4 jocuri pentru exprimarea emoțiilor

Publicat pe februarie 19, 2016 de Aniko Pajor

Standard

4 jocuri pentru exprimarea emoțiilor

Cum în articolul precedent am vorbit despre joc și rolul lui în dezvoltarea

copilului, vă propun patru jocuri care îi vor ajuta atât pe copiii voștri cât și pe
voi.

Jocul 1.

„Să creăm cartonașe cu emoții”

Pentru a crea aceste cartonașe aveți nevoie de:

coli de carton sau hârtie mai groasă

reviste

lipici

foarfecă

lista de emoții (teamă, bucurie, iubire, supărare, dezgust, furie, rușine, mirare;
se mai pot adăuga: nerăbdător, crud, curios, obosit,precum și orice altă emoție
sau sentiment care vă vine în minte)

și multă voie bună.

Începem prin a căuta cu copilul din dotare imagini cu persoane care exprimă
diferite emoții. La fiecare emoție îl rugăm să ne explice acea emoție, să o
descrie sau să dea un exemplu când s-a simțit el în acest fel. Tăiați aceste
imagini și lipiți-le pe carton sau pe colile de hărtie.

images (2)

O altă metodă de a crea aceste cartonașe este prin realizarea de poze, cu

copilul singur sau împreună cu voi, părinții, părintele, exprimând diferite emoții.
După imprimarea acestor fotografii se lipesc pe carton, se pot țipla și folosi mult
timp.

Aceste cartonașe se pot folosi la diferite jocuri individuale, de societate, de

grup.

Acest joc încurajează copilul să recunoască diferitele emoții, să le descrie și să

le imite.

Jocul 2.

„Dă Mai Departe Emoția!”, ” Ridică Emoția!”, „Atinge Emoția!”

Acest joc se poate juca în 2, 3, 4 sau cu o clasă întreagă.

Pentru realizarea jocului, aveți nevoie de cartonașe cu emoții. Aceste cartonase

se pot cumpăra, printa sau se pot crea. Sfatul meu este să le creați împreuna cu
copilul, exact ca în jocul anterior.
În continuare vă veți așeza în cerc, veți lua fiecare cartonaș și îl veți da
persoanei din dreapta voastră. Spuneți „zâmbește!” atunci când dați mai
departe cartonașul care exprimă bucurie. Jucătorii pasează fiecare carte și
exprimă emoția reprezentată pe ea, după ce a fost verbalizată de cel care o dă
mai departe.

După terminarea rundei veți pune pe jos, în mijlocul cercului, 3 cărți cu fața în
sus. Un jucător desemnat va zice ” mânile sus!”. Toți jucătorii își vor ridica
mâinile. După aceea va spune „atinge emoția…x…!” și toți jucătorii trebuie să
încerce să atingă acel cartonaș. Faceți acelaș lucru cu toate cărțile. Puteți
desemna câte un coordonator de joc pentru fiecare tură de emoții.

La final, toți participanții vor trage un cartonaș cu o emoție. Conducătorul de joc

va striga „ridică-te…nervos!”. Persoana care are în mână cartonașul cu această
emoție se va ridica nervos. Și așa mai departe până când fiecare va prezenta
cartonașul său.

Acest exercițiu încurajează copilul să recunoască diferite emoții șisă le imite.

Jocul 3.

„Imaginează-ți cum arată frica ta…„

Pentru acest joc, copilul trebuie să deseneze un lucru / obiect / persoană /

animal de care îi este frică. Atunci când desenează, copilul se poate gândi la
ceva ce îi provoacă frică în general sau la ceva ce îi provoacă frică în acel
moment particular, dacă este cazul.

Dacă este posibil, copilul poate să facă o listă cu lucrurile de care îi este frică.
De asemenea, poți ruga copilul, sau îl poți ajuta, să creeze o poezie (nu este
nevoie de rimă). Dacă cel mic întâmpină dificultăți, sugerează copilului că poezia
poate să conțină frazele:

„Îmi este frică atunci când…” sau „Îmi este frică de…..” C repetate și diferit
completate.

Un lucru pe care îl mai poți face legat de această activitate, este să îi ceri
copilului să realizeze un desen care să-l înfățișeze pe el atunci când îi este frică.
Apoi, poate realiza un alt desen care să întruchipeze un final fericit ( cineva /
ceva care îl ajută să învingă frica).

În plus, puteți puteți realiza o scenetă cu replici între voi și lucrurile de care vă
este frică.

Acest joc-exercițiu se poate realiza pe diferite emoții, atât pozitive cât și

negative. Acest exercițiu încurajează copilul să-și înfrunte emoțiile în loc să le
nege și să le evite. De asemenea, exercițiul ajută la găsirea unor noi soluții de a
gestiona sentimentele de frică, rușine, supărare.

Jocul 4.

Cum merge un om fericit?

Întrebă-l pe copil dacă vrea să încerce feluri cât mai diferite de a merge. Mai
întâi, spune-i să se plimbe prin cameră așa cum face el de obicei, timp de un
minut. Apoi, spune-i să schimbe felul de a merge și să se plimbe ca un om
foarte grăbit. Spune-i să fie atent cât de ușor sau de greu îi vine să meargă
atunci când simulează că are o anumită stare de spirit.

Lasă-l să se plimbe ca un om grăbit cam un minut, după care spune-i să

schimbe tipul de mers, și de data asta să meargă ca un om foarte nervos. Lasă-l
să se plimbe ca un om foarte nervos încă un minut. Propune-i apoi să schimbe
mersul, și să se plimbe ca un om foarte supărat. După ce se plimbă un minut ca
un copil supărat, invită-l să se plimbe ca un om temător.

Rând pe rând, invită-l să experimenteze timp de câte un minut mersul unui om

nesigur, al unul copil plictisit, al unui copil curios, al unuia încrezător, apoi
mersul unui copil vesel, al unui copil optimist, al unui copil fericit și apoi mersul
unui om mândru de sine.

Este important să păstrezi ordinea în care îi prezinți emoţiile: mai întâi pe cele
negative şi apoi pe cele pozitive. În cazul în care copilul experimentează
emoţiile negative la început, se și eliberează de ele. De asemenea, faptul că la
sfârșit trăiește emoții pozitive îl va face să rămână cu o stare de spirit bună.

După ce copilul a încercat toate tipurile de mers, întreabă-l cum i-a fost cel mai
uşor să meargă şi ce tip de mers nu i-a plăcut deloc.

Observând felul în care participă copilul tău la joc, îţi poţi da seama mai multe
despre viața lui emoțională. Dacă micuțul are dificultăţi să meargă ca un om
care are o stare de spirit bună, este posibil ca și în viața de zi cu zi să trăiască
prea puțin din acea emoție (unor copii le vine foarte greu să meargă ca nişte
oameni fericiţi; în acel moment se opresc şi ies din joc). Dacă copilul refuză să
meargă ca un om care are o stare negativă (furie, tristeţe etc.), este posibil ca
el să se simtă copleşit de acea stare şi să se teamă să o experimenteze, pentru
ca emoţia să nu pună stăpânire pe el.

Prin acest joc, copilul învaţă şi faptul că el poate să aibă acces la o stare de
spirit pozitivă, dacă doreşte acest lucru. Pentru un copil care este în majoritatea
timpului trist, doar faptul de a simula starea de veselie şi încredere în sine îl
poate face să se simtă mai bine.
Având în vedere că jocul se termină într-o notă optimistă și că îl face pe copil să
se simtă bine, el este foarte potrivit și în momentele în care observi că micuțul
tău este plicitist sau supărat.

Acest joc îi ajută pe copii să experimenteze diferite emoții și să învețe să își

controleze propriile trăiri.

Joc 2

Echipament:

Câte o inima de culoare rosie decupata dintr-o coala A4 pentru fiecare

participant

 Desfasurare:

Listati pe tabla 10 de comentarii jignitoare pe care le-ati auzit sau le-ati

folosit vreodata unii la adresa altora. De exemplu, "nu esti in stare de nimic",
"nu ai ce cauta cu noi", etc. Acestea sunt listate fara a face referire la o
persoana anume.

Listati apoi 10 afirmatii pozitive, placute pe care le-ati auzit sau le-ati
exprimat unii la adresa altora.

Apoi cititi lista cu cuvinte jignitoare. De fiecare data când cititi o expresie
dureroasa faceti un pliu pe inima. Inimile arata oarecum diferit dar toate sunt cu
cicatrice.

Urmeaza sa cititi lista cu expresii placute. Regulile sunt de data aceasta

urmatoarele: dupa fiecare 7 lucruri placute diferite cereti elevilor sa desfaca o
îndoitura a inimii.