Crizele generalizate se caracterizează prin pierderea
conştienţei cu sau fără manifestări motorii bilaterale, anomalii EEG generalizate şi amnezia crizei. Ele pot fi convulsive şi non convulsive. IIa) Crizele generalizate convulsive sunt: Criza generalizată primară tonico-clonică sau criza grand mal. Criza apare brusc, cu pierderea cunoştinţei, cu cădere şi risc de vătămare, păstrând uneori cicatrice revelatoare. Evoluează în trei faze: - faza tonică cu durata de 10-20 secunde, este imediată şi se traduce printr-o contractură a întregii musculaturi, cu membrele superioare în semiflexie, membrele inferioare în extensie, capul în extensie dorsală, globii oculari lateral şi în sus, pleoapele contractate, pupilele midriatice, cu reflexul fotomotor abolit, reflex cornean abolit, maxilarele strânse (limbă muşcată) şi contracţia musculaturii toracice (care explică emisia unui strigăt puternic). Contractura musculaturii abdominale produce uneori evacuare bruscă de urină şi materii fecale. Această fază se însoţeşte de apnee şi cianoză. - faza clonică este imediat următoarea şi implică contracţii musculare generalizate, bruşte, violente, cu o nouă posibilitate de muşcare a limbii şi emisie de salivă sanghinolentă. Durata totală a fazelor tonice şi clonice este de 30 secunde până la 2 minute. La sfârşitul fazei, bolnavul prezintă gesturi incoerente şi inconştiente de automatism: mestecă, rotează ochii, loveşte din mâini sau din picioare, geme. Reflexele pupilare reapar, există frecvent semnul Babinski, bolnavul îşi recapătă culoarea normală a pielii. - faza stertoroasă, cu respiraţii ample şi zgomotoase (stertor = sforăit), bolnavul trece într-un somn profund cu hipotonie generalizată; treptat trece într-un somn liniştit, cu durată de câteva minute sau mai mult. Se trezeşte obosit, cu cefalee şi curbatură. Uneori persistă semne focale de deficit (hemipareză sau afazie) care dispar în câteva ore sau chiar zile. Subiectul păstrează amnezia completă a crizei. Creşterea creatinkinazei, descrierea crizei de către anturaj, muşcătura limbii şi pierderea urinei constituie argumente asupra diagnosticului retrospectiv al unei crize epileptice. Criza epileptică tonico-clonică poate începe cu o fază prodromală cu manifestări constante la fiecare bolnav (mioclonii, parestezii, fosfene, cefalee, ameţeli, anxietate, greaţă, poliurie, etc), şi apare înaintea crizei cu ore sau zile. Aura este expresia clinică a primelor descărcări neuronale anormale, precede cu secunde sau minute criza generalizată şi constă în fenomene motorii, senzitive, senzoriale, vegetative sau psihice. Localizează focarul epileptic, aura poate fi privită ca o criză parţială simplă, pacienţii cu aură au epilepsie parţială cu generalizare secundară şi nu epilepsie primar generalizată. Electroencefalograma în criza grand mal se traduce prin ritm recrutant în faza tonică (frecvente vârfuri rapide), vârf- undă şi polivârfuri- unde în faza clonică şi unde lente în faza stertoroasă postcritică. Alături de crizele generalizate tonico-clonice mai pot fi observate: - crize generalizate tonice pure sau clonice pure. - crize mioclonice masive, bilaterale, a căror expresie clinică se rezumă la o descărcare bruscă şi scurtă de secuse musculare bilaterale şi simetrice, interesând musculatura axială, extremitatea cefalică (flexia capului), membrele superioare şi membrele inferioare, cu cădere. Aceste crize apar în momentul trezirii şi se traduc electric printr-un bufeu difuz de polivârfuri-unde bilaterale şi simetrice declanşate de stimularea luminoasă intermitentă. EEG evidenţiază descărcări de polivârfuri- unde sau unde ascuţite sau lente în timpul crizelor sau între crize. - crize atone care se manifestă printr-o pierdere bruscă a tonusului muscular, cu flexia capului şi derobarea membrelor inferioare, cu cădere. EEG arată polivârfuri şi unde lente.
