Centrul de Excelență in Medicină şi Farmacie

„Raisa Pacalo”

Portofoliu
la Limba Latină şi Terminologia Medicală

Sîrbu Irina
Anul l (2019-2020)
Specialitatea:”Asistent Farmacist”
 Biografia

Hippocrate din Kos, cunoscut și sub numele de Hippocrate II

sau simplu Hippocrate (greaca: Ἱπποκράτης ὁ Κῷος), a fost un
medic grec din Epoca de Aur a Atenei, cunoscuta mai tarziu ca
Epoca lui Pericle, care este considerata una dintre cele mai
remarcabile figuri din istoria medicinei. Istoricii sunt de acord
că Hipocrate s-a născut în jurul anului 460 î.Hr. pe insula
grecească Kos. Soranus(Soranus din Efes,medic grec din secolul
al II-lea.Considerat si primul biograf cu date veridice despre
Hippocrate)a spus că acesta a învățat medicina de la tatăl și
bunicul său (Hipocrate I) și a studiat alte subiecte cu
Democritus și G.orgias. Hippocrate a fost probabil instruit la
Asklepieion in Kos și a luat lecții de la medicul tracic Herodicus
din Selimbria. Hippocrate a predat și a practicat medicina pe tot
parcursul vieții, călătorind cel puțin în Tesalia, Tracia și Marea
Marmara. Hippocrate este adesea numit "tatăl medicinei", ca
recunoaștere a contribuțiilor sale de durată. Cu toate acestea,se
cunoaște foarte puțin despre ceea ce Hippocrate a crezut, a scris
și a făcut. Hippocrate este în mod obișnuit prezentat ca un
model de perfectiune al medicului antic și a fost onorat cu
jurământul lui Hipocrate, care este încă relevant și este folosit si
astăzi in medicina moderna. Există mai multe versiuni despre
moartea lui. El a murit, probabil în Larissa în anul preajma
anului 370 î.Hr., la vârsta de 83, 85 sau 90 de ani, deși unii
spun că a trăit mult peste 100 de ani.

Lemnul dulce-este o plantă nativă din Europa si Asia

şi este cunoscută de secole pentru utilizarea sa atât in scop
medicinal, cât şi ca îndulcitor pentru diverse băuturi sau
dulciuri. Sub denumirea sa ştiințifică,Glycyrrhiza glabra,
numele acesteia se derivă de la cuvintele grecești „glycos”=
dulce si „rhiza”= rădăcină, datorită glicirizinei, o
componenta a rădăcinii de lemn dulce, care este de 50 de
ori mai dulce decât zahărul. Lemnul dulce este o plantă
erbacee perenă,cu flori mici, liliachii și fructe spinos-
păroase. Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și
în cultură, îi priesc solurile nisipoase.Înflorește în luna
iunie și iulie. În scopuri medicinale se recoltează părțile
subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din
luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire
și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

Ipeca- (Cephalis Ipecacuanha sau Psychotria ipecacuanha)- este o plantă

originară din Brazilia, rădăcina căreia se foloseşte cu scop
medicinal.Rădăcina de ipeca are un
conținut mare de alcaloizi dintre care
mai importanți sunt emetina, cefelina şi
psihotrina. Mai conține acid
ipecacuanic de natură tainică, acizi
organici răşini, gume, substanțe
glucidice, saponin
 LAmÂiul chinezesc - (Schisandra
Chinensis) - este o specie de viță de vie, care
crește in Pădurile Nordice din China si in
Orientul Rus îndepărtat. În chineză, este
denumit ‘pinyin’, ceea ce înseamnă ‘cinci boabe
aromate’. Numele sau chinezesc provine de la
faptul că fructul, sub forma de ciorchine mic, are
toate cele cinci arome de baza: sărat, acru, dulce,
amar si picant.Toate părțile lămâiului chinezesc,
conțin uleiuri volatile, predominante in scoarța
plantei.