Sunteți pe pagina 1din 10

Elementele generale ale unei cladiri: 1 - fundatie; 2 - perete interior; 3 - perete exterior; 4 -

planseu; 5 - sarpanta; 6 - invelitori; 7 - fereastra; 8 - balcon; 9 - soclu; 10 - trotuar; 11 - subsol;


12- parter; 13 - etaj (nivel)
Elementele constitutive ale cladirilor

Orice cladire este alcatuita din elemente structurale (de rezistenta ) si nestructurale.
Elementele structurale au roluri bine definite, iar impreuna formeaza structura de rezistenta a
cladirii.

Elementele structurale asigura rezistenta, rigiditatea si stabilitatea cladirii . Acestea sunt:


- elemente de rezistenta verticale,
- elemente de rezistenta orizontale,
- elemente de contravintuire.
Elementele de rezistenta verticale preiau actiunile verticale gravitationale sau orizontale
(seism, vant) si le transmit catre fundatii. Aceste elemente pot fi stalpi, diafragme, pereti
structurali.

Elementele de rezistenta orizontale preiau actiunile verticale gravitationale si le transmit


elementelor de rezistenta verticale. Aceste elemente pot fi planseele, grinzile.

Elementele de contravintuire preiau actiunile orizontale si le transmit pana la fundatii, asigura


rigiditatea si stabilitatea cladirii.

Elementele nestructurale (despartitoare) sunt cele de inchidere, de compartimentare, care nu


fac parte din structura de rezistenta a cladirii

 ELEMENTE DE REZISTENTA (STRUCTURALE) = asigura rezistenta si


stabilitatea constructiilor,alcatuind structura de rezistenta:
- fundatiile, pereti portanti, stalpi, grinzi, placi, arce, scari, sarpante

- FUNDATIA - situata sub nivelul terenului natural, are rolul de a prelua si


transmite terenului toate incarcarile date de constructiejnclusiv greutatea proprie

- PERETI PORTANTI - elemente verticale de rezistenta care preiau si transmit


incarcarile date greutatea proprie si cele date de plansee, grinzi,acoperis sau alte
elemente care reazema pe ei

- STALPI -elemente verticale care preiau incarcarile date plansee, grinzi sau alte
elemente care reazema pe ei si le transmit fundatiilor

- PLANSEE - elemente de rezistenta orizontale sau putin inclinate care


compartimenteaza cladirea pe verticala impatind-o in niveluri si inchide
constructia la partea superioara
- GRINZI - elemente de rezistenta orizontale sau inclinate a caror lungime este
mult mai mare in raport cu dimensiunile sectiunii transversale

SCARI - elemente de constructie care asigura legatura pe verticala intre etajele


cladirii, precum si inte exteriorul si interiorul constructiei

- SARPANTA - reprezinta structura de rezistenta a acoperisului cu panta mare

 ELEMENTE DE INCHIDERE Sl COMPARTIMENTARE - separa incaperile


cladirii intre ele si interiorul cladirii de mediul inconjurator.

- peretii interiori, elementele usoare de compartimentare, usile- ferestrele interioare,


usile exterioare, invelitorile acoperisului

ELEMENTE DE FINISAJ - dau forma si aspectul final al elementelor de constructii si a


intregii cladiri, avand rol estetic, asigurand intretinerea usoara si igienica a acesteia
- tencuielile, placajele, pardoselile, zugravelile, vopsitoriile

ELEMENTE DE IZOLARE Sl ETANSARE - au rolul de a proteja elementele de


constructie impotriva unor agenti naturali cum ar fi apa, caldura, frigul sau impotriva unor
agenti datorati proceselor tehnologice ce se desfasoara in constructia respectiva

izolatii hidrofuge, termice, fonice, anticorozive, contra trepidatiilor


ELEMENTE DE INSTALATII - asigura functionalitatea cladirii in conditiile de confort
cerute

- instalatii de alimentare cu apa, instalatii de canalizare, instalatii de gaze, instalatii


de ventilare, instalatii electrice

Un element de constructie poate indeplini simultan mai multe functii.


De exemplu, un perete exterior poate avea atat rol de element de rezistenta, cat si functiuni de
izolare termica si acustica.

O cladire se imparte geometric in niveluri (subsol, parter, etaje), iar pe verticala in tronsoane
separate intre ele prin elemente numite „rosturi” (intreruperi ale cladirii in plan vertical, pe
toata inaltimea acesteia, inclusiv fundatiile) care permit deformarea independenta a
tronsoanelor.

Fundatiile si subsolul unei cladiri constituie asa numita „infrastructura”, iar parterul si etajele
„suprastructura”. Altfel spus, elementele situate sub cota ±0.00 a cladirii (fundatiile, peretii de
subsol, planseul peste subsol) constituie infrastructura cladirii, iar restul elementelor, situate
peste cota ±0.00, formeaza suprastructura acesteia. Cota ±0.00 a unei constructii este, prin
conventie, cota pardoselii finite de la parter.
COMUNICARE ŞI NUMERATIE, COMUNICARE ÎN LIMBA MODERNA

UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI

ASIGURAREA CALITĂŢII

DEZVOLTARE PERSONALĂ ÎN SCOPUL OBŢINERII PERFORMANŢEI

IGIENA ŞI SECURITATEA MUNCII, LUCRUL ÎN ECHIPA

ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

PREGĂTIREA PENTRU INTEGRAREA LA LOCUL DE MUNCĂ,TRANZIŢIA DE LA ŞCOALĂ LA LOCUL DE MUNCĂ

REZOLVAREA DE PROBLEME, SATISFACEREA CERINŢELOR CLIENŢILOR

NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢII, MATERIALE DE CONSTRUCŢII

PLANURI PENTRU CONSTRUCŢII, PRELUCRAREA MATERIALELOR

SĂPĂTURI ŞI SPRIJINIRI, COFRAJE DIN LEMN

COFRAJE DIN LEMN, LUCRĂRI SIMPLE DE ARMARE

LUCRĂRI DE BETOANE, ZIDARII SIMPLE DE CĂRĂMIDĂ

TENCUIELI OBIŞNUITE DRIŞCUITE

COMUNICARE

Comunicarea, este definită – de către majoritatea


specialiştilor - ca un proces prin care un emiţător transmite o
informaţie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de
a produce asupra receptorului anumite efecte .

Unitatea de competenţă se referă la capacitatea muncitorului cu


calificarea de „Lucrator in structuri pentru constructii” de a
comunica la locul de muncă, utilizând un limbaj verbal şi
nonverbal, scris şi oral,, de a înţelege
corect termenii de specialitate specifici ocupaţiei, de a se
adapta cu uşurinţă la diferite situaţii şi de a participa în mod
constructiv la discuţii cu caracter profesional.

Transmiterea informatiei

Transmiterea informaţiilor este parte integrantă a unui proces


complex de comunicare ce se realizează la locul de muncă între
muncitorii cu calificarea profesională „Lucrator in structuri
pentru constructii” şi alte echipe de lucru, între aceştia şi
colegii de echipă, între aceştia şi persoanele abilitate sa
transmită informaţii, dar şi prin oferire de surse specializate pe
care muncitorul le poate consulta.
In cadrul comunicări întâlnim, mai multe elemente :
- emiţătorul, este un individ, un grup sau o organizaţie
care: posedă informaţie mai bine structurată decât
receptorul; presupune o motivaţie (stare de spirit); presupune
un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul
transmiteri mesajului, uneori necunoscut receptorului);
- receptorul este, de asemenea, un individ, un grup sau
organizaţie – căruia îi este adresat mesajul sau intra în
posesia sa în mod întâmplător; primeşte mesajul într-un mod
conştient şi sau subliminal. După tipul de ascultare a
mesajului, receptorii sunt: cei care ascultă pentru aflarea de
informaţii; cei care fac o ascultare critica; cei care fac o
ascultare reflexibilă; cei care ascultă pentru divertisment, etc.
- mesajul, îl constituie ansamblul format din informaţii
obiective, judecăţi de valoare care privesc informaţiile şi
judecăţii de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţii
etc.; de fapt mesajul include datele, informaţiile transmise
şi cadrul de simboluri prin care se oferă un înţeles specific,
particular acestor date, informaţii.
- decodarea, presupune descifrarea sensului mesajului
primit, fiind operaţiunea corespunzătoare codării, la nivelul
receptorului de această dată.
- feedback-ul, element important al comunicării; ne arată
măsura în care mesajul a fost înţeles, crezut şi acceptat.
Feedback-ul în calitatea sa de informaţie trimisă înapoi la sursă,
poate fi pozitiv (atunci când îndeplineşte un rol de motivare)
sau negative (când urmăreşte un rol corector), imediat sau
întârziat.
- canalul de comunicaţie, reprezintă calea care permite
difuzarea mesajului.
In sens larg, el defineşte totalitatea posibilităţilor fizice de
comunicare, iar în sens restrâns, este vorba de modul de
structurare a comunicărilor în cazul unui colectiv relativ la
distribuţia în spaţiu a persoanelor.
- contextul comunicării, reprezintă cadrul fizic şi
psihosocial în care comunicarea are loc. Contextul comunicării
este influenţat de factori ca: contextul fizic; contextul
psihosocial; proximitatea (distanţa dintre emiţător şi receptor);
similaritatea (dată de interese, credinţe, activităţi şi scopuri
comune); apartenenţa de grup.

Preluarea informaţiei

Corespunde celei de a treia faze a procesului de


comunicare, captarea şi decodificarea mesajului de către
receptor,fază în care se realizează preluarea informaţiei din mai
multe tipuri de surse. Mesajele pot fi transmise atât pe
verticală,
între nivele ierarhice diferite cât şi pe orizontală între colegi
aparţinând aceluiaşi nivel pe scara ierarhică sau oblic - în
diagonală , când acelaşi mesaj se transmite atât pe verticală
cât şi pe orizontală.

Instrumente de comunicare:
- documentaţii tehnice;
- planşe de execuţie;
- detalii;
- prospecte;
- indicaţii ale producătorilor de materiale, scule şi dispozitive
Persoanele abilitate să transmită informaţii, emiţători în
procesul de transmitere a informaţiilor către receptori,
privind activităţile profesionale, sunt :
- seful de echipă;
- şeful de şantier;
- şeful punctului de lucru;
- tehnicianul;
- maistrul;
- inginerii, alţi specialişti
Aplicarea celor patru operaţii de bază cu numere întregi.

Metodele de calcul sunt: calcule cu cele 4 operaţii


elementare(adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea),
calcule simple cu fracţii ordinare şi zecimale, aplicarea
formulelor de calcul pentru aflarea unor perimetre, arii şi
volume, calcul procentual, regula de trei simplă etc.

Masurarea constructiei

Cota zero - este nivelul de referinţa fata de care sunt


exprimate toate cotele de nivel dintr-un proiect. In mod
conventional, dar nu este o regula, cota +/- 0.00 se atribuie
nivelului pardoselii finite a parterului.

Aria construita (Ac )- este aria sectiunii orizontale a


cladirii la cota +/- 0.00 a parterului, masurata pe conturul
exterior al peretilor.

In suprafata construita nu intra : rezalidurile cu aria mai mica


de 0.4 mp si nisele cu aria mai mare de 0.4 mp;
treptele exterioare si terasele neacoperite; suprafetele curtilor
interioare, ale curtilor exterioare de lumina sau de acces
(denumite in mod curent curti englezesti) mai mari de 4 mp.
Pentru constructiile subterane si subsoluri, suprafata construita
se masoara la cota finita a pardoselii si se considera aria
sectiunii orizontale cuprinsa in conturul exterior al peretilor,
inclusiv grosimea zidului de protectie a plane orizontale in
trepte izolatiei. In cazul constructiei amplasate pe teren in
panta, aria constructiei se calculeaza in, functie de teren si
specificul constructiei.

Aria nivelului (Aniv) - reprezinta suprafata sectiunii


orizontale a cladirii la nivelul respectiv delimitata de conturul lor
exterior.

Aria peretilor (Aper)- reprezinta suma ariilor proiectiilor


orizontale ale sectiunilor peretilor, panourilor si stalpilor
exteriori si interiori si cosurilor.
Aria utila (Au) - reprezinta suma tuturor ariilor utile ale
incaperilor din apartament (camere de locuit, bai, WC,
bucatarii, spatii de depozitare si de circulatie din interiorul
apartamentului).

Aria locuibila (Al) - reprezinta suma ariilor destinate


pentru locuit. Aici intra : camera de zi si dormitoarele..

Aria desfasurata (Ad)- reprezinta suma ariilor tuturor


nivelurilor .
Suprafata desfasuarta construita (Adc) - reprezinta aria
desfasurata minus aria subsolului . Suprafata
desfasurata - reprezinta suma ariilor tuturor nivelurilor .

Volumul nivelului (Vniv) – Volumul obtinut din produsul


dintre aria nivelului si inaltimea lui.

Volumul total (Vt) – Suma volumelor nivelurilor

Litrul (l) este o unitate de măsură pentru volum


(spaţial). Are ca simbol reprezentativ de unitate literele l şi L.
Litera L a fost adoptată pentru a se putea evita posibile confuzii
între litera "l" şi cifra "1" atunci când trebuiesc scrise alăturat.
Litrul este utilizat ca unitate de măsură pentru volum
(capacitate
spaţială), alături de unitatea SI metru cub (m³). Un litru
corespunde unui decimetru cub (1 dm³), asta însemnând a mia
parte (miime) dintr-un metru cub (1/1000 m³).

 Submultipli și multipli
 Un litru (1L) are, exprimat în submultipli o capacitate de:
 10 decilitri (dl)
 100 centilitri (cl)
 1000 mililitri (ml)
 Asta înseamnă că 1 dl=0,1L; 1 cl=0,01L; 1 ml=0,001L.
 Multiplii litrului sunt:
 decalitrul (are 10 litri)
 hectolitrul (are 100 litri)
 kilolitrul (are 1.000 litri)
 Volumul ( V ) sau capacitatea ( C ) este o caracteristică a
corpurilor cu trei dimensiuni : lungime (L), lăţime ( l ) , înălţime
( I sau h ) , şi reprezintă porţiunea din spaţiu cuprinsă în
interiorul corpului respectiv. Unitatea de măsură principală
în S.I. este metrul cub ( m3 ) , cu multiplii şi submultiplii lui ,
iar instrumentul de măsură este un cub cu latura de 1 m , şi
există şi o tehnică de măsurare

Operarea cu unitatea fundamentale de măsura

Perimetrul reprezintă suma tuturor laturilor a unei figuri sau


lungimea unui arc de cerc (o bucata dintr-un cerc). Unitatea
de măsură pentru perimetru este metrul.

Aria reprezintă suprafaţa pe care o poate ocupa un corp iar


unitatea de măsură este metrul pătrat (m²). Pentru calculul
ariei unor figuri geometrice exista diverse formule:

Volumul reprezintă spaţiul pe care il ocupă un corp. În


general, volumul unui corp se obţine prin înmulţirea ariei bazei
unui corp cu înălţimea acestuia. Unitatea de măsură pentru
volum este metrul cub (prescurtat mc sau m3). În general
lichidele se măsoară în litrii.

Litru este unitatea de măsura ne-standard, dar acceptata


pentru ca e mai uşor de folosit, pentru volum, egala
cu volumul ocupat de un kilogram de apa la plus patru grade
Celsius si presiune de o atmosfera.

UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU LUNGIMI

Unitatea principala este metrul (m), dar se utilizeaza si


- multiplii: decametrul (dam), hectometrul (hm), kilometrul
(km)respectiv

- submultiplii : decimetrul (dm), centimetrul (cm),


milimetrul (mm)
-
MASA CORPURILOR : Unitatea de masura pentru masa este
kilogramul (Kg
UNITATI DE MASURA PENTRU CAPACITATE

Litrul (l) este o unitate de măsură pentru volum (spaţial). Are


ca simbolreprezentativ de unitate literele l şi L.
Litrul este utilizat ca unitate de măsură pentru volum
(capacitate spaţială), alături de unitatea SI metru cub (m³).
Un litru corespunde unui decimetru cub (1 dm³), asta
însemnând a mia parte (miime) dintr-un metru cub (1/1000
m³).

Submultipli şi multipli
Un litru (1L) are, exprimat în submultipli o capacitate de:
10 decilitri (dl)
100 centilitri (cl)
1000 mililitri (ml)
Asta înseamnă că 1 dl=0,1L; 1 cl=0,01L; 1 ml=0,001L.

Multiplii litrului sunt:


decalitrul (are 10 litri)
hectolitrul (are 100 litri)
kilolitrul (are 1.000 litri)

Volumul ( V ) sau capacitatea ( C ) este o caracteristică a


corpurilor cu trei dimensiuni : lungime (L), lăţime ( l ) , înălţime
( I sau h ) , şi reprezintă porţiunea din spaţiu cuprinsă în
interiorul corpului respectiv. Unitatea de măsură principală
în S.I. este metrul cub ( m3 ) , cu multiplii şi submultiplii lui ,
iar instrumentul de măsură este un cub cu latura de 1 m .