Sunteți pe pagina 1din 156

LASS SMALL

Salty [i Felicia
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU.

ALCRIS
Capitolul 1

De când \ncepuse s` fumeze acele ]ig`ri de foi,


urât mirositoare, Ray fusese expediat \n curtea din
spatele casei, s` le savureze acolo, \n lini[te. Dar
el nu era musafir sau vreunul dintre copiii adop-
ta]i de familia Brown, era o rud` a lui Salty, [i
atunci când nu fuma acele ]ig`ri blestemate, era
agreat de to]i.
Rând pe rând, to]i b`rba]ii casei \ncepur` s`-l
urmeze [i s` capete acela[i viciu, stând zilnic la
taclale câteva ceasuri bune, cu exilatul. Era pe la
amurg aici, \n Temple, Ohio, la sud de

5
Cleveland. Fusese o zi cald`, de var` [i f`r` ca ei
s`-[i dea seama, discu]ia b`rba]ilor degener`
spre sex.
Totul \ncepu de la o glum`. Apoi, urmar`
diferite remarci [i Rod, primul dintre copiii adop-
ta]i de Salty, \[i aminti:
– Prima dat` când am \nceput s` \n]eleg
problemele legate de sex a fost când, ascunzându-m`,
i-am surprins pe Salty [i pe Felicia f`când dragoste.
Cei care-l ascultau pufnir` ne\ncrez`tori.
Dar Rod \[i p`stra acela[i aer serios.
– F`ceau dragoste, ocazie cu care am \n]eles c`
este mare diferen]` \ntre dragoste [i sex.
Ceilal]i pufnir` din nou \n râs.
– V`d c` nu m` \n]elege]i... nu era nimic
obscen \n gesturile lor... totul era foarte frumos,
era o dragoste \mp`rt`[it`. De atunci am [tiut c`
sexul nu este un act mecanic, este un act plin de
frumuse]e.
Ray \l privi la fel de ne\ncrez`tor ca [i ceilal]i,
dar nu putu s` nu remarce:

6
– Salty ne spune asta mereu.
Mike interveni [i el.
– Da, dar una este s` ]i se spun`, alta s` vezi cu
ochii t`i... el era b`iatul lui Salty [i al Feliciei, care
avea pe atunci optsprezece ani.
– Mi-a pl`cut ce s-a \ntâmplat atunci \ntre Salty
[i Felicia, am \n]eles cu ocazia aceea c` trebuie s`
ai mult` r`bdare cu femeia [i s` te por]i cu
ging`[ie.
Harry Mentor, un alt copil \nfiat de familia
Brown, g`si c` este momentul s`-[i spun` [i el
p`rerea.
– Când m-am \ntors acas`, la primul
Cr`ciun, am [tiut c` am gre[it \nsurându-m` [i
tocmai de aceea am divor]at de prima mea
nevast`.
Tom d`du din cap cu \n]elegere.
John referindu-se la p`rin]ii lor, le spuse:
– Au avut o via]` foarte frumoas`. S-au potrivit
perfect.
Tom d`du din cap cu \n]elegere.

7
– Imagina]i-v` ce sim]ea Salty, care la cei trei-
zeci [i opt de ani ai lui se \nsurase cu o feti[can`
de optsprezece, care mai [i dormea noaptea cu
c`m`[u]ele alea de satin...
Tweed remarc` [i el:
– Ei, Salty s-a descurcat...
John care privea undeva departe ad`ug`:
– |mi amintesc cum a venit o dat` acas` cu
crinii `ia nesuferi]i...

***

Ne afl`m \n Cleveland, Ohio, \n 1962. Lumea \i


urm`rea pe Jerry Como, [i pe Ed Sullivan \n
„Spectacolul Spectacolelor“.
B`rba]ii erau \mbr`ca]i \n pulovere sau
c`m`[i de golf, iar femeile \n rochii strânse
pe trup, cu m`nu[i pân` la cot, [i p`l`rii
\nalte.

8
Pe atunci, John Kennedy era pre[edinte, iar
astronautul John Glenn \nconjurase p`mântul
deja de trei ori, \n februarie.
Merrick Morse \mplinise deja treizeci de
ani de când era [erif, \n districtul Tremont
din Cleveland. Iar John Noga \[i deschisese
prima flor`rie \n mahalaua numit` Tremont.
Tocmai el, John Noga, fu cel care-i spuse lui
Salty:
– Prietenul meu, Joe, care este regizor, mi-a
spus c` se caut` un b`rbat foarte musculos care s`
apar` cu pieptul gol pe scen`. De ce nu te oferi tu,
Salty? Cred c` ai fi cel mai potrivit.
Salty \l privi uimit.
– De ce tocmai eu?
– Pentru c` tu ai fost marinar [i e[ti atât de bine
f`cut [i musculos! Se vede c` te-au cam chinuit cât
ai fost \n marin`. Au nevoie de mu[chi nu glum`,
pe scen`!
Salty pufni dispre]uitor [i pl`ti crinii pe care-i
cump`rase.

9
– De ce nu vrei s-o faci, Salty? insist` John Noga
care ad`uga ni[te ferigi la un buchet de trandafiri.
– N-am avut niciodat` ambi]ia s` urc pe scen`,
am lucruri mai bune de f`cut.
John \[i ridic` privirea de la buchetul la care
ad`ugase ferigile [i-[i mai examin` odat` inter-
locutorul. Salty era \ntr-adev`r un b`rbat foarte
bine f`cut, \nalt [i musculos, cu umerii largi, cu
[olduri \nguste. Luptase [i \n ringul de box [i nasul
\i r`m`sese cam turtit de pe urma loviturilor
primite, dar barba pe care o purta ascundea cele-
lalte semne care \i marcau fa]a.
Dup` ce-l mai privi o dat` John se \ntoarse la
munca lui.
– Cel mai bine ar fi s` te oferi tu, insist` John. Fii
un bun cet`]ean. De altfel, ai putea avea [i avantaje
c`ci ai cunoa[te oameni noi, ]i-ai mai ajuta [i b`ie]ii.
Salty \l \ntreb`:
– Dar de unde [tii tu ce le lipse[te b`ie]ilor mei?
Pentru moment, John se sim]i descump`nit,
apoi spuse:

10
– Pot s`-]i mai aduc un argument, Salty! Fata
care joac` rolul ingenuei locuie[te aici \n cartier,
dac` asta poate constitui o tenta]ie pentru tine.
Salty lu` un aer dispre]uitor.
– O inocent` deci, n-am nevoie de a[a ceva \n via]a
mea. Ce naiba s` fac cu ea? Ar fi o complica]ie inutil`.
– A, tu vrei o femeie \ntre dou` vârste, o femeie
a[ezat`.
– Ei, ceva, o combina]ie \ntre acestea dou`...
T`cur` amândoi. Apoi Noga, care a[eza
buchetele de garoafe, continu`:
– De ce nu te oferi pentru rolul pe care ]i l-am
spus, Salty, poate vei avea ocazia s` cuno[ti ni[te
femei mai interesante... De[i nu cred c` sunt prea
multe femei care s` vrea s-o ia de la \nceput, mai
ales cu un b`rbat care are trei copii.
– B`ie]ii mei [tiu s` se comporte, sunt bine
educa]i, nu i-ar face probleme.
– Da, când e[ti [i tu de fa]`, s`-i sperii.
Florarul \ncepu s` râd`, iar Salty ie[i din
pr`v`lie.

11
***

Nici unuia dintre b`ie]i nu-i pl`ceau crinii, din


cauza mirosului lor prea puternic. Salty le spu-
sese atunci, sup`rat pentru lipsa lor de sensibili-
tate:
– Nimic nu miroase mai urât decât trupul unui
b`rbat care nu s-a mai sp`lat de cinci zile, luptând
din r`sputeri s` ]in` corabia pe linia de plutire, pe
timp de furtun`.
– Mda, poate, \ng`im` Rod, care avea aproape
nou` ani [i era cel mai mare dintre to]i. Salty avea
pe atunci treizeci [i opt de ani. Ceilal]i doi b`ie]i
fuseser` \nfia]i de trei ani deja.
B`iatul cel mijlociu, Mike, sugerase:
– Ce-ar fi s` le facem baie crinilor, tat`?
– B`ie]i, eu \ncerc s` v` educ, s` fi]i ni[te copii
civiliza]i. Oamenii educa]i au mereu flori \n cas`.

12
– Da, dar nu crini, spuse John. A[a c`, Salty se
duse cu crinii la una dintre vecinele lor, \ntrebând-o
dac` ea consider` c` ar trebui s`-i dea altcuiva.
Dezam`git`, dup` ce se bucurase crezând c` Salty
\i adusese ei florile, femeia fu de acord ca Salty s`
le dea altcuiva [i el chiar o f`cu, dându-i-le unui
trec`tor, c`ruia \i [i spuse:
– Lua]i-le, sunt un dar de la noua flor`rie a lui Noga.
Dup` acest episod, vecina refuz` s` mai stea cu
b`ie]ii lui Salty. B`ie]ii fur` ferici]i s` scape c`ci
femeia era prea aprig` [i st`tea toat` ziua cu gura
pe ei, dar Salty realiz` c` f`cuse o gaf`, a[a c`-i lu`
cu el la teatru pentru ca pu[tii s` nu r`mân` sin-
guri.
Salty le spuse celor trei b`ie]i:
– O s` vedem cum se realizeaz` o pies` [i ce
\nseamn` s` fii actor. Toate \ntâlnirile astea f`r`
spectatori se numesc repeti]ii. Adic` actorii repet`
acela[i lucru de mai multe ori, pân` li se pare c`
este bine. B`ie]ii \l urmar` \n t`cere, c`ci nu [tiau
despre ce era vorba, dar o dat` ajun[i \n interior

13
nu se sim]ir` defel atra[i de ceea ce v`zur`, iar
Salty le d`du voie s` ias` afar` la joac`, renun]ând
pentru moment la inten]ia de a le forma gustul
pentru teatru la acea vârst` fraged`.
– F`r` b`t`i sau certuri, le spusese el.
Actorii st`teau pe scena neluminat`, \mbr`ca]i
fiecare \n felul lui, a[eza]i pe scaune pliante [i-[i
citeau rolurile. Nu f`ceau nimic altceva, de aceea
scena i se p`ru lui Salty prea plictisitoare, c`ci
ace[ti nu-[i \nso]eau lectura de gesturi, nu trans-
miteau emo]ii.
B`ie]ii se jucar` la \nceput a[ezându-se \n zig
zag pe scaunele goale din sal`, apoi \ncepur` s` se
hârjoneasc`.
Salty \ncercase s-o detecteze pe ingenu`;
\ntr-adev`r avea \n jur de optsprezece ani. Era o
femeie \n formare, mult prea tân`r` pentru el. Se
gândi c` peste zece ani fata asta va fi o femeie care
va [ti totul despre via]`, iar acela care va \ndr`zni
s` ridice ochii la ea va fi pierdut. Salty \ncerc` s` se
mai uite [i la al]i oameni de pe scen` dar privirea

14
\i era atras` de ea ca de un magnet. Observ` c` fata
era privit` de b`rba]ii de pe scen` [i apreciat` ca
un trofeu.
Avea ochi minuna]i, cu gene bogate. De fapt,
ochii erau cei care-i marcau figura, se putea spune
c` era toat` numai ochi. Iar când privea un b`rbat,
acesta-[i pierdea cump`tul numaidecât. Avea p`rul
negru, pân` la umeri. Pentru moda anilor ‘60, tun-
soarea ei era demodat`.
Salty \ncepu s` se foiasc` \n scaun. |ncerc` s`-[i
ia privirea de la ea [i s`-[i recapete controlul, dar
nu putu decât s`-[i imagineze cum ar fi s`-[i
afunde mâinile \n p`rul ei bogat, s-o trag` spre el
[i s-o s`rute. Fata avea un ten de invidiat, ca o
petal` de trandafir care tremur` la cea mai u[oar`
atingere. Orice b`rbat ar fi sim]it o pl`cere
deosebit`, doar s`-l ating`.
Fata asta va fi o adev`rat` bomb`, peste câ]iva
ani când va \n]elege cum stau treburile cu b`rba]ii
[i va \ncepe s` le frâng` inimile. Poate c` la vremea
aceea Salty va fi sc`pat de acest pericol, dar b`ie]ii

15
lui, care erau destul de mici acum, se vor bucura
de nurii ei, cu pu]in noroc. Salty le d`duse voie s`
ias` afar`, nicidecum s` urce pe scen` s-o vad` pe
fata aceea frumoas`, dar John, pu[tiul care abia
\mplinise cinci ani, se opri \n fa]a ei, privind-o ca
pe zâna bun` din pove[tile pe care i le citea Salty
\nainte de culcare.
Ea \i zâmbi.
Regizorul arunc` o privire stânjenit` \mprejur
pentru a vedea al cui era copilul.
Felicia nu mai avu r`bdare [i spuse:
– B`iete, e[ti foarte frumu[el, dar ar fi mai bine
s` te duci la ai t`i.
Salty se ridic` repede de pe locul s`u ca s`
recupereze copilul, dar tocmai atunci \i v`zu [i
pe ceilal]i doi care veniser` dup` John. Se ali-
niaser` to]i trei \n fa]a sirenei pe care o priveau
cu uimire. Felicia trase aer \n piept c`ci nu mai
[tia ce era bine s` fac`, iar Rod o \ntreb` cu
aerul lui de pu[ti mult prea serios pentru vârsta
lui:

16
– E[ti r`cit`?
Rod avea nou` ani pe atunci.
– Veni]i aici, b`ie]i, se auzi vocea lui Salty.
John, care se apropiase prea mult de reflec-
toare [i era orbit de ele, spuse cu voce tare:
– E[ti acolo, tat`? Nu te mai vedem.
Salty ap`ru pe treptele care duceau spre scen`.
– Veni]i la mine, b`ie]i!
– E[ti cel de la Tremont? i se adres` regizorul
lui Salty. John Noga mi-a vorbit despre tine. Urc`
pe scen`.
– P`i... se fâstâci Salty.
Regizorul \naint` spre el.
– Scoate-]i jacheta. Eu sunt Joe Baker, regizorul
acestui spectacol. Avem nevoie de un b`rbat mus-
culos [i John mi-a spus c` ai fi cel mai potrivit. Nu
trebuie s` sco]i prea multe vorbe \n piesa asta.
Salty l`s` capul \n jos, con[tient de privirea fetei
a]intit` asupra lui. Observ` c` John \i \ntinsese
mâna fetei, care i-o prinsese cu dragoste, moment
\n care Salty \[i spuse c` va trebui s` fie foarte atent

17
cu pu[tiul, probabil pân` când acesta va ajunge s`
se \nsoare, c`ci avea mare sl`biciune pentru femei.
Joe \l \ndemn`:
– Hai, omule, urc` odat` pe scen`, nu ]i se
\ntâmpl` nimic!
Salty ezit`.
– Problema mea este legat` de b`ie]i, nu [tiu
unde i-a[ putea l`sa.
– Phyllis, i se adres` Joe Baker unei fete de pe
scen`, ai grij` câteva minute de b`ie]i, d`-le ceva
de f`cut, s` numere steagurile, de pild`. Apoi, el se
\ntoarse spre Salty:
– Vino cu mine, s`-]i spun ce ai de f`cut.
Salty urc` pe scen`. Dac` n-ar fi fost fata aceea
cu ochii imen[i, care nu-l sc`pa din priviri, el s-ar fi
descurcat. Fata avea jum`tate din anii lui, dar nu
era cazul s` fixeze astfel un marinar retras pe uscat.
Salty urc` treptele [i o dat` ajuns lâng` ea o
privi [i el cu ochii \ntredeschi[i [i-i [opti:
– Mama ta [tie c` \ntârzii dup` l`sarea \ntunericului?
Fata \ncepu s` râd`:

18
– Cred c` eu sunt cea care trebuie s`-i dea
mamei voie s` stea mai mult dup` c`derea
\ntunericului.
– Tat`, ]i-a zis-o! spuse cel mai mare dintre
b`ie]ii lui, care n-o sc`pa din ochi pe fat`. Apoi el
\ncepu s`-l \ncurajeze pe Salty s`-[i scoat` jacheta.
Phyllis strig` din col]ul \n care se afla:
– Ai nevoie de ajutor?
Ce mai putea face sau spune Salty? |[i scoase
jacheta cu gesturi obi[nuite, care nu aveau nimic
spectaculos. I-ar fi pl`cut s` se dezbrace numai
pentru fat`, dar nu pe scen`, sub ochii tuturor. {i
mai ales nu \n prezen]a copiilor. B`rbatul de la
pian renun]` s` mai cânte [i se \ntoarse spre el.
Ceilal]i \ncepur` s` aplaude, plini de invidie.
Femeile b`tur` din palme, fericite. Numai ea, fata
cu ochii alba[tri nu avu nici o reac]ie.
Joe fluier` a admira]ie [i exclam`:
– Nu se poate, mu[chii `[tia sunt adev`ra]i?
N-am mai v`zut asemenea spate lat. O s` tre-
buiasc` s` apari pe scen` numai \n maiou.

19
Numai fata aceea frumoas` \l urm`rea f`r` a
spune nimic. Dar Salty privi \n direc]ia \n care se
aflau copiii [i-[i spuse c` se f`cuse cam târziu [i
trebuia s`-i duc` acas`. Spectacolul trebuia s` ia
sfâr[it. |[i scoase c`ma[a [i r`mase cu pieptul gol
\n fa]a celor prezen]i. B`rba]ii \i aruncau priviri
pline de invidie, femeile aplaudau de admira]ie.
Numai ea nu schi]a nici un gest, se mul]umea doar
s`-l urm`reasc` din priviri.
– Ai mai jucat vreodat` pe scen` ? \l \ntreb` Joe.
– Da, am pus \n scen` Moartea unui Comis
Voiajor, când eram \n marin`.
– Aici nu trebuie s` roste[ti prea multe replici.
– Mai bine, pentru c` am o voce cam dogit`, se
eschiv` Salty.
– Mie mi se pare destul de pl`cut` vocea ta.
Dar ai putea sus]ine un dialog, nu ]i-ar pieri
vocea, nu-i a[a?
– Nu cred, obi[nuiam s` urlu la marinari tot
timpul [i n-am avut niciodat` probleme, zise
Salty aruncând o privire spre fat`. Dar nu sunt

20
chiar atât de fioros precum par, continu` el
pentru c` n-ar fi vrut s`-i inspire team` fetei.
Ea continua s`-l urm`reasc` cu ochii ei
mari \n care orice b`rbat se putea \neca.
Dumnezeule, \[i spuse Salty, n-ar trebui s`
stau \n preajma ei. |ncepu s` se \mbrace.
Femeile \ncepur` s` protesteze iar b`rba]ii s`
râd`.
– E[ti omul de care avem nevoie, \i spuse
Joe. Salariul nu este o problem`, pentru c` noi
nu pl`tim nimic, este un spectacol de bine-
facere. Vei avea parte \ns` de mult` distrac]ie.
Dar copiii, ei, cu ei va trebui s` rezolvi proble-
ma, de[i noi nu st`m niciodat` peste ora nou`
treizeci.
– Copiii sunt prea mici, trebuie s`-i culc
devreme. Azi au avut deja o zi lung`.
Joe protest`:
– Nu ]i-am spus deja c` nu st`m niciodat` peste
nou` treizeci? {i oricum, sunt \n vacan]`, las`-i s`
doarm` mâine mai târziu.

21
Salty \i mai arunc` o privire Feliciei, con[tient
c` [i ea \l privea. Ar fi vrut s` se \ntoarc` spre ea [i
s-o priveasc` [i el \n voie, dar nu putea. De mult
timp nu mai fusese atât de interesat de o femeie.
– Nu cred c` eu corespund cerin]elor voastre,
dar sunt foarte mul]i b`rba]i care ar putea s-o fac`.
Mult noroc \n c`ut`rile voastre.
Femeile \[i exprimar` \n cor regretul, iar
b`rba]ii izbucnir` \n râs de nefirescul situa]iei.
Salty \[i strig` b`ie]ii, care se adunar` \n jurul
lui, f`r` a mai a[tepta vreo invita]ie.
Joe \i spuse cu regret:
– Este ora nou` [i treizeci. Trebuie s` ne oprim
aici, chiar dac` n-am f`cut nici un pas \nainte \n
seara asta. Salty, \mi pare r`u c` nu vrei s` cola-
borezi cu noi. Chiar dac` nu vrei rolul, mai vino s`
ne vezi, ne-ai pl`cut, fetelor, mai ales. Sau, mai bine
du-te [i culc`-i pe cei mici [i \ntoarce-te s` bem o
bere. Sau, [i mai bine, vin eu la tine s` mai st`m de
vorb`. Salty \[i adun` turma [i la plecare, din mân-
drie, renun]` la a-i arunca o ultim` privire fetei.

22
Regizorul se adres` celor prezen]i pentru ulti-
ma oar` \n seara aceea:
– Data viitoare s` nu mai fie nimeni care s`
nu-[i [tie rolul pe dinafar`. Nu este foarte mult,
deci nu-i imposibil de memorat.
Casa lui Salty se afla \n zona Tremont. Era o
c`su]` veche, modest`, cu dou` etaje, \n care el
transformase una dintre c`m`ri \n cea de a doua
baie, pentru b`ie]i. Nici mobila nu era nou`, doar
paturile b`ie]ilor fuseser` de curând achizi]ionate.
Salty \i trimise pe b`ie]i \n camera lor de la etaj [i
strig` dup` ei:
– S` nu v` stropi]i cu ap` \nainte de culcare,
b`ie]i!
Mike se plânse:
– Rod are mai mult loc decât eu.
Salty \l corect`:
– Se spune decât mine. Acum, [terge-o.
– Prinde-m`, \i spuse b`iatul.
– Bine, o s-o fac.
– O, tat`, tu iei totul \n serios...

23
Salty \i strig` lui Joe, pe care-l l`sase jos, \n
sufragerie, c` berea era \n frigider [i c` se putea
servi cu \ncredere.
Salty trebui s`-l ajute pe cel mai mic dintre
b`ie]i, John, care de[i era capabil s`-[i poarte
singur de grij`, era foarte \ncet. Dup` ce [i
acesta reu[i s` termine sp`latul pe din]i le
spuse:
– Noapte bun`, b`ie]i, ne vedem diminea]`.
Mike, tu e[ti cel care va avea grij` \n seara asta ca
lucrurile s` mearg` bine. Eu o s` vin s` v` con-
trolez.
– Bine, tat`.
– Sunte]i ni[te copii minuna]i, am fost norocos
s` v` \ntâlnesc, le mai spuse el [i-i \mbr`]i[` pe
rând. Cobor\ \n sufragerie unde, spre uimirea lui,
al`turi de Joe \l a[tepta... ingenua. Dumnezeule,
de ce o adusese Joe cu el? Ca s`-l tenteze s` joace
\n acea pies` stupid`? S-o vad` pe ea \n fiecare
sear`? Oricum, se adres` fetei cu ochii incredibil
de mari:

24
– N-am fost prezenta]i, eu sunt Salty Brown.
Ea \i r`spunse cu cea mai melodioas` voce pe
care o auzise el pân` atunci:
– Eu sunt Felicia Strode.
Joe, fericit de rezultatul ac]iunilor sale, \[i freca
mâinile mul]umit. Salty consider` c` evenimentul
merita toat` aten]ia, a[a c` scoase o sticl` de vin
vechi din c`mar`, apoi se \ntreb` dac` nu cumva
fata era prea mic` pentru a bea. De aceea nu se
putu ab]ine s-o \ntrebe:
– Câ]i ani ai? E[ti major`?
Fata ridic` \ncet ochii spre el, \l privi o clip`
[i-i spuse:
– De când este \ntrebat` o doamn` ce vârst`
are? Oricum, afl` c` am optsprezece ani \mplini]i.

25
Capitolul 2

Joe se a[ezase \ntr-un col] al canapelei,


ascultând relaxat conversa]ia celor doi. Salty se
mi[ca precum o pisic` uria[`, periculoas`, con-
centrat asupra celei ce era o femeie \n devenire.
Fata st`tea pe unul dintre scaunele acelea foarte
vechi pe care Salty le scosese din magazie, le
reparase, dându-le un aer de respectabilitate, [i pe
care m`tu[a lui obi[nuia s` le numeasc` „scaune
pentru doamnele care sosesc accidental \n cas`“.
Era din lemn de nuc, cu \ncrusta]ii de filde[,
dar nu se putea spune c` era foarte confortabil.

26
Salty se gândi c` fetei \i st`tea bine a[ezat` \n acel
scaun, c`ci era o fat` gra]ioas` [i elegant`. Iar
vocea aceea melodioas` era o surpriz` pentru cine
o auzea prima oar`. Se potrivea cu acei ochi
imen[i... [i cu frumuse]ea ei, care abia acum \nflo-
rea. Era o frumuse]e. De[i era foarte tân`r`, se
comporta ca o femeie matur`. Din nefericire, nu
era o prostituat`, altfel, pentru Salty ar fi fost mai
u[or s` se descurce cu ea.
Salty o \ntreb`:
– Cum \]i câ[tigi existen]a?
– N-am terminat \nc` [coala. O alta ar fi ro[it
dac` i s-ar fi pus o astfel de \ntrebare direct`, dar
nu [i ea.
Salty \i mai arunc` o privire sirenei, dar nu-[i
putu \ndep`rta privirile complet de la ea, de[i nu
mai [tia din cauz` c` era prea stânjenit, ce s`
spun`, ce s-o mai \ntrebe. C`ci era con[tient de
privirile celor trei pu[ti care st`teau \n capul sc`rii
[i urm`reau spectacolul.
Salty li se adres` cu autoritatea unui tat`:

27
– De ce nu sunte]i \n pat la ora asta?
– Am venit s`-i spunem noapte bun` Feliciei.
Salty o privi. Fata \ntoarse capul [i le spuse zâm-
bind b`ie]ilor:
– Noapte bun`, copii.
Salty le studie reac]iile. |ncepur` s`-[i zâm-
beasc` unul celuilalt, apoi, dup` ce spuser` \nc` o
dat` noapte bun`, se fâstâcir` complet. Felicia nu
mai spuse nimic. Nu se mai uita la copii,
con[tient` c` le spusese ceea ce trebuia. Salty con-
tinua s-o priveasc` pe fat`, care tocmai golea
paharul de vin.
El \[i \ntoarse privirea c`tre b`ie]ii care
fuseser` trimi[i la culcare. Ace[tia \[i zâmbir`
unul altuia, apoi \i spuser` noapte bun` lui Joe [i
disp`rur`. Zgomotul f`cut de picioarele lor goale
se auzi pe sc`ri, apoi se trânti o u[`. Aten]ia lui
Salty reveni asupra Feliciei, care golise paharul
cu vin.
– Sper c` nu conduci, spuse el.
Joe ridic` din umeri.

28
– Ma[ina ei nu mai poate fi folosit`. Nu-i face
decât probleme.
Salty se oferi numaidecât.
– Vrei s` v`d eu ce are?
Fata zâmbi [i-l \ntreb`:
– {i cât o s`-mi ceri pentru asta?
Salty o m`sur` din cap pân`-n picioare [i-i
spuse:
– Prima oar` n-o s`-]i cer nimic.
|n momentul acela, Joe se hot`r\ s` plece
spunându-i Feliciei c` se putea duce pe jos acas`,
c`ci ea st`tea \n apropiere. Apoi, i se adres` lui
Salty:
– Te a[tept`m mâine sear`, avem nevoie de
tine.
Salty r`mase singur cu sirena [i se \ntreb` ce
naiba era mai bine s` fac`! Nici unul nu mai
scoase o vorb`. Salty nu f`cea altceva decât s` stea
cu capul \n jos [i s` \ncerce s`-[i controleze
emo]iile. Apoi, pentru a rupe t`cerea, se \ncumet`
s` spun`:

29
– Ar`tai ca o prin]es`, stând pe scaunul acela.
– Este nemaipomenit, [i noi aveam unul pe vre-
muri.
Ridicând \n sfâr[it ochii spre ea, Salty \i spuse,
fiind [i el surprins de gândurile c`rora le d`duse
glas:
– Ce mult mi-a[ dori s` fiu destul de tân`r pen-
tru tine...
– Nu-mi amintesc s`-]i fi dat vreun semn c` a[ fi
interesat` de tine.
– Te rog s` m` scuzi atunci, spuse Salty
fâstâcindu-se [i mai tare. Oricum, ]i-a[ putea fi tat`
[i tocmai de aceea nu te pot l`sa s` pleci singur`
acas`, la ora asta.
– De ce nu?
– Suntem \ntr-un ora[ foarte mare [i pericolul
ca o fat` s` mearg` singur` pe str`zi la ora asta este
foarte mare.
– Locuiesc foarte aproape [i cunosc toat`
lumea din zon`.
Salty o urm` spre ie[ire.

30
– Ai permis de conducere? o mai \ntreb` el.
Dac` ai, ia ma[ina mea. Mi-o po]i aduce diminea]a.
Ora[ul este periculos noaptea pentru tinerele fete.
Salty avea un Chevrolet Impala, de culoare
alb`, cu scaune \mbr`cate \n piele ro[ie.
– }i-am spus c` am ma[in`, numai c`... este
defect` acum, de fapt, este defect` tot timpul...
– La ma[ina ta o s` m` uit eu mâine când mi-o
aduci pe a mea \napoi.
– Bine, atunci, ne vedem mâine, zise Felicia.
Lu` cheile din mâna lui, iar Salty o urm`ri des-
curajat cum pleac`. Ea descuie portiera ma[inii [i
se a[ez` pe locul [oferului. Apoi, \[i regl` scaunul
[i oglinda. Salty era atât de emo]ionat c` fata con-
ducea ma[ina lui, a[ezat` chiar pe locul lui.
Mâinile ei care reglaser` oglinzile, scaunul, de ce
oare n-ar fi putut s`-l regleze [i pe el? Dar de unde-i
venise ideea asta? Nu avu de ales [i se consol` cu
gândul c` era un bo[orog p`r`ginit care tânjea
dup` o femeie. Dar ea era prea tân`r` pentru el. |n
tot timpul cât fusese \n marin` nu se sim]ise singur

31
niciodat`. Dar de când venise aici, \n Cleveland,
Ohio, era numai singur. B`ie]ii \i umpleau timpul,
\i colorau via]a, dar nu conta prea mult, ei consti-
tuiau responsabilitatea lui. Se sim]ea str`in aici, \n
acest ora[. Cum se \ntâmplase asta? Fusese voia
sor]ii, probabil. Cine ar fi crezut c` un om ca
George putea fi accidentat mortal de o ma[in`?
Dragul lui prieten murise deja de patru luni, iar
so]ia [i copiii lui se mutaser` \napoi, la
Washington. P`r`siser` ora[ul cu o lun` [i
jum`tate \n urm`.
Iar acum Salty era chinuit de prezen]a unei
femei mult prea tinere pentru a putea fi femeia
lui, deocamdat`. A naibii via]`, cum obi[nuia s`
spun` mereu amicul lui, Pepper!
Se sim]i dintr-o dat` vinovat c` n-o \ntrebase pe
Felicia unde locuia, sau care era numele ei de
familie. |i d`duse cheile ma[inii [i urm`rise cum
aceasta plecase f`r` o vorb`.
Se uit` spre icoana care se afla pe un perete
din \nc`pere [i se \ntreb` ce f`cuse \ngerul lui

32
p`zitor \n tot acest timp. Avusese grij` de el \n
ultimii ani, iar acum, când avea mai mult` nevoie
de el, \ngerul \l p`r`sise. |ngerul p`zitor? Ei bine,
el le spusese b`ie]ilor c` fiecare avea un astfel de
\nger. Numai c` acum, când avea mai mult` nevoie
de el, acesta \l d`duse uit`rii. De fapt, \[i spuse el,
nu fusese aproape nici m`car când avusese
George nevoie de el, \l l`sase prad` mor]ii f`r` a
mai sta pe gânduri. Sim]i golul l`sat de George
[i-[i spuse c` via]a nu va mai fi la fel.
Salty ie[i \n curtea din spatele casei [i-[i ridic`
ochii spre cer, l`sând briza s`-i bat` \n obraz. Se
sim]ea \nc` ciudat \n ora[ul acesta, \n care i se
p`rea c` este ancorat cu parâme prea puternice, el
care nu suporta uscatul mai mult de dou`, trei
zile. Oare era cazul ca el s` mai stea aici f`r`
George [i familia lui ? Dac` nu, unde era mai bine
s`-[i duc` b`ie]ii?

***

33
Felicia veni la u[` a doua zi [i-i \ntinse cheile
ma[inii. B`ie]ii o \ntâmpinar` ferici]i, numai Salty
o privi moroc`nos, a[a cum era el \n fiecare
diminea]`.
Fata \l [i \ntreb`:
– Vrei s`-mi repari ast`zi ma[ina? \l \ntreb` ea.
Rod, care abia \mplinise nou` ani, o invit` \n
cas`:
– Nu vrei s` m`nânci ceva? o \mbie pu[tiul, f`r`
a-[i lua ochii de la ea.
Fata trecu pe lâng` Salty f`r` a se atinge de el [i
se al`tur` g`l`gio[ilor din buc`t`rie. Salty o urm`
[i r`mase \n cadrul u[ii, c`ci dup` cum se vedea,
nimeni nu avea nevoie de nimic de la el acum, [i
urm`ri cu inima strâns` cum fata se \ntorsese
acas` la el. Ea [i b`ie]ii lui se sim]eau bine \mpre-
un`. B`ie]ii o servir` cu mult` naturale]e. |i per-
miser` chiar s`-[i aleag` ce-i pl`cea [i renun]ar` la
por]ia lor de hran` \n favoarea ei.
Salty nu-[i putea crede ochilor c` b`ie]ii lui
renun]au la brio[ele lor preferate, dându-le unei

34
fete mult mai mari decât ei. Lui nu-i ar`taser`
niciodat` atâta respect [i d`ruire. Salty era gelos.
Fata \i instrui spunându-le ce a[tepta de la ei, iar
pu[tii se executar` rapid, f`r` a crâcni. Erau ca sub
puterea unei vr`ji, iar lui Salty i se p`ru normal
c`ci ea, sirena, putea s` vr`jeasc` orice b`rbat. Se
gândi s`-i repare ma[ina, apoi s` n-o mai vad` [i
s`-[i protejeze [i b`ie]ii de influen]a ei, c`ci ea era
o vr`jitoare. Nu mai zise nimic, prefer` s`-[i
m`nânce \n t`cere por]ia de brio[i, gândindu-se c`
trebuia s`-i repare ma[ina cât mai repede, ca s`
poat` sc`pa de ea. Fata \l fix` atunci, cu ochii ei
imen[i, de parc` el ar fi fost singurul b`rbat de pe
lume. Nici b`ie]ii n-o sc`pau din priviri, dar ima-
gina]ia lui Salty o lu` razna [i se \nchipui cu ea
\ntr-o pe[ter` de la malul m`rii, unde el o lega \n
lan]uri, iar ea abia a[tepta s`-i satisfac` dorin]ele.
Iar el scormonea toate pe[terile din lume pân`
g`sea o comoar` nesperat` [i-i \mpodobea
degetele, gâtul, mâinile, ba chiar [i picioarele cu
tot felul de podoabe de aur. Salty \i privi cu aten]ie

35
urechile; erau foarte mici, ca ni[te scoici, de parc`
fata ar fi fost o siren` aruncat` de mare la ]`rm
pentru a-i lua lui min]ile. Cât va mai trece oare
pân` când fata se va re\ntoarce \n mare [i va rede-
veni nemuritoare? Dar de ce venise la el ? De ce
luase form` uman`? Poate pentru c` zeii m`rilor
nu-l iertaser` \nc`, pentru c` p`r`sise marea [i se
a[ezase pe ]`rm, pe uscat, tr`dând marea, singura
lui dragoste. Probabil c` tocmai din acest motiv
trimiseser` femeia, ca s`-l pedepseasc`. Sau s`-l
ademeneasc` s` se \ntoarc` iar pe mare. Cât timp
va mai putea p`[i fata asta pân` când picioarele ei
se vor uni \ntr-o coad` de siren`?
– Cine v-a \nv`]at s` fi]i atât de ordona]i? \i
\ntreb` ea pe b`ie]i.
– Salty, spuse unul dintre ei.
– De ce-i spune]i a[a?
– Pentru c` a[a \l cheam`, zise Rod care era cel
mai rezonabil dintre ei.
Felicia \i \ntreb`:
– Dar de ce nu-i spune]i tat`?

36
– |i spunem [i a[a.
Mike o l`muri:
– Lui nu-i pas` de felul \n care ne adres`m noi.
Salty sim]i nevoia s` intervin`.
– Cu timpul se vor obi[nui cu toate. Va mai
trece pu]in timp pân` ne vom obi[nui [i cu ideea
c` suntem o familie. Primul copil \nfiat a fost Rod,
apoi au ap`rut Mike [i John. Sunt copii buni, to]i
trei. Bine, acum hai s`-]i repar ma[ina.
– Nu trebuie s` te sperie felul \n care \]i
vorbe[te Salty, o \ncuraj` John. Nu vrea s` te
sperie, cu siguran]`.
– Cu vocea lui puternic` sperie chiar [i câinii,
interveni Rod. A, tat`, \[i aminti el, nu ast`zi tre-
buia s` alegem un câine?
– Ba da, conveni Salty, apoi se \ntoarse spre
Felicia. {tii unde se afl` ad`postul pentru câini?

***

37
Se duser` acolo, [i la \nceput fur` tenta]i s` ia
mai mul]i dintre câinii afla]i \n ad`post. Dar Salty
reu[i s` le orienteze aten]ia asupra a doi dintre ei.
Unul era un Collie de nou` ani, care, probabil, nu
mai avea mult de tr`it, dar veterinarul le spuse c`
tânjea dup` o familie. Se numea Sweetie. Familia
care o crescuse plecase \n est [i nu avusese posi-
bilitatea s-o ia. Cel`lalt câine, de ras` comun`, era
mereu gata s` mearg` oriunde [i s` fac` orice i se
cerea. |l chema Mutt, nume care i se potrivea de
minune. B`ie]ii exclamar` ferici]i [i urcar` câinii
imediat \n ma[in`. Sweetie se uita cu interes pe
fereastr` iar Mutt, pe care Felicia \l ]inea \n bra]e,
\ncepu s-o ling` pe fa]` de bucurie. Ajunser` acas`
[i v`zând c` era aproape ora prânzului, Salty,
b`trânul marinar, o \ntreb` pe fat`:
– Aveai altceva de f`cut \n diminea]a asta?
– Nu.
Salty fu fericit s-o aib` \n preajm`, ba chiar reu[i
s`-i ating` mâna de câteva ori, bucurându-se
al`turi de ea de felul \n care-[i exprimau

38
recuno[tin]a cei doi câini, ultimii adopta]i de
familia asta, mai pu]in obi[nuit`. Sweetie se
a[ezase cu capul \n poala Feliciei, iar Mutt se l`sa
mângâiat de b`ie]i. Salty era con[tient c` ar fi fost
mai bine s` stea departe de fat`, pentru ca mai
apoi s`-[i poat` duce via]a \n continuare f`r` ea,
f`r` a tânji dup` ea. Imediat ce-i va repara ma[ina,
n-o va mai vedea. O urm`ri cum aranja cu grij` far-
furiile câinilor, cum apoi \i duse prin curte [i le
ar`t` noua lor cas`. Apoi, Felicia se \ntoarse pen-
tru a preg`ti masa. Deschise dulapurile dar nu g`si
mai nimic prin ele [i-l privi uimit` pe Salty.
– Dulapurile astea sunt mai mult goale.
A[a era [i patul lui.
– O s` aduc ceva de mâncare de la un fast food.
Felicia merse \n gr`din` de unde aduse ni[te
flori frumos colorate pe care le a[ez` cu grij` pe
masa din sufragerie. Salty era atât de fericit s-o aib`
\n preajm`! Dar cum putea s` scape de ea acum?
|n timpul mesei, ea se concentr` asupra b`ie]ilor
iar pe Salty \l ignor` total.

39
– Tu, ce-ai vrea s` m`nânci? \l \ntreb` pe Mike.
– Unt de arahide, r`spunse copilul.
Felicia \l ajut` pe Salty s` le preg`teasc` de
mâncare, apoi s` strâng` farfuriile [i-i \nv`]` pe
b`ie]i s` cure]e locul \n care mâncaser`. Lui
Salty \i f`cea foarte mare pl`cere s-o vad`
treb`luind prin casa lui, s-o vad` aplecându-se
la chiuvet` sau trecându-[i o mân` prin p`r. Dar
era con[tient c` gre[ise aducând-o aici. Trebuia
s-o expedieze cât mai repede, c`ci nu avea
nevoie de o asemenea tenta]ie. Era prea b`trân
pentru ea. Dar de fapt, nu era chiar atât de
b`trân c`ci nici nu \mplinise patruzeci de ani.
Ea era prea tân`r`.
Fata \i spuse deodat`:
– {tiu o doamn` mai b`trân` care ar putea
locui aici, s` aib` grij` de copii. Nu ]i-ar face
cump`r`turile, [i nici n-ar g`ti, dar ar fi aici \n per-
manen]` [i ai sta lini[tit \n privin]a copiilor. Ar
putea chema doctorul, [i ar [ti unde se afl` fiecare
copil \n orice moment. Te intereseaz`?

40
– Cât e de b`trân`?
– Este pensionar`, nu [tiu exact câ]i ani are, dar
merge regulat la un club de bridge [i nu este de
loc sclerozat`.
– Ei, dac` merge [i la club cred c` nu este deloc
sclerozat`. Ar putea veni pentru un interviu, zise
Salty. De fapt, cred c` [i-ar putea muta aici clubul
de bridge. Cred c` [i pentru ea ar fi bine s`
locuiasc` la o familie. Cum se nume[te?
– Anne Thompson.
– Vrea cumva s` se m`rite?
– Nici vorb`. Este destul de b`trân` pentru a-]i
fi mam`.
Iar el era destul de b`trân pentru a-i fi tat`
Feliciei.
– Câ]i ani are?
– Nu [tiu, n-am \ntrebat-o niciodat`. Nu trebuie
decât s`-i oferi un loc \n care s` tr`iasc`, nu-]i cere
bani, de[i poate, la s`rb`tori, i-ai putea d`rui o
sum` modic`. Ca s` nu mai vorbim de hrana zil-
nic`. Pensia ei este foarte mic`.

41
– {tie s` conduc`?
– Da, cred c` da, numai c` n-a mai f`cut-o de
mult timp.
– Bine, se poate considera angajat`.
Salty era prins \n plas`, nu fusese capabil s-o
refuze pe sirena din fa]a lui, c`ci chiar dac` ea i
l-ar fi propus pe diavol, el ar fi fost gata s`-l
accepte. Acum, nu [tia cum s` ias` din capcana \n
care fusese prins din cauza sl`biciunii propriului
lui trup. O dorea mult pe fat`, [i nu numai c-o
dorea, dar o voia permanent \n casa lui, care ar`ta
cu totul altfel cu ea. Salty se uita uluit la femeia
care abia \ncepea s` se deschid` \n fa]a vie]ii [i [tia
c` nu va fi a lui niciodat`. O dat` ce o va angaja pe
doamna Thompson, [i-o va alunga pe fat` din
minte, c` doar era un b`rbat foarte tare, care tre-
cuse peste toate greut`]ile unei vie]i dure de mari-
nar, din timpul r`zboiului.
– Am fost singur de când m` [tiu, se trezi Salty
confesându-i se fetei. Familia este lucrul cel mai
important pentru mine.

42
Oare ce f`cea el acum? |ncerca s`-i câ[tige simpatia?
– La mine tr`ie[te numai tata, dar este \n
Polonia, \ncearc` s` vad` dac` poate face comer],
f`r` a-i ajuta pe comuni[ti.
– E cam greu de realizat asta \ntr-o ]ar` aflat`
sub cizma ruseasc`.
– Tat`l meu este un optimist, e polonez. Nu l-am
mai v`zut de mult.
– Dar mama?
– Mama a murit \n timpul unui bombardament
\n Fran]a, la pu]in timp dup` ce m-am n`scut. Tata
nu s-a mai rec`s`torit c`ci a iubit-o mult pe
mama. Nu-mi amintesc cum ar`ta, dar mi s-a spus
c` era foarte frumoas`. |ns` necunoscând-o,
n-am cum s-o p`strez \n amintire. Nu-mi pot
aminti de vremurile petrecute cu ea, nu pot
spune de pild`: „|n acea zi am ie[it la un picnic
cu mama, ploua cu g`leata, [i pe drum pneul de
la ma[ina ei s-a spart la distan]` de o mil` de
cas`“. Partea cea mai proast` o reprezint`
s`rb`torile [i zilele de na[tere. Nu le scrii alor t`i

43
felicit`ri, nu alegi cadouri, nu le trimi]i prin po[t`, nu
te \ntrebi ce fac, este o via]` ciopâr]it` cu brutalitate.
– A[a este, o sus]inu Salty, cu \n]elegere.
– Dar tu cum ]i-ai pierdut so]ia?
– B`ie]ii sunt \nfia]i, eu n-am stat niciodat` destul
\ntr-un loc pentru m` c`s`tori, nu puteam lega de
mine o femeie pe care s-o v`d o dat` la doi ani.
Fata \l privi lung, dar nu zise nimic.
– Marea a fost marea mea iubire, se confes` Salty.
– {i acum? Te-ai stabilit definitiv pe uscat?
– Am [i o barc`, mai ie[im din când \n când cu
ea. Numai c` este mare diferen]` \ntre lacul de aici
[i mare. B`ie]ii au \nv`]at s` \noate foarte bine.
– {i eu m` descurc satisf`c`tor.
– O s` vedem... sc`p` Salty, dar apoi se opri
brusc.
|ncetar` brusc discu]ia [i plecar` la Felicia acas`
c`ci alunecaser` pe o pant` dureroas` pentru
amândoi, iar Salty \[i spuse c` ar fi mai bine s`-[i
]in` promisiunea c`-i va repara ma[ina. Cu cât
sc`pa mai repede de ea, cu atât mai bine.

44
M`tu[a cu care locuia Felicia ie[i s`-i \ntâmpine
[i-l examin` cu un ochi critic pe Salty, ignorându-i
pe b`ie]i. Salty se uit` la ma[ina fetei, observând
c` era un dezastru. Copiii aduser` fiecare câte o
unealt` iar Salty se apuc` de repara]ii. Le explic`
fiecare mi[care pe care o f`cea. Petrecu toat` dup`
amiaza reparând la hârbul Feliciei, \i schimb`
uleiul, \i verific` frânele, f`cu tot ce era necesar
tocmai pentru ca ea s` nu mai aib` motiv s`-l
caute. Când termin`, se urc` \n ma[ina lui [i dup`
ce fata \i mul]umi, d`du s` plece f`r` un cuvânt.
– Ne vedem disear` la teatru, spuse Felicia. Sau
s` vin s` te iau eu, acum când ma[ina mea este ca
nou`?
– Mul]umesc, dar nu-i nevoie, am treab` \n ora[
\nainte.
– S` nu cumva s` nu vii, avem atâta nevoie de
tine! Iar spectacolul are loc pentru o cauz` nobil`.
– Care?
– Este pentru spitalul de copii.
Cum putea Salty s` nu fac` o fapt` bun`?

45
Capitolul 3

Mar]ea urm`toare, Salty o cunoscu pe doamna


Thompson. Preg`ti el ceaiul iar Felicia veni s`-l
ajute. Aranj` florile, puse o fa]` de mas` pe care o
adusese de acas`, [i o mul]ime de fursecuri. |n
timp ce aranja masa pentru ceai, Felicia gusta din
fiecare fel de fursecuri.
Salty care n-o sc`pa din ochi, o cert`:
– O s`-]i strici apetitul dac` o s` tot gu[ti din
fiecare fel de pr`jitur`.
– |mi place mult s` gust din tot ce pun pe mas`, \i
explic` Felicia. Cu aceste vorbe, Felicia lu` un fursec \n
form` de inim` iar Salty urm`ri cum buzele ei senzuale
se \nchiser` \n jurul pr`jiturii care disp`ru imediat.

46
Doamna Thompson nu veni singur`, o aduse
[i pe prietena ei, doamna Wilder. |l privir` amân-
dou` cu un ochi critic pe Salty, \nconjurar` din
priviri \nc`perea \n care se aflau, observar` câinii,
dar nu f`cur` comentarii. Sweetie se bucur` de o
privire mai cald` din partea doamnelor, pe când
lui Mutt i se acord` doar o privire rece. Dar Mutt
care fusese un câine vagabond nu prea se sinchisi
de felul \n care \l tratau cele dou` [i se \ndrept`
spre spatele casei s` trag` un pui de somn. Dar
doamna Thompson dovedi c` nu era vreo
b`trân` \ncuiat`. Se \nsufle]i numaidecât, ba
chiar f`cu haz de glumele lui Salty. |n final,
doamna Thompson fu de acord s` se mute a
doua zi.
– Câinele `sta a pierdut pe cineva drag, spuse
femeia privind-o pe Sweetie.
– Familia ei s-a mutat undeva \n est [i n-a avut
posibilitatea s-o ia, iar doamna care a \ngrijit-o de
atunci s-a mutat la New York [i pe ea a l`sat-o aici.
De aceea a ajuns la ad`postul pentru animale.

47
– Biata de ea [i acum plânge dup` st`pânii ei.
|n acel moment, Salty fu convins c` o va putea
tolera pe doamna Thompson, c`ci era o femeie cu
suflet bun. Femeia se mut` \n camera ei iar b`ie]ii
fur` ferici]i s-o ajute la c`ratul bagajelor alergând
\n jos [i \n sus pe sc`ri [i s-o accepte \n cas`.
Dup` ce b`ie]ii \i c`rar` bagajele, doamna
Thompson se refugie \n camera ei [i \nchise u[a. {i
\ntrucât fusese recomandat` de Felicia nici ea nu
se l`s` mai prejos, fiindu-i de folos femeii, a[a c`
r`mase [i la mas`. Doamna Thompson se adapt`
imediat noilor condi]ii, iar Salty fu mul]umit c`
putea s` plece de acas` lini[tit, [tiind c` r`mânea
cineva care s` rezolve problemele.
Doamna Thompson ap`ru la mas`, discut` cu
b`ie]ii, cu Salty, cu Felicia, ba f`cu [i comentarii
politice.
Dar odat`, când Salty aduse o invitat` \n cas`,
doamna Thompson ap`ru cu lucrul de mân` [i se
post` \n camera de zi, de parc` ar fi suprave-
gheat ce se \ntâmpla acolo. Se comport` foarte

48
rece cu femeia respectiv`, \i arunc` priviri repro-
batoare [i femeia, care era sensibil` se sim]i timorat`.
Nu la fel f`cea [i când venea Felicia. Oare `sta
era un semn c` doamna Thompson credea c`
locul fetei ar putea fi al`turi de un b`rbat ca el? La
repeti]iile din seara aceea, Salty \i spuse Feliciei:
– Am avut o invitat` la cin` asear`, iar doamna
Thompson a stat ca pe ace la \nceput, apoi a
\nceput s` cro[eteze [i s`-i arunce priviri
ucig`toare femeii. N-am crezut c`-mi va face astfel
de probleme.
– Dar cine era invitata?
– O persoan` foarte dr`gu]` care mi-a fost de mult ajutor.
– |n ce sens?
Salty o privi curios pe Felicia, c`ci nu s-ar fi
a[teptat la o astfel de \ntrebare. Oare fata era
interesat` de el? O deranja faptul c` \n casa lui mai
intra [i o alt` femeie? Oare era geloas`? Oricum,
chiar dac` a[a ar fi fost, ce putea s` fac` el? Era mai
bine s-o evite.
A doua zi, Salty le spuse b`ie]ilor:

49
– Mâine rezolva]i foarte repede problemele
casei, pentru ca s` facem o plimbare cu barca.
Dar când ajunser` a doua zi la docuri, spre
uimirea lui, o g`si acolo pe Felicia preg`tit`
pentru plimbare, \nc`l]at` cu pantofi f`r` toc.
Oare b`ie]ii o anun]aser`? Ce era bine s` fac` el
acum? Nu putea s`-i spun` \n fa]a b`ie]ilor“ ar fi
mai bine s` dispari din via]a mea c`ci nu
\ndr`znesc s` petrec o zi \ntreag` al`turi de
tine“ B`ie]ii o primir` cu entuziasm, iar Salty nu
se putu ab]ine [i se gândi cum ar fi fost s` se afle
singur \n barc` al`turi de ea. El \[i l`s` gândurile
s-o ia razna, dar b`ie]ii avur` grij` s`-l trezeasc`
la timp:
– Tat`, nu i-ai spus Feliciei dac` poate s`
mearg` cu noi, iar ea sus]ine c` f`r` permisiunea
ta...
B`ie]ii \l priveau amuza]i.
Felicia, \ns` \l privea cu un aer foarte grav.
Ce-ar fi s` cheme un taxi [i s` trimit` b`ie]ii
acas`, unde \i a[tepta doamna Thompson? Apoi s`

50
plece doar cu ea, s` r`mân` pe ap` o s`pt`mân`
sau dou`? Salty se temu pentru integritatea lui
mental`, c`ci ea era prea tân`r`.
Fata se sim]ea atras` de el, dar nu realiza c` [i el
simte acela[i lucru fa]` de ea. Oare ea \ncerca s`-i
capteze aten]ia? C`ci acum feminitatea ei abia se
trezea [i fata \ncepuse s` fie con[tient` c` atr`gea
privirile. {i ea alesese aten]ia unui b`rbat mult
prea b`trân. Poate c` nici nu era con[tient` de
ceea ce urma dup` s`ruturi... Dar el putea s` se
controleze [i trebuia s-o fac`. Fata zâmbi când
briza \i despleti p`rul [i-i lipi rochia de trup iar
Salty sim]i c` se sufoc`. Felicia privi cerul cu
bucurie, iar el prefer` s` le explice b`ie]ilor tot ce
voiau s` [tie despre felurile de nori, pentru a evita
privirea Feliciei. Avur` chiar ocazia s` \noate o dat`
ajun[i \ntr-un golfule]. B`ie]ii plonjar` \n ap`,
f`cur` tumbe, apoi \[i demonstrar` cuno[tin]ele
de \not. Felicia r`mase acolo pe barca lui,
\mbr`cat` \ntr-un frumos costum de baie, iar Salty
remarc` ce trup minunat avea. Dar b`ie]ii [i sirena,

51
a[a cum \i spunea el Feliciei, insistar` s` intre [i el
\n ap`. Se jucar` \n ap`, iar el avu ocazia s-o ating`
pe frumoasa siren`. Râser`, se stropir` cu ap`,
apoi se a[ezar` pe stânci, la plaj`. B`ie]ii adunar`
diferite scoici [i pietricele cu forme mai frumos
[lefuite pe care i le d`dur` Feliciei. La un moment dat,
dup` ce admir` tot ce-i aduceau copiii, ea le spuse:
– M-a]i obosit. Mai juca]i-v` [i singuri, ca s`-mi
pot reveni. Imagina]i-v` c` sunte]i pira]i.
B`ie]ii agrear` ideea, iar Salty le spuse pân`
unde aveau voie s` \noate. Sirena se a[ez` la plaj`,
aranjând pietricelele pe care i le aduseser` b`ie]ii.
Salty nu-[i mai putea lua ochii de la ea. |i urm`ri
sprâncenele frumos creionate, trupul care p`rea
realizat de dalta celui mai grozav sculptor.
B`ie]ii venir` \n fug` s`-i cheme spre locul unde
un pe[te destul de mare r`m`sese prizonier \ntre
scândurile unei plute. |l prinser` cu dificultate,
c`ci era destul de mare, [i-i d`dur` drumul \napoi
\n ap` urm`rind cu bucurie cum acesta se dep`rta
de locul captivit`]ii sale.

52
– Numai din l`comie a ajuns \ntre scândurile
plutei, zise Salty, aici sunt mul]i pe[ti[ori pe care-i
poate prinde cu u[urin]`. Iar noi l-am ajutat,
salvându-i via]a. B`ie]ii \ncepur` s` râd` [i-[i con-
tinuar` joaca, iar Felicia nu mai scotea o vorb`.
Oare putea s` tolereze absurditatea atrac]iei pe
care o sim]ea el? Oare \l va face prizonierul
dorin]elor, sau \l va elibera cu demnitate? Salty se
gândi c` nu s-ar sim]i r`u ca sclav al ei, dar ideea
\n sine nu-i provoc` decât suferin]`. Avea treizeci
[i opt de ani [i se \ndr`gostise de o pu[toaic` de
optsprezece. Dar la treizeci [i opt de ani nu putea
fi considerat b`trân...
Fata era o frumuse]e, cât despre felul \n care se
mi[ca, ce s` mai vorbim? Dar Salty fu surprins de
faptul c` ea evita s`-l ating`, [i p`stra mereu dis-
tan]a fa]` de el. Râdea cu b`ie]ii, iar pe el \l tachi-
na. Dac` ar fi fost mai incisiv`, Salty s-ar fi topit \n
bra]ele ei.
– Te sim]i bine, tat`? \l \ntreb` Rod. Vrei s` vâs-
lim noi la \ntoarcere? Ai obosit?

53
– Nu sunt deloc obosit, le spuse el.
Fata veni [i se aplec` asupra lui.
– Ce s-a \ntâmplat, Salty, te deranjeaz` ceva?
Sau poate rolul din pies` nu te satisface? A[ putea
vorbi cu John despre asta. B`ie]ii te cunosc mai
bine, [i-au dat seama c` ai o problem`. Cum de nu
putea ea s` sesizeze c` ea era problema [i c` tot ea
era [i solu]ia la aceasta?
Salty o privi lung [i-i spuse:
– Poate o s`-]i spun care este problema mea, cu
alt` ocazie.
Felicia \l privi cu \n]elegere [i nu f`r` oarecare
compasiune.
– A[ vrea s` te ajut, sunt prietena ta [i simt
nevoia s-o fac.
– Tenta]ia fa]` de femeie este veche de când
lumea.
– La fel este [i cea fa]` de b`rbat, replic` ea.
Nu mai schimbar` nici o vorb`, se \mbr`car` [i ple-
car` spre cas`. Nici unul nu mai scoase o vorb`. Acum,
ea [tia c` Salty o dore[te, iar el c` Felicia \l place.

54
***

Repeti]iile pentru pies` se desf`[urau normal.


Actorii \[i \nv`]aser` rolurile [i se mi[cau firesc pe
scen`, dar tocmai \n acest moment unul dintre cei
care jucau \n pies`, un personaj care nici m`car nu
[tia s` citeasc`, numit Harry, p`r`si piesa. Faptul
c` el fusese ajutat s` deprind` cititul era un ele-
ment foarte important pentru pies`. Salty prelu`
rolul acestui om incapabil de comunicare, iar
Felicia, \n rolul profesoarei, era cea care trebuia
s`-l \nve]e s` citeasc`, s` \n]eleag` sensul cuvin-
telor. Tocmai din acest motiv fu necesar` modifi-
carea piesei, \n care accentul s` cad` pe rolul lui
Salty [i al Feliciei. Joe suger` la un moment dat o
idil` \ntre Salty [i profesoara lui, dar apoi tot el
realiz` c` lumea n-ar agrea o asemenea scen`.
Tot el fu cel care spuse:
– B`rba]ilor le va pl`cea, iar femeile vor da
dovad` de mult` \n]elegere.

55
– Da, \n]eleg, sunt prea b`trân pentru ea. {i \n
acela[i timp, cred c` o pun \ntr-o situa]ie
nepl`cut` pe Felicia. Sunt [i eu b`rbat.
– Noi putem vedea asta cu ochii liberi, [i \nc`
ce b`rbat! exclam` Joe.
– Dar la ea nu te gânde[ti? |mi place foarte
mult, cred c` se vede deja. Nu [tiu dac` a[ \ndr`zni
s-o s`rut.
– Nu po]i evita prea mult timp, dac` asta sim]i.
Tu e[ti cel care trebuie s` dea via]` spectacolului,
Salty, f`-o cu pasiune. Nu-]i po]i tr`i via]a, fugind
de realitate. Se vede c` fata asta ]i-a sucit min]ile.
S`rut-o [i gata!
– Nu cred c` trebuie s` fac asta cu Felicia, este
mult prea tân`r`, nu vreau s`-i creez probleme.
– Felicia este foarte tân`r`, este adev`rat, dar a
avut o via]` mult mai dur` decât \]i \nchipui tu, a
fost crescut` \ntr-o m`n`stire, s-a n`scut \n Fran]a,
\n timpul r`zboiului. P`rin]ii ei nu erau c`s`tori]i...
|n timp ce toat` lumea c`uta s` fug` \n America,
tat`l ei a r`mas aici s` lupte \mpotriva nem]ilor.

56
Via]a ei a fost un [ir \ntreg de priva]iuni, s-ar putea
face un film interesant despre ea. Felicia n-a avut
copil`rie, iar via]a i-a fost plin` de priva]iuni, a[a
c` a ajuns o fat` foarte dur` [i nu v`d ce mare
brânz` ai face dac` ai s`ruta-o pe scen`, Salty.
– {i dac` m-a[ \ndr`gosti de ea, Joe?
Joe \l privi lung.
– Dragul meu, dar ai f`cut-o deja. Este ceva
[tiut de toat` lumea, de ce n-ai recunoa[te deschis
c` a[a stau lucrurile ?
– Nici vorb`, zise Salty.
Joe \ncerc` s`-l \mbr`]i[eze.
– Dragul meu toat` lumea de aici [tie c` e[ti
\ndr`gostit de Felicia. {i dac` a[a stau lucrurile de
ce nu vrei s-` recuno[ti asta?
Salty d`du capul pe spate de parc` ar fi implo-
rat ajutorul divin.
– Nici m`car nu m` pot gândi la ea, Joe, este
atât de tân`r` fa]` de mine.
Joe \ncepu s` râd`.
– Dar ei de ce nu i-ai spus nimic?

57
– Joe, nu m` gândesc la ea ca la o partener` de
sex, este mai mult decât asta.
– La naiba, Salty, asta complic` lucrurile. Poate
dac` a[ da rolul t`u lui Phil..
– Nu, nici vorb` de el.
– Atunci, cui, Salty? Po]i s`-mi sugerezi alt
nume? Suntem prea aproape de premier`.
– Las`-m` s` m` mai gândesc, Joe, dar aminte[te-]i
ce ]i-am spus, este o adev`rat` problem` pentru mine.
– N-am anticipat aceast` complica]ie.

Dintr-o dat` Sweetie deveni foarte activ`. Poate


c` triste]ea ei fusese alungat` de permanenta for-
foteal` din cas`, sau de prezen]a doamnei
Thompson, pe care c`]elu[a o urm`rea prin toat`
casa [i o \nso]ea la cump`r`turi sau la treburile din
curtea casei. Ba, \ntr-o zi, doamna Thompson o
lu` chiar la film, când plec` \nso]it` de prietena ei.
Chiar \n ziua \n care plec` doamna Thompson, iar
b`ie]ii se aflau \n vizit` la prietenii lor, Felicia ap`ru
la u[a lui Salty. El nu-i spuse c` era singur acas`.

58
– Mi-ai spus c` doamna Thompson n-o s` fac`
altceva decât s` aib` grij` de b`ie]i, \ncepu el s` se
plâng`; [tii c` se ocup` [i de mine, \n sensul c` \n
fiecare diminea]`, la micul dejun g`sesc câte o list`
de probleme de rezolvat \n ziua respectiv`?
– Cred c`-]i prinde bine s` te \ndemne cineva,
poate doar a[a te mai pui pe treab`.
– Felicia, a[ vrea s` [tii c` avem o problem`, \i
spuse el cu vocea lui r`gu[it`.
– Cine are o problem` Salty?
– Noi doi. De fapt, problema este mai mult a
mea. {tii c` ar trebui s` ne s`rut`m \n pies` con-
form noului scenariu?
– Da, mi-a spus Joe. Te deranjeaz`? S`rutul [i
sexul sunt lucruri diferite, spuse fata.
– Deci nu te deranjeaz` dac` te s`rut de fa]` cu
atâta lume?
– Doar face parte din scenariu, \i r`spunse ea cu maturitate.
– A trecut ceva timp de când n-am mai s`rutat
o femeie, \i replic` Salty. Iar tu ai doar opt-
sprezece ani, Felicia.

59
– Nu-i nimic, putem face repeti]ii \nainte. Uite,
am s`-]i ar`t eu.
{i f`r` alte vorbe, fata veni spre el, \l lu` de gât
[i-l s`rut` ap`sat. Totul ar fi decurs bine dac` Salty
n-ar fi luat-o \n bra]e mirându-se c` dup` un s`rut
atât de lung, \nc` se mai putea ]ine pe picioare.
|ntr-un târziu, când el realiz` c` era cazul s`-i dea
drumul, iar fata era palid`, [i ochii \i erau aproape
\nchi[i, Salty abia mai respira, uluit c` fata
r`spunsese la s`rutul lui. Slav` Domnului c` nu se
aflaser` pe scen` la acest prim s`rut. Altfel el ar
luat-o \n bra]e [i ar fi p`r`sit scena cu ea, l`sând
spectatorii s` glumeasc` pe seama lor. Problema
lui era cum trebuia s` fac` pentru ca nici unul din-
tre ei s` nu reac]ioneze pe scen` la s`rutul celuilalt.
– A trecut ceva timp de când n-am mai s`rutat
o femeie.
– Oricum, e[ti un pericol pentru orice femeie.
– |n acest caz ar fi mai bine s` repet`m s`rutul,
zise el [i f`r` alte cuvinte o trase aproape [i o
s`rut` iar ea se abandon` bra]elor lui. Poate c` el

60
nu va mai avea alt` ocazie s-o s`rute, a[a c` profit`
din plin de situa]ia creat`. Salty \ncepu s` tremure.
– Te doresc, Felicia.
– E[ti un b`rbat periculos, Salty, admise ea.
Oare ea chiar \l considera periculos? Salty fu
chiar uimit. Apoi, \ncepu s` zâmbeasc`. Fata asta
reac]iona la s`rut`rile lui? La mângâierile unui
b`rbat de treizeci [i opt de ani? Salty o privi cu
dorin]` nedisimulat`.
– Ar fi bine s` repet`m s`rutul `sta de multe
ori, Felicia.
Ea se preg`tea s`-l refuze, dar n-o f`cu. Salty o
prinse \n bra]e [i o s`rut` pasional. S`rutul lui
fusese deliberat. Nu [tia dac` va mai avea vreodat`
ocazia s-o s`rute, a[a c` f`cu tot ceea ce visa s` fac`
ori de câte ori visa la ea. Când \n cele din urm`
Salty \i eliber` gura, ea [opti:
– Tremuri, Salty?
Ea \l privi satisf`cut` ca orice femeie care avea
lâng` ea b`rbatul dorit.

61
Capitolul 4

Salty o lu` \n bra]e [i \ncepu s` se deplaseze


cu ea. Fata, care se cuib`rise \n bra]ele lui abia
reu[i s`-l \ntrebe:
– Unde m` duci, Salty?
– Simt nevoia s` te ]in \n bra]e.
– Nu trebuie s` facem asta pe scen`, doar s`
ne s`rut`m.
– S`rutul l-am repetat deja. Acum, vreau s` te
]in \n bra]e doar pentru mine.
– Dar eu nu sunt copilul t`u.
– Slav` Domnului!
– Pentru ce-i mul]ume[ti lui Dumnezeu?

62
– Pentru c` nu e[ti copilul meu, ar fi ceva
foarte greu de \ndurat.
– V`d c` ai gânduri cam ciudate, Salty.
El o s`rut` din nou, plin de pasiune.
– N-am fost s`rutat` niciodat` astfel, se con-
fes` fata.
– Dar câ]i b`rba]i ai s`rutat tu pân` acum,
Felicia?
– Nici unul. De ce e[ti atât de surprins?
Suntem \n anul o mie nou`sute [aizeci [i doi. {i
femeile mai trebuie \nc` s` se fereasc` de
b`rba]i. Trebuie s` le schimb`m b`rba]ilor con-
cep]ia despre femeie, s` fim egalele lor, s`
ar`t`m bine pentru ei, uit`-te la Jackie Kennedy!
– A, tu reprezin]i tipul nou de femeie? Cine
]i-a spus toate astea?
– M`tu[ile mele. Una chiar \mi este m`tu[`,
pe celelalte le-am adoptat.
Salty o privi suspicios.
– Te referi la doamna Thompson?
– De ce \ntrebi?

63
– Am \n]eles asta din atitudinea ei, din
tendin]a ei de a m` controla permanent.
– Poate [i-a dat seama c` [tii s` s`ru]i a[a cum
tocmai mi-ai dovedit.
– }i-a pl`cut?
– Nu.
Salty fu uluit. Nu mai putu scoate o vorb`.
– Te pricepi prea bine s` s`ru]i. Am observat
c` ori de câte ori femeia \ncearc` s`-[i p`streze
onoarea, b`rbatul face totul pentru ca ea s`-[i
piard` min]ile.
– Nu m` pricep la ceea ce spui tu, Felicia. Eu
te-am s`rutat a[a cum am sim]it nevoia s-o fac,
atâta tot. Nu pot nega c` te doresc,[i \ntrucât te
afli \n casa mea,n-a[ avea decât s` te duc sus.
B`ie]ii sunt la familia Blake, iar doamna
Thompson la cinema. Suntem singuri aici,
Felicia.
– M`tu[a mea poart` pistolul cu ea \n perma-
nen]` [i dac`, din \ntâmplare,ar veni mai
devreme, nu cred c` ]i-ar fi prea bine.

64
– Te referi la cea cu privire de vultur,care a
stat cu ochii pe mine când ]i-am reparat ma[ina?
– Da, cunoa[te b`rba]ii, nu are o p`rere prea
bun` despre ei.
– {i atunci cum te-a l`sat s` vii singur` aici?
– A fost sigur` c` doamna Thompson este
acas`.
– Deci, \]i place s` te joci cu focul, Felicia.
– Dac` tu reprezin]i focul, Salty... \i spuse
ea trecându-[i mâna peste pieptul lui puter-
nic.
– Dumnezeule, femeie,nu [tii ce-mi faci...
– Tu de]ii controlul, Salty. Mie \mi face
pl`cere s` stau aici cu tine, s` m` las mângâiat`
[i s`rutat` de tine, c`ci [tiu c` nu sunt \n
primejdie. Am \ncredere \n tine.
– N-ar trebui s` ai, Felicia.
– Chiar crezi c` trebuie s` m` ridic [i s` plec?
C`ci mi-ar face pl`cere s`-mi mai dai un s`rut.
Trebuie s` fim siguri c` ne vom s`ruta
conving`tor pe scen`.

65
– M` inci]i, Felicia.
– Nu, m` bucur de prezen]a ta. E[ti minunat
pe scen`, Salty, e[ti un actor teribil!
El nu putu s` n-o s`rute.
Felicia deveni dintr-o dat` foarte atent` la ce
se \ntâmpla cu ea.
– Abia acum \ncep s` \n]eleg tot ce mi s-a spus
despre b`rba]i. Fac ei ce fac [i aduc femeia \n
situa]ia \n care s` insiste ea. Dar va trebui s` fii
mai atent.
– Dar mi-ai r`spuns la s`rut`ri, Felicia.
– Voi fi [i eu mai atent`, spuse fata \ndrep-
tându-[i umerii. Cât despre s`rutul de pe scen`,
tu ai fost cel care l-a transformat \ntr-o
catastrof`.
– Chiar a[a consideri tu c` a fost, o catastrof`?
– |n nici un caz n-a fost un s`rut prietenesc.
Altfel cum a[ fi ajuns cu hainele ridicate astfel?
– Deci toat` aceast` rela]ie sentimental` n-a
fost decât o \ncurc`tur`? O s`-i cer lui Joe s`
scoat` scena s`rutului.

66
– Dac-o faci, m` sco]i [i pe mine din pies`.
Fata \l privi cu seriozitate. N-am mai s`rutat
niciodat` un b`rbat \n felul acesta. N-am sim]it
nevoia s-o fac... pân` acum.
– Iar acum ai f`cut-o con[tient?
– M` sperii, Salty. Nu sunt preg`tit` s`
merg mai departe... Mi-e team`. Fata \l privi
cu ochii ei mari, \n care \ntr-adev`r se putea
citi teama.
Cum de uitase el cât de tân`r` era fata?
– Vrei s` te las \n pace, Felicia? \ntreb` el,
sugrumat de emo]ie.
Fata ezit` \nainte de a-i r`spunde. Privi la
dreapta, apoi spre stânga, evitându-i ochii. Dar
\n final, ea spuse:
– Nu, nu vreau s-o faci.
Pentru Salty, glasul ei fu flac`ra care aprinse
v`paia. El nu-i putu r`spunde pe moment. Nu
f`cu nici o mi[care. O privea [i [tia de data asta.
De aceea, el \i spuse:
– O s` fiu foarte atent.

67
Fata r`mase \n a[teptare, dar el nu mai zise
nimic. Ea continua s` a[tepte. El continua s-o
priveasc` \n t`cere. Fata observ` genele lui
lungi [i ridurile care i se formaser` \n jurul
ochilor [i gurii. Dar Salty era un b`rbat care [tia
s`-[i controleze propria via]` [i Felicia se baza
pe asta.
– Poate c` dac` o s` fim pe scen` o s` ne
s`rut`m mai pu]in profund, [tiind c` ne privesc
atâ]ia oameni.
– Nu cred, Felicia, sunt \n permanen]`
con[tient de prezen]a ta, nu-mi iau gândurile de
la tine nici un moment.
– |mi place asta, spuse ea.
– M` iube[ti?
– Nu [tiu, n-am mai sim]it a[a ceva pentru
nimeni pân` acum.
– Ce te face s` te sperii de mine?
– E[ti un b`rbat prea puternic. Tu nu te
mul]ume[ti numai cu un s`rut, tu vrei totul. Vrei
s` de]ii tu controlul.

68
– Dar tu e[ti cea care-mi controleaz` via]a, Felicia.
Fata \l privi ne\ncrez`toare.
– {i dup` cum vezi, nu e[ti \n patul meu \n
aceast` clip`.
{i asta era adev`rat, iar ea nu putu s` nu
sublinieze:
– Nu de data asta. Dar va trebui s` g`sim o
cale pentru a putea fi \mpreun`, Salty.
– Mda, murmur` el.
Felicia se \ndrept` spre u[` [i ie[i afar` unde
o \ntâmpin` Mutt. Salty, n`ucit de cele \ntâm-
plate, r`mase urm`rind-o cu privirea, cu mâinile
\n buzunarele pantalonilor. Dup` ce nu se mai
v`zu ma[ina ei, Salty se duse \n dormitorul lui de
unde scoase ni[te minunate pietricele albastre,
apoi plec` la John Noga, cel cu flor`ria, [i-i
spuse:
– Am nevoie de un bijutier care s`-mi fac` un
colier pentru o fat` frumoas`.
– Felicia?
– Cum ai ghicit?

69
– Nu era nevoie s-o fac, [tie tot Tremontul.
Bijutierul recomandat de John Noga fu \ncân-
tat de frumuse]ea pietricelelor albastre [i-i
suger` un model foarte frumos de colier.

Dup` câteva zile, Joe veni acas` la Salty,


\nso]it de Felicia. Joe \ncepu cu oarecare
re]inere:
– M-am tot gândit la scena s`rutului.
Personajul pe care-l interpretezi nu are prea
mult` experien]` la femei. Este timid. O consi-
der` o zei]` pe Felicia [i nu se crede demn de ea.
Astfel fiind, el \i va da femeii un s`rut timid, nici
m`car n-o va atinge. Va fi un s`rut prin care-[i va
exprima adora]ia. Femeilor le va pl`cea mult
asta, iar b`rba]ii \i vor \n]elege bine senti-
mentele. Cam a[a v`d eu lucrurile.
Salty r`sufl` u[urat:

70
– Nu am nimic \mpotriv`.
– A fost ideea Feliciei.
Joe continu`.
– O s` trebuiasc` s` schimb rochia lui Marylin
care este nemul]umit` de felul \n care am
\mbr`cat-o. Spune c` rochia Feliciei arat` cu
totul altfel, dar ea nu \n]elege c` de fapt, trupul
perfect al Feliciei face ca rochia ei s` cad` atât de
bine. Astea sunt problemele cu care trebuie s` se
confrunte un regizor de scen`, ce s` fac? Joe
plec`, l`sând-o pe Felicia singur` cu Salty. Cu
Salty, b`ie]ii, câinii [i doamna Thompson care
se afla sus, \n camera ei. Salty o privi lung, tân-
jind s-o ating` m`car \n treac`t.
– Am venit s` m`nânc cu voi. S` vedem cum
este s` petrecem câteva clipe ca ni[te oameni cu
preocup`ri obi[nuite, f`r` s` ne sorbim din
priviri.
– Eu nu m` voi putea ab]ine, oricum, a[a sunt
de când te-am v`zut prima oar`, pe scen`. De
aceea am acceptat s` joc \n pies`.

71
– Dar ]i-ai scos jacheta [i c`ma[a.
– Am vrut s` m` vezi gol.
– Salty, va trebui s` ne comport`m ca doi
oameni normali, s` fim mai aten]i ca de obicei.
– Nu cred c` voi putea.
– Vrei s` scapi de mine?
– Nu [tiu. Nu pot s` realizez \ns` de unde
vine aceast` fascina]ie. Ai ceva foarte periculos
care mie mi-ar putea fi fatal.
– Asta te ]ine mereu treaz.
– E[ti o adev`rat` capcan` pentru un b`rbat,
Felicia. M` sperii, chiar.
– De ce?
– Pentru c` m-ai putea face s` renun] la via]a mea
obi[nuit`, ai putea exercita controlul asupra mea.
– Nu vreau s` te controlez, Salty, vreau doar
s` te cunosc.
– Atunci, s` mergem \n pat, s` ne cunoa[tem.
– Asta \nseamn` pentru tine a cunoa[te o femeie?
– Este o problem` care o dat` rezolvat` te las`
s` treci dincolo de ea. |n]elegi ce spun?

72
– Cred c` da, dar m` sperie vorbele tale. Dac`
a[ merge cu tine ar fi ca [i cum m-a[ aventura pe
t`râmuri \ntunecate, necunoscute. Asta, pentru
mine ar fi primejdia.
– Dar a[ avea grij` de tine, nu trebuie s` te
temi.
– Tu transformi actul simplu al vie]ii \n ceva
diferit de ceea ce [tiu eu. Via]a nu este u[oar`, ea
este pur [i simplu.
– P`rin]ii t`i au [tiut asta. Ei au luat ce au
putut lua de la via]` [i te-au ajutat [i pe tine
unde au putut s-o fac`.
Ea se ar`t` surprins`.
– De unde [tii toate astea?
– De la Joe.
– }i-a povestit despre p`rin]ii mei? {tii, a[ fi
vrut s`-mi cunosc mama, dar din p`cate...
– Existen]a ei se perpetueaz` prin tine,
Felicia. Iar p`rin]ii t`i ar fi foarte mândri de tine.
Fata \[i \ntoarse privirea spre fereastr`. Apoi,
\l privi din nou.

73
– Niciodat` nu am crezut c` lumea este a[a
cum mi-o descrii tu, dar \mi dau seama c` ai
dreptate. B`rba]ii sunt cei care o guverneaz`, ei
lupt` pentru putere f`cându-[i loc fiecare \n
felul lui, fiecare la nivelul lui.
Salty o \ntreb` cu blânde]e:
– Cum a fost via]a pentru tine? Ai avut-o doar
pe m`tu[a cea cu privire de vultur.
– Am fost norocoas` s-o am m`car pe ea. Este
rud` din partea mamei. Pe rudele tat`lui meu nu
le cunosc, am pierdut orice speran]` de a le
reg`si vreodat`.
– A[a se \ntâmpl` pe timp de r`zboi. A trebuit
s`-l oprim pe Hitler.
Fata \i spuse cu triste]e:
– Dar de ce a fost nevoie s` trimitem oameni
\n Vietnam?
– Eisenhower a fost prost sf`tuit, iar noi am
f`cut prostia s` ne implic`m. Oamenii aceia
sunt deci[i s`-[i apere ]ara. Ca marinar am
str`b`tut lumea, am vorbit cu mul]i oameni [i

74
am citit mult. Dac` ai mai multe informa]ii din
diferite surse po]i judeca problemele mai bine.
– Acum cred c` te pot s`ruta f`r` s`-]i mai
pierzi controlul, zise fata dintr-o dat`.
– Indiferent de discu]ie, eu sunt mereu
con[tient c` te doresc.
– {i atunci de ce ai mai adus-o aici pe femeia aceea?
– Este o femeie foarte dr`gu]` [i amabil`, dar
d-na Thompson a speriat-o.
– Tot nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. De ce ai
adus aici ?
– }i-am r`spuns, Felicia, este o doamn` foarte
dr`gu]` pe care am invitat-o la mas`.
– |ncercai s-o ademene[ti?
– Dumnezeule, poate c` nu m-ar fi respins!
Felicia se ridic` indignat`.
Salty \ntinse mâna [i o trase spre el. Fata
\ncerc` s` se elibereze.
– M` strângi prea tare, protest` ea.
– |mi pare r`u, dar nu voiam s` te las s` pleci.
Sper c` r`mâi la mas`?

75
– Felicia! se auzir` \n acel moment glasurile
b`ie]ilor care coborau scara \n fug`, dornici s-o
vad`. Felicia le zâmbi, c`ci se bucura s`-i vad`. Le
netezi p`rul, [i \i ciupi u[or de obraji. Ba le vorbi
[i celor doi câini care st`teau cumin]i, ascultând-o.
Salty \i privea pe to]i cu oarecare triste]e. De ce
nu era Felicia la fel de bucuroas` s`-l vad` pe el?
Nu f`cea altceva decât s`-l certe, de câte ori se
\ntâlneau.
– De ce nu te compor]i [i cu mine tot a[a,
Felicia? o \ntreb` el dup` ce b`ie]ii ie[ir` afar` la
joac`.
– Eu sunt st`pân` pe gesturile mele.
Dac` el n-ar fi iubit-o deja, ar fi c`zut chiar
atunci \n mrejele ei. Salty era con[tient c` era o
dragoste disperat`, c`ci era pentru totdeauna,
dragoste f`r` leac. Dar ea era prea tân`r`.

76
Capitolul 5

La repeti]ia din seara aceea, Joe le urm`ri cu


foarte mult` aten]ie mi[c`rile, [tiind c` se
apropia momentul tensionat al s`rutului. El \i
corecta, le dicta modific`rile care trebuiau
f`cute, iar ei ac]ionau ca dou` marionete. Când
ajunser` la scena s`rutului ezitar`, se privir` un
moment, apoi se dep`rtar`, c`ci trupurile lor
erau prea con[tiente de apropiere. Salty nu
[tiuse pân` \n acest moment ce presupune rolul
unui regizor [i nici importan]a acestuia. |n
marin` puseser` \n scen` piese destul de bune,
dar nici una dintre acestea nu implicase sexua-

77
litatea. Rolul lui deveni mult mai complex. Salty
se \mpotrivi extinderii atribu]iilor sale, dar Joe insist`:
– Salty, rezolv` problema cumva, controleaz`-te
mai mult, cere p`rerea unui eunuc, dar pe mine
nu m` mai bate la cap cu scena s`rutului, am [i a[a
destule probleme.
Salty era disperat din cauza Feliciei. O sun` pe
Linda Sawyer, femeia pe care o intimidase doamna
Thompson, [i o invit` la cin`. |[i sp`l` ma[ina cu
aten]ie, se tunse, se b`rbieri [i se duse s-o ia de
acas`.
– Salty! exclam` femeia fericit`.
– Sper c` nu te deranjeaz` dac` mânc`m \n
ora[, f`r` doamna Thompson, \i spuse el râzând,
ea n-a putut veni.
– M` temeam c` harpia aia b`trân` a reu[it s`
te influen]eze, spuse Linda. Dar e foarte bine c` ai
reu[it s` te strecori de sub privirile ei vigilente \n
seara asta, mi-era dor de tine! Linda \ntinse bra]ele
spre el, \l prinse de gât [i-l s`rut`. Salty fu foarte
surprins. Se str`dui din r`sputeri s` fie foarte atent

78
[i amabil cu ea, o duse la cel mai bun restaurant,
toast` \n cinstea ei. Fu o sear` minunat` [i pe
m`sur` ce discutau, Salty realiza c` Linda era o
femeie grozav`. Cu toate acestea, el era con[tient
c` nu se putea culca cu ea, numai [i numai pentru
c`.... ea nu era Felicia. Aceasta era uluitoarea re-
vela]ie a unui marinar de treizeci [i opt de ani care
mai era [i burlac pe deasupra. Nu [tia cum s` ias`
din aceast` situa]ie delicat` f`r` a o r`ni pe Linda.
Nu putea pur [i simplu s-o duc` acas` [i gata, tre-
buia s` se descurce cumva. A[a c`-i spuse:
– Linda, am un prieten bun pe care a[ vrea s`-l
cuno[ti, de aceea te-am invitat aici \n seara asta
pentru a afla dac` e[ti disponibil`.
Femeia \l privi uimit` c`ci nu se a[tepta la a[a
ceva, date fiind rela]iile lor anterioare.
– Poate cu alt` ocazie, spuse ea, acum nu am
dispozi]ia necesar`, spuse femeia pe a c`rei figur`
se a[ternuse dezam`girea.
– Te pot ajuta cu ceva? o \ntreb` Salty.
– Acum n-o mai po]i face, fu r`spunsul ei.

79
Se l`s` t`cerea. Salty \ncepu s`-i spun` pove[ti
marin`re[ti pentru a umple timpul, dar nu reu[i
s`-i smulg` nici un zâmbet. O conduse acas` prea
devreme [i-i vorbi din nou despre amicul lui. Se
desp`r]ir` \n termeni amicali, cel pu]in a[a gândea
Salty care, r`mas singur \n ma[in`, se gândea
numai la Felicia. Dar Felicia era prea tân`r`. Se
\ntoarse acas` \nfrânt, dar pe cine g`si acolo? Chiar
pe Felicia, care le citea copiilor \nainte de culcare.
Când fata ridic` ochii de pe carte, Salty nu v`zu
decât mânie \n ochii ei.
– Cum de-ai ajuns aici \n seara asta, Felicia? o
\ntreb` el.
Fata vru s` par` indiferent`.
– Cum a fost \ntâlnirea ta?
– Grozav`.
Nimeni nu mai spuse nimic. B`ie]ii se duseser` la
culcare, doamna Thompson continua s` tricoteze,
iar câinii st`teau cu botul pe labe [i-i urm`reau.
Felicia relu` indiferent` lectura c`r]ii. Salty,
dup` ce mai a[tept` câteva secunde, \n care

80
nimeni nu-l b`g` \n seam` acolo \n camera sa de
zi, dup` ce abandonase o femeie foarte bun`, apoi
fusese el \nsu[i abandonat, se decise s`-i
p`r`seasc` [i el pe to]i. Urc` \n camera sa de la
primul etaj [i se schimb` \n jean[i. Când se
\ntoarse \n camera de zi s` discute cu Felicia, spre
uimirea lui aceasta disp`ruse.

***

A doua zi, Salty se dedic` gr`din`ritului, sub


conducerea doamnei Thompson. B`ie]ii i se
al`turar` cu voio[ia lor caracteristic`, dând o not`
pl`cut` \ntregii opera]ii, dar Salty era cufundat \n
gândurile lui, nu avea chef de ei.
Urm` repeti]ia de sear`, când rela]ia lui cu
Felicia se materializ` \ntr-un dans sexual la care
ceilal]i asistau fascina]i. Dar dac`, cumva, Felicia
dorea s` cineze cu un prieten de vârsta ei? |ngrijo-

81
rat, se duse acas` dup` terminarea repeti]iei, se
b`rbieri, se piept`n` [i porni spre casa fetei. Acolo
fu, desigur, \ntâmpinat de m`tu[a ei, cea cu ochi
de vultur, care-i spuse c` fata nu era acas`. Salty o
privi cu ciud` pe femeia care-l studia curioas` [i
dintr-o dat`, o \ntreb`:
– Nu e[ti m`ritat`? Dac` nu e[ti, ar trebui s-o
faci, spuse el [i plec`.
Femeia cu ochii de vultur care era cu câ]iva ani
mai tân`r` decât el \[i ridic` privirea spre etajul doi
al casei, unde Felicia privea de dup` transperante.

***

Salty plec` spre cas` hot`rât s` fac` orice pen-


tru a o uita pe Felicia, ba mai mult chiar, \ncepu s`
caute un b`rbat pentru Linda. La un moment dat,
\i veni ideea s`-i cear` ajutorul Feliciei, c`ci
femeilor le place s` contribuie la formarea

82
cuplurilor. Apoi, \[i aminti de un film mai vechi, cu
Jennifer Jones [i Joseph Cotten, \n care femeia,
mult mai tân`r` decât b`rbatul, revenea la el de
trei ori pe parcursul vie]ii lor, pân` când a treia
oar` ea era destul de matur` pentru a r`mâne cu
el. A[a c` \ncepu s` viseze cu ochii deschi[i, c`
Felicia avea treizeci de ani [i se decidea s`-i fie
so]ie. Oare ce f`cuse el r`u ca Dumnezeu s`-l
pedepseasc` astfel aducându-i al`turi o femeie
mult prea tân`r` pentru a fi a lui? Se \ntoarse
acas` la ea unde, bine\n]eles, fu \ntâmpinat de
femeia cu ochi de vultur. Salty era mai hot`rât ca
niciodat` s` nu mai cedeze \n fa]a acestei femei, ba
chiar s` cear` ajutorul ei [i al Feliciei pentru a-i
g`si un partener Lindei. C`ci nimeni nu-i cuno[tea
mai bine pe oamenii din zon` decât m`tu[a
Feliciei, care locuia acolo de mult` vreme. Aceste
femei singure cuno[teau pe toat` lumea, discutau
despre fiecare, se \ntâlneau la biseric`...
– Am o problem` [i cred c` mi-ai putea fi de
ajutor, \i spuse Salty. Am o prieten`...

83
– {tiu.
– Care este de vârsta ta. Ea \ns` nu prea cunoa[te
lumea din Cleveland, cum nici eu n-o cunosc, de
altfel. M` gândeam dac` ai putea s-o aju]i...
– Nu.
– Eu cunosc câ]iva fo[ti marinari, ca [i mine,
dar m` gândeam c` o femeie singur` s-ar sim]i
jenat` s` cunoasc` mai mul]i b`rba]i deodat`. E[ti
singura persoan` de vârsta ei pe care o cunosc, ai
vrea s` invi]i câteva prietene ale tale la o petre-
cere?
– S` le invit... pentru tine?
– Nu, eu m-am s`turat de femei.
– O s`-]i dau r`spunsul mâine, zise Ochi de
Vultur.
– Apropo, nu mi-ai spus cum te cheam`, [i nici
Felicia n-a f`cut-o.
Femeia \l privi abia \n`bu[indu-[i un zâmbet,
dar nu-[i spuse numele.
– Nu pot s`-]i spun“m`tu[`“, mai zise Salty,
v`zând c` femeia nu spunea nimic. Dup` ce-[i lu`

84
r`mas bun de la ea, Salty \[i spuse c` trebuia s-o
invite pe Felicia la aceast` petrecere indiferent
dac` Ochi de Vultur se ]inea sau nu de cuvânt.
Poate c` [i Linda avea câteva prietene pe care le
putea aduce. Dar acestea ar fi de vârsta ei sau
poate pu]in mai b`trâne, de fapt, tocmai bune
pentru el. C`ci [i el era \n c`utare de o femeie,
numai c` ori de câte ori se gândea la asta se gân-
dea la Felicia, a[a c` seara, la repeti]ie, o lu` \n
bra]e [i o s`rut` cu mult` pasiune, iar ea \i
r`spunse la fel. Cei care asistau, aplaudar`.
– Felicia, trebuie s` vii neap`rat la petrecerea
pe care o voi da. Nu admit un refuz. Va trebui s`
vii ,Felicia, dac` nu, te voi aduce cu for]a, voi veni
cu b`ie]ii, ba chiar [i cu cei doi câini, dup` tine. Cu
aceste cuvinte, o lu` de mân` [i o duse direct la
ma[ina lui, a[ezând-o pe locul din dreapta. O lu`
spre docuri. Paznicul \l salut`, iar Salty \i spuse:
– Nu ie[im \n larg.
– De ce m-ai adus aici?
– Pentru ca s` st`m de vorb` lini[ti]i.

85
– Dar o puteam face acas` la mine.
– Acolo ne-ar fi p`zit Ochi de Vultur, pe care tot
nu [tiu cum o cheam`.
– Numele ei este Emily Strode.
– Trebuia s`-i [tiu numele, c`ci n-o puteam
prezenta ca „ Ochi de Vultur“ la petrecerea mea.
– Ce petrecere?
– Dau o petrecere pentru a-i g`si un so] potri-
vit Lindei Sawyer.
– Prostii... zise Felicia [i se ridic`. De ce nu m`
tratezi ca pe o femeie adev`rat`, matur`, decât
atunci când m` dore[ti?
– Felicia eu nu prea [tiu s` m` port cu tine,
sunt cu dou`zeci de ani mai mare.
– Deci ai treizeci [i opt de ani [i nu [tii cum s`
te por]i cu o femeie? Nu-i de mirare c` nu te-ai
\nsurat pân` acum.
Salty o privi [i-[i spuse c` a[a cum era, cu p`rul
r`v`[it de briz`, fata ar`ta la fel de frumoas`.
– Sunt gata s` m` las educat de tine, Felicia,
capitul` el.

86
Capitolul 6

Felicia \l \ntreb` impacientat`, f`când uz de


inflexiunile vocii ei remarcabile:
– La asta se refer` to]i când spun c` munca unei
femei nu se termin` niciodat`?
Salty care st`tea lâng` ea, nu se obosi s` mai
\ntoarc` capul, ci \i r`spunse scurt:
– Mda, se pare c` a[a este.
– Salty, chiar trebuie s` te \nv`] eu s` seduci o
femeie?
– Ai vrea s` fii sedus`, Felicia? \ntreb` Salty sur-
prins.
Felicia ezit` un moment apoi \i r`spunse cu
vocea ei profund`:

87
– Cred c` ar merita s` \ncerci, poate vei ajunge
astfel la concluzia c` sunt o femeie interesant`.
Sau, m` rog, \n devenire.
– Felicia, eu nu sunt pentru o solu]ie de
moment, asta n-ar rezolva problema. Nici \n r`zboi
n-a fost atât de greu pentru mine...
– Ce vrei s` spui, Salty? Vocea ei tremur` u[or,
iar fata \i a[ez` o mân` pe um`r.
Salty \ncerc` s` nu se uite la ea, s` fac`
abstrac]ie de ochii ei minuna]i, de buzele care se
voiau s`rutate, de trupul ei de siren`.
– Felicia, eu insist s-o convingi pe Ochi de... pe
Emily, s`-[i aduc` prietenele la petrecerea mea.
Bine\n]eles s` nu fie de vârsta ta, este nevoie de
femei mature, tu e[ti prea tân`r` pentru b`rba]ii
pe care-i voi aduce. E[ti prea tân`r` [i pentru
mine, lucru care m`rturisesc c` m` scoate din
min]i, ori de câte ori m` gândesc la tine.
– Cine-a spus asta?
– Eu o spun. {i voi trece peste ceea ce simt
acum pentru tine. Nu va fi u[or dar voi reu[i. Voi

88
dep`[i ceea ce simt pentru tine. E[ti o fat` grozav`,
Felicia, poate c` \ntr-o zi o s` fii o femeie la fel de
grozav`, dar eu nu voi mai fi aici s` te v`d.
– Unde vei fi tu atunci, Salty?
– Nu [tiu, dar voi pleca de aici.
– Nu-]i place Clevelandul?
– Nu din cauza ora[ului plec, Felicia. N-am chef
s` dau peste tine oriunde m` duc, [i s` [tiu c` de[i
e[ti atât de aproape nu po]i fi a mea, nu te pot
atinge, trebuie s` m` protejez \mpotriva ta.
– Deci renun]i la mine?
– Te-am avut vreodat`, pentru a considera c` te
las acum?
– Salty, de ce crezi c` ]in permanent leg`tura cu
b`ie]ii t`i?
– Pentru c` sunt ni[te copii reu[i]i.
– Care-mi spun totul despre tine.
– Chiar te intereseaz` ce fac eu, Felicia?
– Da.
– |n acest caz, nu trebuie s`-i \ntrebi pe copii.
Ar fi mai bine s` mergi direct la surs`. Eu sunt gata

89
s`-]i dau orice informa]ie. Uite, te ascult, \ncepe cu
ceea ce te intereseaz` mai mult. Vorbe[te, iubita
mea.
Felicia se rezem` din nou de sp`tarul sofalei,
privindu-l. Iar el era perfect con[tient de privirile
ei. Un b`rbat cu construc]ia, cu alc`tuirea lui, [tia
c` poate avea toate avantajele \n aproape toate
ocaziile. Mai ales la bordul vaporului, când era
cazul s` se impun` recru]ilor. Dar pe aceasta fat`
din fa]a lui nu voia s-o intimideze.Voia s` apar` \n
fa]a ei a[a cum era, descurajat, disperat dup` ea.
Fata avea ochii atât de mari. P`rea atât de vulnera-
bil` [i de izolat`. De fapt, era normal s` fie izolat`,
c`ci tocmai de asta o adusese aici. Trebuia s-o aib`
al`turi, f`r` prezen]a altcuiva. C`ci nu voia de la ea
decât ajutor pentru petrecerea Lindei. El se mai
sim]ea vinovat pentru c` nu fusese sincer cu
Linda. Aceasta era o femeie prea dr`gu]` pentru a
nu avea un b`rbat pe m`sur`. Dar el nu avea ochi
[i inim` decât pentru Felicia. Felicia era prea
tân`r`, nu putea fi a lui [i ea abia \ncepea s` fie

90
femeie. Oare era sensibil` la orice b`rbat? Sau
chiar era interesat` de el? C`ci el avea de gând s-o
s`rute. Foarte curând, f`r` s` fie copiii de fa]`,
câinii, doamna Thompson sau Ochi de Vultur. Dar
apoi \[i spuse c` poate doar datorit` Emily-ei [i sfa-
turilor ei Felicia era \nc` neprih`nit`. Dar tot ea \l
s`rutase cu convingere, torturându-i trupul.
– Felicia, [tii ce i se poate \ntâmpla unei fete
care nu este atent` cu cine iese [i unde se duce?
– Nimic, fu r`spunsul ei. Apoi ad`ug`:
– Doar e[ti aici, cu mine.
– Cum s` fac, Felicia, s` te \nv`] s` te fere[ti toc-
mai de mine?
Fata \l privi cu ochii ei mari, larg deschi[i c`ci
nu mai \n]elegea nimic din ce-i spunea Salty.
– Vrei s` vorbe[ti cu m`tu[a ta despre petre-
cerea de care ]i-am vorbit?
– Desigur, sunt [i eu invitat`?
– Da, dar va trebui s` te \mbraci \n a[a fel \ncât
nici unul dintre invita]i s` nu se uite la tine. Nu
suport ideea c` ai putea fi a altuia.

91
– Dac` n-am fost niciodat` a unui b`rbat, cum
po]i spune c` nu vrei s` fiu a altuia?
– Felicia, e[ti con[tient` de ceea ce-mi faci
acum?
– Flirtez doar.
– Ei, afl` c` te joci cu focul, \i spuse Salty
gemând.
Felicia \l privi, apoi \l mângâie pe cap cu grij`.
– Nu am inten]ia s` te fac s` suferi, Salty.
Felicia nu era o fat` proast` ci numai foarte
tân`r`, dar \n]elese c` el lupta cu o putere pe care
ea n-ar fi b`nuit c-o posed`.
– O, Salty, \mi pare r`u, spuse fata. {i ea era
foarte atras` de el dar nu suferea din cauza asta.
De ce lucrurile erau mult mai grele pentru el?
Felicia \[i aminti de pisica lor pe care o \nchi-
seser` \n cas` pentru c` era \n c`lduri. Ochii aces-
teia deveniser` neobi[nuit de mari [i pisica implo-
ra s` fie l`sat` s` ias`. Emily spunea mereu c`
\n]elege suferin]ele pisicii. Draga ei Emily. Ea
avusese dintotdeauna grij` de Felicia. Nu se

92
c`s`torise niciodat`, dar ea [i-o aminti pe Emily
certându-se cu un b`rbat care-i cerea s`-[i dea
nepoata spre adop]ie. Emily \l pl`cea pe acel
b`rbat, asta pe când Felicia era foarte mic`, avea
cinci sau [ase ani. Cine fusese acel b`rbat? |i
d`duse Emily-ei un ultimatum? Oare ea ruinase
via]a lui Emily prin simpla ei prezen]`?
– Când vei da petrecerea despre care vorbeam
vei aduce un b`rbat [i pentru Emily?
– Da, dar nu vreau ca al]i b`rba]i s` te vad`.
– Nu se va uita nimeni altcineva la mine, \]i promit.
Salty era uluit. Ea nu c`uta alt b`rbat? C`ci el
v`zuse fe]ele b`rba]ilor când se aflau \n preajma
ei, erau uimi]i de parc` ar fi v`zut-o pe Marylin
Monroe. Oare Felicia nu vedea figurile b`rba]ilor
care o priveau [i nu \nregistra efectele simplei sale
prezen]e asupra lor?
– Chiar dac` s-ar uita alt b`rbat la tine a[ lupta
cu el, indiferent cine ar fi, pentru a te p`stra doar
pentru mine.
Felicia \l privea cu mult` seriozitate.

93
– Nici eu n-a[ fi de acord ca tu s` ie[i cu o alt`
femeie, Salty.
– Bine, Felicia, asta nu se va \ntâmpla.
Fata ridic` privirea spre cerul plin de stele [i-i
spuse, nu f`r` oarecare regret:
– Ar fi fost frumos s` ie[im \n larg, este o
noapte minunat`.
– Va ploua \n curând, iar dac` te-a[ duce \n
larg a[ fi capabil s` nu te mai aduc acas` câte-
va zile. Am face orice altceva \n afar` de navi-
ga]ie.
– Ai \ncerca s` m` seduci?
– Mai mult ca sigur, \i spuse Salty, o ridic` \n
bra]e [i o puse pe ]`rm.
– Ar fi bine s`-i ducem [i pe copii la pescuit sau
la plimbare cu barca, iar eu s` le g`tesc ceva.
– {tii s` g`te[ti?
Fata fu destul de cinstit`:
– Oarecum.
– Mi-a pl`cut felul \n care ai aranjat masa, cu
flori [i [erve]ele.

94
– Da, e adev`rat \mi place mai mult decât s` g`tesc.
– Nu-i nimic, [tiu eu s` g`tesc.
– Iar eu s` m`nânc.
– {tii c` am fost marinar?
– Da, [i c` nu mai trebuie s` munce[ti. Mie-mi
place ca b`rbatul s` fie mereu liber pentru mine.
– Nu toate femeile \[i doresc asta, ba chiar \[i
doresc ca b`rbatul s` lipseasc` cât de mult de acas`.
– Mie nu-mi place s` fiu singur`.
– Copiii \]i plac?
– Nu te-am convins pân` acum?
– Copiii mei vor fi buni buc`tari [i foarte buni
mecanici. Mi-ar pl`cea s`-i duc undeva, la o ferm`,
unde s` aib` mult` verdea]` [i aer curat. Sau poate
la marginea ora[ului...
Felicia \l privea gânditoare.
– E[ti foarte tân`r`, Felicia.
– Sunt destul de matur` pentru a [ti ce vreau.
Salty deveni dintr-o dat` foarte agitat.
– Ce este, Salty? }i s-a f`cut foame? Te doare
stomacul? Vreo ran` mai veche \]i face probleme?

95
– Nimic din toate astea, numai tu e[ti problema mea.
– Te irit` prezen]a mea?
– Din contr`, m` ademene[ti mereu.
– {i mie \mi place s` m` s`ru]i, s` m` strângi \n
bra]e [i...
– Felicia, dac` nu vrei s` fac un accident,
\nceteaz`. Nu te pot asculta spunând vorbele
astea, \n timp ce eu sunt atent la trafic... dar
\ntre noi n-ar fi vorba numai de sex, Felicia,
noi ne iubim, cel pu]in de sentimentele mele
sunt foarte sigur. Acum crezi c` te iubesc,
Felicia?
– Atunci, de ce mai ie[i cu alt` femeie?
– A, Linda. Este o femeie de treab`. E mai
b`trân`...
– Dac` te mai legi vreodat` de vârsta mea, nu
mai vorbesc cu tine, Salty!
– Nu m-am culcat niciodat` cu ea, dac` asta te
interseaz`.
Felicia \l privi pu]in cam ne\ncrez`toare, apoi,
parc` decis` s`-l cread` \n totalitate se oferi :

96
– Bine, o s` te ajut cu petrecerea.
– O s-o rogi pe Ochi de... pardon, Emily, s` mai
aduc` ni[te prietene?
– Bine, o s` fac [i asta.
– Când ne vom c`s`tori o s` m` manipulezi tot
ca acum?
– Cine a vorbit despre c`s`torie? Asta este un
lucru foarte serios. Nu ne-am f`cut decât declara]ii
de dragoste, deocamdat`.
– Iar a fi \ndr`gostit de cineva nu este ceva la fel
de serios?
– Nu te cunosc de prea mult timp pentru a-mi
face o impresie corect` despre tine. M-ai evitat \n
majoritatea timpului.
– Te-am evitat? Cum po]i face o astfel de afir-
ma]ie?
– Da, n-ai venit decât o singur` dat` dup` mine
\n timpul `sta.
– M`tu[a ta, Ochi de Vultur, nici m`car nu mi-a
deschis u[a, dar [tiu c` erai acas` [i n-ai vrut s`-mi
vorbe[ti!

97
– Nu meritai s-o fac! Ie[ise[i cu femeia aceea,
iar când te-am \ntrebat cum a fost mi-ai r`spuns
„foarte bine“.
– Nici vorb`, eram foarte sup`rat pe tine [i din
cauza asta nu m-am bucurat de seara petrecut` cu ea!
– A, deci te-ai culcat cu ea!
– Nicidecum, am vrut doar o sear` petrecut` \n
compania unei persoane adulte [i pl`cute. Nu
cumva e[ti geloas`, Felicia?
– Poate c` sunt!
Salty izbucni \n râs, iar fata se \nfurie, vrând s`
coboare din ma[in`. Salty \ncerc` s` fac` fa]` atât
traficului cât [i furiei fetei. Felicia izbucni \n
lacrimi. |n cele din urm` Salty \ntoarse [i opri
ma[ina \n parcul Lincoln, g`sind un loc de par-
care. O s`rut` cu for]a. Fu un s`rut lung, plin de
dragoste. Fata \i \ntoarse s`rutul printre lacrimi [i
sughi]uri.
– De ce nu pot ajunge oamenii mai u[or la o
\n]elegere? Ce s` fac cu tine, iubita mea? E[ti chiar
atât de afectat` de vorbele mele?

98
– Ai fost foarte brutal, \mi place s` fii bun [i
blând cu mine. Acum, du-m` acas`, cred c` Emily
este deja \ngrijorat`.
– Emily [tie c` e[ti cu mine [i c` te iubesc.
– Salty, m` \nnebune[ti!
– Felicia, totul va fi bine, ne vom descurca!
– Cu singura diferen]` c` eu n-am mai f`cut
parte dintr-un cuplu pân` acum [i nu [tiu ce s`
fac.
– Felicia, tu [tii de ce se c`s`toresc b`rba]ii [i
femeile, nu? De fapt, tu m` dore[ti?
– La nebunie.
– Cred c` este mai bine s` te conduc acas`. Dar
spune-mi, dac` m` iube[ti a[a cum sus]ii, de ce
stai departe de mine?

99
Capitolul 7

Conducând-o pe Felicia acas`, Salty \i spuse:


– Cred c` va trebui s` discut cu Emily despre
felul \n care te-a crescut [i educat.
– Dac` vei face asta, m` va \ncuia \n subsol pen-
tru tot restul zilelor mele l`sându-mi doar o
deschiz`tur` prin care s`-mi dea hrana.
Salty o privi \ngândurat.
– A fost aspr` cu tine?
Felicia \i confirm`.
– Cred c` [i pe tine te-ar fi putut modela [i
crede-m` c` ar fi fost un lucru bun.

100
– Cum a[a, Felicia?
Fata \ncepu s` râd` sco]ându-l din min]i.
Ajun[i acas` la Emily, Salty \i d`du Feliciei un
ultim s`rut din care trebui s` fac` eforturi pentru
a se desprinde pentru a cobor\ din ma[in` [i a-i
deschide portiera. O conduse pân` \n fa]a u[ii,
unde Felicia, ridicându-se pe vârfuri \i d`du un alt
s`rut care-i t`ie r`suflarea.
– O vei convinge pe Emily s` aduc` mai multe
prietene la petrecere?
Iar ea \i r`spunse:
– O s` fac tot posibilul. Apoi, \l mai s`rut` o dat`.
Salty r`mase \n fa]a u[ii \n stare de [oc. De
unde \nv`]ase copila asta s` s`rute astfel? Felicia
intr` \n cas` [i \ncuie u[ile, dar Salty tot nu-[i
reveni.
Porni \mpleticindu-se spre ma[in`. Sim]ea
nevoia s` lase ma[ina \n fa]a casei ei [i s` plece pe
jos acas`, ca s` aib` timpul necesar s`-[i mai
limpezeasc` gândurile, dar \[i spuse c` n-ar fi indi-
cat s`-[i lase ma[ina \n fa]a unei case \n care

101
locuiau dou` femei singure. Conduse spre cas`,
l`s` ma[ina [i porni s` fac` o scurt` plimbare, c`ci
trebuia s`-[i limpezeasc` gâdurile. Apoi se sim]i [i
mai singur când intr` \n cas` [i v`zu camera de zi
\n \ntuneric, c`ci copiii se culcaser` deja. Casa \i
p`ru [i mai goal` ca de obicei. Numai câinii \l
\ntâmpinar` dând bucuro[i din coad`, dar f`r` a
exagera c`ci ei [tiau c` n-au voie s` fac` prea mult
zgomot, s-o trezeasc` pe doamna Thompson.
Urc` \n camera de sus \n care dormeau copiii [i-i
v`zu adormi]i cu un zâmbet de mul]umire pe
figurile lor micu]e. Intr` apoi \n camera sa, se
dezbr`c`, f`cu du[ cu ap` rece [i \ncerc` s`
doarm`, dar fu destul de greu s-o fac`, imaginea
Feliciei ap`rându-i mereu \n fa]a ochilor, \n
diferite ipostaze, cu ochii ei mari. Dar \n momen-
tul \n care \ntindea mâinile spre ea, fata disp`rea [i
el se trezea cu bra]ele goale.
A doua zi se trezi obosit, moroc`nos, [i observ`
c` \n ultimele s`pt`mâni sl`bise foarte mult.
Felicia veni la prânz [i-l privi cu ochii ei mari,

102
zâmbindu-i mereu, f`r` a spune ceva. P`reau c` se
\n]eleg printr-un limbaj anume, [tiut numai de ei,
inaccesibil celor din jur. Ea nu spuse nimic la
\nceput, dar g`sea de f`cut lucruri numai \n
preajma lui, [i profita de ocazie pentru a-l atinge.
Ba, la un moment dat, \n treac`t \l s`rut`. B`ie]ii
care ap`ruser` [i ei, \ncepur` s` se adune \n jurul
lor s`rind \n sus de bucurie.
– Eu sunt urm`torul! strigau pe rând.
Iar Felicia râdea, [tiind c` le pl`cea s` fie
mângâia]i mai mult decât al]i copii. Apoi, \[i con-
centr` aten]ia asupra câinilor.
|n timp ce Salty preg`tea masa, ea a[ez` tacâ-
murile.
– La petrecerea ta de sâmb`t`, Emily va aduce
alte nou` femei, pe lâng` ea.
– A, deci va veni [i ea.
Felicia \l privi [`galnic.
– Da, vom veni amândou`.
– Asta schimb` datele problemei, spuse Salty
satisf`cut.

103
Felicia treb`luia la aranjarea mesei, dar nu con-
tenea cu \ntreb`rile:
– Ce planuri ]i-ai f`cut cu prietenele m`tu[ii
Emily? De ce ia-i cerut s` aduc` un num`r fix de
prietene? Vrei s` le \nve]i vreun joc?
– Da, poate baschet. |nseamn` c` am f`cut o
alegere bun` venind aici, \n loc s` merg \n
California.
– De fapt, cum te-ai stabilit aici?
– La \nceput m-am gândit la un loc, undeva pe
coasta Pacificului. Sunt locuri foarte pitore[ti [i
acolo, dar am preferat locurile astea pentru c` [i
prietenul meu George se mutase tot aici. Acum,
v`duva lui s-a \ntors \n ]inuturile natale. Trebuie s`
[tii, Felicia, c` [i acum \i simt lipsa lui George, a
fost un om bun [i un prieten adev`rat. Mai am [i
al]i fo[ti colegi din marin` stabili]i aici, o s`-i
cuno[ti sâmb`t`.
– Abia a[tept s-o cunosc pe Linda.
– Dac` o s` reu[e[ti s` treci peste gelozia care
v`d c` a pus st`pânire pe tine, o s` vezi c` este o

104
persoan` foarte dr`gu]`. M`tu[a ta s-ar putea
\mprieteni cu ea. Iar tu nu ai motive s` fii geloas`,
Felicia, ]i-am d`ruit toat` iubirea mea! \i spuse
Salty ridicându-i fa]a pentru a-i da un s`rut, pe
care ea i-l \ntoarse bucuroas`.
Fata \l privi din spatele genelor ei bogate.
– Nu sunt o femeie posesiv`.
Salty pufni \n râs, iar ea furioas` \ncerc` s` se
elibereze din bra]ele lui. El o strânse [i mai tare la piept.
– N-am spus decât c` nu sunt o femeie
posesiv`. Apoi, dup` ce se eliber` din bra]ele lui \l
\ntreb`:
– Ai luat leg`tura cu prietenii t`i?
– Da.
– Deci, vor veni to]i la petrecerea de sâmb`t`!
– Da, tocmai de aceea ]i-am spus s` \mbraci o
rochie mai larg`, din care s` nu se vad` trupul t`u
minunat! B`rba]ii nu refuz` nici o petrecere, vor
veni cu to]ii, se vor uita la femei, vor r`mâne sau
vor pleca. Dar nu vreau ca vreunul dintre ei s`
pun` ochii pe tine. {i nici ]ie s`-]i plac` vreunul.

105
– Oricum, trebuie s` m` uit la prietenii t`i, s`
v`d dac` sunt de acord cu ei.
Oare ce f`cea Felicia? se \ntreb` Salty. Voia s`-i cen-
zureze rela]iile? Oricum, el trebuia s`-[i sune fo[tii cama-
razi [i s`-i aten]ioneze s`-[i supravegheze vocabularul.
– {tii, Felicia, eu am tr`it toat` via]a numai
printre b`rba]i [i acum, privind retrospectiv am
ajuns la concluzia c` ar fi trebui s` fiu mai selectiv.
– Cum adic`? S` alegi o nav` cu personal femi-
nin? M-a[ fi a[teptat la asta din partea ta, spuse
Felicia indignat`. Am remarcat c`-]i place s` fi
\nconjurat de femei.
– De o singur` femeie, Felicia.
– De doamna Thompson? \l nec`ji ea.
Ea \l privi [i sim]i ce gândea el ca [i schimbarea
\n atitudinea lui. |ncepea s` bat` \n retragere. El
st`tea cu ochii \n podea preferând s` evite privirea
fetei, v`zând cât era de tân`r`, mult prea tân`r`
pentru el.
Felicia observ` c` Salty era din nou pe punctul
de a se deta[a de ea. Ce b`rbat mai era [i `sta, care

106
\n loc s` accepte soarta a[a cum era, \ncerca s`
fug` din fa]a ei? Era adev`rat c` m`tu[a Emily \i
spusese c` diferen]a de vârst` dintre ei va fi o
problem`. Cum putea ea s`-l conving` c` aceasta
nu era un impediment? Salty era un tip destul de
rudimentar, dar ea \l dorea, voia ca el s` aib` grij`
de ea. De fapt, Felicia era actri]` [i [tia foarte bine
s` joace un rol. Ei bine, va juca rolul unei femei
mature, \n care el s` poat` avea \ncredere. |l va
face s` uite c` ea are doar optsprezece ani. Nu
degeaba era actri]`. Ea era con[tient` c` \i pl`cea
s` aib` controlul oric`rei situa]ii [i tocmai de aceea
\[i spuse c` era bine s-o fac` [i cu Salty Brown.
Trebuia s`-l fac` s` treac` peste diferen]a de vârst`
dintre ei. Dar oare cum era mai bine s`-l conving`
c` vârstele lor erau tocmai potrivite?
Felicia \l iubea. |l dorea. Voia ca el s` aib` grij` de
ea, s` nu se gândeasc` decât la ea. Dar cum s`-l
conving` c` nu era prea tân`r` pentru el? Se va folosi
de talentul ei actoricesc [i va juca rolul unei femei
mature, \l va face s` uite c` are doar optsprezece ani.

107
Felicia se n`scuse \n \mprejur`ri destul de ciu-
date \n Fran]a, \n ultimele zile ale unui r`zboi
nemilos. Mama ei murise \n timpul bombarda-
mentului [i fusese spulberat` de explozie, a[a
\ncât nici nu avuseser` ce s` \nmormânteze din ea.
Numele ei nu ap`rea pe piatra nici unui mormânt.
M`tu[a Emily solicitase plecarea \n Statele Unite,
dar fusese nevoit` s` dovedeasc` felul \n care va
avea cu ce s` se \ntre]in` pe ea [i copila. {i Emily
reu[ise s-o fac`. Iar apoi se \ndr`gostise de un
b`rbat care nu fusese dispus s` creasc` copilul
altuia.
Salty, care observ` c` fata era \ngândurat`, o
\ntreb`:
– Ce s-a \ntâmplat, Felicia? Am spus ceva ce
te-a \ntristat?
Fata se \ntoarse spre el.
– M` gândeam cum s` te prind \n curs`, spuse
ea plin` de curaj, c`ci acesta era adev`rul.
Salty \[i drese glasul.
– Nu m` speria, Felicia.

108
– Dac-o s` te sperii atât de tare o s` am grij` de tine.
– Felicia cum poate o fat` ca tine s` degajeze
atâta for]`, mai ales când n-a cunoscut via]a?
– Salty, eu sunt o fat` foarte puternic`, crescut`
pentru a fi astfel, de o femeie foarte puternic`, [i
de la ea am \nv`]at s` lupt pentru ceea ce-mi
doresc.
– Acum ce-]i dore[ti, Felicia?
– |]i voi spune cândva.
– Când va fi acel cândva?
– Eu voi [ti când va veni momentul [i vei [ti [i
tu.
Salty o mai privi \nc` o dat`, con[tient cât de
tân`r` era.

***

Dup`– mas`, b`ie]ii se duser` la culcare cu câte


o carte \n mân`. Numai cel mic, John, care avea

109
cinci ani, adormi imediat, c`ci nu putea ]ine pasul
cu cei mai mari. Mike mo]`ia. Felicia, care-i
veghease pân` adormiser`, cobor\ \n camera de zi
dar neg`sindu-l pe Salty ie[i \n curte. |l v`zu
treb`luind pe verand`, unde se aflau multe piese
de mobilier care nu se potriveau, dar la care el nu
voia s` renun]e.
– De unde ai g`sit toate mobilele astea? \l
\ntreb` ea.
– Am vrea s` ne mut`m de aici. Am pe veranda
asta mobile de la m`tu[ile mele [i nu pot renun]a
la ele, pentru c` unele s-ar putea potrivi pentru
noua cas`.
– Ce fel de cas` vrei, Salty?
– Mi-ar pl`cea ca b`ie]ii mei s` creasc` undeva,
la ]ar`, la o ferm`.
Fata \ncepu s` râd`.
– De asta te-ai a[ezat \ntr-un ora[ mare, pentru
a tânji dup` via]a de la ]ar`?
– Tremont este un cartier lini[tit, [i p`rin]ii
mei au tr`it aici, la \nceputul c`sniciei lor. De

110
aceea, m-am \ntors aici, pentru \nceput. Aici am
f`cut [coala, aici l-am avut coleg [i prieten pe
George. Dup` [coal`, ne-am \nrolat la marin` [i
am crezut c` vom fi prieteni tot restul vie]ii.
Salty oft` amintindu-[i de prietenul lui [i de
accidentul care-i curmase via]a.
Apoi, o privi pe Felicia [i continu` cu mai
pu]in` nostalgie.
– Nu [tiu dac` neap`rat m` deranjeaz` s`
r`mân aici, dar mi-a[ dori un loc cu câteva hectare
de p`mânt, s` cresc ni[te animale, s` fac un fel de
ferm`. Ce p`rere ai, Felicia?
– Am tr`it \ntotdeauna la ora[, nu [tiu ce s` spun.
– Nici nu [tii s` mulgi o vac`, n-ai avea de unde s` [tii.
Fata \l privi amuzat`.
– Ba am muls o capr`, cândva.
Ochii lui Salty erau a]inti]i asupra trupului ei,
care-i producea fiori. Salty \[i spuse c` avea nevoie
de o alt` prezen]` feminin` care s`-i distrag`
aten]ia de la ea. |ncercase, dar nu mersese. Linda
\l dorise [i fusese preg`tit`, dar el n-o dorise \n

111
aceea[i m`sur`. El o dorea numai pe aceast`
femeie \n devenire. Dar din p`cate va trebui s-o
dea uit`rii. De aceea \ncepu s` caute tot felul de
scuze pentru a o \ndep`rta.
– Noi vom ie[i, Felicia.
– Da? Perfect, unde mergem?
Deci fata se [i inclusese \n programul lor.
– Le-am promis b`ie]ilor c` vom petrece o
noapte pe un vas cu pânze.
– A[ putea merge [i eu? N-am petrecut nicio-
dat` noaptea pe un vas, va fi o experien]` inedit`.
– Dar cabina este prea mic`, nu vom avea loc.
– Voi dormi pe punte, sub cerul liber! Va fi o
aventur` extraordinar`! Pot s` merg [i eu cu voi?
Cum putea Salty s-o refuze?
La naiba cu femeia asta atât de conving`toare!
Salty nu putea dormi atât de aproape de ea, toat`
noaptea. |ncerc` s-o conving` s` renun]e:
– B`ie]ii vor...
– Le va pl`cea aventura? Ce fel de mâncare s`
aduc? Ce s` preg`tesc?

112
– Am crezut c` ai o slujb`, Felicia...
– Am. Lucrez de diminea]a, de la ora cinci, la
spital, sp`l bolnavii [i-i hr`nesc. Dar de la prânz
sunt liber` pân` seara, când am repeti]ii. Asta
numai pe timpul verii, pentru c` din toamn` vreau
s` urmez cursurile [colii de actorie.
– Deci te-ai trezit de la cinci diminea]a?
– Nu, de la patru, am nevoie de câtva timp s`
m` preg`tesc pentru serviciu.
– Actoria nu-]i aduce mul]i bani.
– Nici nu m` intereseaz` asta. Nu vreau
decât s`-mi câ[tig existen]a. Sunt pasionat` de
actorie. {tii Salty, unora le place s` scrie
romane, altora s` le citeasc`, iar mie s` le
transpun \n via]`.
– {i tu, de fapt, când ai timp pentru odihn`, cu
atâtea repeti]ii?
– Mai a]ipesc \n timpul zilei. De fapt, m-am
n`scut \n timpul r`zboiului [i de atunci am \nv`]at
c` po]i dormi pe apucate.
– Bine, Felicia, vino cu noi, capitul` Salty.

113
– Mul]umesc, m`tu[a mea nu credea c` o s` te
conving s` m` iei, mai spuse fata, apoi se r`suci pe
c`lcâie [i o rupse la fug` spre ma[in`.
Deci Salty era din nou la ananghie. Oare se va
putea comporta corespunz`tor? Nu mai avea
r`bdarea necesar` pentru a o cre[te sau disciplina
pe ea, o fat` pe cale de a deveni femeie. Dar era
problema m`tu[ii ei de fapt, \[i mai spuse el, s-o
opreasc` la timp pentru a nu-l tenta prea mult.
Felicia se \ntoarse \n dou`zeci de minute. El
observ` c` fata nu mai purta sutien.
– I-am l`sat m`tu[ii un bilet, spuse ea.
Salty [tiu c` fata nu primise permisiunea
m`tu[ii pentru a merge cu el pe vas [i c` probabil,
poli]ia \l va c`uta curând. Poate c` va trebui s`
vopseasc` din nou ambarca]iunea [i s`-i schimbe
denumirea. Dar de ce s` fac` toate astea? Salty se
uit` la ea [i [tiu de ce. O dezbr`c` din priviri,
intuindu-i fiecare p`rticic` a trupului. Fata nu
observ` privirile lui fl`mânde c`ci vorbea cu
b`ie]ii, care se adunaser` \n jurul ei. Salty n-o mai

114
\n]elegea defel. Orice alt` fat`, dup` ce afla c`
urma s` r`mân` singura peste noapte cu un b`rbat
s-ar fi retras, dar nu [i Felicia. |n anii de marin`,
Salty \[i dovedise de multe ori c` fusese cu succes
c`pitan de vas, fusese [i c`pitanul inimii lui...
toate astea pân` acum, \ns`. Felicia p`rea foarte
degajat`, vorbea cu b`ie]ii lui care o ascultau
orbe[te, iar John chiar se lipi de ea, \ncercând s-o
prind` de mijloc cu mânu]ele lui mici. Râdea cu
b`ie]ii [i nici nu observa privirile lui care o devo-
rau. L`sar` câinii acas`. Salty le puse mâncare pen-
tru c` ei nu erau \n sarcina doamnei Thompson,
de[i el [tia c` femeia le va da drumul \n curte sau
\i va scoate la plimbare. Verific` dac` aveau apa
necesar` \n vasele lor care nu se r`sturnau \n cazul
\n care vreunul din ei c`lca pe ele. Apoi, adun`
hainele necesare [i le duse la ma[in`, dup` care
reveni pentru a lua [i pachetle cu mâncare. Ei,
acum erau gata. Felicia [i copiii erau \ntr-o stare de
fericire greu de descris \n cuvinte. Era prima oar`
când \[i petreceau noaptea pe barc`. Dup` ce f`cu

115
toate astea avu un moment de ezitare \ntrebându-se,
pentru a nu [tiu câta oar` dac` era bine ce f`cea.
Avea s`-[i petreac` noaptea al`turi de o femeie \n
devenire. Dar apoi o lu` ca pe o provocare
spunându-[i c` dac` supravie]uia situa]iei putea
face fa]` la orice. Era o chestiune de disciplin` [i
de autocontrol. Iar el dovedise \n anii de
marin`rie c` putea s` se controleze, s` controleze
ambarca]iunea care-i fusese \ncredin]at`, s`-[i con-
troleze [i sufletul... reu[ise toate astea pân` acum.
Plecar` spre docuri. G`sir` o barc` cu motor care
s`-i scoat` \n larg, iar el avu timpul necesar pentru
a-[i examina \nso]itorii. Felicia era exuberant`,
rela]ia ei cu copiii lui era minunat`... dar lui nu-i
acorda prea mult` aten]ie. |i ar`t` cum s` ridice [i
s` coboare pânzele, iar b`ie]ii se a[ezar` lini[ti]i,
ca ni[te viitori marinari, s` \nfrunte briza [i s`
pun` momeala \n ap`. |ncepur` s` se distreze cu
pesc`ru[ii cei curio[i care voiau s` [tie ce f`ceau
acolo. Se l`s` [i \ntunericul, iar Salty \i chem` la
mas`, pe punte. Avur` multe sandvi[uri, iar copiii

116
mâncar` cu poft`. La fel [i Felicia. Dup` ce verific`
dac` totul era \n ordine, veni \n cabin` unde
b`ie]ii \ntinseser` patul, [i se culcaser`, iar Felicia,
dup` ce se schimbase \n [ort, se culcase [i ea \n
acela[i pat, la margine. Oare el trebuia s` se culce
la marginea cealalt`? Salty le spuse regulile de
abadonare a ambarca]iunii, pe care b`ie]ii le
repetar` cumin]i. Apoi d`du drumul la muzic` \n
surdin`. Prefer` s` urce din nou pe punte [i
r`mase singur sub b`taia brizei, \n lumina lunii.
Dar dup` un timp Felicia ap`ru [i ea, precum
Venus din spuma m`rii. Salty avu impresia c` are
halucina]ii. Fata privi \n jur, se \ntinse somnoroas`,
apoi \l v`zu [i veni la el. Era vr`jitoarea m`rii, de
care se temeau marinarii. |l va ademeni \ntr-o
pe[ter`, iar b`ie]ii vor r`mâne f`r` protec]ia lui.
– }i-am adus ni[te cafea, dac` tot trebuie s` stai
treaz toat` noaptea. Chiar exist` vreo primejdie?
\ntreb` ea privind \n jur, unde totul era lini[te [i pace.
Nu era nici o primejdie pentru barc`, ci numai
pentru el. Ea era primejdia.

117
Capitolul 8

Salty r`mase cu ochii a]inti]i pe cerul plin de


stele. Apoi, privirea \i cobor\ asupra marii lui
iubiri. Fata era atât de tân`r`, ce putea face cu ea?
Poate doar s` devin` unchiul copiilor ei dup` ce ea
s-ar fi c`s`torit cu un b`rbat potrivit? Dar numai
acest gând \l f`cu s` simt` un junghi \n inim`.
Felicia s` fie a altui b`rbat? Salty gemu de neputin]`.
Felicia \l \ntreb` \ngrijorat`:
– Nu te sim]i bine?
Salty o privi un moment [i se decise s`-i spun`.
– Sunt bolnav de dragoste, Felicia.
Fata avea un aer foarte serios.

118
– Exist` un remediu pentru asta.
– Da, dar tu e[ti prea tân`r` ca s`-mi po]i oferi
acest remediu. Cu aceste vorbe, Salty renun]a la
ea, la oferta ei. Se sim]i foarte nefericit [i frustrat.
Nesigur pe el. Sufletul \i fu sfâ[iat.
– Nu mai sunt virgin`, spuse Felicia când el se
a[tepta cel mai pu]in.
Salty ridic` privirea spre stele, de parc` tocmai
atunci s-ar fi anun]at o furtun` devastatoare,
dup` care, parc` \n]elese cuvintele ei.
– Cum s-a \ntâmplat?
– S-a \ntâmplat de mult, la Paris, pe când eram
de vârsta lui Rod. A fost un b`rbat foarte intere-
sant, c`ruia i-a p`sat de mine, n-a fost de loc bru-
tal. Totul s-a petrecut foarte repede, dar nu l-am
mai v`zut de atunci.
– Unde era Emily?
– La lucru. Iar eu vindeam co[uri cu flori pe
strad`. El m-a atras pe o alee sub pretextul c` tre-
buie s`-[i scoat` banii din pantof. Mi-a dat cinci
franci, iar el a uitat [i co[ul.

119
– Ce-a spus Emily?
– N-a aflat niciodat`.
– Nu ]i-a fost ru[ine? Dar, de fapt, n-a fost vina
ta.
– Nu, \mi amintesc doar c`-mi era mil` de el.
Era foarte nefericit. El nu mi-a f`cut r`u [i chiar a
suferit apoi pentru ceea ce s-a \ntâmplat, c`ci
fusese un act interzis. Pe atunci nu se g`seau
prezervative nci m`car pe pia]a neagr`. Regulile
impuse de biseric` erau foarte aspre. Fiecare are
o limit` pân` la care poate \ndura totul, durerea,
adev`rul, minciuna, ru[inea, ap`sarea. Cu toate
c` eram perfect con[tient` de ceea ce mi se
\ntâmplase pe aleea aceea, nu i-am spus lui Emily
care avea [i a[a destule pe cap. Pe lumea asta
exist` multe feluri de supravie]uitori, unii pot
supravie]ui unei iubiri pierdute, unui faliment.
Pe lâng` cei care pierd mereu, mai sunt [i cei care
pot l`sa la o parte \nfrângerea f`r` a se sim]i
foarte marca]i. De aceea nu m-am considerat
afectat` de \ntâmplarea de pe aleea din Paris, nici

120
m`car nu mi-a fost ru[ine. Poate c` a fost doar
efectul r`zboiului. Oamenii erau \nfometa]i, f`r`
ad`post, cred c` mul]i nu mai ra]ionau. La sate,
b`rba]ii pedepseau femeile care se culcaser` cu
nem]ii. Ele erau dezbr`cate, le erau lua]i banii,
apoi erau rase \n cap. Goale, cu capetele rase,
femeile erau for]ate s` p`r`seasc` localitatea [i
s`-[i g`seasc` alte sate. Cu toate aceste umilin]e,
femeile p`r`seau satele cu capul sus, iar altele au
\nceput s` simpatizeze cu ele, t`indu-[i p`rul,
dup` exemplul lor. Printre acestea a fost [i
Emily.
– Când te aud spunând toate astea realizez
c` pentru noi, marinarii, a fost mai u[or, c`ci
pe vas am avut hran` [i ap`. Dar [i printre noi
au existat unii care au avut probleme psihice.
Nu mai suportau imensitatea oceanului, nu
vedeau decât pericole peste tot. Unii ame]eau
numai când priveau peste bord. Au fost unii
care au supravie]uit, s-au \ntors acas` [i [i-au
reluat vie]ile, dar al]ii clacat. Eu am fost

121
printre pu]inii care au acceptat acest r`zboi
ca pe o provocare. N-am fost prea afectat.
– De ce-mi spui toate astea?
– Pentru c` mi-ai declarat c` m` iube[ti, c` vrei
s` faci dragoste cu mine.
– Da, Salty, este adev`rat, te doresc.
– Felicia, nici nu-]i dai seama ce-mi faci.
– De ce crezi tu c` am venit aici? Nu aveam
cum s` te seduc, cu doamna Thompson acas`.
Sau când mi-ai reparat ma[ina, ai v`zut cum ne
privea Emily? De asta am venit aici, nu aveam
cum s` te prind pe uscat. Dar aici, nu ai unde s`
fugi. Desigur, fata râdea de el, tentându-l. Mi-a
pl`cut cum m-ai s`rutat, Salty. |mi place trupul
t`u, am nevoie de tine!
– Dar e[ti atât de tân`r`, Felicia!
– Iube[te-m`, nu m` voi schimba! Prinde-m`
\n bra]e, Salty. Tot atunci, sub cerul plin de stele,
ea \l s`rut`. Se sim]eau acum singuri \n univers,
Adam [i Eva. Felicia nu era prea sigur` c` Salty va
face dragoste cu ea, el era un b`rbat care se con-

122
trola prea mult. Fata se lipi de trupul lui, iar el
trase aer \n piept de parc` n-ar fi avut oxigen, era
aproape disperat. Dar mintea \i era \nc` limpede.
Am urm`rit cum te por]i cu fiii t`i. Le-ai dat o
educa]ie foarte s`n`toas`, vor deveni ni[te
oameni buni. Dar ce vei face cu fiicele tale? Sper
c` vei vrea [i al]i copii!
– Pentru asta, am nevoie mai \ntâi de o
nevast`.
– Iar eu a[ vrea s`-]i fac [i câteva feti]e pe lâng`
b`ie]ii pe care i-ai \nfiat.
– Asta este o cerere \n c`s`torie, Felicia?
-Da, o fac eu c`ci tu nu ai curajul. De fiecare
dat` când \naintezi un pas \n rela]ia noastr` ai
grij` ca imediat s` faci al]i doi pa[i \napoi.
Felicia se apropie de el [i-l s`rut`. O f`cu acolo
cu stelele str`lucind deasupra capului lor.Era ca
[i cum ei doi ar fi fost singurii oameni din
univers. Erau Adam [i Eva. Felicia era aproape
sigur` c` vor face dragoste, dar el nu era b`rbatul
care s`-[i piard` u[or controlul. De[i ea se lipise

123
de trupul lui [i \ncerca s`-l \nv`luie ca o lian`, lui
\i mai r`m`seser` câteva celule ale creierului \n
func]iune, a[a c`-i spuse:
– Felicia, n-am \nchis u[ile.
Felicia se \ntoarse dar atunci realiz` c` fusese
p`c`lit`, nu existau u[i pe punte. Deci, Salty o
respingea? Nu-i venea s` cread`. B`rbatul acesta
p`rea f`cut din o]el. Dar cum se f`cea c` o
s`ruta cu atâta pasiune, pentru ca mai apoi s-o
resping`? Cum putea s-o s`rute f`r` s` se simt`
atras de ea?
Salty se ridic` \n picioare, iar ea-l urm`ri
dezam`git` cum se \ndrept` spre cabin`, [i mai
verific` o dat` somnul copiilor. |nchise u[a care
d`dea spre ei [i puse un clopo]el deasupra aces-
teia.
Apoi se \ntoarse [i o privi. Va veni spre ea [i
va face dragoste cu ea. Trebuia s` recunoasc`
acum c-o iubea din tot sufletul [i va face dragoste
cu ea. Ac]ionase ca un b`rbat responsabil, luând
toate m`surile pentru cazul \n care vreunul din-

124
tre b`ie]i s-ar fi trezit [i ar fi urcat pe punte. Deci
Salty ac]iona ca un b`rbat responsabil. Probabil
abia acum va recunoa[te c-o dore[te [i va face
dragoste cu ea. Ochii ei erau atât de mari, \ncât
p`reau ca dou` faruri \n noapte, care atr`geau
marinarul. |l duceau spre distrugere, cum putea
el s` mai supravie]uiasc`? Dac` f`cea dragoste cu
ea acum, pe acest vas, va mai fi oare capabil s`
tr`iasc` via]a lui de om obi[nuit?
– Felicia, [opti el.
– Da, Salty, sunt aici, se auzi glasul ei.
Fata nu mai rezist`, \l \nl`n]ui cu bra]ele [i-l
s`rut`. Fu ca \ntotdeauna. Salty se \nfior` [i
respir` adânc s`-[i recapete suflarea. Se hr`ni cu
buzele ei de parc` ar fi murit f`r` ele. Avea nevoie
de ea. O dorea. |i repet` numele de nenum`rate
ori. Felicia era preg`tit` pentru el. Salty \[i
plimb` mâinile pe trupul ei ml`dios, bine f`cut.
Felicia \[i a[ez` capul pe pieptul lui musculos.
– |nceteaz`, Felicia, \ncerc s`-mi p`strez con-
trolul.

125
– De data asta nu mai este nevoie, Salty.
El \i [opti numele de câteva ori, nebun de
dorin]`.
– Dezbrac`-m`, Salty, [opti ea.
Vorbele ei avur` efectul unui [oc asupra lui,
sporindu-i dorin]a.
– E[ti atât de frumoas`, Felicia.
– Sunt ca oricare femeie.
– Nu este adev`rat, tu e[ti o femeie special`,
e[ti femeia mea.
– Oare te-ai \ndr`gostit de mine cu adev`rat?
– Te-am iubit din prima clip` dar te-am con-
siderat inaccesibil`. Erai ca o siren` care atrage
marinarii.
– {i pentru c` tot ai fost marinar atâ]ia ani,
spune-mi, ai cunoscut multe sirene?
– Tu e[ti prima, iubito.
Ea \ncepu s` râd`.
Salty sim]i nevoia s` clarifice situa]ia.
– Nu pot spune c` n-am mai avut alte femei,
dar acelea au fost femei obi[nuite, tu e[ti dife-

126
rit` de ele. E[ti o adev`rat` siren`. Te iubesc,
Felicia, dar e[ti mult prea tân`r` fa]` de mine.
– Nu este chiar a[a.
– E[ti un adev`rat dar al clipei, dar nu m` pot
c`s`tori cu tine. E[ti a mea acum, dar nu te pot
p`stra, ai fi ca o pas`re ]inut` \n captivitate. Am
muri amândoi. Trebuie s` te eliberez.
– Ce imagina]ie bogat` ai, Salty! Sunt o femeie
obi[nuit`, care va \mb`trâni [i se va urâ]i ca ori-
care alta.
– Nu-mi pot imagina clipa aceea.
Fata ridic` din umeri.
– Dac` facem dragoste acum, \]i vei satisface
curiozitatea [i te vei elibera de sub vraja mea.
– Nu cred c` va fi a[a de u[or.
– Dar am putea \ncerca.
Salty o s`rut` [i o strânse la pieptul lui.
– Dac` facem dragoste acum crezi c`-mi voi
aminti de copiii care dorm \n cabin`? De unde voi
[tii dac` nu cumva Doamne fere[te nu ne vom
\neca?

127
– Tu po]i ]ine situa]ia sub control, Salty. Ai
multe p`cate?
– Nu multe, dar iubirea pentru tine este unul
dintre ele.
– {i pe celelalte cu cine le-ai f`cut?
– Nu-mi mai amintesc nici o femeie, Felicia.
– Atunci, po]i fi lini[tit, nu se va \ntâmpla
nimic, este o noapte senin`, cerul plin de stele,
b`ie]ii dorm lini[ti]i, totul este bine.
– Nu, \nc`.
Dup` ce f`cur` dragoste, ]inând-o \n bra]e se
gândi cât de greu \i va fi când va trebui s` renun]e
la ea. Felicia s` fie a altuia? Poate doar dac` el ar
p`r`si Clevelandul [i s-ar stabili \n alt ora[. N-ar
putea suporta s` vad` cum fata devine interesat`
de un alt b`rbat... s-o vad` zâmbindu-i... sau
atingându-l. Ce gânduri ciudate \i veneau acum
când o ]inea strâns \n bra]e, dup` ce ajunsese pe
culmile dragostei cu ea! Cum ar fi putut s-o
p`r`seasc`? Da, ar putea dac` ar fi foarte hot`rât
s-o fac`. Pentru c` era prea b`trân pentru aceast`

128
fat` care abia se deschidea \n fa]a vie]ii. Salty nu
avea nici o scuz` pentru implicarea \n aceast`
rela]ie; poate numai dorin]a prea mare c`reia
nu-i rezistase. {i atunci, deveni con[tient de fap-
tul c` va mai face dragoste cu ea, atât cât \i va per-
mite. Fata se \ntoarse [i murmur` ceva \n somn.
Salty \[i spuse c`-[i va aminti tot restul vie]ii mur-
murele ei, ca [i aceast` noapte unic` \n via]a lui.
Curând, poate nu prea curând, dar \n zece ani el
va avea cincizeci de ani, iar ea nu va avea nici
m`car treizeci. Era prea b`trân pentru ea.
Trebuia s` protejeze fata \mpotriva lui \nsu[i. Va
\ncepe s-o fac` de mâine. Dar fetei \i f`cuse
pl`cere s` fac` dragoste cu el, cel pu]in astfel
reac]ionase. Ea era actri]` [i probabil nu-i era
prea greu s` simuleze. Oricum ar fi fost, reu[ise
s`-l p`c`leasc` [i s`-l fac` s` cread` c`-i pl`cuse s`
fac` sex \mpreun`. De fapt, nu fusese sex, fusese
chiar dragoste. Fata nu avusese timpul necesar s`
\nve]e s` simuleze toate acele reac]ii, c`ci Emily
nu i-ar fi permis s` ajung` atât de experimentat`

129
\ncât s` p`c`leasc` un marinar. Dup` ce mai
f`cur` dragoste o dat` coborâr` la cabina \n care
dormeau b`ie]ii, iar Salty \i f`cu [i ei loc, apoi
când ea se cuib`ri la pieptul lui el o s`rut` din
nou [i-i zâmbi. Felicia se relax` imediat [i ador-
mi. Salty \[i spuse c` ea fusese foarte obosit`, alt-
fel n-ar fi adormit a[a de repede. Cât de minunat`
era dragostea! Ce prostie din partea lui s-o refuze
atâta timp!
Când b`ie]ii se trezir` diminea]a, Salty le f`cu
semn s` nu fac` zgomot [i-i urc` pe punte pentru
a-i hr`ni. Felicia dormea tun. Abia dup`– amiaz`,
pe la ora patru, o trezir`. Fata se \ntinse ca o
pisic` lene[`, iar el n-o sc`p` din ochi.

130
Capitolul 9

Cam pe vremea aceea, fiii lui Salty \ncepur` s`


\nve]e c` trebuie s` se poarte atent [i grijuliu cu
femeile, s` le trateze cu tandre]e [i \n]elegere.
Copiii \i ajutar` s` strâng` toate uneltele de pes-
cuit, s` duc` tot ce era de c`rat la ma[in`.
|nainte de a o duce pe Felicia acas` se oprir` s`
m`nânce la MacDonalds, lan]ul de magazine care
proliferase \n ultimul timp, vânzând hamburgerii
foarte ieftin. Apoi, când o conduse pân` la u[a
casei b`ie]ii venir` cu el, c`ci el nu voia s` le lase
vecinilor impresia c` \ntre el [i fat` era ceva. Emily
deschise u[a imediat.

131
– Emily, a[ vrea s`-i cuno[ti pe b`ie]ii mei [i s`
te felicit pentru c` nepoata ta este un bun marinar.
Emily nu scoase nici o vorb`, dar \l privea de
parc` el ar fi fost vreun [arpe de al c`rui venin tre-
buia s` se fereasc`.
– Emily, te a[tept pe tine [i prietenele tale
sâmb`t`, ar fi mai bine s` veni]i mai devreme pen-
tru a v` obi[nui cu casa.
Femeia ar fi vrut s`-l refuze [i s`-l alunge din
fa]a casei ei dar nu mai putea s-o fac`, \ntrucât
aranjase deja cu prietenele sale. |ncuviin]` printr-o
\nclinare a capului [i intr` \n cas`.
Felicia abia se mai st`pânea. |[i cuno[tea prea
bine m`tu[a [i [tia ce semnifica]ie avea comporta-
mentul ei. |l conduse pe Salty la ma[in`, apoi se
aplec` spre portiera deschis`.
– Mul]umesc pentru aceast` plimbare...
minunat`. Sper c` ne vom vedea curând!
Salty o privi lung [i-i spuse:
– {i eu \]i mul]umesc, Felicia pentru ajutorul pe
care mi l-ai dat \n timpul plimb`rii.

132
Salty d`du absent din cap, con[tient de undele
de senzualitate, [i-i f`cu un gest evaziv cu mâna.
Porni ma[ina apoi o opri din nou pentru a mai
privi o dat` treptele care duceau la casa ei.
– Sper s` ne revedem cât de curând, strig`
Felicia.

O sun` \n aceea[i sear`, dar Emily, care


r`spunse la telefon, \i spuse c` fata dormea. Salty
str`b`tu \nc`perea \n care se afla cu pa[i mari
aproape toat` noaptea, imaginându-[i-o \ntins` \n
pat pe fata care cu o sear` \n urm` dormise al`turi
de el. Pe fata cu care f`cuse dragoste, care se aflase
\n bra]ele lui. Fusese ca un vis. Nu va putea s`
renun]e la ea.
Felicia ap`ru dup` amiaza. Salty nu putu face
altceva decât s` stea [i s` priveasc`, s` vad` cu cât`
bucurie o \ntâmpinau b`ie]ii lui. Felicia le
r`spunse la salut, iar ei \ncepur` s-o nec`jeasc`

133
pentru c` dormise atât de mult. Râse [i ea, apoi
ro[i, lucru care nu-i sc`p` neobservat lui Rod:
– De ce ro[e[te Felicia, tat`?
– Pentru c` se bucur` s` ne revad`.
– Dar n-a mai ro[it niciodat`, zise pu[tiul
privind-o uimit.
Felicia \[i acoperi fa]a cu mâinile.
– Nu este cazul s` comenta]i felul \n care
ar`t.
John le explic` celorlal]i c` fata ro[ise astfel
pentru c` era timid`.
Mike, cel care nu scosese o vorb` pân` atunci,
interveni.
– A fost pe punte cu Salty.
Salty se \ntoarse uimit spre b`iat.
– De unde [tii?
– V-am auzit vorbind [i mai ales, am auzit-o pe
Felicia râzând.
Salty \l \ntreb` cu blânde]e.
– Dar nici unul dintre voi n-a urcat pe punte.
– Eu n-am coborât din pat, zise John.

134
Cei doi vinova]i schimbar` priviri. Mike spuse:
– Felicia râde foarte frumos.

Urm` seara \n care aveau repeti]ia general`. Joe


\i urm`ri pe amândoi, uluit de atrac]ia sexual` atât
de evident` dintre ei. Oare era uluit sau doar sur-
prins de evolu]ia lucrurilor? Dar repeti]ia nu fu un
succes. Unii uitar` replicile, al]ii se \nfuriar`. Joe fu
foarte tolerant, mai ales cu doamnele.
– Juca]i toate ca ni[te primadone, le spuse el,
mai ales tu, Felicia, m` uime[ti.
Salty auzi complimentele lui Joe, con[tient de
adev`rul lor. Desigur, Felicia avea s` devin` o
actri]` bun`. Dar de ce-l deranja acest lucru pe el?
Doar voia s` renun]e la ea. Nu va \ncerca \n vreun
fel s-o distrag` de la o mare carier`. Iar dac` nu va
putea renun]a la ea o va urma pretutindeni. Dar ce
va face cu b`ie]ii? De ce-[i f`cea el atâtea probleme
legate de cariera ei c`ci de fapt, acestea erau ca [i
inexistente, Felicia era liber`.

135
Salty o conduse acas` dup` repeti]ie. Opri
ma[ina lâng` un parc [i-i spuse:
– Am \nceput s` m` gândesc deja la cum va
fi via]a ta atunci când ve ajunge o mare
actri]`.
– |n toamna asta trebuie s`-mi termin [coala,
mai \ntâi, iar pe urm` o s` mai vedem noi... poate
o s` sus]in [i examenul de admitere la facultatea
de teatru. Dar sâmb`t` va trebui s` termin`m mai
devreme repeti]iile c`ci urmeaz` petrecerea.
Emily, care s-a hot`rât s` vin` va ajunge mai
devreme, ca s` preg`teasc` totul al`turi de doam-
na Thompson. Mai ai [i alte probleme, Salty?
– Da, simt nevoia s` fiu s`rutat, n-ai mai f`cut-o
de dou` zile.
– Dac` asta este tot, cred c` m-a[ putea des-
curca singur` destul de bine. |l s`rut`, f`cându-l
s`-[i piard` min]ile. Salty se sim]i frustrat.

136
– E[ti o femeie viclean`, Felicia, vrei s` m` faci
s` uit de toate, asta vrei, nu? Iar dup` ce m` vei
sec`tui o s`-]i cau]i alt b`rbat, nu?
– Nici vorb`.
– Felicia, vrei s` te mu]i la mine?
– Cred c` Emily m-ar trimite imediat la
m`n`stire!
– {tiu c` \ntre noi lucrurile nu s-ar putea ofi-
cializa pentru c` sunt prea b`trân pentru tine,
Felicia.Tu e[ti la \nceputul vie]ii. Vei merge la
[coal`... vei fi foarte ocupat`... nu vei avea nevoie
de ceva care s` te distrag`.
– Tu nu m` po]i distrage Salty, ai devent o
necesitate pentru mine. De fapt, te iubesc
Salty.
– Ah, Felicia, dac` tu faci astfel de declara]ii,
cum mai pot eu renun]a la tine?
Salty o conduse acas`. Apoi se \ndrept` spre
propria-i cas`, unde st`tu treaz toat` noaptea
gândindu-se ce noroc avusese s` \ntâlneasc` o fat`
ca ea. O va iubi o vreme, apoi va renun]a la ea. Nu

137
va trebui s` mai pomeneasc` vreodat` cuvântul
c`s`torie. Dar cum va supravie]ui dup` ce o va
pierde?

***

Repeti]ia cu costume fu [i a treia oar` un


e[ec. Joe se \nfurie cumplit [i-i puse s` repete
la nesfâr[it actul revoltei. Nu mai \n]elegea ce
se \ntâmpla cu ei. Jucau ca ni[te amatori. Joe \i
privi dezgustat. |ncepu s` ridice tonul la ei,
lucru pe care nu-l f`cuse pân` atunci. }ip` la ei
c`ci \i stricau reputa]ia de bun regizor. |i
amenin]` c`-i va \ncuia \n sala de repeti]ii pân`
când fiecare \[i va fi \nv`]at rolul cum se
cuvine.
– Dar eu am serviciu, ripost` Felicia.
– Dac` eu stau aici cu toat` lumea, va trebui s`
stai [i tu, n-ai \ncotro.

138
– Joe, interveni Salty.
– A, tu s` nu mai sco]i o vorb`, e[ti cel mai r`u
dintre to]i! Va trebui s` avem o discu]ie. |l trase
deoparte [i-i spuse: acum \n]eleg ce s-a \ntâmplat.
Tu te-ai culcat cu Felicia [i acum e[ti relaxat, [tiin-
du-te st`pân pe situa]ie, nu mai ai nerv! Din cauza
ta se duce piesa de râp`!
– Nu `sta este motivul. De fapt, am realizat c`
n-o pot p`stra.
– Bine, atunci folose[te-te de acest aspect [i f`
s` revin` tensiunea piesei [i for]a ei.
– Mda, [opti Salty ca pentru el, de parc` piesa
ta ar fi cea mai important`.
– A[ vrea s` nu ui]i asta nici un moment!
Salty p`r`si scena, l`sându-l pe Joe care puf`ia
ultima ]igar` din zi, ridicând rotocoalele de fum \n
aer. Joe avu revela]ia c` era cazul s` joace el rolul
lui Salty, pentru a face ca piesa s` aib` succes.
Cum putea un b`rbat care [tia c` va trebui s`
renun]e la o femeie s` pretind` c` face toate efor-
turile pentru a o p`stra? Salty \[i aminti de actori

139
care de[i se urau erau nevoi]i s` joace roluri de
\ndr`gosti]i, care le reu[eau. Iar el trebuia s`
pretind` c` vrea s-o p`streze numai pentru el,
când, de fapt, voia s` renun]e la ea.Toat` aceast`
pies` era un calvar. Era tot ce-ar fi dorit el [i nu
putea avea. Ce ironie!
Repeti]iile de duminic` diminea]a se
desf`[urar` bine. Joe le spuse:
– Mi-a]i dat pu]in curaj, copii. Premiera va fi
vineri. Când v` gândi]i la piesa asta, gândi]i-v` c`
face]i parte dintr-un \ntreg.
Salty [i Felicia plecar` spre casa lui unde
avea loc mult promisa petrecere. Salty o
cunoscu pe Helen, o alt` m`tu[` a Feliciei, care
avea treizeci [i trei de ani, ochii foarte mari, cu
gene lungi, dar care nu avea prea multe de
spus.To]i b`rba]ii invita]i r`maser` la petrecere,
semn c` Emily alesese bine femeile pe care le
invitase.
– Ai adus ni[te femei destul de dr`gu]e, Emily.
– De ce te surprinde?

140
– Pentru c` ai fost foarte dur` cu mine, la \nceput.
– Asta din cauza Feliciei, este prea tân`r` pen-
tru tine.
– Da, admise Salty, melancolic.
– A[a c` nu mai sta cu ochii pe ea ca un vultur,
las-o s` flirteze cu prietenii t`i mai tineri. Las-o
s`-[i g`seasc` un b`rbat potrivit.
– Am f`cut acest lucru, Emily.
– Nu prea se vede.
– Emily, ar fi fost mai bine pentru mine dac`
te-a[ fi \ntâlnit pe tine mai \ntâi, dar acum sunt atât
de \ndr`gostit de ea \ncât nu mai v`d nici o alt`
femeie \n jurul meu.
– Promi]i s-o la[i liber` pe Felicia?
– Nu pot gr`bi lucrurile chiar a[a cum vrei tu,
Emily, mai ales c` \n curând va fi [i premiera. Este
primul ei rol [i nu vreau s` aib` probleme de nici
un fel.
– Da, vom veni cu to]ii.
– Te-a invitat vreunul din prietenii mei?
– Da, Henry.

141
– Ai mult` r`bdare cu el, e un tip de treab`.
Emily \ncepu s` râd`, iar figura ei, de obicei
\ncruntat`, se destinse.
O l`s` pe mâinile lui Henry, care voia s` [tie ce-i
spusese Salty \ncât o f`cuse s` râd` astfel. O l`s` pen-
tru c` v`zuse o scen` care-i d`dea de gândit. Peter se
afla chiar lâng` Felicia c`reia \i f`cea ochi dulci.
– Ai \ncercat gust`rile servite acolo, pe verand`?
Veranda se afla la trei camere distan]` de locul
\n care se aflau.
Peter zâmbi [i-i spuse:
– M` intereseaz` mai mult dulciurile de aici,
din buc`t`rie.
– Eu \]i recomand gust`rile de pe verand`,
insist` Salty.
Peter \[i privi uimit prietenul, apoi ridic` din sprâncene
pentru a-l face pe Salty s` \n]eleag` c` \l interesa Felicia.
Salty era impacientat.
– |]i aminte[ti, zise el ridicând ochii \n tavan, era
pe 2 iunie 1955, când l-am b`tut m`r pe Colin Long?
Peter \ncuviin]`:

142
– Da, l-ai l`sat f`r` suflare, a supravie]uit doar
pentru c` a avut noroc. {tiu c` e[ti un b`rbat
puternic, Salty, am auzit ce mi-ai spus.
Peter se scuz` [i plec` \n c`utarea gust`rilor de
pe verand`.
Preg`tirile fuseser` foarte bine organizate, iar
fiecare dintre femeile prezente adusese pr`jituri.
Salty preg`tise fripturile, cartofii pr`ji]i, sosurile;
pân` [i pâinea fusese coapt` \n cas`, de doamna
Thompson. De[i Peter r`spândise zvonul c` nici unul
dintre invita]i nu avea voie s` se apropie de Felicia,
Salty n-o l`s` singur` nici o clip`. Ar fi fost ca un miel
r`t`cit \n mijlocul unei haite de lupi fl`mânzi.
Petrecerea fu un succes. Se lansar` planuri de
a merge \mpreun` la un meci de baseball, sau de
a \nchiria o barc` cu pânze, mult mai mare decât a
lui Salty. Dar, spre uimirea lor prietenii lui Salty
nu [tiau c` el juca \ntr-o pies`. Când le spuse, to]i
primir` vestea cu bucurie [i promiser` c` vor fi la
premier`, urm`rindu-l cum o va s`ruta pe Felicia,
pentru c` de acum [tiau to]i de dragostea lor.

143
Capitolul 10

Duminica era ca de obicei o zi liber` pentru


to]i, a[a c` se hot`râr` s` plece cu barca. Ba chiar
[i doamna Thompson li se al`tur` bucuroas`. Nu
avur` \ncotro [i o a[teptar` cam mult pân` când
femeia \[i preg`ti toate lucrurile de care avea
nevoie. Se distrar` de minune. Mâncar`, b`ur`,
\notar`, se bucurar` din plin de acea zi minunat`.
Salty g`si un golf \n care \notar` f`r` probleme atât
maturii cât [i copiii. Doamna Thompson remarc`
imediat dragostea pe care Salty i-o purta Feliciei.
Era prea evident`. Dar doamna Thompson
\n]elese [i problema lor: Salty era prea b`trân pen-

144
tru Felicia. El era con[tient de acest lucru, dar nu
avea ce face, era prea \ndr`gostit de fat`. Doamna
Thompson era con[tient` c` Salty era un b`rbat
matur deja, la care Felicia nu putea s` aprecieze
decât masculinitatea. Cu toate aceste probleme,
to]i alc`tuiau o familie, pentru c` Felicia era foarte
preocupat` de b`ie]ii lui Salty. Pe când mâncau,
doamna Thompson \l \ntreb` pe Salty:
– De fapt, care este numele t`u?
– Jerome, \i r`spunse acesta.
– {i ai renun]at la un nume atât de masculin
pentru cel de Salty?
– Mda, \i r`spunse el, cam f`r` chef.
– {i de ce te-ai \nrolat \n marin` pe când erai
atât de tân`r?
– |ncepuse r`zboiul [i am vrut s` fiu de ajutor.
– Dar ai r`mas \n marin`.
– Da, am ajuns la concluzia c` era ceea ce-mi
doream.
Doamna Thompson ajunse la concluzia c`
Salty era unul dintre b`rba]ii c`rora le pl`ceau

145
provoc`rile. Poate c` tocmai de aceea se \ndr`gos-
tise de Felicia. Dar, dac` se va c`s`tori vreodat` va
fi un so] [i un tat` bun. Emily avea dreptate, Salty
[i Felicia aveau nevoie de timp s` decid` dac` se
uneau sau nu pe vecie. Poate c` el mai avea nevoie
de pu]in timp pentru a realiza c` nu avea sc`pare.
Curând, \ntoarser` barca [i când ajunser` \n
port doamna Thompson [i b`ie]ii plecar` acas`,
iar Salty [i Felicia se duser` spre teatrul Playhouse,
care era gol deocamdat`. Imediat ce intrar` Salty
bloc` u[a [i o privi insistent. Apoi, \i spuse:
– Felicia, te doresc!
Nu era nimeni \n teatru, aveau toat` cl`direa
numai pentru ei. Salty o dezbr`c` [i o privi, iar ea
nu scoase o vorb`. Felicia ro[i, apoi \ncepu s`-i
scoat` hainele, privindu-i trupul musculos. Salty
palpita din fiecare fibr` a trupului pentru ea,
con[tient fiind c` trebuia totu[i s-o lase liber`. Fata
avea via]a \nainte. Trebuia s`-[i perfec]ioneze
talentele de actri]`. El nu-[i putea permite s-o lege
de el, un b`rbat care trecuse de mijlocul vie]ii.

146
Salty o iubea, o iubea nespus de mult, dar dac` ar
fi iubit-o cu adev`rat n-ar fi ademenit-o acum, aici.
El era un b`rbat matur, care-[i putea controla
via]a, sentimentele, dar pe ea trebuia s-o elibereze.
{i o va face foarte curând. Nu chiar acum, dar
foarte curând. Dup` ce va fi avut loc premiera pie-
sei, c`ci fata era intrigat` de comportamentul lui [i
nu era bine s-o resping` acum. De aceea, Salty va
a[tepta pân` când fata va face dovada talentului ei,
apoi se va desp`r]i de ea. O conduse spre ultimul
decor al piesei \n care jucau [i repetar` piesa ca \n
realitate. Salty f`cu dragoste cu ea, \n teatrul acela
gol, Salty dar [tia c` fata nu-i va apar]ine niciodat`.
Dup` aceea, Felicia \l privi spunându-i:
– Salty, te iubesc.
– Da, [tiu, fu r`spunsul lui.
– E[ti un amant nemaipomenit.
– Nici vorb`, am ac]ionat a[a cum a[ fi vrut s-o
fac \n timpul piesei.
– Nu vom putea face asta, c`ci tot procesul de
seduc]ie a durat mai mult de trei acte.

147
– Asta este, emo]ia \ncetine[te sau amplific`
ac]iunea. Salty se ridic`, \[i g`si jacheta cu care
fusese \mbr`cat [i scoase din buzunarul acesteia
colierul albastru pe care-l comandase pentru ea.
I-l puse la gât, iar fata se d`du jos de pe canapea,
goal`, doar cu colierul la gât pentru a se privi \ntr-o
oglind`. Veni spre el [i se a[ez` al`turi, pe cana-
pea. |ncepur` s` vorbeasc` despre vie]ile lor.

***

Sosi [i seara premierei. Felicia era singur` pe


scen`. Piesa \ncepea cu monologul ei. Felicia tre-
buia s` se ridice de pe sofa, \mbr`cat` \ntr-un
capot de satin, s` \nainteze spre public, iar Salty s`
apar` f`r` s` spun` nimic.
Dar când v`zu atâ]ia ochi a]inti]i asupra ei,
\nghe]`. Nu putea scoate un cuvânt. Salty, care
\n]elese ce se \ntâmplase cu ea, interveni ime-

148
diat.V`zându-l ea c`p`t` curaj [i \ncepu s` depene
monologul femeii singure, abandonate, care se
hot`r`[te s`-[i dedice via]a celor din jur, ajutându-i
s` p`trund` tainele cititului. Pe m`sur` ce piesa
evolua lumea \n sal` nici m`car nu \ndr`znea s`
respire. Se \ndr`gostea de unul dintre elevii ei, de
Salty, care nu \ndr`znea s` spere c` dragostea lui
era \mp`rt`[it`. Când veni scena s`rutului to]i o
urm`rir` cu \ncordare, apoi aplauzele izbucnir`.
Ochii Feliciei se umplur` de lacrimi [i ea \i [opti:
– Te iubesc atât de mult!
Conform scenariului, Salty trebuia s` dispar` la
un moment dat con[tient c` nu era vrednic de ea,
iar Felicia s`-l caute cu \nfrigurare. |ntr-un târziu el
ap`ru, nu se [tie de unde [i se \ntâlnir` la mijlocul
scenei. Mâinile li se atinser`, iar el o strânse la
piept cu dragoste. Cei doi se s`rutar` din nou, iar
cortina c`zu. Spectatorii se ridicar` \n picioare
aplaudându-i frenetic. Apoi, sear` de sear` specta-
colul continu` cu acela[i succes. Se duse vestea
despre piesa pus` \n scen` de Joe [i biletele se vin-

149
deau ca pâinea cald`. Salty realiz` acum c` sufletul
lui era pierdut \n fa]a unei femei care nu avea
nevoie de un fost marinar care s` se ]in` de ea pre-
cum o ancor` veche.Trebuia s` fie liber` s`-[i
\mplineasc` visurile. De[i spectacolul se juca \n
fiecare sear`, tensiunea acestuia nu sc`dea. Cei doi
jucau roluri de \ndr`gosti]i pe scen` apoi le conti-
nuau \n via]a real`. Salty era prototipul b`rbatului
puternic iar Felicia era tot ce-[i putea dori un b`rbat:
o femeie frumoas`, cu ochii mari, cu p`rul lung [i
negru, cu o voce plin` de sensibilitate. Dar \n via]a
real` Salty [tia c` Felicia \ncepuse s` simt` retragerea
lui apropiat`. |ntr-o zi, Joe \i spuse lui Salty:
– Tocmai desp`r]irea celor doi \ndr`gosti]i a
dat culoare spectacolului. M` pasioneaz` felul \n
care juca]i. Vre]i s-o ]ine]i tot a[a? Sau trebuie s` v`
certa]i \n fiecare zi pentru ca [i piesa s` ]in` afi[ul
mai mult timp?
Salty \l privi \ndurerat, dar nu-i r`spunse nimic,
pentru c` orice explica]ie pe care ar fi dat-o, n-ar fi
fost \n]eleas` de cineva din afar`.

150
Pe de alt` parte, doamna Thompson care
urm`rea cu viu interes evolu]ia rela]iei dintre cei
doi, de[i considera c` Felicia era prea tân`r` pen-
tru el, credea c` este bine ca ei s` se c`s`toreasc`
pentru câ]iva ani, apoi Felicia s` divor]eze.
Doamna Thompson f`cu impruden]a de a-i spune
toate aceste lucruri lui Emily, la telefon.
– Felicia \l iube[te prea mult, nu se va mai uita
la nici un b`rbat toat` via]a ei. De altfel, eu l-am
prevenit pe Salty c` este prea b`trân pentru ea.
– N-ar trebui s` intervii \n vie]ile altora, Emily,
\i spuse doamna Thompson.
– {i al]ii au intervenit \n via]a mea. Am crescut-o
pe Felicia de când avea dou` luni, iar eu am
renun]at la b`rbatul pe care-l iubeam numai pen-
tru ea.
– {i-]i pare r`u, Emily?
– Nu, am fost doar foarte [ocat` când am v`zut
c` el nu era cum \l credeam eu.
– {i-l mai dore[ti?
– Nu, mi-a[ dori \ns` un Salty.

151
– Dumnezeule! exclam` doamna Thompson, \l
vrei pe Salty?
– Nu pe el, ci un b`rbat cu calit`]ile lui.
De aceea, doamna Thompson \i spuse cu prima
ocazie lui Salty:
– Trebuie s` faci tot posibilul s`-i g`se[ti un so]
bun lui Emily.
Salty ridic` receptorul [i-l sun` pe fratele lui
George, Samuel.
– Sam, exist` aici o femeie care ar merita toat`
aten]ia ta.
– Am avut destule femei [i nu m` mai intere-
seaz` problema asta. C`ci voi fi b`trân \n curând
[i m` voi considera sc`pat de ele. Toate sunt ni[te
tr`d`toare.
– Cea despre care-]i spun este altceva. Te va
testa ea mai \ntâi.
– Cum s` m` testeze ? |n pat?
– Probabil c-o va face [i acolo, s` vad` dac` e[ti
un marinar de fier sau un hârb ruginit. A]i putea
locui aici, cu noi.

152
– Cu noi? Ce vrei s` spui?
– Am adoptat trei b`ie]i [i am adus \n cas` [i o
vr`jitoare b`trân` care s` aib` grij` de ei.
– {i cine este femeia despre care vorbe[ti?
– {tii, Sam, eu m-am \ndr`gostit de o siren`.
Femeia despre care-]i spuneam este m`tu[a fetei,
Emily, [i are \n jur de treizeci de ani. Nu arat` r`u
[i este o lupt`toare. Oricum, vino la mine, o s` vezi
[i o pies` de teatru.
Pe sear` ap`ru Felicia, tras` la fa]`, lucru care
f`cea ca ochii ei s` par` [i mai mari.
– Ai de gând s` te \nsori cu mine [i s` tr`im feri-
ci]i pân` la adânci b`trâne]i \mpreun`? \l \ntreb`
ea.
– Felicia, tu va trebui s` mergi la [coal`. E[ti
mult prea tân`r` pentru mine. O s` fim doar pri-
eteni o vreme.
– Cât de prieteni?
– Ca acum, spuse el [i o lu` \n bra]e. Dar nu
mai avur` parte de libertate c`ci b`ie]ii care \nce-
puser` s` ]in` foarte mult la ea, nu-i l`sau o clip`

153
liber`. John se a[eza adesea \n poala ei, iar cei mai
mari se mul]umeau cu \mbr`]i[`rile ei. Dar Salty
consider` c` era momentul s` rezolve problema
lui Emily, dac` pentru a lui nu avea solu]ie.
– Prietenul meu, Sam, va veni la teatru s` ne
vad` s`pt`mâna asta. Crezi c` Emily va vrea s`-l
\nso]easc`?
– Nu [tiu, s-o \ntreb`m.
Emily nu avu nimic \mpotriv`. De fapt, to]i pri-
etenii lui Salty veniser` s` vad` piesa doar pentru
el [i Felicia, c`ci oricum nu era ceva pe gustul lor,
cu toate c` citiser` cronicile atât de elogioase.
Dar acum sosise momentul ca Salty s` se
despart` de Felicia. De aceea, chiar a doua zi când
fata veni la mas`, el \[i lu` inima \n din]i:
– Felicia, este mai bine s` afli acum. Eu [i b`ie]ii
vom pleca din ora[.
– Unde pleca]i? Crezi c` este bine s` tot mu]i
copiii de colo colo?
– Felicia, te rog...
|n ochii fetei ap`ruser` lacrimi mari.

154
– Felicia, nu face situa]ia mai grea decât este...
M-am decis s` te p`r`sesc.
– De ce? Te a[teapt` pe undeva vreo nevast`? Ai
f`cut promisiuni altei femei? Mi-ai ascuns ceva?
Salty gemu de durere, f`r` a avea curajul s-o
priveasc` \n ochi. Cei trei b`ie]i \l priveau
mustr`tor din cadrul u[ii. Felicia c`zu pe un
scaun, cu genunchii tremurând, [i nu-[i mai putea
controla suspinele.
Rod \ntreb` cu seriozitatea care \l caracteri-
za:
– P`r`sim Clevelandul?
Salty \i r`spunse:
– Felicia era \ndrept`]it` s` afle prima, copii.
B`ie]ii nu mai scoaser` o vorb`.
– Acum, a[ vrea s` m` l`sa]i s` discut singur cu
Felicia, b`ie]i.
Rod se opuse:
– Nu. Vrem s` auzim [i noi ce discuta]i, este
vorba [i despre noi. B`ie]ii se strânser` \n jurul
Feliciei care, printre lacrimi, interveni:

155
– Las` copiii s` asiste la discu]ie, Salty, ei fac
parte din fiin]a mea.
– Iubirea mea, \ncepu el.
– Dac` este a[a cum spui, atunci te vei c`s`tori
cu mine.
– Felicia, sunt prea b`trân pentru tine.
Rod i se adres` Feliciei:
– Tu câ]i ani ai, Felicia?
– |n momentul acesta m` simt de o sut` de ani.
John [i Rod \ntrebar` \ntr-un glas:
– Tata are mai mult de atât?
– Nu, sunt cu dou`zeci de ani mai b`trân decât
ea, orice a[ face sau a[ spune, adev`rul acesta este.
Felicia \l amenin]`:
– Dac` mai spui o dat` lucrul `sta, o s` ]ip cât
m` ]ine gura, [i s` v`d ce explica]ie vei g`si pen-
tru vecini [i pentru poli]ie...
– Felicia, am \ncercat s` rezolv amiabil proble-
ma noastr`.
– Adic` s` m` respingi \ntr-un mod mai pu]in
dureros?

156
– Felicia, vei g`si un b`rbat mai tân`r...
Felicia strig` din r`sputeri:
– Nu vreau un b`rbat mai tân`r, te vreau pe
tine!
– Da, zise [i Rod, Felicia [tie ce spune.
Salty se adres` b`ie]ilor:
– Adic` voi o vre]i pe Felicia ca mam`?
|n timp ce b`ie]ii mai mici d`dur` din cap cu
convingere, Rod spuse:
– Felicia vrea s` se m`rite cu tine, s` fie so]ia ta
[i s` doarm` \n patul t`u.
Felicia \l \ntreb`, curioas`:
– De unde ai aflat asta?
– Asta voia [i mama vitreg` a lui Skinny. A auzit-o
el vorbind astfel cu tat`l lui.
– {i s-au c`s`torit?
– Nu, tat`l lui Skinny s-a c`s`torit cu alt`
femeie, spuse copilul.
– O, ce dr`gu] din partea lui! exclam`
Felicia.
Salty se ridic` [i spuse:

157
– Cred c` ar fi mai bine dac` m-a[ \nsura cu
tine, Felicia. Nu mai am timpul necesar ca s`
g`sesc pe altcineva.
– Asta \nseamn` c` m` pot considera cerut` de
nevast` ?

***

Fu cea mai frumoas` petrecere a anului. O petre-


cere la care toat` lumea se sim]i fericit`. Nici nu se
stinser` ecourile nun]ii lor c` Emily se c`s`tori cu
Sam, a[a c` lumea mai avu prilej de s`rb`toare pentru
alte trei zile. Sam [i Emily admiser` c` piesa fusese
punctul de pornire al prieteniei lor, când scuturile de
protec]ie fuseser` l`sate deoparte datorit` emo]iilor
create de pies`, iar ei doi deveniser` mai apropia]i.
Apoi, \ntre Sam [i Emily ap`ruse dorin]a sincer`, care
deveni o dragoste adev`rat`. |n 1962 au fost cele mai
multe c`s`torii din istoria ora[ului Cleveland.

***

158
Familia Brown cump`r` o cas` modest`, cam
veche, ce-i drept, \n or`[elul Temple, la sud de
Cleveland. Casa avea zece hectare de p`mânt, [i
toate acareturile necesare. Salty \[i v`zu astfel visul
cu ochii, c`ci putu s`-[i vad` copiii crescând \n aer
liber, [i s` se ocupe [i de cre[terea p`s`rilor. Cei
trei b`ie]i se bucurar` de noua cas` c`ci aveau mai
mult spa]iu. Iar când venir` [i ceilal]i cinci copii ai
familiei Brown, locul gemu de copii, de scâncete,
lupte dar [i de râsete.
Felicia f`cuse o alegere bun`. C`ci femeia \l
alearg` pe b`rbat pân` când acesta reu[e[te s-o
prind`.

Sfâr[it

159