Nedelcu Iustina

Dimitri Șostakovici- Lady Macbeth din Mtsensk

Dimitri Șostakovici, un compozitor reprezentativ al secolului XX, a creat opera Lady

Macbeth din Mtsensk, care este o capodoperă a genului. În ciuda faptului că la momentul
conceperii operei compozitorul era destul de tânăr, muzica înfățișează niște trăiri foarte
complexe, ce necesită o înțelegere și o analiză adecvată pentru a putea fi transmise printr-un
limbaj muzical publicului. Subiectul este ofertant din privința momentelor tensionate pe care
compozitorul le valorifică pe parcursul discursului melodic, având de asemenea și multe
conflicte interioare ale personajelor, care realizează tensionarea gradată către punctele
culminante ale lucrării.

Din punct de vedere melodic, Șostakovici crează o diversitate linii melodice care să
redea intențiile sale față de acțiunea prezentată pe scenă. Valorifică registrele extreme(grav-
acut) atât la nivel vocal, cât și în scriitura instrumentală. Aici melodia nu doar acompaniază
acțiunile personajelor, ci face transferul de tensiune între interpreții vocali și orchestră. Zonele
cu scriitură exclusiv instrumentală fie continuă evenimentele prezentate pe scenă, fie le
completează sau chiar le rezumă, pentru a face trecerea spre viitoare tablouri.

Aspectul melodic este întărit în expresivitate de componenta ritmică a melodiei. Pe

lângă diversitatea formulelor ritmice remarcabile la instrumentele melodice, un compartiment
important care contribuie semnificativ la discursul muzical este cel al instrumentelor de
percuție.Acestea sunt utilizate frecvent, având roluri divese și participând foarte activ pe
parcursul operei. Compozitorul dă dovadă de măiestrie în utlizarea ritmului ca pe o
componentă esențială a muzicii în unele din cele mai încordate momente ale lucrării, creând
prin intermediul acestuia niște culminații, care să completeze auditiv momentele expuse pe
scenă.

Din punct de vedere timbral, Șostakovici reunește în cadrul aceleiași lucrări diferite zone
timbrale. Remarcăm prezența unei orchestre de dimensiuni mari, acest fapt permițând
compozitorului folosirea celor mai contrastante timbruri instrumentale. Toate acestea apar ca o
necesitate creată de subiectul operei, care presupune întruchiparea în plan muzical a unor
emoții foarte puternice. Desigur că în alegerea instrumentelor utilizate și a registrelor în care
acestea interpretează melodia, compozitorul are un rol definitoriu, iar materialul rezultat nu
face decât să demonstreze o cunoaștere amănunțită a teoriei instrumentelor și priceperea
extraordinară de orchestrator a lui Șostakovici. De asemenea, din punct de vedere al utilizării
posibilitățlor vocale ale interpreților, creatorul reușește cu desăvârșire să redea travaliul
trăirilor acestora prin maniera de scriitură utilizată pentru conceperea liniilor solistice. Atât în
arii cât și în duete, soliștii interpretează niște partituri ce nu doar sunt scrise într-o manieră
Nedelcu Iustina

modernă,folosind niște tehnici dificile de interpretare vocală, ci înfățișează intrigile și conflictele

directe sau indirecte, compozitorul explorând astfel aceste tensiuni și prin muzica de pe scenă.
O componentă importantă pentru zona timbrală este și utilizarea corului, care își face simțită
prezența atât din postura de comentator al acțiunii cât și ca participant activ pe parcursul
întregii lucrări. Momentul final în care apare corul, oferă deznodământului lucrării o menținere
a tensiunii care se divide atât la interpreții din orchestră, cât si artiștilor care părăsesc scena cu
câte o parte din barbaritățile care s-au desfășurat pe parcursul întregii opere.

Pe parcursul lucrării Șostakovici folosește diferite maniere de scriitură, de la cea de

monodie acompaniată, omofonie, remarcânu-se niste momente instrumentale de polifonie
imitativă în momentele orchestrale dintre tablouri. Aceste interludii se dovedesc a fi niște
pagini muzicale de o deosebită valoare prin materialul utilizat. Acestea depășesc rolul practic de
a face trecerea dintre tablouri, reușind să transmită atât dramatismul acțiunii,dar nu se opresc
aici, ci compozitorul realizează niste capodopere dacă ne referim doar la aceste momente
instrumentale.

În operă un aspect important îl reprezintă și punerea în scenă dată de gândirea

regizorală și scenografică.Această reprezentare a operei pe care am vizionat-o s-a bucurat de o
înaltă calitate interpretativă atât din partea artiștilor muzicali, dar și din partea celor care au
realizat latura vizuală,căci au reușit prin resurse relativ reduse să ilustreze atât spațiul de
desfășurare al acțiunii cât și un mediu propice exprimării emoțiilor personajelor.

Șostakovici realizează în această operă un echilibrul atât la nivelul emoțiilor,

dramatismului transmis cât și al materialului muzical utilizat . Consider că această operă este o
lucrare reprezentativă pentru lucrări de gen ale secolului al XX-lea, dar se încadrează și printre
cele mai reușite opere ale tuturor timpurilor.