Sunteți pe pagina 1din 4

ROLURILE DIDACTICE ȘI STILURILE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL UNIVERSITAR

I. ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE CADRULUI DIDACTIC IN ACTIVITATEA DE ÎNVĂŢARE

La cursuri/seminarii/laboratoare, cadrul didactic nu realizează numai o activitate de predare-învăţare-


evaluare, ci şi relaţionează cu indivizii, influenţându-le comportamentul de învăţare, intervine în direcţionarea
evoluţiei lor generale.

Profesia de cadru didactic trebuie privită de către comunitate cu încredere şi responsabilitate,


necesitând standarde ridicate de profesionalism. Relaţia dintre profesor şi student trebuie să fie întemeiată pe
faptul că profesorul are rolul de îndrumător, de coordonator al activităţii studentului şi în care studentul poate
să găsească la un moment dat mai mult decât un profesor, un tuture.

Astfel, rolul şi responsabilităţile profesorului de la clasă sunt următoarele:

• Planificarea
Planificarea nu se referă la alcătuirea unor documente scrise, cum ar fi planificarea calendaristică, ci ea
regăseşte în obiectivele prioritare ale etapei, în resursele necesare atingerii obiectivelor Şi în principalele acţiuni
de întreprins. Câteva elemente esenţiale ale planificării sunt legate de stabilirea operaţională a obiectivelor,
analiza detaliată a resurselor educaţionale şi manageriale, precizarea activităţilor ce se vor organiza pentru
realizarea obiectivelor: stabilirea şi eşalonarea în timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic, dar şi pentru
studenți (termene precise).
• Organizarea
Organizarea presupune atât cunoaşterea mijloacelor operative, cât şi a locului şi a rolului precis al
fiecărui student în cadrul instituţionalizat dat, a capacităţilor sale de îndeplinire a sarcinilor instructiv-educative.
Specificarea principalelor activităţi pe care le au de îndeplinit atât studenții, cât şi cadrele didactice, alături de
gruparea lor într-o structură logică şi coerentă sunt principalele deziderate ale unei organizări eficiente. Ar fi de
dorit ca distribuirea sarcinilor la nivelul grupei să se facă potrivit competenţelor fiecărui student.

 Controlul şi îndrumarea
Prin intermediul controlului se urmăreşte modul de aplicare a prevederilor regulamentate. Totodată, un
control competent, ritmic, echilibrat ca durată şi realizare, operativ şi judicios repartizat, poate să ajute la
depistarea oportună a perturbărilor, deficienţelor şi blocajelor care intervin în calea realizării obiectivelor. Pe
baza acestor constatări pot fi demlate intervenţii prompte şi măsuri de înlăturare. Controlul eficient se

1
ROLURILE DIDACTICE ȘI STILURILE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL UNIVERSITAR

fundamentează pe o îndrumare activă, ritmică şi temeinică. Stimularea iniţiativelor şi generalizarea experienţei


pozitive formează seturi de activităţi care, la nivelul grupei, reprezintă o condiţie a succesului de tip managerial.

• Evaluarea rezultatelor
Evaluarea, la nivelul rolului managerial al profesorului, nu se confundă cu evaluarea de tip docimologic.
Din perspectivă managerială, evaluarea reprezintă verificarea măsurii în care scopurile şi obiectivele dintr-o
etapă managerială dată au fost atinse. Evaluarea de această natură este atât de tip cantitativ, cât şi calitativ.

• Consilierea studenților în atingerea performațelor dorite.

Personalitatea profesorului în condițiile învățământului actual presupune și o serie întreagă de calități,


determinate de specificul și complexitatea muncii pe care o desfășoară. Profesorul își asumă deci o multitudine
de roluri, a căror exercitare este dependentă de personalitatea lui. În școală, profesorul este conducătorul
activității didactice care se desfășoară în vederea realizării obiectivelor prevăzute în documentele școlare.
Referitor la diversitatea rolurilor pe care le poate exercita profesorul, Anita E. menționează următoarele:

 Profesorul, ca expert al actului de predare-învățare: el poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se
întâmplă în procesul de învățământ.
 Profesorul, ca agent motivator, declanșează și întreține interesul, curiozitatea și dorința lor pentru
activitatea de învățare.
 Profesorul, ca lider, conduce un grup de indivizi, exercitându-și puterea asupra principalelor fenomene
ce se produc aici. Este un prieten și confident al lor, un substitut al părinților, obiect de afecțiune, sprijin
în ameliorarea stărilor de anxietate.
 Profesorul, în ipostază de consilier, este un observator sensibil al comportamentului indivizilor, un
îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora.
 Profesorul, ca model: prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său este un exemplu
pozitiv pentru indivizi.
 Profesorul, ca profesionist reflexiv, se străduiește tot timpul să înțeleagă și să reflecteze asupra
întâmplărilor inedite din clasă, să studieze și să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se
confruntă.
 Profesorul, ca manager, supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți
profesori, cu părinții și cu ceilalți factori.

Profesorul își asumă deci o multitudine de roluri, a căror exerci¬tare este dependentă de
personalitatea lui.
2
ROLURILE DIDACTICE ȘI STILURILE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL UNIVERSITAR

II. STILURI DE INVATARE

Stilul de învățare încearcă să explice variația învățării între indivizi în modul în care abordează sarcinile
de învățare. Grasha, A. (1996) a descris șase stiluri predominante de învățare bazate pe modul în care studentii
interacționează cu colegii lor și profesorii lor.

Stilurile sunt: independente, dependente, colaboratoare, evitante, participante și competitive, iar


aceste stiluri au legături clare cu stilurile de predare ale lui Grasha descrise mai sus.

 Studenții independenți preferă să se gândească singuri și sunt încrezători în abilitățile lor de învățare.
Ei preferă să lucreze singuri, învățând conținutul pe care ei îl consideră important.
 Studenții dependenți arată o curiozitate intelectuală mică și învață doar ceea ce este necesar. Aceștia
caută autorități, cadre didactice și colegi pentru orientări specifice privind structura, sprijinul și ce
trebuie să facă.
 Studentii colaborativi se bucură de colaborarea cu colegii și profesorii și cred că pot învăța prin schimbul
de idei și talente.
 Studentii evitanti tind să fie dezinteresați și / sau coplesiți de situația de învățare. Ei nu sunt entuziaști
și nu participă la procesul de învățare.
 Studentii participanți sunt "cetățenii buni". Ei sunt dornici să roage cadrul didactic și vor face tot ce este
necesar pentru a îndeplini cerințele. Ei se bucură de cele mai multe activități de învățare și sunt
susceptibili de a participa activ la procesul de învățare.
 Studentii competitivi concurează cu colegii lor pentru note și preferă să fie centrul atenției, cei care
primesc recunoaștere pentru realizările lor.

Toate stilurile de învățare au avantaje și dezavantaje deosebite.

III. STILURI DE ÎNVĂȚARE PREFERATE DE STUDENȚI ȘI PERFORMANȚE ACADEMICE

În tipologia Grasha a stilurilor de predare și învățare, stilurile de învățare tind să corespundă sau să
completeze anumite stiluri de predare, astfel încât rezultatul să se bazeze pe punctele tari și să evite slăbiciunile
stilului didactic și ale stilului de învățare. Grasha a numit aceste stiluri complementare "clustere de predare și
învățare". Grasha a menționat că stilurile de învățare nu sunt "fixe" și pot fi modificate în funcție de stilurile de
predare și de metodele de predare pe care profesorul le folosește. Profesorii au mai multe opțiuni pentru a-și
3
ROLURILE DIDACTICE ȘI STILURILE DE ÎNVĂȚARE ÎN MEDIUL UNIVERSITAR

gestiona diversitatea cursanților în ceea ce privește stilurile de învățare: adaptarea anumitor stiluri, furnizarea
unor incompatibilități creative sau furnizarea unei varietăți de abordări instructive astfel încât studentii să se
acomodeze.

Individul are propriile sale metode de învățare unice, de exemplu, cum ar fi imagini, diagrame, grafice,
în timp ce unii preferă modul verbal (citirea sau ascultarea) etc. Aceste metode sunt cunoscute ca stiluri de
învățare preferate.

Identificarea stilurilor de învățare pe patru scale: sensibilitate / intuitivă, vizuală / verbală, activă /
reflectivă și secventiala / global.

Studenții senzoriali sunt cei care preferă învățarea faptelor și rezolvarea problemelor cu metode
cunoscute, în timp ce intuitivii preferă să descopere posibilitățile. Cursanții activi preferă să încerce lucrurile sau
să facă ceva activ, dimpotrivă, cursanții reflexivi preferă să se gândească la lucrurile de unul singur. Cursanții
secvențiali preferă să învețe în pași mici, în timp ce cursanții globali înțeleg lucrurile în pași mari.

În concluzie majoritatea studenților au un echilibru strâns între toate stilurile de învățare. Performanțele
academice ale studenților nu prezintă preferințe pentru un stil de învățare specific și demonstrează preferințe
egale aproape egale pentru toate stilurile de învățare. Majoritatea studenților au diferite combinații de stiluri
de învățare. În ansamblu, se deduce că fiecare student utilizează stilul de învățare diferit, care este personal unic
pentru acesta.

IV. Bibliografie

Grasha A. Observations on relating teaching goals to students response styles and classroom methods.
American Psychologist 1972(27): 144–7.
https://edict.ro/rolul-profesorilor-in-formarea-si-pregatirea-elevilor/
https://www.researchgate.net/publication/313694036_STUDENTS'_PREFERRED_LEARNING_STYLES_A
CADEMIC_PERFORMANCE