SUFLETE PERECHE

Viata este adesea o suma de alegeri iar noi am putea spune ca suntem definitii a ceea ce
traim.....si desi nu vrem sa recunoastem, mereu vom avea nevoie de un reper..reperul meu
intotdeauna a fost sufletul meu ...adesea il uit..alteori cu greu il regasesc ...il pot rani si il pot
rapi din lumea lui de vis..desi pare imposibil ..am avut o lume de vis palpabila..cind sufletelul
meu indraznea sa zboare nestingherit pentu ca simtea ca e tinut de mina...nu se mai simtea
singur..era doar fericit...dar o mina a lasat cealalalta mina si pe masura ce fiecare deget se
desprindea asa si fericirea fugea ..lansind loc temerilor..alungand sufletul pe o insula...dar
devine un adevarat cosmar cand aceasta insula e pustie.. pot spune razele de soare
reprezinta speranta..pentru mine intotdeauna speranta a insemnat resemnare ..acea
asteptare cind nu faci nimic ...doar te minti frumos..oceane de dor isi misca valurile catre
acea mina care odinioara imi incalzea sufletul cu o simpla atingere..

Cindva am trait un vis, am avut o parte din raiul pe pamant, dar nu m-am putut bucura de
el.. A fost furat de iluzia gindurilor mele. Se spune ca cu cit zbori mai inalt, cu atat o sa cazi
mai tare... Am indraznit sa ajung la cer si sa-l ating. Asta e singurul lucru pentru care am
continuat sa lupt..

Asa cum copiii cred in povesti, cum fiecare fetita isi asteapta printul pe cal alb, tot asa cred
adultii in suflete pereche...

Sufletele pereche - povestea oamenilor mari. De cate ori trecem printr-o dezamagire, de
cate ori persoana pe care credem ca o iubim ne paraseste ne spunem drept consolare ca
acolo undeva in lume ne asteapta persoana potrivita. Acea persoana care ne intelege fara sa-
i explicam,care ne aude fara sa ii vorbim si care in mod incredibil ne iubeste fara sa incerce
sa ne ceara ceva in schimb...
Fiecare din noi ne petrecem viata cautind acea persoana,”ideala”. Fiecare din noi cautam in
felul nostru...

Unii „zboara din floare in floare” fara sa incerce sa isi cunoasca partenera pentru o seara, o
saptamana, o luna. Isi zic ca daca ar fi „aleasa inimii” ar simti.. si nu isi acorda putin timp sa
priveasca omul de langa ei. De unde atita foame de aventuri fara oprire si o cautare nebuna
a sufletului pereche, dar fara a acorda nici cea mai mica importanta lucrurilor marunte din
relatiile trecatoare?

Altii vad in fiecare relatie, relatia ideala, in fiecare persoana, partenera perfecta. Chiar si cind
nepotrivirea e mai mult decat evidenta,o considera “acea”persoana speciala “aleasa inimii”E
o confuzie des intilnita la oamenii de rind.. De ce sa acordam aceasi importanta tuturor din
viata noastra din moment ce acestia nu sunt la fel? Nu ne incearca aceleasi sentimente,
aceleasi trairi cand suntem cu ei.

Pentru unii nici nu exista suflete pereche. Pentru aceia viata are cea mai simpla forma. Se
complac in aceeasi existenta banala zeci de ani fara ca macar sa se gindeasca ca viata poate
fi cu adevarat speciala!..

1
Dar mai sunt si exceptii, oameni care la un moment dat in viata dau din greseala(destinul)
peste persoana care i-ar implini, persoana alaturi de care viata ar fi un lung sir de provocari
in doi.... O aventura continua? Persoana pe care poate ca si-au imaginat-o, dar la care nu ar
fi indraznit sa viseze ca exista. Si pur si simplu stiu ca aceea e persoana alaturi de care pot fi
fericiti. Care i-ar face sa inceteze orice cautare.persoana ideala “aleasa”.Dar ce te faci cind
aceste persoane doar iti sunt aratate ca exista dar nu iti este permis sa te bucuri de ele? Ti se
permite doar sa le vezi, sa stii ca exista, sa te bucuri de ele pentru citeva clipe, dar niciodata
nu ti se va permite sa o ai aproape... Si te chinuie gindul ca stii ca exista acolo, undeva,si ai
putea sa il faci fericit si ar putea sa te faca fericita, dar asta e imposibil... Ceva va desparte.
Ceva o sa va desparta mereu. Si cel mai trist e ca esti inapt sa schimbi ceva, nu tine de tine.
Sa fie mediul inconjurator sau ... Niciodata nu o sa stii. Sunt prea multe care va despart si
totusi un singur lucru... Poate distanta, poate virsta sau poate doar destinul... Ai vrea sa fi cu
el, sa il strangi in brate, sa il saruti, sau pur si simplu sa ii vorbesti. Ati putea vorbi ore in sir
fara sa va plictisiti. Ati putea sta zi si noapte impreuna si tot nu v-ati satura unul de celalalt.
Pentru ca fiecare ora unul in bratele celuilalt e o noua provocare... Alaturi de el ai calatori
pina la capatul pamantului, v-ati scufunda in cele mai adinci ape... E mai mult decat
dragoste. Dragostea e pentru muritori, dar nu pentru voi. Caci impreuna ati putea deveni
stele...

Si totusi... Realitatea e crunta, ultima noapte petrecuta impreuna v-ati asigurat unul pe altul
ca nu puteti fi impreuna. Plecati unul spre vest, altul spre est, fara sa va uitati in urma, dar cu
gindul la stelele la care v-ati uitat in noaptea aceea, cu gindul la el, la felul in care el ti-a citit
gandurile.. La felul in care stie mereu ce sa zica ca sa iti aduca zambetul pe buze. Cum la
momentul potrivit stie mereu sa iti spuna un basm in care voi erati eroii. Dar basmul mereu
se termina cu telefonul care suna. Cu realitatea care bate la usa si te trezeste. Realitatea nu
te mai lasa nici sa respiri. Vrei sa alergi la el, dar te trezesti in bratele altuia. Iti doresti sa il
auzi, dar vorbesti cu altcineva... Si atunci iti dai seama ca sufletele pereche nu exista. Daca ar
fi fost un suflet pereche nu ar fi trebuit sa fie imposibil... Asa ca afli ca exista oameni care se
imbina perfect. Care se completeaza, care se potrivesc, dar sortiti sa fie cu oameni
nepotriviti si asta doar pentru ca au aparut unul in viata celuilalt la momentul nepotrivit, pe
o cale nepotrivita. Ce dureros e sa ajungi in viata omului potrivit in locul si momentul
nepotrivit.

Cine stie poate veti mai trece din cind in cind unul pe linga altul, el la brat cu alta si tu bratul
altuia. Mereu altii linga voi, in timp ce voi sunteti aceiasi... Si fiecare va cautati unul pe altul,
dar stiti ca e in zadar. Niciodata nu se va putea termina ceea ce niciodata nu a avut sansa sa
inceapa...