Sunteți pe pagina 1din 27

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Evolutia si tratamentul cazurilor de rujeola

1. DEFINIŢIE:

Rujeola este o boala acută infectioasă şi extrem de contagioasă, uneori severă,


provocata de virusul rujeolic, caracterizată clinic prin manifestari catarale respiratorii, un
enantem bucal particular, urmate de o erupţie caracteristică şi insoţită de variate complicaţii
bacteriene.
Rujeola este o boala extrem de raspândită (peste 90% dintr-o populaţie nevaccinată
face boala până la varsta adultă). În ţarile în curs de dezvoltare (nivel de viaţa scăzut şi igienă
deficitară ), rujeola se insoţeşte de o mortalitate ridicată ( 12% sau şi mai mult ); în celelalte
ţari, acest risc este mult mai redus ( mortalitate 0,02- 0,1%).
Complicaţiile pulmonare şi nervoase contribuie la gravitatea bolii prin mortalitate şi
sechele. Se apreciaza că peste 1.500.000 de copii mor anual pe glob din cauza rujeolei.
Considerând marea morbiditate a rujeolei, complicaţiile şi mortalitatea, rujeola se
numară, în cadrul bolilor infecţioase, printre problemele mari de sanatate publică. Prin
generalizarea vaccinării antirujeolice, se speră să se obţină eradicarea bolii, în ultimii ani.

Este o boala foarte contagioasa, produsa de un virus si caracterizata prin febra mare,
tuse, secretii nazale si oculare si o eruptie caracteristica. Sub varsta de 2 ani, boala este
urmata adesea de complicatii pulmonare grave.

Rujeola se transmite numai direct, de la un alt copil bolnav, care este contagios timp
de 4-5 zile inainte de aparitia eruptiei si pe toata durata eruptiei. Boala se transmite prin aer,
prin picaturile de saliva, secretiile nazo-faringiene, pe care copilul le proiecteaza in jurul sau
in timpul vorbirii, tusei, stranutului. Copiii intre 1 si 10 ani sunt deosebit de receptivi. In
colectivitatile de copii (crese, gradinite, scoli) boala cuprinde aproape pe toti copiii care nu au
suferit in trecut de rujeola sau nu au fost vaccinati. Dupa varsta de 3 luni cand dispar

Pagina 0 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

anticorpii transmisi de mama (daca ea a avut boala) copiii pot face pojar la orice varsta. Este
de dorit ca un copil sa nu faca pojarul sub varsta de 3 ani, caci pana la aceasta varsta
complicatiile sunt frecvente si grave.
Incubatia

este fixa, de 10-12 zile. La bolnavii care au primit gamma globulina, incubatia se
poate prelungi pana la 28 de zile.
Incubatia

Este fixa, de 10-12 zile. La bolnavii care au primit gamma globulina, incubatia se
poate prelungi pana la 28 de zile.
Invazia

Dureaza 3-4 zile, pana cand apare eruptia. Febra creste treptat, ajungand la 39-40°C
Apare catarul oculo-nazal: copilul stranuta, tuseste; din nas se scurge o secretie apoasa,
abundenta; conjunctivele se inrosesc; pleoapele sunt usor umflate, pe jumatate inchise; ochii
lacrimeaza; lumina il supara. Vocea poate deveni ragusita.

Copilul pare "racit" si boala poate fi luata drept gripa, guturai sau rino-faringita. In
faza de invazie, pe mucoasa obrajilor, in dreptul maselelor, apar cateva pete rosii centrate de
mici ridicaturi albe (aspect de boabe de gris), presarate pe mucoasa. Fundul gatului este rosu-
aprins, iar pe valul palatului se constata mici puncte hemoragice.

Starea generala se inrautateste; copilul este somnolent, refuza sa manance. Copiii mai
mari se plang de dureri de cap si de dureri musculare.
Eruptia

Apare pe piele dupa 3-4 zile de la inceputul bolii, intai dupa urechi, pe fata si pe gat.
A doua zi petele apar si pe trunchi, iar in urmatoarele 2-3 zile se extind dinspre radacina
membrelor pana ajung la degete. Cand eruptia a ajuns la maini si picioare, incepe sa paleasca
pe fata si gat, iar febra scade. In tot timpul eruptiei, febra se mentine mare: 39-40 grade.

Eruptia de rujeola este formata din pete rosii de diferite marimi, cu forma neregulata,
pe alocuri confluente; intre pete raman totdeauna zone de piele sanatoasa. Petele dispar la

Pagina 1 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

apasare iar la pipait se simt usor reliefate si catifelate. Dupa 3-4 zile de la aparitia eruptiei,
febra incepe sa scada, eruptia paleste si dispare in ordinea in care a aparut.

Perioada de convalescenta incepe de 6-8 zile de la inceputul bolii. In locul eruptiei,


raman niste pete cafenii, apoi apare o descuamatie fina, mai accentuata pe fata, care dureaza
aproximativ o saptamana. Tusea si secretia nazala dispar treptat, dupa mai multe zile. Starea
generala se amelioreaza, copilul devine mai vioi si cere de mancare. In 9-10 zile boala se
vindeca. Complicatiile sunt frecvente mai ales la copiii pana la 2 ani. La un copil cu rujeola
se ia in consideratie o complicatie daca: febra persista sau apare din nou dupa ce temperatura
revenise la normal timp de 2-3 zile; daca, dupa ce a palit eruptia, copilul continua sa "zaca" si
refuza mancarea; daca tusea devine mai frecventa si mai suparatoare, iar copilul geme,
respira greu; daca se plange de dureri de urechi sau de cap.
Pneumonia

Este complicatia cea mai frecventa la copilul sub 2 ani. Febra persista, tusea se
accentueaza; respiratia devine mai frecventa, greoaie si se insoteste de geamat.

Crupul rujeolic(laringita obstruanta) poate duce la asfixia copilului prin micsorarea


sau astuparea laringelui. Complicatiile mai putin frecvente: stomatite, otite, pneumonii
interstitiale, encefalita (rara, dar foarte grava), varsaturile, diareea.

Rujeola este o boala care slabeste mult capacitatea de aparare a organismului si


deschide, in acest fel, drumul tuberculozei.
Tratament

Rujeola se ingrijeste la domiciliu sub supravegherea medicului. Internarea este


necesara daca rujeola a aparut la un copil care suferea deja de o alta boala (otita, mastoidita,
diaree grava, pneumonie acuta); daca nu exista conditii pentru ingrijirea in familie; daca au
aparut complicatii.
Tratament igieno-dietetic
In timpul cat este febril si copilul refuza sa manance nu va fi fortat, i se vor da cu
rabdare si in cantitati mici lichide din abundenta. Imediat ce revine apetitul, i se poate da un
regim normal, in functie de varsta si de preferintele sale. In tot timpul perioadei febrile si a
complicatiilor, copilul va sta la pat si se va evita contactul persoanele care sufera de alte boli

Pagina 2 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

(gripa, guturai, amigdalite, infectii ale pielii). Camera copilului nu va fi supraincalzita, va fi


bine aerisita si se va intretine o atmosfera umeda. Cand copilul prezinta catar oculonazal,
lumina excesiva il supara, asa ca se va atenua lumina prin folosirea de becuri slabe, seara, si
tragerea perdelelor la ferestre, ziua. De indata ce a scazut febra, se face din nou baie generala.
Tratament medicamentos Se vor da medicamente pentru combaterea febrei:
Paracetamol (sub forma de supozitoare, sirop sau tablete in functie de varsta copilului) sau
supozitoare de Algocalmin de 0,300 g (pentru copii); calmante ale tusei (siropuri
expectorante); linistitoare ale sistemului nervos.

In caz de complicatii (bronhopneumonie, otita), se vor administra antibiotice la


indicatia medicului. Daca survine crupul rujeolic, se aplica saculet cu sare sau malai incalzite
(schimbate des) si se duce copilul de urgenta la spital.
Profilaxia

Rujeola este foarte contagioasa inca din stadiul de inceput, cu 3-4 zile inainte de
aparitia eruptiei, cand copilul are fenomene catarale. Contaminarea unui copil sanatos de la
unul bolnav cu care sta in acelasi apartament este aproape sigura. Boala nu se transmite
printr-o a treia persoana. Dupa scaderea febrei si disparitia eruptiei, boala nu se mai
transmite. Nu sunt necesare masuri speciale de dezinfectie.Vaccinarea antirujeolica este
obligatorie si se practica la varsta de 9-14 luni in companii organizate de dispensarul
teritorial. In ultimul timp se practica rapelul. Vaccinul antirujeolic poate fi administrat si in
asociere cu cele antirubeolic si anti oreion (RRO = rujeola, rubeola, oreion) sau MRM
(Masern, Roteln, Mumps, dupa denumirea germana).

RUJEOLA (Pojar; morbilli; rujeola de 9 zile)

Infecţie virală acută, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, rinoree,
conjunctivită, enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucală sau labială şi un rash cutanat
maculopapular generalizat.

Etiologie şi patogenie

Pagina 3 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Rujeola este produsă de un paramixovirus. Rujeola (ca şi varicela) este extrem de


contagioasă şi se răspîndeşte în principal prin mici picături eliberate din nasul, gîtul şi gura
unei persoane aflate în stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de
picături transmişi aerian. Răspîndirea indirectă prin persoane neinfectate sau prin obiecte este
rară. Perioada de contagiune a bolii începe cu 2-4 zile înaintea apariţiei rash-ului şi durează
pînă la 2-5 zile după debut. Virusul dispare din secreţiile nazale sau faringiene în momentul
în care rash-ul începe să se reducă. Persoanele care prezintă descuamare uşoară după rash nu
mai sînt contagioase. Sindromul rujeolei atipice apare de obicei la persoane vaccinate anterior
cu vaccinurile vechi cu virus rujeolic omorît, care nu mai sînt disponibile. Se pare că
vaccinările cu virus rujeolic inactivat nu previn infecţia cu virus sălbatic şi pot sensibiliza
pacienţii astfel încît expresia afecţiunii este semnificativ alterată. Cu toate acestea, sindromul
rujeolei atipice poate să urmeze şi vaccinării cu virus rujeolic viu, atenuat, probabil rezultînd
dintr-o inactivare insuficientă datorată depozitării inadecvate.

Epidemiologie

Anterior răspîndirii pe scară largă a vaccinării, epidemiile de rujeolă se produceau la


fiecare 2-3 ani, cu endemii minore în intervalul dintre ele. În ultimii ani în SUA endemiile au
apărut mai des la adolescenţii vaccinaţi anterior şi la adulţii tineri şi uneori la preşcolarii
neimunizaţi. Un sugar a cărui mamă a avut rujeolă dobîndeşte transplacentar imunitate pasivă
care durează aproape tot primul an de viaţă, apoi susceptibilitatea este mare. Un episod de
rujeolă conferă imunitate pe viaţă.

Simptome şi semne

Rujeola tipică începe după o perioadă de incubaţie de 7-14 zile cu febră prodromală,
rinoree, tuse chinuitoare şi conjunctivită. Petele (semnul) Koplik patognomonice apar după 2
pînă la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucală în dreptul molarilor superiori 1 şi 2. Aceste pete
seamănă cu granulele fine de nisip alb înconjurate de areola inflamatorie. Dacă sînt
numeroase, întregul cîmp de fond poate să fie un eritem pestriţ. Apar faringita şi inflamaţia
mucoasei laringiene şi traheobronşice. Secreţiile nazale, mucoasa faringiană şi, adesea,
sedimentul urinar conţin celulele gigante multinucleate caracteristice. Rash-ul caracteristic
apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariţia semnului
Koplik. Erupţia debutează în faţa sau în spatele urechilor şi laterocervical sub forma unor

Pagina 4 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

macule neregulate care devin rapid maculopapulare şi se extind rapid (în 24 pînă la 48 ore) pe
trunchi şi pe extremităţi în timp ce încep să pălească de pe faţă. Dacă rash-ul este deosebit de
sever, apar peteşiile sau echimozele. În perioada de vîrf a bolii, temperatura poate depăşi
40°C (104°F), cu edem periorbital, conjunctivită, fotofobie, tuse chinuitoare, rash extensiv şi
prurit blînd; în general, pacientul are un aspect bolnav. Leucopenia cu limfocitoza relativă
este frecventă. Simptomele şi semnele generale evoluează în paralel cu severitatea erupţiei şi
variază de la o epidemie la alta. După 3 pînă la 5 zile, febra scade, starea pacientului se
ameliorează şi rash-ul începe să pălească rapid, lăsînd în urmă o decolorare bronz-maronie,
urmată de descuamare. Sindromul rujeolei atipice poate debuta brusc, cu febră ridicată,
toxicitate, cefalee, durere abdominală şi tuse. Rash-ul poate să apară după 1-2 zile, debutînd
adesea pe extremităţi şi poate să fie maculopapular, vezicular, urticarian sau purpuric. Poate
să apară edemul palmo-plantar. Pneumonia şi adenopatia hilară sînt frecvente, iar opacităţile
nodulare din plămîni pot persista ≥ 12 săptămîni. Anomalii moderate pînă la severe ale
raportului ventilaţie/perfuzie pulmonară pot produce hipoxemie semnificativă.

Complicaţii

Suprainfecţiile bacteriene se produc frecvent (consecutiv implicării tipice a tractului


respirator în timpul rujeolei), ducînd la pneumonie, otită medie şi alte infecţii supurative.
Rujeola produce o suprimare tranzitorie a hipersensibilităţii întîrziate, conducînd la o
inversare tranzitorie a testelor cutanate la tuberculină şi histoplasmină, anterior pozitive, şi
agravînd uneori o TBC activă sau reactivînd o TBC latentă. O exacerbare a febrei,
modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale,
durerea şi prostraţia sugerează o complicaţie infecţioasă bacteriană. Pacienţii imunodeprimaţi
pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoţită de rash. Purpura
trombocitopenică acută, uneori cu manifestări hemoragice severe, poate complica faza acută
a rujeolei. Encefalita apare în proporţie de un caz la 1000 pînă la 2000 de cazuri de rujeolă,
de obicei la 2 zile pînă la 3 săptămîni după debutul rash-lui, adesea debutînd cu febră ridicată,
convulsii şi comă. În majoritatea cazurilor, numărul de limfocite din LCR se situează între
50-500/µl, iar nivelul proteinelor este uşor crescut. LCR normal în momentul simptomelor
iniţiale nu exclude encefalita. Evoluţia poate să fie scurtă, cu recuperare în aproximativ 1
săptămînă, sau se poate prelungi, ducînd la afectare gravă a SNC sau la deces. Panencefalita
sclerozantă subacută (PESS) se asociază adesea cu virusul rujeolei şi este discutat mai jos.

Pagina 5 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Diagnostic

Rujeola tipică poate fi suspicionată la un pacient cu antecedente de expunere la


rujeolă, cu coriză, fotofobie şi semne de bronşită, iar înainte de apariţia rash-ului diagnosticul
poate fi pus numai prin identificarea semnului Koplik. În majoritatea cazurilor, diagnosticul
este stabilit prin prezenţa acestor pete, urmate de febră ridicată, alterarea stării generale şi
rash cu progresia sa caracteristică craniocaudală. Cu toate că este rareori necesar, virusul
poate fi depistat precoce prin coloraţia imunofluorescentă rapidă a celulelor epiteliale urinare
şi faringiene sau poate creşte pe culturi tisulare; virusul este mai uşor de depistat, cu toate
acestea, prin evidenţierea unei creşteri a nivelului de anticorpi între serurile de fază acută şi
cea de convalescenţă. Diagnosticul diferenţial al rujeolei tipice include rubeola, scarlatina,
rash-urile medicamentoase, boala serului, roseola infantum, mononucleoza infecţioasă,
infecţiile cu adenovirusuri, cu echo- şi coxsackievirusuri (vezi Tabelul 265-8). Trăsăturile
distinctive ale rubeolei includ evoluţia sa uşoară cu simptome generale minime sau absente,
ganglioni măriţi (şi de obicei sensibili) în regiunea postauriculară şi suboccipitală, subfebră,
formulă leucocitară normală, absenţa uzuală a unui prodrom recognoscibil şi durată redusă.
Scarlatina poate fi în primul rînd sugerată de faringită şi de febră, dar leucocitoza existentă în
scarlatină este absentă în rujeolă, iar morfologia rash-ului este distinctă. Erupţiile
medicamentoase (de exemplu, după fenobarbital sau sulfamide) se aseamănă cu rash-ul
rujeolic, dar, din nou, lipseşte prodromul tipic, tusea şi progresiunea cranio-caudală a rash-
ului, iar palmele şi plantele sînt cel mai frecvent implicate. În această situaţie, anamneza este
importantă. Roseola infantum poate produce un rash cutanat similar aceluia din rujeolă, dar
se constată rareori la copiii > 3 ani. În general poate fi diferenţiată prin temperatura iniţială
crescută, absenţa semnului Koplik şi a stării generale alterate, iar rash-ul apare simultan cu
defervescenţa. Diagnosticul diferenţial al sindromului rujeolei atipice este similar cu cel al
rujeolei tipice; cu toate acestea pleiomorfismul rash-ului şi semnele generale severe care se
constată uneori pot sugera febra pătată a Munţilor Stîncoşi, leptospiroza, varicela hemoragică
sau infecţie meningococică; alte diagnostice diferenţiale includ anumite pneumonii bacteriene
sau virale, colagenoze, cum ar fi AR juvenilă, şi sindromul Kawasaki (sindrom ganglionar
cutaneomucos). Antecedentele de expunere la rujeolă şi administrarea anterioară a vaccinului
cu virus inactivat sugerează diagnosticul, dar confirmarea diagnosticului poate să facă
necesară izolarea virusului, studii serologice sau ambele.

Prognostic şi profilaxie

Pagina 6 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

La copiii sănătoşi, cu o nutriţie adecvată, rujeola are o mortalitate scăzută dacă nu


apar complicaţiile. Vaccinul cu virus viu atenuat poate oferi o imunitate de lungă durată.
Vaccinul produce o infecţie blîndă sau inaparentă, lipsită de contagiozitate şi un răspuns al
anticorpilor similar celui din rujeola naturală. Febra > 38°C apare după 5 pînă la 12 zile de la
inoculare la mai puţin de 5% dintre vaccinaţi şi este adesea urmată de rash. Reacţiile SNC
sînt foarte rare. Pentru vaccinarea de rutină, vezi Vaccinările în copilărie în Cap. 256.
Contacţii susceptibili expuşi pot fi protejaţi prin administrarea vaccinului viu la cel puţin
două zile de la expunere. Alternativ, (de exemplu la gravide şi la copii < 1 an), se
administrează imediat imunoglobulina rujeolică (MIG) sau imunoglobulină serică 0,25 ml/kg
i.m. Aceasta este urmată de vaccinare la 5-6 luni dacă este recomandat din punct de vedere
medical (de exemplu, pacienta nu mai este însărcinată, copilul are acum > 1 an).
Administrarea simultană a MIG sau a imunoglobulinei serice cu vaccinul este contraindicată.
Unui pacient susceptibil expus, aflat într-o situaţie care contraindică utilizarea oricărui vaccin
antirujeolic cu virus viu (vezi mai jos), trebuie să i se administreze MIG sau imunoglobulina
serică 0,5 ml/kg i.m. (maxim 15 ml). Trebuie luată în considerare administrarea i.v. a
globulinei dacă un astfel de pacient imunodeprimat prezintă şi o tulburare de coagulare
(trombocitopenie). Contraindicaţii fată de utilizarea oricărui vaccin antirujeolic cu virus viu
includ malignităţile generalizate (de exemplu, leucemia şi limfoamele), boli cu
imunodeficienţe şi terapia corticosteroidiană, iradierea, agenţii alchilanţi sau antimetaboliţii.
Motivele de a amîna vaccinarea includ sarcina, orice boală febrilă acută, TBC activă netratată
sau administrarea anticorpilor (cum ar fi sîngele integral, plasma sau orice imunoglobulină)
într-un interval anterior de 8 săptămîni. La copiii şi sugarii infectaţi cu HIV, vaccinul
antirujeolic viu este recomandat acelora care au sau nu simptome, dar care nu au o
imunodeficienţă severă. La aceşti copii, riscul unei infecţii rujeoloase severe sau letale
depăşeşte riscul teoretic al rujeolei asociate vaccinului. Vaccinul nu trebuie administrat
copiilor infectaţi HIV cu imunodeprimare severă, care au un număr de CD4 scăzut în mod
proporţional sau absolut, pentru că au existat cazuri de rujeolă produse de o tulpină vaccinală
la copiii cu afecţiune HIV avansată.

Tratament

Tratamentul este simptomatic. Infecţiile bacteriene secundare necesită antimicrobiene


adecvate. Vitamina A reduce morbiditatea şi mortalitatea la copiii malnutriţi cu rujeolă

Pagina 7 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

severă. La copiii > 1 an trebuie administrată vitamina A 200 000 UI p.o. timp de două zile
(doza totală 400 000 UI) dacă există semne oftalmologice de deficienţă de vitamina A, cu
repetare după 4 săptămîni. Copiii fără semne oftalmologice de deficienţă de vitamina A
primesc o doză unică de 200 000 UI. Copiii între 6 luni şi 1 an trebuie să primească o doză de
100 000 UI. Imunoglobulinele serice sînt ineficiente în encefalită; tratamentul simptomatic
reprezintă singurul tratament disponibil.Ă
Este o infectie a fluidului cerebrospinal care se aflã intre oasele craniului si creier.
Meningita este de obicei cauzatã de o infectie bacterialã sau viralã. Determinarea originii
virale sau bacteriale a infectiei este importantã deoarece acest element determinã severitatea
si tratamentul bolii. Meningita viralã este in general mai putin severã si se vindecã fãrã un
tratament specific. Pe de altã parte, meningita bacterialã poate avea forme severe si poate
duce la lezarea creierului, pierderea auzului si dificultãti in procesul de invãtare. In cazul
meningitei bacteriale este de asemenea importantã si identificarea tipului de bacterie care a
cauzat-o deoarece unele antibiotice pot preveni rãspândirea anumitor tipuri de infectii care
duc la meningitã. Inainte de 1990 Haemophilus influenzae tip b (Hib) era principala cauzã
pentru meningita bacterialã. In prezent programul de imunizare anti Hib pentru copii a dus la
reducerea cazurilor de meningitã generate de Haemophilus influenzae. In prezent, principalii
generatori de meningita bacterialã sunt Streptococcus pneumoniae si Neisseria
meningitidis.Care sunt semnele si simptomele meningitei?Febra mare, durerile de cap si gâtul
intepenit sunt principalele simptome ale meningitei peste vârsta de 2 ani. Aceste simptome
apar in câteva ore sau in 24 pânã la 48 de ore. Alte simptome includ greata, vãrsãturile si
fotofobia (discomfort la expunerea la lumini puternice), stare confuzã si somnolentã. La nou-
nãscuti si copiii mici, simptomele clasice de febrã, dureri de cap pot lipsi sau pot fi greu de
detectat, copilul putând avea o aparentã de incetinealã, inactivitate, iritabilitate sau pot fi
prezente vãrsãturile si lipsa poftei de mâncare. Pe masurã ce boala progreseazã, pacientii de
toate vârstele pot suferi atacuri cerebrale.Cum se diagnosticheazã meningita?Diagnosticarea
si tratamentul timpuriu sunt factori extrem de importanti in vindecarea bolii. Dacã apar
simptomele descrise anterior, pacientul trebuie sã contacteze imediat medicul. Diagnosticul
se obtine prin culturi de bacterii obtinute prin punctie din lichidul cerebrospinal. Punctia este
un procedeu prin care se extrage cu o seringã specialã lichid cerebrospinal dintr-o zonã
inferioarã a coloanei vertebrale unde canalul spinal este usor accesibil. Identificarea tipului de
bacterie responsabil de infectie este importantã pentru selectia antibioticelor
corespunzãtoare.Se poate trata meningita?Meningita bacterialã poate fi tratatã cu o serie de
antibiotice care si-au dovedit eficacitatea. Este foarte important ca tratamentul sã inceapã din

Pagina 8 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

timp. Tratamentul cu antibiotice corespunzãtor reduce sub 15% riscul decesului in urma
imbolnãvirii de meningita, desi riscul rãmâne ridicat pentru persoanele in vârstã.Este
meningita contagioasã?Intr-adevãr, unele forme de meningitã bacterialã sunt contagioase.
Bacteriile se rãspândesc prin secretii ale tractului respirator, prin tuse si sãrut. Din fericire,
nici una dintre bacteriile care cauzeazã meningita nu sunt la fel de contagioase ca rãceala
comunã sau gripa si nu se rãspândesc prin contact normal sau prin simpla inhalare a aerului
expirat de o persoanã bolnavã de meningitã bacterialã.
Totusi, existã imprejurãri in care bacteria care cauzeazã meningita se poate rãspândi la
alte persoane care au avut un contact apropiat sau prelungit cu un pacient cu meningitã
cauzatã de Neisseria meningitidis (supranumitã si meningita meningococicã) sau Hib.
Persoanele din aceeasi locuintã, cresã sau grãdinitã sau orice persoanã care are contact direct
cu secretiile orale ale unui pacient (prieten sau prietenã) sunt considerati cu risc sporit de
dobândire a infectiei. Persoanelor care stau in contact cu pacienti suferinzi de meningita
cauzatã de Neisseria meningitidis li se recomandã antibiotice pentru a evita contactarea bolii.
Exista vaccinuri impotriva meningitei?Da, existã vaccinuri impotriva Hib si a unor tulpini de
Neisseria meningitidis si a multor tipuri de Streptococcus pneumoniae. Vaccinurile impotriva
Hib sunt sigure si foarte eficiente. Mai existã un vaccin care protejeazã impotriva a patru
tulpini de Neisseria meningitidis, dar nu este folosit frecvent si nu este eficient in cazul
copiilor sub 18 luni. Vaccinul impotriva Neisseria meningitidis se foloseste pentru controlul
unor epidemii de meningitã meningococicã pe teritoriul Statelor Unite. In alte tãri, cum ar fi
România s-au intâlnit epidemii sezoniere de meningitã. Pentru cei care cãlãtoresc in tãri cu
risc sporit de contractare a meningitei se recomandã vaccinarea cu cel putin o sãptãmânã
inainte de plecare. Un vaccin care previne meningita transmisã de Streptococcus pneumoniae
(supranumitã si meningita pneumococicã) previne si alte tipuri de infectii cauzate de
Streptococcus pneumoniae. Vaccinul pneumococic nu este eficient la copiii sub 2 ani, dar este
recomandat persoanelor peste 65 de ani si celor mai tinere, dar care au anumite afectiuni
cronice.

2. ETIOLOGIE

Virusul rujeolic este agentul causal. El este prezent la omul bolnav în sânge, în
secreţiile nazofaringiene şi respiratorii, în elementele eruptive cutanate. Virusul nu se
intalneşte la persone sănătoase, deoareĂce nu există purtatori de virus rujeolic.

Pagina 9 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Izolarea virusului rujeolic s-a făcut pe culturi de ţesuturi ( rinichi uman, sau de
maimuţă ), utilizând sânge, sau spălăturile faringiene de la bolnavii de rujeolă.
Morfologie- virusul rujeolic este o particulă sferică de 120- 128μm în diametru, cu
mici proiecţii aciculare de suprafaţă. Structural, conţine o nucleocapsidă, cu A.R.N şi un
înveliş exterior constituit din lipide, glicoproteine şi polipeptide. Infectivitatea este legată de
acest înveliş ca şi de proprietăţile de hemaglutinare şi hemoliză. Antigenul pentru reacţia de
fixare a complementului este prezent in nucleocapsidă, iar anumite specificitaţi sunt date de
inveliş. Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rujeolic nu posedă neuraminidază.
Există un singur tip antigenic.
Rezistenţa în mediu extern şi la factorii fizici- virusul rujeolic este puţin rezistent în
mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva saptămâni la frigider şi mai
multe luni în stare ingheţată la –150 sau- 790 C. La 370C îşi pierde jumatate din infecţiozitate
în 2 ore. La temperatura camerei şi la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70%
din infecţiozitate, în conditii de umiditate crescută. Este distrus repede de ultraviolete.
Acţiunea formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea
completă a infecţiozitaţii). Virusul rujeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.

3. PATOGENIE

Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană şi conjunctivală.


Unii autori au susţinut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală
( copii receptivi la rujeolă, puşi în contact cu bolnavii de rujeolă, nu au facut boala, dacă li s-
au aplicat ochelari, care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de
convalescent în sacul conjunctival ).
După patrunderea prin mucoasă virusul ajunge în ţesuturile linfoide, unde se
multiplică ( perioada de incubaţie ). Virusul a putut fi izolat din sânge, în această perioadă, la
maimuţe. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului, acesta invadează sângele şi
organele, provocând primele manifestari ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această
perioada din sânge, din secreţii nazofaringiene şi din urină. În sânge, virusul rujeolic este
localizat îndeosebi în leucocite, în care se şi multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia şi
modificările cromozonice fregvente din rujeolă ).

Pagina 10 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

În rujeolă, se produc şi alte modificari imunologice şi metabolice. Astfel, în formele


severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie inportantă ( mai ales a imunitaţii celulare ),
demonstrează printr-o scădere a numărului de linfocite T, şi scăderea rezistenţei la infecţii
bacteriene.
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se insoţeşte de o eliminare mai prelungită
a virusului rujeolic şi de prezenţa prelungită a celulei gigante (8-29 zile), faţă de o durată
medie de 6 zile în rujeola obisnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se
datorerşte unei puternice deprimari a imunitaţii celulare, la copiii cu malnutriţie, ceea ce ar
favoriza proliferarea virală şi gravitatea bolii.
Viremia încetează ca
nd apar anticorpii neutralizanţi, al căror tritru creşte progresiv, ajungând la maximum
între a 7-a şi a 10-a zi de convalescenţă. Tritru acestor anticorpi se menţine ridicat, chiar după
un an, persistând apoi toată viaţa şi asigurând imunitatea antirujeolică.

4. TABLOUL CLINIC

Incubaţia în medii este de 10 zile (cu variaţii între 8 şi 11 zile), fiind una din
perioadele de incubaţie cele mai fixe. Poate fi prelungită pănă la 21-28 de zile, dacă în cursul
acestei perioade s-a administrat gammaglobulină.
a.) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3-4 zile, pănă la apariţia erupţiei. Debutul este gradat (şi nu
brusc ca în scarlatină ), cu febră care creşte treptat la 380-390C, insoţită de cefalee,
indispoziţie şi de fenomene catarale conjunctivale şi ale căilor respiratorii superioare.
Caterul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roşii, pleoape umflate, ochi
lacramoşi;este insoţit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat iniţial la nazofaringe şi laringe. Bolnavul
strănută şi prezintă o secreţie nazală, abundentă, seromucoasă sau mucopurulentă, care irită
narinele, insoţită uneori de epistaxis. Catarul ocular şi nazal dau feţei bolnavului un “facies de
copil plâns”. Catarul se extinde apoi la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce
aspră, răguşită, tuse uscată supărătoare. Catarul laringean poate fi mai accentuat, luând
aspectul unei laringite obstruante (crup rujeolic). Către sfârşitul perioadei de invazie, catarul
se extinde descendent sub forma unei traheobronşite acute.

Pagina 11 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidenţă, în peste


jumatate din cazuri, imagini de pneumonie interstiţială.
Cavitatea bucală . Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai
ales în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens congestive, uneori chiar
hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru), cu contur neregulat, fiind
fregvente pe vălul palatin şi în fundul gâtului. Limba este saburală, dar roşie pe margini cu
tendinţe de descuamare în zilele următoare
Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă; este constituit
din căteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis, izolate sau
în mici grupuri, aşezate pe o zona roşie, cu un diametru de câţiva milimetri. Aceste
micropapule sunt situate pe mucoasa jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în şanţul
jugomaxilar şi excepţional în alte părţi (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunţele
de griş sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafaţă congestionată. Aceste puncte
reliefate se datoresc unor îngroşări epiteliale, fiind destul de aderente de mucoasă.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi şi persistă câteva
zile, cuprinzând şi 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar începând cu punctele albicioase,
care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik
are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar
patognomonic pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt usor
măriti.
b.)Perioada eruptivă. Febra, care la sfârşitul perioadei de invazie avusese o tendinţă de
scădere, creşte din nou şi mai mult, realizând astfelo curbă febrilă cu aspect difazic,
asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă, poliomelită).
Simptome generale şi nervoase- indispoziţie, agitaţie, insomnie, chiar delir, se
accentuează. Erupţia apare concomitent cu această exacerbare a simtomatologiei generale.
Erupţia rujeolică apare, de obicei, în cursul nopţii, astfel încât este descoperită
dimineaţa. Primele pete apar înapoia urechilor şi pe ceafă, pe frunte şi obraji, coborând spre
gât. A 2-a zi, erupţia se extinde pe torace şi pe pădăcina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să
cuprinda în întregime trunchiul şi extremitătile membrelor. Erupţia are deci un caracter
descendent şi centrifug, generalizarea fiind desăvârşită de obicei în a 3-a zi. Uneori, erupţia
,,iese” mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Erupţia rujeolică este constituită din macule congestive (dispar la presiune), de
culoare roz, la început mici ( diamedrul de câţiva mm) putând rămăne ca atare (erupţie

Pagina 12 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

micromaculoasă) sau crescând în suprafaţă ( de 1-3 cm în diametru ), cu margini neregulate,


sau uşor dinţate ( erupţia macromaculoasă).
Petele uşor reliefate si catifelate la pipăit sunt isolate, dar de obicei confluiază, lăsând
pe alocuri porţiuni de piele sănătoasă, ca niste insule cu contur neregulat. Acest aspect este
vizibil mai ales pe fese, unde erupţia este mai puţin accentuată, chiar în cazul unei erupţii
intens confluiente. În general, pielea capătă un aspect pătat, ca şi cum ar fi stropită cu o
culoare roşie. Erupţia poate fi uşor pruriginoasă.
Dupa 2-3 zile, elementele eruptive pălesc şi dispar, în ordinea în care au apărut, lăsând
in urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui- cafenii, cu valoare diagnostică retrospectivă.
Acest aspect residual este mai intens, când eruptia a fost hemoragică, (mult pigment sanguine
extravazat). De obicei, urmează o descuamaţie fină, furfuracee.
c) Perioada posteruptivă (convalescenţa). În rujeola necomplicată, temperatura revine
la normal, odată cu pălirea şi ştergerea elementelor eruptive, iar bolnavul îşi recapătă treptat
starea anterioară. În această perioadă, convalescentul este expus la variate complicaţii
bacteriene.
Evoluţia rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puţine complicaţii,
mai ales la copii în stare de nutriţie normală şi în condiţii de bună îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populaţie subnutrită şi cu rezistenţă scăzută,
rujeola se îndrăţeşte de complicaţii.
Complicaţii mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu
focare infecţioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori către sfârşitul
acesteia şi în convalescenţă.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicaţiilor. Etiopatogenia
complicatiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea rezistenţei generale (anergia
rujeotică) şi a celei locale (mucoasa respirator şi a cavităţilor adiacente respiratorii- urechea
medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rujeolic. Se deschid, astfel
numeroase porţi de intrare pentru suprainfecţii bacteriene. Majoritatea complicaţiilor sunt
deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de acţiunea virusului rujeolic. Ele pot fi
favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane commune, îngrijiri insuficiente).
Unele complicaţii sunt determinate chiar de virusul rujeolic (laringita, pneumonia
interstiţială, encefalita.
Complicaţii ale aparatului respirator. Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente
complicaţii in rujeolă:

Pagina 13 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

1. Pneumonia interstiţială rujeolică poate fi pusă în evidentă chiar din perioada


prodromală. Acestă pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani, când se
prezintă sub forma difuză şi bilaterală, cu simtome funcţionale severe (dispnee şi cianoză ) şi
evoluţie gravă.
2. Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate
alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze.
3. Pneumonia şi bronchopneumonia prin suprainfecţie bacteriană (stafilococ,
pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter
trenant, probabil din cauza componenţei virale subdiacente; cel mai adesea sunt pneumonii
mixte.
4. Abcesul pulmonar şi pleurezia purulentă pot să apară uneori.
5. Bronşita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză şi evoluând
de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rujeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecţie bacteriană.
Complicaţii ale sistemului nervos . Sistemul nervos poate fi sediul unor importante
complicaţii.
1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei, mai
frecvente la începutul erupţiei .Aceste modificari indică o afectare tranzitorie a encefalului,
mult mai fregventă decât o arată manifestările clinice
2. Encefalita rujeolică. Este cea mai gravă complicaţie a rujeolei. Apare de obicei
târziu, către sfârşitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenţei. Este o complicaţie
rară (frecvenţe de 1/1000 de cazuri de rujeolă), dar de o mare gravitate prin evoluţia letală
posibilă şi prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări
neuropsihice, delir, inconştienţă, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această boală apare
cu o frecvenţă de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeolă. Riscul apariţiei
acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rujeolic viu atenuat este practice neglijabilă.
Alte complicaţii:
1. Complicaţii oculare: conjunctivite purulente, ulcer corneeană, panoftalmie
2. Complicaţii bucale (mai ales la copii distrofici, denutriţi, cu rezistenţă scăzută):
stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri
fiind urmată adesea de mastoidită.
4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG,

Pagina 14 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

tranzitorii , care se constată în 0,5 –33% din cazuri.


5. Complicaţii digestive : gastroenteritele ( enantemul rujeolic al mucoasei digestive
favorizează dezvoltarea unor infecţii bacteriene , sau redeşteptarea unei infecţii dizinterice
prezentă până atunci sub fomă latentă sau ca stare de purtător ).
Rujeola şi sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate provoca
malformaţii congenitale la făt. Riscul de malformaţii se apreciază la 50% pentru rujeola
apărută în prima lună de sarcină, scăzând apoi în lunile următoare. Moartea fetală şi naşterile
premature rămân pe primul plan în lunile următoare.

5. DIAGNOSTICUL POZITIV SI CEL DIFERENŢIAL

Diagnosticul pozitiv al rujeolei este, în general, uşor. Pentru aceasta se folosesc date
epidemiologice ( lipsa rujeolei din antecedente, contact infecţios cu 10 –12 zile înainte ),
semne clinice ( catar oculo-respirator intens, facies plângător, enantem bucal, semnul Koplik,
erupţie caracteristică) şi date de laborator ( leucopenie). Examenul citologic al secreţiei
nazale prin care se pun în evidenţă celulele gigante, multinucleate, caracteristice rujeolei, are
valoare diagnostică mai ales în perioada prodromală a bolii.
Izolarea virusului rujeolic nu constituie o metodă uzuală de diagnostic. Reacţiile
serologice, care permit un diagnostic sigur, punând în evidenţă prezenţa şi tritrul anticorpilor,
sunt următoarele: reacţia de hemaglutinoinhibare, reacţia de fixare a complementului, reacţia
de neutralizare.
Diagnosticul diferenţial. În stadiul preeruptiv, rujeola poate fi confundată cu variate
viroze respiratorii ( gripă, adenoviroze, guturai),de care trebuie diferenţiată prin anamneză
epidemiologică, enantemul bucal şi semnul Koplik.
În stadiul eruptiv diagnosticul diferenţial se face cu următoarele boli :
- scarlatina (angină, absenţa catarului respirator, topografia şi caracterul sunt
deosebite, paloare circumorală) ;
- rubeola ( erupţia este roz şi de scurtă durată, adenopatii evidente, evoluţie uşoară ) ;
- varicela ( caracterul veziculos al erupţiei ).

FORME CLINICE

Pagina 15 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

După aspectul erupţiei:


Rujeola cu erupţie reliefată.
Rujeola cu erupţie miliară.
Rujeola cu erupţie buloasă.
Rujeola cu erupţie purpurică.
Rujeola cu erupţie confluentă.
Rujeola modificată sau mitigată ( după administrare de
gammaglobuline în perioada de incubaţie) are aspect atipic, frust, lipsind unele
simtome, sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot lipsi, iar erupţia constă
dintr-un număr redus de pete risipite pe corp; această formă poate apărea la 3-5 luni de la
naştere, la sugarii care mai deţin un rest de imunitate maternă.
7. Rujeola fără erupţie apare la vaccinaţi sau la cei care au primit un material de
imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice,
epidemiologice
După intensitatea simtomatologiei:
1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi);
semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupţia ( probabil prin modificarea reactivităţii
organismului; în urma unei alte boli infecţioase, sau prin unele tratamente medicamentoase
administrate la începutul bolii).
2. Rujeola atipică la imunizaţi cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinaţi, s-a
constatat apariţia, la câţiva ani după vaccinare, a unei rujeole atipice şi severe ( datorată
sensibilizării ), ceea ce a condos la renunţarea la acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriţi ( rujeola tropicală ). La copii subnutriţi ( în special în
regiunile tropicale din ţările în curs de dezvoltare ), evoluţia rujeolii este deosebit de severă,
cu frecvente complicaţii şi mortalitate mare ( până la 50% ). La aceştia viremia este
persistentă, virusul rujeolic putând fi izolat până la a 13-a zi.In limfocite, se găsesc cantităţi
mari de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanţi şi neutralizanţi sunt în titru foarte coborât
în sânge.
4. Rujeola hemoragică, cutrombocitopenie, erupţie hemoragică, gingivorogii,
epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu febră mare,
dispnee accentuată, cianoză, insuficienţă circulatorie, din cauza unui catar bronşic intens
(bronşiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).

Pagina 16 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

După vârstă :
Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvenţa mai mare a
complicaţiilor;de peste 7ori prin frecvenţa mai mare a complicaţiilor; de peste 7 ori mai
frecvente (87,9%), faţă de copii mari (12%), mai acelor grave (bronhopneumonii, laringite,
encefalite, suprainfecţii bacteriene sistemice), precum şi printr-o evoluţie mai severă (forme
hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (faţă de 0,4 la copii
mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezintă aspecte atipice (eruptie
discretă şi de scurtă durată, febră mică, absenţa semnului Koplik )
Adulţii fac o rujeolă intensă şi suportă greu boala.

7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare de nutriţie
normală şi în condiţiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut în spitalul clinic de boli
infecţioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3 % (1945-1959) şi la 0,5-1% (după
1960 ), pe cazurile spitalizate.
Prognosticul este influenţat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani ), de starea
de nutritie ( distrofie, rahitism) şi de unele asocieri morbide ( scorlatină, tuberculoză ), de
sarcină şi în general, de complicaţii ( îndeosebi pneumonii, care dau 25% mortalitate şi
encefalita rujeolică ). În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.

8. TRATAMENT

Tratamentul rujeolei este simtomatic şi de susţinere. Nu există nici un mijloc de


tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă şi nu curativă. După
unii administrarea de gammaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvenţa complicaţiilor
şi întrucâtva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă, medicaţie cât
mai simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate, sau în situaţii

Pagina 17 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

de necessitate. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă şi câteva zile după
aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându-se ori ce vizită. În spital, pe cât posibil, izolarea
se face întro cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi, evitându-se contactul cu bolnavi
cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu complicaţii pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie,ca şi dezinfecţia continuă şi cea terminală. Îngrijirea
tegumentelor se face cu loţiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescenţă).
Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenţie. Ochii trebuie protejaţi de acţiunea iritativă a
luminii şi ţinuţi curaţi prin spălături zilnice cu ceai de muşeţel călduţ.Cavitatea bucală trebuie
curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură). Secreţiile se îndepărtează, iar
uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată şi prin aplicări de comprese
umede. Cavitatile nazale se curăţă de secreţii, iar narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile
şi mastoidele se controlează atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe,
lapte, apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi grijă, în funcţie de toleranţa
gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală.
Imediat ce toleranţa gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în
convalescenţă (fără nici o restricţie ).
Febra se combate cu medicamente antiseptice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazonă,
AminofenazonăL supozitoare, Paracetamol comprimate şi supozitoare , Acalor supozitoare) şi
cu împachetări umede. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin,
Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. Laringita poate fi calmată cu
comprese umede şi calde, inhalaţii şi umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau
poţiuni calmante (cu novocaină), sau antiseptice (Emetiral). În caz de agitaţie, se poate
recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare că au şi efectul de
a atenua erupţia. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carenţe anterioare(denutriţi,
distrofici).
Indicaţiile antibioticelor şi sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de rutină a
substanţelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora în scop “profilactic”,
pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene, dă rezultate nefavorabile, prin selectarea unei
flore rezistente şi apariţia de complicaţii mai fregvente şi mai grave (la un grup de bolnavi
trataţi “profilactic” astfel, au apărut complicaţii bacteriene în 28% din cazuri, în timp ce la
grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori recomandă, totuşi, folosirea

Pagina 18 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu
diateză exudativă (copii “catarali”) şi la convalescenţii de la alte boli infecţioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau se
suspectează o complicaţie bacteriană.
Pneumoniile şi bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari, folosindu-
se antibiotice diferite (penicilină G, eritromicină, tetraciclină, cloranfenicol, peniciline
semisintetice), în funcţie de bacteria cauzală şi de sensibilitatea ei la antibiotice. Bineânteles,
se adaugă tratamentul simtomatic şi de susţinere (oxygen, analeptice, cardiovasculare,
prişniţe toracice, etc).
Crupul rujeolic se tratează, în formele uşoare, cu aer umidificat, inhalaţii, comprese
calde şi sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile severe, se recurge la corticosteroizi,
pentru acţiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat;100 mg x 3/zi, timp de 2-3
zile). Se mai administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspiraţia secreţiilor, antibiotice (de
obicei, există suprainfecţie bacteriană) şi eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rujeolică se tratează cu sedative,(la nevoie), soluţii
hipertonice intravenoase de glucoză, soluţie de sulfat de magneziu, antipiretice, vitamine din
grupul B şi mai ales, aplicarea intravenoasă precoce şi în doze mari de corticosteroizi
(hidrocortizon, hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată urmată de corticoterapie orală
(prednison). Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparaţie cu cei trataţi fără corectarea
dezechilibrului hidroelectrolitic etc.

9.EPIDEMIOLOGIA BOLII

Caractere generale. Rujeola este o boală infecţioasă de mare răspândire universală,


apărând în toate continentele şi ţările, la orice latitudine.
Rujeola afectează pănă la 99,9% din populaţie, receptivitatea fiind generală(într-o
populaţie nevaccinată). În populaţia urbană, boala apare endemo-epidemic, cu valuri
epidemice la 2-3 ani; în zonele rurale, apare sporadic sau în epidemii extinse, la intervale
mari.
Aspectul clinic al epidemiilor s-a păstrat în general acelaşi, dar severitatea lor a scăzut
mult în ultimele decenii, mai ales în ţările dezvoltate cu nivel crescut de nutriţie şi igienă şi
accesibilitatea la înjrijirile medicale moderne. Gravitatea rujeolei în unele ţări din Africa şi

Pagina 19 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Asia se explică prin îmbolnăvirea predominantă a copiilor la vârstă mică (sub 3 ani) şi prin
malnutriţia acestora, cu rezistenţă scăzută faţă de evoluţia bolii şi apariţia de complicaţii.
În regiuni cu totul isolate, în special în insule rujeola apare la intervale mari, de zeci
de ani, cu ocazia importului unui caz contagios şi atunci cuprinde toată populaţia receptivă
expusă, inclusive pe bătrâni. Apărând astfel în ţinuturile virgine, epidemiile de rujeolă sunt
mai severe.
Morbiditatea prin rujeolă variază annual, în funcţie de nivelul endemic şi de apariţia
de epidemii, între 300 şi 800 de cazuri la 100.000 de locuitori. În ţara noastră, morbiditatea a
fost de 370,1/100.000 de locuitori.
În ultimii ani, în ţările în care s-a aplicat programul de vaccinare antirujeolică a
copiilor, morbiditatea a scăzut considerabil (la câteva zeci, sau sute de cazuri pe an).
În curba multianuală a morbidităţii, se remarcă o periodicitate a croşetelor epidemice
la intervale de 2-4 ani. În mediul urban, aceste croşete survin pe un fond mai crescut
endemic.
Amploarea acestor variaţii epidemice ţine de masa receptivă cuprinsă, prin
acumularea de noi generaţii receptive care apar. Curba lunară şi sezonieră a incidenţei
rujeolei arată umaximum în lunile de primăvară (aprilie-mai) şi un minimum in august şi
septembrie.
Reapariţia pe grupe de vârstă arată că imensa majoritate a populaţiei se îmbolnăveşte
în copilărie (mai ales în oraşe), asfel că adulţii sunt imuni. În ţara noastră, în 1964, 80% din
cazuri au apărut între 1 şi 9 ani şi numai 1% din cazuri peste vârsta de 15 ani.

10. PROFILAXIE SI COMBATERE

Fata de marea ei raspandire, prevenirea rujeolei constituie o problema insemnata.


Deoarece masurile de izolare nu pot impiedica raspandirea bolii, profilaxia rujeolei se
bazeaza pe imunizarea pasiva si mai ales, pe imunizarea activa.

Masuri la ivirea unui caz.

Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boala pana la 6 zile
dupa aparitia eruptiei. 48863uql73loz5s

Pagina 20 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Dezinfectia continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspectii


sunt izolati pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactilor este necesara, desi dificil
de realizat in practica. Se aplica in colectivitatile de copii, unde s-a ivit un caz, prin
interzicerea intrarii de noi copii receptivi si de vizitatori. Scolile nu se inchid, insa copiii sunt
supusi unui control medical zilnic. Copiii-contacti, la care se cunoaste data precisa a
contactului, pot fi lasati la scoala primele zile de incubatie, dupa care este recomandabil sa fie
izolati la domiciliu.

Contactii (copiii mici sub 3 ani varsta, convalescentii dupa alte boli infectioase, copiii
cu boli debilitare, etc) primesc imonoglobuline "standard" ( gammaglobulina 10% sau 16%)
in doza de 0,3 ml/kg corp, din concentratia de 16% (imunizare pasiva). Aplicata in primele 5
zile de la contact, efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Durata de protectie se
extinde la 3 saptamani. Daca administrarea s-a facut dupa a 5-a zi de la contact, efectul este
numai de atenuare si cu atat mai redus, cu cat administrarea gammaglobulinei s-a facut in
ultimile zile de incubatie. In locul gammaglobulinei "standard", se pot folosi imunoglobuline
specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza de 0,2-0,3 ml/kg corp .

Masuri de prevenire si combatere permanente.

Depistarea bolnavilor trebuie facuta cat mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile inainte
si 6 zile dupa aparitia eruptiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi.
Sectiile de rujeola din spitale vor fi cat mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere
aerogena).

Protectia receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau
activa)

A. Protectia prin imunizare pasiva se face cu gammaglobuline"standard" sau


specifice, cu efect de protectie, daca se administreaza in primele 5 zile de la contact si cu
efect de atenuare, daca se dau in urmatoarele zile de incubatie. Durata protectiei este de 3
saptamani.

B. Protectia prin imunizare activa. In prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success,


asigurata prin imunizarea in masa cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Introdus in 1963,

Pagina 21 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

acest vaccin a aratat o inalta eficacitate, determinand o imunitate protectiva in circa 95% din
cazuri, reducand substantial morbiditatea prin rujeola (in S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe
an, la mai putin de 3000 de cazuri in 1984).

Varsta de vaccinare. In mod usual, se incepe de la varstade 12 luni (chiar 15 luni dupa
unii autori) asi ulterior se face la orice varsta. Experienta a aratat ca efectuarea sub varsta de
12 luni poate reduce sansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei mai prelungite a
anticorpilor transmisi de la mama. Toti autorii sunt insa de accord ca in cazurile de risc mare
de contact infectios pentru sugari (epidemii in crese, morbiditate mare la varsta mica) este
indicat sa se faca vaccinarea de la varsta de sase luni. In aceste cazuri, este insa necesar sa se
repete vaccinarea la varsta de 15 luni, pentru o protectie completa (sub 12 luni protectia este
de numai 67%). Copiii mai mari si adolescentii se vaccineaza daca sunt receptivi. Expunerea
la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicatie a vaccinarii. Daca vaccinul este
efectuat in primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protectie, care impiedica
dezvoltarea rujeolei.

Precautii si contraindicatii. Vaccinarea antirujeolica se amana pentru 2-3 luni, daca


copilul a primit gammaglobuline, sange sau plasma (interferarea vaccinarii).

Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformatii la fat), copiii cu boli febrile


severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sange,
persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor
reactii grave. Copiii cu aceste contraindicatii se protejeaza (in caz de contact infectant) cu
imunoglobuline "standard" sau specifice.

Reactii adverse. Experienta de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a aratat o securitate


foarte buna si o toleranta acceptabila. Intre 5-15% dintre vaccinati, dezvolta febra pana la
390C, incepand de la a 6-a zi dupa inoculare si durand cateva zile; mai rar apar eruptii usoare.
Modificarile EEG, trecatoare si reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestari
neurologice s-au semnalat numai in proportia de 1-1,2/1000.000 de vaccinari.

Alti autori dau proportii mai mari (1 : 25.000) de complicatii neurologice. Exceptional
s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barré si pareze. Riscul de panencefalita subacuta
sclerozanta este considerat cu totul exceptional.

Pagina 22 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Durata imunitatii. Experienta de pana acum arata ca imunitatea dureaza 10-12 ani de
la vaccinare ( observatiile continua), sugerand o imunitate pentru toata viata ( desi apare mai
putin puternica decat aceea dupa infectia naturala).

Esecurile vaccinarii antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile fie prin prezenta de
anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin
defectiuni de conservare a vaccinului la rece ("lantul de frig" necesar de la producator pana la
aplicare), deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatura inalta si la lumina (un
mare impediment pentru zonele tropicale).

Pentru a evita esecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari, s-au facut
incercari de vaccinare la acestia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli,
cu rezultate bune. Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui progrom de vaccinare
antirujeolica cu vaccin viu, generalizat si sustinut a fiecarei generatii anuale de copii.

In tara noastra, vaccinarea antirujeolica se face obligatoriu copiilor, incepand de la


varsta de 9 luni. Se utilizeaza un vaccin viu supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina
Schwartz, produs de Institutul Dr. I. Cantacuzino din Bucuresti.
Faţă de marea ei răspândire, prevenirea rujeolei constituie o problemă însemnată.
Deoarece măsurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii, profilaxia rujeolei se
bazează pe imunizarea pasivă şi mai ales, pe imunizarea activă.
Măsuri la ivirea unui caz.
Izolarea (la domiciliu sau la spital ) se face de la primele semne de boală până la 6 zile
după apariţia erupţiei.
Dezinfecţia continuă, şi cea terminală, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspecţii
sunt izolaţi până la precizarea diagnosticului. Carantina contacţilor este necesară, deşi dificil
de realizat în practică. Se aplică în colectivităţile de copii, unde s-a ivit un caz, prin
interzicerea intrării de noi copii receptivi şi de vizitatori. Şcolile nu se inchid, însă copiii sunt
supuşi unui control medical zilnic. Copiii-contacţi, la care se cunoaşte data precisă a
contactului, pot fi lăsaţi la şcoală primele zile de incubaţie, după care este recomandabil să fie
izolaţi la domiciliu.
Contacţii (copiii mici sub 3 ani vârstă, convalescenţii după alte boli infecţioase, copiii
cu boli debilitare, etc) primesc imonoglobuline “standard” ( gammaglobulină 10% sau 16%)

Pagina 23 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

în doză de 0,3 ml/kg corp, din concentratia de 16% (imunizare pasivă). Aplicată în primele 5
zile de la contact, efectul preventiv al gammaglobulinei este sigur. Durata de protecţie se
extinde la 3 săptămâni. Dacă administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact, efectul este
numai de atenuare şi cu atât mai redus, cu cât administrarea gammaglobulinei s-a făcut în
ultimile zile de incubaţie. În locul gammaglobulinei “standard”, se pot folosi imunoglobuline
specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeolă), doză de 0,2-0,3 ml/kg corp .
Măsuri de prevenire şi combatere permanente.
Depistarea bolnavilor trebuie făcută cât mai precoce, ca şi izolarea lor (4 zile înainte
şi 6 zile după apariţia erupţiei). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi.
Secţiile de rujeolă din spitale vor fi cât mai riguros separate (conagiozitate mare, transmitere
aerogenă).
Protecţia receptivilor se poate realiza prin măsuri de profilaxie specifică (pasivă sau
activă)
A. Protecţia prin imunizare pasivă se face cu gammaglobuline”standard” sau
specifice, cu efect de protecţie, dacă se administrează în primele 5 zile de la contact şi cu
efect de atenuare, dacă se dau în următoarele zile de incubaţie. Durata protecţiei este de 3
săptămâni.
B. Protecţia prin imunizare activă. În prezent, prevenirea rujeolei, este, cu success,
asigurată prin imunizarea în masă cu vaccinul cu virus rujeolic viu atenuat. Introdus în 1963,
acest vaccin a arătat o înaltă eficacitate, determinând o imunitate protectivă în circa 95% din
cazuri, reducând substanţial morbiditatea prin rujeolă (în S.U.A. de la 400.000 de cazuri pe
an, la mai puţin de 3000 de cazuri in 1984).
Vârsta de vaccinare. În mod usual, se începe de la vârstade 12 luni (chiar 15 luni după
unii autori) âşi ulterior se face la orice vârstă. Experienţa a arătat că efectuarea sub vârsta de
12 luni poate reduce şansa şi gradul seroconversiunii, din cauza persistenţei mai prelungite a
anticorpilor transmişi de la mamă. Toţi autorii sunt însă de accord că în cazurile de risc mare
de contact infecţios pentru sugari (epidemii în creşe, morbiditate mare la vârstă mică) este
indicat să se facă vaccinarea de la vârsta de şase luni. În aceste cazuri, este însă necesar să se
repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o protecţie completă (sub 12 luni protecţia este
de numai 67%). Copiii mai mari şi adolescenţii se vaccinează dacă sunt receptivi. Expunerea
la rujeolă (contact infectant) nu constituie o contraindicaţie a vaccinării. Dacă vaccinul este
efectuat în primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protecţie, care împiedică
dezvoltarea rujeolei.

Pagina 24 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Precauţii şi contraindicaţii. Vaccinarea antirujeolică se amână pentru 2-3 luni, dacă


copilul a primit gammaglobuline, sânge sau plasmă (interferarea vaccinării).
Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformaţii la făt), copiii cu boli febrile
severe, tuberculoza activă, precum şi cei cu imunitate alterată (leucoze şi alte boli de sânge,
persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor
reacţii grave. Copiii cu aceste contraindicaţii se protejează (în caz de contact infectant) cu
imunoglobuline “standard” sau specifice.
Reacţii adverse. Experienţa de peste 15 ani cu vaccinul rujeolic a arătat o securitate
foarte bună şi o toleranţă acceptabilă. Între 5-15% dintre vaccinaţi, dezvoltă febră pănă la
390C, începând de la a 6-a zi după inoculare şi durând câteva zile; mai rar apar erupţii uşoare.
Modificările EEG, trecătoare şi reversibile, sunt posibile, ca şi convulsii, dar manifestări
neurologice s-au semnalat numai în proporţia de 1-1,2/1000.000 de vaccinări.
Alţi autori dau proporţii mai mari (1 : 25.000) de complicaţii neurologice. Excepţional
s-au citat cazuri de sindrom Guillain-Barré şi pareze. Riscul de panencefalită subacută
sclerozantă este considerat cu totul excepţional.
Durata imunităţii. Experienţa de până acum arată că imunitatea durează 10-12 ani de
la vaccinare ( observaţiile continuă), sugerând o imunitate pentru toată viaţa ( deşi apare mai
puţin puternică decât aceea după infecţia naturală).
Esecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) şi explicabile fie prin prezenţa de
anticorpi la copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin
defecţiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanţul de frig” necesar de la producător până la
aplicare), deoarece vaccinul rujeolic este foarte labil la temperatură inaltă şi la lumină (un
mare impediment pentru zonele tropicale).
Pentru a evita eşecurile prin imunitatea umorală reziduală la sugari, s-au făcut
încercări de vaccinare la aceştia cu vaccin rujeolic administrat pe cale nazală, prin aerosoli,
cu rezultate bune. Eradicarea rujeolei este posibilă numai pe baza unui progrom de vaccinare
antirujeolică cu vaccin viu, generalizat şi susţinut a fiecărei generaţii anuale de copii.
În ţara noastră, vaccinarea antirujeolică se face obligatoriu copiilor, începând de la
vârsta de 9 luni. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina
Schwartz, produs de Institutul Dr. I. Cantacuzino din Bucureşti.

CONCLUZII

Pagina 25 din 27
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Frecvenţa semnului Koplik la cazurile de rujeolă studiate care au fost internate în


spitale de boli infecţioase în anul 1997, este semnificativă. Acest semn fiind întâlnit la 39%
din cei internaţi. Distribuţia pe luni calendaristice a cazurilor de rujeolă internate în spitalul
de boli infecţioase în anul 1997, ne arată că epidemia a avut loc primăvara şi vara cu două
vârfuri în lunile mai şi iulie.
Distribuţia pe medii a cazurilor de rujeolă internate la spitalul de boli infecţioase în
anul 1997, arată o pondere ridicată a cazurilor provenite din mediul rural 55,33% datorită
unei acoperiri vaccinale deficitare.
Repartiţia pe sexe a cazurilor de rujeolă, internate în spitalul de boli infecţioase în
anul 1997, ne arată afectarea mai frecventă a copiilor de sex masculin .
Din studiul cazurilor de rujeolă internate în spitalul de boli infecţioase în anul 1997,
rezultă că semnul Koplik a fost present la 39% din cazuri.
Epidemia din anul 1997 a afectat mai mult copiii din mediul rural în special pe cei de
sex masculine şi s-a desfăşurat mai ales în sezonul cald. Există diferenţă, statistic,
semnificativă, semnul Koplik fiind mai des întâlnit la personae de sex masculin.

Pagina 26 din 27