Curs SRAS

Sisteme RADAR cu apertură
sintetică
Curs 1 – Noțiuni generale despre RADAR
Structura prezentării
 Introducere
 Tipuri de RADAR
 Ecuația Radiolocației
 Aria efectivă a țintei RADAR
 Tipuri de semnale RADAR
 Șiruri de antene
Introducere
 RADAR (radio detection and ranging - detectarea
prin radio și determinarea distanței) reprezintă un
sistem care emite unde radio și folosește reflexia
acestora pe diferite obiecte (numite ținte) pentru a
determina existența și distanța lor față de antenă.
Introducere
 Detecția - determinarea prezenței unei ținte:
Se compară semnalul radio reflectat r(t) cu un prag prestabilit p.
Dacă r(t) ≥ p ținta este prezentă, în caz contrar nu este.
 Determinarea distanței față de țintă:
distanța = c ∙ Δt / 2 unde c = 3∙108 m/s
Δt
Introducere
 Terminologie utilizată în RADAR:
Introducere
 Cel mai adesea, pe lângă determinarea distanței la
care se află ținta, efectuată conform principiului
prezentat anterior, RADAR-ele determină și unghiul
pe care îl face direcția acesteia cu direcția nordului,
unghi denumit azimut.
 Pentru scanarea în azimut se folosește directivitatea
antenei, mai exact rotirea direcției lobului pricipal de
radiație al acesteia, fie prin rotirea fizică a unei antene
cu diagramă de directivitate fixă (cazul clasic), fie
prin modificarea electronică a directivității unui șir
(arie) de antenee cu poziții fixe (cazul “antenei” cu
baleiaj electronic).
Introducere
Ecran RADAR
Introducere
 Majoritatea RADAR-elor operează în domeniul
microundelor 1GHz – 40GHz, cu toate că în principiu
pot opera la orice frecvență plecând de la câțiva
megaherți și mergând până în domeniul optic.
 Pentru identificarea benzilor de frecvențe, uzual, se

folosește sistemul de litere adoptat de IEEE ca
standard.
Tipuri de RADAR
 1) RADAR activ
 sistemul conține cel puțin un emițător;
 semnalul recepționat provine din reflexia semnalului emis pe țintã.
Țintă
RADAR
 2) RADAR pasiv
 Sistemul nu conține emițător;
 RADAR-ul este un simplu receptor iar ținta emite radiație
electromagnetică în mod autonom în direcția radarului.
RADAR Țintă
Tipuri de RADAR
 RADAR-ul activ poate fi, la rândul său, de 3 tipuri:
 1) RADAR monostatic – emițătorul și receptorul sunt plasate în
același loc.
 2) RADAR bistatic – emițătorul și receptorul sunt separate de o

distanță comparabilă cu distanța până la țintă.
 Un mod de dispunere particular, tip barieră radio, este așa numitul
forward scatter RADAR, pentru care ținta trece printre emițător și
receptor. Acestă dispunere poate contracara tehnica stealth.
 3) RADAR multistatic – un sistem care conține o multitudine de

RADARE monostatice sau bistatice, plasate în locații diferite, care
deservesc o arie de acoperire comună.
Ecuația Radiolocației
 Ecuaţia radiolocaţiei stabileşte legătura între puterea
semnalului emis de radar, puterea semnalului recepţionat,
distanţa dintre ţintă şi radar, dimensiunile şi caracteristicile
ţintei şi performanţele sistemului radar.
 Derivarea ecuației: Densitatea de putere la distanța R de un
emițător care emite izotrop puterea Pe este
(1.1)
deoarece puterea emisă se distribuie pe suprafața unei sfere, iar suprafața
sferei este 4∙π∙R2.
 Dacă antena emițătorului are un câștig Ge (neizotropă), din
punct de vedere al radiaţiei acest lucru este echivalent cu a
emite un semnal cu o putere de Ge ori mai mare:
(1.2)
 Puterea reflectată de o țintă cu aria efectivă A, aflată la distanța
R de emițător devine:
(1.3)
 Dacă se consideră o sferă de rază R, cu centrul situat în ţintă

deoarece ținta se comportă acum ca un emițător, atunci
densitatea de putere pe suprafaţa acestei sfere va fi:
(1.4)
 Pe suprafaţa celei de-a doua sfere se găseşte radarul. Astfel,
introducând relația (1.3) în (1.4) se obține densitatea de putere
ajunsă prin reflexie înapoi la radar:
(1.5)
 Antena de recepţie a radarului poate fi interpretată ca fiind o

apertură care decupează din sfera de rază R cu centrul în ţintă,
o calotă cu aria Ar, unde Ar este aria efectivă a antenei. În
aceste condiţii puterea recepţionată de către radar este:
(1.6)
 În practică este neuzual să se exprime parametrii unei antene
prin intermediul ariei efective, de cele mai multe ori folosindu-
se ca factor de merit câştigul, Gr, între Ar și Gr existând relația:
(1.7)
 Astfel expresia puterii recepționate de RADAR devine:

(1.8)
 Egalând Pr cu Prmin în (1.8), unde Prmin este puterea minimă

necesară la intrarea receptorului RADAR pentru ca acesta să
detecteze existența țintei, se obține distanța maximă de
descoperire (ecuația radiolocației). Prmin este numită și sensibilitate.
(1.9)
 Ecuația radiolocației arată că distanţa de descoperire este cu

atât mai mare, cu cât:
 câştigul antenelor este mai mare;

 puterea de emisie este mai mare;
 aria efectivă a ţintei este mai mare;
 frecvenţa este mai mică, respectiv lungimea de undă mai mare;
 sensibilitatea receptorului este mai bună, adică puterea minimă
necesară la recepţie este mai mică.
 În cazul în care se folosește o singură antenă atât pentru emisie

cât și pentru recepție Ge = Gr deoarece antenele sunt dispozitive
reciproce, fapt pentru care câștigul de emisie este identic cu
câștigul de recepție.
Aria efectivă a țintei RADAR
 În ecuația radiolocației intervine un parametru care
caracterizează ținta RADAR, și anume aria efectivă a țintei (în
engleză radar cross-section – RCS).
 Aria efectivă a unei ținte RADAR este aria secțiunii
transversale a unei sfere perfect reflectante care ar produce
aceeași putere a semnalului reflectat ca și ținta în cauză.
 Cantitativ, aria efectivă a țintei se determină cu relația:
(1.10)
unde Si este densitatea de putere incidentă, măsură la țintă, iar Sr este

densitatea de putere reflectată, măsurată la distanța r de țintă.
E reprezintă intensitatea câmpului electric.
 Evident, aria efectivă a unei ținte RADAR poate fi determinată
experimental, prin măsurători, sau analitic, descompunând ținta
în radiatori elementari și integrând contribuțiile acestora, știind
că aria efectivă a unui element perfect reflectant de arie ds este:
(1.11)
unde θ este unghiul format între direcția după care privim

elementul de arie și normala (perpendiculara) la acesta.
 Reducerea ariei efective prezintă interes pentru implementarea
tehnologiei stealth.
 Parametrii care afecteză aria efectivă sunt: materialul,
dimensiunea, unghiurile de incidență și reflexie (forma) etc.
Diagrama variației ariei efective funcție de direcția de observare (unghi azimutal)

pentru bombardierul Douglas A-26 Invader la 3 GHz.
Tipuri de semnale RADAR
 Semnalul de tip undă continuă (continuous-wave CW)

 RADAR-ul emite un semnal pur sinusoidal (armonic),
continuu, nemodulat;
 Nu este posibilă determinarea distanței la care se află ținta;
 Se poate determina prezența/absența țintei prin sesizarea
prezenței/absenței semnalului reflectat, precum și aria
efectivă a țintei pe baza amplitudinii semnalului reflectat;
 Se poate determina viteza de deplasare a țintei pe baza
efectului Doppler (RADAR Doppler).
 Aplicații: RADAR auto, senzori uși automate.
RADAR auto Senzor uși automate

Schemă bloc RADAR CW, arhitectură cu conversie directă

 Efectul Doppler
 constă în variația frecvenței unei unde emise de o sursă de oscilații
(reflectate de o țintă), dacă aceasta se află în mișcare față de receptor.
Efectul Doppler
Y
X
 Efectul Doppler
 constă în variația frecvenței unei unde emise de o sursă de oscilații
(reflectate de o țintă), dacă aceasta se află în mișcare față de receptor.
 deviația frecvenței (1.12)
unde v este viteza sursei în raport cu receptorul, pozitivă pentru cazul când aceasta se apropie,
negativă în caz contrar, f0 este frecvența originală a sursei iar c este viteza luminii.
 În cazul RADAR-ului Doppler, expresia deviației frecvenței devine:
(1.13)
unde ft este frecvența emițătorului. Factorul 2 apare datorită parcurgerii în dublu sens a
distanței RADAR - țintă.
 Astfel viteza (1.14)
 Semnale armonice modulate în amplitudine sau frecvență

 Un caz particular, tot mai des utilizat în practică, este RADAR-
ul cu undă continuă modulată în frecvență (frequency-
modulated continuous-wave FMCW)
 RADAR-ul emite un semnal sinusoidal, continuu, modulat în
frecvență;
 Poate determina în același timp distanța și viteza relativă a
țintei (viteza prin efect Doppler);
 Poate opera la distanțe minime față de țintă mult mai reduse
decât RADAR-ele în impuls;
 Poate fi implementat la un cost scăzut;
 Aplicații: RADAR maritim de imagistică, Radio Altimetru.
 RADAR FMCW
RADAR maritim de imagistică Radio Altimetru

 RADAR FMCW – funcționare pentru o țintă staționară
 RADAR FMCW
Schemă bloc RADAR FMCW, arhitectură cu conversie directă

 Rezoluția în distanță (range resolution) a unui RADAR este,

prin definiție, distanța minimă necesară între două ținte pentru
ca accestea să fie distinse de echipament. În cazul în care
distanța dintre cele două ținte este mai mică decât rezoluția
RADAR-ului acestea apar unite, ca o singură țintă.
 În mod similar se definește rezoluția azimutală (bearing

resolution) ca unghiul minim necesar pentru ca țintele să poată
fi separate.
 Semnale de tip impuls, nemodulat sau modulat

 Principiul este acelaşi, indiferent de tipul impulsului,
modulat sau nemodulat;
 Impulsurile nemodulate sunt utilizate în cazul RADAR-elor
de bandă ultra-largă (Ultra-Wide Band UWB);
 Analiza următoare este valabilă pentru ambele tipuri de
impulsuri. Pentru impulsurile modulate, reprezentãrile
grafice se referã la forma semnalului rezultat dupã
demodulare (anvelopa semnalului).
 Aplicații: Majoritatea RADAR-elor existente în momentul
actual funcționează în impuls.
 Caracteristici:
 Distanța minima de detecție se determinã din condiția de
nesuprapunere dintre primul impuls emis şi primul impuls
recepționat. Astfel, distanța minimă de detecție a unei ținte
este: A
TX
(1.15)
RX
t
 Caracteristici:
 Distanța maxima de detecție neechivocã a unei ținte se
determinã din condiția de nesuprapunere între primul
impuls recepționat şi cel de-al doilea impuls emis:
A
(1.16) TX
(1.17)
RX
(PRF = Pulse Repetition Frequency)
t
 Caracteristici:
 Rezoluția – limita minimă de nesuprapunere a țintelor:
TX/RX ținte
TX RX
t
 Caracteristici:
(1.18)
TX RX
t
 Caracteristici:
(1.19)
T. Fourier
B
 Caracteristici:
 Pentru a îmbunătăți rezoluția (a obține o rezoluție mai
fină) este necesară reducerea lățimii impulsului;
 Dezavantajul pe care îl aduce această măsură este
reducerea energiei emise (care iluminează ținta). Acest fapt
are consecințe negative asupra funcționării (degradarea
SNR).
 Întrucât energia
pentru a menține aceeași valoare a energiei, puterea

trebuie să crească odată reducerea lui .
 Caracteristici:
 Creșterea puterii de emisie nu este acceptabilă, deoarece

emițătoarele de mare putere au următoarele probleme:
 Necesită surse de înaltă tensiune
 Au fiabilitate redusă
 Prezintă riscuri de electrocutare și iradiere
 Au gabarit și preț crescut
 Compresia impulsurilor (pulse compression):
 Soluția viabilă, utilizată în practică, este utilizarea tehnicii

compresiei impulsurilor.
 Tehnica presupune utilizarea unor impulsuri modulate, speciale,
care au proprietatea că, în urma prelucrării, își reduc durata (se
comprimă).
 Astfel, se utilizează impulsuri cu durate mari (deci care au energii
mari fără a fi necesare puteri mari), dar care în urma prelucrării se
comprimă, oferind rezoluții similare unor impulsuri foarte înguste.
 Un astfel de impuls “comprimabil”, preferat în multe aplicații, este

chirp-ul.
 Chirp-ul este un semnal a cărui frecvență variază (crește – up-chirp
sau descrește – down-chirp) în timp.
 Denumirea provine de la asemănarea cu ciripitul păsărilor.
 Exemplu de chirp liniar, bidirecțional (frecvența variază liniar cu
timpul, în jos și în sus).  
st   cos  k t 2

unde 2  t 
2 
k = chirp rate [Hz/s]
s (t )
 (t )
Faza instantanee:    k t2
f (t )
Frecv.
1 d (t )
Instantanee: f (t ) | || kt |
2 dt
0 Banda ocupată de impuls este
t
B  k

 Prelucrarea (compresia) constă în aplicarea unei filtrări adaptate

(matched filtering) asupra semnalului.
 Filtrul adaptat unui semnal s(t) are funcția pondere h(t) (răspunsul
la impulsul Dirac) egală cu s*(-t). Astfel, semnalul rezultat în
urma filtrării este autocorelația lui s(t), notată uzual cu r(t).
∞
( )= ( )⊗ ( )= ( ) ∗( + ) (1.20)
−∞
Durată impuls original
s (t )
corelație
s (t )
Durată puls comprimat
1
r (t ) ≅ → ≅
2
ℎ −
Impulsuri RADAR recepționate de la două ținte, înainte și după filtrarea adaptată

(Semnalele sunt de tip up-chirp). Este evidentă compresia temporală.
Șiruri de antene
 Se consideră N antene identice dispuse uniform în lungul unei
direcții (Uniform Linear Array - ULA). Uniform = distanțe
egale între antene.
 De asemenea, se consideră amplitudinile semnalelor care
alimentează antenele egale între ele și fazele progresive
(defazajul între oricare două antene consecutive este același).
 La distanță mare față de șir (în câmp îndepărtat) se poate
considera cu o aproximație bună că unda radiată este o undă
plană TEM.
 Într-o direcție oarecare a spațiului care face cu normala la șir
un unghi θ intensitatea câmpului electric radiat într-un plan de
fază constant (frontul undei) este egală cu suma vectorială a
câmpurilor radiate de fiecare antenă în parte (se însumează
contribuțiile fiecărei antene a șirului).
Șiruri de antene
N 1
Etotal ( )   En ( ) (1.21)
n0
defazori
Șiruri de antene
 Deoarece toate antenele radiază aceeași putere amplitudinea
fazorului vector intensitate câmp electric al undei radiate de
fiecare antenă în parte, în planul de fază considerat, este
aceeași (diferența de drum de la fiecare antenă până la planul
de fază considerat are un efect neglijabil asupra amplitudinii,
fiind afectată doar faza).
 În aceste condiții, relația (1.21) ia forma:
N 1
Etotal ( )  E0 e j0
e
n0
j ( n 0 )
(1.22)
unde (1.23)
iar se numește număr de undă.

Șiruri de antene
 dar rn  r0  nl sin  (1.24)
 rezultă, introducând (1.24) în (1.23):

(1.25)
 introducând (1.25) în (1.22), obținem:
(1.26)
 rezultă: (1.27)
Șiruri de antene
 Dacă admitem că există o direcție comună de maxim pentru
(1.28)
 atunci Etotal max  E0 max N iar caracteristica de radiație normată a

șirului de antene devine:
(1.29)
unde Re ( ) este caracteristica de radiție normată a unei antene din cadrul șirului
iar Rs ( ) este factorul normat al sistemului sau caracteristica de radiție normată
a șirului dacă antenele sunt înlocuite cu radiatoare izotrope.
Șiruri de antene
 Expresia din (1.29) are maxime principale pentru valorile lui θ,
notate θM ,care verifică ecuația:
(1.30)
 Direcțiile de radiație maximă corespund acelor direcții pentru

care câmpurile radiate de două antene alăturate sunt în fază.
 Deoarece rezultă că direcția de radiație

maxmă poate fi modificată prin variația defazajului ϕ.
 Făcând defazoarele controlabile electronic, se realizează așa
numita antenă cu baleiaj electronic (în fapt, un șir de antene), care
nu mai necesită piese în mișcare, precum antena clasică rotativă.
Șiruri de antene
Factorul normat al șirului studiat, pentru N=6

Șiruri de antene
Antena cu baleiere electronică

Șiruri de antene
Generalizarea șirurilor de antene conduce la ariile de antene,
matrici alcătuite din mai multe șiruri, cu dispunere 2D.
Arie de antene (antena cu baleiaj electronic pentru RADAR

Șiruri de antene
 High Frequency Active Auroral Research Program - HAARP.
Arie de antene HAARP

Șiruri de antene
 High Frequency Active Auroral Research Program - HAARP.
Arie de antene HAARP

Bibliografie și informații suplimentare
 http://www.radartutorial.eu/ ;
 Dietmar Kissinger, “Millimeter-Wave Receiver Concepts for
77 GHz Automotive Radar in Silicon-Germanium
Technology”, Springer-Verlag New York, 2012.
sintetică
Curs 2 – Principiul de funcționare al SRAS (SAR)
 Introducere
 Terminologie specifică
 Principiu de funcționare
 Defecte ale imaginilor SRAS
 Speckle, Forshortening, Layover, Shadow
 Moduri avansate de operare a SRAS
 Sateliți SRAS
Introducere
 RADAR-ul cu apertură sintetică (SAR – Synthetic
Aperture RADAR) este un RADAR de imagistică, cel
mai adesea aeropurtat, capabil să furnizeze imagini de
înaltă rezoluție independent de condițiile de iluminare
naturală (noapte sau zi) sau meteorologice (dacă se
utilizează frecvențe ce permit penetrarea norilor).
 Este utilizat în geologie, climatologie, ecologie și

chiar în arheologie pentru detectarea construcțiilor
subterane (Ground Penetrating RADAR).
Introducere
Fig. 2.1 Platoul Giza, Egipt. Imagine SAR cu rezoluție 1m, banda X (7,5-12 GHz).
Introducere
Amprenta deversării de petrol cauzate de explozia și scufundarea
platformei Deepwater Horizon
Imagine achiziționată de satelitul

TerraSAR-X, în data de 9 iulie 2010
Platoul Giza, Egipt. Imagine SAR cu rezoluție 1m, banda X (7,5-12 GHz).
TerraSAR-X © DLR
© Bill Emery, University of Colorado

Introducere
 Funcționarea SRAS are la bază interacțiunea undelor

radio emise de RADAR cu suprafața pământului, în
urma căreia o fracțiune din semnalul emis este
reflectat (backscattered) către acesta.
 Amplitudinea și faza semnalului reflectat depind de

proprietățile fizice (geometrie, rugozitate) și electrice
(permitivitate) ale obiectelor iluminate de RADAR.
Introducere
 În funcție de banda de frecvențe utilizată, undele radio

emise pot penetra o adâncime mai mare sau mai mică,
astfel că scena analizată poate necesita o modelare sub
formă de volume.
 Adâncimea de pătrundere a undelor radio crește odată

cu creșterea lungimii de undă (scăderea frecvenței),
atrăgând după sine necsitatea modelării sub formă de
volume.
Introducere
 În cea mai simplă formă, SRAS furnizează o hartă

bidimensională (2-D) a reflectivității suprafeței
analizate, intensitatea pixelilor fiind proporțională cu
aceasta.
Introducere
 Din punct de vedere istoric, RADAR-ul cu apertură
sintetică a evoluat din SLAR (Side-Looking Airborne
RADAR – RADAR aeropurtat direcționat lateral). < 1950
 Denumirea provine de la faptul că RADAR-ul este
direcționat perpendicular pe direcția de deplasare.
Fig. 2.2 Geometria achiziției SLAR.

Introducere
 Dezavantajul SLAR este reprezentat de rezoluția
proastă în lungul direcției de deplasare, denumită
rezoluție azimutală (azimuthal/along track resolution).
 Cauza acestui inconvenient este lărgimea

(deschiderea) mare a lobului principal de radiație al
antenei, aceasta fiind invers proporțională cu
dimensiunea fizică a antenei utilizate.
 Astfel, o rezoluție bună necesită o antenă uriașă,

imposibil de plasat pe un sistem aeropurtat.
Introducere
Amplitudine
Antenă
 /4 x
Lungime D
 /2 x
R
/4
Lărgimea lobului principal:  /D

Rezoluția:  x  R  R / D
Exemplu numeric:   0,03m(banda X ); R  5000m; D  3m.

 x  R / D  5000 m * 0.03m / 3m  50m.
Introducere
 Soluția pentru înlăturarea acestui inconvenient este
sintetizarea unei antene echivalente de dimensiune
(apertură) mare, rezultând astfel RADAR-ul cu apertură
sintetică (Condiție necesară: echipament coerent – defazaj
constant între canalele de emisie și recepție). Carl Wiley – ’51
 Practic fiecare poziție a antenei de pe traseul parcurs de
aceasta în urma deplasării este echivalentă cu o antenă
virtuală a unui șir. Astfel lărgimea lobului de radiație și
implicit rezoluția azimutală se determină conform teoriei
dezvoltate pentru șirurile de antene, obținându-se o
valoare  x  D / 2.
 În cazul din exemplul anterior  x  1,5m (față de 50m).
Introducere
Fig. 2.3 Principiul SRAS

Introducere
Fig. 2.4
Comparație: Platoul Giza cu rezoluție 20m (tehnologie de vârf anii 90), respectiv 1m (2007)
Efectul îmbunătățirii rezoluției
Terminologie specifică
RADAR-ul emite impulsuri și recepționează ecourile
RADAR
cu o rată numită Pulse Repetition Frequency:
V
PRF @1000 - 4000 Hz.
(slant) range: folosește principiul RADAR clasic =

z scanare la viteza luminii R=c∙Δt/2
azimuth: scanare pe direcția deplasării la viteza
VB plus sintetizarea aperturii (holografie)
x y
Imagistică coerentă: Pixelii au valori complexe:
amplitudine (luminozitate)
și fază
swath width Pentru traiectorie de zbor dreaptă
(lățime brazdă) VB
 V  VB
Sursa: SAR Remote Sensing Educational Initiative

Terminologie specifică
Sursa: SAR Remote Sensing Educational Initiative

Principiu de funcționare
 Ca orice RADAR, SRAS emite impulsuri radio, după
care urmează o fereastră de ecou în timpul căreia
echipamentul „ascultă” ecourile și stochează
semnalele receptionate într-o coloană a unei
matrice.
 Procedura de transmisie și de asculatare este
repetată la un interval PRI, unde PRI = 1/ PRF.
 Se obține astfel matricea bidimensională a datelor
brute, unde fiecare coloană este ecoul recepționat
după un impuls.
 Scena este astfel eșantionată în timp, în două
direcții. Timpul din directia range este numit fast
time ceea ce face aluzie la viteza mare a undelor
electromagnetice (viteza luminii), iar cel din direcția
azimut este numit slow time (viteza platformei).
 Spre deosebire de imaginile fotografice, imaginea

(matricea datelor) brută furnizată de RADAR-ul cu
apertură sintetică nu poate fi interpretată (vizualizată)
direct. Pentru a se obține o imagine utilă este necesară
prelucrarea datelor (focalizare).
timp lent (slow time)
timp rapid (fast time)

Matricea datelor brute (2D)

range
azimut
x
z x
V
y
Geometria achiziției
(vedere de sus) R
Țintă punctiformă
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR


range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR

Matricea datelor brute (2D) lungime impuls  P
̂
Rezoluția azimutală x a antenei reale
rezoluție în range
= deschiderea lobului de radiație

range
azimut
x
z x
V
y
(vedere de sus) R
Fig.: © DLR
Dimensiune antenă vs. deschidere lob radiație
Antenă scurtă Deschidere lob mare
D  10 m
  R  D  5 km
R  850 km
Antenă lungă
Deschidere lob redusă
D  5 km   R  D  10m
Parametrii Satelit ERS-1/2

Rezoluția SAR (obținută în urma sintetizării aperturii)
D
.
.
.
Dsin tetic  R  D  D 2
.
.
.
Rezoluție SAR
factorul 1/2 apare datorită dublării defazajelor
prin parcugerea în ambele sensuri a distanței R
V Prelucrare (focalizare SAR)
În orice moment t (t=slow time) distanța R (slant range) între platforma RADAR care
se deplasează cu viteza constantă V și un punct de pe pământ descris de coordonatele
(x, y, z) = (0, yp , 0) se obține aplicând teorema lui Pitagora în triunghiul dreptunghic
cu laturile R0, x și R(x): z
x2
Platforma RADAR R  x   R  x  R0 
2
0
2
pt. x /R0 << 1
la t=t0=0 2 R0
Zero-Doppler position
x
x  Vt
V
R0 V2 2
Rt   R0  t (2.1)
x 2 R0
Rx “velocity parameter”
H unde R0  R (t0 )  H 2  y p 2
yp Țintă punctiformă
y
Variația în timp a distanței R(t), descrisă de ecuația (2.1), determină variația în timp a
defazajului φ dintre semnalul emis și ecoul recepționat de la țintă conform relației (2.2)
(factorul 4π = 2 * 2π, din expresia defazajului este cauzat de parcurgerea în dublu sens
a distanței RADAR - țintă):
4Rt 
 t    (2.2)

Introducând expresia lui R(t) din (2.1) în (2.2) se obține o ecuație pătratică.
Folosind relația (2.2) se poate demonstra că semnalul obținut din eșantioanele dintr-o
linie a matricei datelor brute (denumit semnal în slow-time sau în azimut) cauzat de o
țintă punctiformă caracterizată prin secțiunea efectivă (RCS) și defazajul introdus în
ecou  scatt (pe scurt contribuția unei ținte punctiforme) are expresia:
4
sa t   A RCS exp( j scatt ) exp( j (t ))  A RCS exp( j scatt ) exp( j R(t )) (2.3)

(2.3) este un semnal complex, deoarece în mod uzual demodularea semnalelor
recepționate de RADAR se face cu demodulatoare în cuadratură (IQ), astfel că fiecare
eșantion al matricei datelor brute este un număr complex – modul și fază.
 Derivând în raport cu timpul faza instantanee (defazajul
dintre semnalul emis-recepționat), φ(t), se obține frecvența
azimutală instantanee, fD(t), care se observă că are o
variație liniară, concluzia fiind că răspunsul în azimut al
unei ținte punctiforme este un chirp liniar, așa numitul
chirp azimutal (azimuth chirp).
1 d 4 2V 2
f D t    Rt    t (2.4)
2 dt  R0
 Frecvența instantanee azimutală este numită și frecvență

Doppler, prin analogie cu variația de frecvență cauzată de
efectul Doppler.
Formarea chirp-ului azimutal
Matricea datelor brute (partea reală a datelor I)
 scena conține o singură țintă punctiformă
x
range
azimut
timp lent (slow time) t
x
Formarea chirp-ului azimutal
rezoluția în range
x

Matricea datelor după compresia în range (partea reală a datelor I)
o linie din contribuția unei singure ținte punctiforme
range
(amplitudinea reprezentată prin intensitatea albului)

timp lent (slow time) t
x
azimut
zero-Doppler position of target
Cirp azimutal
x
x
Fig.: © DLR
Principiu de funcționare - concluzii
Funcționarea SAR este un proces în două etape:
1. Achiziția datelor
Iluminarea scenei supuse analizei și colectarea ecourilor
 raw data (datele brute)
Contribuția unui singur punct este împrăștiată pe 104 … 107

eșantioane (holografie).
2. Procesarea
Raw data focusing (focalizarea datelor brute)
 imaginea finală
 Focalizarea imaginii brute este echivalentă cu
aplicarea a două filtrări adaptate (matched filtering)
separate asupra celor două dimensiuni – range și
azimuth.
 Cel mai adesea impulsul transmis de RADAR este un

chirp liniar (frecvența variază liniar), de amplitudine
constantă, acesta oferind avantajul că în urma filtrării
adaptate este comprimat temporal, oferind rezoluție
ridicată fără a necesita pentru aceasta impulsuri
extrem de scurte și implicit puteri de vârf mari (v. Curs 1).
Compresia chirp-ului prin filtrare adaptată
Semnal reflectat

Inter-Corelație complexă
Chirp emis (funcție de referință)
c Răspunsul unui reflector punctiform

R 
2B unde B=banda ocupată de chirp

 Deoarece s-a demonstrat că răspunsul în azimut al unei ținte
punctiforme este tot un chirp, prelucrarea (compresia în
azimut) se face similar prelucrării (compresiei) în range, printr-
o corelație cu funcția (chirp-ul) de referință, dedus pe baza
caracteristicilor geometrice (slant-range, apertura reală a
antenei utilizate, viteza platformei RADAR).
 Expresia funcției de referință (chirp-ului) în azimut este:
, cu
unde
iar pasul de incrementare a timpului t (slow time) este .

Fig. 2.5 Focalizarea imaginii SAR (prelucrarea datelor brute) – două filtrări adaptate
 Cel mai ades, imaginea SAR este afișată astfel încât fiecare pixel al
imaginii să ofere o informație asupra reflectivității punctului
corespunzator de pe sol. Acest lucru implică aplicarea a două etape
suplimentare de prelucrare a imaginii focalizate: calibrarea și
geocodarea acesteia.
 Calibrarea asigură ca valoarea intensității să reprezinte aria efectivă
(RCS) a fiecărui punct de pe sol, normat la suprafața acestuia.
Calibrarea corecta este o sarcina dificilă care implică atât calibrarea
internă a echipamentului, precum și calibrarea externă folosind ținte
cu RCS cunoscută.
 Geocodificarea (geocoding) asigură ca localizarea oricărui pixel din
imaginea SAR să fie asociată direct unei poziții pe teren. In mod
uzual imaginile SAR sunt distorsionate geometric. Motivul este
faptul că radarul măsoară proiecția unei imagini tridimensionale (3D)
pe coordonatele RADAR slant-range și azimut (2D).
 O altă problemă a imaginilor SAR care necesită corecție (această

corecție se aplică asupra imaginii comprimate în range, înaintea
aplicării compresiei în azimut) este migrarea în range a celulei
(Range Cell Migration- RCM).
 Această migrare este cauzată de faptul că distanța dintre RADAR și

orice punct fix de pe sol se modifică în timp conform relației (2.1),
iar efectul acestei variații nu constă doar în modificarea defazajului
ecoului conform (2.2) generând astfel chirp-ul în azimut; al doilea
efect, neluat în calcul până acum, este migrarea răspunsului astfel
încât contribuția unei ținte nu mai este conținută într-o singură linie a
matricii, ci migrează în liniile învecinate, deci o migrație în direcția
range.
 Efectul RCM poate fi observat prin curbura din raspunsurile din imaginea
comprimată în range. Daca nu este corectată, RCM produce o defocalizare a
azimutui, deoarece energia răspunsului unui punct țintă este distribuită pe
mai multe celule în direcția range.
Curbura RCM
Fig. 2.6 Efectul RCM.

 Efectul RCM poate fi observat prin curbura din raspunsurile din imaginea
comprimată în range. Daca nu este corectată, RCM produce o defocalizare a
azimutui, deoarece energia răspunsului unui punct țintă este distribuită pe
mai multe celule în direcția range.
Matricea datelor comprimate în range (partea reală a datelor - I)

contribuția unei singure ținte punctiforme
(amplitudinea reprezentată prin intensitatea albului)
range
timp lent (slow

RCMtime) t
azimut x
zero-Doppler position of target
 O analiză cantitativă a calității prelucrării semnalului este

posibilă prin investigarea funcției de răspuns la o sursă
punctiformă (point response function - PRF) a SAR. Aceasta
este de fapt imaginea bidimensională care ar fi obținută de la o
scenă constând dintr-o singură țintă punctiformă. PRF este cel
mai adesea calculat pe baza datelor simulate, sau dedus
analitic, dar poate, de asemenea, să fie măsurat. Parametrii de
interes sunt rezoluția range-ului / azimutului (considerați ca
fiind egali cu lățimea lobului rezultat între punctele în care
puterea scade la jumătate din valoarea de vârf).
hi, k 
Fig. 2.7 Reprezentarea 3-D a răspunsului la o țintă punctiformă

(Point Response Function – PRF)
lob principal
Amplitudine
Rezoluție (-3dB sau ½ putere vârf)
lobi secundari
Fig. 2.8 Secțiune prin răspunsul la o țintă punctiformă (Point Response Function – PRF)
Defecte ale imaginilor SRAS
 Zgomotul “Speckle”
Fig. 2.9 Imagine SRAS afectată de speckle

 Este cauzat de compunerea constructivă sau

distructivă aleatoare a semnalelor reflectate de
multitudinea de reflectori elementari conținuți într-o
celulă de rezoluție.
 Se manifestă prin variația luminozității de la un
pixel la altul, în ciuda faptului că scena este
omogenă (aria efectivă radar raportată la suprafața
de teren este constantă pentru toate celulele).
 Imaginea capătă un aspect granular deși suprefețele
sunt omogene.
 Zgomotul “Speckle” Deși densitatea reflectorilor
elementari este identică
pentru cele două celule de
rezoluție adiacente, pozițiile
diferite ale acestora fac
contribuțiile să se compună
vectorial diferit, rezultând
intensități diferite ale
pixelilor, dacă lungimea de
undă a semnalului RADAR
este comparabilă cu
Compunere răspuns de la i reflectori elementari granularitatea suprafeței.
4
Reflectivitatea complexă a unei celule   RCS i exp( j i ) exp(  j
scatt
r0 ,i )
i 
 Datorită naturii multiplicative (și nu aditive) a

zgomotului Speckle, creșterea puterii semnalului
RADAR nu este o soluție pentru reducerea sa.
 Tehnica utilizată cu succes pentru reducerea acestui

zgomot este așa numitul “multi-looking”, care
constă în efectuarea unei medieri necoerente a
intensității imaginii. Din păcate, această tehnică are
ca efect advers degradarea rezoluției.
+10dB
Data: ERS ©ESA Data: ERS ©ESA/DLR

-10dB
Fără / Cu multilooking.
 Defecte cauzate de geometria achiziției SRAS:
 Sunt cauzate de faptul că se proiectează o imagine
tridimensională pe un plan (2D).

unde R  y0  y 2  H  z 2
H R
R  const
z
R
x
y0 y
Fig. 2.10 Geometria achiziției SRAS

 Defecte cauzate de geometria achiziției SRAS
 Forshortening
(comprimare)
range
A
foreshortening
B
C
A B C
ground range
 Pantele orientate spre SRAS

apar comprimate. ERS-1 © ESA
  23 deg
Fig.: © DLR
 Lay-over
(suprapunere)
range
lay-over
A C 
B  D
A B C D
 Pantele abrupte orientate spre

SRAS produc imagini fantomă.
  23 deg ERS-1
ERS-1 ©
© ESA
ESA
Fig.: © DLR
 Shadow radar shadow
(umbrire)
Fig.: © DLR
azimuth
range
SRTM© DLR
 Pantele abrupte orientate cu spatele

SRTM/X-SAR
spre SRAS nu returnează semnal.
  54 deg ERS-1
ERS-1 ©
© ESA
ESA
Moduri avansate de operare a SRAS
 Un parametru esențial al SRAS este frecvența de

eșantionare a semnalului RADAR.
 În range, frecvența de eșantionare a convertoarelor A/D
trebuie să fie mai mare decât lărgimea de bandă a chirp-
ului transmis în cazul demodulării I/Q (dublul acesteia în
caz contrar), conform teoremei eșantionării Shannon-
Nyquist.
 Similar, în azimut, frecvența de eșantionare – PRF,
trebuie să fie mai mare decât banda Doppler (BD):
unde v = viteza de deplasare a sistemului RADAR, da = lungimea antenei.

 Rearanjând relația anterioară, se observă că este necesar

să se transmită cel puțin un impuls (o achiziție) când
platforma s-a deplasat pe o distanță egală cu jumătate din
lungimea antenei:
 Astfel, creșterea rezoluției azimutale conduce la

creșterea benzii Doppler și implicit creșterea PRF, fapt
care micșorează timpul de ascultare a ecoului (fereastra
ecoului), reducând distanța maximă, deci lățimea swath.
 În concluzie, rezoluția bună și swath width mare nu pot fi
obținute simultan, deoarece au cerințe contradictorii.
 Necesită utilizarea unor antene cu directivitate controlată

electronic (arie de antene).
ScanSAR Stripmap (modul clasic, Spotlight

(100 km swath, 15 m res.) (5 km swath, 1 m res.)
descris până acum în curs)
(30 km swath, 3 m res.)
Fig.: © DLR
ScanSAR
(100 km swath, 15 m res.)  Iluminează/recepționează doar o
fracțiune (ex. ¼) din apertura
Stripmap (fereastra temporală de
ascultare a ecoului este redusă la un
sfert).
 Utilizează timpul rămas pentru a

“privi” spre secțiunile adiacente.
 + crește swath width (ex. × 4)

 - se degradează rezoluția (ex. ÷ 4)
Fig.: © DLR
Spotlight
(5 km swath, 1 m res.)
 Crește apertura sintetică prin
creșterea duratei iluminării,
echipamentul privind mereu
spre aceeași secțiune.
 + se îmbunătățește rezoluția (ex.

× 3)
 - nu poate opera continuu,
imaginea este limitată ca
dimensiune în azimut (ex. 5 km)
Fig.: © DLR
Sateliți SRAS
satelit proprietar bandă rezoluție înclinare swath operațional
ERS-1 ESA C 25 m 23° 100 km 1991-2000
ERS-2 ESA C 25 m 23° 100 km 1995-2012
Radarsat-1 Canada C 10 m - 100 m 20°- 59° 50 - 500 km 1995-2013
ENVISAT ESA C 25 m - 1 km 15°- 40° 100 - 400 km 2002-2012
ALOS Japonia L 10 m -100 m 35°- 41° 70 - 360 km 2006-2011
Cosmo Italia X ca. 1 m - 16 m … … 2007-
TerraSAR-X Germania X 1 m - 16 m 15°- 60° 10 - 100 km 2007/2010-
& TanDEM-X
Radarsat-2 Canada C 3 m - 100 m 15°- 59° 10 - 500 km 2007-
ALOS-2 Japonia L 3 m – 100 m 8°-70° 25 – 350 km 2014-
Sentinel-1 ESA C 5 m – 50 m 20°-46° 20 - 400 km 2014-
Sateliți SRAS
ENVISAT antena
10 m
Fig. 2.11 Satelitul ENVISAT.

 A. Moreira, P. Prats-Iraola, M. Younis, G. Krieger, I. Hajnsek and K. P.

Papathanassiou, "A tutorial on synthetic aperture radar," in IEEE
Geoscience and Remote Sensing Magazine, vol. 1, no. 1, pp. 6-43, March
2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;
 Michael Eineder, Richard Bamler, "Module 1301: SAR Imaging",
https://saredu.dlr.de/ .
sintetică
Curs 3 – SRAS Polarimetrice (Pol-SAR)
 Introducere
 Descrierea polarimetrică a țintelor (reflectorilor)
 Interpretarea și descompunerea datelor polarimetrice
 Aplicații ale SRAS Polarimetrice
 Concluzii
Introducere
 Polarizarea undelor electromagnetice
 Polarizarea unei unde electromagnetice este dată de
orientarea vectorului câmp electric.
 Vectorul câmp electric este perpendicular atât pe direcţia
de propagare a undei, cât și pe vectorul de câmp magnetic.
Unda polarizată liniar, vertical

Introducere
 Polarizarea undelor electromagnetice
 Polarizarea este definită ca locul geometric trasat de
vectorul câmp electric pe un plan (staţionar) perpendicular
pe direcţia de propagare, pe măsură ce unda se propagă și
trece de planul respectiv.
 Când acest loc geometric este o

linie, polarizarea este liniară, iar
mai departe se poate clasifica în
polarizare verticală și orizontală.
Introducere
 Polarimetrie – definiție
 Metodă de analiză cantitativă a unei substanțe,
bazată pe rotirea planului de polarizare a unei
radiații de către un strat din substanța cercetată.
 SRAS polarimetrice
 Folosesc metode specifice polarimetriei pentru a
obține informații calitative și cantitative despre
parametrii fizici ai solului, zăpezii, gheții, oceanelor
și structurilor antropice.
Descrierea polarimetrică a țintelor
 Funcționarea SRAS polarimetrice se bazează pe

măsurarea matricii parametrilor S complecși (Sinclair
scattering matrix) care descrie relația dintre vectorul
intensitate câmp electric asociat undei plane incidente la
suprafața țintei (reflectorului) Ei și vectorul intensitate
câmp electric asociat undei plane reflectate Er.
 Ambii vectori sunt bidimensionali, având o componentă
orizontală EH și una verticală EV, în cazul undelor plane.
 Pentru distanțele uzuale din cazul SRAS (distanțe
echipament-țintă mari) cele două unde pot fi considerate
plane – este cazul așa numitului far-field scenario.
(3.1)
 unde sunt parametrii S complecși iar

indicii H (horizontal) și V (vertical) indică polarizarea.
 Factorul , unde indică defazajul și

atenuarea suferite de undă pentru distanța r între RADAR
și țintă.
 Cel mai comun tip de implementare de SRAS

polarimetric măsoară matricea S emițând și
recepționând folosind toate cele 4 combinații de
polarizări liniare:
 Emisie polarizată vertical – Recepție polarizată vertical
 Emisie polarizată vertical – Recepție polarizată orizontal
 Emisie polarizată orizontal – Recepție polarizată vertical
 Emisie polarizată orizontal – Recepție polarizată orizontal
 Tipul de polarizare a undei emise/recepționate este
dictat de dispunerea (numită polarizarea) antenei.
 Evident, pot fi utilizate și alte configurații capabile să

măsoare matricea S, folosind alte polarizări ortogonale pe
post de bază (ex. Polarizarea circulară stângă / dreaptă la
emisie combinată cu polarizarea liniară verticală /
orizontală la recepție, utilizarea unor baze liniare oblice
etc.), deoarece informația conținută în matricea S este
independentă de baza utilizată.
 Chiar dacă reprezentarea matricii diferă funcție de baza

utilizată, prin transformări liniare se poate face trecerea
într-o altă reprezentare, corespunzătoare oricărei alte baze
dorite.
 Spre deosebire de SRAS clasice, nepolarimetrice, în

cazul SRAS polarimetrice fiecare eșantion de semnal
achiziționat de echipament este compus din 4
elemente, corespunzătoare celor 4 combinații de
polarizări emisie-recepție. Astfel, fiecare pixel rezultat
în urma focalizării este compus din cele 4 elemente
ale matricii S (fiecare pixel este o matrice).
 În cazul configurației monostatice (emițătorul și

receptorul sunt în același loc), așa cum este cazul
majorității SRAS, matricea S devine simetrică
(SHV=SVH=SXX) pentru toate mediile reflectante
reciproce.
 În aceste condiții, ignorând valorile absolute ale
fazelor (nefolosite în polarimetrie), numărul de
parametrii independenți din matricea S se reduce la 5
(3 amplitudini și 2 faze relative).
 În cazul configurației bistatice (emițătorul și

receptorul nu sunt în același loc), SHV≠SVH și numărul
de parametrii independenți din matricea S este 7
(4 amplitudini și 3 faze relative).
 Totuși, configurația bistatică este rar întâlnită în cazul

SRAS polarimetrice, fapt pentru care în continuare se
va trata doar cazul configurației monostatice.
 Setul de parametrii (denumiți observabile) ai țintelor

care pot fi determinați pe baza matricii S sunt
sintetizați în tabelul următor:
 Matricea S este capabilă să descrie complet reflectorii

determiniști (punctuali), care modifică polarizarea undei
incidente, dar nu poate descrie efectul de depolarizare a
undei cauzat de reflectori distribuiți.
 Reflectorii distribuiți sunt compuși dintr-o multitudine de

reflectori determiniști, dispuși aleator în interiorul unei
celule de rezoluție, de tipul celor care produc zgomotul
Speckle.
 În acest caz, matricea S măsurată este o combinație

coerentă a matricilor individuale ale reflectorilor
elementari din interiorul celulei de rezoluție.
 Soluția pentru caracterizarea completă a reflectorilor

distribuiți este utilizarea unui formalism statistic de
ordinul 2.
 Cel mai comun formalism utilizat este reprezentat de
matricea de coerență [T], de dimensiune 3 x 3,
definită ca produsul extern (sau tensorial) al unui
vector de împrăștiere tridimensional, kp, care are
următoarea expresie în formularea lui Pauli:
(3.2)
 Astfel, matricea de coerență [T] are expresia:
(3.3)
unde exponentul + semnifică operația de transpoziție și conjugare complexă

(operație denumită și conjugare Hermitică), iar < ... > semnifică medierea
spațială.
 Matricea [T] este prin însăși modul de definire pozitiv

semidefinită și hermitică, și are uzual rangul 3.
 Setul de parametrii (observabile) obținuți pe baza
matricii de coerență conține, pe lângă parametrii
obținuți din matricea S, și coeficienții de corelație
dintre diferitele polarizări:
(3.4)
 unde SLL și SRR sunt coeficienții S circulari, determinați pe baza elementelor

matricii S reprezentată în baza H – V cu relațiile:
(3.5)
 Parametrii deduși pe baza matricii de coerență [T] și

aplicațiile acestora sunt expuși în tabelul următor:
Interpretarea și descompunerea datelor
polarimetrice
 Prin utilizarea unor procedee matematice de

descompunere a matricii [T], de exemplu cu ajutorul
vectorilor și valorilor proprii sau a altor metode de
descompunere, se pot obține și mai multe informații
despre structura și natura țintelor (reflectorilor) din
cadrul unei celule de rezoluție.
polarimetrice
 Descompunerea matricii [T] Valori proprii
Vectori proprii
Mecanisme de reflexie necorelate

polarimetrice
Entropia H Anizotropia A
(măsură a caracterului aleatoriu
al distribuției reflectorilor elementari)
Aplicații ale SRAS Polarimetrice
 Tehnicile de descompunere polarimetrică au fost

folosite cu succes la separarea și eliminarea
contribuției nedorite a vegetației, făcând posibilă
estimarea umidității solului, cu o precizie de ordinul a
4-11%, rezultatele unei astfel de operațiuni fiind
prezentate în figura 3.1.
Aplicații ale SRAS Polarimetrice
Fig. 3.1 Estimarea umidității solului folosind SRAS polarimetric

Concluzii
 Utilizarea SRAS Polarimetrice permite creșterea

cantității de informație utilă despre scena supusă
analizei față de cazul SRAS clasic - nepolarimetric,
prin determinarea unei multimi de parametri adiționali
ce caracterizeză scena, cu aplicații imediate în
agricultură, ecologie, meteorologie etc.

2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;
 http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/phyopt/polclas.html
 http://www.gipsa-lab.grenoble-inp.fr/~nikola.besic/documents/POLSAR.pdf
sintetică
Curs 4 – SRAS Interferometrice (InSAR)
 Across-track interferometry
 Along-track (Differential) interferometry
 Concluzii
 Interferometrie – definiție
 Tehnică de determinare a unor mărimi fizice, bazată
pe fenomenul de interferență – suprapunerea
efectelor undelor.
 SRAS interferometrice (InSAR)
 Funcționează pe baza comparării fazelor a două sau
mai multe imagini RADAR complexe ale aceleiași
scene, achiziționate din poziții diferite sau la
momente de timp diferite.
 Faza fiecărui pixel din imaginea obținută de SRAS

(fiecare pixel este un număr complex - are modul și
fază) este dependentă de distanța până la punctul de
pe sol căruia îi este asociat, permițând detectarea și
calculul unor variații ale distanței de ordinul
centimetrilor sau chiar milimetrilor.
 De asemenea, această precizie este independentă de
distanța dintre RADAR și scena analizată, fapt ce
constituie un avantaj major.
 Dezavantajul asociat acestei tehnici este reprezentat de faptul

că faza variază ciclic cu distanța, astfel că distanța calculată pe
baza fazei nu poate depăși o lungime de undă. Peste această
distanță, indicația devine ambiguă, deoarece orice număr întreg
de lungimi de undă adăugat peste o anumită valoare a distanței
nu modifică valoarea fazei.
 Din fericire, există metode capabile să rezolve această

ambiguitate, folosind durata de timp necesară parcurgerii
distanței RADAR-țintă pentru calculul numărului întreg de
lungimi de undă la care se adaugă fracțiunea de lungime de
undă calculată pe baza fazei, procedeu cunoscut sub denumirea
de desfășurare a fazei (phase unwrapping).
unwrapped
phase
wrapped
phase
 Atunci când imaginile SRAS utilizate pentru aplicarea

procedeului interferometric sunt obținute de la
achiziții efectuate folosind traiectorii diferite de
zbor ale RADAR-ului (uzual paralele), tehnica este
numită interferometrie perpendiculară pe traiectoria
RADAR-ului (across-track interferometry).
 Acest tip de interferometrie permite măsurarea precisă

a altitudinilor, fiind folosită pentru crearea hărților
3D.
 Când imaginile SRAS utilizate pentru aplicarea

procedeului interferometric sunt obținute pe baza
achizițiilor efectuate folosind aceeași traiectorie de zbor,
dar la momente de timp diferite, tehnica poartă numele
de interferometrie de-a lungul traiectoriei RADAR-ului
sau diferențială (along-track or differential
interferometry).
 Acest tip de interferometrie permite măsurarea precisă a

vitezelor de deplasare ale autovehiculelor, vapoarelor,
curenților oceanici de suprafață, ghețarilor, deformărilor
solului cauzate de seisme, vulcani sau alunecări de teren.
Across-track interferometry
 Spre deosebire de imaginile SRAS clasice, care

reprezintă o proiecție 2D a unei scene 3D, deci nu
conțin nici o informație privitoare la înălțimile
obiectelor care constituie scena, imaginile obținute de
SRAS interferometrice prin tehnica across-track
conțin și altitudinile fiecărui punct redat.
 Pentru a obține aceste informații, echipamentul SRAS

utilizează o geometrie de tipul celei din figura 4.1.
r0 = slant range;
θi = unghi de
incidență;
B = lungimea liniei
de referință
(baseline).
Toate mărimile sunt

definite în planul
perpendicular pe
traiectoria RADAR.
Fig. 4.1 Across-track interferometry

O diferență de înălțime Δh determină o diferență între cele două distanțe RADAR-țintă Δr.
 Din analiza figurii 4.1 se observă că pentru distanțe r0

mari și lungimea liniei de referință B mică, diferența de
distanțe Δr este aproximativ proporțională cu diferența de
înălțime Δh. Astfel, se obține ecuația:
(4.1)
 Defazajul corespunzător diferenței de drum Δr este:

(4.2)
 m este 1 pentru cazul în care un singur echipament emite și

ambele recepționează simultan (single pass), sau 2 pentru cazul
când ambele și emit și recepționează sau cazul a două treceri
succesive cu același echipament, pe traiectorii decalate.
range
azimut
Fig. 4.2 Defazajul dintre cele două imagini ale deșertului Atacama achiziționate de cei doi sateliți
SRAS ai misiunii TanDEM-X (cei doi sateliți zboară în tandem, pe traiectorii paralele).
Misiunea TanDEM-X
 Pentru obținerea defazajelor afișate grafic sub forma

interferogramei din figura 4.2 cele două imagini SRAS
complexe au fost aliniate, astfel încât pixelii celor două
imagini să se suprapună. Acest procedeu este numit co-
registration (obținerea coincidenței poziționale), și se
bazează uzual pe maximizarea inter-corelației celor două
imagini prin deplasări succesive.
 Următoarea etapă constă în multiplicarea primei imagini

cu conjugata complexă a celei de-a doua pentru a forma
interferograma complexă, a cărei fază este chiar defazajul
căutat, reprezentat grafic în figura 4.2.
 Deoarece imaginea obținută este distorsionată de

scăderea defazajului odată cu creșterea distanței slant-
range și a unghiului de incidență datorită suprafeței
aproape plane a Pământului, este necesară eliminarea
acestei distorsiuni denumită Contribuția Pământului
Plat (flat earth contribution) prin scăderea abaterii
fazei din imaginea obținută, rezultând imaginea
corectată din figura 4.3.
range
azimut
Fig. 4.3 Defazajul din 4.2 corectat prin eliminarea contribuției Pământului plat.
 Următoarea operație este reprezentată de desfășurarea

fazei (phase unwrapping), adică însumarea unui număr
întreg de lungimi de undă peste valorile obținute, deduse
din diferența dintre pozițiile temporale ale ecourilor
RADAR (tehnica radargrammetrică – gramma=scriere,
metron=măsură în lb. greacă veche) combinate cu unele
informații apriorice sau presupuneri asupra variației
terenului.
 Apoi, pe baza fazei desfășurate se determină înălțimile

fiecărui punct de pe sol ce a generat un pixel din imagine,
ceea ce constituie așa numitul Model Digital de Elevație
(Digital Elevation Model – DEM), afișat în figura 2.4.
range
azimut
Fig. 4.4 Modelul Digital de Elevație, obținut pe baza defazajelor din figura 4.3.
azimut
range
Fig. 4.5 Modelul Digital de Elevație, reprezentare 3D.
 Precizia hărții rezultate este determinată de gradul de

corelație dintre cele două imagini utilizate. Cu cât
corelația este mai bună, cu atât rezultatul este mai
precis.
 Corelația poate fi degradată de zgomotul

echipamentelor sau de modificări ale factorilor
externi. O soluție pentru îmbunătățirea acesteia este
utilizarea medierii spațiale (multi-looking), având însă
ca efect advers degradarea rezoluției.
 Sensibilitatea SRAS interferometric la diferențele de înălțime
este dată de relația:
(4.3)
 În concluzie, pentru un echipament dat, creșterea lui B este

singura posibilitate de creștere (îmbunătățire) a sensibilității.
Totuși, B nu poate crește oricât de mult, deoarece atrage după
sine scăderea corelației dintre cele două imagini utilizate, fapt
ce degradează precizia. Astfel, trebuie realizat un compromis.
Valoarea maximă a lui B, peste care imaginile sunt complet
decorelate, este:
(4.4)
unde δr este rezoluția spațială a SRAS.

Along-track interferometry
 Denumită și interferometrie diferențială (DInSAR), această tehnică
utilizează două imagini SRAS achiziționate la momente de timp
diferite, RADR-ul deplasându-se pe aceeași traiectorie pentru
achiziționarea ambelor imagini.
 În mod similar tehnicii InSAR, cele două imagini sunt combinate

pentru obținerea unei interferograme, defazajele dintre cele două
imagini fiind o măsură exclusiv a deplasărilor din scena analizată.
Evident, acesta este cazul ideal, în care cele două traiectorii de
deplasare ale SRAS sunt identice.
 În practică, întotdeauna va exista o mică diferență între cele două

traiectorii, astfel că în interferogramă vor fi conținute și informații
referitoare la topografia scenei. Totuși, aceste informații pot fi
eliminate prin prelucrare, utilizându-se un DEM extern, rezultând o
măsurătoare SRAS interferometrică diferențială, capabilă să măsoare
deplasări de ordinul milimetrilor ale elementelor scenei analizate.
 După eliminarea fazei cauzate de topografia scenei, faza

interferogramei rezultate este:
(4.5)
 unde Δrdepl este deplasarea unu punct din scenă pe

direcția în care privește RADAR-ul.
 Astfel, se pot determina alunecări de teren cu o precizie de

ordinul unor fracțiuni din lungimea de undă λ a semnalului
RADAR utilizat.
 La fel ca în cazul tehnicii InSAR, este necesară efectuarea

desfășurării fazei, pentru eliminarea ambiguității indicației cu
multiplii lungimii de undă, folosind metode similare.
 De asemenea, rezultatul este sensibil la degradarea factorului de

corelație al imaginilor, cauzat de zgomotul echipamentului dar și de
decorelarea temporală (modificarea parametrilor scenei în timp) și de
variațiile mediului de propagare mai ales datorită modificării
concentrației de vapori de apă din aer.
 Soluția pentru corectarea acestor neajunsuri constă în utilizarea unui

număr mare de imagini pe baza cărora să poată fi izolate și apoi
eliminate contribuțiile tuturor acestor surse de erori în parte.
Fig. 4.6 Deplasarea terenului estimată pe baza a două imagini achiziționate de satelitul Terra-
SAR-X la un interval de 6 luni (imaginile reflectivității și fazei, suprapuse). Zonele cu factor
de corelație redus au fost mascate, deoarece nu furnizau rezultate interferometrice corecte.
Iluminare RADAR din dreapta.
Concluzii
 SRAS Interferometrice (Interferometria SRAS)

permite crearea unor hărți 3D de mare rezoluție
precum și măsurarea precisă a deplasărilor de teren,
gheață sau ale curenților oceanici de suprafață,
găsindu-și utilitatea în geologie, vulcanologie,
ecologie etc.

2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;
 https://en.wikipedia.org/wiki/Interferometric_synthetic_aperture_radar.
 http://www.dlr.de/hr/desktopdefault.aspx/tabid-2317/3669_read-5488/
sintetică
Curs 5 – Interferometrie folosind SRAS Polarimetrice (Pol-InSAR)
 Aplicații
 Software pentru prelucrarea datelor
 Concluzii
 Interferometria SRAS polarimetrică (Pol-InSAR)

 Se bazează pe combinarea coerentă a
interferogramelor achiziționate folosind polarizări
diferite.
 Combină avantajele polarimetriei cu abilitatea de a

determina înălțimile specifică interferometriei,
făcând posibilă caracterizarea pe verticală a
parametrilor scenei analizate (Polarimetrie 3D).
 Pricipalul parametru obținut pe baza măsurătorilor Pol-

InSAR este coerența interferometrică complexă (compus
din coeficientul interferometric de corelație și faza
interferometrică), notat cu γ, determinat pentru polarizări
multiple.
(5.1)
pentru imaginile Z1 și Z2, ambele tip SLC – Single Look Complex

rezultate în urma focalizării, unde E semnifică operatorul de
mediere.
 Pe baza prelucrării parametrului γ se obțin informații

despre structura biosferei precum înălțimea vegetației,
structura, cantitatea de biomasă etc.
 γ conține următoarele componente:

(5.2)
 dintre acestea, contribuția zgomotului poate fi

estimată iar cea temporală poate fi făcută neglijabilă
dacă timpul între achizițiile imaginilor este redus.
 În aceste condiții, se poate determina coeficientul de

corelație geometric, γGeo.
 Acesta este compus la rândul lui din:

(5.3)
 γAz și γRg pot fi egalate cu 1 în urma unor operații de

filtrare, obținându-se astfel γVol.
 γVol depinde de distribuția pe verticală (axa z) a

reflectorilor (scatterers) conform relației:
(5.4)
 unde hv indică înălțimea volumului analizat iar kz este:

(5.5)
 iar Δθ este diferența de unghi de incidență dintre două imagini

interferometrice succesive, θi este unghiul de incidență local iar
z0 este înălțimea de referință.
 Folosind modele potrivite pentru F(z), precum:
(5.4)
unde σ este rata de atenuare a vegetației.
model care ia în calcul reflexia pe sol și pe vegetație,

se poate determină înălțimea hv a stratului de
vegetație.
Aplicații
 Cel mai dezvoltat domeniu de utilizare al Pol-InSAR

la momentul actual este estimarea înălțimii pădurilor.
 În figura 5.1 se prezintă harta înălțimii pădurii

Traunstein, realizată pe baza datelor Pol-InSAR.
Aplicații
Înainte și după uraganul Kyrill
a) Harta amplitudini SAR, harta înălțimii pădurii estimare Pol-InSAR b) 2003, c) 2008
Aplicații
 Un alt domeniu de interes pentru tehnica Pol-InSAR este

analiza cantitativă a culturilor agricole.
 Spre deosebire de analiza pădurilor, pentru care rezultatele

cele mai bune se obțin la frecvențe joase, pentru care
gradul de penetrare a frunzișului este ridicat, pentru
culturile agricole cele mai bune rezultate se obțin la
frecvențe înalte.
 În figura 5.2 se prezintă rezultatele utilizării tehnicii Pol-

InSAR asupra unor culturi agricole.
Aplicații
a) Imagine RGB polarimetrică, unde R=|SHH-SVV|, G=2|SHV|, B=|SHH+SVV|

b) Harta coerenței interferometrice, 0=negru -> 1=alb
c) Înălțimea recoltei, estimată pe baza datelor Pol-InSAR (eroare 10-20%).
Aplicații
 O aplicație de interes, aflată actualmente într-un stadiu

incipient de dezvoltare este caracterizarea zăpezii și a
gheții folosind tehnica Pol-InSAR.
 Din păcate, în stadiul actual, mecanismele

interacțiunii coerente a undelor radio cu volumele de
gheață sunt insuficient cunoscute.
Software pentru prelucrarea datelor
Concluzii
 Tehnica Pol-InSAR combină beneficiile Polarimetriei

SAR cu cele ale Interferometriei SAR, oferind o
cantitate de informație superioară relativ la scena
analizată.
 Aplicațiile predilecte ale tehnologiei sunt geo-

ecologia și agricultura.

2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;
 http://eo.belspo.be/Docs/Resources/Presentations/habay2005/3-Barbier.pdf
 https://saredu.dlr.de/
sintetică
Curs 6 – Tomografie folosind SRAS (SAR Tomography)
 Introducere
 Aplicații
 Concluzii
Introducere
 Tomografia este o tehnică imagistică bazată pe

obținerea unor imagini în secțiune ale obiectului
analizat, folosind unde penetrante.
 Etimologie: Termenul s-a obținut prin alăturarea a

două cuvinte din limba greacă veche - τόμος tomos
(felie, secțiune, tăietură) și γράφω graphō (a scrie).
Introducere
Fig. 6.1 Secțiuni tomografice S1 și S2, precum și imaginea proiectată P.

 Undele electromagnetice emise de SRAS sunt

capabile să penetreze anumite medii, precum frunzișul
arborilor în cazul utilizării frecvențelor joase,
ajungând uneori până la nivelul solului chiar și în
cazul unor păduri foarte dese.
 Totuși, datorită geometriei cilindrice a achiziției

SRAS (fig. 2.10), punctele aflate la aceeași distanță
(range) față de RADAR nu pot fi separate (apar în
aceeași celulă de rezoluție – efect layover).
 Soluția pentru eliminarea acestui inconvenient este

realizarea unei a doua achiziții, ca în cazul
interferometriei InSAR. Astfel, se poate obține
înălțimea medie a structurii reflectante dintr-o celulă
de rezoluție.
 În continuare, prin utilizarea unui SRAS Polarimetric

– tehnica Pol-InSAR, se poate determina distribuția
verticală a reflectorilor (țintelor).
 Mai mult decât atât, prin realizarea unei aperturi

sintetice secundare, pe verticală, printr-o tehnică
similară celei de pe orizontală (azimut), se poate
determina și reprezenta grafic distribuția exactă pe
verticală a reflectorilor (surselor de reflexie).
 Pentru aceasta este necesară realizarea mai multor

scanări ale scenei analizate, realizate din poziții
diferite, așa cum se prezintă în figura 6.2. Această
tehnică poartă numele de Tomografie SAR.
r0
Fig. 6.2 Geometria achiziției pentru tomografia SAR.

Lel este apertura sintetică în elevație iar n reprezintă axa elevației.
 Cea mai uzuală aplicație a tomografiei SAR este
analiza zonelor cu vegetație. Tomografiile rezultate
sunt utilizate pentru estimarea topografiei solului de
sub vegetație, analiza structurii vegetației precum și
detectarea obiectelor ascunse sub vegetație.
 În mod similar cu situația SRAS convenționale,

rezoluția în elevație - δn este dependentă de apertura
sintetică în elevație Lel, pe baza relației:
(6.1)
 Îndeplinirea condiției lui Nyquist cu privire la

eșantionarea în elevație a semnalelor reflectate
conduce la necesitatea îndeplinirii condiției (6.2) de
către distanța μ dintre două poziții (traiectorii) ale
RADAR-ului pe axa elevației.
(6.2)
 unde hv este înălțimea totală a volumului analizat pe direcția

perpendiculară pe LOS.
Aplicații
 În figura 6.3 se prezintă o secțiune tomografică printr-

o zonă împădurită, obținută pe baza datelor furnizate
de platforma aeropurtată DLR E-SAR.
 SRAS folosit a lucrat în banda L (1-2 GHz), în mod

quad-pol și s-au utilizat 21 de traiectorii diferite pe
axa elevației, distanțate între ele cu un pas mediu de
20m.
Aplicații
 Tomografia obținută indică în mod clar diferitele

contribuții și semnăturile lor polarimetrice, codarea
culorilor corspunzând celor 3 elemente ale vectorului
Pauli (ec. 3.2): albastru pentru contribuția suprafețelor
(|SHH+SVV|), roșu pentru contribuția diedrului sol-
trunchi (|SHH-SVV|) și verde pentru contribuția
volumului coronamentului arborilor (2|SXX|).
Aplicații
Fig. 6.3 a) Secțiune tomografică printr-o pădure. Secțiunea corespunde liniei galbene din
imaginea b).
Aplicații
 În cazul utilizării unor platforme SRAS plasate pe

sateliți, spre deosebire de cazul platformelor
aeropurtate, cu tehnologia actuală se obține un număr
redus de eșantioane, repartizate neuniform, fapt ce
reclamă utilizarea unor algoritmi de prelucrare
avansați, precum sintetizarea digitală a unei
caracteristici de directivitate (beamforming). Cele mai
comune implementări folosesc algoritmii MUSIC
(MUltiple Signal Classification), CAPON și CS
(Compressive Sensing).
Aplicații
 O cale de îmbunătățire a imaginilor tomografice SAR

constă în scanarea scenei analizate deplasând SRAS
pe traiectorii circulare – așa numita tehnică circular-
SAR (CSAR).
 SRAS efectuează rotații complete, de 3600 în jurul

regiunii supuse analizei, oferind astfel imagini 3D.
Aplicații
 Se pot apoi genera imagini holografice ale scenei, prin

divizarea ei în mici regiuni unghiulare și aplicarea
asupra acestora a tehnicilor tomografice
convenționale, totalitatea acestor tomografii
constituind reprezentarea holografică.
 Se pot, de asemenea, compune rezultatele oferite de

scanările circulare multiple pentru a obține o imagine
de rezoluție maximă, de tipul celei din figura 6.4.
Aplicații
Coronament
Trunchi
Coronament
Fig. 6.4 Tomografie holografică complet-polarimetrică a unui singur copac, focalizată cu

ajutorul algoritmilor de beamforming – reprezentare în baza Pauli (codarea culorilor cf.
elementelor vectorului Pauli). S-au utilizat 21 de traiectorii circulare care au fost compuse
coerent.
Concluzii
 Tomografia SAR utilizează tehnica aperturii sintetice

atât pe orizontală (azimut) cât și pe verticală
(elevație), determinând astfel distribuția verticală a
reflectorilor.
 Este o extindere a tehnicii Pol-InSAR.
 Are aplicații imediate în studiul zonelor acoperite de

vegetație.

2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;
sintetică
Curs 7 –Perspective de dezvoltare
 Introducere
 High-resolution wide-swath
 Ultra-wide swath
 Constelații de sateliți RAS
Introducere
 O deficiență fundamentală a SRAS actuale este

imposibilitatea de a obține simultan o lățime mare a
scenei analizate (swath width) și o rezoluție
satisfăcătoare, cele două deziderate fiind mutual
exclusive prin însăși pricipiul de funcționare al SRAS.
 Explicația constă în faptul că tehnica aperturii

sintetice exploatează efectul Doppler cauzat de
deplasarea relativă a RADAR-ului în raport cu
pământul pentru a obține îmbunătățirea rezoluției în
azimut.
Introducere
 În consecință, pentru a crește rezoluția este necesară

creșterea deplasării în frecvență cauzată de efectul
Doppler, ceea ce determină o creștere a benzii
semnalului RADAR în azimut, fapt care determină
necesitatea creșterii frecvenței de repetiție a pulsurilor
(PRF) pentru a îndeplini condiția lui Nyquist.
 În caz contrar, imaginea ar suferi degradări
iremediabile cauzate de fenomenul de aliere (alias).
Introducere
 Creșterea PRF înseamnă scăderea perioadei dintre

impulsurile succesive, deci scăderea timpului de
ascultare a ecoului RADAR, fapt ce se traduce prin
scăderea distanței maxime de la care poate veni ecoul,
deci îngustarea brazdei (swath).
 În concluzie, creșterea rezoluției imaginii și creșterea

lățimii scenei analizate sunt cerințe contrare și nu pot
fi îndeplinite simultan.
Introducere
 Această limitare fundamentală a sistemelor SRAS

actuale, folosind un singur satelit, face imposibilă
îndeplinirea cererii utilizatorilor de a primi imagini
multiple ale aceleiași scene, de rezoluție înaltă,
obținute în succesiune temporală rapidă (zile, ore).
 În Figura 7.1 sunt indicate intervalele de observare

cerute de diversele domenii de utilizare a imaginilor
SRAS.
Introducere
Fig. 7.1 Intervalele de observare în funcție de aplicații

Introducere
 Pentru eliminarea acestei limitări s-au dezvoltat mai

multe tehnici inovative de beamforming digital prin
împărțirea antenei de recepție în mai multe sub-
aperturi conectate la canale individuale de recepție.
 Semnalele aferente sub-aperturilor sunt combinate

într-un procesor spațio-temporal pentru a forma o
multitudine de fascicule radio simultane,
independente, obținându-se astfel informații adiționale
despre direcția din care provin ecourile RADAR.
Introducere
 Aceste informații adiționale pot fi folosite pentru:

 Suprimarea semnalelor ambigue spațial prin direcționarea
nulurilor caracteristicii de radiație (null-steering);
 Creșterea câștigului receptorului fără reducerea suprafeței
analizate prin comutarea între fasciculele înguste, cu
câștig mare, obținute;
 Suprimarea interferențelor localizate spațial prin procedee
adaptive spațio-temporale;
 Obținerea de informații suplimentare despre comportarea
dinamică a țintelor.
High-resolution wide-swath
 Folosind beamforming-ul digital și descompunerea

antenei de recepție în sub-aperturi multiple se va
putea crește performanța viitoarelor echipamente
SRAS cu cel puțin un ordin de mărime (de 10 ori).
 Un exemplu în acest sens este sistemul experimental

HRWS, aflat actualmente în teste la EADS Astrium,
care poate cartografia o brazdă (swath) de 70 km
lățime cu o rezoluțire de 1m (rezoluție de 21 ori mai
bună decât TerraSAR-X).
 Pentru a obține această performanță, sistemul HRSW

(figura 7.2) folosește 2 concepte avansate:
 Beamforming digital în elevație la recepție;
 Sub-aperturi multiple în azimut.
 Prima tehnică permite creșterea câștigului receptorului prin

direcționarea caracteristicii de directivitate către direcția din
care se așteaptă să vină ecoul RADAR, în timp ce a doua
tehnică permite creșterea rezoluției în azimut fără a necesita
creșterea PRF și implicit reducerea lățimii brazdei.
Fig. 7.2 Sistemul HRSW (High-Resolution Wide-Swath)

Ultra-wide swath
 Sistemul HRSW prezentat anterior necesită totuși o

antenă foarte lungă pentru a obține o brazdă ultra-
largă (ultra-wide swath). O relație aproximativă cere o
creștere cu 10 m a lungimii antenei de recepție pentru
fiecare 100 km de lățime a brazdei.
 O soluție pentru eliminarea acestui neajuns este

utilizarea echipamentului în modul ScanSAR –
împărțirea aperturii sintetice între mai multe brazde
(Fig. 7.3).
Ultra-wide swath
Fig. 7.3 ScanSAR cu mai multe canale în azimut

Ultra-wide swath
 O altă soluție este reprezentată de utilizarea mai

multor fascicule cu elevații diferite și un singur canal
(Fig. 7.4) sau utilizarea unui reflector parabolic
capabil să focalizeze undele reflectate provenite de la
brazde diferite pe antene (sau seturi de antene) diferite
dintr-un șir de antene, așa cum se observă în
arhitectura din figura 7.5.
Ultra-wide swath
Fig. 7.4 Un singur canal combinat cu mai multe fascicule în elevație.

Ultra-wide swath
Fig. 7.5 Focalizare folosind un reflector parabolic.

Ultra-wide swath
 O altă tehnică propusă pentru creșterea performanțelor
SRAS este utilizarea tehnicii MIMO (Multiple-Input
Multiple-Output), multiplele canale de emisie și
recepție utilizând semnale mutual ortogonale,
facilitând astfel separarea răspunsurilor de la diferitele
ținte. Semnale recepționate Antena MIMO Fascicul emis
larg cu semnale
ortogonale
Fascicule
reflectate
înguste
Reflectori
punctiformi
Fig. 7.6 MIMO.

Constelații de sateliți RAS
 Cererea de imagini RADAR cu rată de împrospătare

(refresh) mare a condus la imaginarea unor soluții
bazate pe realizarea unor constelații de sateliți care să
orbiteze în jurul Pământului și care vor fi capabili să
furnizeze un serviciu similar Google Earth, cu
avantajul că imaginile vor fi independente de
condițiile de iluminare și meteorologice, vor conține
informații adiționale (polarimetrice, volumetrice) și
vor fi împrospătate (up-dated) în timp real.
Constelații de sateliți RAS
Fig. 7.7 Constelații de sateliți pentru monitorizarea quasi-continuă a Pământului.


2013. doi: 10.1109/MGRS.2013.2248301;

Curs SRAS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs SRAS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme RADAR cu apertură

 Pentru identificarea benzilor de frecvențe, uzual, se

 2) RADAR bistatic – emițătorul și receptorul sunt separate de o

 3) RADAR multistatic – un sistem care conține o multitudine de

 Dacă se consideră o sferă de rază R, cu centrul situat în ţintă

 Antena de recepţie a radarului poate fi interpretată ca fiind o

 Astfel expresia puterii recepționate de RADAR devine:

 Egalând Pr cu Prmin în (1.8), unde Prmin este puterea minimă

 Ecuația radiolocației arată că distanţa de descoperire este cu

 câştigul antenelor este mai mare;

 În cazul în care se folosește o singură antenă atât pentru emisie

unde Si este densitatea de putere incidentă, măsură la țintă, iar Sr este

unde θ este unghiul format între direcția după care privim

Diagrama variației ariei efective funcție de direcția de observare (unghi azimutal)

 Semnalul de tip undă continuă (continuous-wave CW)

 Semnalul de tip undă continuă (continuous-wave CW)

RADAR auto Senzor uși automate

 Semnalul de tip undă continuă (continuous-wave CW)

Schemă bloc RADAR CW, arhitectură cu conversie directă

 deviația frecvenței (1.12)

 Semnale armonice modulate în amplitudine sau frecvență

RADAR maritim de imagistică Radio Altimetru

Schemă bloc RADAR FMCW, arhitectură cu conversie directă

 Rezoluția în distanță (range resolution) a unui RADAR este,

 În mod similar se definește rezoluția azimutală (bearing

 Semnale de tip impuls, nemodulat sau modulat

pentru a menține aceeași valoare a energiei, puterea

 Creșterea puterii de emisie nu este acceptabilă, deoarece

 Soluția viabilă, utilizată în practică, este utilizarea tehnicii

 Un astfel de impuls “comprimabil”, preferat în multe aplicații, este

 Prelucrarea (compresia) constă în aplicarea unei filtrări adaptate

Durată puls comprimat

Impulsuri RADAR recepționate de la două ținte, înainte și după filtrarea adaptată

iar se numește număr de undă.

 rezultă, introducând (1.24) în (1.23):

 introducând (1.25) în (1.22), obținem:

 atunci Etotal max  E0 max N iar caracteristica de radiație normată a

 Direcțiile de radiație maximă corespund acelor direcții pentru

 Deoarece rezultă că direcția de radiație

Factorul normat al șirului studiat, pentru N=6

Antena cu baleiere electronică

Arie de antene (antena cu baleiaj electronic pentru RADAR

Arie de antene HAARP

Arie de antene HAARP

 Este utilizat în geologie, climatologie, ecologie și

Imagine achiziționată de satelitul

© Bill Emery, University of Colorado

 Funcționarea SRAS are la bază interacțiunea undelor

 Amplitudinea și faza semnalului reflectat depind de

 În funcție de banda de frecvențe utilizată, undele radio

 Adâncimea de pătrundere a undelor radio crește odată

 În cea mai simplă formă, SRAS furnizează o hartă

Fig. 2.2 Geometria achiziției SLAR.

 Cauza acestui inconvenient este lărgimea

 Astfel, o rezoluție bună necesită o antenă uriașă,

Lărgimea lobului principal:  /D

Exemplu numeric:   0,03m(banda X ); R  5000m; D  3m.

Fig. 2.3 Principiul SRAS

(slant) range: folosește principiul RADAR clasic =

Sursa: SAR Remote Sensing Educational Initiative

Sursa: SAR Remote Sensing Educational Initiative

 Spre deosebire de imaginile fotografice, imaginea

timp rapid (fast time)