Tema: Școala – instituție și organizație

 Delimitări conceptuale
 Schimbarea organizațională
 Structura și climatul organizațional
 Specificul școlii ca instituție și organizație

1
 Instituţiile sunt sisteme de norme care
reglementează raportul dintre oameni,
structuri relativ stabile de statusuri şi roluri
care au menirea de a conduce la
satisfacerea anumitor nevoi ale indivizilor
sau la îndeplinirea anumitor funcţii sociale.

2
 Individul care se conformează statutului şi
răspunde aşteptărilor rolului se numeşte individ
adaptat, iar cel care îşi satisface necesităţile şi
îşi valorifică disponibilităţile se numeşte individ
integrat.
Organizaţiile sunt structuri de interacţiuni dintre
oamenii integraţi într-un anumit grup, ale căror
activităţi sunt specializate, centrate pe realizarea
unor obiective comune.
3
 Schimbarea organizațională

M. Armstrong consideră că există două tipuri

principale de schimbare:

1. schimbarea strategică:
- se ocupă de problemele vaste, pe termen lung şi la
nivelul întregii organizaţii, făcând trecerea la o stare
viitoare care a fost definită în mod general din punctul
de vedere al viziunii şi ţelului strategic;
4
- se petrece în contextul mediului extern concurenţial,
economic şi social şi al resurselor interne, al
capacităţilor, culturii, structurii şi sistemelor sale.

2. schimbarea operaţională:
- este asociată noilor sisteme, proceduri, structuri sau
tehnologii care vor avea un efect imediat asupra
reglementărilor de muncă din interiorul unei părţi a
organizaţiei.
Schimbările organizaţionale se produc pentru a
permite organizaţiilor să-şi atinga scopurile mai
rapid, mai economic.
5
 Schimbarea este un proces evolutiv şi dinamic, care
realizează trecerea de la o stare de echilibru la alta.

Schimbarea poate avea loc la nivel de organizaţie şi individ

şi se produce atunci când apar noi valori instituante în
conceperea unui sistem de organizare. Prin urmare, este
vorba despre o schimbare a structurii, a valorilor, a
reprezentărilor, a normelor şi regulilor de funcţionare
interiorizate de către profesionişti, a identităţii profesionale
şi despre o înnoire a procesului de identificare.

6
 Structura și climatul organizațional
Termenul de structură se referă la relaţiile existente
între părţile unui întreg organizat.

Componentele structurii organizatorice sunt

următoarele:
 Postul - reprezintă cea mai simplă subdiviziune
organizatorică, “atomii” sau “cărămizile” care
compun structura organizaţiei; ansamblul
sarcinilor, competenţelor, responsabilităţilor ce
7
 revin în mod curent unei persoane, pentru realizarea
obiectivelor şi sarcinilor individuale;

 Funcţia - este totalitatea posturilor care prezintă

aceleaşi caracteristici (pot fi funcţii de conducere
sau funcţii de execuţie); element de generalizare a
posturilor;
 Compartimentul - cuprinde ansamblul
persoanelor ce efectuează sarcini omogene şi/sau
complementare şi care contribuie la realizarea
aceloraşi obiective, fiind subordonate nemijlocit
unui manager;
8
 Aria de control (ponderea ierarhică) - oferă
informaţii despre numărul de salariaţi conduşi de
un manager;

 Nivelul ierarhic - exprimă totalitatea

subdiviziunilor organizatorice situate la aceeaşi
distanţă faţă de vârful piramidei organizatorice
(într-o organizaţie există, de regulă, trei niveluri
manageriale: superior, de mijloc şi inferior; cu cât
complexitatea unei structuri organizatorice este mai
redusă, cu atât acesta este mai aplatizată);
9
 Relaţiile organizatorice - se referă la raporturile
dintre celelalte subdiviziuni organizatorice instituite
prin reglementări oficiale (se divid în mai multe
categorii: de autoritate, de cooperare/colaborare, de
control şi de reprezentare). manageriale: superior,
de mijloc şi inferior; cu cât complexitatea unei
structuri organizatorice este mai redusă, cu atât
acesta este mai aplatizată);

10
 Relaţiile organizatorice - se referă la raporturile
dintre celelalte subdiviziuni organizatorice instituite
prin reglementări oficiale (se divid în mai multe
categorii : de autoritate, de cooperare/colaborare, de
control şi de reprezentare).

11
 Climatul psihosocial este fenomenul
cheie în înţelegerea modalităţii prin care
mediul intern al unui colectiv
influenţează opiniile, atitudinile şi
comportamentele membrilor unei
organizaţii.

12
Climatul organizaţiei şcolare constituie trei categorii
de factori (apud Păun, 1999, pp. 117-119):

a) Structurali: sunt reglementaţi de legislaţia

şcolară, în care sunt definite şi delimitate
nivelurile de organizare, poziţiile,
responsabilităţile asociate acestora, ca şi
raporturile ierarhice; factorii structurali cu
impactul cel mai important asupra climatului sunt:

- mărimea şcolii (şcolile cu efective mici beneficiază

de un climat organizaţional cald, motivant; acest
13
aspect vine să confirme validitatea teoriilor
postmoderne care promovează organizaţiile mici şi
dinamice);

- compoziţia şcolii (cu cât gradul de omogenitate este

mai mare, cu atât climatul organizaţional va fi mai
motivant);

b) Instrumentali: se referă la condiţiile şi resursele

necesare îndeplinirii obiectivelor şcolii (condiţiile
materiale, mediul fizic, strategiile de acţiune,
14
 competenţa şi stilul managerial, modalităţile de
comunicare intra şi interorganizaţională etc.);

c) Socio-afectivi şi motivaţionali: vizează structura

relaţiilor nonformale, dar şi relaţiile dintre
directorul şcolii şi ceilalţi membri ai organizaţiei.

15
 Specificul școlii ca instituție și
organizație

Şcoala este organizaţie deoarece are trăsăturile unei

organizaţii, accentul punându-se pe funcţia de
socializare, de transmitere a valorilor promovate de
societate. Specificul ei constă în prezenţa
următoarelor aspecte:
- tipuri de finalităţi - scopuri şi obiective;
- procese de transformare a „intrărilor” în „ieşiri”;
16
- structură formală: clase şcolare, colectiv profesoral,
ierarhie de competenţă;
- interacţiuni în cadrul structurii formale;
- dezvoltarea unei funcţii primare (constă în livrarea
de servicii şi produse) şi a unei funcţii secundare
(constă în furnizarea unor modele atitudinale şi
comportamentale populaţiei);
- procesualitatea, transformarea: şcoala este un sistem
deschis.

17