Sunteți pe pagina 1din 4

Ghergari Claudia Alexandra

Master, Anul II

Disciplina: Psihoterapie de cuplu

Triangularea soț-soție-copil

Triangularea este conceptul care face referire la proiecția unei probleme dintr-o
diadă asupra unui al treilea membru. Un triunghi este unitatea de baza a interdependenței
în sistemul emoțional familial. Pentru Bowen, o diada, adică un sistem de două persoane,
este stabilă atât timp cât ea este calmă. Dacă apar factori stresori care determină creșterea
nivelului de anxietate, diada poate rămâne stabilă, dar când anxietatea într -o diadă atinge
un nivel mai ridicat, o a treia persoana va fi atrasă în câmpul emoțional al celor doi. De
exemplu, nasterea primului copil determina aparitia unui triunghi format din cei doi părinți
si copil.

Triunghiurile într-o familie pot fi latente și să nu se manifeste în mod deschis.


Totuși, aceste triunghiuri pot fi activate (și se activează frecvent) în timpul perioadelor de
stres. Bineînțeles, nivelul stresului sau al anxietății necesar pentru destabilizarea diadei este
în stransă legătură cu gradul de diferențiere al celor doi.

Gradul de diferentiere al parintilor si nivelul de stres in familie determina


intensitatea procesului proiectiv al familiei. Procesul proiectiv al familiei se referă la faptul
că nivelul de diferentiere al părților trece mai departe la unul sau mai mulți dintre copiii
lor. În mod obișnuit, un copil dintr-o familie va avea o implicare emoțională crescută cu
unul dintre părinți. Această supraimplicare poate varia de la parintele care este în mod
excesiv îngrijorat de ce se întâmplă cu copilul până la părintele care este extrem de ostil

1
acțiunilor copilului. Dinamica aceasta deteriorează capacitatea copilului de a funcționa
eficient în contexte sociale.

Orientarea sistemică consideră că orice sistem are nevoie de o stare de echilibru. Când o
familie nu mai este în echilibru, mecanismele de feed-back vor tinde mereu să readucă familia la
echilibrul iniţial. Metodele prin care se încearcă să se restabilească echilibrul pot deveni ele
însele probleme. Din dorinţa de a păstra echilibrul, membrii familiei ignoră faptul că trebuie să
se schimbe.

Dificultăți Resurse Abordări psihoterapeutice


- La nivel cognitiv pot aparea - Starea de sănătate; - determinarea Gradul de
indecizie, confuzie si - Abilitatea de rezolvare de tensiune generat de conținutul
sentimentul de neajutorare; problem; conflictului, forma de
- La nivel afectiv putem vorbi - Stima de sine; manifestare predominantă,
de anxietate, iritabilitate și -Încrederea În forțele proprii durata conflictualității în
depresie; - Nivelul financiar; dinamică;
- Fiziologic pot apărea - capacitatea de colaborare; - Claritatea graniţelor din
insomnii, inapetență, tulburări - abilități de comunicare familie reprezintă un
digestive, tulburări eficientă; parametru util pentru
cardiorespiratorii, cefalee; - Forța și coeziunea familiei evaluarea funcţionalităţii
- In plan comportamental sau cuplului; familiei. Familia funcţională
putem vorbi de comunicare - Rudele; ar fi familia caracterizată prin
defectuoasă, perturbarea - Prietenii; deschidere, cea care are
rutinelor zilnice, retragere - Vecinii; graniţele bine conturate, dar
socială, reacții de dependent; - Serviciile sociale; flexibile.
- Exacerbarea rolului, adică, - Centre de sanatate; – Reorganizarea sistemul
de exemplu, soţul sau soţia să marital atunci când apar copiii
se dedice exclusive rolului pentru a se adapta cerinţelor
conjugal, ceea ce poate duce la legate de parentalitate.
sentimente de sufocare, de - Disciplina – adică angajarea
culpă şi control responsabilă a timpului şi a
în partener şi la ignorarea eu-lui personal;
copiilor - Concentrarea;
- Exagerarea rolului parental: - Răbdarea;
se intamplă des ca - Sensibilitatea;
mamele să facă acest lucru, - Intimitatea;
făcand din maternitate scopul - Comunicarea, poate stimula
de a exista, un scop în sau diminua intimitatea
sine, punând totul, chiar şi pe cuplului. Stimulativă este
ele, pe planul doi întotdeauna; comunicarea directă a nevoilor

2
- minimalizarea rolului şi dorinţelor fiecărui partener,
familial; de exemplu, adică atunci cand mesajele
minimalizarea rolului conjugal sunt clare, directe şi sincere;
şi îndreptarea spre relaţii - Diferenţierea sinelui. În
extraconjugale, activităţi contextul unui sistem
profesionale, rol parental; emoţional, diferenţierea
- Minimalizarea rolului sinelui reprezintă gradul
parental duce la neglijarea relativ de autonomie pe care
copiilor sau privarea un individ îl păstrează, în timp
acestora de grija, atenţia şi ce rămane în relaţie
satisfacerea nevoilor pe care semnificativă cu ceilalţi.
singuri nu şi le pot Aceşti indivizi pot transcende
îndeplini, ceea ce lasă urme în nu doar propriile emoţii,
dezvoltarea personalităţii lor; ci şi cele ale sistemului lor
- Distanţare emoţională. Intr- familial. De asemenea, astfel
un sistem familial fuzional cu de persoane diferenţiate sunt
niveluri înalte de anxietate, un mai flexibile, adaptabile şi mai
membru al familiei poate mări autonome;
distanţa interpersonală atunci - Negociere a unor noi reguli;
când el sau ea nu mai poate - Flexibilitatea familiei – se
face faţă reactivităţii referă la capacitatea adaptativă
emoţionale. Frecvent, aceasta de schimbare, de structurare;
poate determina o distanţă mai - Adaptarea sistemului marital
mare decat doreşte, de fapt, pentru a face loc copiilor;
individul. - Împărțirea sarcinilor privind
- Conflictul marital. Cantitatea creșterea copilului, a sarcinilor
de conflict într-un mariaj este financiare și gospodărești;
o funcţie a gradului de - Realinierea relațiilor cu
fuziune din relaţie şi a familia extinsă pentru a
intensităţii anxietăţii include rolurile părinților și
corespunzătoare. Poate avea bunicilor;
loc un process ciclic, în care
conflictul este urmat de
distanţă emoţională, o
perioadă de apropiere caldă,
apoi o creştere a tensiunii care
precipită un alt conflict şi,
astfel, ciclul se perpetuează.
- Transmiterea sau proiecţia
problemei către copil. De
multe ori, problemele dintre
soţi şi anxietatea acestora tind
să fie evitate prin concentrarea
lor pe unul sau mai mulţi
copii. Cel mai comun pattern
este ca mama să-şi

3
concentreze o mare parte din
energia sa emoţională pe un
copil (ajungându-se chiar la
fenomenul de fuziune
simbiotică intre mamă şi
copil), în timp ce tatăl se
distanţează şi este evitat în
acelaşi timp. Copilului pe
care părintele se concentrează
ii sporesc reactivitatea şi
fuziunea sistemului intelectual
şi emoţional. De aceea, el este
cel mai vulnerabil la
dezvoltarea unor simptome.

S-ar putea să vă placă și