Universitatea Spiru Haret

Facultatea de stiinte juridice si administrative-Brasov

Specializarea Administratie publica

Anul de studiu 3

Dreptul asigurarilor

Titular de disciplina

Lector.univ.dr. Ioan Stefu

An universitar 2011-2012
 DREPTUL ASIGURĂRILOR
ANUL III Administratie Publica

Capitolul 1

Originea şi evoluŃia asigurărilor şi reasigurărilor.

Rolul asigurărilor în viaŃa omului.
1.1. Scurt istoric privind apariŃia si evoluŃia asigurărilor şi
reasigurărilor
1.2. Formele de protecŃie a oamenilor si bunurilor împotriva calamităŃilor
naturii, accidentelor şi bolilor
1.3. Riscul în materia asigurărilor
1.3.1. RelaŃia dintre risc şi asigurare
1.3.2. Clasificarea riscurilor
1.3.3. Managementul riscului
1.4. Principiile, funcŃiile şi rolul asigurării
1.4.1. Principiile asigurării
1.4.2. FuncŃiile asigurării
1.4.3. ImportanŃa asigurării
1.5. Clasificarea asigurărilor

1.1. Scurt istoric privind apariŃia si evoluŃia asigurărilor şi

reasigurărilor

Oamenii de ştiinŃă nu au avut posibiltatea să stabilească cu exactitate

perioadele istorice ale apariŃiei asigurărilor, începuturile acestora pierzându-se în
negura vremurilor.
În evoluŃia asigurărilor şi a reasigurărilor un rol important l-au avut
negustorii italieni din oraşele-state ale Italiei de Nord de la începutul actualului
mileniu, iar activitatea lor a fost preluată şi de łarile de Jos şi de Marea Britanie.
Cel mai vechi contract de asigurare care s-a păstrat a fost subscris la
Genova, in anul 1347, iar prima companie de asigurări maritime datează din anul
1424, tot la Genova.
EvoluŃia asigurărilor este foarte strâns legată de extinderea transporturilor
pe mare şi cu deosebire a asigurărilor maritime, care au influenŃat toate celelalte
asigurări.
În concluzie, factorii sociali şi cu factorii economici au fost factorii
determinanŃi care au condus la apariŃia asigurărilor.
 Factorii sociali:
a) accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populaŃiei în
oraşe şi apariŃia noilor locuinŃe, care au încurajat apariŃia fenomenelor
producătoare de pagube;
b) organizarea breslelor, care au favorizat solidaritatea acestor grupuri, în
care membrii îşi acordau ajutor reciproc în caz de pagube.

Factorii economici:
a) schimbarea condiŃiilor economice generale, trecerea de la o economie
exclusiv agricolă la una diversificată (industrie, comerŃ), care au dus la
creşterea şi la adâncirea raporturilor dintre oameni şi a cauzelor
generatoare de pagube. ImportanŃa banilor în relaŃiile comerciale a
favorizat ideea compensaŃiei băneşti a pagubelor;
b) dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor târguri,
înmulŃirea expediŃiilor pe mare au arătat necesitatea asigurărilor
mărfurilor şi a navelor împotriva riscurilor pe timpul transportului.
Se poate concluziona că, pe plan internaŃional, de la începutul secolului al
XVIII-lea şi până În secolulu al XIX-lea, s-au practicat trei forme de
asigurări:
1. asigurările maritime,
2. asigurările de incendiu,
3. asigurările de viaŃă.

1.2. Formele de protecŃie a oamenilor si bunurilor împotriva

calamităŃilor naturii, accidentelor şi bolilor

În vederea prevenirii şi combaterii fenomenelor aleatorii şi a accidentelor

producătoare de daune (riscurilor), oamenii pot folosi mai multe căi, şi anume:
a) Prevenirea sau evitarea riscului presupune luarea de măsuri care să
facă imposibilă producerea anumitor riscuri.
b) Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse reclamă ca, după
survenirea riscului, însă înainte de încheierea lui, agenŃii economici şi
persoanele fizice interesate să ia măsuri care să reducă la minimum
efectele dezastruoase ale acestuia.
c) Crearea de rezerve pe seama resurselor proprii în vederea acoperirii
eventualelor pagube necesită constituirea de către persoanele fizice şi
agenŃii economici a unor fonduri de rezervă, pe care să le folosească pentru
prevenirea şi compensarea pagubelor provocate de calamităŃi ale naturii şi
de accidente.
d) Trecerea riscului pe seama unei societăŃi de asigurări constă în aceea
că persoana fizică sau juridică ameninŃată de un risc plăteşte o sumă de
bani (prima de asigurare) unei societăŃi de asigurări, iar aceasta se
angajează să suporte dauna, adică să plătească despăgubirea sau suma
asigurată.
 1.3. Riscul în materia asigurărilor

1.3.1. RelaŃia dintre risc şi asigurare

Riscul este obiectul oricărui contract de asigurare şi reprezintă elementul

specific al asigurării. Dacă nu ar exista risc, nu ar exista asigurări.
Riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii,
afacerile şi pentru care societăŃile de asigurări pot oferi protecŃie.
Dacă o persoană cumpără o poliŃă de asigurare, ea schimbă o situaŃie de
risc cu o situaŃie de certitudine, de siguranŃă financiară oferită de către
societatea de asigurări.
Asigurarea preia responsabilitatea privitoare la acoperirea pierderilor
suferite de către asiguraŃi, putând influenŃa riscul şi, în mod direct,
probabilitatea de producere a unei daune.
Riscul moral sau subiectiv se manifestă atunci când contractarea unei
asigurări schimbă comportamentul asiguratului astfel încât creşte mărimea
pagubei sau probabilitatea ca paguba să se producă.
Pentru a fi asigurabile, riscurile trebuie să îndeplinească o serie de criterii
de asigurabilitate, şi anume:
• Să fie calculabil, să poată fi determinate probabilistic şi să se poată
produce cu o probabilitate cuprinsă între (0,1);
• Să nu poată fi evitate;
• Să nu poată fi conştientizate;
• Să fie suportabile ca mărime şi ca frecvenŃă, adică să poată fi
suportate din punct de vedere financiar de către asigurător , etc.

1.3.2. Clasificarea riscurilor

Există, astfel, mai multe criterii de clasificare, cele mai importante fiind
prezentate în cele ce urmează:

a) după asigurabilitate: - riscuri pure

- riscuri speculative

Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor provoacă numai
pierderi, şi niciodată câştig.
Riscurile speculative sunt numite şi riscuri antreprenoriale deoarece, prin
producerea !or se poate înregistra o pierdere sau obŃine un câştig.
b) după implicaŃiile şi natura riscurilor: - riscuri fundamentale
- riscuri particulare

Riscurile fundamentale sunt acele riscuri care, prin efectele producerii

lor, afectează o mare parte a societăŃii sau a lumii şi nu numai anumite persoane.
 Riscurile particulare sunt riscurile ale căror consecinŃe sunt relativ limitate
sub aspectul întinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri
particulare, rezultând o pierdere pentru un număr relativ mai mic de persoane.

c) din punct de vedere al teoriei managementului riscului, riscurile sunt

de două tipuri:
- riscuri statice , considerate drept riscuri asigurabile deoarece produ-
cerea lor generează numai pierdere sau menŃinerea
status-ului;
- riscuri dinamice, identificate cu riscurile comerciale tipice care pot
genera profituri sau pierderi, fiind deci neasigurabile.

d) ca abordare specifică, avînd impact asupra asigurabilitaŃii, riscurile se

pot clasifica în două mari categorii:

▪ riscuri asigurabile, adică acelea pe care asigurătorii le preiau şi pentru

care oferă protecŃie asiguraŃilor. Ele se subdivid în:
1. riscuri generale, cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, eşuare,
răsturnare a navei sau a ambarcaŃiunii, coliziune...
2. riscuri speciale: ce se pot produce ca urmare a acŃiunii oamenilor
(război, grevă, închidere de fabrici, revoluŃie, revoltă, răscoală)
▪ riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asigurătorii
nu le acceptă;

1.3.3. Managementul riscului

Managementul riscului constă în identificarea, cuantificarea şi reacŃia

la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potenŃiale. El mai poate fi
definit şi ca procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor necesare pentru
minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale într-o organizaŃie.

Cele cinci etape importante ale implementării managementului riscului

sunt următoarele:

a) Identificarea riscului - este o etapă foarte dificilă, dar de care depind

toate etapele ulterioare.
b) Cuantificarea riscului - este necesară pentru determinarea impactului
financiar al riscului, pentru a face recomandări "inteligente".
c) Elaborarea de recomandări - odată ce riscul a fost identificat şi
măsurat, "managerii de risc" fac recomandări conducerii conform
analizelor anterioare.
d) Implementarea deciziei - este o etapă foarte importantă bazată pe
rezultatele anterioare.
e) Monitorizarea şi interpretarea rezultatelor - sunt esenŃiale, alături de
evaluarea efectelor deciziilor luate, pentru a vedea dacă schimbarea
condiŃiilor determină şi alegerea unor soluŃii diferite.
Implementarea acestor decizii necesită un manager de risc care să
îndeplinească funcŃiile obişnuite ale managementului.
 Managerul de risc (Risk manager), existent în unele firme comerciale sau
industriale, îndeplineşte mai multe funcŃii. Evident, el se ocupă numai de riscurile
pure, şi nu şi de cele speculative.

1.4. Principiile, funcŃiile şi rolul asigurării

1.4.1. Principiile asigurării

La baza asigurărilor se află următoarele principii:

a) Universalitatea asigurărilor;
b) Integralitatea asigurărilor;
c) Realitatea asigurărilor;
d) Despăgubirile şi sumele asigurate se plătesc numai pentru bunurile şi
persoanele cuprinse în asigurare;
e) Mutualitatea asigurărilor;
f) Realizarea unei eficiente economico-sociale ridicate a asigurărilor;

• universalitatea asigurărilor, care constă în aceea că persoanele şi bunurile

se asigură împotriva mai multor şi celor mai variate riscuri, cu plata aceloraşi
prime de asigurare;

• integralitatea asigurărilor, adică nivelul despăgubirilor se determină cât mai

aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate pentru ca aceste despăgubiri
să permită refacerea bunurilor avariate sau distruse;

• realitatea asigurărilor, care constă în faptul că asigurările de persoane şi de

bunuri au la bază date reale şi nu fictive, date temeinic verificate în prealabil;

• asigurătorul plăteşte despăgubirile şi sumele asigurate numai pentru

bunurile, persoanele şi riscurile cuprinse în asigurare;

• mutualitatea asigurărilor, care presupune existenŃa unei comunităŃi de risc,

• realizarea unei eficiente economico-sociale ridicate în domeniul

asigurărilor potrivit cerinŃelor gestiunii economice şi financiare

1.4.2. FuncŃiile asigurării

a) Compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit

risc (riscuri) este prima şi cea mai importantă funcŃie a asigurărilor.
 b) Prevenirea pagubelor este o funcŃie importantă a asigurărilor care se
poate realiza prin finanŃarea unor activităŃi de prevenire a producerii
riscurilor şi chiar a unor programe educaŃionale pentru asiguraŃi; totodată,
este posibilă practicarea franşizei,
c) FuncŃia financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate
poliŃele de asigurare au ca rezultat producerea riscului şi, pe de altă parte,
de decalajul temporal între momentul încasării primelor şi momentul plăŃii
despăgubirilor.
d) Economisirea reprezintă o funcŃie a asigurărilor, în special a celor de viaŃă.
e) Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecŃia
socială.
f) Promovarea comerŃului invizibil, acolo unde legislaŃiile naŃionale permit
vânzarea de asigurări unor clienŃi din alte Ńări sau cumpărarea de la
asigurători străini.

1.4.3. ImportanŃa asigurării

Asigurările de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă prezintă o

deosebită importanŃă economică, socială şi financiară.

În primul rând, asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naŃionale,

iau măsuri pentru prevenirea daunelor, compensează pagubele care survin,
asigură desfăşurarea continuă a procesului de producŃie şi reproducŃie,
ocrotesc şi împletesc interesele generale cu cele locale şi personale.
În al doilea rând, asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri
pentru repararea prejudiciilor de care asiguraŃii sunt răspunzători. Persoanele
păgubite sau vătămate prin accidente auto sau alte accidente sunt despăgubite
operativ.
În al treilea rând, asigurările de persoane - care reprezintă un mijloc
suplimentar de economisire şi prevedere - dau posibilitatea asiguraŃilor şi familiilor
acestora ca, în caz de producere a evenimentelor asigurate - accidente,
îndeplinirea unei anumite vârste, decesul - să încaseze sumele asigurate.
În al patrulea rând, asigurările îndeplinesc un rol educativ.
În al cincilea rând, fondurile de asigurare păstrate în conturi la unităŃile
bancare şi rezervele de prime constituite la asigurările de viaŃă depuse în cont la
bănci sau la CEC sunt folosite ca resurse de creditare a economiei naŃionale şi
deci contribuie la realizarea reproducŃiei sociale.

1.5. Clasificarea asigurărilor

Din punct de vedere al ramurii (domeniului) în care se cuprind, asigurările
se clasifică astfel:
a) asigurări de persoane
b) asigurări de bunuri
 c) asigurări de răspundere civilă

După felul obiectelor asigurate, în asigurări se cuprind:

a) mijloace fixe
b) activele circulante şi de circulaŃie
c) mobilierul şi alte obiecte de uz casnic proprietate a agenŃilor
economici şi a persoanelor fizice;
d) culturile agricole, rodul viilor şi animalele care aparŃin unităŃilor
agricole şi cetăŃenilor;
e) autovehiculele proprietate publică, cooperatistă, mixtă, privată şi
personală;
f) persoanele fizice;
g) răspunderea civilă.

Din punct de vedere al riscurilor cuprinse în asigurări, există:

a) asigurări împotriva incendiului, trăsnetului, exploziei...
b) asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului...
c) asigurări împotriva bolilor, epizootiilor şi accidentelor, care se
practică pentru animale...
d) asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice...
e) asigurări de răspundere civilă care privesc prejudiciile cauzate
terŃelor persoane ca urmare a accidentelor de autovehicule sau prin
desfăşurarea unei anumite activităŃi;
f) asigurări contra unor evenimente ce se ivesc în viaŃa persoanelor.

După tipul şi natura riscurilor asigurate, există:

a) asigurări de viaŃă;
b) asigurări non-viaŃă (generale).

După sfera de cuprindere în profil teritorial, există:

a) asigurări interne
b) asigurări externe

După natura raporturilor juridice care se stabilesc între asigurat şi

asigurător, există:
a) asigurări directe,
b) asigurări indirecte (reasigurări)

După modul de înfăptuire (în funcŃie de naşterea raporturilor juridice de

asigurare), există:
a) asigurări prin efectul legii (obligatorii)
b) asigurări facultative (benevole, contractuale).

Între asigurările prin efectul legii şi cele facultative există următoarele

deosebiri:
a) asigurările prin efectul legii iau naştere direct pe baza legii sau în
virtutea unui alt act normativ;
 b) asigurările prin efectul legii cuprind totalitatea bunurilor de acelaşi fel
sau a persoanelor prevăzute de lege;
c) asigurările prin efectul legii sunt normale;
d) asigurările prin efectul legii sunt permanente;
e) la asigurările prin efectul legii răspunderea asigurătorului ia naştere în
mod automat;
f) la asigurările prin efectul legii despăgubirile se plătesc chiar dacă, la
data producerii evenimentului asigurat, asiguratul are prime de asigurare
restante, indiferent de felul bunurilor cuprinse în asigurare;
g) asigurările prin efectul legii prezintă unele avantaje faŃă de cele
facultative.

Capitolul 2
Asigurările în România
2.1. Instituirea şi evoluŃia asigurărilor în România
2.2. PiaŃa românească a asigurărilor după anul 1990
2.3. OrganizaŃii de piaŃă
2.4. FuncŃiile societăŃii de asigurări

2.1. Instituirea şi evoluŃia asigurărilor în România

În etapa 1871 - 1948 s-au înfiinŃat diferite tipuri de societăŃi de asigurări,

având diferite forme de proprietate şi metode de conducere. S-a format o piaŃă
concurenŃială, bine reglementată.
Din anul 1952 şi până în 1989, în România a existat o singură societate de
asigurări cu capital de stat (ADAS).
În anul 1952 s-a creat cu capital integral românesc, ADMINISTRAłIA
ASIGURĂRILOR DE STAT - ADAS, instituŃie specializată în activitatea de
asigurare, de reasigurare şi de comisariat de avarie. ADAS avea în obiectul de
activitate asigurări obligatorii (prin efectul legii) şi asigurări facultative.
Asigurările prin efectul legii, practicate de ADAS erau:
a) asigurări pentru bunurile care aparŃineau cooperativelor agricole de
producŃie şi asociaŃiilor intercooperatiste (inclusiv unităŃilor economice ale
acestora),
b) asigurări pentru bunurile care aparŃineau persoanelor fizice,
c) asigurări de călătorie pentru cazurile de accidente,
d) asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule.
 Asigurările facultative încheiate de ADAS (în lei sau în valută), în
completarea celor prin efectul legii, erau:
a) asigurări de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele;
b) asigurări de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces,
supravieŃuire sau altele;
c) asigurări de răspundere civilă, pentru riscurile de vătămare corporală
sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri şi alte
pagube pentru care există răspundere potrivit legilor în vigoare la acea
dată.

Veniturile ADAS obŃinute din primele de asigurare, până în anii '60, au fost
preponderent din asigurări prin efectul legii, iar în anii '70 si '80, portofoliul ADAS
s-a modificat, încasările fiind obŃinute în majoritate din asigurări facultative.
În perioada 1955 - 1989, volumul primelor de asigurare încasate de ADAS,
a crescut de 14,4 ori, în timp ce venitul naŃional a crescut numai de 10,2 ori.
Fodurile de care dispunea ADAS erau următoarele:
a) fondul statutar (200 milioane lei),
b) fondul de rezervă,
c) fondul mijloacelor fixe,
d) rezerva de prime pentru asigurările de persoane şi alte fonduri
speciale.
Veniturile obŃinute de ADAS erau folosite pentru:
a) acoperirea pagubelor provocate de calamităŃi sau accidente,
b) plata sumelor asigurate pentru asigurările de persoane, pentru
acoperirea cheltuielilor în vederea formării şi administrării fondului
de asigurare,
c) constituirea fondurilor de rezervă şi a fondurilor speciale
d) dezvoltarea societăŃii.

2.2. PiaŃa românească a asigurărilor după anul 1990

După anul 1990, au apărut importante schimbări legislative care au condus la

înlăturarea monopolului statului, apariŃia multor societăŃi de asigurare şi la
stabilirea climatului concurenŃial pe piaŃa asigurărilor din România, favorizată şi de
schimbarea mentalităŃii poporului român după RevoluŃia din 1989.
Activitatea de asigurare şi reasigurare în România este reglementată, în
prezent, de trei legi specifice:
1. Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea
societăŃilor de asigurare-reasigurare;
2. Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România;
3. Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor.
La acestea se adaugă şi o serie de hotărâri guvernamentale şi norme
prudenŃiale emise de Ministerul FinanŃelor, semnificativă fiind HG nr.574/1991
privind atribuŃiile oficiului de Supraveghere a ActivităŃii de Asigurare şi
Reasigurare.

Prin Legea nr. 47 din iulie 1991 privind constituirea, organizarea şi func-
Ńionarea societăŃilor comerciale în domeniul asigurărilor s-a stabilit că activitatea de
asigurări-reasigurări din România se desfăşoară prin trei categorii de societăŃi, şi
anume:
a) societăŃi de asigurări, de asigurări-reasigurări şi de reasigurări,
deosebirea dintre ele constând în aria şi tipul activităŃii desfăşurate;
b) societăŃi sau agenŃii de intermediere care negociază şi încheie contracte
de asigurare şi reasigurare cu societăŃile menŃionate mai sus;
c) societăŃi care prestează diferite servicii în sfera asigurărilor şi reasigură-
rilor

Prin Hotărârea nr. 574 din august 1991 a Guvernului României au fost
stabilite atribuŃiile Oficiului de Supraveghere a ActivităŃii de Asigurare şi Rea-
sigurare- OSAAR - organ central care a funcŃionat până în anul 2000 în cadrul
Ministerului FinanŃelor.
Principalele atribuŃii ale Oficiului au fost:
a) avizarea prealabilă a constituirii societăŃilor de asigurări şi reasigurări,
b) elaborarea proiectelor de acte normative,
c) stabilirea tarifelor de prime şi a normelor de aplicare a asigurărilor obli-
gatorii,
d) supravegherea aplicării dispoziŃiilor cu privire la activitatea de asigurări,
e) luarea măsurilor pentru prevenirea situaŃiilor de încetare de plăŃi sau de
faliment al societăŃilor,
f) asigurarea stării de solvabilitate şi apărarea drepturilor asiguraŃilor.
În temeiul Hotărârii nr. 1279 din decembrie 1990 a Guvernului României,
ADAS şi-a încetat activitatea la 31 decembrie 1990 şi au luat fiinŃă trei societăŃi
comerciale pe acŃiuni cu capital de stat în domeniul asigurărilor, care au preluat în
anumite cote activele şi pasivele fostei ADAS şi anume:
a) „Societatea Asigurarea Românească - ASIROM - S.A.";
b) „Societatea de Asigurări-Reasigurări - ASTRA - S.A.";
c) „AgenŃia CAROM - S.A.",

Alături de aceste trei societăŃi cu capital de stat, prin Hotărârea nr. 189 din
martie 1991 a Guvernului României a fost înfiinŃată Banca de Export-Import a
României - EXIMBANK - care îndeplineşte atât atribuŃii bancare, cât şi de
asigurări fiind astfel singura instituŃie specializată în asigurarea riscurilor financiare
şi politice.
La toate cele patru societăŃi, capitalul social iniŃial era integral deŃinut de statul
român, ca acŃionar unic.
Ulterior, apar alte companii cu capital privat, românesc sau/şi cu capital străin
(Ńinând cont de faptul că Legea nu permitea înfiinŃarea unei societăŃi cu capital
integral străin), marea lor majoritate având sediile în Bucureşti,
Legea nr. 136 din decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările a intrat
în vigoare la 1 februarie 1996, legea reglementând contractul de asigurare,
tipurile de asigurări obligatorii şi facultative, reasigurarea şi fondurile de
protecŃie. Prin intermediul acestei legi toate asigurările au devenit facultative, cu
excepŃia asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente
de autovehicule care a rămas şi este obligatorie.
În aprilie 2000 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 32 privind socie-
tăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, care cuprinde: normele,
organizarea, funcŃionarea, supravegherea, redresarea, reorganizarea şi lichidarea
societăŃilor de asigurări.
Legea nr.32/ 2000 are următorul conŃinut:
a) obiectul şi definirea unor termeni şi categorii de asigurări;
b) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autorizarea asigurărilor;
c) activitatea asigurătorilor;
d) activitatea de asigurări de viaŃă;
e) redresarea, reorganizarea şi lichidarea societăŃilor de asigurare;
f) intermediari în asigurări;
g) răspunderi şi sancŃiuni;
h) dispoziŃii tranzitorii şi finale.

. AtribuŃiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt:

- avizarea actelor normative din domeniul asigurărilor;
- supravegherea situaŃiei financiare a asigurătorilor;
- efectuarea de controale asupra activităŃii asigurătorilor sau brokerilor de
asigurare;
- aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător, ş.a.

C.S.A. este obligată să prezinte Parlamentului României, în termen de 6

luni de la expirarea fiecărui exerciŃiu financiar, un raport asupra pieŃei asigurărilor
din România şi o informare privind activităŃile desfăşurate şi să publice un raport
informativ anual asupra pieŃei asigurărilor, instituŃiilor şi organismelor acesteia.

De asemenea, legea prevede pentru asigurătorii care practică asigurări

generale să constituie următoarele categorii de rezerve tehnice(Legea 32/2000
privind societăŃile de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, art.21, alin. 1,
Monitorul Oficial nr. 148, 10 aprilie 2000):
1. rezerve de prime;
2. rezerva de daune;
3. rezerve de daune neavizate;
4. rezerva de catastrofe;
5. rezerve pentru riscuri neexpirate;
6. rezerve de egalizare.

2.3. OrganizaŃii de piaŃă

 În anul 1994, în baza art. 15 din Legea nr. 47/1991 şi a art. 102 din Legea
nr.21/1924 privind persoanele juridice, 13 societăŃi de asigurare au constituit o
organizaŃie a societăŃilor de asigurare, sub denumirea Uniunea NaŃională a
SocietăŃilor de Asigurare şi Reasigurare - UNSAR -, ca organizaŃie
profesională, neguvernamentală, apolitică, independentă şi cu caracter lucrativ.
Scopul UNSAR îl reprezintă dezvoltarea, extinderea colaborării şi cooperării
în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor pe plan intern şi internaŃional.
Obiectul activităŃii constă în:
• promovarea intereselor membrilor săi în faŃa autorităŃilor,
• studierea, analizarea şi adoptarea unor hotărâri comune asupra
problemelor referitoare la asigurări şi reasigurări,
• oferirea de consultanŃă de specialitate membrilor săi,
• organizarea de cursuri de pregătire profesională pentru angajaŃii
societăŃilor membre ale Uniunii,
• promovarea activităŃii Uniuniii,
• facilitarea unor contacte şi schimburi de experienŃă,
• documentare în domeniul de activitate în străinătate,
• promovarea cooperării internaŃionale.

2.4. FuncŃiile societăŃii de asigurări

Societatea de asigurări, ca orice societate comercială, pentru a-şi desfăşura

activitatea, îndeplineşte următoarele funcŃii:

funcŃia de marketing;

funcŃia de încheiere a contractelor de asigurare;

funcŃia de acordare a despăgubirilor;

funcŃia de control a daunelor;

funcŃia privind reasigurările;

funcŃia de calcul actuarial;

funcŃia de investiŃii.
 CAPITOLUL 3.

ASIGURĂRILE INTERNAłIONALE. CONCENTRARE SI

CONSOLIDARE PE PIAłA INTERNAłIONALĂ DE
ASIGURARE

3.1. Introducere - repere conceptuale şi caracterizare generală

3.2.Actorii pieŃelor internaŃionale ale asigurărilor şi reasigurărilor
3.3. Zonele geografice „fierbinŃi"
3.4. EvoluŃia şi consolidarea pieŃei internaŃionale de asigurare
3.5. Asigurările şi reasigurările în Europa
3.5.1. Caracteristici, dinamică şi structură
3.5.2. Principiile-fundament ale integrării europene
3.5.3. Directiva - instrumentul juridic principal al creării pieŃei
unice de asigurare
3.5.4. Directivele şi etapele construirii europene a pieŃei unice de
asigurare
3.5.5. Contractul de asigurare - demersul comunitar de
armonizare
3.5.6. Perspective pe piaŃa europeană a asigurărilor

3.1. Introducere - repere conceptuale şi caracterizare

generală

Asigurările şi reasigurările sunt marcate de un grad ridicat de diversitate

determinat de existenŃa multiplelor tipuri de afaceri. Dat fiind acest context, nu se
poate vorbi de o singură piaŃă a asigurărilor sau a reasigurărilor, ci de pieŃe ale
asigurărilor şi reasigurărilor, fiecare dintre acestea fiind individualizată prin
superioritatea in importanŃă a anumitor tipuri de tranzacŃii, prin existenŃa anumitor
societăŃi de asigurare şi reasigurare, mod de funcŃionare, reguli.

Cea mai puternică creştere a activităŃilor de asigurare şi reasigurare s-a

înregistrat în ultimii douăzeci de ani, la baza acestei evoluŃii rapide aflându-se
următorii factori:

1. Creşterea economică, fără precedent, a Ńărilor industrializate după

cel de-al doilea Război Mondial, progresul tehnic şi dezvoltarea
socială, sub toate aspectele.
2. Multiplele schimbări intervenite în structura pieŃelor de asigurări în
mai multe părŃi ale lumii.
3. În domeniul afacerilor directe a avut loc îmbunătăŃirea climatului.
 4. Globalizarea serviciilor financiare şi a serviciilor de asigurări au dus
la o concentrare puternică a comerŃului internaŃional cu aceste servicii.

3.2.Actorii pieŃelor internaŃionale ale asigurărilor şi

reasigurărilor

Pionii care acŃionează pe aceste pieŃe sunt:

1. societăŃile de asigurare
2. societăŃile de reasigurare
3. agenŃiile de intermediere (brokeri).

Tipurile de companii pe care le întâlnim pe piaŃă în calitate de asigurători şi

reasigurători sunt:
1. companii de asigurări;
2. companii captive de asigurări şi reasigurări;
3. asociaŃii mutuale;
4. companii de reasigurări;
5. sindicate Lloyd’s;
6. pool- uri de subscriitori

3.3. Zonele geografice „fierbinŃi"

Zonele geografice „fierbinŃi" de pe harta mondială a asigurării din punct de

vedere al consolidării sunt:
1. Europa de Nord;
2. Asia de Est şi Sud-Est: Japonia şi Coreea de Sud;
3. S.U.A.
 3.4. EvoluŃia şi consolidarea pieŃei internaŃionale de
asigurare

PieŃele cu o economie foarte dezvoltată sunt principalele pieŃe care

determină mersul asigurărilor mondiale. Este o piaŃă puternic concentrată, în
care principalii actori sunt: Japonia, SUA şi Uniunea Europeană care au
depăşit 86% din totalul primelor de asigurare încasate de industrie, în anul 2005.

Aceste principale 3 pieŃe au o participare apropiată ca pondere, lucru

explicabil prin nivelul ridicat al dezvoltării economice a acestora şi a gradului
complex de interdependenŃe obiective ce există, in general, între creşterea
economică şi, în special, dezvoltarea asigurărilor.
„MegasocietăŃile sunt aproape deasupra legilor. Puterea lor financiară le
permite să-i neutralizeze pe cei care încearcă să le acŃioneze în justiŃie" – J.E.
Garten, “Coloşii economici au devenit actorii politicii mondiale”

Se pune întrebarea dacă nu există legi interne ale procesului în sine

care să-i condiŃioneze întinderea sa?
În cursul acestui demers s-au identificat trei mari restricŃii ce vin de la :
1. însăşi „talia" operatorului în asigurare, asigurătorului;
2. produsul de asigurare;
3. cerere.

1. La un moment dat pe piaŃa de asigurare operează indiferent de ramura de

asigurare 3 categorii principale de asigurători.
Criteriul care măsoară „talia" lor este indicatorul volumul primelor încasate.
Avem astfel asigurători mici, mijlocii şi mari.
2. Trebuie identificată şi evaluată importanŃa factorilor anticoncurenŃiali în
măsura în care aceştia condiŃionează exercitarea unei anumite puteri de piaŃă
din partea societăŃilor mai influente. Se impune şi o analiză a complexităŃii, a
gradului de substituŃie a produselor de asigurare.
3. Multe dintre operaŃiile F&A (fuziuni şi achiziŃii) transnaŃionale sunt făcute
în grabă şi o serie de alte probleme se adaugă celor deja abordate. Dintre
acestea apar ca inerente particularităŃile culturale ale relaŃiilor asigurat-
asigurător.
 3.5. Asigurările şi reasigurările în Europa

3.5. 1. Caracteristici, dinamică şi structură

Comitetul European de Asigurări (CEA) reprezintă una dintre cele mai

prestigioase instituŃii cu preocupări în domeniul colectării datelor, interpretării şi
elaborării de studii în domeniul asigurărilor.

CEA publică periodic diverse studii şi statistici care au ca scop informarea,

în acest domeniu, în contextul pieŃei unice europene, în paralel cu fenomenul de
globalizare, tot mai puternic şi mai vizibil în ultimii ani.

3.5.2. Principiile-fundament ale integrării europene

La 25 martie 1957 se semnează Tratatul de la Roma, pe baza căruia s-a

constituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), semnarea acestui tratat
constituind o etapă importantă a procesului de integrare.

Articolul 3-c al Tratatului CEE prevede abolirea între statele membre a

obstacolelor liberei circulaŃii a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor.

Acest art. 3-c a fost prelungit prin dispoziŃiile art.8-A Actul Unic European,
potrivit căruia „piaŃa interioară comportă un spaŃiu fără frontiere interioare în care
libera circulaŃie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată
potrivit dispoziŃiilor Tratatului de la Roma din 25 martie 1957".
Aceste 4 libertăŃi fundamentale „se traduc" în activitatea de asigurare ca:
□ libertate de instalare şi
□ libertate de prestare de servicii.

3.5.3. Directiva - instrumentul juridic principal al creării pieŃei unice de

asigurare

Instrumentarul juridic comunitar este format din:

 1. Regulamente,
2. Directive,
3. Decizii,
4. Recomandări şi avize.

3.5.4. Directivele şi etapele construirii europene a pieŃei unice de

asigurare

Specialiştii domeniului “Dreptul asigurărilor”, J. Bigot şi G. Levie, disting trei

faze în elaborarea normelor juridice comunitare, motiv pentru care se vorbeşte
despre trei generaŃii de directive.

I. Prima fază a avut drept obiectiv „fixarea" cadrului juridic pentru exercitarea
primei libertăŃi fundamentale cea de instalare pe teritoriul altui stat comunitar.
Directivele referinŃă ale aşa-numitei „armonizări de primă generaŃie" sunt:
• Directiva 73/239/C.E.E. a Consiliului asupra coordonării
dispoziŃiilor legislative, normative şi administrative privind accesul la
activitatea de asigurare directă, alta decât asigurarea de viaŃă şi
exercitarea sa.
• Directiva 79/267/C.E.E. a Consiliului asupra coordonării dispoziŃiilor
legislative, normative şi administrative privind accesul la activitatea de asigurare
directă de viaŃă şi exercitarea sa.
II. A 2-a etapă are drept obiectiv conturarea cadrului juridic necesar
exercitării libertăŃii prestării de servicii în asigurare, reperele de bază ale acesteia
sunt:
• Directiva 88/357/C.E.E. a Consiliului asupra coordonării dispoziŃiilor
legislative, normative şi administrative privind accesul la activitatea
de asigurare directă, alta decât asigurarea de viaŃă.
• Directiva 90/619/C.E.E. a Consiliului asupra coordonării dispoziŃiilor
legislative, normative şi administrative privind accesul la activitatea
de asigurare directă de viaŃă.
Alături de cele două directive ca reprezentative pentru faza a 2-a sunt:
• Directiva 91/674/C.E.E.privind conturile anuale şi conturile consolidate
ale societăŃilor de asigurare.
• Directiva 91/675/C.E.E.prin care se instituie Comitetul de Asigurare.
 Deja în 1991 se profilau „directivele cadru" ce marchează trecerea la faza a

3-a.

III. Faza a 3-a a consacrat sistemul „licenŃei unice" sau principiul „home
country control". Concentrarea controlului societăŃilor de asigurare ce operează
pe întreg cuprinsul pieŃei comune „în mâinile" numai a autorităŃilor statelor
membre unde-şi au localizate sediile sociale.
□ Directiva 97/7/C.E.E. privind protecŃia „consumatorilor" contractelor de
asigurare „vândute la distanŃă";
□ Directiva 98/49/C.E.E. adoptată de către Consiliu la 29 iunie 1998 privind
garantarea drepturilor salariaŃilor la pensia suplimentară care uzează dreptul lor
la libera circulaŃie a persoanelor fizice;
□ Directiva 98/330/C.E.E. privind supravegherea suplimentării a
participaŃiilor în grupurile de asigurare.
□ Propunerea de directivă cu privire la anumite aspecte legale ale comer-
cializării electronice pe piaŃa unică 98/586/C.E.E. adoptată de către Comisie la
18 noiembrie 1998.

3.5.5. Contractul de asigurare - demersul comunitar de armonizare

Edificarea dreptului comunitar în materie de contract de asigurare a

cunoscut un drum sinuos, multe etape şi 3 variante de lucru:
1) O primă cale ar fi o normă comunitară de deschidere generală,
cuprinzând totalitatea dreptului contractelor de asigurare pe ansam-
blul statelor membre. Este vorba de legiferarea plecând de la o
examinare precisă şi atentă a divergenŃelor constatate între drepturile
existente şi găsirea de soluŃii rezonabile de compromis, care să
conducă la un corpus de reguli uniforme pe ansamblul dreptului
contractului de asigurare în Uniunea Europeană, simplu spus o lege a
contractului de asigurare identică pentru toate statele membre ale
U.E.
2) A doua variantă constă în fixarea numai a unei norme uniforme de
drept internaŃional privat, care să armonizeze simultan elementele
cele mai importante ale dreptului contractului de asigurare.
3) A treia ar consta în fixarea normelor uniforme de drept internaŃional
privat care să prevadă, în anumite cazuri, libertatea alegerii legii
 aplicabile contractelor de asigurare, cu un anumit număr de
posibilităŃi de derogare.

3.5.6. Perspective pe piaŃa europeană a asigurărilor

CompetenŃele Comitetului European al Asigurărilor sunt, în principiu, să

examineze orice chestiune legată de aplicarea dispoziŃiilor comunitare privind
sectorul asigurărilor şi directivele legate de asigurarea directă şi să-şi precizeze
„poziŃia comună" privind:
• extinderea formelor juridice de asigurare;
• modificarea anexei privind ramurile de asigurare;
• clarificarea elementelor constitutive ale marjei de solvabilitate;
• modificarea listei activelor admise ca reprezentative pentru
provizioanele tehnice Ńinând cont de apariŃia şi uzitarea de noi
instrumente financiare;
• modificarea fundamentelor principiului echivalenŃei pentru a Ńine pasul
cu dezvoltarea noilor instrumente de acoperire a riscului valutar sau
de progresele făcute de Uniunea Economică şi Monetară;
• clarificarea definiŃiilor etc.

Problemele de pe ordinea de zi a C.E.A. la inceputul sec.XXI sunt

numeroase, dar ca principale am remarcat :

consolidarea pieŃei unice a asigurărilor ca piaŃă accesibilă şi
eficientă;

fixarea fundamentelor unei pieŃe unice a pensiei suplimentare;

coordonarea politicilor fiscale în domeniu;

pregătirea pentru runda W.T.O. (World Trade Organisation), Organi-
zaŃia Mondială a ComerŃului;

introducerea monedei ,,euro" şi impactul asupra activităŃii de
asigurare;

asigurarea şi noile tehnologii.
 Capitolul 4
Contractul de asigurare

4.1. DefiniŃia şi caracterele juridice ale contractului de asigurare

4.2. CondiŃiile de valabilitate
4.3. Principiile care stau la baza încheierii şi derulării contractului
4.4. Formarea şi conŃinutul contractului de asigurare
4.4.1. Forma şi conŃinutul
4.4.2. ParŃile contractului
4.4.3. Elementele esenŃiale ale contractului de asigurare
4.4.4. Încheierea contractului de asigurare
4.4.5. Durata contractului de asigurare
4.4.6. Proba contractului de asigurare
4.4.7.Interpretarea contractului de asigurare
4.5. Efectele contractului de asigurare
4.5.1. Drepturile şi obligaŃiile asiguratului
4.5.2. Drepturile şi obligaŃiile asigurătorului
4.5.3.Subrogarea societăŃii de asigurări în drepturile asiguratului
4.6. Încetarea contractului de asigurare

4.1. DefiniŃia şi caracterele juridice ale contractului de

asigurare

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu,

sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare succesivă, prin care asiguratul se
obligă să plătească o anumită sumă de lei numită primă de asigurare, în
schimbul căreia asigurătorul îşi asumă obligaŃia ca la producerea eveni-
mentului (riscului asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului
despăgubirea de asigurare sau suma asigurată, în limitele convenite, precum
şi onorarea obligaŃiilor de răspundere civilă ce revin asiguraŃilor faŃă de terŃi.
Trăsăturile juridice caracteristice ale contractului de asigurare se pot
desprinde din definiŃia contractului de asigurare. Acestea sunt următoarele:
1. este un contract personal
2. este un contract consensual
3. este un contract cu caracter aleatoriu
4. are caracter sinalagmatic
5. este un contract cu titlu oneros
6. este un contract cu executare succesivă
7. contractul de asigurare este unic pentru întreaga sa durată
8. este un contract de adeziune
9. este un contract de bună-credinŃă.
 4.2. CondiŃiile de valabilitate

CondiŃiile de valabilitate ale contractului de asigurare sunt următoarele:

1. Capacitatea părŃilor de a contracta
2. ConsimŃământul valabil al părŃilor semnatare
3. Obiectul contractului de asigurare
4. Cauza contractului de asigurare

4.3. Principiile care stau la baza încheierii şi derulării

contractului

Orice contract de asigurare are la bază anumite principii care pot fi tratate
drept condiŃii pentru încheierea şi derularea sa, şi anume:
1. Interesul asigurabil,
2. Principiul maximei bune credinŃe,
3. Principiul despăgubirii,
4. Subrogarea,
5. ContribuŃia.

4.4. Formarea şi conŃinutul contractului de asigurare

4.4.1. Forma şi conŃinutul

Forma scrisă a contractului de asigurare dovedeşte existenŃa certă a asigu-

rării, a conŃinutului acesteia, a intrării şi ieşirii sale din vigoare, drepturile şi obligaŃiile
asiguratului şi ale societăŃii de asigurări.

Contractul de asigurare este format din poliŃa de asigurare, condiŃiile

principale, adiŃionale şi anexele. Există contracte formate din poliŃa de bază şi un
formular care adaptează poliŃa la cerinŃele specifice ale asiguratului. PoliŃa de
asigurare constituie concretizarea materială a contractului de asigurare.

Contractul de asigurare se formează prin acordul de voinŃă al părŃilor şi

se emite de societatea de asigurări.
Contractul de asigurare cuprinde două părŃi principale, şi anume:
a) prima parte, care conŃine clauzele imprimate, relevând extrase din
condiŃiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat şi societatea de
asigurări, scoŃând în evidenŃă drepturile şi obligaŃiile asiguratului
b) partea a doua, care cuprinde clauzele neimprimate ale contractului,
reprezentând: elementele contractate, menŃionarea riscurilor, prima de asigurare,
suma asigurată, durata contractului (anul, luna, ziua şi ora intrării şi ieşirii din vigoare
a contractului). De regulă contractul de asigurare se încheie în două exemplare.
În contractul de asigurare intervin următoarele părŃi: asigurătorul
(societatea de asigurări), asiguratul, contractantul şi beneficiarul asigurării.
 4.4.2. ParŃile contractului

PărŃile care intervin în contractul de asigurare sunt: asigurătorul, asiguratul,

contractantul asigurării şi beneficiarul.

Asigurătorul este societatea de asigurări –persoană juridică—care, în

schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraŃi, îşi asumă obligaŃia:
1. să plătească asiguraŃilor (sau beneficiarilor asigurării) despăgubirea ce
li se cuvine pentru cazul de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate
ca urmare a producerii riscurilor asigurate (în cazul asigurărilor de
bunuri);
2. să plătescă suma asigurată la survenirea unui eveniment în viaŃa
persoanelor asigurate (în cazul asigurărilor de bunuri);
3. să plătească suma asigurată la survenirea unui eveniment în viaŃa
persoanelor asigurate (în cazul asigurărilor de persoane);
4. sau să plătească despăgubirea pentru prejudiciul produs de asigurat
unei terŃe persoane (în cazul asigurării de răspundere civilă).

Asiguratul este persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu
asigurătorul prin încheierea contractului de asigurare. El este persoana care, plătind
asigurătorului o sumă de bani sub forma primei de asigurare, şi-a asigurat un interes
oarecare, cu scopul de a fi despăgubit în cazul în care acest interes a suferit o
daună prin manifestarea riscului conform prevederilor din poliŃa de asigurare.

Semnatarul sau contractantul asigurării – este persoana ce poate încheia

o asigurare, fără însă ca aceasta să aibă calitatea de asigurat. În cele mai multe
cazuri, contractantul asigurării este una şi aceeaşi persoană cu asiguratul, însă
există şi situaŃii în care contractantul asigurării este o altă persoană decât asiguratul.

Beneficiarul, este persoana desemnată să încaseze despăgubirea de

asigurare sau suma asigurată la producerea evenimentului asigurat prevăzut în
contract şi, de cele mai multe ori, beneficiarul asigurării este una şi aceeaşi
persoană cu asiguratul.

4.4.3. Elementele esenŃiale ale contractului de asigurare

Elementele esenŃiale ale contractului de asigurare trebuie analizate pe larg.

Acestea sunt: riscul, suma asigurată şi prima de asigurare.
Riscul reprezintă un eveniment (sau complex de evenimente) incert, posibil
şi viitor, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viaŃa, sănătatea sau integritatea
fizică a unei persoane.

Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care

asigurătorul o plăteşte asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
 Prima reprezintă suma de bani - renumeraŃia - pe care o primeşte asigurătorul
de la asigurat în schimbul prestaŃiei promise, respectiv protecŃia pentru riscurile
stabilite. Este preŃul protecŃiei oferite de asigurător pentru acele riscuri.

4.4.4. Încheierea contractului de asigurare

Încheierea propriu-zisă a contractului de asigurare este precedată de

câteva etape pe baza cărora se determină clauzele şi condiŃiile finale ale acestuia.
Aceste etape sunt următoarele:

a) Întocmirea declaraŃiei (cererii) de asigurare,

b) Analiza declaraŃiei (cererii) de asigurare,
c) Momentul încheierii contractului.

4.4.5. Durata contractului de asigurare

Durata contractului reprezintă perioada de timp la care se referă

drepturile şi obligaŃiile părŃilor. După acest criteriu, contractele de asigurare pot
fi de durată determinată (fixă) sau nelimitată (nedeterminată) .

Proba contractului de asigurare

ConsimŃământul valabil al părŃilor trebuie să fie exprimat în scris; el nu

poate fi dovedit cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Forma
scrisă este cerută ad probationem şi nu ad solemnitatem.

4.4.7.Interpretarea contractului de asigurare

Fiecare contract de asigurare trebuie întocmit în termeni foarte clari şi precişi,

fără să dea naştere la interpretări eronate sau confuzii.
Natura contractului de asigurare obligă la o interpretare strictă a clauzelor
sale.
Riscul se prevede precis şi clar definit, deoarece trebuie evitate confuziile,
neîntelegerile ulterioare care ar putea fi determinate de o interpretare diferită sau
chiar eronată de către părŃile contractante.

4.5. Efectele contractului de asigurare

 Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare presupune drepturi şi
obligaŃii corelative între părŃi ce pot fi delimitate în două perioade: până la ivirea
evenimentului asigurat şi după producerea acestuia.

4.5.1. Drepturile şi obligaŃiile asiguratului

a) până la producerea evenimentului asigurat

Drepturile asiguratului:
Principalele drepturi ale asiguratului intervin în momentul producerii cazului
asigurat şi pe parcursul executării contractului. Între acestea menŃionăm:
• dreptul de a modifica contractul;
• dreptul de încheia asigurări suplimentare;
• dreptul de răscumpărare.

ObligaŃiile asiguratului:
In această perioadă, asiguratul are următoarele obligaŃii:
• plata primei de asigurare;
• obligaŃia de a informa pe asigurător în privinŃa modificării circum-
stanŃelor care agravează riscul;
• obligaŃia de întreŃinere a bunului asigurat în bune condiŃii, conform
dispoziŃiilor legale în vigoare;
• notificarea asigurătorului asupra tuturor împrejurărilor care agravează
riscul.

Agravarea riscului poate avea loc:

• datorită asiguratului;
• datorita activităŃii unui terŃ;
• datorită unor evenimente independente de voinŃa unei persoane.

b) după producerea evenimentului asigurat

Principalul drept al asiguratului în această etapă este de a încasa indem-

nizaŃia de asigurare.
ObligaŃiile asiguratului sunt:
• combaterea efectivă a calamităŃilor pentru limitarea pagubei şi salvarea
bunurilor asigurate, păstrarea şi paza bunurilor rămase pentru prevenirea
degradărilor ulterioare;
• avizarea asigurătorului, în termenele prevăzute de condiŃiile de asigurare,
cu privire la producerea evenimentului asigurat;
• participarea la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate;
• furnizarea de acte şi date referitoare la evenimentul asigurat;
• acordarea întregului sprijin pentru constatarea şi evaluarea daunelor.
 4.5.2. Drepturile şi obligaŃiile asigurătorului

a) până la producerea evenimentului asigurat

Pe timpul executării contractului, până la producerea cazului asigurat,

asigurătorul are, în special, drepturi.
Fiecărei obligaŃii a asiguratului îi corespunde un drept al asigurătorului:
- dreptul de a verifica existenŃa bunului asigurat şi a modului în care acesta
este întreŃinut;
- dreptul de a aplica sancŃiuni legale când asiguratul a încălcat obligaŃiile
privind întreŃinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate.

Până la ivirea cazului asigurat, asigurătorul are şi unele obligaŃii, cum ar fi:
- obligaŃia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, dacă
asiguratul l-a pierdut pe cel original;
- obligaŃia de a elibera, la cererea asiguratului, certificate de confirmare a
asigurării, în cazul asigurării de răspundere a cărăuşului faŃă de pasageri
pentru bagajele şi mărfurile transportate, precum şi faŃă de terŃi, cu
indicarea sumelor asigurate.

b) după producerea evenimentului asigurat

Principala obligaŃie a asigurătorului, după producerea cazului asigurat, constă

în indemnizaŃia acordată asiguratului.

Pentru ca această indemnizaŃie să fie datorată, trebuie stabilită situaŃia de

fapt din care să rezulte dreptul asiguratului la beneficiul indemnizaŃiei şi obligaŃia
corelativă a asigurătorului de a plăti.

4.5.3.Subrogarea societăŃii de asigurări în drepturile asiguratului

Subrogarea constă în substituirea societăŃii de asigurări în toate drepturile

asiguratului sau beneficiarului asigurării - în limitele indemnizaŃiei de asigurare plătite
la asigurările de bunuri şi răspundere civilă - contra celor (terŃi autori şi responsabili
pentru aceştia) răspunzători de producerea pagubei.

Subrogarea urmăreşte menŃinerea echilibrului financiar al societăŃii de

asigurări între cuantumul primelor încasate şi despăgubirile plătite, iar, sub aspectul
social, obligarea celui care în mod ilegal a provocat o daună, la repararea ei.
Societatea de asigurări nu poate avea nici un drept de subrogare pană când
nu a plătit despăgubirea de asigurare legală sau contractuală, probată cu actul de
plată a despăgubirii.

4.6. Încetarea contractului de asigurare

Modul obişnuit de încetare a contractului de asigurare cu durată determi-

nată îl constituie ajungerea la termen, respectiv expirarea perioadei pentru care a
fost încheiat, acordul celor două părŃi fiind unul mai rar, dar totuşi posibil.
Un alt mod de încetare a contractului, destul de uzual, este producerea
evenimentului asigurat. Această situaŃie o întâlnim în asigurarea de viaŃă şi de
accidente a persoanelor, când survine cazul asigurat. După plata sumei asigurate,
obligaŃiile asigurătorului faŃă de asigurat se sting, ceea ce echivalează cu încetarea
automată a contractului.
Pentru asigurările de bunuri, contractul încetează numai dacă, prin realizarea
riscului, bunul asigurat a fost distrus în totalitate. Dacă distrugerea este parŃială,
contractul poate continua să-şi producă efectele, în principiu, pentru o sumă
asigurată redusă.
SoluŃia este asemănătoare şi la asigurarea de răspundere civilă. Dacă suma
asigurată nu se epuizează prin achitarea despăgubirii terŃului prejudiciat prin fapta
asiguratului, asigurătorul va răspunde în continuare până la concurenŃa sumei
contractate.
Modurile neobişnuite de încetare a contractului sunt: denunŃarea, rezili-
erea şi anularea contractului.
Acestea sunt considerate "neobişnuite" deoarece fac să înceteze contractul
înaintea expirării duratei sale, precum şi înaintea producerii cazului asigurat.
 CAPITOLUL 5.
ASIGURĂRILE DE BUNURI

5.1. Principiile de acoperire a pagubelor.

5.1.1. Principiul răspunderii proporŃionale
5.1.2. Principiul primului risc
5.1.3. Principiul răspunderii limitate
5.2. Tipuri de contracte de asigurări de bunuri
5.2.1. Asigurarea clădirilor, a altor construcŃii şi a conŃinutului acestora
împotriva pagubelor produse de incendiu şi de alte calamităŃi
5.2.2. Asigurarea facultativă auto de avarii şi furt (CASCO) (condiŃii de
asigurare)
5.2.3. Contractul de asigurare a bunurilor proprietate personală a
persoanelor fizice
5.3. Asigurările la culturi vegetale şi la animale
5.3.1. Asigurarea culturilor agricole, pomicole şi viticole
5.3.2. Asigurarea animalelor

La asigurările de bunuri, interesul asigurării este reprezentat de dauna

efectivă evaluabilă în bani, pe care o poate suferi asiguratul în cazul pierderii sau
degradării bunului.
Contractele de asigurare de bunuri au la bază principiul despăgubirii, ca
principiu fundamental al asigurării. Conform acestui principiu, prin încasarea
indemnizaŃiei de despăgubire, asiguratul trebuie să revină la situaŃia financiară
pe care a avut-o înainte de a surveni evenimentul asigurat.
Ca urmare, contractul de asigurare de bunuri este un contract de
despăgubire, deoarece asiguratul este îndreptăŃit să încaseze indemnizaŃia de
despăgubire numai dacă a suferit o daună şi doar în măsura în care a suferit
efectiv o pierdere financiară.
Totuşi, nu este obligatoriu ca în baza unui contract de despăgubire
asigurătorul să plătească absolut toată suma necesară pentru refacerea situaŃiei
financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot să existe
prevederi care limitează suma asigurată.

5.1. Principiile de acoperire a pagubelor.

5.1.1. Principiul răspunderii proporŃionale, conform căruia despăgubirea
de asigurare se stabileşte în aceeaşi proporŃie faŃă de pagubă ca şi cea în care se
află suma asigurată faŃă de valoarea bunului asigurat. Utilizându-se notaŃiile:
D- despăgubirea de asigurare;
P- valoarea pagubei;
S- suma asigurată;
V- valoarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării, rezultă că:
 Raportul dintre suma asigurată şi valoarea reală a bunului în momentul
încheierii asigurării reprezintă „gradul de acoperire prin asigurare" şi are
semnificaŃie numai dacă se calculează separat pentru fiecare bun cuprins în
asigurare.
În principiu, practicarea sistemului acoperirii proporŃionale este aplicabilă la
asigurarea facultativă a bunurilor şi prezintă importanŃă numai în caz de pierdere
parŃială a bunului asigurat.

5.1.2. Principiul primului risc se aplică atunci când, la acoperirea

pagubei, despăgubirea este egală cu paguba, însă, tară a depăşi mărimea sumei
asigurate. Aplicarea acestui principiu este mai avantajoasă pentru asiguraŃi decât
cea a principiului anterior, doarece pagubele sunt compensate într-o măsură mai
mare. Dar această compensare presupune totodată şi perceperea unor prime de
asigurare mai mari, comparativ cu cele corespunzătoare altor sisteme de acoperire.
La asigurările de bunuri, în caz de pierdere parŃială a bunului, indemnizaŃia
de asigurare se plăteşte, de regulă, după sistemul primului risc. La asigurările de
bunuri, mărimea despăgubirii va fi diferită dacă se aplică principiul acoperirii
proporŃionale sau al primului risc, atunci când: paguba este parŃială; suma
asigurată este mai mică decât valoarea reală a bunului în momentul producerii
evenimentului.

5.1.3. Principiul răspunderii limitate are în vedere faptul că

despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat
depăşeşte o anumită limită dinainte stabilită. Astfel, o parte din pagubă cade în
sarcina asiguratului. Partea din pagubă care depăşeşte suma asigurată este
suportată în întregime de către asigurat în cazul aplicării oricărui principiu de
răspundere al asigurătorului. Partea din valoarea pagubei, dinainte stabilită, care
cade în sarcina asiguratului, se numeşte franşiză. Aceasta este de două feluri:
atinsă (simplă) şi deductibilă (absolută).
În cazul franşizei atinse, asigurătorul acoperă în întregime paguba (până
la nivelul sumei asigurate) dacă aceasta este mai mare decât franşiză.
Franşiză deductibilă se scade în toate cazurile din pagubă, indiferent de
mărimea ei. în cazul franşizei deductibile, despăgubirea se acordă numai pentru
partea de pagubă care depăşeşte franşiză. Astfel, în cazul în care în contractul
de asigurare se prevede o franşiză deductibilă, valoarea despăgubirii reprezintă
diferenŃa dintre cuantumul pagubei şi franşiză. Nici în cazul franşizei atinse şi nici
în cel al franşizei deductibile nu se acordă despăgubiri pentru pagubele care se
încadrează în limitele franşizei.

5.2. Tipuri de contracte de asigurări de bunuri

5.2.1. Asigurarea clădirilor, a altor construcŃii şi a conŃinutului

acestora împotriva pagubelor produse de incendiu şi de alte calamităŃi

In poliŃele de asigurare a clădirilor şi a conŃinutului acestora, unele

societăŃi stabilesc condiŃii particulare de asigurare pentru riscurile civile şi pentru
riscurile comerciale şi industriale, în timp ce alte societăŃi emit condiŃii unice,
indiferent dacă acestea se referă la bunuri cu destinaŃie civilă (clădiri de locuit,
anexe gospodăreşti etc.) sau bunuri cu destinaŃie comercială sau industrială
(unităŃi de alimentaŃie publică, magazine şi depozite de mărfuri, unităŃi de
producŃie, prestări de servicii, ateliere etc). în ambele cazuri, cotele de primă se
diferenŃiază în funcŃie de felul şi destinaŃia bunurilor respective.
In general, clădirile/construcŃiile se asigură la valorile declarate de asigurat
şi agreate de asigurător.
Sumele asigurate se stabilesc separat pentru fiecare clădire sau altă
construcŃie, respectiv, în cazul bunurilor: global pentru toate bunurile care se
încadrează în aceeaşi grupă prevăzută în tarifele de prime; separat pentru fiecare
bun sau pentru bunuri din aceeaşi grupă prevăzute în tarifele de prime. Suma
asigurată, nu trebuie să depăşească valoarea reală a clădirii/construcŃiei în
momentul încheierii asigurării.
Valoarea reală reprezintă, de fapt, valoarea de înlocuire din care se scade
uzura în raport cu vechimea, gradul de întrebuinŃare şi starea de întreŃinere a
clădirii/construcŃiei asigurate. Sunt poliŃe care prevăd că valoarea reală trebuie să
fie de cel puŃin 50% din valoarea de înlocuire.
Valoarea de înlocuire reprezintă costul construirii sau achiziŃionării
clădirilor/construcŃiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al
parametrilor funcŃionali şi constructivi, la preŃurile uzuale de pe piaŃa locală.
Primele datorate de asigurat la încheierea unei asigurări a clădirilor, a altor
construcŃii şi a conŃinutului acestora împotriva pagubelor produse de incendiu şi de
alte calamnităŃi sunt diferenŃiate pe tipuri de localităŃi şi pe grupe de bunuri.
Asigurarea clădirilor/construcŃiilor, precum şi a conŃinutului acestora, se
încheie pe baza cererii (declaraŃiei) de asigurare, semnată de asigurat şi în urma
efectuării inspecŃiei de risc.
InspecŃia de risc reprezintă activitatea de verificare în teren, în vederea
aprecierii calitative şi cantitative a riscurilor existente în locurile în care se găsesc
clădirile, precum şi a celor din împrejurimi, care, în anumite condiŃii, pot afecta
clădirile respective, conducând la apariŃia evenimentului asigurat. în cazul
clădirilor, al altor construcŃii, precum şi al conŃinutului acestora, la constatarea
daunei asigurătorul are dreptul ca direct sau prin reprezentanŃi, împreună cu
asiguratul sau împuterniciŃii acestuia, sau apelând la experŃi, să verifice
autenticitatea cauzelor şi mărimea daunei.
Evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii se efectuează în raport cu
starea clădirii/construcŃiei din momentul producerii evenimentului asigurat.
Despăgubirea plătită nu poate depăşi cuantumul pagubei, suma asigurată şi nici
valoarea clădirii în momentul producerii evenimentului asigurat.
Dauna totală, reprezintă distrugerea clădirii/construcŃiei asigurate, într-un
asemenea grad, încât refacerea prin reparare sau restaurare nu mai este posibilă
sau cheltuielile implicate ar depăşi suma asigurată.
Dauna parŃială înseamnă distrugerea sau deprecierea parŃială a clădirilor,
în aşa fel încât, prin reparare sau restaurare, aceasta poate fi adusă la starea în
care se afla înainte de producerea evenimentului asigurat. Totodată, se acordă
despăgubiri, în limita sumei asigurate, pentru: cheltuieli făcute în scopul limitării
daunei; cheltuieli legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii
evenimentului asigurat;
- daune provocate clădirilor/construcŃiilor în urma unor măsuri de salvare
luate de asigurat, pentru limitarea consecinŃelor producerii riscului asigurat. Din
cuantumul pagubei se scad:
- franşiza prevăzuta în poliŃa de asigurare;
- ratele de primă datorate până la sfârşitul perioadei asigurate.
Dauna produsă unei clădiri/construcŃii realizată în regie proprie se
evaluează la costul mediu de producŃie. In cazul în care contractul de
asigurare a fost încheiat pentru o sumă inferioară valorii clădirii/construcŃiei,
despăgubirea datorată se reduce proporŃional cu raportul dintre suma asigurată
şi valoarea clădirii/ construcŃiei respective.

5.2.2. Asigurarea facultativă auto de avarii şi furt (CASCO) (condiŃii

de asigurare)

Despăgubiri acordate de către asigurător în caz de daune parŃiale:

- costul reparaŃiilor, respectiv a înlocuirii pieselor avariate;
- cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la
cel mai apropiat atelier de reparaŃii ce poate efectua reparaŃia sau la locul de
adăpostire;
- cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor.
In caz de daună totală asigurătorul achită suma asigurată la care s-a făcut
asigurarea şi care este înscrisă în poliŃa de asigurare, mai puŃin franşiza şi
contravaloarea pieselor rămase neavariate, rezultate din dezafectarea
autovehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului
Acoperiri standard: ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi, inclusiv
căderea pe autovehicul a unor corpuri;
- incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare şi alte diverse distrugeri
ca urmare a incendiului;
- inundaŃie, furtună, uragan, cutremur, prăbuşire sau alunecare de teren,
acŃiunea apelor curgătoare şi a obiectelor purtate de apă;
- ploaie torenŃială, grindină, trăsnet, avalanşă de zăpadă, greutatea
stratului de zăpadă sau de gheaŃă; furtul autovehiculului sau al unor părŃi
componente ale acestuia;
- pagubele cauzate autovehiculului sau părŃilor componente ale acestuia
ca urmare a furtului;
- pagubele cauzate autovehiculului sau părŃilor componente ale acestuia
ca urmare a vandalismului (spargeri, loviri cu intenŃie, acŃiuni duşmănoase etc),
tulburărilor politice, incendierii etc.
In caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele suferite de
autovehiculul asigurat, prin pătare, carbonizare, afumare, scurtcircuit, precum şi
alte daune provocate de incendiu.
Asigurarea pentru furt total acoperă valoarea reală a autovehiculului asigurat
în ziua în care s-a înfăptuit şi s-a declarat furtul la poliŃie. Asigurarea pentru daune
provocate în timpul furtului total al autovehiculului acoperă daunele suferite de
autovehiculul furat şi Ulterior găsit (exemplu de daune: portiere forŃate, geamuri
sparte etc).
Asigurarea pentru furtul parŃial acoperă furtul echipamentului şi al dotărilor
standard şi/sau suplimentare ale autovehiculului (radiocasetofon, boxe etc.) dacă
acestea din urmă au fost declarate în cererea de asigurare.
Asigurarea împotriva calamităŃilor acoperă pagubele provenite prin efect
direct de la ploi torenŃiale, furtună, uragan, grindină, inundaŃii, cutremur, prăbuşiri
sau alunecări de teren, avalanşe de zăpadă. în caz de daună se va aplica o
franşiză de 2% din valoarea asigurată.
In cadrul asigurărilor facultative de autovehicule nu se acordă despăgubiri
în următoarele situaŃii:
- paguba a fost produsă ca urmare a trepidaŃiilor autovehiculului în timpul
mersului;
- autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil;
- paguba s-a produs în timpul comiterii de către asigurat a unei infracŃiuni
contra siguranŃei statului ;
- paguba a survenit ca urmare a unor defectele de fabricaŃie ale unor
piese sau alte componente. Asigurătorul poate oferi suplimentar remorcaj gratuit
în caz de accident rutier al autoturismului până la cel mai apropiat service autorizat.
Decontarea reparaŃiilor se efectuează direct către unităŃile service unde s-
au efectuat reparaŃiile, dacă aceste service-uri au încheiate contracte de
colaborare cu societatea de asigurări.
Plata daunelor se va face într-un interval de maximum 15 zile lucrătoare de
la data depunerii ultimului document necesar dosarului de daună, dacă nu s-a
agreat în alt fel, sau direct la service-urile cu care asigurătorul are convenŃii de
colaborare.
La reînnoirea contractului de asigurare, în cazul în care nu s-au înregistrat
daune asupra autovehiculelor asigurate, se va acorda o reducere a primei de
asigurare de până la 10%. Prin suma asigurată se înŃelege valoarea reală a
autovehiculului, corespunzătoare anului de fabricaŃie. Nu se vor acoperi prin
asigurarea CASCO vehicule cu o vechime mai mare de 10 ani. Nu se pot asigura
CASCO autoturisme care nu sunt înmatriculate în România.

5.2.3. Contractul de asigurare a bunurilor proprietate personală a

persoanelor fizice:
• Contractul de asigurare a bunurilor proprietate personală a persoanelor
fizice poate avea o formă complexă cuprinzând atât locuinŃa în proprietate, cât şi
bunurile din interiorul acesteia şi anexele corespun zătoare gospodăriei sau
poate fi încheiat separat pentru fiecare dintre acestea.
Contractul de asigurare a bunurilor proprietatea persoanelor fizice este un
contract de asigurare prin care, Asigurătorul, în schimbul unei prime de asigurare
plătită de asigurat, se angajează să-1 indemnizeze pe acesta pentru pierderea
sau avarierea bunurilor sale asigurate.

5.3. Asigurările la culturi vegetale şi la animale

 De regulă, o cultură agricolă se asigură la nivelul întregii suprafeŃe
deŃinute de către asigurat. In cazul creditării din mai multe surse, se specifică
cesionarea despăgubirilor către creditori. In general, sunt asigurate animalele
care aparŃin persoanelor fizice şi juridice şi pentru sumele propuse de către
asigurat.
Nu pot fi asigurate: animalele aflate în posesia celor care nu respectă
regulile sanitar-veterinare de îngrijire şi folosire a animalelor, animalele bolnave
şi/sau cu infirmităŃi, precum şi cele care nu sunt supuse unei supravegheri
permanente.

5.3.1. Asigurarea culturilor agricole, pomicole şi viticole

ExperienŃa Ńărilor avansate a demonstrat că fără o dezvoltare puternică a

asigurărilor agricole nu se poate realiza o agricultură modernă. InvestiŃiile
necesare pentru cultivarea în condiŃii tehnologice intensive a pământului sunt prea
importante pentru a nu fi luate în seamă riscurile climatice a căror manifestare îi
poate ruina pe întreprinzători. Agricultura continuă să se confrunte cu riscuri
climatice care, în ultima perioadă de timp, au dobândit o frecvenŃă şi o intensitate
de manifestare necunoscute anterior şi pe un orizont de timp îndelungat. In
condiŃiile economiei de piaŃă, orice investiŃie este sub semnul riscului şi al
incertitudinii. în agricultură, datorită duratei îndelungate a ciclului de producŃie şi
rotaŃiei lente a capitalului, rata profitului este mult mai redusă, comparativ cu alte
domenii economice. Astfel, se impune o reală protecŃie a investiŃiilor.

La asigurarea culturilor agricole, societăŃile de asigurări nu acordă

despăgubiri pentru pagubele produse de: îngheŃul târziu de primăvară;
diminuarea producŃiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice; acumulări, băltiri
de ape provenite din topirea zăpezii.
Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă pentru
anul agricol în curs sau pentru anul calendaristic, în funcŃie de opŃiunea părŃilor.
Contractele pot fi încheiate pe perioade de un an sau pe perioade de trei ani.
Astfel, la asigurarea pauşală a arabilului, contractul se încheie pe o perioadă de
trei ani. în cazul asigurării obişnuite a culturilor agricole, pomicole şi viticole,
contractul de asigurare se poate încheia fie pe o durată de un an, fie pe o durată de
trei ani.
La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată se stabileşte pe
hectar. Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost
stabilită la o valoare mai mare decât valoarea reală a unei culturi, despăgubirea
va fi stabilită la nivelul pagubei reale şi nu la nivelul sumei asigurate.
La asigurarea obişnuită a culturilor agricole, suma asigurată se stabileşte
de asigurat în limitele agreate de asigurător. Acestea sunt diferenŃiate, în funcŃie
de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură. In situaŃia în care suma
asigurată la o anumită cultură a fost stabilită la o valoare mai mică decât valoarea
reală a acesteia, asigurătorul are obligaŃia să acopere numai acea parte din
paguba înregistrată, care se înscrie în limitele sumei asigurate.
 Prima tarifară la culturile agricole, pomicole şi viticole se stabileşte de către
asigurător pe grupe tarifare şi pe categorii de judeŃe în funcŃie de specificul culturii,
de gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asiguraŃi, de statistica
daunelor înregistrate şi de felul asigurării.
La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată, fiind fixă pe hectar,
prima tarifară se stabileşte pe zone (indiferent de culturile agricole) şi, de
asemenea, în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare.
La asigurarea obişnuită a culturilor agricole, în cazul contractelor
multianuale, asigurătorul practică un sistem de prime bazat pe principiul bonus -
malus. Potrivit acestuia, în primul an de asigurare, prima stabilită este integrală
pentru cultura şi zona în cauză.
Dacă la o poliŃă de asigurare, asigurătorul nu a plătit despăgubiri timp de
doi ani consecutivi, începând din cel de-al treilea an şi următorii, prima integrală
se reduce cu câte o zecime.
De exemplu, la un contract pe cinci ani, prima se poate reduce în ultimul
an al contractului la 7/10. Dimpotrivă, dacă într-un an se înregistrează o daună
ce trebuie despăgubită, prima pentru anul următor se majorează cu 1/10. In cazul
daunelor repetate an de an, prima de asigurare poate ajunge la nivelul maxim de
14/10, faŃă de prima de bază.
Ca urmare, în anii în care asiguratul a beneficiat de reduceri de primă, s-a
înregistrat bonus, iar în cei în care a suportat majorări, s-a înregistrat malus.
La asigurarea pauşală a terenului arabil, în cazul în care asiguratul, în
perioada contractului (de minimum trei ani), nu a înregistrat daune pentru care să
primească despăgubiri, asigurătorul îi acordă o primă pentru lipsa de daune de
10 % din prima de bază pentru primul an liber de daune, de 20 % pentru cel de-
al doilea an şi până la 30 % pentru cel de-al treilea an şi următorii (liberi de
daune).

Asigurarea animalelor

Asigurătorul primeşte în asigurare animale care aparŃin persoanelor fizice şi

juridice, precum şi animale luate în îngrijire de către persoanele fizice şi juridice, pe
bază de contracte încheiate. Sunt primite în asigurare numai acele animale care
îndeplinesc condiŃiile de vârstă, greutate şi sănătate impuse de asigurător.
La animalele care aparŃin persoanelor fizice, suma asigurată nu poate
depăşi valoarea de pe piaŃa locală a animalelor respective. In caz de daună, din
despăgubiri asigurătorul deduce franşiza stabilită procentual, în raport cu suma
asigurată.
De asemenea, la animalele de rasă comună care aparŃin persoanelor
juridice, suma asigurată nu poate depăşi valoarea de pe piaŃa locală a animalelor
respective.
Totodată, la animalele care aparŃin persoanelor juridice şi sunt destinate
sacrificării pentru consumul de carne, suma asigurată se stabileşte pe baza
greutăŃii medii a animalelor şi a preŃului de achiziŃie a cărnii în viu, practicat de
către societăŃile comerciale de industrializare a cărnii.
 La animalele de reproducŃie, procurate din import şi la cele de rasă, de
provenienŃă indigenă, asigurarea se încheie la valoarea de achiziŃie sau la cea de
inventar. Animalele dintr-o gospodărie se primesc în asigurare la aceeaşi sumă de
fiecare animal, din aceeaşi grupă de vârsta şi de rasă.
Despăgubirea se acordă în cazurile de mortalitate a animalelor, ca urmare a
bolilor cauzate de epizootii, a accidentelor şi a sacrificărilor fortuite. Pagubele
produse în urma sacrificării animalelor se acoperă de către asigurător, dacă această
măsură s-a luat datorită dispoziŃiilor date de autorităŃile publice competente în
vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor, în urma unor boli incurabile la animal şi
în cazul în care animalul a suferit un accident ce necesită sacrificarea imediată a
acestuia. La asigurarea animalelor, riscurile asigurate sunt:

Riscuri generale: incendiu, trăsnet, explozie, cădere pe clădiri a unor corpuri

(cu excepŃia celor explozive), cutremur, inundaŃie, furtună, uragan, grindină,
vandalism, terorism, greve şi tulburări civile (confirmate de poliŃie sau alte organe de
cercetare), prăbuşirea/alunecarea de teren, greutatea zăpezii şi/sau gheŃii,
avalanşă, urmările spargerii conductelor, izbirea de către vehicule (altele decât cele
care aparŃin asiguratului), furt şi urmări ale furtului sau tentativei de furt (prin
efracŃie şi/sau acte de tâlhărie, violenŃă sau ameninŃare săvârşite asupra
proprietarilor, îngrijitorilor sau paznicilor, în condiŃiile prevăzute de codul penal).

Accidente şi boli. Este luat în considerare şi accidentul care a provocat o

îmbolnăvire ce a dus la moartea animalului în perioada asigurării. în cazul
sacrificării unui animal ca urmare a bătrâneŃii asociate cu diferite boli, se acordă
despăgubiri numai dacă principala cauză a sacrificiului acestuia a fost o anumită
boală.
In concluzie, la asigurările de animale, se acordă despăgubiri în cazul în
care: animalele au pierit datorită unor accidente care au avut loc; animalele au
pierit datorită contractării unor boli infecŃioase.
De menŃionat că, la asigurarea facultativă a animalelor, se acordă
despăgubiri numai atunci când principala cauză a pieirii animalelor a fost boala
menŃionată.
Răspunderea asigurătorului începe la un interval de cinci zile de la
încheierea contractului de asigurare şi plata primelor aferente şi încetează la ora 24
a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. în afară asigurării
obişnuite a animalelor, la care ne-am referit până aici, se practică asigurarea
facultativă globală a animalelor la efectivele mari de animale deŃinute de către
societăŃile comerciale având profil agricol şi care deŃin sectoare de creştere a
animalelor.
Asigurarea facultativă globală se încheie fără termen şi include toate
animalele din aceeaşi specie, care au împlinit vârste de cuprindere în asigurare.
Primele de asigurare sunt fixe, stabilite pe specii de animale şi grupe de vârstă şi
se achită trimestrial, pe cap de animal, în funcŃie de numărul animalelor existente
la sfârşitul trimestrului precedent celui în care se face calcularea primelor. Având
în vedere faptul că despăgubirile se acordă în limita sumelor asigurate, Ńinând
seama de rasa, sexul şi vârsta animalului la data producerii evenimentului
asigurat, pentru aceeaşi specie de animale nu pot fi valabile în acelaşi timp, atât
asigurarea obişnuită, cât şi cea globală.

CAPITOLUL 6.
PARTICULARITĂłILE CONTRACTULUI DE
ASIGURARE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ

6.1. NoŃiune.
6.2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă
6.2.1. Trăsături specifice.
6.2.2. Suma asigurată.
6.2.3. CondiŃiile de garanŃie în asigurarea de răspundere civilă.
6.2.4. Excluderile de risc.
6.3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse
terŃilor prin accidente de autovehicule (RCA)
6.3.1. Durata încheierii contractului RCA.
6.3.2. Cuprinsul contractului RCA.
6.3.3. Prima de asigurare.
6.3.4. Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat de garanŃie.
6.3.5. Momentul începerii răspunderii asigurătorului.
6.3.6. Momentul încetării răspunderii asigurătorului.
6.3.7. CondiŃiile răspunderii asigurătorului RCA.
6.3.8. Plata despăgubirilor.
6.3.9. Stabilirea despăgubirilor.
6.3.10. Stabilirea despăgubirilor în procesul penal.
6.3.11. Cuantumul despăgubirilor.
6.3.12. Avarierea sau distrugerea bunurilor.
6.3.13. Vătămarea corporală sau decesul persoanelor.
6.4. Tipuri de contracte de răspundere civilă
6.4.1.Asigurarea de răspundere profesională. Contractul de asigurare
pentru acoperirea răspunderii profesionale
6.4.2.Contractul de asigurare de răspundere civilă profesională a
experŃilor contabili şi a contabililor autorizaŃi
6.4.3.Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici.
6.4.4.Asigurarea facultativă de răspundere civilă profesională
decurgând din practica medicală.
6.4.5.Asigurarea de răspundere profesională a arhitecŃilor şi inginerilor
constructori.
6.4.6. Alte tipuri de contracte de răspundere civilă
 NoŃiune.

Asigurarea de răspundere faŃă de terŃi a fost definită în literatura de

specialitate ca fiind asigurarea prin care se acoperă toate sumele pe care asiguratul,
conform legii, este obligat să le plătească pentru pagubele materiale sau vătămările
corporale produse de el unui terŃ.
În această formă de asigurare, calitatea de asigurat o poate avea orice
persoană fizică sau juridică. In afară de asigurat şi asigurător, în asigurare intervine şi
o a treia persoană, respectiv terŃul păgubit. Aceasta este o persoană nedeterminată în
momentul încheierii contractului, dar determinabilă în momentul în care i se
cauzează un prejudiciu de către asigurat.
Prejudiciul cauzat terŃului poate consta în avarierea sau distrugerea unor
bunuri, precum şi în vătămarea corporală sau decesul acestuia.
Asigurarea de răspundere acoperă atât despăgubirea pe care asiguratul
trebuie să o plătească, în baza legii, terŃului ca urmare a vătămării corporale,
decesului, avarierii sau distrugerii de bunuri, cât şi cheltuielile efectuate de asigurat
în procesul civil, cu acordul scris al asigurătorului, dacă a fost obligat la dezdăunare.

6.2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă

6.2.1. Trăsături specifice.

Asigurarea facultativă de răspundere civilă acoperă, de regulă, răspunderea

persoanei care cauzează prejudicii unei terŃe persoane prin fapta asiguratului sau
persoanelor pentru care acesta răspunde.
Asigurarea de răspundere civilă acoperă numai răspunderea asiguratului,
dar părŃile pot stipula în contract clauze prin care să fie cuprinsă în asigurare şi
răspunderea altor persoane indicate expres în contract (soŃ, copii, persoane aflate în
întreŃinerea sa etc).

6.2.2. Suma asigurată.

Valoarea prejudiciului se determină în momentul în care acesta se produce

în patrimoniul terŃului, iar sub acest aspect, răspunderea asiguratului se circumscrie
acestei valori, nedeterminate în momentul încheierii contractului şi, în principiu,
nelimitate.
Cum asigurătorul nu îşi poate asuma o răspundere nelimitată, suma asigurată
prevăzută în contract este determinată prin stabilirea unor plafoane de garanŃie pe
eveniment asigurat sau pe o perioadă de asigurare.
Limitele de despăgubire pot fi stabilite diferit, în funcŃie de tipul de prejudiciu.
Dacă prejudiciul cauzat terŃului este superior plafonului de garanŃie, diferenŃa
va fi suportată de asiguratul răspunzător din propriul său patrimoniu.

6.2.3. CondiŃiile de garanŃie în asigurarea de răspundere civilă.

 Problema adec vării întinderii prejudiciului cu cea a garanŃiei oferite prin
contractul de asigurare este una delicată.
GaranŃia în asigurarea de răspundere civilă poate fi subordonată anumitor
condiŃii care constituie, totodată, şi excluderi de risc, corelative.
a) accidentul, condiŃie ambiguă de garanŃie
b) mijloacele de prevenire stipulate în condiŃiile de garanŃie.
c) c) excluderea anumitor fapte sau comportamente

6.2.4. Excluderile de risc.

In general, sunt excluse de la despăgubiri:

- pretenŃiile referitoare la răspunderea asiguratului pentru pagube produse
hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor, actelor, manuscriselor, pietrelor
scumpe, obiectelor de platină, aur, argint, mărci poştale, colecŃii, tablouri, sculpturi
sau alte obiecte care au o valoare artistică, ştiinŃifică sau istorică, precum şi pentru
dispariŃia sau distrugerea banilor;
- pretenŃiile referitoare la acoperirea amenzilor de orice fel şi cheltuieli
judiciare penale la care asiguratul este condamnat;
- pretenŃiile referitoare la pagubele provocate în caz de război, invazie,
acŃiune a unui duşman extern, război civil, revoluŃie, rebeliune, insurecŃie, dictatură
militară, conspiraŃie, confiscare, expropriere, naŃionalizare, rechiziŃionare, distrugere
sau avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităŃi
publice;
- pretenŃiile referitoare la pagubele produse în urma unei explozii atomice,
radiaŃii sau infestări radioactive ca efect al folosirii energiei atomice sau materialelor
fisionabile, poluării sau contaminării din orice cauză;
- pretenŃiile formulate de asigurat referitoare la daunele morale;
- pretenŃiile referitoare la pagubele produse de orice bun care nu se mai află
în proprietatea sau sub controlul acestuia;
- pagubele indirecte (reducerea valorii bunurilor după reparaŃii etc);
- pagubele produse prin întreruperea activităŃii ca urmare a unor cauze
cuprinse în asigurare;
- cheltuieli pentru transformarea sau îmbunătăŃirea stării bunului în comparaŃie
cu cea existentă înainte de producerea pagubei, reparaŃii nereuşite;
- pretenŃiile referitoare la pagube produse cu un autovehicul în raport cu care
asiguratul era obligat să încheie asigurarea de răspundere civilă auto sau pagube
cauzate de o ambarcaŃiune navă, avion sau altfel de mijloc de transport

6.3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagubele produse terŃilor prin accidente de autovehicule (RCA)
Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse terŃilor
şi autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării de răspundere civilă auto
(RCA) sunt reglementate atât în dispoziŃiile Legii nr. 136/1995, cât şi în prevederile
Normei din 2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de autovehicule1.
 6.3.1. Durata încheierii contractului RCA.

Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă determinată. Astfel, în

cazul autovehiculelor înmatriculate sau înregistrate, asigurarea se încheie anual sau
semestrial; în cazul celor care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu,
asigurarea RCA se încheie pe perioada de valabilitate a autorizaŃiei provizorii, iar în
cazul unor autovehicule înmatriculate temporar, pe o perioadă de maxim 12 luni.

6.3.2. Cuprinsul contractului RCA.

In cuprinsul contractului trebuie să fie precizate datele de identificare a

părŃilor, a autovehiculului, perioada de valabilitate a asigurării, limitele de acoperire
şi prima de asigurare.
În ceea ce priveşte Cartea Verde, în afara informaŃiilor privind numărul de
înmatriculare şi perioada de valabilitate a asigurării, trebuie să se prevadă expres
statele în care are valabilitate acest document.

6.3.3. Prima de asigurare.

Primele de asigurare şi limitele de despăgubire sunt stabilite anual pe bază

de date statistice.
Tarifele de primă practicate de asigurătorii autorizaŃi trebuie notificate
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi trebuie publicate pe site-ul
asigurătorului şi la sediul său social.
Primele de asigurare se calculează având ca bază o perioadă de un an,
prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de valabilitate a poliŃei RCA,
prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de primă practicat.
Perioada de timp mai mare sau egală cu 15 zile se consideră lună
întreagă.

6.3.4. Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat de garanŃie.

Asigurătorii nu acordă despăgubiri în următoarele situaŃii:

-dacă în sarcina proprietarului, utilizatorului sau conducătorului auto nu se
stabileşte răspunderea civilă, când accidentul a fost produs: dintr-un caz de forŃă
majoră; din culpa exclusivă a persoanei păgubite; din culpa exclusivă a unei terŃe
persoane;
-prejudiciile sunt cauzate conducătorului autovehiculului, răspunzător de
producerea accidentului;
-prejudiciile sunt cauzate bunurilor aparŃinând aceleiaşi persoane fizice sau
juridice, dacă au fost produse de un alt autovehicul asigurat RCA aparŃinând
aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane
fizice sau juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau
juridică asigurată;
 -nu se face dovada valabilităŃii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru
pagube cauzate terŃilor prin accidente de autovehicule, la data accidentului;
-pentru partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite
prin poliŃa de asigurare RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul
persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea
prejudiciului;
-pentru amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat
proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de
producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind
plata despăgubirilor;
-pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă
în cadrul procesului penal s-a soluŃionat şi latura civilă;
-pentru sumele pe care conducătorul autovehiculului răspunzător de
producerea pagubei este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-
a încredinŃat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui
autovehicul;
-pentru prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau
utilizatorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător
şi persoanele păgubite a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
-pentru prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în autovehiculul
cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că autovehiculul
respectiv era furat;
-pentru prejudiciile produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaŃiile
montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaŃii de
lucru;
-pentru prejudiciile cauzate prin accidente survenite în timpul operaŃiunilor de
încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităŃii profesionale;
-pentru prejudiciile produse ca urmare a transportului de substanŃe periculoase
(radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile), care au
determinat sau au agravat producerea pagubei;
-pentru prejudiciile cauzate prin utilizarea unui autovehicul în timpul unui atac
terorist sau război, dacă evenimentul are legătură cu respectivul atac sau război;
-pentru pretenŃiile ca urmare a reducerii valorii bunurilor după reparaŃie.

6.3.5. Momentul începerii răspunderii asigurătorului.

Răspunderea asigurătorului începe:

a) în cazul când a existat un contract de asigurare anterior, din momentul plăŃii
primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de
data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi
îndeplineşte obligaŃia de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de
asigurare anterioare;
b) pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul
plăŃii, răspunderea asigurătorului începe după 48 de ore de la expirarea zilei în
care s-a plătit prima de asigurare şi s-a eliberat documentul de asigurare;
 c) pentru autovehiculele comercializate, care urmează a fi înmatriculate/reîn-
matriculate sau înregistrate/reînregistrate, răspunderea asigurătorului începe din
momentul plăŃii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu
mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaŃiei provizorii de circulaŃie sau a
înmatriculării sau înregistrării autovehiculului.

6.3.6. Momentul încetării răspunderii asigurătorului.

Răspunderea asigurăto rului încetează la ora 24 a ultimei zile de valabilitate

înscrise în poliŃa de asigurare RCA sau, înainte de această dată, la momentul radierii
autovehiculului din evidenŃa circulaŃiei.
Dacă un autovehicul pentru care există o asigurare RCA valabilă este
înstrăinat prin înscris sub semnătură privată, în scopul de a proteja terŃii păgubiŃi, se
consideră că asigurarea rămâne în vigoare până la data radierii din circulaŃie a
autovehiculului.
În ceea ce priveşte autovehiculele care se radiază din circulaŃie în perioada
de asigurare datorită încetării unui contract de leasing, se consideră că asigurarea
rămâne în vigoare până la expirarea perioadei de asigurare înscrise în documente,
dacă noul proprietar este utilizatorul prevăzut în documentele de asigurare şi dacă
prima de asigurare aferentă întregii perioade de asigurare a fost încasată integral.
Cele două condiŃii trebuie îndeplinite cumulativ.

6.3.7. CondiŃiile răspunderii asigurătorului RCA.

Din cuprinsul dispoziŃiilor art. 50 şi art. 51 Legea nr. 136/1995 reiese că,
pentru a se angaja răspunderea asigurătorului faŃă de victimele unui accident de
circulaŃie, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiŃii:
a) autovehiculul implicat în accident să fie identificat şi asigurat;
b) prin accident să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrităŃii corporale sau
vieŃii unei terŃe persoane;
c) să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei anu mite persoane,
indiferent că această persoană este sau nu identificată şi indiferent că este sau nu
chiar persoana asigurată.

6.3.8. Plata despăgubirilor.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile acoperă sumele pe care
asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de
judecată, persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin
avarierea sau distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru
persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru
persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepŃia conducătorului autovehiculului
respectiv. Vor fi despăgubiŃi şi soŃul (soŃia) sau persoanele care se află în
întreŃinerea asiguratului sau conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de
producerea pagubei.
Prejudiciile cauzate bunurilor se vor acoperi doar dacă bunurile se aflau în
afara autovehiculului care a produs accidentul, iar, dacă erau în autovehicul, numai
în situaŃia în care nu erau transportate în baza unui contract cu proprietarul sau
utilizatorul autovehiculului sau nu aparŃineau acestora.
În conformitate cu art. 51 alin. (2) din lege, dacă autovehiculul a fost identificat
şi asigurat, asigurătorul va plăti despăgubirea, chiar dacă autorul accidentului a
rămas neidentificat.

6.3.9. Stabilirea despăgubirilor.

ÎncuviinŃarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenŃiei dintre

asigurat, partea prejudiciată şi asigurătorul RCA se dă:
a) de către proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de
producerea prejudiciului, pe baza constatării amiabile de accident ori pe baza actelor
eliberate de persoanele care au competenŃe să constate accidentele de
autovehicule, pe baza înştiinŃării sau a procesului-verbal de stabilire a pagubelor
întocmit de asigurător;
b) de către persoana prejudiciată ori de către un reprezentant, în cazul
persoanelor juridice, pe baza procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit
de asigurător;
c) de către orice persoană care a condus, cu consimŃământul asiguratului,
autovehiculul prin intermediul căruia s-a creat prejudiciul. în acest caz, existenŃa
consimŃământului se prezumă.
IncuviinŃarea poate fi dată şi de soŃul sau soŃia asiguratului şi al persoanei
prejudiciate, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soŃi, de oricare dintre
persoanele majore care au calitatea de copii, părinŃi, surori sau fraŃi ai asiguratului,
respectiv ai persoanei prejudiciate ori ai soŃiei sau soŃului acestora.

Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenŃiei dintre asiguraŃi, persoanele

păgubite şi asigurători, în următoarele situaŃii:
- se formulează pretenŃii de despăgubiri pentru lipsa de folosinŃă a bunului
avariat sau distrus, cu excepŃia lipsei de folosinŃă a mijloacelor de transport avariate,
aparŃinând agenŃilor economici care au ca obiect de activitate transporturi de mărfuri
sau de persoane contra cost, dar numai pe timpul normat necesar efectuării reparaŃiei
pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei
de folosinŃă se determină luând în calcul tarifele orare pentru transporturi de mărfuri
sau de persoane, practicate de către păgubit la data producerii pagubei. Sarcina
probei revine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;
- se formulează pretenŃii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte,
manuscrise, bijuterii, pietre preŃioase, obiecte de artă, obiecte de platină, aur, argint,
mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariŃia sau distrugerea banilor;
- nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de
producerea pagubei, cauzele şi împrejurările producerii accidentului, prfecum şi la
cuantumul pagubei produse.
 6.3.10. Stabilirea despăgubirilor în procesul penal.

Dacă accidentul de autovehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile

pot fi stabilite pe baza convenŃiei dintre asigurat, persoane prejudiciate şi societăŃile
de asigurări, în cazul în care:
-potrivit legii, acŃiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părŃilor;
-deşi hotărârea instanŃei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea
despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;
-deşi acŃiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcare părŃilor, sunt îndeplinite,
cumulativ, următoarele condiŃii:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de
autorităŃile publice, semnate fără obiecŃii, de proprietarul, utilizatorul sau de
conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, rezultă
cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, pagubele cauzate, cât şi vinovăŃia
penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea
cercetărilor care sunt în curs;
b) s-a dat acordul pentru stabilirea despăgubirii pe baza convenŃiei dintre
asigurat, persoana păgubită şi societatea de asigurări;
c) persoana păgubită îşi ia angajamentul scris, prin care se obligă să restituie
de îndată, parŃial sau total, despăgubirea primită, în funcŃie de hotărârea instanŃei
penale în ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăŃia;

6.3.11. Cuantumul despăgubirilor.

Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită

a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze
constatarea prejudiciului, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului
asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosarul de daună.
În aceste situaŃii, stabilirea cuantumului pagubelor se face în baza datelor
consemnate în actele încheiate de organele de poliŃie, unităŃile de pompieri sau
celelalte autorităŃi publice competente, a documentaŃiilor privind costul efectiv al
reparaŃiilor efectuate, coroborate cu preŃurile practicate de unităŃile de specialitate, a
declaraŃiilor scrise ale părŃilor şi martorilor cu privire la accidentul produs şi a altor
dovezi prezentate. Acestea vor fi coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului,
rezultate în urma examinării reparaŃiilor efectuate şi investigărilor privind dinamica
accidentului.

6.3.12. Avarierea sau distrugerea bunurilor.

În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul

pretenŃiile formulate de persoanele păgubite, Ńinând cont de prevederile legale
privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi
diferenŃa dintre valoarea acestora şi valoarea rămasă şi nici limitele de
despăgubire stabilite prin poliŃa RCA.
 Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte
scăzându-se uzura corespunzătoare din valoarea din nou a acestuia.
Prin valoare din nou a autovehiculelor se înŃelege:
a) preŃul de comercializare practicat de unităŃile de specialitate din România
la data producerii accidentului;
b) pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preŃul
corespunzător din cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul BNR de la
data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de autovehicule la care nu există preŃuri stabilite sau pentru
tipuri ori modele care nu se mai fabrică, valorile stabilite prin asimilare cu preŃurile de
vânzare practicate la data accidentului ale unor autovehicule care au caracteristici
tehnice similare, din producŃie internă sau externă, iar, în lipsa acestora, preŃurile din
cataloagele de specialitate.
Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea şi starea de
întreŃinere a acestuia la data producerii accidentului.
Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaŃiilor părŃilor
componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv
cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente
reparaŃiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin accidentul de
autovehicul respectiv, din care se scade valoarea eventualelor deşeuri.

6.3.13. Vătămarea corporală sau decesul persoanelor.

A. în caz de vătămare corporală, se va avea în vedere:

- diferenŃa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu
documente fiscale şi indemnizaŃia primită din fondurile persoanei fizice sau juridice la
care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului
asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;
- venitul mediu lunar net realizat din activităŃile desfăşurate, dovedit cu
documente de evidenŃă fiscală, dacă persoana nu are calitatea de salariat;
- salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite care,
la data producerii accidentului, se aflau în ultimul an de studii sau de calificare;
- cheltuieli pricinuite de accident, ocazionate de transportul persoanei
accidentate, tratament, spitalizare, recuperare, pentru proteze, alimentaŃie
suplimentară conform prescripŃiilor medicale, dacă sunt justificate cu acte şi nu sunt
suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de lege;
- cheltuieli cu îngrijitorii pe perioada incapacităŃii de muncă, dacă, prin
certificat medical, se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază
minim brut pe economie;
- daunele morale.
B. în caz de deces, se vor lua în calcul:
- cheltuielile de înmormântare,
- cheltuielile de transport al cadavrului din localitatea unde a avut loc decesul
şi până la localitatea în care se face înmormântarea,
 - veniturile nete nerealizate şi, eventual, alte cheltuieli făcute, în perioada de
la data producerii accidentului şi până la data decesului, cu spitalizarea şi
tratamentul accidentatului, precum şi daunele morale.
Despăgubirea trebuie plătită de asigurător în termen de 15 zile de la data la
care a definitivat investigaŃia şi a stabilit suma pe care trebuie să o plătească sau de
la data la care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma pe care
trebuie să o plătească.
Asigurătorul este obligat să definitiveze investigaŃia în termen de cel mult 3
luni de la data avizării daunei dacă accidentul nu a făcut obiectul unor cercetări
efectuate de autorităŃile publice. în termen de 3 luni de la data avizării daunei,
asigurătorul este obligat să formuleze o ofertă de despăgubire şi să notifice
persoanei prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, total sau parŃial, pretenŃiile
de despăgubire.
Dacă asigurătorul nu îşi îndeplineşte aceste obligaŃii în termenul prevăzut,
este obligat să plătească

6.4. Tipuri de contracte de răspundere civilă

6.4.1. Asigurarea de răspundere profesională. Contractul de
asigurare pentru acoperirea răspunderii profesionale

Contractul de asigurare de răspundere profesională este acel contract prin

care o parte, denumită Asigurător se angajează, în schimbul primirii unei prime
de asigurare, să indem-nizeze o altă parte denumită Asigurat, pentru dauna
suferită ca urmare a unei cereri de despăgubire formulate pentru prima oară în
legătură cu un serviciu profesional prestat de asigurat în perioada de valabilitate
a contractului de asigurare.
Caracteristica principală a acestui contract ca şi a mai tuturor asigurărilor
de răspundere civilă, este aceea că acest contract este un contract pe bază de
reclamaŃie şi nu de întâmplare (eveniment) asigurată
Obiectul contractului de asigurare de răspundere profesională îl constituie
asumarea de către asigurător a riscului indemnizării asiguratului pentru dauna ce
acesta ar suporta ca urmare a veridicităŃii cererii de despăgubire a clientului.

6.4.2. Contractul de asigurare de răspundere civilă profesională a

experŃilor contabili şi a contabililor autorizaŃi

ExperŃii contabili şi contabilii autorizaŃi sunt obligaŃi să garanteze calitatea

serviciilor prestate de ei faŃă de clienŃii lor printr-o poliŃă de asigurare de
răspundere profesională, dispune OrdonanŃa Guvernului României
nr.65/19.08.1994, articolul 12, aceasta determinând apariŃia pe piaŃa asigurărilor
a acestui nou tip de asigurare de răspundere profesională.
ExperŃi tehnici şi evaluatorii de proprietăŃi au şi ei posibilitatea legală de a-
şi proteja răspunderea civilă pentru serviciile profesionale practicate.
 Contractele de asigurare se negociază pe baza principiilor răspunderii
profesionale tratate de noi mai sus, cu respectarea specificului profesiei de
contabil autorizat şi experŃi contabili.
Fiind un contract de asigurare de răspundere civilă, evenimentul care
declanşează efectele juridice ale contractului este reclamaŃia clientului formulată
pentru prima dată cu privire la un prejudiciu ce 1-a suferit datorită culpei
Asiguratului.
Asigurătorul are posibilitatea de a plăti imediat, prin negocieri şi cu dovada
clientului că a suferit efectiv acest prejudiciu( obligarea la plata impozitelor şi
amendă civilă) sau în urma unei hotărâri judecătoreşti care să oblige contabilul
respectiv la plată.
Excluderile de la răspundere ale asigurătorului sunt cele uzuale pentru
răspunderea profesională, din care menŃionăm intenŃia Asiguratului şi reaua
credinŃă, colaborarea cu clienŃii în evitarea de plăŃi de impozite etc. Sarcina probei
celor de mai sus revine Asigurătorului.

6.4.3. Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici.

Potrivit Legii nr.36 din 12.05.1995, notarii publici trebuie să se asigure

pentru răspundere profesională (art.38), la o societate de asigurare constituită în
acest scop. în lumina acestei prevederi, asigurarea răspunderii notarilor publici
se face de o casă de asigurări constituită de notari, în opinia noastră, pe sistemul
societăŃilor mutuale de asigurări, celelalte societăŃi comerciale de asigurări fiind
pentru moment evitate de notarii publici.

6.4.4. Asigurarea facultativă de răspundere civilă profesională

decurgând din practica medicală.

Această asigurare are o primă bază legală în Legea nr. 145/1997 privind
asigurările sociale de sănătate şi Statutul Casei NaŃionale de asigurări de
sănătate iar substanŃa răspunderii civile a medicului are baza în Codul civil,
art.998-999 şi în legile speciale privind exercitarea profesiei de medic.
Asigurarea răspunderii profesionale a medicilor, farmaciştilor, furnizorilor
de servicii medicale, se exercită de societăŃile de asigurare acreditate de Casa
naŃională de asigurări de sănătate, până la organizarea acestei activităŃi în cadrul
acestei Case de asigurări.
Asigurarea medicului, farmacistului, furnizorului de serviciu medicale, este
o asigurare pe bază de reclamaŃie, făcută pentru prima dată de client, cu referire
al un eveniment produs în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.
Dauna se stabileşte pe baza dovezilor medicale ale culpei, expertize medicale,
actele ale tratamentelor de refacere etc, chitanŃe etc. şi poate avea următoarele
posibilităŃi de rezolvare:
- dauna este indubitabilă la valoarea pretinsă, medicul asigurat recunoaşte
că nu are nici un argument de apărare şi solicită asigurătorului său plata sumei
respective direct la terŃul păgubit;
 - dauna pretinsă nu este corectă în totalitate, caz în care, asigurătorul şi
medicul asigurat colaborează pentru a stabili suma reală şi a negocia lichidarea
amiabilă a pretenŃiei, caz în care, suma rezultată din negociere se va putea plăti
direct la persoana prejudiciată.
- medicul nu recunoaşte răspunderea , nu este de acord cu nici o sumă,
caz în care se poate ajunge la proces cu terŃul păgubit. La proces Asiguratul este
obligat să colaboreze cu Asigurătorul pentru formularea unor apărări corecte.
Hotărârea judecătorească poate absolvi de răspundere medicul, dar îl şi poate
obliga la plată. Aceasta, odată rămasă definitivă, constituie bază de indemnizare
pentru Asigurător.

6.4.5. Asigurarea de răspundere profesională a arhitecŃilor şi

inginerilor constructori.

Potrivit Ordinului fostului MLPAT nr.34/13.04.1998 şi Normele de aplicare,

antreprenorul, inginerul constructor sau arhitectul, se vor asigura pentru orice
daună, pierdere sau prejudiciu ce poate interveni asupra unor mijloace sau
persoane.
SocietăŃile de asigurare consideră drept răspundere profesională
răspunderea civilă a arhitecŃilor, constructorilor, antreprenorilor şi încheie astfel
de contracte de asigurare cu aceştia fie ca persoane separate fie ca persoană
juridică de specialitate cu extindere la salariaŃii de profesile susmenŃionate.
Suma asigurată este declarată de asigurat şi reprezintă valorile maxime la
care un asigurat, constructor, antreprenor, arhitect, se aşteaptă că ar putea fi
angajat în dispute privind răspunderea civilă.
Riscurile asigurate sunt prejudicii cauzate clienŃilor din exercitarea
defectuoasă sau neglijentă a lucrărilor de proiectare, construcŃie, montaj.
Excluderea principală este aceea legată de folosirea, manipularea sau
depozitarea, în orice formă şi cantitate sau concentraŃie a asbestului în
construcŃii.
Natura juridică a raporturilor dintre managerul unei societăŃi comerciale,
administratorii acesteia şi societatea comercială respectivă a fost discutată în
literatura noastră juridică (A se vedea Fl.Baias - "Răspunderea civilă a
administratorului societăŃii comerciale" în revista Dreptul nr.8/1992 pag. 13).
Cea mai frecvent susŃinută părere fiind aceea că administratorii unei
societăŃi comerciale şi directorul acesteia se află într-un raport de reprezentare
faŃă de societatea comercială cu care se află în contract de administrare şi
conducere executivă. Astfel fiind, directorul şi administratorii pentru deciziile lor
colective pentru societate reprezintă şi angajează spcietatea în raporturile cu
terŃii, de la care, de pe urma deciziilor lor, pot aduce profit dar pot produce şi
prejudicii, împotriva acestei părŃi a activităŃii administratorilor şi directorilor se
poate asigura protecŃia prin asigurare.
În Anglia, asigurarea directorilor şi administratorilor (Directors and Offices
sau pe scurt D&O) se încheie de societăŃile care are astfel de administratori sau
directori ca o protecŃie pentru ceea ce ei ar avea de suportat în plan material din
executarea atribuŃiilor de conducere a societăŃii de către acei directori.
 În Germania, asigurarea de răspundere a unui director sau administrator
poate fi încheiată şi de respectivele persoane care îndeplinesc funcŃii de directori
şi administratori.

6.4.6. Alte tipuri de contracte de răspundere civilă

In baza prevederilor legale, în special cele din Codul Civil dar şi a unor
reglementări speciale, se pot încheia de asemenea contracte de asigurări de
răspundere civilă pentru:

• ProtecŃia împotriva răspunderii civile a angajatorului pentru

salariaŃii săi, prin care o parte, numită Asigurător se angajează, în schimbul unei
prime de asigurare, să suporte riscul angajării răspunderii angajatorului pentru
vătămarea corporală, invaliditatea sau moartea unui salariat sau a unui grup, pe
perioada când se afla la lucru sau pe când se deplasa de la lucru la domiciliu sau
invers.
Sunt excluse din asigurare, vătămarea corporală, în orice formă,
provocată salariatului care, săvârşea cu intenŃie o faptă penală, a celor rezultate
din greve, a încălcării de către Asigurat, cu intenŃie a legislaŃiei privind protecŃia
muncii.

• ProtecŃia împotriva răspunderii civile a cadrelor didactice şi

pedagogice pentru prejudiciile aduse terŃilor de elevi şi ucenici pe timpul
cât se află sub supravegherea acestora. Baza legală a răspunderii se
regăseşte în Codul Civil român, art.1000 alin.4. şi stabileşte că un profesor sau
artizan răspunde pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii acestora pe
timpul cât se află sub supravegherea acestora şi că sunt exoneraŃi numai de
dovada că fapta ilicită a fost comisă în afara perioadei de supraveghere sau că
prejudiciul s-a datorat actelor terŃului.
Contractul de asigurare se poate încheia individual de profesor sau maiştri,
sau de instituŃia şcolară pentru tot corpul profesoral.

• ProtecŃia răspunderii civile a directorilor şi administratorilor, este

relativ nouă, aceasta fiind considerată la început o asigurare de răspundere
profesională, dedusă din interpretarea prevederilor Legii nr.66/1993 privind legea
contractului de management în sensul că managerul societăŃii comerciale ar
trebui considerat un specialist care furnizează servicii profesionale societăŃii cu
care se află în raporturi contractuale de management.
Practicarea unei astfel de asigurări este rară la noi în forma construită pe
natura raporturilor juridice dintre societate şi administratori sau directori. Ceea ce
se practică este o formă mixtă de asigurare a persoanei şi actelor managerului şi
este plătită de societatea care l-a angajat.
În practica marilor societăŃi de asigurare de pe pieŃe importante ale
Europei, asigurarea directorului şi a administratorilor este privită diferit mai ales
în ceea ce priveşte cine este cel care încheie asigurarea.
 Caracteristicile principale ale acestei asigurări sunt următoarele:
1. este o asigurare facultativă.
2. acoperă pierderile societăŃii ca urmare a actelor de conducere greşite
şi-sau ilicite ale directorilor sau a administratorilor. Nu se consideră act ilicit de
conducere actele şi faptele de comerŃ conduse cu diligentă rezonabilă deoarece
acestea au în componenŃă riscul comercial, care nu poate atrage răspunderi de
felul acelora acoperite de această asigurare. Aceasta este de fapt principala
diferenŃă între această asigurare şi cea de acoperire a erorilor şi omisiunilor.
3. este o asigurare independentă şi este specifică muncii de director sau
administrator şi are legătură directă cu actul de conducere şi nu cu valoarea
profesională a inginerului sau economistului. Aceasta face deosebirea dintre
această asigurare şi asigurarea de răspundere profesională
4. este o asigurare de tip reclamaŃie (claims made), în sensul că efectele
poliŃei sunt declanşate de formularea pentru prima dată în scris a unei reclamaŃii
la adresa directorului respectiv, privind acte şi fapte ce s-au consumat chiar
înainte dar care produc consecinŃe în perioada de valabilitate a poliŃei.
5. este o asigurare de acoperire a cheltuielilor legale pe care directorul
sau administratorul le face pentru a se apăra în proces.
Excluderile din răspunderea asigurătorului sunt:
- actele ilicite care aduc atingere ordinii publice şi care aduc răspundere
penală. Aceasta afectează direct persoana directorului sau a administratorului şi
răspunderea este personală.
- pretenŃiile emise de alte companii unde directorul respectiv sau
administratorul are interese financiare, acestea fiind cunoscute la data încheierii
contractului de asigurare.
Suma asigurată este cea declarată de Asigurat şi reprezintă propria
estimare a posibilelor probleme de răspundere civilă pe care le-ar putea avea
într-o perioadă asigurată.

CAPITOLUL 7.
ASIGURĂRILE FINANCIARE

7.1. GeneralităŃi
7.2. NoŃiunea de credit
7.3. Calitatea de asigurat.
7.4. DefiniŃia şi caracterele juridice ale contractului-tip de asigurare a
creditului.
7.5. ParticularităŃile elementelor esenŃiale ale contractului de asigurare a
creditului.
7.5.1. Riscul în contractul de asigurare a creditului
7.5.2. Durata contractului de asigurare a creditului.
7.5.3. ClienŃii „denumiŃi" şi clienŃii „nenumiŃi".
 7.5.4. Caracterul evolutiv al riscului asigurat.
7.5.5. Asigurarea creditelor interne şi a creditelor de export.
7.5.6. Prima în contractul de asigurare a creditului
7.6. Formele tradiŃionale de asigurare a creditului
7.6.1. Asigurarea-aval.
7.6.2. Asigurarea-insolvabilitate.
7.6.3. Asigurarea creditului cu termen de păsuire.
7.7. Formele moderne de asigurare a creditului
7.7.1. Asigurarea-exces.
7.7.2. Recunoaşterea competenŃelor asiguratului în gestionarea riscurilor.
7.7.3. Acoperirea riscului de insolvabilitate.
7.7.4. Franşiză anuală globală.

7.1. GeneralităŃi
Asigurarea de credit se poate face pe un singur credit sau pe cifra de
afaceri. în concluzie, scopul asigurărilor de credite este acela de a oferi protecŃie în
cazul pierderilor financiare rezultate din neplată, incapacitatea de plată sau
insolvabilitatea cumpărătorilor care au achiziŃionat bunuri pe credit sau din
insolvabilitatea beneficiarilor de credit. Astfel, prin poliŃele de asigurări de credite
sunt protejate încasările din activitatea comercială, prin transferarea riscurilor de
neîncasare asupra asigurătorului. În consecinŃă, se poate mări, astfel, cifra de
afaceri. Fiind considerată o asigurare de lux, asigurarea creditelor este
caracteristică economiilor de piaŃă cu un sistem de credite stabil şi bine
dezvoltat. De aceea, cele mai multe asigurări de credite se practică în Ńări
dezvoltate. Aceasta, deoarece, cu cât sunt implicate riscuri mai mari, în comerŃul
cu alte Ńări, cu atât elese asigură la nivel guvernamental, prin organisme special
constituite.

7.2. NoŃiunea de credit

Creditul este definit ca decalajul cronologic care separă o prestaŃie de
contraprestaŃia sa. ContraprestaŃia constă în achitarea unei sume de bani şi are natură
primară, deoarece reprezintă chiar obiectul contractului de asigurare.
Nu există credit în cazul în care o parte contractuală beneficiază de un termen,
iar prestaŃia trebuie să se execute în natură. De exemplu, cumpărătorul care
plăteşte marfa şi aşteaptă ca aceasta să fie livrată ulterior, nu consimte un credit.
Nu intră în sfera asigurării creditului acoperirea riscului de nelivrare a mărfurilor.
De regulă, asigurarea creditului vizează două situaŃii mai des întâlnite în
practică. Prima se referă la un contract de împrumut de bani, iar cea de a doua la
situaŃia unui contract sinalagmatic în care debitorul beneficiază de un termen pentru
plata unei sume de bani.
 O altă formă de asigurare practicată în cazul investiŃiilor străine, înrudită cu
cea arătată, este asigurarea-târg, care acoperă riscul de a nu fi amortizate
cheltuielile de participare la un târg internaŃional

7.3. Calitatea de asigurat.

De regulă, persoana care încheie un contract de asigurare a creditului este
creditorul asigurat, care are şi calitatea de beneficiar al asigurării.
Calitatea de asigurat o poate avea şi debitorul care îşi poate asigura
insolvabilitatea în funcŃie de obligaŃiile asumate faŃă de creditorul său. Adesea, asiguraŃii
sunt societăŃi comerciale, iar nu simpli comercianŃi sau chiar persoane fizice
necomerciante interesate să îşi asigure riscul debitorului lor dintr-un contract cu plata
eşalonată sau la un termen ulterior predării mărfii.
În cazul în care debitorul are atât calitatea de asigurat, cât şi de contractant
al asigurării, poate stipula ca indemnizaŃia de asigurare să fie plătită de către
asigurătorul promitent direct creditorului său, în calitate de terŃ beneficiar.

7.4. DefiniŃia şi caracterele juridice ale contractului-tip de

asigurare a creditului.
Doctrina a definit contractul de asigurare a creditului ca acel contract prin care
asigurătorul se angajează, în schimbul unei prime, să-1 indemnizeze pe asigurat
pentru prejudiciul pe care acesta l-ar încerca în caz de realizare a riscului ce constă
în insolvabilitatea debitorului său.
Contractul de asigurare a creditului are toate caracteristicile unui contract de
asigurări de daune, doctrina de specialitate insistând asupra caracterului său
aleatoriu, oneros şi intuitu personae.

7.5. ParticularităŃile elementelor esenŃiale ale contractului

de asigurare a creditului.

Aşa cum rezultă din definiŃie, elementele esenŃiale ale asigurării creditului, ca,
de altfel, ale oricărui contract de asigurare, sunt: riscul, prima de asigurare, interesul
asigurabil şi suma asigurată, respectiv indemnizaŃia de asigurare. Vom face unele
precizări cu privire la influenŃa pe care obiectul asigurării - creanŃa de credit - o are
asupra fiecăruia dintre elemen tele constitutive.

7.5.1. Riscul în contractul de asigurare a creditului

Modalitatea de calcul a primei de asigurare. Asigurarea creditului acoperă

riscurile comerciale normale, apreciate în funcŃie de cifra de afaceri globală a
asiguratului. Riscul comercial normal presupune asigurarea creanŃelor asiguratului,
excluzându-se debitorii de drept public, deoarece „cumpărătorii publici” nu pot fi
recunoscuŃi insolvabili.

Asigurarea se raportează fie la ansamblul activităŃii asiguratului, fie la o

fracŃiune din aceasta. Pentru a fi apreciată cât mai exact valoarea creditelor
asiguratului, acesta trebuie să furnizeze asigurătorului o „declaraŃie de aliment”. În
acest fel, asigurătorul poate estima global activitatea asiguratului său, fără a se lăsa
condus de selecŃia pe care acesta ar putea-o face în vederea asigurării doar a
creanŃelor cu cel mai mare grad de risc.
DeclaraŃia de faliment are ca funcŃii principale faptul că furnizează baza de
calcul a primei şi constituie, totodată un mijloc de control şi de sancŃiune a unei
eventuale antiselecŃii.

7.5.2. Durata contractului de asigurare a creditului.

Durata contractului de asigurare a creditului poate varia de la un an la o

perioadă de câŃiva ani.
PărŃile trebuie să convină în contract modalitatea de indemnizare în cazul când
unele creanŃe devin scadente după expirarea perioadei de asigurare. În opinia
noastră, în situaŃia în care creanŃele au fost acoperite prin asigurare, iar riscul de
neplată a acestora a fost luat în considerare în calculul primei de asigurare, atunci
indemnizarea lor este obligatorie, chiar dacă a intervenit încetarea contractului.
Suntem în prezenŃa unui efect al contractului care se prelungeşte în afara
limitelor sale de existenŃă.
Se consideră că o alternativă la această extindere a efectelor contractului ar fi
aceea în care părŃile convin ca acoperirea asigurătorului să înceteze odată cu
expirarea contractului de asigurare.

7.5.3. ClienŃii „denumiŃi" şi clienŃii „nenumiŃi".

În ceea ce priveşte preluarea riscurilor de către asigurător, se face

distincŃie între riscurile pe care le prezintă clienŃii „denumiŃi" şi riscurile pe care le
prezintă clienŃii „nedenumiŃi".
Astfel, clienŃii nedenumiŃi sunt consideraŃi debitorii pentru care valoarea
acoperirii cerute este puŃin crescută.
Asigurătorul de credit va acoperi din oficiu, fără consimŃământul asiguratului, o
anumită limită a creanŃelor. în acest scop, se impune, însă, ca asiguratul să facă
unele verificări prealabile despre existenŃa clientului, absenŃa insolvabi lităŃii acestuia,
notorii sau declarate, absenŃa indicelui de insolvenŃă financiară.
În cazul clauzei „prima livrare", asiguratul beneficiază de o acoperire în
interiorul unui plafon-pentru o primă şi singură operaŃiune a unui client nou, fără a fi
obŃinut acordul prealabil, dar cu condiŃia obŃinerii unui acord ulterior într-un anumit
termen şi care să se refere la operaŃiunile viitoare.
Dacă valoarea creditului acordat depăşeşte limita „nenumit", este necesară
obŃinerea consimŃământului asigurătorului.
 7.5.4. Caracterul evolutiv al riscului asigurat.

Riscul asigurat în asigurarea creditului este calificat ca un risc în evoluŃie.

Acest caracter face necesară o supraveghere permanentă a riscului, atât din partea
asigurătorului, cât şi din partea asigura tului, în acest sens, asiguratul este obligat să
aducă la cunoştinŃa asigurătorului orice întârziere la plată sau prorogare a datei
plăŃii.
Riscul de insolvabilitate constituie acel risc de credit datorat neexecutării plăŃii
de către debitor la scadenŃă sau într-un anumit termen de la scadenŃă, preŃ aferent
unor bunuri sau servicii acordate sau prestate pe bază de credit, urmare a insolvenŃei
sau insolvabilităŃii în care se găseşte patrimoniul debitorului.

7.5.5. Asigurarea creditelor interne şi a creditelor de export.

Asigurarea creditelor interne reprezintă un instrument financiar ce protejează

creditorul.
Astfel, asiguratul se protejează împotriva riscurilor de neplată prelungită de
către cumpărător sau a insolvabilităŃii acestuia pe durata cuprinsă între producŃie şi
distribuŃie, de regula înainte de vânzarea finală către consumator.
La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate
din vânzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, în afara Ńării.
Un risc care poate afecta situaŃia financiară a asiguratului îl reprezintă
neplata prelungită. Aceasta intervine atunci când debitorul sau garantul nu a
plătit partea din datorie o anumită perioadă convenită, de regulă 6 luni de la
scadenŃa stabilită prin contract. In general, riscurile incluse şi cele excluse rămân
la latitudinea asigurătorului, în principiu, asigurătorul nu acordă despăgubiri
pentru:
- reclamaŃii privind livrările de bunuri sau prestări de servicii
necorespunzătoare;
- amenzi de orice fel; pierderi rezultate din diferenŃe de curs valutar;
pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice, tulburărilor sociale, actelor de
sabotaj sau a altor evenimente asemănătoare; pierderi intervenite ca urmare a
unor calamităŃi naturale.
La asigurarea creditelor de export, poliŃa cea mai frecvent folosită este
poliŃa generală pe cifra de afaceri şi se referă la importatorii care cumpără pe
credit.
Cu privire la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt, menŃionăm
că aceasta se efectuează pe o perioadă determinată de maximum un an.
Asigurarea are în vedere îndeosebi riscuri comerciale de genul: insolvabilitatea
cumpărătorului, incapacitatea de plată pe un anumit timp şi refuzul mărfurilor
importate.
La exportul pe termen mediu şi lung, obiectul asigurării îl reprezintă
exportul de bunuri de capital de valori mari, care se livrează eşalonat şi care
implică plăŃi în tranşe pe perioade îndelungate de timp, ce pot fi cuprinse între 5,
10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea oferă protecŃie pentru riscul de neplată din
cauze comerciale sau politice. Pot beneficia de acoperire băncile sau instituŃiile
financiare care creditează operaŃiuni comerciale. Despăgubirea va cuprinde şi
dobânda la creditul acordat debitorului.

7.5.6. Prima în contractul de asigurare a creditului

a. Calculul primei în contractul de asigurare.

Calculul primei se face aplicând o cotă procentuală asupra cifrei de afaceri.

PărŃile convin, adesea, plata unei prime minime, în valoare absolută, pe care
asiguratul trebuie să o plătească anual, indiferent de cifra de afaceri pe care o
realizează.
Alteori, se prevede o primă forfetară care se plăteşte în avans pe trimestru şi
care se ajustează periodic, în funcŃie de cifra de afaceri.

b. Clauza de participare la beneficiu.

In unele contracte de asigurare a creditului, este prevăzută o clauză de

participare la beneficiu, prin care asigurătorul îşi rezervă o parte din primele vărsate
pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune a poliŃei.
La încheierea exerciŃiului financiar, soldul primei este comparat cu valoarea
sinistrelor indemnizate în această perioadă.
In cazul în care soldul primei este excedentar, un anumit procent (20% sau
25%) este restituit asiguratului sau se scade din prima ce urmează a fi plătită
pentru perioada următoare.

c. IndemnizaŃia de asigurare în contractul de asigurare a creditului

c.1. Indemnizarea parŃială în asigurarea creditului.

Similar contractului de asigurare de bunuri, nici asigurarea creditului nu

acoperă în totalitate paguba cauzată asiguratului prin neplata creanŃei.
In acest contract nu se aplică principiul reparaŃiei integrale a prejudiciului.
Indemnizarea parŃială este determinată de trei factori: franşiza, maximul
acoperirii şi descoperirea obligatorie.

c.2. Factori care influenŃează indemnizarea parŃială în asigurarea

creditului.

Franşiza corespunde acelor pierderi normale, previzibile şi inevitabile în

activitatea asiguratului care sunt neasigurabile.
Asigurătorul va acoperi doar pierderile imprevizibile care depăşesc limita
normală.
Descoperirea obligatorie se poate aplica independent de franşiza şi se referă
la un anumit procent (între 5% şi 40%) care rămâne în sarcina asiguratului.
 c.3. Interzicerea coasigurării.

In indemnizarea creanŃelor neplătite, asigurătorul aplică sistemul

proporŃionalităŃii.
Pentru partea din risc ce rămâne în sarcina sa, este interzis asiguratului să
practice coasigurarea sau să încheie alte asigurări suplimentare, deoarece s-ar
încălca aceste clauze izvorâte din raŃiuni de echitate şi prevenŃie în producerea
riscului.

c.4. Rolul Băncii de Export-Import a României (EXIMBANK S.A.) în

asigurarea şi reasigurarea creditelor de comerŃ exterior.

Banca de Export-Import a României acŃionează fie în numele şi în contul

statului, fie şi în nume şi în cont propriu, desfăşurând pentru persoanele juridice atât
operaŃiuni bancare specifice cât şi asigurări şi reasigurări ale operaŃiunilor de comerŃ
exterior românesc.
Pentru sprijinirea exporturilor româneşti în numele şi în contul statului, la
EXIMBANK S.A. se constituie următoarele fonduri:
- fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export, a garanŃiilor
de export, a operaŃiunilor de export în leasing şi a investiŃiilor româneşti în străinătate;
- fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor obŃinute în vederea
realizării de bunuri şi servicii destinate exportului.
Fondurile sunt folosite pentru plata indemnizaŃiei pentru angajamentele
asumate pe riscul statului de către EXIMBANK S.A., precum şi pentru acoperirea
costurilor de recuperare, potrivit contractelor de asigurare şi procedurilor aprobate de
Comitetul Interministerial de FinanŃări, GaranŃii şi Asigurări.

c.5. PoliŃa de asigurare EXIMBANK.

Prin poliŃa de asigurare practicată de EXIMBANK se acoperă riscul

neîncasării creanŃelor externe în cazul producerii anumitor evenimente care fac
imposibilă plata datorată de cumpărătorii externi.
PoliŃa de asigurare acoperă două categorii de riscuri:
1. riscurile comerciale, care protejează împotriva insolvabilităŃii, ca
urmare a falimentului sau altor dificultăŃi financiare, precum şi
împotriva întârzierilor în achitarea obligaŃiilor de plată mai mult de 6
luni şi
2. riscurile de Ńară, legate de viaŃa economică, politică, legislativă,
socială şi chiar culturală a Ńării importatorului (război, revoltă,
război civil, schimbare de guvern).
PoliŃa de asigurare nu acoperă neplata determinată de neîndeplinirea
condiŃiilor contractuale, cum sunt deficienŃele de calitate sau nelivrările în termen .
Aceste poliŃe sunt oferite Ńărilor membre OCDE ca poliŃe globale de asigurare
pentru Ńările membre, care acoperă întreaga cifră de afaceri a exportatorului
împotriva riscurilor comerciale de neplată, iar pentru celelalte Ńări, ca poliŃe globale
de asigurare, care acoperă întreaga cifră de afaceri a exportatorului, atât împotriva
riscurilor comerciale, cât şi împotriva riscurilor de Ńară.

c.6. IndemnizaŃia de asigurare.

PoliŃa de acoperire se poate referi fie la

- perioada de postlivrare (intervalul de timp dintre livrarea mărfii şi efectuarea
plăŃii), fie atât la
- perioada de postlivrare, cât şi la
- cea de prelivrare (perioada de prelivrare acoperă insolvabilitatea
cumpărătorului sau apariŃia unor pierderi din cauze politice între momentul
acceptării ofertei şi cel al livrării bunurilor).
IndemnizaŃia de asigurare nu poate depăşi limita de 85% dintr-o eventuală
pierdere.
Pe lângă prima de asigurare, asiguratul va suporta şi comisionul aferent
analizei financiare efectuate pe baza informaŃiilor despre cumpărătorii externi ai
asiguratului.

7.6. Formele tradiŃionale de asigurare a creditului

7.6.1. Asigurarea-aval.

In asigurarea-aval, asigurătorul plăteşte creditorului asigurat indemnizaŃia care

are ca bază de referinŃă valoarea creanŃei neplătite la data la care ea devine
scadentă.
I se reproşează acestei forme de asigurare faptul că încurajează speculaŃiile
şi determină ca asiguratul să nu se mai intereseze de recuperarea creanŃei,
contractând credite hazardate.
Pe de altă parte, asigurătorul este obligat să intervină într-o serie de sinistre
false când se dovedeşte faptul că neplata creanŃei se datorează unor fapte care
exclud acoperirea.

7.6.2. Asigurarea-insolvabilitate.

În asigurarea-insolvabilitate, sinistrul este reprezentat de insolvabilitatea

debitorului care poate consta, după cum se indică în cuprinsul poliŃei, fie în
declararea debitorului în stare de faliment, fie în închiderea operaŃiunilor de faliment,
fie în sesizarea pentru bancruta frauduloasă etc.
Simpla împrejurare că un debitor refuză executarea de bună-voie a obligaŃiei
la scadenŃă nu presupune automat încetarea de plăŃi şi insolvabilitatea sau
insolvenŃa acestuia.
Chiar dacă se află în încetare de plăŃi din lipsă de lichidităŃi, debitorul nu este
insolvabil atât timp cât deŃine în patrimoniul său bunuri care pot fi executate silit
pentru satisfacerea creanŃelor.
 Spre deosebire de insolvenŃa, insolvabilitatea reprezintă incapacitatea unui
debitor de a-şi onora angajamentele sale de plată, atât din lipsa de lichidităŃi, cât şi
a altor bunuri din care să fie satisfăcute creanŃele creditorilor.
Este „o stare de dezechilibru financiar a patrimoniului debitorului în care
valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active”.

7.6.3. Asigurarea creditului cu termen de păsuire.

Asigurătorul nu mai este supus riscului de a avansa imediat creanŃa neplătită,

deoarece, în acest caz, sinistrul este echivalent unei neplăŃi a creditului nu la data
scadenŃei, ci după expirarea unui anumit interval de timp, numit termen de păsuire.
Asigurătorul are un răgaz pentru a vedea în ce măsură nu este onorată plata de
către debitor.
La expirarea termenului de păsuire, insolvabilitatea debitorului se prezumă.
Asigurarea creditului cu termen de păsuire este folosită mai ales în cazul
asigurării creditului din vânzarea în rate, în ipoteza în care debitorul este
necomerciant, deoarece insolvabilitatea necomercianŃilor este greu de stabilit. Din
aceeaşi cauză, această formă de asigurare se foloseşte des în cazul asigurării
creditului la export.

7.7. Formele moderne de asigurare a creditului

7.7.1. Asigurarea-exces.

Asigurarea-exces este o formă specială şi modernă de asigurare a creditului,

care ia în calcul sinistrele de valori foarte mari şi asiguraŃii cu potenŃial economic
ridicat, care au mecanisme proprii şi bine organizate de supra veghere a activităŃii
de creditare.
Întrucât acoperă riscurile mari, tip „catastrofă”, asigurarea exces a mai fost
denumită ca „asigurare-catastrofă”, „asigurarea excedentului de pierderi” sau
„asigurarea cu franşiză ridicată”.

7.7.2. Recunoaşterea competenŃelor asiguratului în gestionarea

riscurilor.

Una dintre particularităŃile asigurării-exces este recunoaşterea competenŃelor

asiguratului în gestionarea riscurilor, iar asigurătorul-exces nu exercită decât un
control a posteriori.
Datorită faptului că asiguratul are un rol important în prevenirea riscurilor, se
afirmă că poliŃa de asigurare exces are un pronunŃat caracter intuitu personae

7.7.3. Acoperirea riscului de insolvabilitate.

O altă particularitate este legată de faptul că asigurarea-exces acoperă riscul

de insolvabilitate demonstrată în cadrul unei proceduri colective.
 In poliŃă se pot include, prin acordul părŃilor, excluderi individuale, cum
sunt, de exemplu, sinistrele care nu depăşesc o anumită valoare.

7.7.4. Franşiză anuală globală.

In afara franşizei individuale relative, se poate stabili franşiză anuală globală.

Aceasta are ca referinŃă o perioadă de asigurare de un an şi reprezintă suma
sinistrelor asigurabile pe care asiguratul se obligă să le suporte pe cheltuiala proprie.
IndemnizaŃia asigurătorului se va raporta doar la creanŃele care depăşesc valoarea
franşizei globale în cursul exerciŃiului anual.
Un specific al asigurării creditului-exces este faptul că prima de asigurare
este prestabilită şi plătibilă în avans, împreună cu taxa aferentă încă din momentul
semnării poliŃei de asigurare.
Caracterul forfetar şi prestabilit al primei prezintă interes atât pentru asigurat,
întrucât permite un calcul uşor al costului comercial al riscului de credit, cât şi pentru
asigurător, deoarece creşte capacitatea sa de plasament şi de rentabilitate financiară.

CAPITOLUL 8.
REASIGURAREA. FORME ŞI METODE DE
REASIGURARE

8.1. Contractul de reasigurare

8.2. Forme de reasigurare
8.2.1. Reasigurarea proporŃională
8.2.2. Reasigurarea neproporŃională
8.3. Metode de reasigurare

8.1. Contractul de reasigurare

Contractul de reasigurare reprezintă înŃelegerea stabilită între două părŃi,

"reasigurator" şi "reasigurat", prin care reasiguratorul preia o parte din risc (uneori
întregul risc) de la reasigurat în schimbul unei sume denumite "primă de
reasigurare", pentru care se obligă să-i plătească acestuia din urmă partea din
despăgubire cuvenită în cazul producerii riscului (riscurilor), conform condiŃiilor
stabilite în contract. Contractul se consideră încheiat odată cu semnarea lui de
către părŃi.

Contractul de reasigurare prezintă o serie de trăsăsturi specifice:

- este un contract distinct de contractul de asigurare;
- este condiŃionat de contractul de asigurare;
- există în acelaşi timp cu contractul de asigurare.
 În general, activitatea de reasigurare se desfăşoară pe baza unor principii.
Aceste principii trebuie cunoscute şi respectate întocmai de către părŃile
acordului de reasigurare, ele nu se găsesc, în mod expres, menŃionate în
contract, cu toate că, în caz de litigiu între parteneri, acestea pot fi invocate:
1. principiul interesului asigurabil
2. principiul maximei bune credinŃe- uberrimae fidei
3. principiul despăgubirii
4. principiul privind obiectul contractului de reasigurare
Contractul de reasigurare trebuie să cuprindă următoarele clauze:
- denumirea părŃilor contractante
- sediul acestora
- tipul contractului
- riscurile acoperite
- limita valorică şi teritorială a răspunderii
- omisiuni sau erori
- data intrării în vigoare
- durata şi terminarea contractului
- cazurile de forŃă majoră
- nivelul şi modalitatea de plată a primei de reasigurare şi a rezervelor de
prime
- daunele în suspensie
- modul de plată al despăgubirii
- riscurile excluse
- reglemntarea diferendelor dintre părŃile contractante.

8.2. Forme de reasigurare

Reasigurarea poate exista în două forme:

1. Reasigurarea proporŃională
2. Reasiguarea neproporŃională

8.2.1. Reasigurarea proporŃională se caracterizează prin faptul că

răspunderea ce revine reasiguratului şi reasigurătorului se stabileşte proporŃional cu
suma asigurată. Primele de asigurare şi daunele care se vor produce se repartizează
între părŃi, proporŃional cu partea pe care fiecare o preia din suma asigurată.
Această formă de reasiguarare obligatorie respectă principiul conform căruia
“reasigurătorul urmează soarta reasiguratului”.
Contractele de reasiguare proporŃională sunt de 2 tipuri:
1. contract cotă-parte
2. contract excedent de sumă

8.2.2. Reasigurarea neproporŃională, spre deosebire de asigurarea

proporŃională care se caracterizează prin împărŃirea sumei asigurate, a primei şi a
daunelor conform
proporŃiilor iniŃiale, reasigurarea neproporŃională se caracterizează prin partajarea
rezultatelor. Astfel, reasigurătorul va acoperi numai acele daune care depăşesc o
anumită limită monetară stabilită de reasigurat.
 În cazul reasigurării neproporŃionale, prima de reasigurare nu este
proporŃională cu angajamentele preluate de aceştia, ci este mult mai mică, deoarece
probabilitatea producerii daunelor, mari sau medii, care sunt suportate şi de
reasigurator, este mult mai mică decât probabilitatea producerii daunelor mici care
sunt suportate în întregime de reasigurat.
În reasigurarea neproporŃională, reasiguratorul nu urmează soarta
reasiguratului.
Contractele de reasiguare neproporŃională pot fi:
1. contracte de reasigurare excedent de daună care se subdivid în
contracte de acoperire a daunei “pe bază de rsic” şi “pe bază de
întâmplare”.
2. contracte de reasigurare excedent de rată a daunei.

8.3. Metode de reasigurare

În reasigurarea internaŃională se utilizează două metode şi anume:

- metoda facultativă şi
- metoda obligatorie (contractuală).
Alături de acestea s-au conturat şi alte metode care derivă din cele de mai
sus.
Cele mai cunoscute şi frecvent folosite sunt:
- metoda facultativ- obligatorie
- metoda pool-urilor de reasigurare
- metoda “acoperire deschisă”.

Prin metoda facultativă, fiecare risc propus spre reasigurare este tratat şi
analizat separat, reasigurătorul nefiind obligat să încheie contractul în condiŃiile
propuse
de reasigurat.
Reasigurarea facultativă este cea mai veche metodă de reasigurare şi se
foloseşte în prezent pentru unele categorii de riscuri, individuale: incendii, accidente,
riscuri maritime.
Această reasigurare este facultativă atât pentru reasigurat, care are libertatea de
a selecta riscurile pe care le asigură, cât şi pentru reasigurător, care le poate accepta sau
nu.
Metoda obligatorie este forma obligatorie a reasigurării. Nici societatea
cedentă şi nici reasigurătorul nu îşi pot alege anumite riscuri individuale sau grupe de
riscuri pe care să le reasigure, ci contractul se va încheia obligatoriu pentru un
ansamblu de riscuri, numit portofoliu. Reasigurătorul nu are dreptul să refuze un risc
individual şi nici să îl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile pe care
societatea cedentă vrea să le cedeze.
Metoda facultativ-obligatorie este facultativă pentru reasigurat şi obligatorie
pentru reasigurator.
 Societatea cedentă are dreptul să aleagă riscurile pe care doreşte să le
cedeze în reasigurare şi să fixeze condiŃiile contractului, iar reasigurătorul este
obligat să le preia în varianta propusă.
Pool-urile de asigurare sunt formate din societăŃi de asigurare care participă
fiecare
cu capital în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de aceste societăŃi.
Conducerea pool-ului este executată alternativ de una dintre societăŃile
membre sau de către o organizaŃie mixtă, care are ca sarcină împărŃirea
reasigurărilor cedate pool-ului între toŃi membrii, în proporŃia stabilită de ei sau
proporŃional cu volumul de prime al fiecăruia.

CAPITOLUL 9.
POLITICI ŞI REGLEMENTĂRI ÎN DOMENIUL
ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR

9.1. Reglementarea şi supravegherea pieŃelor naŃionale de asigurări şi

reasigurări
9.2. Reglementarea asigurărilor în Ńările în tranziŃie- recomandările
O.C.D.E.
9.3. LegislaŃia asigurărilor - cadrul de reglementare al asigurărilor în
România
9.4. Reglementarea în domeniul asigurărilor la nivel internaŃional

Asigurările deŃin un rol fundamental în structurile economice şi sociale

naŃionale, în promovarea spiritului antreprenorial, foarte important pentru
creşterea economică a tuturor Ńărilor. SocietăŃile de asigurare sunt considerate,
pe bună dreptate, investitori instituŃionali majori, indispensabili pentru
dezvoltarea pieŃelor de capital. ImportanŃa financiară a asigurărilor şi rolul lor
aparte în economie şi societate cere, evident, crearea unui cadru legal şi
prudenŃial adecvat.

9.1.Reglementarea şi supravegherea pieŃelor naŃionale de asigurări şi

reasigurări

Reglementările în domeniul asigurărilor se împart în trei tipuri:

 1. reglementări structurale,
2. reglementări prudenŃiale,
3. reglementări referitoare la protecŃia investitorilor

ImportanŃa asigurărilor a fost recunoscută pentru promovarea unei

concurenŃe sănătoase şi a unei comportări responsabile a asigurătorilor. Pentru
a servi permanent acestor scopuri, reglementările şi legislaŃiile naŃionale se
modifică, adaptându-se noilor condiŃii economice, în vederea asigurării protecŃiei
companiilor naŃionale, controlului investiŃiilor străine şi a comerŃului cu valori şi
urmăririi transferurilor de fonduri în afara Ńării.
Dacă avem în vedere una din Ńările cu istorie bogată în asigurări, Anglia, se
pare că ideea de intervenŃie a guvernului în practica asigurărilor a fost
instituŃionalizată odată cu înfiinŃarea în anul 1575 a Camerei de Asigurări
(Chamber of Assurances), unde trebuiau înregistrate poliŃele de asigurări
maritime.
Au urmat amendamente ale legislaŃiei existente şi alte reglementări
importante al căror scop a fost legat de supravegherea şi mai atentă a
asigurătorilor. Acestea au fost determinate de:

falimentul unor asigurători de autovehicule,

evoluŃia pieŃei,

diversificarea formelor de asigurare şi

de nevoia tot mai mare de protecŃie a asiguraŃilor.

Extrem de importantă este reputaŃia unei pieŃe şi orice eşec al unei

societăŃi de asigurare afectează întreaga piaŃă. De aceea, sunt absolut esenŃiale
pentru o evoluŃie normală a pieŃei, având efecte benefice asupra întregii
economii, următoarele:

reglementarea strictă a activităŃii societăŃilor de asigurare,

controlul şi supravegherea acestora,

impunerea unor condiŃii stricte de constituire şi funcŃionare

Scopurile activităŃii de supraveghere sunt:

• Protejarea asiguraŃilor, prin urmărirea solvabilităŃii, a calităŃii şi competenŃei
managementului, a investiŃiilor societăŃilor de asigurare;
• Asigurarea condiŃiilor pentru stabilitatea financiară, siguranŃa şi soliditatea
companiilor de asigurare şi a fondurilor de pensii;
• Supravegherea şi impunerea unei conduite pentru companiile de asigurare
care să fie în interesul clienŃilor;
• Stabilirea criteriilor privind capacitatea financiară şi lichiditatea companiilor
ele asigurare şi reasigurare;
• Monitorizarea şi coordonarea dezvoltării sistemului de asigurări şi
reasigurări;
• Evaluarea şi limitarea riscului pentru clienŃi;
• Creşterea încrederii populaŃiei în asigurări;
• Protejarea sistemului de asigurări de a nu ajunge la eşec;
• Protejarea şi supravegherea investiŃiilor şi, implicit, a activelor clienŃilor.
 ResponsabilităŃile AutorităŃii de Supraveghere sunt diferite şi încearcă să
acopere aspecte legate de organizarea şi desfăşurarea activităŃii de asigurare/
reasigurare, supravegherea şi controlul pieŃei naŃionale de asigurări:
• Acordarea licenŃelor de funcŃionare pe baza studiilor financiare şi a formei
juridice a companiilor de asigurare şi pe baza experienŃei şi credibilităŃii
managerilor;
• Evaluarea caracteristicilor tehnice a produselor, aprobarea condiŃiilor de
asigurare şi a portofoliului de investiŃii;
• Determinarea modului de calcul al primelor de asigurare, a rezervelor
tehnice şi matematice;
• Stabilirea formelor de asigurare obligatorii ca forme de protecŃie socială;
• Supravegherea activităŃii companiilor de asigurare şi a fondurilor de pensii;
• ConsultanŃa şi emiterea de regulamente şi norme obligatorii proprii;
• ConsultanŃa pentru organismele oficiale implicate în activitatea de asigurări;
• Monitorizarea respectării legislaŃiei în vigoare;
• Evaluarea periodică a situaŃiei financiare (la sfârşitul anului financiar),
precum şi urmărirea permanentă a menŃinerii solvabilităŃii, a competenŃei
manageriale;
• InspecŃii referitoare la organizarea administrativă, aspectele tehnice şi
financiare ale societăŃilor de asigurare-reasigurare;
• Emiterea şi aplicarea de regulamente şi monitorizarea aplicării şi respectării
lor;
• Reglementarea prin norme a investiŃiilor fondurilor de asigurare, tipurile
eligibile de active şi structura portofoliului;
• Elaborarea reglementărilor privind lichidarea companiilor care nu respectă
standardele impuse privind solvabilitatea sau comportarea, inclusiv
schemele de compensare pentru asiguraŃi;
• Publicarea unui raport anual privind piaŃa asigurărilor din Ńara respectivă,
evoluŃii şi eventual tendinŃe.

Reasigurarea este mult mai puŃin întâlnită în legislaŃiile naŃionale sau în

reglementările organizaŃiilor internaŃionale sau regionale, ceea ce a permis
marilor companii de reasigurări desfăşurarea unei activităŃi mult mai ample şi a
unui comerŃ mai intens decât în cazul asigurărilor directe.
În paralel, companiile de asigurări şi reasigurări şi-au înfiinŃat companii
captive care le conferă avantaje legate de regimul fiscal, le asigură realizarea
unei părŃi a afacerilor în afara unui control foarte strict şi nu participă la afaceri
locale. Prin liberalizarea comerŃului cu asigurări, multe firme se vor mulŃumi
numai cu serviciile oferite de un singur asigurător, indiferent de localizarea
acestuia, fără să apeleze la asigurările din Ńara în care îşi desfăşoară activitatea.

Reglementarea asigurărilor în Ńările în tranziŃie- recomandările O.C.D.E.

Există anumite organisme internaŃionale care s-au preocupat şi se

preocupă, în continuare, de elaborarea unor principii, propuneri de norme sau
reglementări care să ajute, mai ales, Ńările cu experienŃă redusă în asigurări să
dezvolte reguli care să protejeze atât economia, cât şi populaŃia.
De un real interes se bucură recomandările făcute de OrganizaŃia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) prin Centrul pentru Cooperare
cu Economiile în TranziŃie. Acestea vin în ajutorul factorilor decidenŃi, a celor
ce se ocupă de elaborarea legislaŃiei în domeniu, dat fiind faptul că experienŃa
Ńărilor bsolu poate să uşureze şi să eficientizeze substanŃial eforturile
autorităŃilor din Ńările interesate.
Din OCDE, în prezent, fac parte Ńările dezvoltate şi cele care se află pe o
traiectorie ascendentă în dezvoltarea economică.
În martie 1990 este înfiinŃat Centrul pentru Cooperare cu Economiile
Europene în TranziŃie, centru ce reprezintă punctul central în privinŃa
cooperării între OCDE şi Ńările din Europa Centrală şi de Est.
În noiembrie 1996, la cea de-a 58 a sesiune a Comitetului pentru
Asigurări, Ńările OCDE au elaborat un document detaliat conŃinând principiile pe
care ar trebui să se bazeze reglementarea şi supravegherea asigurărilor în
economiile în tranziŃie.

Aspectele la care se referă sunt următoarele:

1. Constituirea societăŃilor de asigurare trebuie să fie condiŃionată de
criterii stricte de autorizare.
2. SocietăŃile de asigurare pot tranzacŃiona numai asigurări şi desfăşura
numai activităŃi legate de acest domeniu.
3. ÎnfiinŃarea societăŃilor de asigurare cu capital străin se va baza pe
reguli prudenŃiale şi nu discriminatorii.
4. Este bsolute y reglementarea prin lege a contractului de asigurare.
5. Constituirea unei autorităŃi de supraveghere este bsolute necesară.
6. Examinarea şi controlul înregistrărilor contabile ale societăŃilor de
asigurare trebuie să se afle în centrul activităŃii supraveghetorului.
7. Reglementarea nu trebuie să restricŃioneze accesul liber la pieŃele
internaŃionale de reasigurări.
8. Pe piaŃa asigurărilor şi a reasigurărilor reglementările trebuie să permită o
concurenŃă loială.
9. Pentru a-şi elabora propriile linii directoare şi pentru a-şi dezvolta
structurile de calificare adecvate, industria asigurărilor va trebui
încurajată etc.

9.3. LegislaŃia asigurărilor - cadrul de reglementare al asigurărilor în

România

 în etapa 1871 - 1948 s-au înfiinŃat diferite tipuri de societăŃi de asigurări,

având diferite forme de proprietate şi metode de conducere. S-a format o
piaŃă concurenŃială, bine reglementată;
 din anul 1952 şi până în 1989, în România a existat o singură societate de
asigurări cu capital de stat (ADAS);
  până în aprilie 2000, cadrul legislativ în domeniul asigurărilor era
reprezentat de:
Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea
societăŃilor comerciale din domeniul asigurărilor,
Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România,
H.G. nr. 574/1991 privind atribuŃiile Oficiului de Supraveghere a
ActivităŃii de Asigurare şi Reasigurare (O.S.A.A.R.) şi
alte hotărâri de guvern şi norme prudenŃiale emise de Ministerul
FinanŃelor.

Cadrul legislativ al asigurărilor este format din:

 de la 10.04.2000 intră în vigoare Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, care abrogă Legea 47/1991 şi
H.G.574/1991;
 Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, care
reglementează şi contractul de asigurare;
 H.G. nr. 1259/1996;
 Alte norme prudenŃiale emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor (C.S.A.) care a preluat atribuŃiile O.S.A.A.R.;

Viitorul economiei asigurărilor din România este privit cu optimism de

către specialişti pe fundalul dezvoltării proprietăŃii private, a armonizării cadrului
legislativ românesc cu cel comunitar şi a pătrunderii capitalului străin odată cu
produse de asigurări performante.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis mai multe norme

prudenŃiale :

Norma nr.1/2001 privind cuantumul şi termenul de plată a taxei de
funcŃionare datorate de asigurători şi de brokerii de asigurare;

Norma nr.2/2001 privind informaŃiile şi documentele cerute pentru
autorizarea asigurătorilor şi criteriile pentru aprobarea acŃionarilor
semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorilor;

Norma nr.3/2001 se referă la clasele de asigurări care pot fi practicate de
societăŃile de asigurare (1. “asigurări de viaŃă”; 2. “asigurări generale”)

Norma nr.4/2001 se referă la informaŃiile şi documentele cerute pentru
autorizarea brokerilor de asigurare;

Guvernul României adoptă O.G.87/2006 pentru modificarea şi

completarea Legii 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor . Această ordonanŃă a fost adoptată avându-se în vedere urgenŃa
armonizării legislaŃiei din domeniul asigurărilor cu reglementările din domeniul
instituŃiilor de credit şi instituŃiilor financiare nebancare şi, respectiv, al
administrării fondurilor de pensii facultative, pentru crearea unui cadru unitar de
reglementare şi supraveghere a entităŃilor care acŃionează în aceste sectoare.
 Legea 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor a fost modificată şi completată, pînă în prezent-2008, prin
următoarele legi:

Legea 76/2003- publicată în M.O. din 26.03.2003;

Legea 113/2006- publicată în M.O. din 16.05.2006.

9.4. Reglementarea în domeniul asigurărilor la nivel internaŃional

Pentru a obŃine o comunicare eficientă între organismele de supraveghere

din domeniul asigurărilor din fiecare Ńară s-au înfiinŃat o serie de instituŃii :
▫ Grupul de supraveghere al asigurătorilor europeni (1957) – nu este o
instituŃie oficială, dar este un forum important (se organizează de două ori
pe an);
▫ Comitetul Asigurătorilor (în 1991, prin Directiva 91/675/EEC).Comitetul
Asigurătorilor este format din reprezentanŃi ai autorităŃilor de supraveghere
din statele membre UE şi se întruneşte de 3 ori pe an, la Bruxelles.

Comitetul Asigurătorilor are următoarele atribuŃii principale:

să organizeze un for superior de supraveghere pentru soluŃionarea
problemelor legate de sectorul asigurărilor, for aflat în slujba Comisiei
Europene;

să ia decizii în probleme legate de domeniul asigurărilor, pe baza
propunerilor Comisiei Europene;

să aducă amendamente tehnice Directivei trei de asigurare de viaŃă şi
Directivei trei de asigurare nonviaŃă;

să facă propuneri pentru luarea unor măsuri împotriva asigurătorilor din
terŃe Ńări, ca urmare a aplicării aşa numitelor clauze de „reciprocitate”.

Clauzele cheie ale legislaŃiei Uniunii Europene în domeniul asigurărilor :

▫ Clauze privind autorizarea şi supravegherea companiilor de asigurări ;
▫ Clauze privind legea aplicabilă contractelor de asigurare;
▫ Clauze privind deschiderea de reprezentanŃe de către companiile de
asigurări;
▫ Clauze referitoare la provizioane şi rezerve tehnice;
▫ Clauze privind “bunăstarea generală”.
 CAPITOLUL 10.
ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT DIN ROMÂNIA

10.1. Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale

10.1.1. Sistemul public de pensii.
10.1.2. Alte drepturi de asigurări sociale.
10.2. Sistemul asigurărilor pentru şomaj.
10.3. Sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

In cadrul asigurărilor sociale de stat, principalele forme de ocrotire a

cetăŃenilor sunt ajutoarele materiale şi financiare, suportate din bugetul de stat
pentru ameliorarea stării materiale a persoanelor defavorizate. Bugetul
asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului public naŃional.

10.1. Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări

sociale
10.1.1. Sistemul public de pensii.

Dreptul la pensie face parte din categoria drepturilor imprescriptibile.

Aceasta înseamnă că orice persoană care îndeplineşte condiŃiile legale pentru a
primi pensie, poate oricând să solicite înscrierea la pensie. In baza Legii nr.
19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în
România funcŃionează în prezent Casa NaŃională de Pensii şi Alte Drepturi de
Asigurări Sociale (CNPAS). în subordinea acesteia se află Casele JudeŃene de
Pensii în fiecare municipiu-reşedinŃă de judeŃ, precum şi Casa de Pensii a
Municipiului Bucureşti, denumite case teritoriale de pensii. în sistemul public sunt
asigurate persoanele fizice, având calitate de asiguraŃi, care pot fi: cetăŃeni
români, cetăŃeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul sau
reşedinŃa în România.

În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a) Pensia pentru limită de vârstă. Se acordă asiguraŃilor care îndeplinesc

cumulativ, la data pensionării, condiŃiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul
minim de cotizare realizat în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de
60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaŃi. Stagiul minim de cotizare atât
pentru femei, cât şi pentru bărbaŃi este de 15 ani. Stagiul complet de cotizare
este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaŃi.
b) Pensia anticipată. Privind pensionarea anticipată, Legea nr. 19/2000
stipulează că asiguraŃii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puŃin
10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard
de pensionare. Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiŃii cu
cel al pensiei pentru limită de vârstă.
 Pensia anticipată parŃială. AsiguraŃii care au realizat stagiile complete de
cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10
ani pot solicita pensie anticipată parŃială cu reducerea vârstelor standard de
pensionare cu cel mult 5 ani. Cuantumul pensiei anticipate parŃiale se stabileşte
din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport
cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta
standard de pensionare.

c) Pensia de invaliditate.
In caz de invaliditate, în funcŃie de gravitatea situaŃiei, o persoană se
încadrează în una din cele trei grade de invaliditate astfel:
- gradul I, când are loc pierderea totală a capacităŃii de muncă, a
capacităŃii de autoservire, de autoconducŃie sau de orientare spaŃială, individul
necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
- gradul II, când se constată pierderea totală a capacităŃii de muncă, cu
posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta
spaŃial, iară ajutorul altei persoane;
- gradul III, când individul suferă pierderea a mai mult de jumătate din
capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
încadrarea sau neîncadrarea în una din cele trei grupe de invaliditate se face prin
decizie, emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea
capacităŃii de muncă, denumit „medic expert al asigurărilor sociale":

d) Pensia de urmaş. Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soŃul

supravieŃuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiŃiile
pentru obŃinerea unei pensii. Copii au dreptul la pensie de urmaş:
- până la vârsta de 16 ani;
- dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăŃământ organizată potrivit
legii, până la terminarea acestora fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
- pe toată durata invalidităŃii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în
perioada în care se aflau într-una dintre cele două situaŃii anterioare. SoŃul
supravieŃuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieŃii la împlinirea
vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puŃin 15 ani.
în cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puŃin 10 ani,
cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soŃului supravieŃuitor se diminuează cu 0,5
% pentru fiecare lună, respectiv 6,0 % pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Calculul pensiilor. În sistemul public de pensii cuantumul pensiei la data

înscrierii la pensie se determină prin înmulŃirea punctajului mediu anual realizat
de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din luna
ieşirii la pensie. Punctajul mediu anual, realizat de asigurat în perioada de
cotizare, se determină prin împărŃirea numărului de puncte rezultat din însumarea
punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani
corespunzători stagiului complet de cotizare. Punctajul anual al asiguratului se
determină prin împărŃirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din
însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte
realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar
individual, inclusiv sporurile şi adaosurile sau, după caz, a venitului lunar
asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuŃiei individuale de asigurări
sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia
NaŃională pentru Statistică. Punctajul asiguratului, stabilit astfel, nu poate fi mai
mare de 3 puncte într-un an calendaristic. Valoarea unui punct de pensie se
calculează pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% şi mai mare
de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat.

10.1.2. Alte drepturi de asigurări sociale:

- IndemnizaŃie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli

obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale şi accidente de muncă.
în sistemul public asiguraŃii beneficiază de concediu medical şi de indemnizaŃie
pentru incapacitate temporară de muncă, dacă dovedesc incapacitatea temporară de
muncă printr-un certificat medical. în cazul bolilor profesionale sau accidentelor de
muncă, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de
către Inspectoratul de Sănătate Publică, respectiv de Inspectoratul teritorial de
muncă în raza căruia se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
- PrestaŃii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităŃii
de muncă. în scopul prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităŃii de muncă,
în sistemul public asiguraŃii pot beneficia de:
- IndemnizaŃia pentru trecerea temporară în altă muncă se acordă,
dacă la noul loc de muncă asiguratul realizează un venit salarial brut inferior
mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit
baza de calcul a contribuŃiei de asigurări sociale în lunile respective. IndemnizaŃia
pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se acordă
asiguraŃilor cu contract individual de muncă, care, din motive de sănătate, nu mai pot
realiza durata normală de muncă. IndemnizaŃia pentru carantină se acordă
asiguraŃilor cărora li se interzice continuarea activităŃii din cauza unei boli
contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de către Inspectoratul de
sănătate publică. Cuantumul lunar al indemnizaŃiei pentru carantină reprezintă
75% din baza de calcul a indemnizaŃiilor de asigurări sociale. Ajutoare şi
indemnizaŃii de la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru procurare de
proteze, roteze şi de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate de la
asigurările sociale de sănătate şi de care pot beneficia asiguraŃii şi pensionarii
sistemului public. Tratament balnear care nu este suportat de la asigurările sociale
de sănătate şi care este impus de programul individual de recuperare, medicul
expert al asigurărilor sociale întocmeşte programul individual de recuperare, în
funcŃie de natura, stadiul şi prognosticul bolii structurat pe etape. Programul
individual de recuperare este obligatoriu.
- IndemnizaŃia de maternitate. Asiguratele au dreptul, pe o perioadă de
126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care
beneficiază de indemnizaŃie de maternitate. De aceleaşi drepturi beneficiază şi
femeile care au încetat plata contribuŃiei de asigurări sociale, dar care nasc în
termen de 9 luni de la data pierderii calităŃii de asigurat. Concediul pentru sarcină
se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru
lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere.
- IndemnizaŃia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului
bolnav. în acest caz, asiguraŃii au dreptul la: indemnizaŃie pentru creşterea
copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până
la împlinirea vârstei de 3 ani; indemnizaŃie pentru îngrijirea copilului bolnav în
vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecŃiunile
intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
- Ajutorul de deces. In cazul decesului asiguratului sau al pensionarului,
beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care poate fi, după caz, soŃul
supravieŃuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiŃiile dreptului
comun, sau în lipsa acesteia, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile
ocazionate de deces.

10.2. Sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forŃei de muncă defineşte şomerul ca fiind persoana care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiŃii:
-este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani şi
până la îndeplinirea condiŃiilor de pensionare;
-starea de sănătate şi capacităŃile fizice şi psihice o fac aptă pentru
prestarea unei munci;
- nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activităŃi
autorizate venituri mai mici decât indemnizaŃia de şomaj ce i s-ar cuveni;
- este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar
găsi un loc de muncă;
-este înregistrată la AgenŃia NaŃională pentru Ocuparea ForŃei de Muncă,
sau la alt furnizor de servicii de ocupare.
In sistemul asigurărilor pentru şomaj asiguraŃii pot fi: cetăŃeni români care
sunt încadraŃi în muncă sau realizează venituri în România; cetăŃeni români care
lucrează în străinătate; străini care, pe perioada în care au domiciliul sau
reşedinŃa în România, sunt încadraŃi în muncă sau realizează venituri.

Pentru şomeri, contribuŃia de asigurări sociale, se suportă integral din

bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, la nivelul cotei stabilite pentru
condiŃii normale de muncă, cu excepŃia plăŃilor compensatorii şi a veniturilor de
completare acordate salariaŃilor din industria de apărare în perioada de reducere
temporară a activităŃii.
 10.3. Sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

In conformitate cu OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 150 din 31 octombrie 2002

privind organizarea şi funcŃionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate din
România, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcŃionează ca un
sistem unitar, pe baza următoarelor principii:
-alegerea liberă a casei de asigurări de sănătate;
-solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor;
-alegerea liberă de către asiguraŃi a medicului de familie, a medicului
specialist din ambulatoriu şi a unităŃilor sanitare;
- participarea obligatorie la plata contribuŃiei de asigurări sociale de
sănătate pentru formarea Fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate;
-participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la
managementul fondului naŃional unic de asigurări sociale de sănătate;
- acordarea pachetului de servicii medicale de bază în mod echitabil şi
nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
- transparenŃa activităŃii sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Fondul naŃional unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special
constituit, fiind alcătuit din contribuŃia asiguraŃilor (persoanele fizice şi persoanele
juridice care angajează personal salariat), din subvenŃii de la bugetul de stat,
precum şi din alte surse: donaŃii, sponsorizări, dobânzi etc.
De asemenea, prin contractul-cadru sunt stabilite condiŃiile organizării
licitaŃiilor în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii de bază. în
caz de boală sau de accident asiguraŃii beneficiază de pachetul de servicii de
bază, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la
vindecare.
De asemenea, asiguraŃii au următoarele drepturi:
-să aleagă medicul de familie, medicul specialist din ambulatoriu, unitatea
spitalicească ce le va acorda servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care
se asigură;
-să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, suportând
cheltuielile de transport dacă opŃiunea este pentru un medic din altă localitate;
-să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puŃin 3
luni de la data înscrierii pe listele acestuia;
-să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi
dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu;
-să li se efectueze cel puŃin un control profilactic în fiecare an, în funcŃie de
sex şi de grupa de vârstă căreia îi aparŃin;
- să beneficieze de servicii de asistenŃă medicală preventivă şi de
promovare a sănătăŃii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
- să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi spitale acreditate;
- să beneficieze de servicii medicale de urgenŃă;
- să beneficieze de unele servicii de asistenŃă stomatologică;
- să beneficieze de tratament fizioterapeutic şi de recuperare;
- să beneficieze de dispozitive medicale şi alte materiale specifice;
 - să beneficieze de servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu.
Persoanele care nu fac dovada calităŃii de asigurat beneficiază de servicii
medicale numai în cazul urgenŃelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenŃial
endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin
contractul-cadru.