1.

Caractere morfologice, areal și condiții ecologice

Brad
Caractere morfologice:
Specia indigenă.
Mărimea I, ajuge uneori la inălțimea de 65 m și grosimi până la 5
m.
Înrădăcinarea este puteric pivotată de aceea bradul este foarte
rezistent la acțiunea vântului.
Tulpina este dreaptă, cilindrică cu ramuri regulat vertical, dispuse
orizontal.
Scoarța este netedă, lucioasă de culoare cenușie-verzuie, iar la
bătrânețe dezvoltă un ritidom cenusiu.
Coroana este regulat-conică deasă; la arborii bătrâni, vârful iși
slăbește creșterea față de ramurile laterale și se lățește, formând
așa numitul cuib de barză.
Lujerii cenușii, netezi, nebrăzdați ca la molid.
Mugurii mici, ovoizi nerășinoși.
Frunzele sunt aciculare, linear-lățite, de 1.5-3cm lungime și
1,5-2mm lătime la vârf știrbite neascuțite, Pe față verzi închis-lucitor, pe dos cu două dungi albe;
sunt dispuse pe doua siruri. Acele sunt persistente durand 6-15 ani.
Conurile au vârful îndreptat în sus, cilindrice, lungi de 10-20 cm cu diametrul de 3-4 cm,
brune-roșiatice.
Semințele mari de 7-9mm lungime, triunghiulare, gălbui-brune, aripa este concrescută cu
sămânța.
Maturația are loc in toamna primului an, prin septembrie-octombrie,când solzii se desfac si se
împrăstie odată cu semințele rămânând numai axul mai departe pe lujer, de aceea conurile de
brad se recoltează putin înainte de coacere.
Maturitatea arborilor izolați începe cam de la 30 de ani la arborii izolați si la 60-70 de ani la cei
care cresc in masiv.
Înmulțirea se face pe cale sexuată prin semințe. Semănarea se recomandă toamna, folosindu-se o
normă de semănare de 22 grame la metru linear de rigolă. Puieții necesită umbrire peste vară și
mulcire peste iarnă. În tinerețe creștearea în înălțime este foarte înceată și apoi devine tot mai
activă.
Longevitatea pana la 700 de ani.
Lemnul este albicios, fără duramen, mat, moale, elastic. Are multiple întrebuințări ca lemn de
lucru ( mobile, sindrila, chibrituri). Este inferior celui de molid.
 Arealul
Bradul crește obișnuit în regiunile muntoase din părțile central și sudice ale Europei (Alpi,
Apenini, Carpați, Balcani). La noi este răspândit în etajul montan din Carpații României, cele
mai bune condiții de vegetație întâlnindu-se în zona flișului (Munții Stănișoarei, Tarcăului).
Temperamentul este pronunțat de umbra, bradul fiind o specie foarte puțin pretențioasă față de
lumină.

Condiții ecologice
Bradul este specia cea mai pretențioasă dintre rășinoasele din țara noastră față de condițiile
staționale. Preferă solurile brune de padure fertile și mai ales profunde, lutoase sau luto-
nisipoase. Evită solurile mlăștinoase, nu suportă inundațiile. Este o specie principal de amestec,
realizând arborete foarte valoroase în amestec cu molidul si fagul. În general bradul prezintă o
importantă economică și culturală deosebită.
Ca varietăți culturale deosebite, la brad se pot îmtalni:

 Varietatea pendula, cu ramificație pendentă ( ramurile lăsate în jos)

 Varietatea pyramidalis, cu ramificații piramidale ( ramurile îndreptate in sus).

Larice, Larix Decidua

 Caractere morfologice:
Specie indigenă.
Mărimea I, cu înălțimea de 35 m, putând ajunge peste 60 m și diametru de 2 m.
Înrădăcinarea este pivotantă la început, iar mai târziu se dezvoltă rădăcini laterale profunde ce
ancorează foarte bine arborele în sol.
Tulpina este dreaptă, uneori la bază se curbează luând forma de sabie.
Scoarţa în tinereţe netedă, cenuşie, formează timpuriu un ritidom gros de peste 10 cm grosime,
crăpat în plăci neregulate.
Coroana este conică, rară, luminoasă, restrânsă numai spre vârful fusului, cu ramuri în verticile
neregulate cu vârful arcuit în sus.
Lujerii sunt de două tipuri: cei lungi pendenţi, subţiri, gălbui, fără perișori și brăzdați, iar cei
scurți bruni-închis, cu câte un mugure terminal.
Mugurii aproape sferici, sunt bruni, răşinoşi și fără perișori (glabri).
Acele sunt caduce, moi, 1-3 cm, pe macroblaste aşezate spiralat, solitare, iar pe microblaste câte
30-40 grupate în fascicule; toamna se colorează galben intens foarte decorativ.
Conurile ovoid-alungite, lungi de 2-4 cm și late de 1.5-2.5 cm. După împrăștierea semințelor mai
rămân pe arbore încă 2-4 ani.
Semințele lungi de 3-4 mm, concrescute cu o aripioară de 7-8 mm.
Maturația semințelor are loc în toamna primului an, prin octombrie – noiembrie, iar împraștierea
in primăvara următoare.
Maturitatea arborilor izolați la 10 ani, la cei crescuți in masiv la 30 ani.
Longevitatea mare, 600-700 de ani, cu lemnul înca sănătos.
Lemnul cu calități tehhnologice excepționale, are cilindrul central frumos colorat în brun-
roșiatic, este dens, greu, elastic si foarte trainic, rezistânnd mult timp în aer si apă. Se
întrebuințează pentru construcții, nave, mobilă.

Arealul
Este originar din Europa, având centrul cel mai important în Alpi. La noi în țară, laricele ce
crește spontan aparține varietății polonica. Este puțin răspândit și apare localizat în câteva centre
montane: Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Trascaului si ai Gilăului din Apuseni. Pe cale artificială, a
fost mult extins in cultură, în stațiuni forestiere din cele mai variate.
 Condiții ecologice
Laricele este o specie pretențioasă față de climă si sol. Transpiră foarte activ si mult.
Vegetează foarte bine în regiuni înalte cu climat continental, fără oscilații mari de temperatură, în
continuu aerisite, vântuite, cu ierni lungi, zile senine și o izolație puternică in timpul verii. Din
această cauză nu se întâlnește pe fundul văilor întunecoase și umede, cu aer stagnant, unde
laricele suferă obișnuiți de geruri, și este expus bolilor canceroase.

Carpen, Carpinus Betulus

Caractere morfologice
Specie indigenă.
Mărimea a II-a, cu înălțimi de până la 25 m, rar 30 m, și diametru de 0.60 m.
Înrădăcinarea pivotant-trasantă, mult ramificată.
Tulpina în mod obișnuit ondulată, crește neregulat, strâmbă și cioturoasă.
Scoarţa este netedă, cenuşiu-verzuie, cu pete mici albicioase, subţire, nu formează ritidom.
Coroana neregulată, cu frunziș des și ramificație numeroasă și coboară mult în jos pe tulpină.
Lujerii subţiri, zvelţi, brusc îndoiți, verzi-bruni-lucitori, cu mici descideri albiciose.
Mugurii conici fusiformi, la vârf păroşi, de 5-10 mm, alipiţi de lujer.
Frunzele așezate distic, ovat-eliptice, de 5-10 cm lungime, ascuțite la vârf, cu o codiță scurtă de
1-1.5 cm, marginea ascuțită dublu-dințată.
Florile unisexuat-monoice, în mâțișori care atârnă, apar prin aprilie, amenții masculi galbeni-
verzui de 4-6 cm iar cei femeli verzi.
Fructele sunt achene de 8-10 mm, verzi la început, brune după coacere, cu coaste longitudinale.
Maturația semințelor prin octombrie, fructele se împrastie imediat, putând sa fie duse de vânt la
mari distanțe.
Maturitatea arborilor dupa 15-20 de ani
Periodicitatea fructificației la 2-3 ani
Germinația epigee, sămânța încolțeste obișnuit în a doua primăvară.
Lăstăreste foarte puternic și până la vârste înaintate.
Creșterea este activă până la 30-40 de ani, dupa care slăbește aproape cu totul.
Longevitatea redusă, uneori trece peste 100 de ani.
Lemnul alb-suriu, nu prezintă duramen este omogen, dens, greu, se despică greu și este puțin
durabil, este foarte bun ca lemn de foc, rezistent la frecare, folosindu-se la calopoade, cozi de
unelte, juguri.

Arealul

Arealul se întinde prin Pirinei prin toată Europa Centrală si ajunge până ân nordul Mării
Negre, Crimeea și Caucaz. La noi în țară este mult răspândit în regiunile de câmpie și dealuri,
unde crește în amestec cu stejarii și alte foioase, alcătuind așa-numitele păduri de șleau.

Condiții ecologice
Rezistă bine la geruri, dar este sensibil față de secetă, localizânduse în văile umede si reci sau
pe coastele umbrite. Se poate menține în așa-numitele găuri de ger, unde alte specii mai sensibile
sunt eliminate cum este fagul și gorunul. Nu suportă variațiile bruște de umiditate în sol. În
ultimii ani s-au semnalat fenomene de uscare.
2. Operațiuni culturale

Degajările și depresajul
Degajările sunt lucrări de îngrijire ce se execută în păduri tinere aflate în faza de desiș, avănd
ca scop salvarea de copleșire și promovarea speciilor valoroase. Degajările sunt cele mai
importante și mai frecvente lucrări de îngrijire a desișurilor.
Tehnica de executare pe tăierea sau ruperea vârfului exemplarelr copleșitoare la 10-30 cm sub
vârful exemplarelor valoroase, permițându-le acestora din urmă să crească nestingherite în
continuare. În cazut foioaselor, este indicat ca vârfurile exemplarilor să rămâna prinse de tulpină,
pentru a slăbi producerea lăstarilor și a menține masivul cât mai inchis. În cazul rășinoaselor,
exemplarele de extras se taie de jos.
Periodicitatea degajărilor reprezintă timpul după care se revine cu o nouă degajare pe aceeși
suprafață a arboretului. Ea depinde de natura speciilor, condițiile staționale și structura
arboretului. Periodicitatea degajărilor variază între 1-3 ani.

Curățirile

Curățirile reprezintă intervenții ce se aplică în pădurea cultivată aflată în fazele de nuieliș-

prăjiniș, în scopul înlăturării exemplarelor necorespunzătoare ca specie și conformare. În felul
acesta se dirijează și se grăbește procesul de eliminare naturală, astef încât să se obțină
înbunătățirea calității a creșterii și a compoziției arboretului, prin extragerea treptată a arborilor
rău conformați, raniți sau bolnavi.
Tehnica de executare constă în extragerea, prin tăiere de jos, la primele curățiri a
exemplarelor uscate și puternic vătămate, a speciilor secundare, precum și alte exemplare care
stânjenesc dezvoltarea exemplarea sănătoase ale spciilor valoroase.
Periodicitatea curățirilor variază între 3 si 5 ani, în funcție de natura speciilor, starea
arboretului, condițiile staționale și calitatea lucrărilor anterior executate.
 Rărituri

Răriturile reprezintă intervenții care se aplică repetat în pădurea cultivată afltă în fazele de
păriș, codrișor, și codru mijlociu în scopul îngrijirii individuale a arborilor în vederea ridicării
productive si protectoare a pădurii cultivate, punându-se accent pe selecționarea si promovarea
arborilor cei mai valoroși ca specie si conformare.
Tehnica de executare. Specific răriturii combinate este diferențierea în arboret a așa numitelor
biogrupe, în care arborii se clasifică dupa valoarea lor funcțională. Aplicarea răriturilor implică o
succesiune de operații tehnologice:
- alegerea anuală a arboretelor de parcurs cu rărituri
- alegerea și marcarea arborilor de extras din fiecare biogrupă
- întocmirea actelor de punere în valoare(A.P.V.)
- stabilirea tehnologiilor de exploatare a arborilor marcați.
Periodicitatea răriturilor variază în fază de păriș între 4-6 ani, iar în fazele urmatoare (codrișor
și codru mijlociu) intre 6-10 ani.

3. Regime și tratamente
Gospodărirea rațională si multifuncțională a pădurii cultivate impune precizarea a două
condiții fundamentale si anume:
-modul general în care se asigură regenerarea unei păduri in fiecare unitate de productie;
-metoda specială de conducere in detaliu a fiecarei păduri in cadrul modului general de
regenerare adoptat.

Tratamentul codrului grădinarit face parte din grupa tratamentelor cu tăieri și regenerare
continuă. În aplicarea tratamentului se pot deosebi trei tipuri:
-gradinăritul simplu
-gradinăritul cultural, classic.
-gradinăritul cultural concentrat.
4. Tratamentul tăierilor progresive
Tratamentul tăierilor progresive constă în aplicarea de tăieri repetate neuniforme în
anumite ochiuri împrastiate neuniform urmărindu-se instalarea și dezvoltarea semințișului
natural sub masiv, până se va constitui noul arboret. În desfăsurarea procesului de exploatare și
conducere a regenerării se disting 3 genuri de tăieri:
-tăierile de deschidere a ochilor
-tăierile de lărgire si luminare a ochilor
-tăierile de racordare a ochilor.
Principalele caracteristici ale tratamentului sunt:
-tăierile sunt repetate si neuniforme
-ochiurile odată deschise și regenerate nu se părăsesc
-regenerarea are loc natural, prin sămânța, sub masiv, beneficiind de toți anii de fructificație din
perioada respectiva.

5. Tratamentul tăierilor succesive

Tratamentul tăierilor succesive constă în parcurgerea suprafeței de regenerare cu două sau
mai multe tăieri repetate într-o anumită perioadă de timp, prin care se ridică treptat, și pe cat
posibil uniform arboretul bătrân creindu-se condiții bune instalării și dezvoltarii sub masiv a unui
nou arboret.
Pentru realizarea simultană a recoltării masei lemnoase si conducerea regenerării din sămânța,
sub masiv și cât mai uniform se disting patru feluri de tăieri:
-tăierea preparatorie
-tăierea de însămânțare
-tăierea de punere în lumină
-tăierea definitivă.
Principalele caracteristici ale tratamentului sunt:
-arboretul matur se extrage treptat și uniform prin două sau mai multe reprize de tăieri
-regenerarea se produce pe cale naturală sub masiv, din sămânță si are un caracter uniform
-arboretul care se naște este, de regulă, uniform și echien pe suprafețe întinse
-unitatea de producție se prezintă, în final, prin suprafețe periodic constituite din arborete relative
echiene si regulate
-posibilitatea de recoltare se stabilește pe volum, intensitatea tăierilor stabilindu-se in funcție de
mersul fructificației speciilor valoroase și de dinamica dezvoltarii semințișului instalat.