condiţiile coautoratului săvârşite de toţi participanţii, acte ce se completează reciproc. Spre exemplu, în cazul
Coautoratul, ca formă de participaţie, presupune existenţa cumulativă a infracţiunii de omor, realizată prin acţiuni similara şi concomitente ale mai multor
următoarelor condiţii: persoane (lovirea victimei cu obiecte contondente), dacă se cohstată că numai acţiunea
a. — săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală; unuia sau a unora a dus la rezultatul letal, nu trebuie să se tragă concluzia că numai acea
b. — săvârşirea faptei prevăzute de legea penală să se realizeze de către două
sau sau acele persoane sunt autori (coautori) iar ceilalţi complici, deoarece actele săvârşite de
mai multe persoane în cooperare; - toţi participanţii, completându-se reciproc, alcătuiesc împreună activitatea unică,
c. — voinţa comună a coautorilor. indivizibilă de ucidere, care trebuie apreciată în ansamblu, ea constituind cauza
a. Săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este o condiţie de esenţă a par producerii urmării dăunătoare; acţiunile care, prin ele însele, au dus la rezultatul
ticipaţiei, deci şi a coautoratului, care se realizează atât în cazul faptei consumate, cât şi dăunător, nu pot fi calificat drept acte de complicitate deoarece atât sub aspect subiectiv
actelor pregătitoare ori a tentativei, când acestea sunt sancţionate penal. cât şi sub aspect obiectiv ele depăşesc forma de participaţie a complicităţii, iar o altă
b. Cooperarea a două sau mai multe persoane este o condiţie specifică a acestei încadrare juridică nu li se poate da, reprezentând acte de coautorat, de cooperare la
forme săvârşirea unei singure fapte.
de participare, care nu este de determinare (ca la instigare) sau de ajutorare (ca la — în cazul infracţiunilor complexe, acţiuni total diferite, ca mod de realizare, ale
complicitate), ci de realizare nemijlocită a faptei. participanţilor sunt acte de coautorat dacă se integrează în structura complexă a infracţiunii;
Pentru a delimita coautoratul de celelalte forme de participare, trebuie definită, spre exemplu, la infracţiunea de tâlhărie un participant ameninţă sau imobilizează victima
expresia „săvârşirea nemijlocită a faptei" prin prisma valorii contributive a actelor iar celălalt ia bunul din.posesia acesteia.
săvârşite faţă de rezultatul produs. în literatura juridică şi în practica judiciară s-a
125
— Fac parte din cadrul actelor de executare acele acte care, fără a aparţine acţiunii de infracţiuni, şi anume: ■ * .
tipice încriminate prin lege, contribuie într-o măsură determinantă la realizarea ei, fiind —Infracţiunile proprii (pentru care legea cere ca subiectul să aibă o anumită calitate)
indispensabile săvârşirii infracţiunii; în "acest sens, sunt acte de coautorat: fapta unei pot fi săvârşite în coautorat numai dacă toţi participanţii au calitatea cerută de lege; spre
persoane de a imobiliza victima pentru ca o altă persoană să-i poată aplica lovitura exemplu, la infracţiunea de delapidare, pentru a fi coautori, toţi participanţii trebuie să
mortală său să-i provoace vătămări corporale, esenţial pentru aceste acte fiind aibă calitate de funcţionari care gestionează sau administrează bunurile sustrase; par
proprietatea lor de a înlătura orice obstacol, orice rezistenţă pe care o întâmpină acţiunea ticipantul care efectuează o activitate care face parte din latura obiectivă a infracţiunii,
tipică, de a avea caracter de act indispensabil pentru înfăptuirea acţiunii tipice; faptele dar nu are calitatea cerută de lege, nu este coautor, ci complice; calitatea respectivă
succesive, mai ales la infracţiunile continue sau continuate, care sunt săvârşite până la trebuie să existe în momentul săvârşirii infracţiunii, dobândirea acelei calităţi ulterior
epuizarea infracţiunii, dacă se integrează în complexul activităţii prin care se realizează fiind irelevantă. , '
fapta penală. — Infracţiunile omisive nu sunt susceptibile de coautorat, deoarece, neîndeplinirea
c. — Voinţa comună este condiţia care constă în aceea că fiecare participant (coatutor) obligaţiei prescrise de lege, de fiecare persoană, constituie infracţiune distinctă pentru
doreşte să-şi unească activitatea sa cu a celorlalţi în vederea realizării aceleiaşi infracţiuni; fiecare persoană.
cu alte cuvinte, activităţile infracţionale\ale participanţilor sunt coordonate material şi — Infracţiunile cit autor exclusiv unic nu sunt susceptibile de coautorat datorită
intelectual; simpla săvârşire, de către două persoane, în acelaşi timp şi în acelaşi loc, a unor specificului acţiunii încriminate; ele pot fi săvârşite în celelalte forme de participaţie
sustrageri, fără coordonarea lor intelectuală şi fără o voinţă comună, realizată anterior sau (instigare, complicitate la fapta autorului); exemplu, infracţiunile de mărturie min
concomitent, nu constituie coautorat, ci fiecare infractor urmează a răspunde ca autor al cinoasă, dezertare, vagabondaj, prostituţie ş.a. a>-' ■•■••"'',
unui furt distinct. —Infracţiunile praeterintenţionate pot fi săvârşite în coautorat dacă participanţii au cooperat la
Legătura subiectivă între coautori, constă în reprezentarea, pentru fiecare coautor, că săvârşirea faptei iniţiale, cu intenţie, şi, fiecare în parte, a prevăzut urmarea gravă survenită dar a sperat
activitatea sa se alătură activităţii celorlalţi coautori în vederea realizării unei anumite fapte; în mod uşuratic că ea nu se va produce sau nu a prevăzut rezultatul deşi trebuia şi putea să-1
între coautori se poate stabili o înţelegere expresă sau tacită, anterioară sau concomitentă cu prevadă;4dacă se.realizează coautoratul doar pentru fapta iniţială cu intenţie, iar pentru unii făptuitori nu
săvârşirea faptei. există culpă în raport cu rezultatul mai grav survenit, aceştia din urmă vor răspunde, numai în calitate de
Coautoratul are anumite particularităţi în funcţie de specificul diferitelor categorii coautori la fapta iniţială.
126 —Infracţiunile din culpă, în concepţia unor doctrinari şi a unor instanţe judecătoreşti nu pot fi
săvârşite în coautorat, iar în concepţia altora nu pot fi săvârşite în coautorat, în anumite condiţii.
Astfel, într-o opinie , pe care o împărtăşim, se consideră că nu este posibil coautoratul
la faptele din culpă, deşi la producerea rezultatului periculos s-a ajuns prin faptele a două
sau mai multe persoane, deoarece nu există voinţă de a coopera la producerea acestui
rezultat, nu există o coordonare materială şiintelectuală; există poziţii psihice identice,
dar lipseşte legătura subiectivă care, la coautorat, trebuie să constea în conştiinţa,
reprezentarea participantului că îşi uneşte efortul său cu al celorlalţi participanţi în
vederea săvârşirii unei infracţiuni. ;
Făptuitorii nu au prevăzut rezultatul (în cazul neglijenţei) şi dacă nu 1- au prevăzut nu se poate
vorbi de cooperare în vederea producerii lui, sau au prevăzut rezultatul (în cazul uşurinţei), nu l-au
urmărit şi acceptat sperând fără temei că el nu se va produce, ceea ce înseamnă că nici în această
ipoteză participanţii nu puteau coopera la producerea unui rezultat pe care nu l-au urmărit şinici
acceptat.
Culpa, prin caracteristicile sale, exclude ideea de participaţie în general şi de coautorat în special; dacă
un rezultat se produce ca urmare a activităţii din culpă a mai multor persoane, fiecare ya răspunde ca
autor distinct al faptei respective. La aceste argumente considerăm că mai pot fi adăugate şi următoarele:
— în primul rând, este unanim admis că la infracţiunile omisive nu este de conceput coautoratul; or, în
cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, chiar când sunt săvârşite printr-o acţiune (exemplu, uciderea din
culpă prin accident de circulaţie), întotdeauna acţiunea este însoţită, dublată de o omisiune (lipsa de
atenţie, nerespectarea normelor legale de circulaţie, în cazul arătat); aceasta înseamnă că partea omisivă
a oricărei fapte din culpă este de natură a înlătura coautoratul, deoarece, fiecare făptuitor omite ceva, în
felul său, o anumită obligaţie legală, fiind de neconceput că două sau mai multe persoane „s-au înţeles
anticipat sau concomitent cu săvârşirea faptei" să omită (încalce) aceleaşi obligaţii; dacă ar exista o
astfel de „înţelegere" nu ar mai fi vorba de omisiune din* culpă, ci omisiune intenţionată.
— In al doilea rând, când s-a vorbit de condiţiile obligatorii ale existenţei coautoratului, s-a arătat
că, prinlre aceste condiţii, trebuie să fie şi aceea a „cooperării" Şi a „voinţei comune" a coautorilor, în
sensul că fiecare dintre ei voieşte să-şi unească contribuţia proprie cu a celorlalţi în vederea
realizării uneia şi aceleiaşi infracţiuni; or, este evident că, chiar în opinia celor care susţin
posibilitatea coautoratului la infracţiunile din culpă, coautoratul presupune „o voinţă
comună" care nu se poate realiza decât cu intenţie, prin reprezentări intelectuale comune şi
corelate, anterioare sau concomitente cu săvârşirea faptei; de asemenea, împrejurarea că un
făptuitor „voieşte să-şi unească contribuţia sa cu a celorlalţi", relevă clar că făptuitorul
acţionează conştient, deci cu intenţie, „voinţa comună" fiind incompatibilă cu culpa, cu lipsa
de reprezentare a urmărilor periculoase.
într-o altă opinie s-a susţinut că este posibil coautoratul la infracţiunile din-culpă,
considerându-se că, datorită efectuării unor acţiuni din culpă, simultan sau succesiv, de către
două sau mai multe persoane, s-a produs un rezultat ce întregeşte conţinutul unei infracţiuni
din culpă; toate persoanele respective vor fi coautori ai faptei din culpă,
127
întrucât contribuţia fiecăruia a concurat nemijlocit la producerea rezultatului, înscriin- voinţei comune, obligatorie la coautorat, adepţii opiniei înfăţişate vorbesc de „o voinţă
du-se în antecedenţa cauzală a acesteia. S-a mai considerat că în asemenea cazuri ar exista comună" fără nici o acoperire în realitatea faptelor, voinţa comună fiind de conceput
„o voinţă comună a mai multor persoane de a coopera la săvârşirea unei fapte şi că, faţă numai la o faptă săvârşită conştient (cu intenţie), iar nu la o faptă din culpă la care lipseşte
de unitatea acţiunii şi a rezultatului produs, nu se poate vorbi de o pluralitate de prevederea sau urmărirea rezultatului; de asemenea, se vorbeşte de „cooperare la
infracţiuni, ci de o singură infracţiune săvârşită în cooperare, deci de coautorat." săvârşirea faptei" iarăşi fără nici o acoperire în realitatea faptei, deoarece cooperarea, prin
Este uşor de observat că, în dorinţa de a vederea realizată condiţia cooperării şi definiţie, presupune o atitudine conştientă, deci intenţionată, calificată de reprezentarea
acţionării împreună a participanţilor, ceea ce la faptele din culpă lipseşte în mod activităţi, ci un concuţs real între complicitatea la furtul soţiei şi furtul săvârşit de el
evident. personal, deoarece complicitatea la prima faptă face corp comun cu fapta autoarei, motiv
în sprijinul acestei opinii s-a mai adus argumentul că făptuitorii „au un fond de pentru care nu se poate absorbi în a doua faptă. 13
participare similară, existând o poziţie psihică identrcă".9Aducându-se acest argument, — Contabilul şef, membru al comisiei de inventariere, care primeşte din partea
se omite un lucru esenţial şi anume că „poziţia psihică identică" nu înseamnă şi gestionarului o parte din plusul constatat la inventar, este autor (coautor) la infracţiunea
„cooperare", „voinţă comună" pentru realizarea aceluiaşi rezultat, altfel şi în cazul în de delapidare, iar nu autor al infracţiunii de luare de mită; 14 în sprijinul acestei soluţii
care două persoane care fură în acelaşi timp şi din acelaşi loc, dar independent una de s-a adus şi argumentul că, în calitate de contabil şef, membrul comisiei de inventariere,
alta, fără o înţelegere prealabilă sau concomitentă de a coqpera la sustragere, ar trebui avea şi calitatea de administrator al bunurilor sustrase de gestionar şi împărţite cu el,
să le considerăm coautorii furtului, ceea ce nici autorii opiniei respective nu admit. având, deci, calitatea cerută de art. 223 C. pen. aşa încât nu ar putea fi considerat doar
complice la delapidare,' deoarece bunurile sustrase nu provin de la o altă unitate, iar
Soluţii din practica judiciară: tragerea la răspundere pentru luare de mită nu ar ţine seama de adevăratele raporturi
dintre gestionarul controlat şi contabil.1
— Fiecare din inculpaţii care au violat victima este autor al" infracţiunii (iar nu — Sunt autori ai unor infracţiuni de delapidare şefii de depozit de legume şi fructe
coautor, la o singură infracţiune de viol,, cu ceilalţi care, la rândul lor, au yiolat aceeaşi care şi-au creat plusuri în gestiune pe care le-au valorificat prin magazinele de des-
victimă);10 în argumentarea acestei soluţii s-a arătat că prin caracteristicile sale, in facere.16
fracţiunea de viol nu poate fi săvârşită decât de o singură persoană, în acelaşi timp; la — Gestionarii unor unităţi ale cooperaţiei care îşi însuşesc, cu ajutorul unor acte
această infracţiune pot exista instigatori sau complici, dar nu coautori; actele de instigare fictive de livrare, contravaloarea mărfurilor nelivrate sunt autori ai infracţiunii de
sau complicitate, săvârşite în raport cu alţi autori ai violului, după ce instigatorul sau înşelăciune în paguba avutului public.17
complicele a săvârşit el însuşi violul, nu se absorb în infracţiunea de viol comisă, ci — Există coautorat la infracţiunea de omor, dacă mai multe persoane au lovit
constituie fapte distincte în concurs real cu violul săvârşit de autorul instigat sau ajutat.1 victima cu instrumente apte a ucide (cuţit, topor, briceag, ciomag etc), chiar dacă numai /
lovitura unuia dintre participanţi a fost mortală; acţionând simultan, cu aceeaşi intenţie de
—Există o imposibilitate materială de a sustrage în comun un autovehicul, deoarece
a ucide şi completându-se unul pe altul, inculpaţii sunt coautori. 1 în sprijinul acestei
deplasarea acestuia nu poate fi realizată decât de o singură persoană, anume aceea care soluţii s-a mai invocat faptul că, chiar acei care n-au aplicat lovitura mortală, au
pune în mişcare motorul, porneşte şi conduce autovehiculul, fiind, deci, imposibil contribuit, implicit, la reducerea posibilităţilor victimei de a se apăra, la slăbirea forţelor ei
coautoratul; este posibil însă ca autorul furtului să fie instigat (determinat) sau ajutat fizice şi psihice, consecinţe care s-au înscris în procesul cauzal care a condus la moartea
(prin procurarea de instrumente pentru deschiderea capotei, a portierei, pornirea mo- victimei.1
torului etc), caz în care aceşti participanţi vor răspunde ca instigatori sau complici, după
— Sunt coautori la omor atât acela care loveşte mortal victimă, cât şi acela care o
caz, dar nu în calitate de coautori; cei care au asistat la sustragerea autoturismului, fără imobilizează ori încearcă sa o dezarmeze, sau împiedică pe altul să intervină în apărarea
nici o contribuţie materială sau morală, apoi călătoresc, împreună cu autorul furtului, victimei,21 sau dacă loveşte cu pumnul în faţă pe victimă pentru â nu putea para lovitura de
cu autoturismul furat, nu vor avea calitatea de participanţi la furt (ca instigatori sau topor pe care se pregătea să o aplice celălalt inculpat. x
complici şi, cu atât mai puţin, coautori).12 — Nu există coautorat dacă fiecare inculpat acţionează independent şi în momente
— In cazul în care, un făptuitor ajută, mai întâi pe soţia sa să sustragă lemne din Oferite, lovind, din răzbunare, mortal victima. 23
pădure, apoi el însuşi sustrage altă cantitate de lemne, el nu comite, în coautorat, cu soţia — Simpla prezenţă fizică a unei persoane alături de inculpat, la locul şi momentul
sa, o singură infracţiune de furt în paguba avutului public, în care se absorb ambele săvârşirii de către acesta din urmă a omorului, nu constituie coautorat; argumentându-se
128 această soluţie, s-a arătat că lipsesc actele materiale de executare, în vreuna din formele
Specifice coautoratului, a acţiunii tipice constitutive a infracţiunii; în raport cu
împrejurările cauzei, prezenţa fizică a unui inculpat, alături de cel care a lovit victima, ar
Putea constitui un sprijin moral dat agresorului, dacă a cunoscut intenţia acestuia de a
ucide,.caz în care răspunde pentru complicitate (morală), iar nu pentru coautorat; simpla
Prezenţă la comiterea faptei ar putea atrage răspunderea pentru nedenunţare (ârt. 262
C-pen.).25
— In cazul în care, alături de mamă, care imediat după naştere ucide copilul nou-
născut, participă şi alte persoane, în calitate de coautor, mama nu va răspunde Pentru
omor calificat prevăzut în art. 175 lit. c şi d C. pen. (asupra unei rude apropiate Sl
profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra), ci pentru infracţiunea de
129
pruncucidere (art. 177 C. pen.), deoarece circumstanţa specială personală de natură să-j atenueze răspunderea (de tulburare pricinuită de naştere), acordată prin lege mamei nu poate
fi înlăturată de împrejurarea participării lâ faptă şi a altor persoane; ceilalţi c. — activitatea de determinare să se săvârşească cu intenţie;
participanţi vor răspunde, în schimb, în calitate de coautori la omor calificat prevăzut în d. — activitatea de determinare să fie urmată de executare,
art. 175 lit. d (sau şi lit. c, după caz) C. pen., aceştia neavând calitatea specială arătată în a. —Realizarea unei activităţi de determinare
art. 177 C. pen.26 Activitatea de determinare începe, de regulă, printr-un îndemn adresat de instigator,
— Există coautorat dacă mai multe persoane au lovit în comun victima, provocându-i instigatului şi apoi se întregeşte prin diferite alte manifestări. îndemnul poate fi exprimat oral,
vătămări corporale (art. 181 C. pen.), sau dacă un inculpat a ţinut victima iar altul a în scris sau chiar prin gesturi fără echivoc. Alte manifestări de determinare pot fi servirea
lovit-o.28 unor argumente, folosirea unor daruri, crearea unor avantaje sau situaţii convenabile,
— Sunt coautori la furt, inculpaţii care au pătruns noaptea în magazia unui şantier folosirea ameninţării sau constrângerii fizice etc.
de unde au sustras diferite materiale, chiar dacă numai unul dintre ei a deschis magazia;29 Stabilirea modalităţii de determinare are importanţă pentru individualizarea
dacă unii dintre coautori au avut şi iniţiativa furtului, determinându-i pe ceilalţi să comită judiciară a sancţiunilor de drept penal. ,
fapta, vor răspunde numai în calitate de coautori, această activitate absorbind pe cea de Activitatea de determinare poate fi exercitată direct asupra instigatului, indicându- _ i-
instigator.30 se expres fajţtjLggjirmează a fi săvârşită, caz în care există instigare directă, sau poate fi __ -
— Constituie o infracţiune continuată de furt, săvârşită în coautorat, dacă inculpaţii exercitată indirect, prin crearea, la inştigayuinei stări de spirit care să-1 conducă la luarea_
s-au înţeles,să sustragă unele piese (contactori electrici), chiar dacă nu au participat, hotărâriLiniracţionale (exemplu, crearea donnjej de răzbunare, a stăriijie^gelqzie etc), caz
concomitent, toţi la toate actele de sustragere. l în care există instigare indirectă. '"
în cazul instigării directe, există o legătură subiectivă bilaterală între instigator şi
v
Secţiunea III. — Instigarea -instigat, iar în cazul instigării indirecte există o legătură subiectivă unilaterală, cel instigat -
(autorul faptei) nedându-şi seama că a fost determinat la săvârşirea faptei.
1. — Definiţie Determinarea poate fi exercitată şi faţă de o persoană care acţionează fără vinovăţie
în Codul penal nu este definită noţiunea de instigare, ci noţiunea de instigator, în (exemplu, o persoană iresponsabilă, un minor sub 14 ani), caz în care există instigare ,_
art. 25 arătându-se că „Instigator este persoana care, cu intenţie; determină pe o altă improprie (art. 31C. pen.). ' * ,
Activitatea de determinare, pentru a fi instigare, trebuie să conducă efectiv la luarea
persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".
hotărârii infracţionale de către instigat, fiind indiferent dacă instigatul va pune sau nu în
Din examinarea acestei prevederi legale se poate desprinde şi definiţia instigării;
executare hotărârea luată.32 Dacă instigatul pune în executare hotărârea luată, există
astfel se poate spune că instigarea este o formă de participare morală, caracterizată prin
instigare propriu-zisă, iar dacă nu o p^ne în executare, există instigare neurmată de, '
aceea că o persoană, cu intenţie, determină oaltăpersoană să săvârşească o faptă prevăzută
executare prevăzută în art. 29 C. pen. ' )_____i———
de legea penală
Nu există'instigare, în sensul legii penale, în cazul aşa-zisei /, instigări aparenţ^'^jând , . .
Instigatorul, prin activitatea sa, face să se nască în mintea instigatului, hotărârea de cel asupra căruia s-a exercitat activitatea de determinare nu a luauîotărârea infracţională ,
a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală, contribuie, deci, la formarea laturii subiective (nu s-a lăsat convins, determinat) 3, ori numai a lăsat impresia instigatorului că ajjţaţ, >
a infracţiunii; de aceea, instigatorului i se mai spune autor moral, iar instigatului autor hotărârea. ' *"
material. t Poate exista şi o coinstigare atunci când două sau mai multe persoane, concomitent __^
t Instigarea se deosebeşte de „complicitatea mofală", deoarece instigarea determină sau succesiv, dar de comun acord exercită acţiunea de determinare asupra aceluiaşi
ins
luarea hotărârii, în timp ce „complicitatea morală" ajută doar la întărirea sau menţinerea tigat. ' ~~~
hotărârii deja luate, ~ Poate exista şi un concurs de instigări în situaţia în care două sau mai multe persoane^
Instigarea este posibilă la orice infracţiune, inclusiv la cele neintenţionate, în acest exercită, separat, fâră nici o cooperare între ele, activităţi de determinare asupra aceluiaşi
instigat.
din urmă caz fiind vorba de instigare improprie reglementată în art. 31 C. pen.
în cazul în care instigatorul, după efectuarea activităţii de instigare, participă alături
2. — Condiţiile instigării / de instigat, nemijlocit, la săvârşirea faptei, va răspunde în calitate de coautor, activitatea
d
Pentru existenţa instigării, ca formă de participare la săvârşirea unei fapte prevăzute e instigare fiind absorbită de cea de săvârşire a infracţiunii.
de legea penală, se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: t b. —Activitatea de determinare să fi intervenit înainte ca instigatul să fi luat hotărârea
ln
a. — realizarea unei activităţi de determinare; fracţională este condiţia care, dacă nu este îndeplinită, ne aflăm în faţa „complicităţii
b. — activitatea de determinare să fi intervenit înainte ca persoana instigată să fi morale", de care am vorbit deja (autorul luase deja hotărârea, iar prin activitatea
luat hotărârea infracţională; «instigatorului" se realizează doar întărirea hotărârii sau menţinerea ei).
131
^30
c. —Activitatea de determinare să se săvârşească cu intenţie este o condiţie cerută datorită faptului că instigarea presupune luarea, mai întâi a hotărârii infracţionale de
către instigator, pentru ca apoi instigatorul să o transmită instigatului; instigatorul are jnd cel al efectuării activităţii de determinare, iar nu acela al unor eventuale acte
n
reprezentarea faptului că-1 determină pe instigat la săvârşirea unei fapte prevăzute de pregătitoare ori de tentativă neîncriminate. Acest moment va fi avut în vedere la aplicarea
legea penală şi voinţa de a contribui, în acest fel, la săvârşirea acelei fapte. legii penale în timp, a amnistiei, graţierii, prescripţiei răspunderii penale, etc.
Instigarea este posibilă şi la infracţiunile|praeterintenţionate,(caz în care se va face b. — Situaţia actelor de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea
aplicarea art. 28 alin. 2'C. pen. care prevede că „Circumstanţele privitoare la faptă se producerii rezultatului
răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au în a'ceastă situaţie există participaţie, sub forma instigării, deoarece, până în momentul
prevăzut". în consecinţă, instigatorul la-fapta iniţială cu intenţie, va răspunde pentru desistării sau al împiedicării producerii rezultatului s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea
„ instigare la infracţiunea praeterintenţionată, deci şi pentru rezultatul mai grav, în măsura în penală. Nepedepsirea instigatului nu profită instigatorului, desistarea şi împiedicarea
care trebuia şi putea să prevadă rezultatul mai grav; dacă nu trebuia şi nu putea să producerii rezultatului fiind o cauză personală de nepedepsire (art. 22 C. pen.); totuşi, în
prevadă acest rezultat mai grav, instigatorul va,răspunde numai pentru instigareja.|apţa acest caz, instigarea nu se pedepseşte potrivit art. 27 C. pen. (tratamentul general al
instigării), ci, mai atenuat, potrivit art. 29 C. pen. care prevede următoarele patru
iniţială.34 """ d — Instigarea să fie urmată de executare este condiţia care cere ca instigatul
ipoteze:
să săvârşească fapta prevăzută de legea penală la care a fost determinat prin instigare, fie
— dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani
sub forma faptei^onsumate, fie sub forma tentativei, când tentativa se pedepseşte, sau
închisoare sau mai mică, iar actele îndeplinite de autor până în momentul desistării nu
chiar a actelor pregătitoare sancţionate penal; dacă fapta nu a fost pusă în executare nu constituie altă infracţiune prevăzută de legea penală, instigarea nu se pedepseşte (art. 29
există instigare, ci o activitate cu semnificaţie penală proprie reglementată în art. 29 alin. 2 C. pen.); .
alin. 1 C. pen.
— dacă actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie o altă
Instigarea, ca formă de participaţie, nu trebuie confundată cu anumite forme de infracţiune prevăzută de legea penală, dar pedeapsa prevăzută de lege pentru acea
„instigări", „determinări", „îndemnuri" încriminate ca infracţiuni distincte, cum sunt: infracţiune este de 2 ani închisoare sau mai mică, instigarea se pedepseşte în mod
infracţiunea de „instigare publică şi apologia infracţiunilor" prevăzută în art. 324 C. pen., obişnuit, adică la fel cu autorul (potrivit art. 27 C. pen.), iar autorul se pedepseşte pentru
de „încercare de a determina mărturia mincinoasă" prevăzută în art. 261C. pen., ş.a. Dacă infracţiunea realizată până în momentul desistării (art. 22 alin. 2 C. pen.);
asemenea fapte, încriminate separat ca infracţiuni, au avut ca urmare săvârşirea in — dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este
fracţiunilor la care s-a „instigat" vom avea o formă de participaţie, şi anume, aceea a detenţia pe viajă (care a înlocuit pedeapsa cu moartea) instigarea se pedepseşte cu
instigării la infracţiunea concret săvârşită, ceea ce s£ arată expres în art. 324'alin. 2 C. închisoare de la 2 la 10 ani; -
pen. x — în toate celelalte situaţii (când pedeapsa pentru infracţiunea la care s-a instigat
3.,— Instigarea neurmată de executare este mai mare de 2 ani închisoare), instigarea se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă
Instigarea neurmată de executare, reglementată în ărt. 29 C. pen. se referă la două între minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracţiunea la care s-a instigat şi
minimul general (15 zile închisoare sau 10.000 lei amendă, după caz, potrivit art. 53 alin.
situaţii deosebite, şi anume: 1 pct. 1 C. pen. modificat prin Legea nr.. 104/1992). '
a«—- situaţia actelor de instigare neurmate de executare; Deşi, aşa cum s-a arătat, prima situaţie (a instigării neurmate de executare) nu
b.—situaţia actelor de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea constituie o forrriă de participaţie, din motive de sistematizare a normelor legale penale a
producerii rezultatului. ., fost inclusă în acelaşi text (art. 29 C. pen.) cu cea de-a doua situaţie, care este o formă de
a. — Situaţia actelor de instigare neurmate de executare participaţie, primind ambele situaţii un tratament juridic comun, mai blând.
în această ipoteză, activitatea de determinare desfăşurată de instigator a condus la
luarea hotărârii infracţionale de către instigat, dar acesta, din diferite motive, nu a pus-o în \- Soluţii din practica judiciară:
executare sau a început executarea care s-a întrerupt, rămânând în fazi de tentativă pe — îndemnul adresat unei persoane de a lovi victima, dându-i şi un ciomag în acest
sc
care legea nu o pedepseşte; în aceste situaţii nu există instigare, deci nu există op, constituie instigare la lovire; dacă victima^n urma loviturii, moare, iar instigatdrul
participaţie, deoarece nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală? condiţie obli- putea şi trebuia să prevadă acest rezultat mai grav al lovirii, el va răspunde pentru o
mfracţiune praeterintenţionată, instigare la loviri cauzatoare de moarte.36
gatorie pentru orice formă de participaţie. — Nu constituie instigare faptul de a striga persoanelor care loveau victima cu parii
Instigarea neurmată de executare are o semnificaţie penală proprie, prin voinţa legii, ca aceasta „trebuie omorâtă", deoarece un asemenea îndemn nu a avut efect determinant ln
instigatorul urmând să răspundă ca autor al unei fapte încriminate de-sine-stătător, dezlănţuirea agresiunii.37
datorită pericolului social intrinsec al activităţii de instigare, momentul săvârşirii sale . w — Există instigare la furt dacă o persoană îndeamnă pe alta să sustragă, promiţându-1 ca
132 va cumpăra bunul sustras şi chiar îl cumpără, activitatea de tăinuire absorbindu-se
133
în instigare; a admite că tăinuirea trebuie sancţionată separat, în concurs cu instigarea la furt, ar însemna qa întotdeauna la infracţiunile contra patrimoniului când unul dintre
participanţi ajprimit o parte din bunurile sustrase (chiar cumpărându-le) să se reţină şi o „Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la
infracţiune de tăinuire, ceea ce ar fi contrar concepţiei legiuitorului, săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana
— Fapta paznicului, de a îndemna şi insista la un muncitor de a-i da o cantitate de care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din
carne, care nu putea decât să fie sustrasă din unitate, urmată de sustragere, atât pentru aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu
paznic, cât şi pentru sine, paznicul nemaifăcând control la ieşirea pe poartă a mun- este îndeplinită."
citorului cu carnea, sustrasă pentru sine, constituie atât infracţiunea de luare de mită, cât şi Din textul enunţat se poate desprinde şi definiţia complicităţii; astfel, se poate spune ca
infracţiunea la furtul comis de muncitor. prin complicitate se înţelege acea formă de participare penală care constă în fapta
— Există instigare, dacă şeful de unitate dă ordin să se comită o faptă care constituie
persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod, inclusiv prin promisiunea de a
abuz în serviciu; cel care dă ordin va răspunde ca instigator, iar cel care execută ordinul va
tăinui bunuri provenite din săvârşirea faptei sau de afavorizape infractor, chiar dacă, după
răspunde pentru fapta efectiv săvârşită.
săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită
— Determinarea unei persoane să depună mărturie mincinoasă într-un proces, dacă
martorul a depus această mărturie, va constitui instigare la mărturie mincinoasă; dacă Prin această formă de participare se erează autorului condiţii favorabile în .vederea
martorul instigat nu a depus mărturia cerută în faţa organelor judiciare nu există instigare la săvârşirii faptei, complicele cooperând cu autorul prin activităţi care nu sunt deter
mărturie mincinoasă. minante sau indispensabile săvârşirii faptei şi nici nu se înscriu în activităţi nemijlocite
— Instigarea la instigare (concepută ca o instigare prin intermediul altei persoane) de realizare a laturii obiective a infracţiunii înscrisă în norma specială de încriminare.
produce aceleaşi efecte ca şi instigarea simplă; dacă îndemnul ajunge la cel instigat şi Datorită acestui fapt, complicitatea este o formă secundară de participaţie, care se
acesta săvârşeşte infracţiunea, persoanele care au determinat pe autor răspund pentru plasează, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii infracţionale, iar când
instigare la infracţiune, iar dacă nu va săvârşi fapta, vor răspunde potrivit art. 29 C. pen. s este concomitentă cu acţiunea autorului, nu are un caracter determinant pentru autor.
pentru instigare neurmată de executare. * Complicitatea poate fi morală (prin informaţii, sfaturi, întărirea hotărârii luate sau
• — Instigarea poate fi şi cu intenţie indirectă dacă instigatorul a acceptat rezultatul menţinerea acesteia etc.) sau materială (prin procurarea de instrumente sau mijloace de
mai grav pe care îl va produce autorul în urma instigării. săvârşire a faptei, asigurarea pazei în timpul comiterii faptei etc.) şi este posibilă la orice
— Dacă inculpatul săvârşeşte, concomitent, acte de instigare şi de complicitate infracţiune, inclusiv la cele la care nu este posibil coautoratul (cele omisive, cu autor
referitor la aceeaşi infracţiune, el va răspunde numai pentru instigare. exclusiv unic etc). '
— Activitatea de instigare fiind anterioară săvârşirii infracţiunii, instigatorul nu
poate face parte dintre persoanele care săvârşesc împreună o infracţiune pentru a fi 2. — Condiţiile complicităţii
aplicabilă agravanta prevăzută în art. 75 lit. a C. pen. Pentru existenţa complicităţii se cer întrunite, cumulativ, trei condiţii, şi anume:
— Acela care determină pe martorii asistenţi să declare mincinos, însă, ulterior, sub a. — săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
prestare de jurământ, martorii declară adevărul, acela va răspunde pentru instigare b.— realizarea unei contribuţii din partea complicelui;
neurmată de executare. c. <—contribuţia complicelui să fie efectuată cu intenţie.
. — Dacă instigatorul nu a reuşit să-1 determine pe autor să comită infracţiunea de a. Săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală este o condiţie generală pentru orice
mărturie mincinoasă, acesta nedând nici o importanţă instigării, nu va exista infracţiunea de formă de participare, deoarece, în lîpsa unei astfel de fapte, săvârşite de autor, activitatea
instigare neurmată de executare, ci, eventual, dacaMncercarea de a determina mărturia complicelui nu intră sub incidenţa legii penale, pentru complicitate, neexistând o
mincinoasă s-a! comis prin corupere ori constrângere, instigatorul ar putea răspunde reglementare similară cu cea din art. 29 C. pen. pentru instigarea neurmată de ex
pentru infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă (art. 261 C. pen.) ecutare,51^ excepţia cazului când, prin ea însăşi, 'constituie o infracţiune, caz în care
— Determinarea la viol a mai multor minori, care nu au comis acte de executare nu făptuitorul va răspunde ca autor al acelei infracţiuni, iar nu în calitate de complice.
constituie un act de participaţie, ci o faptă de-sine- stătătoare, sancţionată potrivit art. Fapta autorului, la care se raportează complicitatea, poate fi o infracţiune con-
29 alin. 1 C. pen.49 , , sumată sau o tentativă pedepsită de lege.
b. — Realizarea unei contribuţii din partea complicelui
Secţiunea IV. — Complicitatea Activitatea complicelui trebuie să se manifeste în una din formele arătate în art. 26 C.
pen., simpla intenţie de a ajuta pe autor nefiind suficientă pentru existenţa complicităţii.
1. Definiţie In cazul infracţiunilor proprii (cu subiect calificat), deşi fapta unui participant se
Legea penală nu defineşte noţiunea de complicitate, ci pe aceea de „complice", în art. încadrează în latura obiectivă a infracţiunii, nu poate fi calificată ca act de coautorat, ci ca
26 C. pen. arătându-se că: act de complicitate, dacă participantului îi lipseşte calitatea specială cerută de lege.
134 • 135
Dimpotrivă, în unele cazuri, chiar dacă activitatea participantului nu se înscrie îni conţinutul laturii obiective a infracţiunii, va fi coautorat, iar nu complicitate, datorită
caracterftui determinant sau indispensabil al activităţii respective (exemplu, ţinerea ^ 136
victimei pentru a fi lovită de altă persoană, sau pentru a fi deposedată de bunuri, sau e.
Li.
pentru a fi ucisă etc.).53
Contribuţia complicelui trebuie să-servească efectiv autorului, altfel riu există
complicitate, cu excepţia cazului când, prin ele însele, actele săvârşite de complice sunt
infracţiuni distincte.
Aşa cum există instigare la instigare, există şi complicitate la complicitate, când o
persoană ajută pe o alta la săvârşirea unui act de complicitate.
în cazul când o persoană săvârşeşte mai multe acte de complicitate la fapte identice,
comise de autori diferiţi, ce constituie infracţiuni distincte, actele de complicitate nu pot
fi reunite într-o singură activitate de complicitate continuată, săvârşită în baza unei
rezoluţii unice, ci trebuie considerate ca acte de complicitate în concurs real, deoarece
actele de complicitate nu constituie infracţiuni autonome, ci sunt indisolubil legate de
cele ale autorilor, cărora li se subordonează. 4
în cazul în care, după realizarea unui act de complicitate, participantul contribuie
şi la executarea acţiunii ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, el este autor sau
coautor, după caz, actele de complicitate absorbindu-se în cele de autorat.

*
c. — Contribuţia să fie săvârşită cu intenţie
Complicele trebuie să aibă reprezentarea infracţiunii pe care o săvârşeşte autorul
şi a faptului că actul său contribuie la săvârşirea faptei, unită cu voinţa de a coopera
la realizarea acesteia.
Dacă o persoană a intenţionat să săvârşească o faptă ca autor sau coautor, dar, în
mod concret a săvârşit numai acte de complicitate, va răspunde pentru complicitate,
"intenţia care excede contribuţiei efectiv prestate nefiind suficientă pentru atribuirea
calităţii de autor sau coautor.
Când autorul săvârşeşte fapta cu intenţie există complicitate proprie, iar când cel
ajutat a săvârşit fapta din culpă ori fără vinovăţie există complicitate improprie, care
urmează acelaşi regim juridic ca şi instigarea improprie, la care ne-am referit deja.
între complice şi autor există o anumită legătură subiectivă, care poate fi bilaterală,
când există o înţelegere expresă sau tacită, prealabilă sau concomitentă, sau poate fi
unilaterală, când autorul nu-şi dă seama de faptul că este ajutat. De esenţa complicităţii
nu este reprezentarea autorului, ci aceea a complicelui.
Legea prevede în mod expres că nu este posibilă complicitatea din culpă; dacă o
persoană, prin conduita sa culpoasă ajută altă persoană la săvârşirea unei fapte inten-
ţionate, acea persoană nu va f ăspunde pentru complicitate, ci va putea răspunde ca autor
al unei infracţiuni din culpă, dacă fapta sa realizează conţinutul unei astfel de infracţiuni.
în cazul infracţiunilor praeterintenţionate este posibilă complicitatea în condiţiile
arătate pentru instigare (complicele să ajute cu intenţie la săvârşirea acţiunii iniţiale şi
să aibă obligaţia şi posibilitatea prevederii rezultatului mai grav).
Complicitatea este posibilă la infracţiunile, .continuate;5 dacă activitatea com-
plicelui se rezumă la un singur act infracţional al infracţiunii continuate comisă de autor,
complicele nu va răspunde pentru întreaga activitate infracţională, cu agravanta prevă-
zută în art.41 alin. 2 C. pen., ci numai pentru complicitate la actul respectiv.
Complicitatea este posibilă şi la infracţiunile de obicei, caz în care şi activitatea tăinuire (art. 221 C. pen.) sau favorizarea infractorilor (art. 264 C. pen.); dacă ajutorul
complicelui trebuie repetată de suficiente ori, ca şi a autorului, pentru a avea relevanţă dat ukerjgj nu a fost promis anterior nu va fi complicitate, ci tăinuire sau favorizarea
penală. infractorilor, după caz, ca infracţiuni distinpte. ,*- ^ ^^
3. — Formele complicităţii — Activitatea de insţiggjre (de determinare) asupra unei persoane care a luat (leja
Complicitatea îmbracă mai multe forme, care se apreciază în funcţie de următoarele hotărârea infracţională se transformă în activitate de complicitate morală, respectiv de
criterii: consolidare a hotărârii. ' ~ "
a. — în raport de latura infracţiunii autorului, sprijinită de complice; — Asistenţa în timpul săvârşirii faptei de către autor, care reprezintă o încurajare a
b. — în raport de momentul în care intervine activitatea de înlesnire; autorului constituie o complicitate morală;'* evident că, într-un asemenea caz, pentru a
c. — în raport de poziţia subiectivă a autorului faptei. exista complicitate morală, trebuie ca autorul să ştie că este asistat pentru a i se da ajutor
a. în raport de latura infracţiunii autorului, sprijinite de complice există complicitatea material la nevoie. T-~~~~~
morală (imaterială) şi complicitatea materială (fizică). — Darea de sfaturi, informaţii, instrucţiuni pentru folosirea unor instrumente sau
Complicitatea morală sprijină latura subiectivă a infracţiuni^ săvârşite de autor, prin metode, procurarea de date privind locul şi timpul optim pentru săvârşirea faptei constituie
întărirea sau întreţinerea hotărârii luate şi se poate prezenta sub următoarele aspecte: acte de complicitate morală numai dacă au menirea de a întări hotărârea autorului, ori
— întărirea sau întreţinerea hotărârii de a săvârşi fapta de către autor; astfel, dacă o de a-i înlătura îndoielile şi ezitările acestuia; dimpotrivă, dacă autorul este ferm în
persoană intervine şi înlăiurJtgzitările, îndoielile sau temerile ajUOjnaluJ^ain-încurajări, hotărârea sa, iar acţiunile menţionate sunt de natură a-1 ajuta material pe autor, vor fi
invocarea unor argumente care consolidează hotărârea va răspunde pentru complicitate acte de complicitate materială, deoarece se răsfrânge asupra laturii obiective, con
morală; tot astfel, promisiunile privind ascunderea bunurilor după sustragere, de tribuind la realizarea acesteia în condiţiile cele mai optime. 5
sprijinire pentru valorificarea~â^sţorâ7 cTînT^nie a ajuta autorul pentru a se ascunde şi —Instîgarea la complicitate (determinarea unei persoane să ajute altă persoană la
a scăpa de urmărirea penală sunt de natură a întări hotărârea infracţională şi constituie sâvârşireă~unei infracţiuni) este considerată drept complicitate în raport cu fapta
complicitate morală; în cazul promisiunilor de tăinuire sau favorizare nu interesează autorului; în acest caz există complicitate morală deoarece instigatorul nu a determinat
dacă, ulterior, acestea au fostsa^ijuljespectate; dacă promisiunile suntjespectate, va fi Pe autor la săvârşirea infracţiunii, ci a deterininat un act de înlesnire a săvârşirii faptei
o .singură complicitate, iar nu un concurs între complicitatea iniţială şi infracţiunile de 137 G*HT^W (Wtyv..
de către autor; spre exemplu, „A" determină pe „B" care deţine o substanţă otrăvitoare, Complicitatea concomitentă se plasează între momentul începerii executării şi
să i-o dea lui „C" pentru ca „C" să săvârşească un omor cu acea substanţă. momentul consumării infracţiunii; şi aceasta poate fi morală sau materială. „
— Cbmplicitatea la instigare este tot o formă de complicitate morală, deoarece se c. — In raport de pozipa psihkffa autorului, complicitatea poate fi proprie sau
cantonează tot în sfera activităţilor de ajutorare a autorului în mod indirect, mediat. improprie. ■. ' ■ , ' ■ '
Complicitatea materială constituie acea formă de complicitate prin care se înlesneşte, Complicitatea proprie se realizează atunci când autorul acţionează cu intenţie,
sau ajută la săvârşirea faptei în materialitatea ei, adică la înfăptuirea laturii obiective a realizârtdu-se o poziţie psihică omogenă (cu intenţie) la toţi participanţii.
acesteia. Modalităţile concrete sunt foarte variate: procurarea mijloacelor necesare Complicitatea improprie se realizează atunci când autorul acţionează din culpă sau
săvârşirii faptei şi punerea lor la dispoziţia autorului, pregătirea mijloacelor prin adap fără vinovăţie, numai complicele acţionând cu intenţie, ştiind că ajută pe autor să
tarea lor, prin modificarea lor pentru a le face apte săvârşirii faptei, ajutorul efectiv săvârşească o faptă din culpă sau fără vinovăţie. ■* '
acordat în timpul săvârşirii faptei etc. ,
Distincţiile dintre complicitatea materială şi coautorat au fost deja arătate cînd am Soluţii din practica judiciară:
vorbit de coautorat.
— Revizorul contabil care, la cererea gestionarului, nu, înregistrează plusul des-
în cazul când un act de complicitate constituie, în acelaşi timp, şi- o altă infracţiune, coperit în gestiune spre a împărţi cu gestionarul banii echivalenţi plusului este complice la
există concurs ideal între complicitate şi acea infracţiune; exemplu, întocmirea unui act delapidarea gestionarului şi autor al infracţiunii de luare de mită (în^concurs real).
fals, ori falsificarea unui act deja întocmit, pentru a servi autorului la săvârşirea unei fapte de — Persoanele care au cumpărat, cu plata în rate, bunuri care nu au un asemenea
delapidare sau înşelăciune. regim sunt complici la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită de gestionar; 6 dacă
b. -~In raport de momentul in care se realizează activitatea de înlesnire complicitatea aceleaşi persoane au semnat acte false (facturi şi contracte) întocmite falş de către
poate fi anterioară sau concomitentă. 4 gestionar, ele vor răspunde şi pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual.
Complicitatea anterioară se plasează înainte de începerea executării faptei de către — Este complice acela care transmite folosul pretins de funcţionarul mituit sau de
autor; la rândul ei poate fi morală sau materială; unele activităţi nu pot constitui decât autorul infracţiunii de trafic de influenţă. 64
compMcitate anterioară: activitatea de consolidare a hotărârii infracţionale, în special {'l' 138
prin promisiuni'de tăinuire sau favorizare.
— Fapta de a primi bani şi alte bunuri de la studenţii candidaţi la examene, spre a — Actele de complicitate între coautorii unei infracţiuni continuate se absorb în
le preda unui cadru didactic autor al infracţiunii de luare de mită, constituie complicitate activitatea de coautorat, neavând nici o importanţă dacă infracţiunea continuată
la luare de mită, iar nu infracţiunea de dare de mită. săvârşită în coautorat este constituită atât din acte de autorat, cât şi din acte de com-
— Este complice la infracţiunea de falsificare de monedă acela care procură plicitate; dacă actele de complicitate privesc pe autori diferiţi, nu poate exista o
autorului diferite monede sau valori pentru a putea fi falsificate. complicitate continuată, deoarece actele de complicitate nu sunt autonome, ci legate de
—Simpla încredinţare a volanului unui autoturism unei persoane având o îmbibaţie activitatea autorului; în acest caz complicele va răspunde pentru atâtea infracţiuni câţi
alcoolică în sânge de peste unu la mie sau aflată în stare-de ebrietate, pentru a conduce autori'sunt, în concurs real de infracţiuni.
autovehiculul pentru drumuri publice este greu de apreciat că poate fi complicitate la — Nu există complicitate la infracţiune dacă inculpatul a ajutat la, săvârşirea unei
infracţiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, deoarece complicitatea contravenţii, . ori dacă autorul nu a săvârşit o faptă prevăzută deJegea-penală.
respectivă nu implică numai o activitate materială de încredinţare a autovehiculului, ci — Inculpatul, fiind prezenfînarmat, când ceilalţi inculpaţi aplicau victimei lovituri
trebuia ca inculpatul să aibă reprezentarea că încredinţează vehiculul unei persoane în cu sapa şi toporul, şi întărind prin aceasta hotărârea celor care loveau este complice la
stare de ebrietate şi că aceasta va circula, în această stare, pe drumuri publice; or, sunt infracţiune (complicitate morală); tot astfel, acela care, în timp ce se certa cu victima, a
cunoscute dificultăţile întâmpinate Chiar de organele judiciare în stabilirea stării de chemat pe inculpat, care era înarmat cu un par, cerându-i să o lovească, îndemn care a
ebrietate sau a existenţei îmbibaţiei alcoolice peste limita legală, situaţie care cu atât mai întărit hotărârea luată de inculpat de a ucide victima, comite complicitate morală la
mult nu ar putea fi sesizată de eventualul complice. infracţiunea săvârşită de autor.
->— Există complicitate indiferent de forma sub care#se înfăţişează înlesnirea — Tăinuirea repetată de bunuri şi, prin aceasta, promisiunea tacită de tăinuire,
săvârşită; nu este necesar ca actul de ajutorare să fie indispensabil autorului. Ştiind că bunurile provin din infracţiune, constituie complicitate morală, iar nu in-
— Dacă se poate stabili existenţa faptelor autorului şi încadrarea lor juridică, fracţiunea distinctă de tăinuire; în căzui promisiunii anticipate de tăinuire, infracţiunea
complicele ar putea fi judecat şi condamnat chiar daca autorul nu a fost trimis în săvârşită de complice este considerată consumată la data când a avut loc înţelegerea
judecată, ori nu a fost încă judecat, cauza fiind pendinte în alt dosar. Pentru ajutor, iar nu la data împlinirii promisiunii de către complice, ori când a fost
— Săvârşeşte o complicitate continuată la infracţiune acela care ajută, în repetate Glorificat ultimul bun sustras;78 cu privire la momentul consumării complicităţii, soluţia
rânduri pe acelaşi autor, să comită o infracţiune, dacă a avut reprezentarea de ansamblu
139 -
a activităţii pe care o desfăşoară autorul pe care-1 sprijină. *
este discutabilă, deoarece pentru toţi participanţii la o infracţiune momentul săvârşirii Secţiunea V. — Sancţionarea participanţilor
r
faptei este cel al săvârşirii acţiunii sau inacţiunii sau producerii rezultatului de către
1. Sancţionarea diferitelor categorii de participanţi
autor; în consecinţă, şi complicitatea morală (prin promisiuni de tăinuire) se va considera
săvârşită la data săvârşirii furtului, iar nu la „data înţelegerii de ajutor" (nota A.U.). Coautorii, în principiu, sunt sancţionaşi Cu pedepse situate între aceleaşi limite
—Este complice acela care promite inculpaţilor că îi va ajuta să transporte lucrurile legale, dar diferenţiat în funcţie de:
furate ori le va înlesni valorificarea lor prin găsirea unor cumpărători, sau, fiind — contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, de actele infracţionale efectiv
gestionarul unui magazin, promite inculpaţilor că va valorifica bunurile sustrase prin săvârşite (mai ales la infracţiunile continuate) şi de importanţa actelor săvârşite pentru
magazinul respectiv. producerea rezultatului;
— Acela, care după ce a promis că va păzi locul săvârşirii infracţiunii şi a stat un — circumstanţele reale şi personale aplicabile pentru fiecare coautor în parte.
timp de pază, după care a plecat fără ca autorul infracţiunii să cunoască pceastă Instigatorul, potrivit art. 27 C. pen. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
împrejurare, comite complicitate morală, deoarece i-a dat autorului furtului siguranţa că pentru autor; în practică, în raport cu conţinutul concret al faptei este posibil ca
nu va fi surprins în timpul sustragerii; nu s-ar putea susţine că, prin părăsirea locului de instigatorul (ca autor moral al infracţiunii) să fie sancţionat cu o pedeapsă chiar mai mare
pază, complicele s-a desistat, deoarece complicitatea morală era deja consumată, ori decât cea aplicată autorului (exemplu, când instigatorul este major, iar instiga tul este un
desistarea nu poate avea loc după consumarea infracţiunii (notă A.U.). minor responsabil).
— înţelegerea între participanţi poate fi spontană, aceasta deducându-se din modul Complicele, potrivit art. 27 C. pen., se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
cum aceştia s-âu comportat, precum şi din împrejurările săvârşirii faptei.82 pentru autor; de regulă însă, contribuţia complicelui fiind mai redusă decât cea »
— Răspunderea penală şi civilă a complicelui este angajată în limitele faptelor, autorului, pedeapsa complicelui va fi mai redusă decât cea a autorului.
proprii; el nu răspunde pentru întregul prejudiciu produs de autor în colaborare cu alţi De altfel, în art. 27 partea a Ii-a C. pen. se arată că „La stabilirea pedepsei se ţin 6
complici; complicele la delapidare nu va răspunde pentru plata penalizărilor de 0,5% seama de contribuţia fiecăruia (instigator sau complice—A.U.) la săvârşirea infracţiunii'
precum şi de dispoziţiile art.72".
pentru fiecare zi de întârziere pentru avans încasat pentru decontare (această obligaţie
revenind autorului delapidării), ci pentru plata sumelor nejuStificate şi plata dobânzilor la 140
valoarea prejudiciului.84
2. — Circumstanţele reale şi personale prevederi sunt foarte clare şi nu necesită comentarii.
Faptele prevăzute de legea penală se săvârşesc în contextul unor împrejurări, stări Circumstanţele personale se pot referi la poziţia psihică a făptuitorului în momentul
sau situaţii care privesc fie fapta, fie pe făptuitor, acestea atribuind faptei sau săvârşirii infracţiunii sau Ja situaţii sau stări care caracterizează persoana acestuia.
făptuitorului un grad de pericol social mai mare sau mai redus. în cadrul poziţiei psihice a făptuitorului se încadrează mobilul şi scopul faptei,
împrejurările care se referă la faptă sunt denumite circumstanţe reale, iar cele care renunţarea de bună voie la continuarea acţiunii sau inacţiunii, precum şi împiedicarea
se referă la persoana făptuitorului sunt denumite circumstanţe personale. producerii rezultatului.
împrejurările care reduc gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului sunt în cadrul situaţiilor sau stărilor care caracterizează persoana făptuitorului seînscriu
denumite circumstanţe atenuante, iar cele care sporesc gradul de pericol social al faptei raporturile făptuitorului cu victima (rudă, în duşmănie etc), antecedentele penale,
şi făptuitorului sunt denumite circumstanţe agravante. situaţia familială, reputaţia, vârsta, pregătirea şcolară şi profesională etc.
Circumstanţele reale sunt acele situaţii sau împrejurări în care se săvârşesc faptele Potrivit art. 2*8,alin. 1 C. pen. „Circumstanţele privitoare la persoana unui par-
ticipant nu se răsfrâng asupra celorlalţi".
prevăzute de legea penală şi care se referă la timpul, locul, modul sau mijloacele folosite Circumstanţele personale pot fi agravante sau atenuante; spre exemplu, starea de
la săvârşirea faptei; unele pot constitui circumstanţe agravante speciale, care califică recidivă, beţia premeditată ş.a. sunt circumstanţe personale agravante, în timp ce starea
(agravează) conţinutul de bază al unor infracţiuni (exemplu, furtul calificat prevăzut în de provocare, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră şi de regret şfa. sunt
art 209 C. pen. când este săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, în timpul circumstanţe personale atenuante.
nopţii, într-un loc public, prin efracţie sau escaladare, etc.) sau circumstanţe agravante 3. — împiedicarea săvârşirii faptei de către participant
generale prevăzute în art. 75 C. pen. (săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane Potrivit art. 30 C. pen. „Participantul nu se pedepseşte dacă în cursul executării, dar
împreună, săvârşirea faptei prin cruzimi sau prin mijloace care prezintă pericol public, înainte de descoperirea faptei, împiedică consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până 'n
pentru motive josnice, de către un major împreună cu un minor etc). momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i
Potrivit art. 28 alin. 2 C. pen. „Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra se aplică pedeapsa pentru acea faptă."
participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut"; aceste Din conţinutul textului enunţat rezultă că pentru existenţa acestei cauze denepedep-Slre
se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii:
— participantul care a împiedicat producerea rezultatului (consumarea in-
141 fracţiunii), fapta rămânând în fază de tentativă, nu se mai pedepseşte potrivit art. 22 alin.
1C. pen.; dacă actele infracţionale îndeplinite până în momentul împiedicării constituie o
a. — autorul să fi început executarea faptei, altfel nu este de conceput participaţia şi altă infracţiune, participantul va fi sancţionat pentru aceasta, ca autor, iar nu ca
nici răspunderea participanţilor, care să fie înlăturată; participant la infracţiunea iniţială (art. 30 şi art. 22 alin. 2 C. pen.);
b. — acţiunea de împiedicare,să fi avut ca rezultat împiedicarea efectivă a consumării — împiedicarea consumării faptei constituind o circumstanţă personală, ea nu se
faptei; nu este suficientă simpla abandonare a săvârşirii faptei, simpla retragere a răsfrânge asupra celorlalţi participanţi; în consecinţă, ceilalţi participanţi vor fi san-
sprijinului acordat, simpla anulare a contribuţiei prestate, desolidarizarea de ceilalţi cţionaţi pentru tentativa săvârşită;
participanţi, ori simpla ameninţare cu denunţarea, ci trebuie acţionat prin toate mijloacele — dacă legea nu sancţionează tentativa-; instigatorii vor fi traşi la răspundere potrivit
pentru împiedicarea efectivă şi reală a consumării infracţiunii; acţiunea de împiedicare se art. 29 C. pen. ■ '
poate realiza prin: distrugerea materialelor indispensabile săvârşirii faptei, salvarea
victimei şi acordarea asistenţei de natură a preveni urmările, denunţarea făcută în timp . Soluţii din practica judiciară:
util organului competent care să poată acţiona pentru salvarea obiectului pus în pericol — Reţinând existenţa a două complicităţi, instanţa nu poate aplica o singură
etc; dacă participantul, .cu tot efortul depus, nu a reuşit să împiedice producerea pedeapsă, ci trebuie să aplice câte o pedeapsă pentru fiecare complicitate la infracţiune,
rezultatului, el va fi sancţionat pentru fapta săvârşită, alături de ceilalţi participanţi, cu' făcând apoi aplicarea regimului sancţionator pentru concursul real de infracţiuni.
luarea în considerare* la stabilirea pedepsei, a efortului depus în vederea împiedicării — Se poate aplica complicelui o sancţiune mai mare decât autorului;86 în motivarea
producerii rezultatului. acestei soluţii s-a arătat că posibilitatea ca actele de complicitate^sT fie mai grav
c. — împiedicarea producerii rezultatului să aibă loc înainte de descoperirea faptei de sancţionate decât cele ale autorului nu poate fi exclusă, în raport cu elementele concrete de
către organele competente sau de către orice altă, persoană, deoarece, altfel, atitudinea individualizare a pedepsei (exemplu, complicele este recidivist, în timp ce autorul este fără
participantului nu mai este din propria sa voinţă, ci impusă din afară; după descoperirea antecedente penale — A.U.); o asemenea soluţie nu poate avea însă, decât ui» caracter
faptei, dacă participantul înlesneşte descoperirea şi arestarea celorlalţi participanţi, va excepţional, deoarece, obiectiv, complicele înlesnind doar activitatea autorului, contribuţia
răspunde pentru fapta sa, dar cu posibilitatea reţinerii circumstanţelor atenuante sa are un caracter secundar, subordonat, şi ca atare, de regulă, acesta va fi sancţionat mai
prevăzute în art. 74 lit. c C. pen. blând decât autorul care realizează nemijlocit fapta.
Consecinţele juridice ale întrunirii condiţiilor arătate: 142
— împăcarea părţilor constituie o circumstanţă personală; ea produce efecte numai în fără vinovăţie.
raport cu participanţii faţă de care persoana vătămată s-a împăcat; dimpotrivă, Această formă de participaţie este reglementată în art. 31 C. pen. care arată că:
retragerea plângerii prealabile faţă de unul sau faţă de o parte dintre participanţi nu „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din .
produce nici un efect, deoarece, existând o solidaritate pasivă între participanţi, culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu
retragerea plângerii va trebui să fie făcută în raport cu toţi participanţii pentru a produce pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.
efectul înlăturării răspunderii penale a acestora. 89 Determinarea, înlesnirea sau'ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei
—Folosirea violenţei în cazul infracţiunii de tâlhărie constituie o circumstanţă reală fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie,
care se răsfrânge asupra participanţilor numai dacă aceştia au cunoscut ori au prevăzut se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
această împrejurare; înarmându-se cu furci pentru a merge la furat cartofi, inculpaţii au Dispozţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător."
cunoscut că se va aplica violenţa, astfel că ei vor răspunde pentru tâlhărie chiar dacă
numai unîi dintre ei au lovit paznicul, iar ceilalţi au sustras cartofi. Tot astfel, dacă 1. Modalităţile participaţiei improprii
Din examinarea textului eirunţat rezultă că există două modalităţi ale participării
inculpatul a ştiut că furtul la care a consimţit să participe va implica şi punerea victimei în improprii, şi anume:
stare de inconştienţă cu ajutorul narcoticelor, el va fi complice la tâlhărie chiar dacă
a. — instigarea şi complicitatea la săvârşirea unei fapte din culpă, şi
autorul a folosit, până la urmă, nu narcoticele ci violenţa.
— Pentru aplicarea agravantei prevăzute în art. 329 alin. 2 C. pen.trebuie ca cel care b. — instigarea şi complicitatea la săvârşirea unei fapte fără vinovăţie,
îndeamnă ori înlesneşte infracţiunea de practicare a prostituţiei să fi cunoscut ori a. —Instigarea si complicitatea, cu intenţie, la o faptă săvârşită din culpă de către autor,
Cu
prevăzut că persoana respectivă nu a împlinit vârsta de 18 ani. prinsă în art. 31 alin. 1 C. pen., constă în determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice m°d,
cu intenţie, la săvârşirea din culpă, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzută" 116 legea
penală.
Secţiunea VI. — Participaţia improprie Instigatorul şi complicele prevăd rezultatul autorului, pe care îl urmăresc sau îl
Spre deosebire de participaţia proprie, care se caracterizează prin aceea că toţi ^eptă; cel ce execută nemijlocit fapta nu prevede rezultatul deşi trebuia şi putea să-1
participanţii acţionează cu intenţie, în cazulparticipaţiei improprii numai instigatorul şi Prevadă, în condiţiile date.
complicele acţionează întotdeauna cu intenţie, în timp ce autorul acţionează din culpă sau 143
Răspunderea participanţilor este diferită, în sensul că autorul va răspunde pentru şi aceasta figurează în act, ceea ce încărcătorul a făcut, neştiind că anvelopa respectivă este
fapta săvârşită, numai dacă legea prevede sancţionarea faptei respective din culpă, în furată, nefiind trecută în actul de livrare,94 sau dacă inculpatul a vândut unor persoane 700
timp ce instigatorii şi complicii vor răspunde pentru instigare sau complicitate, după caz, la buc. cărămizi depozitate pe un teren viran, afirmând că sunt proprietatea sa, deşi cărămizile
aceeaşi infracţiune dar săvârşită cu intenţie. aparţineau altei persoane,9 sau dacă inculpatul a dat altei persoane un bon deja folosit
b. — Instigarea şi complicitatea, cu intenţie, la o faptă săvârşită de autor fără vinovăţie, pentru cumpărarea unei cantităţi de lemne şi cu care primitorul a încercat să ridice o
înscrisă în art. 31 alin. 2 C. pen., constă în determinarea, înlesnirea sau ajutarea, cu cantitate de lemne, neştiind că bonul fusese folosit. în toate aceste cazuri există, pe de o
intenţie, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o parte o persoană care determină sau înlesneşte, cu intenţie,1 săvârşirea unei infracţiuni, iar
persoană care acţionează fără vinovăţie; este situaţia cînd acţiunea de determinare sau pe de altă parte, exista alte persoane care săvârşesc nemijlocit, fără vinovăţie, fapta
ajutare se exercită asupra unei persoane de până la vârsta de 14 ani sau între 14 şi 16 ani prevăzută de legea penală; primii vor răspunde pentru instigare sau complicitate, cu
dar care nu are discernământul în cazul dat, asupra unei persoane iresponsabile, asupra intenţie, la infracţiunea săvârşită, iar ceilalţi vor răspunde pentru faptă din culpă, ori nu vor
unei persoane aflate în eroare de fapt, şi în alte cazuri când este înlăturată vinovăţia. răspunde dacă nu au acţionat din culpă.97
In acest caz, în timp ce autorul faptei nu va răspunde deoarece faptei sale îi lipseşte — Dacă inculpatul dictează date inexacte comisiei de inventariere şi, pe baza
un element esenţial al infracţiunii (latura subiectivă), instigatorii şi complicii vor răs- acestora, s-a alcătuit un inventar riereal, el va răspunde pentru instigare la fals intelectual, iar
punde pentru instigare sau complicitate, după caz, la infracţiunea cu intenţie săvârşită. membrii comisiei nu vor răspunde pentru că legea nujşaricţionlîăza falsufdln culpă.
— Există participaţie improprie, şi în următoarele situaţii: inculpatul determină, prin
- Soluţii din practica judiciară: violenţă, un paznic să-şi părăsească postul la o barieră C.F.R., dacă prin aceasta este pusă în
— Determinarea unor persoane să participe la luarea unor lucruri, fără a şti că pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de tţansport pe calea ferată, inculpatul determină
acestea nu aparţin instigatorului şi că se săvârşeşte un furt,, constituie participaţie un minor sub 14 ani să săvârşească o infracţiune; 100 inculpatul, neputând deschide portiera
improprie la furt din partea celor instigaţi; tot astfel, dacă şoferul, după încărcarea mai autoturismului spre. a-1 sustrage, a chemat 'o altă persoană pe care, inducând-o în eroare,

I
a convins-o să deschidă portiera maşinii şi să conducă veni' culul;101inculpatul determină
mai multe persoane să cumpere lozuri falsificate, pe cai* cumpărătorii de bună credinţă,
le-au prezentat agenţiei pentru încasarea câştigurilor.
— Nu există participaţie improprie, ci participaţie proprie, în cazul în care persoafl*
multor anvelope în-maşină, a cerut unui încărcător să mai pună o anvelopă sub pretextul că îndemnată să declare neadevăruri consemnate într-un proces-verbal şi-a dat seama d6
caracterul nereal al celor consemnate.
Note de trimitere:
144
1. — TSsp, d.467/1978, în C.D.U978, p. 319, d. 71/1979, în CD. 1979, p. 324 şi d.
360/1979, în RRD nr. 10/1979, p. 66 ş.a.
2. — P.T.S., d. 13/1959, în L,B. nr.5/1959, p. 80 care îşi menţine valabilitatea şi în
condiţiile noului Cod penal
3. — TS col. pen., d. 877/1965, în CD. 1965, p. 318 şi d. 33/1960, în CD. 1960, p.
464
4. — TSsp, d. 4/1980, în RRD nr. 8/1980, p 63, d. 275/1979, în CD.4979, p. 379 şi d.
1881/1977, în RRD nr. 3/1978, p. 65 ş.a. '
5. — V. Papadopol, Consideraţii generale ale participaţiei penale, în RRD nr.
5/1970, p. 46; Dumitru Andrei, Probleme ale participaţiei în lumina reglementărilor din
noul Cod penal, în RRD nr. 12/1968, p. 126; M. Basarab, op. cit, p. 104
6.'— Măria Zolyneak, Drept penal partea generală, voi. II, Editura Fundaţiei
„Chemarea" Iaşi, 1992, p. 468; V. Dongoroz, E.T. 1, p. 194
(
7.—M. Zolyneak, op. cit, p. 473, care citează opiniile unor autori ca I. Tanoviceanu,
V. Dongoroz, C Bulai, R. Merle, A. Vitu, Decocq ş.a. ,
8. — M. Zolyneak, op. cit., p. 473, care citează opiniile unor autori ca C Bulai, C.
Mitraiche, C Filişanu, A. Dicu, I. Mocuţ, ş.a.
9.— M. Zolyneak, op. cit., p. 474
10. — TSsp, d. 656/1981, în R. 3, p. 286
10. — G. Antoniu, comentariul 1, în PJ.P. 1, p. 88-89; în sens contrar, T.S. s.p., d.
656/1981, în R. 3, p. 286 .
11. — G. Antoniu, comentariul 2, în P.J.P. 1, p. 89; T. j. Timiş, d. p. 79/1981, în RRD nr.
12/1982, p. 71 şi d. p. 353/1977, în RRD nr. 10/1978, p. 44 cu notă de R. Popescu-
Brediceni; în sens contrar, T. j. Mureş, d. p. 4/1973, în RRD nr. 5/1974, p. 57 cu note de I.
Mureşanu (1), V. Papadopol (11)
12. — G. Antoniu, comentariul 3, în PJ.P. 1, p. 89; în sens contrar, T. j. Timiş, d. p.
470/1983, în R. 3, p. 128
13. — T.j.Suceava, d. p. 645/1984, în RRD nr. 8/1985, p. 71; în sens contrar, T.S.s.p., d.
3082/1972, în RRD nr. 1/1973, p. 166
11. — G. Antoniu, comentariul 4, în PJ.P. 1, p. 89
12. — TSsp, d. 25/1979, în R. 2, p. 95
13. — TSsp, d. 851/1979, în RRD nr. 2/1980, p. 63
14. — TSsp, d. 1362/1983, în R. 3, p. 202, d. 360/1979, in RRD nr. 10/1979, p. 66, d.
467/1978, în RRD nr. 7/1978, p. 53, d. 32/1977, în RRD nr. 9/1977, p. 63, d. 21/1976, în
RRD "nr. 12/1976, p. 62, d. 2209/1979, în RRD nr. 5/1977, p. 70, d. 2062/1974, în CD.
1974, p. 309, d. 207/1971, în R. 1, p. 70,,d. 1969/1971, în R. 1, p. 70, d. 2894/1971, în RRD
nr. 3/1972, p: 165 şi d. 3795/1970, în RRD nr. 4/1971, p. 143
19.— G. Antoniu, comentariul 7, în PJ.P. 1, p. 90
20. — TSsp, d. 71/1979, în RRD nr.7/1979, p. 65, d. 1278/1976, în RRD nr. 11/1976,
p. 64 şi d. 340/1971, în RRD nr. 12/1971, p. 155
21. — TSsp d. 1689/1977, în R. 2, p. 52
22. — TSsp, d. 1940/1980, în R. 3, p. 140
145
v
23. — TS col. pen. d. 2123/1968, în RRD nr. 3/1969, p. 157 25. — G. Antoniu, comentariul 10, în PJ.P. 1, p. 91
24. — TSsp, d. 2819/1982, R. 3, p. 40 26. — Qctavian Loghin, Sancţionarea participaţiei în cazul pruncuciderii, în RRD
nr. 1/1973, p. 94;-G. Antoniu, comentariul 11, în PJ.P. 1, p. 91; îifsens contrar, P.T.S., 46. — T. j. Prahova, d. p. 237/1981, cu note de M. Mitroiu (1), V. Pătulea (11), în
d. î. nr. 2/1976, în RRD nr. 5/1976, p. 44 - RRD nr. 9/1981, p. 52
27. — TSsp, d. 2635/1971, în RRD nr. 9/1971, p. 163 « 47. — T. j. Bihor, d. p. 284/1982, în RRD nr. 12/1982, cu notă de G. Antoniu
28. — T. j. Iaşi, d. p. 1162/1972, în RRD nr. 1/1973, p. 167 48. — T. j. Cluj, d. p. 1230/1969, în RRD nr. 4/1969, p. 68, cu notă de Ludovic Biro
29. — T. j. Galaţi, d. p. 221/1969, în RRD nr. 8/1969, p. 189 49. — Vezi supra 35
30. —T.j. Galaţi, d.p. 226/1969, în RRDnr. 11/1969, p. 177 50. — C. Bulai, Drept penal, partea generală, voi. II, Infracţiunea, Univ. Bucureşti,
31. — TSsp, d. 423/1982, în RRD nr. 3/1983, p. 74 1981, p. 204
32. — TSsp, d. 2809/1972, în RRD nr. 2/1973, p. 166 51. —T.j. Hunedoara, d.p. 354/1974, în-RRDnr. 5/1975, p. 69
33. — Liviu Plavoşin, Despre aşa-zisa instigare aparentă şi încriminarea acesteia ca 52. — T. j. Bacău, d. p. 734/1973, în RRD nr. 2/1974, p. 165
infracţiune de-sine-stătătoare, în L.P. nr. 2/1959, p. 13; V. Papadopol, Examen teoretic . 53. — V. Papadopol, notă la d. p. 969/1969 a T. j. Braşov, în RRD nr. 10/1970, p.
al practicii Tribunalului Suprem în materia dreptului penal, partea generală, în RRD nr. 148; T.S.s.p., d. 1825/1978, în CD. 1978, p. 320
12/1972, p. 119 54. — TSsp, d. 2852/1974, în CD. 1974, p. 318, d. 1825/1974, în CD. 1974, p. 316, d.
p3) — TSsp, d. 250/1989, în RRD nr. 9-12/1989, p. 145 şi d. 2355/1984 în RRD nr. 213/1978, în CD. 1978, p. 325 şi d. 1023/1983, în RRD nr. 11/1984, p. 72
11/1985, p. 75 55. — TSsp, d. 293/1981, în RRD nr. 10/1981, p. 72
35. — G. Antoniu, notă la d. p. 284/1982 a T. j. Bihor, în RRD nr. 12/1982, p. 53; H. 56. — M. Zolyneak, op. cit. p. 423; care citează opiniile altor autori (I. Tanoviceanu,
Diaconescu, V. Papadopol, Despre incidenţa dispoziţiilor de amnistie şi graţie*re cu V. Dongoroz, V. Papadopol); T.S. s. p., d. 3635/1970, în CD:i970, p. 430
privire4a instigarea neurmată de executare, în RRD nr. 7/1986, p. 32 57. — T. j. Timiş, d. p. 135/1974, în RRD nr. 6/1974, p. 53
Sfp- TSsp, d. 2355/1984, în RRD nr. 11/1985, p. 75; T.S. col. pen. d. 1966/1968, în 58. — TSsp, d. 902/1984, în RRD nr. 8/1985, p. 72
RRDnr. 2/1969, p. 168; G. Antoniu, comentariul 1, în PJ.P. .1, p. 97 59. — TSsp, d. 3686/1971, în RRD nr. 7/1972, p. 157; V. Papadopol, CPCA-PG, p.
37. — TSsp, d. 7357/1970, în RRD nr. 10/1971, p. 176 184; M. Zolyneak, op. cit., p. 497; V. Dongoroz, în E.T. 1, p. 205
60. — idem
38. — G. Antoniu, comentariul 4, în PJ.P. 1, p. 98; în sens contrar, numai cu privire'
la tăinuire, T. j. Braşov, d. p. 673/1970, în RRD nr. 3/71, p. 148 61. — TSsp, d. 1205/1985 (n), citată în PJ.P. 1, p. 101
39. — G. Antoniu, comentariul 5, în PJ.P. 1, p. 98; în sens contrar, numai cu privire 62. — TSsp, d. 5023/1972, R. l,p. 20
la luare de mită, T. j. Mureş, d. p. 169/1968, în RRD nr. 1/1969, p. 147, cu notă de Ionel 63. — TSsp, d. 865/1974, în RRD nr. 9/1974, p. 68
64. — TSsp, d. 1435/1984, în RRD nr. 6/1984, p. 68 şi d. 4748/1972, în RRD nr.
Mureşan 8/1973, p. 161
40. — T. j. Satu-Mare, d. p. 493/1972, în RRD nr. 4/1973, p. 176 65. — TSsp, d. 1485/1985 (n), citată în PJ.P. 1, p. 101
41.— TSsp, d. 1877/1976, în RRD nr. 9/1977, p. 6.5, d. 2900/1971, în RRDnr. 66. — TSsp, d. 1159/19789, în CD. 1979, p. 444
11/1971, în 150 şi d. 3503/1970, în C.D. 1970, p. 416; Ţ, j. Sibiu, d. p. 173/1984 cu note de 67. — G. Antoniu, comentariul 9, în PJ.P. 1, p. 107; în sens contrar, T. j. Bihor, d. p.
B. Diamant, I. Mănăilă (1), C. Abuşanu (11), în RRD nr. 11/1985, p. 57; TM Bucureşti, 284/1982, în RRD nr. 12/1989, p. 53, cu notă de G. Antoniu
s. II p., d. 1051/981 (n); T. j. Covasna, d. p. 81/1971, în RRD nr. 12/1971, p. 152; în sens 68. — TSsp, d. 69/1974, în RRD nr. 6/1974, p. 75
contrar, T. j. Gorj, d. p. 83/1972, cu notă de Vasile Oproiu, Martinian Vâtcă, în RRD nr. 69. — TSsp, d. 717/1973, în RRD nr. 12/1973, p. 158; TM Bucureşti s. II. p., d.
3/1973, p. 152 1673/1981, în R. 2, p. 111 • ■
42. — TSsp, d. 1184/1974, în R. 1, p. 239 , 70. — TSsp, d. 1958/1979, în R. 2, p. 58
43. — G. Antoniu, comentariul 8, în PJ.P. l,>p. 99; în sens contrar/T.S.s.p., d. 71. — TSsp, d. 293/1981, în RRD nr. 10/1981, p. 72; TM Bucureşti, s. II. p., d.
126/1971, în RRD nr. 11/1972, p. 171 666/1985, în R. 3, p. 150
44. — TSsp, d. 213/1970, în CD. 1970, p. 406
72. — TM Bucureşti, s. II. p., d. 2583/1975, RRD nr. 11/1976, p. 63; G. Antoniu,
comentariul 11, în PJ.P. 1, p. 107
45. — TSsp, d. 1158/1981, în R.-3, p. 224, d. 278/1974, în RRD nr. 8/1974, p. 71, d. 73. — TSsp, d. 1023/1983, în RRD rir. 11/1984, p. 72, d. 213/1978, în CD. 1978, p.
2073/1972, în RRD nr. 1/1973, p. 168 şi d. 1492/1970, în C.D. 1970, p. 285; T. j. Dolj, d. 325, d. 2410/1976 în R. 2, p. 187, d. 1825/1974, în C.D. 1974, p. 316, d. 1789/1974, în CD. ■
p. 117/1982, în RRD nr. 4/1984, p. 55; cu notă de H. Diaconescu, Valeriu Stoica; T. j. 1974, p. 318 în R. 1, p. 216, d. 2852/1974, în CD. 1974, p. 358, d. 2136/1975, în RRD nr.
Galaţi, d. p. 266/1969, în RRD nr. 11/1969, p. 177 12/1973, p. 158, d. 417/1973, în R. 1, p. 216, d. 4125/1973, în R. 1, p. 82 şi 5353/1970 în R. 1,
146 p. 216; TM Bucureşti, ş. II. p., d. 666/1985, R. 3, p. 150
56. — TSsp, d. 3696/1970, în C.D. 1970, p. 288
75. — T. j. Hunedoara, d. p. 534/1974, în RRD nr. 5/1975, p. 69 77. _ TSsp, d. 1876/1976, în R. 2, p. 60
76. — TSsp, d. 903/1984, în RRD nr. 8/1985, p. 72 şi d. 2250/1973, în R. 1., p. 82 78. — TSsp, d. 244/1979, în RRD nr.9/1979, p. 69 şi d. 569/1970 în RRD nr. 11/1970, p,
147 170; T. j. Timiş, d. p. 1043/1983, în RRD nr. 4/1984, p. 71; în sens contrar, TM Bucureşti, s II d.
964/1969, cu notă de Mircea Micu, în RRD nf. 11/1969, p. 166
79. — TSsp, d. 85/1981, în RRD nr. 10/1981, p. 71; T. j. Dolj, D. p. 159/1977, în RRD
CAPITOLUL IV. — Unitatea de infracţiuni
nr. 11/1977, p. 62; T. j. Caraş-Severin, d. p. 37/1981, în RRD nr. 8/1983, p. 64
80. —TSsp, d. 992/1975, în R. 2, p. 98 , Secţiunea I. — Noţiunea de unitate de infracţiuni şi felurile acesteia
81. — TSsp, d. 4728/19,71, în RRD nr. 7/1972, p. 157
• 82. —TSsp, d. 2130/1972, în R.l,p. 83 « Unitatea de infracţiuni este acea activitate infracţională, formată dintr-o singuri,
83.— TSsp, d. 610/1974, în R. 1, p. 81 acţiune sau inacţiune, ori din mai multe acţiuni sau inacţiuni care decurg din natura fapte, .'
84. — TSsp, d. 2223/1983, în R. 3, p. 80 sau din voinţa legiuitorului, săvârşite de o persoană pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionali şi
85. — TSsp, d. 556/1979, în RRD nr.