Sunteți pe pagina 1din 3

Acest review este unul indelung gandit. De ce?

Pentru ca, la indicatiile fiicei mele, nu doresc


sa distrug imaginea de "legenda" a locului, dar imi doresc foarte mult ca el sa reinvie, sa se
redreseze, managementul sa progreseze, iar voi cand va veti duce acolo, sa beneficiati de
conditii excelente si preturi normale (sau macar raportul calitate pret sa fie unul real).

Am acceptat cu bucurie popunerea prietenilor nostrii de a ne petrece cateva zile acolo, sa ne


simtim ca in povestirile lui Sadoveanu si in afara de asta, sa vizitam ceva manastiri din
zona.

Hanul Ancutei se afla chiar pe E 85, la aproximativ 29 km. dupa iesirea din Roman. Drumul
pana acolo este ok din punct de vedere al soselei, asfaltului propriu-zis, dar nu se poate
merge cu cine stie ce viteza pentru ca nu este decat o banda si jumatate pe sens. Avand in
vedere ca nu a fost aglomerat, si cu vreo trei popasuri cam de 15 minute, am facut din
Bucuresti pana acolo 5 ore.

Hanul Ancutei este chiar un han, oameni buni. Sa nu va asteptati la mai stiu eu ce cladire
impozanta sau vreun hotel prin spatele restaurantului, nu. E chiar un han, un loc de popas,
pe marginea drumului. O cladire inalta cu un etaj si mansarda. Peisajul, deplorabil: camp
gol, putin cernit de zapada. In zare se vedeau ceva luminite ale localitatii invecinate. Chiar
langa Hanul Ancutei se afla Hanul Razesilor. Am parcat in spate, intre cele doua hanuri, intr-
o parcare mare si neluminata.

Am intrat in han si interiorul ne-a surprins in mod placut, pentru cei care nu au fost si sa va
faceti o idee, este ceva in genul Berariei Germane, localul vechi de la Piata Cosbuc. O sala
imensa, inalta si cu etajul acela cu balcon. Ornat frumos, de sarbatoare si pentru ca era Sf.
Stefan, gemea de lume, iar taraful nu facea fata dedicatiilor. Taraful este... obisnuit, sa ma
exprim asa, civilizat; daca as fi fost eu managerul hanului, as fi ales ceva mult mai
profesionist, mai de valoare. Ospatarii imbracati in costume populare, se miscau intr-adevar
cu "talent".

Ne-am oprit la receptie, am ridicat cheile pentru camerele rezervate si am platit, retineti, in
avans. Accesul spre camere se face prin interiorul hanului, pe scara care duce la etajul-
balcon. De aici, la distanta doar de o usa, se afla camerele. 10 camere cu pat matrimonial la
etaj si 4 camere single si 2 camere duble la mansarda. Camera rezervata (si deja platita)
pentru prietenii nostrii era la etaj din care au iesit in secunda 2 deoarece mirosea infiorator
a canal. Am aflat ulterior ca nu stau stralucit cu canalizarea. Am urcat cu totii la mansarda
unde aveam deja doua camere, cele duble si urma sa luam inca 2 single, pentru ca nu
aveam incotro. Prietenii nostrii, sot-sotie si-au luat cate o camera single fiecare, iar noi si
fetele (a noastra si a prietenilor nostrii) camerele duble. Camerele erau fata in fata si identic
mobilate. Doua paturi, un dulap si doua noptiere din lemn simplu, lacuit. Pe jos un covoras
gros, alb, frumos. Lenjeria alba, curata, calcata. In camera era foarte cald, infiorator de
cald, iar caloriferele nu se puteau regla. Baia mica, cu WC curatat superficial si rezevorul de
apa nu functiona corespunzator. Dusul mic, iar geamurile lui nu cred ca au fost sterse
vreodata si m-am felicitat in gand ca sunt slaba si nu am vrut sa stiu nimic despre ce
manevre a trebuit sa faca sotul meu pentru a nu se atinge de chestiunile acelea necuratate.

Pe toata perioada sejurului nu am avut apa calda, ci doar un pic de apa calaie si aceasta se
intampla numai dimineata., seara puteai sa faci doar... .dusuri reci. Peste tot persista un
miros de egrasie, chiar si era, am fotografiat peretii si o sa expun pozele si iarasi m-am
felicitat ca mi-am luat spray-ul anti-mirosuri neplacute. Camerele single, identice cu cele
duble, doar mai mici si cu un singur pat.
Am coborat in restaurant; atmosfera foarte placuta, frumos, cum am mai spus. Am asteptat
sa fim serviti cu o tuica din partea casei, asa cum am citit pe aici, dar nu s-a intamplat. Si
tot cum am citit undeva, intr-o carte de calatorii, ne-am apucat sa cerem chestii de sezon,
gen toba, lebar, sunca, dar cu pretentia de a fi facute "in casa". Am fost asigurati cu mana
pe inima, de catre ospatarita noastra, careia ii multumesc pe aceasta cale pentru rabdarea
si amabilitatea de care a dat dovada, ca sunt exact asa cum dorim, dar dupa ce le-am vazut
si gustat, sincer ma indoiesc. Am dorit sa mancam ceva special si anume rata umpluta cu
sarmale, dar comanda trebuia facuta cu doua zile inainte. Nu am stiut, asa ca nu am
mancat.

Am servit urmatoarele: un platou format din chestii de sezon, plus zacusca, ciupercute,
fasole batuta, branza (78 ron/platoul), o ciorba de fasole cu afumatura (15 ron), trei bulzuri
cu cate o bucata chisca (35 ron/portia), 2 portii alivenci (13 ron/portia), o portie galusti cu
prune (10 ron/portia), doua limonade la 500 ml si doua carafe vin rosu varsat. Acestea din
urma nu stiu cat au costat dar va pot spune totalul notei de plata: 360 ron. Ei, cum vi se
pare? Personal, mi s-a parut exagerat, deoarece nimic din cele descrise mai sus nu a fost in
vreo cantitate industriala sau ceva vreo raritate culinara, ca sa justifice asemenea preturi.
Noi nu ne-am suparat, ca doar eram la Hanul Ancutei si macar pentru atata lucru si pentru
faptul ca servirea a fost ireprosabila, am lasat si bacsis.

Dupa cateva ore petrecute in restaurant, ne-am retras in camere. Am zis mersi ca nu eram
la etaj unde muzica se auzea infiorator de tare; pana la mansarda zgomotul se mai
estompa. Dupa momentele echilibristice din baie, din dorinta de a nu ma atinge de nimic
mai mult decat era necesar, am aterizat in pat si cu fereastra larg deschisa (caldura era
ingrozitoare), am incercat sa ne uitam la televizorul mic, tip sport, antic si dedemult, care
paraia si facea purici. Aproape ca atipisem cand am sarit amandoi ca arsi la tipetele fetelor
aflate in camera de vis-a-vis. Intr-o secunda sotul meu a ajuns in camera lor sa constate
aparitia in peisaj a unui soarece. Am anuntat receptia si am schimbat camera fetelor, pe
doua camere single, cate una pentru fiecare fata, dupa ce le-am verificat in prealabil, sa nu
aiba gauri, asa cum avea camera cu intamplarea si binenteles camera noastra. Noi, eu si
sotul meu, ca doi adulti curajosi ce ne aflam, am ramas acolo sa dam piept cu soarecele,
numai somn n-a fost ala in noaptea aceea, in fine.

A doua zi, dupa un mic dejun ok, destul de bun (erau trei variante cu omleta, mezeluri sau
branzeturi, cafea sau ceai, suc sau apa, si prajituri diferite, a patra varianta doar cu
aperitive si fara omleta, iar a cincea varianta, cereale cu lapte, cafea sau ceai si suc sau
apa), dar servit de un chelner pe jumatate adormit, am fost luati in primire de managerul
hotelului (o doamna) care dupa miile de scuze, ne-a explicat problemele cu canalizarea,
proasta izolatie, egrasia, soarecele picat din cer, lupta domniei sale pentru intretinerea
acelei locatii. Dupa ce a ascultat cu calm aceasta... expunere, amicul sotul meu i-a spus
urmatoarele, citez: "Doamna, va compatimesc, plang alaturi de dumneavoastra pentru
problemele pe care le aveti dar, noi v-am platit niste bani pentru care cerem servicii
corespunzatoare. "

Ne-am petrecut toata ziua vizitand manastirile din zona si anume: Agapia (cu minunata
pictura a lui Grigorescu), Varatec, Neamt, Secu, Sihastria, si cand ne-am intors ne-am trezit
ca ne propune sa ne mutam in alte camere. Eu nu m-as fi mutat daca nu m-ar fi ucis
caldura din noaptea anterioara si stresul provocat de soarece. Am coborat tot calabalacul la
etaj si ne-am trezit intr-o camera normala ca dimensiune, e expusa pe site-ul hanului, cu un
fel de logie unde se afla doua fotolii si o noptiera pe post de masuta. Camera curata,
lenjeria curata, fara miros de egrasie, baia curata dar cu vag iz de canal. In schimb pe
perdele si draperii nu am indraznit sa pun mana si nu va sfatuiesc nici pe voi. Pe site,
camera arata foarte bine, la fata locului nu mai pare chiar asa, pare ponosita, trista, cu aer
sumbru. Mobila este veche, si ar fi fost minunat daca nu ar fi fost ciobita, scrijelita,
mazgalita. Televizorul, la fel de prost, dar asta nu-i un bai, probabil ca trebuie sa-ti petreci
timpul in restaurant si nu in camera la televizor.

Concluzia:

1. Este vorba despre Hanul Ancutei, macar din curiozitate si tot trebuie sa treceti pe acolo,
nu mai este cladirea, locul descris de Sadoveanu dar e totusi interesant.

2. Trebuie sa tineti seama ca este vorba despre un han romanesc, ceva de tranzit, fara mari
conditii de cazare. Pretul de 130 ron/camera dubla/noapte nu se justifica deloc. Pretul
corect era undeva la 60 ron. Daca nu sunteti foarte pretentiosi si daca nu doriti conditii
exceptionale sau daca pur si simplu va prinde noaptea in zona si nu aveti alta varianta de
cazare, o puteti lua in calcul pe aceasta. Contra soriceilor: va puteti lua un pisic. Eu am unul
acasa, pe care de obicei il iau dupa mine si mi-a parut tare rau ca l-am lasat acasa cu
aceasta ocazie; ar fi fost minunat si pentru el si pentru noi.

3. Nu plecati fara bani multi in buzunar. A, era sa uit: puteti plati si cu cardul. Conditia e sa
aveti bani pe card. Preturile sunt piperate; la trei sate distanta exista un restaurant unde se
mananca la fel de bine la preturi de 3 ori mai mici. Dar iarasi va spun: e musai sa mancati o
data la Hanul Ancutei!

4. Distractie si relaxare, nu e cazul. N-ai pe unde sa-ti lasi copiii la joaca, doar e pe sosea.
In spate, in curte, pe langa parcare, exista o terasa, probabil functionabila vara, si am vazut
parca si un leagan, doua. Spectacolul exista prin producerea de muzica a tarafului...
obisnuit, cum am mai spus. Da, eu sunt foarte pretentioasa in ceea ce priveste muzica, ma
pricep si cer muzica si nu zgomot. Populara, disco, rock, de camera, opera, dar neaparat de
calitate.

5. Cadrul natural. Drumul european 85. Infrastructura buna. Imprejurimea: daca puteti lua
in considerare ca imprejurime Targu Neamt si manastirile enumerate mai sus, aflate la
distanta de 44 km, drum parcurs in maxim 40 min. Altfel, camp cat vezi cu ochii. Dar voi nu
va duceti acolo pentru cadru natural, voi va duceti pentru istorie, legenda fiica-mii, de!

De ce as recomanda acest loc, in conditiile in care eu nu am fost multumita? Macar de


curiozitate!!! Mai ales ca eu v-am dat, cred, sper, destul informatii, astfel incat sa nu fiti
luati pe nepregatite.