Sunteți pe pagina 1din 3

Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski, dar în scurtă vreme a

devenit un motiv de dispută cu Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe al URSS, Gheorghi
Cicerin, care considera înființarea acestei regiuni administrative ca prematură. În plus, Cicerin
considera că astfel se dă o mână de ajutor „expansionismului șovinismului românesc”. În schimb,
Kotovski susținea că această nouă republică ar fi propagat comunismul în Basarabia învecinată,
existând șanse să aducă revoluția comunistă în România și chiar și în Balcani.
La început, pe 7 martie 1924, s-a luat decizia prudentă de creare a unei regiuni „autonome”
moldovenești în cadrul RSS Ucrainene, dar până în cele din urmă, punctul de vedere al lui Kotovski
a avut câștig de cauză și regiunea a fost ridicată la rangul de republică autonomă pe 12 octombrie.
Capitala oficială a fost proclamat „orașul vremelnic ocupat Chișinău”, capitala executivă fiind până
în 1929 orașul Balta și după această dată și până la desființare (1940), orașul Tiraspol.
Inițial, RASSM a fost constituită din raioanele Camenca și Veliko-Kosnițki din cadrul guberniei
Podolia; și raioanele Ananiev, Bârzula, Cruteni, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia, Stavrov
și Tiraspol din gubernia Odesa precum și dintr-o parte a raioanelor Valea-
Hoțului și Balta (satele Pasițel, Ghidirim, Baital). La începutul lunii decembrie 1924 a fost adăugat și
restul raionului Balta, cu orașul omonim și satele Grădinița și Iaschi.
Republica avea o suprafața de 8.300 km² și includea 11 raioane din stânga fluviului Nistru. Ulterior,
teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane.
Crearea RASSM urma o tendință generală din Uniunea Sovietică a acelor vremuri, de creare a
autonomiilor teritoriale și acordare a unor drepturi culturale pentru diferite naționalități. Prin crearea
RASSM conducerea sovietică a sperat să încurajeze iredentismul pro-sovietic în Basarabia și să-și
sporească influența în România, efectul contat nefiind însă atins.

Apariția teoriei etnicității moldovenești[modificare | modificare sursă]

Fosta RASS Moldovenească şi teritoriul Transnitriei de azi.

Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei „limbi
moldovenești” separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența nefastă a
culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni și români,
cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.
Teoria „limbii moldovenești” își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică pretinde că
moldovenii sunt o națiune diferită de cea a „românilor imperialiști opresori”. După al doilea război
mondial, această teorie va deveni parte a ideologiei oficiale deznaționalizatoare a Partidului
Comunist din RSS Moldovenească.
Pentru început au avut câștig de cauză adepții curentului moldovenist, în școli și presă folosindu-se
alfabetul chirilic. Lingvistul Leonid Madan a alcătuit o nouă limbă literară, pe baza graiurilor
moldovenești din Transnistria și Basarabia, împrumuturilor din rusă și unor neologisme născocite de
el însuși.
Exemplu de „limbă moldovenească” din anii '20 (transpusă în alfabet latin):[1].

„De-amu v-o două luni di zăli, dicînd «Plugaru Roșu» își lunjește discusîia dispri
orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba
moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirera sunitilor cari sînt în limba jii
moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învățămînt în RASS
Moldovenească, în broșura „Despre orfografia moldovenească” din 1929).

La începutul anilor '30 în întreaga Uniune Sovietică a existat o tendință de trecere a scrisului
diferitelor popoare la alfabetul latin, se plănuia ca însăși limba rusă să fie trecută la alfabet latin. Cu
acest prilej, în 1932 a trecut la alfabetul latin și „limba moldovenească”, renunțîndu-se la gramatica
lui Leonid Madan (ale cărui cărți au fost scoase din biblioteci și distruse) și folosindu-se limba
română literară.
În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați de
către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați din
funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din Uniunea Sovietică,
„limba moldovenească” a trecut înapoi la alfabetul chirilic, revenindu-se la teoria unei limbi și
etnicități moldovenești diferite de cea română, fără însă să se revină în totalitate la limba literară
creată de Leonid Madan.

RASS Moldovenească, în vecinătatea României interbelice.

Pentru românii din RASS Moldovenească, efectul pozitiv al creării acesteia a fost posibilitatea de a
beneficia de învățământ în limba maternă. S-a dezvoltat și o literatură sovietică moldovenească,
care, datorită cenzurii ideologice, schimbărilor frecvente în ceea ce se considera limbă literară și
exterminării unora dintre creatori, nu a putut dezvolta opere de valoare.
Harta economică a RASSM (1938).

Constituția RASS Moldovenești din 1925 prevedea ca limbi oficiale moldoveneasca, ucraineana și
rusa. Deși autoritățile sovietice au efectuat periodic campanii de „moldovenizare”, propunînd (dar
nepunînd în practică) sancțiuni pentru activiștii de partid care nu vorbeau moldovenește sau
stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS
Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea
RASSM.
În zonă s-a produs industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost aduși
muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și ucrainieni.
În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni.
Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel
desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului
1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în Kazahstan.
Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932–33, făcând zeci de mii de victime moarte de foame printre
români și ucrainieni. În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în ciuda
primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au fost
împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare
europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost „elemente chiaburești cucerite de
propaganda românească”.

Desființarea[modificare | modificare sursă]


În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a
fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS
Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Partea răsăriteană a RASSM,
inclusiv prima ei capitală, Balta, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii
români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice.