sunetele comune cuvântului de bază și tuturor cuvintelor obţinute de la acesta.

Între cuvântul de bază și rădăcină pot exista diferențe.

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate la sfârșitul rădăcinii. De
exemplu, inimos
nepot – cuvânt de bază nepoțel are rădăcina nepoț
măr – cuvânt de bază merișor are rădăcina mer
verde – cuvânt de bază
a înverzi are rădăcina verz
cuvântul inimos este format de rădăcina inim, căreia i se adaugă sufixul ‐os.
Sufixele sunt:
•
gramaticale,cândcreeazăformealecuvintelorînvorbire,deexemplu:înformaverbalăcumpăras
em,grupul
de sunete -se- reprezintă sufixul timpului mai-mult-ca-perfect al modului
indicativ;
• lexicale, când formează cuvinte noi (‐aș din copilaș).
Pentru a identifica sufixul lexical, se utilizează forma de dicționar a cuvântului.
De exemplu, pentru a afla sufixul
cuvântului copilașul, trebuie trecut cuvântul la forma de dicționar, copilaș,
identificându-se sufixul -aș.
Sufixele diminutivale formează cuvinte care denumesc obiecte sau însușiri
considerate de vorbitor mai mici decât obiectele sau însușirile denumite de
cuvintele de bază. Cuvintele obținute se numesc diminutive. Diminutivele au
de cele mai multe ori valoare afectivă.
Prefixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate înaintea rădăcinii.
Prefixele nu se scriu separat decât
în cazul prefixului ex- cu sensul de fost, de exemplu: ex‐președinte.
Când un cuvânt de bază începe cu litera î, cuvintele derivate cu prefix de la
acesta se scriu, după prefix, tot cu
această literă: neînceput.
Derivarea este mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte
noi cu ajutorul sufixelor și al
prefixelor adăugate rădăcinii.
Unele derivate sunt formate în același timp cu prefix și cu sufix. Acestea se
numesc derivate parasintetice, de
exemplu a înlemni, care are prefixul în‐, sufixul ‐i și rădăcina lemn.
Seriile derivative se formează când baza unui cuvânt derivat este un alt cuvânt
derivat, de exemplu: grădină +
sufixul ‐ar grădinar + sufixul ‐ie grădinărie.