Coasigurarea şi reasigurarea

Coasigurarea este o formă de asigurare ce presupune ca acelaşi bun să fie asigurat la

două sau mai multe societăţi de asigurare.

Aplicaţie 1a: Proprietarul unui bun a cărui valoare reală este de 85.000 lei asigură bunul
respective la patru societăţi de asigurare pentru următoarele sume: 20.000 lei la asigurătorul A,
15.000 lei la asigurătorul B, 25.000 lei la asigurătorul C şi 10.000 lei la asigurătorul D. Prin
producerea unui risc din categoria celor asigurate, se înregistrează o pagubă de 65.000 lei.
Să se determine despăgubirea totală ce se cuvine asiguratului, precum şi suma
despăgubită de fiecare din cei patru asigurători în parte, ştiind că răspunderea se realizează
potrivit principiului proporţionalităţii.
1b: Dacă valoarea reală a bunului descris ar fi de 70.000 lei, iar franşiza deductibilă
totală ar fi de 5%, să se stabilească despăgubirea totală acordată, precum şi cea acoperită de
fiecare asigurator în parte, ştiind că răspunderea se realizează conform principiului răspunderii
limitate.

Reasigurarea este o formă de asigurare prin care o companie de asigurări poate transfera
către un alt asigurător (reasigurător), parţial sau în întregime, obligaţiile sale de plată ce decurg
din contractile de asigurare pe care le-a încheiat. Această metodă permite unei companii de
asigurări, denumită reasigurat sau cedent, să se protejeze împotriva riscului care depăşeşte
puterea sa financiară, în schimbul plăţii de către acesta a unei anumite sume denumită primă de
asigurare şi care reprezintă o parte din prima iniţială de asigurare plătită de către asigurat. La
rândul său, reasigurătorul poate ceda o parte din reasigurările acceptate de el, operaţia purtând
denumirea de retrocesiune, compania cedentă fiind retrocedent, iar reasigurătorul fiind
retrocesionar.
În funcţie de modul de repartizare a riscurilor între reasigurat şi reasiguraător, în practică
întâlnim două metode de reasigurare, şi anume: reasigurarea proporţională şi reasigurarea
neproporţională.
 Caracteristic reasigurării proporţionale este că răspunderea participanţilor se face
proporţional cu suma asigurată, iar partea din primele de asigurare ce se cuvin fiecărui
participant, cât şi aportul acestora la acoperirea eventualelor daune sunt, de asemenea,
proporţionale cu partea prelevată din suma asigurată.
Dintre cele două, cea mai frecvent întâlnită în practică este reasigurarea proporţională, iar
variantele cele mai utilizate sunt: reasigurarea cotă-parte şi reasigurarea excedent de sumă
asigurată.
Reasigurarea proporţională cotă-parte se caracterizează prin aceea că participarea
reasiguratului şi a reasigurătorului se stabileşte sub forma unei cote procentuale din suma
asigurată prevăzută în contractual de asigurare. Aşadar, reasiguratul reţine o anumită cotă, iar
diferenţa până la 100% o cedează în reasigurare, către unul sau mai mulţi reasigurători.
Reasigurătorii, la rândul lor, participă fiecare în parte, cu o anumită cotă procentuală la riscurile
prevăzute în contractual de reasigurare. Rezultă că, proporţionalitatea se referă nu numai la suma
asigurată, ci şî la repartizarea primelor de asigurare şi a daunelor înregistrate.
Reasigurarea excedent de sumă asigurată se caracterizează prin aceea că reasiguratul
stabileşte anticipat, sub forma unei sume fixe, reţinerea sa proprie, denumită şi plin de
conservare, iar tot ceea ce depăşeşte această reţinere, adică excedentul până la limita maximă a
sumei asigurate, îl cedează reasigurătorului.

Aplicaţie 2: O societate de asigurări încheie un contract de reasigurare ce are ca obiect mărfuri de

export. Valoarea mărfurilor conform facturii a fost de 200.000$, iar suma asigurată 180.000$.
Din suma asigurată, asigurătorul reţine 27.000$, iar restul îl cedează în reasigurare astfel: primul
reasigurător preia 30% din suma asigurată, al doilea reasigurător 20%, iar ce de-al treilea
reasigurător 35%. Prima de asigurare totală este 14.400$. In timpul transportului, mărfurile
suferă o avarie de 64.800$.
Se cere:
a) despăgubirea de asigurare la care are dreptul asiguratul (principiul răspunderii
proporţionale);
b) partea din despăgubirea totală pe care o suportă asigurătorul şi părţile pe care le vor acoperi
reasigurătorii;
c) partea din prima de asigurare încasată de asigurător şi părţile ce revin reasigurătorilor.
Aplicaţie 3: O societate de asigurări a încheiat contracte de asigurare cu mai multe firme din
industria confecţiilor împotriva riscului de incendiu, răspunderea sumată vizând toate bunurile
firmelor respective. Societatea de asigurări protejează printr-un contract de reasigurare fiecare
dintre aceste contracte în limita a 180.000 lei. La trei dintre firme (X, Y, Z) are loc producerea
riscurilor asigurate. Pentru firma X se cunosc următoarele date: SA = 300.000 lei, PA = 6.000
lei, P = 30.000 lei, pentru firma Y, SA = 400.000 lei, PA = 10.000 lei şi P = 80.000 lei, iar pentru
firma Z: SA = 600.000 lei, PA = 30.000 lei, P = 240.000 lei.
Să se stabilească:
a) tipul contractului de reasigurare;
b) despăgubirea suportată de reasigurat, precum şi cea suportată de către reasigurător;
c) prima de asigurare încasată de reasigurat şi, respectiv, de reasigurător.