Sunteți pe pagina 1din 156

MAURA PETRUZZI

Prim`vara
\n Sardinia
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
GABRIELA AGR~PINEI

ALCRIS
M94
Capitolul 1
Kathryn \ncepu s` aranjeze piesele expuse \n vitrina magazinului. |n
efortul ei de a face ultimele dou` cliente s` cumpere un cadou pentru o
zi de na[tere, deranjase toate obiectele expuse.
Acum, \mpinse colierele [i cerceii de ceramic` mai \n fa]` unde nu mai
erau umbrite de cele dou` piese sculptate \n lemn, iar boul de sticl` de
culoarea ametistului \l plas` \naintea co[ului din pai, \n a[a fel \ncât s`
ias` mai bine \n eviden]`. |n timp ce \ndrepta dou` miniaturi \n ulei,
cineva b`tu \n geamul magazinului. O secund` mai târziu fratele ei, Hugh,
intr` \n magazin.
– M` bucur c` ai venit mai devreme, \i apuse ea. Pot s` plec \nainte
de \nchidere.
– Te \ntâlne[ti din nou \n seara asta cu frumosul Vittorio? \ntreb` el.
Kathryn zâmbi.
– De ce nu? |mi place de el. Mâine se re\ntoarce \n Italia, a[a c` destul
de repede voi \nceta s` mai ies, a[a cum ai spus.
– Distrus` [i gata s` intri la m`n`stire?
– Deloc. Vittorio este o companie pl`cut`, dar asta este tot.
Hugh \l \ntâlnise pe fermec`torul italian, Vittorio Bertini, cu trei
s`pt`mâni \n urm`, la o mic` expozi]ie de art` [i i-l prezentase Kathrynei.
De atunci, Vittorio \i ar`tase o aten]ie deosebit`, luând masa cu ea \n ora[
[i mergând la dans, la oper` sau la cinema, când rulau filme italiene, ba
chiar [i la un cocteil la ambasad`, unde \n mod misterios reu[ise s` ob]in`
invita]ii. |n seara asta era ultima dat` când ie[eau \n ora[, deoarece a doua
zi urma s` ia avionul spre cas`.
6 MAURA PETRUZZI

Dar distrac]ia nu fusese totul, pentru c` Vittorio era interesat [i de


mica galerie pe care o conduceau Hugh [i Kathryn Milward, situat` \ntr-o
cas` \nalt` \n col]ul micii pie]e Kensington \n spatele g`l`giosului
Cromwell Road.
Aici, expuneau picturile lui Hugh [i pe cele ale prietenilor lui, iar
Kathryn avusese ideea s` adauge vase de lut, ornamente din sticl` [i mici
obiecte din piese din pânz`.
Hugh [i so]ia lui, Brenda, locuiau \ntr-un apartament deasupra
galeriei, iar Kathryn \nchiriase un mic apartament \n apropiere.
O dat`, când Vittorio fusese invitat la cin` de Hugh, le povestise o
mul]ime de lucruri despre Sardinia.
– Cunosc bine insula, \i asigur` el. |ncânt`toare pentru vacan]e [i
apoi, pentru c` bunica mea locuie[te acolo, merg destul de des.
El \i sugerase lui Hugh s` se aprovizioneze cu obiecte produse de
me[te[ugarii din insul`.
– Produc vase de lut foarte frumoase, de asemenea co[uri de paie [i
superbe sculpturi \n coral. Cus`turi, tapiserii [i [aluri. Poate este o idee
bun` s` fii primul care \ncepe s` expun` produse provenite din
Sardinia.
– Ar fi posibil, morm`i Hugh. Nu [tiu pe nimeni de aici specializat \n
astfel de articole [i mai devreme sau mai târziu cineva va descoperi aceste
produse.
– Atunci de ce nu? vru s` [tie Vittorio. A]i putea veni to]i \n Sardinia,
s` sta]i la bunica mea [i s` vede]i ce este mai bun de cump`rat. Casa ei
este \n cea mai frumoas` parte a insulei.
Kathryn realiz` c` Hugh era destul de \ncântat de ideea de a se lansa
\ntr-o nou` direc]ie. Dup` ce cânt`ri bine ideea, hot`r\ c` el [i Brenda vor
petrece dou` sau trei s`pt`mâni \n Sardinia, cump`rând orice li se va
p`rea interesant pentru a fi vândut. Kathryn va r`mâne acas` pentru a
avea grij` de galerie.
Vittorio nu-[i ascunse \ntristarea când auzi c` ea nu venea cu ei. |n
seara aceea \[i luau r`mas bun [i complimentele lui atinseser` cote \nalte.
Ca de obicei, \i trimisese flori, de data asta trandafiri ro[ii [i o orhidee ca
s-o prind` pe rochie. |[i alesese o rochie din m`tase verde [i-[i prinsese
p`rul blond ro[cat, \ntr-un coc \n vârful capului.
PRIM~VARA |N SARDINIA 7

– M` \ncân]i, \i spuse el peste mas`. E[ti atât de adorabil`. Cl`tin` trist


din cap. Nu cred c` o s` suport s` m` despart de tine, mâine.
Kathryn zâmbi dezarmant.
– Trebuie s` iei avionul.
– Dac` ai veni cu mine, m-a[ sim]i \n rai. Nu po]i s`-l convingi pe
fratele t`u c` e[ti mai important` decât el?
– Mai târziu, poate la var`, s-ar putea s` vin \n Sardinia, dar nu acum.
Dup` cin`, au dansat [i \n bra]ele lui Vittorio, Kathryn se gândi c` de[i
nu putea s` cread` un cuvânt din extravagantele declara]ii, era pl`cut s`
fie admirat`, chiar de un tân`r [i frumos italian pe care probabil c` dup`
aceea nu-l va mai vedea niciodat`.
La dou`zeci [i unu de ani, nu se gr`bea s` se m`rite [i pân` atunci
majoritatea tinerilor pe care-i \ntâlnise erau preocupa]i de cariera lor.
Faptul c` mul]i dintre ei \ncercau s`-[i câ[tige existen]a tr`ind \n
mediul artistic \i f`cea s` fie destul de pruden]i \n ceea ce privea
c`s`toria.
|n acela[i timp, nu se l`sa prea impresionat` de Vittorio. |n taxi, \n
drum spre cas`, reu[i s` reziste zelului lui, când vru s-o \mbr`]i[eze cu
pasiune [i s-o s`rute.
Aparent, d`duse instruc]iuni [oferului s` tot \nconjoare parcul, dar
Kathryn insist` pân` la urm` s` fie condus` acas`.
– Este trecut de dou`, protest` ea.
– Ce conteaz`? Aceste momente sunt foarte pre]ioase pentru mine. Te
iubesc atât de mult. Nu suport s` te p`r`sesc.
– Ai spus c` vrei s` vin cu tine, mâine, la aeroport, \i reaminti ea. Dac`
nu m` la[i s` m` duc acum la culcare, mâine diminea]` n-o s` pot s` m`
scol la timp.
|n sfâr[it, era \n apartamentul ei, de[i Vittorio o implorase s` mai stea.
De[i aten]ia pe care i-o d`dea era cople[itoare, Kathryn trebui s`
recunoasc` faptul c` o trezea la via]`. |n acel moment când ar fi trebuit s`
se simt` obosit`, era treaz` de-a binelea. |n timp ce se dezbr`ca [i se
preg`tea de culcare, hot`r\ c` probabil era un avantaj c` italieni atr`g`tori
nu se \ntâlneau la tot pasul, ca s-o atrag` \n tot felul de distrac]ii. De
mâine se va ocupa din nou de galerie [i f`r` \ndoial` c` atunci când Hugh
[i Brenda, vor fi pleca]i \n Sardinia, va avea mult` treab`.
8 MAURA PETRUZZI

A doua zi la aeroport, Vittorio declar` c` refuz` s` se \mbarce \n avion,


dac` Hugh nu-i permite solemn c` mai târziu \n acel an, Kathryn va veni
\n Sardinia.
– {antaj! exclam` Hugh. Foarte bine, va merge \n Sardinia. Dac`
obiectele aduse de acolo au succes, s-ar putea s` vrem mai multe provizii
[i ea va putea s` le fac`.
– E[ti un dur, Hugh, bomb`ni Vittorio. O faci pe Kathryn s` lucreze
pentru tine, chiar [i \n vacan]`, când ar trebui s` se distreze.
Hugh râse.
– N-am remarcat-o pe Kathryn lucrând din greu cât ai fost tu aici.
|n holul aeroportului, unde desp`r]irile furtunoase erau \n mod tacit
ignorate, Vittorio o \mbr`]i[` cu putere pe Kathryn.
– O s`-mi scrii des? o \ntreb` el.
– Câteodat`, \i promise ea. Când voi avea ceva de povestit.
– |n fiecare zi \]i voi spune c` te iubesc.
Pân` la urm`, f`r` nici o tragere de inim` Vittorio a trebuit s` urmeze
grupul la punctul de control al pa[apoartelor [i Hugh [i Kathryn i-au f`cut
semn cu mâna când s-a urcat \n avion.
Doar cu trei zile \nainte de plecarea lui Hugh [i a Brendei \n Sardinia,
Brenda s-a \mboln`vit brusc. Doctorul a crezut c` probabil nu era ceva
foarte serios, dar a sf`tuit-o s` stea \n pat câteva zile [i \n mod clar orice
c`l`torie era imposibil`.
Hugh era dezam`git, dar a acceptat situa]ia.
– Ce-ar fi s` mergi tu \n locul nostru? \i spuse el brusc Kathrynei. {tiu
c` mai este \ngrozitor de pu]in timp.
– Dar nu pot s` sosesc \n Sardinia a[a dintr-o dat`, obiect` ea.
– Sigur c` nu, dar agen]ia ar putea transfera un bilet pe numele t`u [i
eu a[ primi banii \napoi pentru cel`lalt. |l voi preveni pe Vittorio c` vii tu.
Apoi o va anun]a pe bunica lui, signora Bertini, de schimbare. |n orice
caz, va fi \ncântat de schimbare. Mai degrab` se \ntâlne[te cu tine, decât
cu un cuplu ca noi. Pân` atunci, ai putea s` stai la hotel \n Cagliari, o
noapte sau dou`.
Un minut sau dou`, Kathryn cânt`ri \n minte situa]ia.
– |n câteva zile, Brenda s-ar putea sim]i bine. Ai putea s` schimbi data.
– Dac` Brenda este cu adev`rat bolnav`, trebuie s` renun]`m la tot [i
este prea târziu pentru liniile aeriene sardiniene. {i apoi, altcineva ne-ar
putea fura ideea. La urma urmei, este mai mult o c`l`torie de afaceri,
decât o vacan]` oarecare.
PRIM~VARA |N SARDINIA 9

– N-am nici o obiec]ie. De fapt, \mi place ideea foarte mult. Dar o s`
m` pricep la fel de bine ca tine la cump`rarea diferitelor produse sau s`
evaluez posibilitatea vinderii lor?
– La fel de bine, dac` nu mai bine, o asigur` el, \mbr`]i[ând-o cu
dragoste. Tu [tii ce se vinde. De fapt, [tii mai multe despre vasele de lut
[i de sticl` [i alte asemenea, decât [tiu eu.
– |n afar` de asta, nu sunt sigur` c` o s` te descurci cu Brenda. Dac`
se \mboln`ve[te de-a binelea? Nu te-ai putea descurca [i la galerie [i cu
slujba.
Hugh avea o jum`tate de norm` ca profesor la un colegiu de art` din
apropiere.
– Am o vacan]` de trei s`pt`mâni, a[a c` pot s` stau acas`, \i spuse.
Dac` Brenda are nevoie de \ngrijire, atunci cu siguran]` m` vor ajuta
mama [i sora ei. Nu va fi neglijat`.
Pentru câteva momente, Kathryn r`mase t`cut`.
– Ai pa[aportul la \ndemân`? M` voi ocupa de suma de bani pe care
s-o iei cu tine, de cecurile de c`l`torie [i a[a mai departe.
– Mul]umesc, Hugh. M` preg`tesc [i eu de plecare.
|n weekend, \n timp ce-[i preg`tea hainele [i-[i alegea accesoriile, fu
uimit` de faptul c` era destul de reticent` fa]` de nea[teptata ocazie de
a-[i petrece luna urm`toare \n Sardinia. Pân` atunci fusese u[or
invidioas` pe Hugh [i Brenda, dorindu-[i \n secret s` li se poat` al`tura,
de[i acest lucru ar fi fost imposibil. Acum c` se ivise ocazia, nu mai dorea
cu atâta ardoare s` plece.
Luni diminea]`, \n avion, examin` din nou aceast` stare curioas`, care
o cuprinsese. Se datora faptului c` nu dorea s`-l \ntâlneasc` din nou pe
Vittorio? Sau cel pu]in nu atât de curând? |[i reaminti c` de fapt el nu
locuia \n Sardinia, ci doar \[i vizita bunica, din când \n când. De
asemenea, ea va fi mult prea ocupat` s` viziteze diferite ateliere de ol`rit
[i alte asemenea locuri.
{i totu[i, sim]ea c` \n Sardinia va p`[i \ntr-un loc necunoscut, c`
evenimente nea[teptate o vor purta pe c`r`ri ne[tiute, dar dac` va fi bine
sau r`u nu avea de unde s` [tie.
A[a cum Vittorio \i sugerase lui Hugh, a schimbat avionul la Milano [i
dup` ce mânc` ceva la repezeal`, se sui \n avionul de Cagliari. Hugh ceruse
agen]iei de voiaj s`-i rezerve o camer` pentru trei nop]i la hotelul Modema.
10 MAURA PETRUZZI

– Dup` aceea te hot`r`[ti dac` r`mâi la hotel sau stai \n alt` parte, \i
suger` el. Pân` atunci, mai mult ca sigur c` vei avea ve[ti de la Vittorio.
Camera cu baie era excelent` [i-[i desf`cu o valiz`. |n timp ce se
\mbr`ca pentru cin`, se \ntreba ce fel de primire va avea din partea lui
Vittorio. Una era s` te \mprietene[ti [i s`-i faci avansuri amoroase unei
fete la Londra [i alta era situa]ia când ap`rea pe nea[teptate \n Sardinia,
a[teptându-se s` fie cazat` \n casa signorei Bertini. Spera c` nu se va gândi
c` aranjase o astfel de vizit`.
A doua zi a pornit devreme, deoarece voia s` profite de tot timpul
pentru a vizita magazinele, notând ceea ce era de vânzare [i s`-[i fac` idee
de obiectele potrivite pentru galerie.
Din Via Roma p`trunse pe o strad` lung`, Largo Carlo Felice, unde se
p`rea c` era zi de pia]`, pentru c` erau instalate multe tarabe unde se
vindeau tot felul de bunuri, mâncare, haine [i piese de mobil`.
Multe femei purtau pe cap co[uri imense, pline cu ceea ce
cump`raser`. Unii b`rba]i purtau dou` desagi legate cu o band` lat` [i
trecute peste um`r. |[i puneau cump`r`turile \n desagi care le atârnau pe
um`r, unul \n fa]`, altul \n spate.
Kathryn s-a \ntrebat dac` pu[tii pu[i pe [otii sau ho]ii n-ar putea fura
din desaga din spate. Tenta]ia era puternic`. |n timp ce st`tea [i privea
cump`r`torii [i vânz`torii, un astfel de incident avu loc chiar \n fa]a
ochilor ei. |n timp ce un b`rbat alegea ni[te legume, un altul \i scotocea
\n desaga din spate, apoi scoase un colac de frânghie [i o cutie.
Kathryn zâmbi, dar era u[or nec`jit`. Ca martor` la acest furt ziua \n
amiaza mare, era bine s` stea f`r` s` fac` nimic? Atunci, un al treilea
b`rbat veni \n spatele celui de-al doilea [i \ncepu s` scotoceasc` \n desaga
lui. Asta este de neconceput, \[i zise ea \n gând, dar \n acela[i timp nici
unul din cei doi nu fugea cu prada.
F`cu câ]iva pa[i spre ei, nesigur` dac` va avea curajul s` atrag` aten]ia
victimei. Dac` scoteau cu]itele?
Apoi cei trei se \ntoarser` unul spre altul, cei doi ho]i ar`tându-i prada,
proprietarul smulgându-le din mâinile lor [i amenin]ându-i \n glum`.
Sigur, cei trei erau prieteni sau cel pu]in cuno[tin]e puse pe glume.
Pe tarabe erau expuse multe vase de lut, dar pe Kathryn n-au
impresionat-o. Era mult mai interesat` de covoare [i de tapiserii [i dac`
astea erau specifice me[te[ugarilor de aici, va vedea ce era de f`cut.
PRIM~VARA |N SARDINIA 11

La \ntoarcerea la hotel, g`si un mesaj de la Vittorio. |i telefonase ca


s-o anun]e c` va sosi a doua zi diminea]` \n Cagliari [i c` se vor \ntâlni la
hotel.
Asta \nsemna c` urma s` c`l`toreasc` noaptea cu vaporul de la
Civitavecchia. Pierduse ceva timp pân` s` vin` pe insul`, pentru c`
primise telegrama lui Hugh cu dou` sau trei zile \n urm`.
|[i petrecu restul zilei vizitând ora[ul, pentru c` nu [tia dac` va mai
putea avea posibilitatea, o dat` ce se va instala \n casa bunicii lui Vittorio.
A doua zi, Vittorio o \ntâmpin` mai mult decât entuziasmat.
– Este cea mai mare surpriz`, \i spuse el. Sigur, \mi pare r`u pentru
cumnata ta, dar a[a ai venit tu aici, [i sunt foarte mul]umit.
– E[ti sigur c` pot s` stau la bunica ta? I-ai spus?
– Oh, da. Am f`cut toate aranjamentele necesare, o asigur` el.
Kathryn [i-ar fi dorit s` cunoasc` aceste aranjamente.
– Cât de departe este situat` casa? Vreau s` spun de Cagliari?
\ntreb` ea.
– Cam la o sut` de kilometri.
– Cam [aizeci de mile [i ceva, socoti ea repede.
Pe drum, Vittorio \i descrise toate locurile [i excursiile pe care avea de
gând s` le fac` \mpreun` cu ea.
– Sunt atâtea evenimente, festivaluri folclorice [i trebuie s` mergem
la munte [i de asemenea s` vezi nordul insulei.
Ea râse.
– Ai uitat c` stau aici doar trei sau patru s`pt`mâni cel mult [i c`
trebuie s` lucrez?
– S` munce[ti? Asta nu este important. Tot ce ai de f`cut este s`-i
g`se[ti pe cei ce vând vase de lut, [aluri sau altele. |n rest, trebuie s` te
distrezi.
Spre coast`, drumul urca [i Kathryn a putut s` vad` \n zare dou`
insule \nv`luite \ntr-o cea]` mov \nchis, diferit` de gri-alb`striul m`rii.
– Cea mic` este San Pietro, o inform` Vittorio. O po]i vedea din casa
noastr`. Cealalt` este San Antioco.
Str`b`tu or`[elul Iglesias, apoi \ntoarse ma[ina p`trunzând pe un
drum mai \ngust, care [erpuia coborând spre ]`rm. Dou` por]i \nalte de
fier str`juiau intrarea \ntr-o curte. Kathryn nu avu timp s` studieze casa.
Vittorio o prinse de bra] [i o conduse \n cas`.
12 MAURA PETRUZZI

– Signorina Katryna de la Londra, anun]` el \n timp ce o prezenta


bunicii lui, signora Bertini, o femeie mic` de statur`, gras`, cu p`rul
negru u[or \nspicat cu fire albe.
– Bienvenido, o salut` ea.
Italiana Kathrynei se limita la câteva cuvinte folosite de turi[ti, iar
engleza signorei Bertini era la fel de s`rac`, dar Vittorio a jucat rolul de
interpret \n timp ce beau ceai [i mâncau pr`jiturele delicioase.
La momentul potrivit, o servitoare o conduse pe Kathryn \ntr-o
camer` luminoas` [i spa]ioas`, cu vedere spre gr`din`.
– Le chiavi? ceru fata, \ntinzând mâna pentru cheile de la valize.
|n timp ce ea despacheta, Kathryn f`cu un du[, apoi \[i puse o rochie
alb` nou` [i o e[arf` turcoaz de m`tase. Trebuia s` se prezinte cât mai
bine având \n vedere c` era o \nlocuitoare a Brendei [i a lui Hugh.
La cin` venir` doar signora Bertini [i Vittorio.
– Veri[oara mea Mirella a ie[it \n seara asta, explic` Vittorio. Dar o vei
\ntâlni mâine.
Dup` cin`, signora Bertini, cu nepotul ei ca interpret, puse multe
\ntreb`ri \n leg`tur` cu via]a Kathrynei la Londra. Câteodat`, Vittorio
explica mai pe larg, ad`ugând [i \n englez` pentru ca [i ea s`
\n]eleag`.
– Mâine o s` mergem \n port, i-a promis el. Este un port mic, nu
pentru vase mari, dar este interesant. Apoi, dup`-amiaz` te voi duce pe
insula San Pietro.
Kathryn zâmbi cu blânde]e. Se p`rea c` a doua zi va avea o zi plin`.
– Dar tu, Vittorio, când munce[ti? Nu po]i s` trând`ve[ti la nesfâr[it.
El rânji.
– Trebuie s` traduc ceea ce ai spus pentru la nonna, signora. O s` se
\ncrunte la mine.
Un [uvoi de cuvinte salut` comentariul Kathrynei, tradus de Vittorio.
Vittorio zâmbi.
– La nonna spune c` n-am nici o scuz` pentru trând`veal`, iar atunci
când este o fat` dr`gu]` prin jur, nu-mi st` capul la treab`. Mai spune c`
Guvernul este extrem de prost pentru c` m-a angajat [i c` ar trebui s` m`
dea afar`.
– Lucrezi pentru guvern? \l \ntreb` Kathryn, amintindu-[i c` la Londra
nu-i spusese cu ce se ocupa sau unde lucra.
PRIM~VARA |N SARDINIA 13

– Da. Inspectez cl`dirile care apar]in guvernului, s` v`d dac` sunt \n


ordine sau au nevoie de repara]ii, redecor`ri [i altele. De aceea, pot s`-mi
iau câteva zile libere, din când \n când. Apoi m` \ntorc la Roma [i
muncesc din greu.
Kathryn \[i zise \n sinea ei c` p`rea foarte tân`r pentru un post de o
asemenea importan]`, dar probabil c` avea un [ef.
A doua zi, dup` micul dejun, tocmai voiau s` se \ndrepte spre port,
când Mirella ap`ru \n gr`din`.
– Ea este veri[oara mea Mirella Covallini, o prezen]` Vittorio. Apoi le privi
pe rând. Amândou` sunte]i atât de dr`gu]e, remarc` el. {i atât de diferite.
Cele dou` fete schimbar` un zâmbet, pentru c` \n vocea lui se sim]ea
satisfac]ia.
– Ai noroc c` nu e[ti \nconjurat de fete care seam`n` \ntre ele, \l
dojeni Mirella.
– Este adev`rat. |n Italia sunt atât de multe brunete, ad`ug` el cu
[iretenie, privind-o pe Kathryn.
Mirella nu era doar dr`gu]`, ci frumoas`, \[i zise \n gând Kathryn.
Pielea ei avea culoarea cald` a filde[ului, ochii c`prui str`lucitori [i p`rul
negru-alb`strui \i c`dea pe umeri. Kathryn, cu pielea ei alb` [i p`rul blond
[i ochii de un cenu[iu-verzui deschis p`rea insipid` lâng` tân`ra
str`lucitoare din fa]a ei.
– |mi pare r`u c` n-am fost asear` acas`, se scuz` Mirella. Am fost \n
ora[ cu ni[te prieteni.
Vittorio râse.
– Prieteni? Sau un prieten? Minerul englez!
Mirella ro[i u[or.
– El [i al]ii. Vine \n seara asta la cin`. Se \ntoarse spre Kathryn. Vezi,
\i a[teaptam pe fratele t`u [i so]ia lui, a[a c` m-am gândit c` ar fi bine,
dac` s-ar \ntâlni cu un englez aici.
– Kathryn nu este interesat` de el, declar` Vittorio. |n Anglia, se
\ntâlne[te numai cu englezi.
– Dar, Vito, nu este politicos, protest` Mirella. Nu trebuie s` hot`r`[ti
pentru Kathryn.
– S-ar putea s` fim acas` sau nu, \i spuse Vittorio cu nep`sare. Acum
trebuie s`-i ar`t Kathrynei portul [i celelalte locuri.
|n drum spre port, Kathryn nu-[i putu \nfrâna curiozitatea.
14 MAURA PETRUZZI

– Este miner de-adev`ratelea?


Vittorio râse.
– Se presupune c` a venit aici s` caute zinc [i plumb. Plictisitor. Dac`
va descoperi smaralde sau diamante, m` al`tur lui.
– {i probabil c` mul]i al]ii. A g`sit metalele?
– Poate. Cui \i pas`?
Conduse \ncet pe o strad` \n pant` [i opri ma[ina pe chei.
– |mi plac toate porturile, m`rturisi Kathryn, \n timp ce cobora din
ma[in`.
Dou` sau trei b`rci pesc`re[ti erau legate la chei, un mic vas era
\nc`rcat cu provizii, iar la o sut` de metri de ]`rm era ancorat un iaht, care
se leg`na privind dispre]uitor portul mic.
– Poate vrei s` vizit`m insula acum? o \ntreb` Vittorio.
– Da, dac` avem timp, r`spunse ea. Este o leg`tur` permanent`?
– Vara, mai ales, dar acum, prim`vara... ah, iat-o, se \ntrerupse el,
nec`jit. Tocmai am pierdut-o.
Kathryn v`zu [alupa mic` \ndreptându-se spre larg, la cel`lalt cap`t al
portului.
– Nu-i nimic, \l consol` ea. Vom mai avea ocazia.
Vittorio ridic` din umeri.
– Vom vizita ora[ul, de[i nu este foarte mare. Apoi vom lua masa la
hotel [i vom merge pe insul`, dup`-amiaz`.
– Cum vrei, fu de acord Kathryn.
O privi cu adora]ie, o lu` de mân` [i se \ndrept` spre o strad` \ngust`
ce urca printre dou` case albe cu acoperi[uri multicolore. Treptele
p`reau din granit roz [i str`luceau \n soare.
Brusc, Vittorio oft`.
– Ah! Dac` am fi reu[it s` lu`m [alupa spre insul`. Atunci n-ar fi...
Un b`rbat \nalt cobora sc`rile spre ei.
– Buon giorno, Vito! strig` el.
Avu impresia c` Vittorio dorea s` ocoleasc` aceast` cuno[tin]`, care
aproape c` le bloca drumul, dar apoi se r`zgândi [i-l prezent`
Kathrynei.
– Englezul, signor Ryan Carlyle. Signora Katrina de la Londra st` cu
noi la Roscano, ad`ug` el aproape posesiv.
Cel`lalt salut` din cap.
PRIM~VARA |N SARDINIA 15

– M` bucur, \i spuse el Kathrynei. Sper s` te distrezi.


– Nu sunt aici doar pentru distrac]ie, \i explic` ea. Am destul` treab`
de f`cut.
– Te rog s` ne ier]i, interveni Vittorio \nainte ca ea s` mai poat` spune
ceva. O \nso]esc pe Katrina prin ora[ [i apoi lu`m masa. Din nefericire,
am pierdut [alupa spre San Pietro.
– Ah, tocmai merg spre San Pietro, i-o \ntoarse Ryan. Am barca aici, la
chei. V` pot lua pe amândoi.
Ezitarea lui Vittorio fu evident`.
– Gânde[te-te, ad`ug` Ryan f`r` s` insiste [i f`cu un pas spre chei.
– Ce zici, Katrina?
Vittorio transfer` hot`rârea pe umerii ei, a[a c` singurul lucru pe
care-l putea face era s` r`mân` cu gazda ei.
– Poate ar fi bine s` urm`m planul ini]ial [i s` mergem pe insul` dup`-
amiaz`.
Ryan se \ncrunt`, apoi zâmbi.
– Cum vre]i. Ne vedem disear`. Sunt invitat la mas`, la Roscano. Ciao!
Porni spre port cu pas sprinten [i Kathryn privi dup` el, un b`rbat
\nalt, suplu, \mbr`cat \n pantaloni bej, c`ma[` crem [i cu o jachet` neagr`
aruncat` neglijent pe um`r.
Vittorio râse, plin de \ncredere.
– Ah, ai fost foarte [mecher` Katrina, ai sc`pat de el atât de politicos.
Sigur, n-ar fi trebuit s` spun c` am pierdut [alupa. Atunci nu s-ar fi oferit
s` ne ia cu el.
– El este minerul englez?
– Da [i a[ dori s` stea numai \n min`.
– Ce soart`! S` nu vad` niciodat` lumina zilei? glumi ea.
– Am noroc c` nu ne \ntâlnim prea des. Mirella este \ndr`gostit` de el
pân` peste urechi, sau a[a crede, dar el nu iube[te pe nimeni decât
propria lui persoan`.
Biata Mirella, se gândi ea. |[i aminti obrajii \mbujora]i ai italiencei,
când Vittorio o tachinase cu o sear` \nainte; Mirella nu negase c` Ryan
fusese cu ei la petrecere.
Când ajunser` \n capul sc`rilor, se \ntoarser` s` priveasc` panorama
portului. O [alup` mic` tocmai ie[ea din port. F`r` s` vrea Kathryn se
\ntreb` dac` era Ryan.
16 MAURA PETRUZZI

Vittorio era o gazd` atent`, \i ar`t` ]`rmul ora[ului Portomarco, cu


str`zile lui pitore[ti [i pia]eta micu]` cu magazine [i cafenele. |ntr-unul
din col]urile pie]ei \i ar`t` o cas` mare bogat ornamentat`.
– Odat`, a fost palatul Roscano [i a apar]inut familiei mele, dar mai
târziu, \n urm` cu [aizeci sau [aptezeci de ani, au construit o cas` nou`,
cea \n care locuim acum.
– De asemenea se nume[te Roscano, presupun. Nu este oarecum
ciudat c` sunt dou` case cu acela[i nume atât de aproape una de alta?
– Nu, r`spunse el. To]i [tiu c` noi nu mai locuim aici \n ora[. {i apoi,
a fost folosit` \n alte scopuri de când n-am mai locuit aici: depozit de
vinuri, magazin, [coal` [i acum, dup` cum vezi, restaurant.
Kathryn observ` firma \mpopo]onat` Trattoria Roscano.
– B`nuiesc c` are o istorie, coment` ea.
– Oh, da. Bunica mea [tie toate legendele. Ar trebui s-o rogi s` ]i le
povesteasc`, atunci când este bine dispus`.
Vittorio insist` s` ia prânzul mai devreme, dac` doreau s` ia [alupa de
dup`-amiaz` pentru San Pietro.
– Doar nu vrem s-o pierdem din nou.
O duse la un hotel modern, recent construit vizavi de port, cu o mic`
plaj` de nisip alb \n fa]`. |n timpul prânzului, compus din pe[te fript cu
sos condimentat [i brânz` picant` de la produc`torii locali, Kathryn
regreta c` n-a luat masa la Trattoria Roscano.
– Este bun` mâncarea acolo? \ntreb` ea. La Trattoria?
El d`du hot`rât din cap.
– Nu pentru doamne. Ah, mâncarea este bun`, dar atmosfera este
nepotrivit`, m` \n]elegi?
Kahryn \[i zise \n sinea ei c`, \nso]it` de Vittorio, pu]in` atmosfer`
nepotrivit` ar fi fost mai interesant`, decât acest hotel cosmopolitan,
unde chelnerii se mi[cau cu pa[i de pisic` pentru a nu deranja clien]ii.
Drumul pân` la insul` a durat mai pu]in de o or`, iar Kathryn a fost
\ncântat` de culoarea stâncilor care se ridicau perpendicular din apa de
culoarea opalului \nchis. Mov [i roz, gri [i purpuriu se mestecau \n
formele accidentate.
– A[ dori s` pot lua o bucat` acas`, spuse ea.
– Dar acas` nu le-ai putea vedea \n aceea[i lumin`, remarc` el. La
Londra ar fi lipsite de str`lucire.
Ea oft`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 17

– Ai dreptate. Lumina mediteranean` are propria ei str`lucire.


– La fel spun pictorii [i arti[tii.
Str`zile din Carloforte, ora[ul port de pe insul`, au fost o surs` de
\ncântare pentru Kathryn. Se p`rea c` aici erau mai multe produse de
artizanat specifice Sardiniei decât v`zuse pân` atunci. Co[urile erau
f`cute dintr-o ]es`tur` asem`n`toare rogojinei, iar micile sculpturi \n
coral [i-ar g`si imediat cump`r`tori, la Londra.
|n timp ce se plimbau \ncet prin or`[el, realiz` c` Vittorio tr`gea de
timp pentru a nu ajunge la cin`, la Roscano.
– {tiu un local foarte bun unde putem cina, \i spuse el.
– Dar mai este vreo [alup` mai târziu?
El d`du din cap.
– Este u[or. Hotelul are propriile lui [alupe, pentru \ntoarcerea celor
\ntârzia]i. Altfel n-ar mai veni nimeni s` ia masa aici.
– Bunica ta nu se va sup`ra c` nu lu`m masa cu ei? \ntreb` ea pân` la urm`.
– Deloc, r`spunse el nep`s`tor. {tie c` suntem independen]i.
Kathryn p`r`si subiectul. Vittorio nu pomenise de Ryan, a[a c` [i ea
f`cu acela[i lucru. |n schimb, \i ceru lui Vittorio o list` cu locurile unde ar
putea g`si produse de artizanat [i alte obiecte asem`n`toare.
– {tiu, nu trebuie s` pierd prea mult timp aici, \i spuse ea. Hugh m`
va a[tepta s` m` \ntorc la data stabilit` [i a[ vrea s` vizitez cât mai multe
locuri posibile.
Vittorio \i m`rturisi c` nu [tia unde erau situate cele mai bune
ateliere.
– I-am sugerat asta fratelui t`u, deoarece am crezut c` poate s` vând`
oricare din produsele noastre.
– A[ putea s` \ntreb autorit`]ile locale din ora[e, suger` ea.
Oricum, nu era deloc \ncântat` s`-[i piard` timpul cu aceste cercet`ri,
mai ales c` nu [tia italiana. Dar, la urma urmei, nu se putea a[tepta ca
Vittorio s` fac` treaba ei. Poate c` pentru moment era mai bine s` se
bucure de compania lui [i apoi, când el se va \ntoarce la Roma sau
Neapole, s`-[i \nceap` cercet`rile.
A[a cum \i spusese, la miezul nop]ii o mic` [alup` p`r`si pontonul
hotelului \ndreptându-se spre insula principal`. De pe ]`rm se auzi
cântecul unei mandoline, care se \ndep`rta pe m`sur` ce ap`reau
luminile or`[elului Portomarco.
18 MAURA PETRUZZI

De pe chei, unde Vittorio \[i l`sase ma[ina, pân` la Roscano, drumul


a fost scurt. Dup` ce opri \n fa]a casei, o lu` pe Kathryn \n bra]e [i o s`rut`
cu atâta pasiune, \ncât abia reu[i s`-[i recapete respira]ia.
– Vito, te rog! spuse ea [i el \i d`du drumul pentru un moment, doar
ca s`-i zâmbeasc` [i \ncepu s-o s`rute din nou.
– Destul, reu[i ea s` spun`. M` sufoci.
– Dar sunt atât de \ndr`gostit de tine, \ncât a[ putea...
Brusc, un fascicol de lumin` \ntrerupse protestele lui Vittorio [i o f`cu
pe Kathryn s` se smulg` din \mbr`]i[are.
U[a de la intrarea principal` se deschisese [i lumina c`dea direct pe
ma[in`, iar farurile altei ma[ini erau [i ele \ndreptate spre ma[ina lui
Vittorio.
Kathryn cobor\. Din cealalt` ma[in` se auzi un râs \nfundat.
– Tu e[ti, Vito?
|n timp ce Kathryn \l a[tepta pe Vittorio, ap`ru [i Mirella. Aproape
imediat fu urmat` de Ryan.
– Scuze, Vito, spuse el nep`s`tor. Nu mi-am dat seama c` ai oprit
chiar aici.
Kathryn sim]i c` nu era sincer, mai ales c` ma[ina lui Vittorio era
deschis` la culoare [i vizibil` chiar \n \ntuneric, dar mai ales \n lumina lunii.
– Ne pare r`u c` n-a]i putut lua masa cu noi, spuse [i Mirella [i din
nou Kathryn sim]i c` nu era sincer`.
– Am avut alte planuri, i-o t`ie Vittorio, care acum era lâng` Kathryn.
Am fost la San Pietro [i am luat masa acolo.
– Ah, atunci a]i prins [alupa de dup`-amiaz`? \ntreb` Ryan. A[ fi putut
s` v` aduc mai devreme, dac` mi-ai fi spus.
– Deci, v-a]i \ntâlnit deja? \l \ntreb` Mirella.
– Da, azi diminea]` \n Portomarco, r`spunse scurt Ryan, ca s` previn`
alt` prezentare din partea Mirellei. Trebuie s` plec. Noapte bun`.
Mirella \l conduse pân` la ma[in`, iar Kathryn intr` \n cas`.
La piciorul sc`rii largi, Vittorio o prinse de mân`.
– E[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb` el nelini[tit.
Kathryn ezit`, apoi zâmbi.
– Nu, nu prea. Mul]umesc pentru ziua asta minunat`.
– Vom mai petrece multe altele asem`n`toare. |i s`rut` mâna. Dar s`
sper`m c` nu ne vom mai \ntâlni cu englezul când vom veni acas`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 19

– Las-o balt`, Vito.


Nu era sigur` dac` Ryan era vinovat de aprinderea farurilor sau dac`
nu cumva fusese o glum` de-a Mirellei. Rezultatul fusese acela[i. Kathryn
se sim]ea ru[inat` c` fusese v`zut` \n bra]ele lui Vittorio.
– Vito! Vito! Mirella travers` \n fug` holul spre sc`ri. Am un mesaj
pentru tine. Telefonul. Au spus c` trebuie s` te \ntorci mâine la Neapole.
– Dar am trei zile libere, protest` el.
– Au spus... b`rbatul de la telefon... c` este urgent. Ai treab` la Neapole.
Vittorio oft`.
– Ah, este un dezastru. Se \ntoarse spre Kathryn care urcase câteva
trepte. |n]elegi? Acum nu mai pot s` te duc s` vizitezi [i alte locuri.
– Da, dar [i eu am treab` [i trebuie s` \ncep imediat.
– F`r` \ndoial` c` o s` te po]i \ntoarce \n weekend, Vito? \ntreb`
Mirella.
Vittorio cl`tin` din cap, neconsolat.
– Dar cel pu]in pot s` te duc mâine la Cagliari, de unde m` vei
conduce la vapor, Katrina.
– Vorbim mâine. Noapte bun`.
|n camera ei, Kathryn rev`zu \n minte evenimentele zilei. Compania
lui Vittorio era destul de pl`cut`, dar va fi nevoit` s`-i spun` limpede c`
nu era \ndr`gostit` de el, oricât` afec]iune i-ar dovedi. {i apoi, nu-[i putea
permite s`-[i petreac` timpul cu el, ca [i cum ar fi \n vacan]`.
Se gândi c` ar fi o idee bun` s`-[i petreac` vreo dou` ore \n Cagliari
vizitând birourile locale de informa]ii ca s` afle unde erau situate
atelierele de ol`rit [i unde se f`ceau covoare [i carpete.
Dezam`girea lui Vittorio a fost de-a dreptul comic`, atunci când i-a
dezv`luit planurile ei.
– Ah, am crezut c` vrei s` vii pentru c` nu supor]i s` te despar]i de
mine atât de curând, \i repro[` el.
– P`i, te conduc pân` la vapor, \]i fac cu mâna, dar nu pot s` profit de
aceast` excursie. M` bucur c` e[ti translatorul meu. {tii c` nu vorbesc
italiana, abia dac` [tiu vreo dou` cuvinte.
Se supuse, dar pân` au ajuns la Cagliari [i au luat un prânz u[or,
timpul a trecut. F`r` tragere de inim`, a \nso]it-o la o cl`dire ce se p`rea
c` era ceva asem`n`tor prim`riei, dar angja]ii de acolo i-au dat doar o
adres` unde ar putea s` ob]in` mai multe informa]ii.
20 MAURA PETRUZZI

Apoi a fost timpul ca Vittorio s` se gr`beasc` s` prind` vaporul [i


Kathryn a trebuit s`-l \nso]easc`, de[i era con[tient` c` a pierdut o
nou` zi.
|nainte de a se \ntoarce, Vittorio returnase ma[ina \nchiriat` la garaj.
– N-are rost s`-mi aduc ma[ina de fiecare dat` când vin aici.
Kathryn [tia c` urma s` ia autobuzul pân` la Iglesias, unde aranjase s`
primeasc` o ma[in`.
|nainte de a se urca pe vapor, a s`rutat-o [i a \mbr`]i[at-o de
nenum`rate ori. De parc` urma s` emigreze \n America [i-[i l`sa \n ]ar`
logodnica. |n timp ce vasul se puse \n mi[care [i Vittorio strig` un ultim
Arrivederci, Kathryn sim]i cum o cuprinde un sentiment de u[uare.
Pentru cel pu]in zece zile se va putea ocupa doar de treburile pentru care
venise \n Sardinia.
Pe când se \ndep`rta de chei, aproape c` se ciocni cu un b`rbat
\nalt, dar chiar când \ncepu s`-[i cear` scuze \l recunoscu pe Ryan
Carlyle.
– P`cat c` Vittorio a trebuit s` plece atât de repede, spuse el.
– Nu sunt chiar atât de nec`jit`, dac` asta vrei s` insinuezi, replic` ea.
N-am venit aici \n vacan]`.
El ridic` o sprâncean`, mirat.
– Ah, eu a[a am crezut.
– Am treab`, iar timpul este scurt. Vittorio mi-a fost de ajutor când a
sugerat s` stau la bunica lui, \n Roscano.
– Sunt sigur.
Privirea lui spunea c` Vittorio obi[nuia s` fac` astfel de aranjamente.
Kathryn \[i privi ceasul.
– Mi-e team` c` trebuie s` m` gr`besc. Autobuzul pleac` la [ase fix.
– Autobuzul te va duce doar pân` la Iglesias. {i de acolo?
– Am \nchiriat o ma[in`, \i r`spunse.
El gr`bi pasul [i ea aproape c` fu nevoit` s` alerge. |n sta]ie,
autobuzul pentru Iglesias era aproape plin, ceea ce \nsemna c` toate
locurile erau ocupate, [i \nc` mai veneau c`l`tori.
– La revedere, domnule Carlyle, zise ea disperat` [i se al`tur` celor ce
se \nghesuiau s` se urce \n autobuz.
O mân` puternic` o scoase din \nghesuial`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 21

– Nu este nevoie s` faci pe martira, \i strig` la ureche. Ma[ina mea este


parcat` \n apropiere [i pot s` te duc la Roscano. Ea ezit` [i el ad`ug` : nu
fac drumul doar de dragul t`u. |n seara asta merg acas`, \n Iglesias.
– P`i... \]i mul]umesc pentru deranjul de a m` duce pân` la Roscano.
– }i-am spus c` nu este nici o problem`, repet` el iritat. Acum dup` ce
am stabilit aceast` problem`, hai s` bem o cafea la o cafenea de pe Via Roma.
Realizând c` nu mai avea nici un cuvânt de spus \n aceast` problem`,
\l urm` supus` la cafenea. Dup` ce chelnerul le aduse cafelele, Ryan \[i
sprijini cotul de mas` [i-[i prinse b`rbia \n palm`.
– Noroc c` am fost pe chei \n dup`-amiaza asta. Am fost s`-mi iau un
pachet. Ea remarcase micul pachet din mâna lui. Acum spune-mi ce
treab` ai pe aici.
Tonul lui o deranj` pu]in, totu[i \i spuse:
– Pentru tine s-ar putea s` nu par` important, dar pentru mine [i
fratele meu este, \ncepu ea.
|i relat` pe scurt motivul vizitei \n Sardinia [i de ce era necesar pentru
Galeria Comelian s` fie prima \n domeniu.
– Comelian? repet` el. De ce a]i ales numele `sta? Vreun motiv
anume?
– Ah, da, \i r`spunse repede Kathryn. Când am deschis, ne gândeam
s`-i spunem Milward Studio, dar p`rea atât de comun. Hugh a vândut o
pictur` \n prima zi [i a fost atât de \ncântat \ncât i-a cump`rat so]iei lui
colierul de os pe care-l admirase \ntr-un magazin din apropiere. A[a c` am
numit galeria Comelian, ca s` ne poarte noroc. |ntotdeauna \ncerc`m s`
avem un astfel de colier expus \n vitrin`.
– {i ce ai f`cut pân` acum... vreau s` zic, ca s` \ncepi acest proiect
Sardinia-Marea Britanie?
– Nu prea mult, recunoscu ea. |n aceast` dup`-amiaz`, am fost s` v`d
ni[te oficiali care s-ar putea s`-mi fie utili, dar n-am prea mult timp.
– Ai fost la Consulatul britanic? o \ntreb` el privind-o cu aten]ie.
– Nu \nc`, reu[i ea s` spun`, de[i aceast` idee nu-i trecuse prin cap.
M` voi duce cât de curând. Am nevoie, de fapt, de ateliere care s` ne
aprovizioneze cu diverse bunuri care ne-ar interesa. Nu ne putem
permite s` mergem la magazine [i s` cump`r`m. Trimiterea lor \n Anglia
ar ridica pre]ul [i mai mult.
El o aprob`.
22 MAURA PETRUZZI

– Vittorio ar fi putut s`-]i fac` rost de astfel de adrese. De ce n-a f`cut-o?


– Presupun c` nu s-a gândit. A crezut c` o va face Hugh. Apoi, când
Brenda s-a \mboln`vit... ei bine, am venit eu \n locul lui Hugh.
Ryan [i-a terminat cafeaua [i a trântit cana f`r` s` arate nici un pic de
respect pentru vesela cafenelei.
– F`r` \ndoial`, sosirea ta ca \nlocuitoare a fratelui t`u l-a satisf`cut pe
Vitto foarte mult.
Kathryn se st`pâni.
– Nu [tiu de ce spui a[a ceva. Vittorio Bertini este un prieten pe care
fratele meu l-a \ntâlnit la Londra. Am ie[it de câteva ori cu el la Londra,
iar ieri mi-a ar`tat câteva locuri din vecin`tatea ora[ului [i apoi San Pietro.
El chicoti.
– Nu este nevoie s`-mi spui nimic despre prieteniile lui Vittorio. Dac`
protestezi prea mult, s-ar putea s` \ncep s` trag concluzii gre[ite.
Ea nu r`spunse la aceast` amenin]are sau promisiune, pentru c`
obrajii ei ro[ii ar fi putut s` fie un r`spuns. {i care era treaba lui s` trag`
concluzii gre[ite?
– Dac` vrei, mai st`m aici ca s` prive[ti plimbarea de dup`-amiaz` pe
corso, iar mai târziu mergem s` cin`m.
Tonul lui implica o \ntrebare a[a c` ea aprob` din cap.
Deja soarele se l`sase spre apus dincolo de Golful Cagliari. Cerul \[i
schimbase culoarea din mov \n verde-pal [i luminile \ncepuser` s` se
aprind` \n fiecare cl`dire. Aromele pinilor [i magnoliilor se amestecau cu
cele ale florilor din ronduri [i parfumul femeilor [i fetelor ce se plimbau
pe strad`.
Kathryn era fascinat` de plimbarea f`r` sfâr[it a fetelor [i a b`ie]ilor.
La plimbare luau parte [i familii \ntregi, tineri c`s`tori]i cu copii mici,
b`trâni \mbr`ca]i sobru \n negru, muncitori. Se p`rea c` \ntreaga
popula]ie din Cagliari ie[ise din birouri, fabrici [i case ca s` ia parte la
promenad`, s` vad` [i s` fie v`zu]i.
– Dac` e[ti gata, mergem s` lu`m cina, spuse Ryan dup` un timp.
Kathryn a fost \ncântat` s` se al`ture [irului de trec`tori, deoarece asta \i d`dea
sentimentul c` face parte dintre ei [i nu r`mânea doar un simplu spectator.
Ryan o conduse pe o strad` \ngust`, cu magazine elegante. |n vitrine
erau expuse sipete cu bijuterii str`lucitoare, pantofi de calitate sau haine
din bumbac sau m`tase, toate de firm`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 23

– |n fiecare ora[ exist` un Bond Street, remarc` Ryan \ncet, iar asta
este cea din Cagliari.
Dintr-o dat`, str`zile se golir`. Mul]imea de trec`tori disp`ruse \n
case, pentru masa de sear`, pentru a sta la taclale cu vecinii sau \n s`lile
de biliard, foarte populare \n Sardinia.
Kathryn fu nevoit` s` urce mai multe sc`ri abrupte \nainte de a ajunge
la Scala di Ferro, un hotel destul de mare situat \n partea de sus a
ora[ului.
– Aici putem lua masa \n gr`din`, spuse Ryan.
Mesele erau a[ezate sub bol]i de vi]`, luminate de l`mpi [i o mic`
fântân` arunca jeturi de ap` prin ciocul a dou` lebede de piatr`.
– Aici mâncarea este simpl`, dar foarte bine preg`tit`, ad`ug` Ryan.
Dup` ce au servit homari [i friptur` de vi]el cu sos picant, Kathryn a
considerat c` nu mai avea nevoie de scuze.
Se uit` la ceas [i fu cuprins` de un sentiment de vinov`]ie.
– Este aproape zece, spuse ea nelini[tit`. Cred c` ar fi trebuit s-o sun
pe signora Bertini s-o anun] c` \ntârzii.
– Dac` ai fi fost cu Vito, signora Bertini nu s-ar fi a[teptat s` fie
anun]at`. Ryan o privi amuzat.
– Problema este c` nu sunt \nso]it` de Vito [i signora Bertini [tie
acest lucru. Este normal s` se a[tepte s` sosesc acas` \nainte de miezul
nop]ii.
– Nu vom sosi acas` cu mult dup` miezul nop]ii, o asigur` el. Totu[i,
dac` asta te lini[te[te, \i voi telefona eu. Signora nu \n]elege engleza [i
sunt sigur c` nici italiana ta nu este grozav`, a[a c` nu v` ve]i \n]elege prea
bine.
Nu-i d`du timp s` r`spund`, ci murmur` o scuz` [i ridicându-se de la
mas`, intr` \n restaurant.
De[i nu fusese prea politicos, se gândi ea, totu[i \i f`cea un serviciu
a[a c` trebuia s`-i fie recunosc`toare.
– Am vorbit cu Mirella [i i-am transmis mesajul t`u, a[a c` nu trebuie
s`-]i faci griji, \i spuse el degajat când se \ntoarse.
– Mul]umesc, murmur` ea.
La fel de bine ar fi putut telefona [i ea, deoarece Mirella vorbea
engleza. Acum, pentru prima oar` de când \l \ntâlnise pe Ryan, Kathryn
24 MAURA PETRUZZI

avu un sentiment de nelini[te. Mirella [tia acum c` \[i petrecuse seara \n


compania englezului. Kathryn nu dorea s` supere familia Bertini sau s`-i
lase s`-[i fac` o fals` impresie despre ea. Cina la Cagliari \n compania lui
Ryan ar putea declan[a a[a ceva?
Pe drum, \l \ntreb` dac` \[i petrece mult timp \n min` [i ce minereuri
extrage.
– Este cumva c`rbune?
Ryan râse.
– {tiu c` ei \mi spun minerul englez [i \n parte este adev`rat. Dar nu
extrag c`rbune, de[i am fost \n astfel de mine, \n diferite ]`ri. Eu sunt
angajat s` fac prospec]iuni pentru plumb [i zinc. |ntr-un timp, Sardinia
era faimoas` pentru rezervele ei \n aceste minerale. Apoi lucr`rile au
devenit dificile, au ap`rut alte pie]e [i industria local` a dec`zut. Dar
acum este din nou profitabil`.
– {i tu cau]i noi rezerve?
– Po]i s` spui [i a[a.
– {i ai g`sit ceva? \l \ntreb`.
– Pân` acum, cantit`]i rezonabile. Locuiesc \n Iglesias deoarece este
zona pe care o explorez. Tot acolo este [i un colegiu unde predau.
– Atunci, nu faci prospec]iuni tot timpul?
El cl`tin` din cap.
– Trebuie s` a[tept testele de laborator, analizele [i mostre de
minereuri. Asta ia timp [i-mi pierd timpul a[teptând.
Kathryn \ncerca s` \n]eleag` c` Ryan ar putea fi un b`rbat ner`bd`tor,
nesuportând amân`rile, aceast` descoperire f`când-o s`-l vad` \ntr-o
nou` lumin`. Nu p`rea potrivit s` fie profesor. Totu[i, trebuia s`
recunoasc` faptul c`-l cuno[tea prea pu]in.
Când trecu prin por]ile de la Roscano, \[i aminti de incidentul din
noaptea trecut`, când el sau Mirella aprinseser` farurile de la ma[in`,
surprinzându-i când Vito o \mbr`]i[a.
|i mul]umi c` a adus-o acas` [i pentru seara pl`cut` petrecut` \n
Cagliari.
– Noapte bun` Katrina, zise el \ncet.
– De fapt m` numesc Kathryn. Katrina este doar traducerea lui
Vittorio.
PRIM~VARA |N SARDINIA 25

– Sigur. Nu te lega prea tare de el, o sf`tui Ryan.


– Nu stau aici mai mult de o lun`, \i r`spunse ea, cu o u[oar` asprime
\n voce. }i-am spus c` trebuie s` muncesc din greu, a[a c` n-am de gând
s` m` \ncurc cu nimeni.
– Grozav. M` a[tept s` ob]in rezultate excelente. Admir oamenii
hot`râ]i.
Ea deja coborâse din ma[in`, iar el porni ma[ina f`r` s` mai a[tepte
r`spunsul ei.
O slujnic`, Abelina, o a[tepta \n hol. Kathryn murmur` o scuz` pentru
c` s-a \ntors târziu. Femeia \i zâmbi slab [i-i ur` buona notte.
Când ajunse \n camera ei, Kathryn o auzi pe Mirella vorbind cu
Abelina, f`r` \ndoial` spunându-i femeii c` oaspetele se \ntorsese [i deci
putea s` se duc` la culcare.
Kathryn hot`r\ c` era mai bine s` nu intervin` [i s` se scuze. Deja
b`nuia c` o sup`rase pe Mirella.
Capitolul 2
A doua zi, Kathryn s-a trezit devreme, pentru c` era con[tient` c`
nu-[i putea permite s` piard` timpul [i c` trebuia s` ob]in` cât mai multe
informa]ii posibile despre me[te[ugari, centre unde putea g`si ceea ce o
interesa [i de unde se putea aproviziona.
|n timp ce lua micul dejun \n camera ei, se gândi la dezavangajul
de a fi acceptat oferta lui Vittorio de a locui la rudele lui la Roscano.
|ntr-adev`r, casa era minunat`, putea fi considerat` un mic palat, nu la
fel de impozant ca cel din pia]a din Portomarco. Din balconul ei putea
vedea gr`dinile cu aleile str`juite de oleandri [i mu[cate \n culori
str`lucitoare, magnolii [i din loc \n loc palmieri. Printre doi chiparo[i
\nal]i, se vedea marea de culoare turcoaz [i cerul albastru.
Pentru o vacan]` f`r` griji, ar fi fost un loc \ntânt`tor, dar pentru
drumurile pe care trebuia s` le fac`, ar fi fost mai bine s` stea \ntr-un mic
hotel \n Cagliari.
Ar fi putut s` \nchirieze o ma[in`, dar deplasarea \n afara ora[ului, pe
drumuri de ]ar`, i se p`rea riscant`.
Oricum, trebuia s` se supun`, pentru c` nu putea s` refuze acum
ospitalitatea familiei Bertini.
Când o v`zu pe Mirella \n gr`din`, Kathryn hot`r\ s` nu se refere la
ie[irea cu Ryan din seara trecut`, decât dac` ea atingea acest subiect.
– Este vreun autobuz de la Portomarco la Iglesias? o \ntreb` pe
Mirella.
– Vrei s` mergi la Iglesias? Te pot duce eu acolo.
Kathryn ezit`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 27

– Am crezut c` de la Iglesias s-ar putea s` fie un autobuz spre Cagliari.


Mirella zâmbi.
– Atunci, vrei s` mergi la Cagliari. Perfect.
– Vreau s` v`d de unde pot cump`ra bunurile de care am nevoie s`
le trimit acas`, \i explic` ea.
– Sigur. Dar Vito ar fi trebuit s` fac` asta pentru tine.
Kathryn zâmbi.
– Ieri a fost timpul scurt pân` la plecarea vaporului.
Mirella se strâmb`, lucru ce indica \ncrederea pe care o avea \n
metodele lui Vito de utilizare a timpului.
|n timp ce conducea spre Cagliari, Mirella o \ntreb` pe Kathryn
despre via]a ei la Londra. Când \i vorbi despre galeria pe care o conducea
\mpreun` cu fratele ei, Mirella d`du din cap aprobator.
– Fratele t`u este c`s`torit [i are via]a lui. Tu e[ti mul]umit` doar cu
galeria? Sau ai pe cineva cu care vrei s` te m`ri]i?
– Nu-]i pot r`spunde la ambele \ntreb`ri deodat`, protest` Kathryn
râzând. Nu, nu cred c` doresc s`-mi petrec restul vie]ii vânzând oale de
lut [i co[uri de r`chit`. Dar \n prezent n-am pe nimeni cu care s` vreau s`
m` m`rit.
Mirella o privi u[or surprins`.
– Este ciudat, pentru c` e[ti foarte dr`gu]`, foarte englezoaic`. Ai un
ten deschis [i pielea alb`, pe care noi italiencele o invidiem.
Kathryn se gândea la Jeffrey, artistul care \nchiriase mansarda de la
galerie. El [i Hugh erau prieteni din [coala de arte. Acum, Hugh expunea
tablourile lui Jeffrey [i le vindea.
Din punctul de vedere al Kathrynei, era o nefericire c` era \ndr`gostit
de ea. El nu recuno[tea, dar era con[tient` de sentimentele lui [i nu mai
putea fi vorba de sentimentul de prietenie care existase cândva \ntre ei.
Jeffrey suportase greu, ceea ce ea considerase un amestec, prietenia
ei cu Vittorio, mai ales c` se bucurase de restaurantele scumpe unde
luaser` masa \mpreun` [i de discotecile selecte unde dansaser`, ceea ce
el nu-[i putea permite din câ[tigurile pu]ine pe care le ob]inea.
– Ah, te-ai \nro[it! exclam` Mirella, trezind-o din visare. Probabil c` te
gânde[ti la un b`rbat din Anglia. Sunt bucuroas`.
Kathryn nu fusese con[tient` c` ro[ise, dar nu-[i contrazise
\nso]itoarea. Timp de câ]iva kilometri nu mai discut` cu ea, se gândi mai
28 MAURA PETRUZZI

mult la unele aspecte ale vizitei ei la Roscano. Având \n vedere c` Mirella


era atras` de Ryan, voia probabil s` se conving` c` ea avea pe altcineva.
Kathryn realiz` dintr-o dat`, c` brusca ei apari]ie \n Sardinia ca
\nlocuitoare a fratelui ei [i a so]iei lui, schimbase complet situa]ia pentru
Mirella. O fat` singur` \nr`ut`]ea situa]ia, fiind o posibil` amenin]are.
Prima vizit` a Kathrynei a fost la Consulatul Britanic de pe Via San
Lucifero [i acolo a avut o surpriz`. Cum [i-a ar`tat pa[aportul,
func]ionarul de la birou s-a scuzat [i a disp`rut pentru câteva minute.
Apoi s-a \ntors cu un teanc de hârtii [i bro[uri.
– Azi diminea]`, am primit instruc]iuni prin telefon s` v` preg`tim
astea, domni[oar` Milward, \i zise el. Dac` ave]i nevoie de ajutor, v`
rug`m s` veni]i la noi [i o s` \ncerc`m s` v` ajut`m.
– Mul]umesc foarte mult, dar nu \n]eleg... \ncepu ea.
– Sau, mai bine, dac`-i spune]i domnului Carlyle ce dori]i de la noi,
el ne va transmite dolean]ele.
Kathryn lu` teancul de hârtii. Sigur! Ar fi trebuit s` ghiceasc`. Ryan
Carlyle se amestecase, doar pentru c` era englezoaic`.
|i explic` pe scurt Mirellei c` cei de la Consulat preg`tiser` informa]ii
pentru ea, dar Mirella prinsese referirea la domnul Carlyle [i voia s` [tie
ce amestec avea Ryan.
– Trebuie c` a telefonat azi diminea]`. Kathryn a repetat ceea ce
aflase.
– F`r` \ndoial`, dore[te s`-[i ajute o cona]ional`, fu comentariul scurt
al Mirellei, dar vocea ei sugera c` era bine ca Ryan s` nu fie implicat prea
mult \n aceast` problem`.
Mirella suger` s` m`nânce ceva u[or \ntr-o cafenea. |n timpul mesei,
Kathryn frunz`ri hârtiile primite [i g`si al`turi de adrese a numeroase
ateliere, [i informa]ii despre depozite de unde se putea aproviziona. Tot
ce avea de f`cut era s` dea un telefon [i s` fixeze o \ntâlnire. Sim]i un
sentiment de recuno[tin]` pentru Ryan.
|n timpul amiezii, vizitar` [i alte birouri din ora[ [i fu bucuroas` c`
fata o \nso]ea folosind-o ca traduc`tor, de[i mul]i func]ionari vorbeau
engleza. {i aici primi repede informa]iile necesare [i-l b`nui tot pe Ryan
c` se implicase.
– O s` fii foarte ocupat`, remarc` Mirella când erau la o cafea pe
Via Roma.
PRIM~VARA |N SARDINIA 29

Kathryn era ocupat` s` fac` un plan al vizitelor. Cel mai important era
s` aib` un mijloc de transport, dar nu voia s`-i spun` Mirellei, deoarece
asta ar sugera ca ea s`-i fie [ofer.
– Da, trebuie s`-mi fac un plan, ca s` nu vizitez de dou` ori acela[i loc.
Se uita pe hart`. Probabil mâine voi fi \n Iglesias, murmur` ea. Apoi un
mic s`tuc situat pe drumul spre Oristano. M` \ndoiesc c` pot face mai
mult \ntr-o zi.
– Iglesias! repet` Mirella. A[ putea s` te duc acolo, diminea]a, dar
trebuie s` fim la Cagliari mai târziu, s`-l \ntâmpin pe tat`l meu vitreg. Va
petrece o lun` sau dou` la Roscano.
– Tat`l t`u vitreg? Kathryn se gr`bi s` afle rela]iile dintre Mirella [i
familia Bertini. Nu [tia decât c` era vara lui Vito [i s` signora Bertini se
presupunea c` era bunica ei.
– Da. Mama a fost c`s`torit` de dou` ori [i eu sunt fiica primului so],
a[a c` numele meu este Cavallini. Apoi tat`l meu a murit [i câ]iva ani mai
târziu s-a rec`s`torit cu Alessandro Bertini. Mama mea, Lucia, a murit
acum doi ani, când locuiam \n Neapole.
– Ah, \mi pare r`u, murmur` Kathryn cu simpatie.
– A fost o mare durere pentru mine, continu` Mirella, dar mai mult
pentru Alessandro. A fost atât de sup`rat \ncât dup` un timp a vândut vila
noastr` din Neapole, deoarece nu putea s` stea f`r` mama. A sugerat s`
vin aici [i s` locuiesc cu mama lui, signora Bertini, s` fiu o companie mai
tân`r` pentru ea. Ea n-are nevoie de mine, desigur. Are o gr`mad` de
servitori, dar este pl`cut [i ne \n]elegem foarte bine.
– {i tat`l t`u vitreg? El locuie[te \n alt` parte? \ntreb` Kathryn.
– A vândut cea mai mare parte din mobil` [i a depozitat restul. Apoi
s-a dus \n port, la Neapole [i a luat primul vas spre America de Sud. Când
era tân`r, a lucrat \n marin` [i este obi[nuit cu voiajele.
– {i acum?
– Acum se re\ntoarce la Neapole [i vine s` ne vad` pe mine [i pe
mama lui.
– Deci nu e[ti vara dreapt` a lui Vito – ci prin c`s`torie? \ntreb`
Kathryn, \ncercând s` stabileasc` leg`turile de rudenie \n minte, pentru
c` [tia cât de numeroase sunt familiile italiene.
30 MAURA PETRUZZI

– El este fiul fratelui mai mare a lui Alessandro, Pietro, care a murit
cu mul]i ani \n urm`. De asemenea, [i mama lui Vittorio a murit. A[a c`
de aceea Vittorio consider` c` asta este casa lui. |n Roma [i Neapole st`
la hotel, câteodat` la Milano [i Genova.
Kathryn asimil` informa]iile primite. |n felul acesta ar putea evita s`
fac` gafe, dac` [tia situa]ia [i pozi]ia diferi]ilor membri ai familiei.
Pe drum, Mirella hot`r\ ca ea [i Kathryn s` opreasc` la Iglesias.
– Am putea lua masa acolo sau dac` preferi o putem lua mai târziu la
Roscano.
– Cum crezi c` este mai bine, fu de acord Kathryn. Tu cuno[ti ora[ele
[i distan]ele. Te las pe tine s` hot`r`[ti.
Mirella aprob` din cap, dar Kathryn fu surprins` când nu opri \n
Iglesias, ci se \ndrept` spre drumul ce ducea spre Carbonia. Când ajunse
la intersec]ia ce ducea spre Roscano [i Portomarco, zise scurt.
– {tii c` am trecut prin Iglesias?
– Da, recunoscu Kathryn, deja familiarizat` cu ora[ul.
– N-am vrut s` opresc, continu` ea. Trebuie s` mergem acas` [i s`-i
]inem companie bunicii.
Kathryn nu se sup`r` câtu[i de pu]in, dar b`nui c` motivul pentru
care nu oprise \n ora[ era cu totul altul [i n-avea nici o leg`tur` cu signora
Bertini.
Când sosi la Roscano, Kathryn g`si o scrisoare de la Hugh [i o citi,
dorind s` afle ve[ti despre Brenda. Hugh \i scria c` Brenda urma s` se
interneze câteva zile \n spital pentru a fi ]inut` sub observa]ie, dar se
p`rea c` nu era ceva grav.
– Ai primit ve[ti de acas`? \ntreb` Mirella.
– Da, destul de bune, r`spunse Kathryn. Nimic \ngrijor`tor, a[a scrie
fratele meu.
– El [i so]ia lui vin aici? Mirella o privea plin` de speran]`. Poate o
vacan]` le-ar prinde bine.
– Mi-e team` c` \nc` nu pot veni. |n orice caz, nu putem fi pleca]i
amândoi \n acela[i timp, eu [i Hugh. Dac` vine el, eu trebuie s` plec.
|n acel moment Kathryn nu se uita la Mirella, dar când se \ntoarse,
prinse pe chipul frumos al fetei ceva ce sugera c` i-ar fi spus bucuroas`
adio lui Kathryn [i i-ar fi urat bun venit lui Hugh [i so]iei lui.
PRIM~VARA |N SARDINIA 31

Kathryn era intrigat` de atitudinea Mirellei pentru c` n-avea de ce


s`-[i fac` griji din pricina ei \n leg`tur` cu Ryan.
}inându-se de promisiune, Mirella o conduse pe Kathryn la Iglesias,
a doua zi diminea]`. Kathryn deja telefonase la o firm` ce f`cea co[uri de
nuiele. Mai târziu, va \ncerca s` ia leg`tura cu un atelier de ol`rie, ce se
afla \n afara ora[ului.
– O zi bun`! \i ur` Mirella, când Kathryn cobor\ \n pia]`. Nu pot s`-]i
promit c` vin s` te iau \n seara asta, dar po]i s` iei un taxi pân` acas`.
– {i ]ie la fel! \i strig` Kathryn privind-o cum se \ndep`rteaz`.
|narmat` cu hârtii, urc` sc`rile de pe str`du]a \ngust`, c`utând adresa.
Privi nehot`rât` intrarea \ntunecoas`, dintre dou` case \nalte, apoi intr`.
Acum era singur`, f`r` ajutorul Mirellei, al lui Ryan sau Vito. Trebuia s`
dovedeasc` faptul c` [tia ce voia, c` cei de la Comelian puteau vinde [i c`
nu era un turist \n c`utare de suveniruri din Sardinia.
Brusc, se trezi \n semi\ntuneric, \nconjurat` de o duzin` de b`rba]i [i
b`ie]i, ce vorbeau \ntr-un dialect ce nu-l \n]elegea. Aproape c` strig`
numele b`rbatului pe care-l c`uta.
– Signor Tanotti! repet` de câteva ori.
Un b`rbat mic de statur` [i energic se apropie [i ceilal]i b`rba]i
disp`rur` brusc \n alte direc]ii.
– Signorina! o salut` el. Sunt bucuros s` v` v`d, spuse el \n englez` [i
o conduse prin curtea slab luminat` spre atelierul din spate. Aici, mai
mul]i b`rba]i [i b`ie]i st`teau pe jos sau pe sc`unele [i lucrau la \mpletitul
co[urilor.
– Vezi, signorina, facem co[uri, dar acum o s`-]i ar`t minunatele
noastre... ``... articole.
O conduse \ntr-o camer` mai mic` unde erau produse finite puse pe
mese, pe scaune sau direct pe podea.
Niciodat` Kathryn nu v`zuse co[uri atât de minunate, \n culori atât de
vii [i cu modele atât de frumoase.
S` pui cump`r`turile \n astfel de co[uri era aproape un sacrilegiu;
co[uri de toate formele [i m`rimile, flexibile sau rigide având \n vedere la
ce erau folosite; po[ete montate \ntr-un cadru de lemn sculptat [i chiar o
pereche de cercei atât de fini \ncât la prima vedere p`reau f`cu]i din
sârme aurite.
32 MAURA PETRUZZI

Signor Tanotti ar`t` cu mâinile gr`su]e spre mese sco]ând \n eviden]`


diferite modele. |[i trecu degetele pe suprafa]a neted`. Nici o a[chie, nici
o cus`tur` nu era vizibil`. Iar culorile erau fermec`toare: galbene [i maro
\n diferite nuan]e, de la maro-ro[cat pân` la castaniu-deschis, dar
decorate cu verdele profund al m`rii sau miteriosul albastru-purpuriu.
– Bellissima? \ntreb` signor Tanotti, cu ochii sclipitori.
– Bellissima veramente, r`spunse ea \ncet.
Co[urile erau atât de frumoase, \ncât se \ntreb` dac`-[i poate permite
mai mult decât unul sau dou` buc`]i.
{i totu[i, pre]urile p`reau surprinz`tor de modeste, considerând c`
toate erau f`cute manual. Alese o duzin` de modele [i ceru s` fie
\mpachetate pentru transport \n Anglia.
Signor Tanotti scrise comanda ei, apoi se \ndrept` spre un dulap de
unde scoase o cutiu]` mic`.
– Uno dono, signorina. Cu un zâmbet larg \i prezent` darul, o
pereche superb` de cercei \n form` de mici lanterne.
– Grazie, signore, \i mul]umi ea.
Când trecu prin atelier, b`rba]ii \[i ridicar` privirea [i murmurar`
zâmbind, Buon giorno sau Ciao, când trecea pe lâng` ei.
– Femeile nu lucreaz` pentru dumneavoastr`? \l \ntreb` ea pe patron.
Signor Tanotti cl`tin` din cap cu vehemen]`.
– Si, si. Dar acas`, \n]elege]i? De asemenea, trebuie s` aib` grij` de
bambinis.
Kathryn a \n]eles perfect [i-[i imagin` so]iile [i mamele stând acas` [i
lucrând co[uri [i po[ete, la fel de \ngrijit [i elaborat f`cute, precum
p`pu[ile din paie de grâu din Anglia.
Se \ndrept` spre pia]a central`, remarcând c` acest ora[ vechi era
ridicat pe coasta unui deal. |nainte de a lua un taxi spre atelierul de
ol`rie, se gândi s` m`nânce ceva.
Aproape imediat ce se a[ez` la mas` la cafeneaua din pia]`, o siluet`
\nalt` se trânti pe scaun la masa ei.
– Trebuie c` ai g`sit atelierul de co[uri interesant. Te a[tept de ceva
timp.
Tonul lui Ryan era acuzator.
– |mi pare r`u c` te-am ]inut din treab`, r`spunse ea cu r`ceal`.
– Ai nevoie de un traduc`tor, unde te duci dup`-amiaz`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 33

– Cum de e[ti la curent cu planurile mele? S-ar putea s` las totul balt`
[i s` colind magazinele.
– Sau s` prive[ti ma[inile deplasându-ne pe strada principal`? |i
zâmbi prietene[te, dorind s` ascund` ironia din voce. Nu, te cred un om
cu bun-sim]. M-am gândit c` dac` vii \n Iglesias pentru co[uri, \n mod
sigur vei merge [i la atelierul de ol`rie, care nu este prea departe. Cred
c` ai adresa?
Ro[i, amintindu-[i c`, probabil cu o zi \nainte, el depusese ceva efort
pentru a ob]ine informa]ii pentru ea.
– Mul]umesc pentru ajutorul dat ieri, zise ea \ncet. Dar am impresia
c`-mi urm`re[ti cu aten]ie toate mi[c`rile.
– Deloc. Signor Tanotti mi-a telefonat s`-mi spun` c` azi mergi la el,
a[a c` am venit s` te a[tept.
– Probabil c` ai o privire ager`, dac` ai v`zut la ce cafenea am venit
sau când.
O privi amuzat.
– Din u[a cafenelei de al`turi, puteam s` supraveghez celelalte
cafenele din pia]`.
Kathryn mânc` ravioli, o mâncare specific` Sardiniei cu sos de ro[ii [i
brânz`.
– Ai cump`rat ceva de la atelierul de \mpletituri? o \ntreb` el.
– Da, câteva. |ntr-adev`r, mi-au pl`cut foarte mult.
– {tii, ]i-ai pl`nuit gre[it vizita \n Sardinia, \i spuse el. Ar fi trebuit s`
vii mai devreme anul acesta. A[a ai fi putut vizita târgul interna]ional din
Cagliari. Este \n martie.
– S-ar putea s` ai dreptate, dar mi s-a spus c` este o expozi]ie special`
de produse manuale din Sardinia, \n mai, la Sassari. Poate a[ putea s`
merg acolo?
– Dac` mai e[ti aici când se deschide. O s` vedem data.
– Nu pot s` fiu aici pentru toate expozi]iile. Eu [i Hugh nu ne-am
gândit la produsele din Sardinia pân` când nu ne-a vorbit Vito despre ele.
Ryan o privi gânditor.
– Ah, desigur, Vito. M` rog, este o scuz` la fel de bun` ca altele ca s`
te aduc` aici.
|i arunc` un zâmbet triumf`tor.
34 MAURA PETRUZZI

– Vito n-are de-a face cu asta. Ai uitat c` fratele meu [i so]ia lui trebuia
s` vin` aici. Eu am venit doar pentru c` Brenda s-a \mboln`vit.
– Sigur, fu el de acord imediat. Dac` ai terminat de mâncat [i de b`ut
cafeaua, mergem?
Ma[ina lui era parcat` la col]ul pie]ei [i \n timp ce conducea \i povesti
despre celelalte p`r]i ale insulei.
– Nu trebuie s` judeci Sardinia doar dup` partea pe care ai v`zut-o.
Din nefericire, casa lui Vito – sau mai degrab` a bunicii lui – este a[a de
apropiat` de zona minier`. Sus, \n nord, peisajul este magnific.
– Dar acum este zon` turistic`.
– Ah, da, coasta de nord-est este plin` de hoteluri [i desigur Alghero
a devenit foarte cunoscut, dar \n interior sunt zone la fel de s`lbatice ca
\n Evul Mediu. Doar oieri [i din când \n când mici colibe din lut.
– Mai sunt tâlhari, sus \n mun]i? \l \ntreb` ea cu indiferen]`.
– Se poate. De ce? Dore[ti s` fii r`pit` de un bandit cu ochii de vultur?
– Nu prea. Pur [i simplu m-am gândit c` este mai bine s` fii prevenit`,
râse ea.
P`r`siser` drumul principal [i acum se hurducau pe un drum de ]ar`
plin de gropi [i bolovani.
– Drumul `sta nu este prea bun pentru ma[ina ta, coment` ea. Ar fi
trebuit s` \nchiriem una.
– Nu prea cred c` dac` i-ai fi spus [oferului unde vrei s` ajungi, [i-ar
fi riscat amortizoarele.
Ea t`cu, \ntrebându-se dac` dorea cu adev`rat s-o ajute sau doar s`-i
arate unde gre[ea. |nainte de a se hot`r\, ma[ina f`cu o curb` [i se opri
\n fa]a unor colibe din lut.
– Nu te a[tepta la standarde prea \nalte, [opti Ryan \n timp ce intrau
\n prima colib` prin u[a larg deschis`.
La \nceput, era mai mult preocupat` s` nu calce \n b`ltoace [i noroi.
Normal c` turul a \nceput cu procesul de fabricare, dar era interesat` mai
mult de produsele finite decât de procesul de produc]ie.
Ryan o lu` \nainte, ne]inând seama de noroi [i ea se gândi c` ar fi
trebuit s` se \mbrace mai potrivit, nu cu pantofi albi.
|ntre timp au ajuns \n camera unde erau expuse produsele, dar
avusese posibilitatea s`-[i formeze o impresie. Cam toate erau produse
obi[nuite. Ryan o prinse de bra].
PRIM~VARA |N SARDINIA 35

– Giacomo spune c` trebuie s`-l urm`m \n alt` camer`.


|ntr-o camer` mai mic`, pe mese [i pe b`nci, erau expuse produse de
calitate – animale din ceramic`, farfurii pictate pentru mas` sau pentru
atârnat pe perete. |n special i-au pl`cut farfuriile pe care erau pictate
p`s`ri \n zbor, ra]e, p`uni, pitpalaci [i potârnichi.
– Po]i s` afli pre]urile? \l \ntreb` pe Ryan.
Când \i spuse pre]ul, a fost surprins` c` erau atât de ieftine.
– Giacomo spune c` ]i le va da la pre] special, deoarece e[ti foarte
dr`gu]` [i ai ochi minuna]i.
– Asta este afacere, declar` ea repede. Pre]urile speciale nu-[i au
rostul pe un lot de \ncercare, dac` mai târziu va trebui s` iau mai mult
dac` nu-mi va vedea fa]a sau ochii.
Ryan râse.
– Eu doar \]i traduc ce mi-a spus omul. P`rerea mea n-are valoare.
– Mai mult ca sigur, \l asigur` ea.
– Ai grij` s` nu m` faci s`-]i dezv`lui exact care sunt acele p`reri,
replic` el. S-ar putea s` nu fii atât de flatat`.
Se \ntoarse s` examineze ni[te ulcioare cu forme mai deosebite.
– De ce nu ne-a ar`tat aceste lucruri \n prima camer`? \l \ntreb` pe
Ryan.
– Giacomo mi-a spus c` ceea ce ai v`zut sunt produsele care se vând
\n fiecare zi la pia]`, lucruri pe care sardinezii le folosesc \n buc`t`riile
lor. Aici se g`sesc produsele mai deosebite.
Kathryn a ales câteva produse [i l-a \ntrebat pe Ryan care era cea mai
bun` cale de a le trimite \n Anglia.
– Este clar c` nu le pot lua cu mine \n avion. {i nu [tiu cât de mult m-ar
costa s` le trimit cu avionul.
Ryan se gândi câteva clipe.
– Pentru moment s` le trimit` la Roscano, o sf`tui el. |n magazie este
destul loc pentru ele. O s`-i spun lui Giacomo s` le \mpacheteze pentru
a fi expediate mai departe cu vaporul, iar mai târziu, dup` ce faci toate
cump`r`turile, vom discuta despre transport.
– Mul]umesc. Poate putem s` lu`m cu noi aceste farfurii [i c`ni, la
Roscano, dac` ai loc \n ma[in`. Brusc, realiz` c` cerea prea mult. Asta,
desigur, presupunând c` m` duci \napoi la Roscano.
36 MAURA PETRUZZI

– Nu pot s` te las la Iglesias. Autobuzul va fi plin cu minerii care ies


din schimb.
|n timp ce produsele erau \mpachetate, Kathryn [i Ryan au ie[it din
colib`. T`p[anul era o mic` deschidere \ntre dou` stânci \nalte de granit
[i o pant` cu arbori pitici \ntrerupt` de o teras` cu vii. |n fa]` se ridicau
mun]ii gri-alb`strui.
– Aici este centrul original al ol`ritului, \i spuse Ryan. |ntâi au f`cut
vase primitive la un cuptor afar` pân` când acum câ]iva ani,
\ntreprinz`torul Giacomo a construit aceste colibe [i a instalat un cuptor
mai bun.
– Dar mi se pare c` sunt a[ezate la mare distan]` de sate, remarc` ea.
Cum ajung aici?
– Cei mai mul]i pe jos. Câ]iva au biciclete [i cel pu]in unul are m`gar.
Ryan râse când \i v`zu chipul mirat. E[ti prea obi[nuit` cu autobuzele sau
taxiurile. Aici nimeni nu este deranjat dac` merge pe jos trei-patru
kilometri.
– Totu[i, Giacomo n-ar fi putut construi colibele [i cuptorul mai
aproape de sat?
– Ar fi putut, fu de acord Ryan. Dar poate c` a avut un motiv s` stea
aici, unde oamenii [tiau de el. {i apoi, este mai ferit aici.
Dup` ce cutiile cu vase au fost puse \n ma[ina lui Ryan, Kathryn [i-a
pus cu grij` facturile \n po[et`. Uitase s` le cear` \n trei exemplare, dar
Giacomo [i Ryan au avut grij` de asta. Kathryn \[i d`du seama c` era nou`
\n domeniul comercial [i c` trebuia s` [tie toate am`nuntele pentru
viitoarele tranzac]ii.
Când Ryan se preg`tea s` plece, Giacomo veni \n fug` spre ei.
– Aspetta, strig` el. A[teptar` pân` veni pe partea Kathrynei. |i \ntinse
un pachet mic. Pentru dumneata, signorina, \i spuse el \n englez`.
– Grazie, signore, \i mul]umi ea.
– Un cadou, f`r` \ndoial`, observ` Ryan, pornind ma[ina. Kathryn
desf`cu hârtia.
– Da. Oh, uit`-te ! Nu este extraordinar ? Ridic` micul ornament
pentru a i-l ar`ta lui Ryan – o pas`re multicolor` \ntr-o colivie cu bare
sub]iri din ceramic`, nu mai mare de zece centimetri. Apoi, am primit
numai cadouri. Patronul atelierului de co[uri mi-a dat o minunat`
pereche de cercei.
PRIM~VARA |N SARDINIA 37

– Sigur, sper` c` vei deveni un client pentru ei.


Când au ajuns \n Iglesias, Ryan a oprit ma[ina pe o str`du]` aproape
de pia]`.
– Mi s-a spus c` tat`l vitreg al Mirellei sose[te ast`zi [i c` \n seara asta
sunt invitat la mas` la Roscano, a[a c` nu te deranjeaz` dac` m` a[tep]i
s`-mi schimb hainele? Bântuind prin ol`rie, nu m-a f`cut prea
prezentabil.
A oprit \n fa]a unei case cu obloane la ferestre, dar cu zid`ria c`zut`
\n unele por]iuni de zid. Deci, aici locuia. Probabil, \[i zise \n gând,
\nchiriase dou` sau trei camere [i lua masa la vreun birt din apropiere.
Se uit` jalnic la pantofii ei albi. Pe pantofi [i pe ciorapi avea pete de
noroi, dar astea se puteau cur`]a. Din fericire, se va schimba când va
ajunge la Roscano.
U[or amuzat`, se gândi c` Ryan nu-i dezv`luise inten]ia de a merge la
Roscano. Se p`rea c`-[i f`cuse un obicei s-o conduc` pân` acas` [i \n felul
`sta s` evite autobuzul aglomerat.
Evident c` Mirella \i ceruse s` vin` special \n seara asta, ca s`-l
\ntâlneasc` pe tat`l ei. Oare dorea s` primeasc` aprobarea lui \n leg`tur`
cu Ryan? Sau Ryan dorea s` fie recunoscut ca viitor so] al Mirellei?
Când urc` \n ma[in`, Kathryn nu coment` nimic, dar era clar c` \n
seara asta era o ocazie. Ryan purta un costum \nchis la culoare, c`ma[`
crem [i cravat` neagr`, era proasp`t ras [i p`rul castaniu \ngrijit piet`nat.
Nu prea sem`na cu minerul englez; ar`ta mai degrab` ca un profesor [i
nu ca unul care lucreaz` cu minereuri.
Când ajunser` la Roscano, Mirella era \n gr`din`. Arunc` o privire
\ntreb`toare spre Kathryn.
– Ah, v`d c` l-ai a[teptat pe Ryan s` te aduc` acas`, zise ea. Dar de
unde ai [tiut cum s`-l g`se[ti?
Ryan \ncepu s`-i explice c` \[i petrecuser` dup`-amiaza \mpreun`, iar
Kathryn \l l`sase s` r`spund` \ntreb`rilor dup` cum dorea. Ea se gr`bi \n
camera ei s` se schimbe pentru cin`.
|[i puse cea mai bun` rochie a ei, cea cro[etat` de culoare verde-pal,
cu un lan] aurit \n talie. Nu mai avea timp s`-[i aranjeze p`rul, a[a c`-l l`s`
liber pe umeri.
Tat`l vitreg al Mirellei, Alessandro, avea pu]in peste cincizeci de ani.
Era un b`rbat de \n`l]ime medie, cu un chip nea[teptat de alb pentru o
38 MAURA PETRUZZI

persoan` care a petrecut mult timp pe mare. P`rul negru \ncepuse s`


\nc`run]easc` u[or la tâmple, iar musta]a mic` \ncerca s` fie o
compensare la tr`s`turile fe]ei.
Din fericire pentru Kathryn, vorbea destul de bine engleza. Signora
Bertini, care pân` atunci p`rea o femeie \n vârst` mul]umit` s` duc` o
via]` lini[tit` [i pa[nic`, o dat` cu venirea fiului revenise la via]`.
La mas`, conversa]ia a fost vesel`, punctat` de hohote de râs,
Alessandro [i Ryan traducând pe rând pentru Kathryn ce spunea signora
Bertini.
Kathryn era con[tient` de slabele ei cuno[tin]e de italian`. Adusese cu
ea câteva dic]ionare frazeologice, dar \n compara]ie cu Ryan care vorbea
fluent italiana, având \n vedere c` preda la [coal`, cu Mirella, care vorbea
[i franceza [i cu Alessandro, care era obi[nuit cu limbajul aspru
marin`resc, ea se sim]ea destul de insular`. Trebuia s` \nve]e m`car
italiana de baz` [i asta foarte repede.
Dup` mas`, au stat \n salonul spa]ios, ale c`rui ferestre dau spre
gr`din`.
Dup` un timp Mirella nu mai avu stare [i suger` ca ea [i Ryan s` fac`
o plimbare \n gr`din`.
– Dar tu, Kathryn, vii? o invit` Ryan.
Kathryn era la mijloc. Mirella nu dorea ca o a treia persoan` s` se
al`ture lor, când era clar c` dorea s` discute dosar cu Ryan, pe de alt`
parte era mai mult decât evident c` Alessandro [i mama lui aveau
subiecte importante de dezb`tut [i ar fi dorit s` fie singuri.
– Da, vin, hot`r\ ea.
F`r` \ndoial` c` se va putea desp`r]i de ei dup` câteva minute, dar
Mirella nu crezu acest lucru.
– Fii atent`, Kahryn. Afar` este destul de rece.
Kathryn abia zâmbi [i nu r`spunse. Poate c` pentru prima oar` de
când \l \ntâlnise, s-ar fi bucurat de compania lui Vittorio. El ar fi \nso]it-o
\n gr`din` f`r` prea multe fasoane.
Acum, situa]ia p`rea mai mult o fars`, cu Ryan la mijloc, \ncercând s`
discute cu amândou`. P`rea mai degrab` un joc \n trei. Dac` asta era
ideea lui Ryan de a se p`zi, deoarece nu dorea s` r`mân` singur cu
Mirella, atunci trebuia s`-[i revad` tehnica, \[i zise Kathryn.
PRIM~VARA |N SARDINIA 39

– Cred c` mi-a intrat o pietricic` \n pantof, zise Kathryn când au ajuns


lâng` o banc` din piatr`. Se a[ez`, \[i scoase pantoful [i-l scutur` pentru
a scoate pietricica imaginar`, sperând c` cei doi \[i vor continua drumul
singuri. Cu coada ochiului, o v`zu pe Mirella luându-l de bra] pe Ryan,
\ncercând s`-l fac` s`-[i continue drumul, dar \n acela[i moment se auzi
vocea lui Alessandro.
– Mirella!
Fata se \ncrunt`. Tat`l ei o strig` din nou [i f`r` prea mult` tragere de
inim` se \ntoarse \nspre el.
– Un momento! Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, \ndep`rtându-se gr`bit`
pe alee.
Imediat, Ryan se a[ez` pe banc` lâng` ea.
– O mi[care bine gândit`, zise el.
– Ce mi[care? Kathryn tocmai \[i punea pantoful pe picior.
– Truc vechi, dar eficient.
Se uit` atent` la el, dar chipul lui era \n umbr`.
– Vrei s` spui c` am inventat pietricica din pantof, pentru ca s` pot sta
cu tine, aici?
– Nu-i a[a?
Pentru moment, r`mase f`r` grai \n fa]a acestei enormit`]i. Apoi trase
cu putere aer \n piept.
– Ar fi trebuit s` fiu ghicitoare, ca s` prev`d c` tocmai atunci ar
ap`rea [i signor Bertini.
El râse u[or.
– Niciodat` nu po]i fi sigur de intui]ia unei femei. Adesea, sunt foarte
surprins.
– Atunci, poate vei fi surprins s` afli c` \ncercam s` m` despart de tine
[i de Mirella, cât mai politicos posibil.
– Ah? Eu \mi imaginam c` vrei s` m` salvezi de ea.
– E[ti a[a de u[or de prins? \l \ntreb` cu dispre]. Dac` a[ fi \n locul
Mirellei, m-a[ sim]i insultat`.
– Ah, Mirella nu este a[a sensibil` ca tine, Kathryn.
T`cu câteva clipe.
– Cutiile mele cu vase... mai sunt \n ma[ina ta? \l \ntreb`.
– Nu. Le-am desc`rcat \nainte de mas`. O s` le g`se[ti \ntr-unul din
chio[curile din gr`din`.
40 MAURA PETRUZZI

– Mul]umesc.
Vocea \i era rece [i distant`. Voia s`-i mul]umeasc` pentru ajutorul dat
\n ultimele dou` zile, dar acum nu putea s-o fac` \n fa]a unei persoane
care considera c` orice ac]iune a ei avea un scop ascuns.
Nu mai avea nici un rost s` r`mân` cu el.
Se ridic` repede \n picioare.
– A[a cum m-a prevenit Mirella, aerul nop]ii este destul de rece. A[a
c` voi intra \n cas`.
– |n Sardinia [i \n general \n Italia vremea se poate schimba foarte
repede, de la \nsorit` la noroas` [i r`coroas`, o asigur` el cu ironie.
O \nso]i spre cas`, dar când mai aveau câ]iva pa[i, Mirella ie[i gr`bit`
[i veni spre ei.
– Vino, Ryan! exclam` ea. Trebuie s`-]i spun ceva. |l \n[f`c` de bra]
[i-l trase dup` ea \n gr`din`.
– Ciao! le strig` peste um`r Kathryn.
Ei bine, acum o putea \nso]i pe Mirella spre banca de piatr`. Râse \n
sinea ei de felul \n care italianca reu[ise s`-l salveze pe Ryan din
ghearele ei.
Când intr` \n cas`, Alessandro se \ndrept` spre ea.
– Vino, signorina, a[ vrea s`-]i vorbesc.
Uimit`, \l urm` \n salon. Se p`rea c` mama lui se retr`sese \n
camera ei.
Când se a[ezar` \n cas`, Alessandro se \ndrept` spre ea.
– Tân`rul, englezul, \l cuno[ti de mult?
Kathryn cl`tin` din cap.
– Nu. L-am \ntâlnit recent. |n]elegi, sunt aici cu probleme de afaceri
[i-l cunosc doar de câteva zile pe Ryan.
– Este bogat?
|ntrebarea direct` a lui Alessandro o uimi.
– Habar n-am. Este inginer topograf [i profesor la colegiul minier din
Iglesias. |n afar` de asta, nu [tiu nimic despre situa]ia lui financiar`.
Gânditor, Alessandro \[i mângâia musta]a.
– Poate c` nu este bun pentru Mirella, declar` el dup` câteva minute
de gândire. Este posibil s` [tie c` are mul]i bani?
Lui Kathryn nu-i trecuse prin cap s` evalueze averea Mirellei. F`r`
\ndoial`, fata avea avere destul de mare, dar având \n vedere timpul scurt
PRIM~VARA |N SARDINIA 41

de când se cuno[teau nu putea s` [tie dac` Ryan era atras sau nu de


Mirella. |n acela[i timp, Kathryn se sim]i nevoit` s`-[i apere cona]ionalul
de p`rerea c` ar fi vân`tor de averi.
– Nu cred c` este important pentru Ryan dac` nevasta lui este s`rac`
sau bogat`, zise ea \ncet, sperând c` este adev`rat, pentru binele
Mirellei.
– Nu vorbesc de ce o s`-i las dup` moartea mea, continu` Alessandro.
Este vorba despre banii l`sa]i de tat`l ei [i acum c` Lucia, mama ei a murit
[i ea... Se opri [i Kathryn realiz` c` \nc` suferea dup` moartea Luciei.
Averea ei este \n testament, la biroul de avocatur`... cum se spune?
– Un fond?
– Da. Un fond, pân` când va \mplini dou`zeci [i cinci de ani. Dar
acum, eu am un control. O iubesc pe Mirella ca [i cum ar fi propriul meu
copil. O iubesc pe Mirella pentru c` este fiica Luciei [i nu vreau ca inima
ei s-o conduc` spre o via]` de mizerie [i durere.
Vorbise \ncet, dar cu sinceritate [i Kathryn nu se \ndoi de grija lui
pentru Mirella.
– Sunt sigur` c` Mirella va ]ine cont de p`rerea dumitale, murmur`
ea, ne[tiind ce s` spun`.
Brusc, el \i zâmbi plin de \ncredere.
– Nu, b`nuiesc c` nu va face vreo prostie. Dac`-l iube[te cu adev`rat
pe englez, atunci poate \ntr-un an-doi, s-ar putea s`-mi dau
consim]`mântul. Dar nu cred c` va fi fericit`. Asta ]i-o spun confiden]ial,
pentru c` [tiu c` n-o s` vorbe[ti. Printre prietenii no[tri din Neapole, se
num`r` [i familia Montefranco [i unul dintre fii, Enrico, ]ine foarte mult
la Mirella. Ar dori foarte mult s` se \nsoare cu Mirella.
Kathryn r`sufl` u[urat`. Era o situa]ie \ncurcat`. Mirella nu trebuia s`
se \ncurce cu un englez oarecare, având \n vedere c` avea o partid` bun`
la \ndemân`.
– Sigur c` nu voi aminti despre aceast` discu]ie, \l asigur` ea pe
Alessandro. Dar poate c` nu este serioas` \n privin]a englezului. Este
tân`r` [i poate c` el este mai diferit decât tinerii italieni pe care-i
\ntâlne[te.
– Ah, da, este diferit, fu de acord Alessandro [i Kathryn avu impresia
c` diferit \nseamn` inferior \n ochii lui Bertini.
Alessandro se ridic` plin de vioiciune.
42 MAURA PETRUZZI

– A[a c` am vorbit cu tine pentru c` e[ti englezoaic` [i \n]elegi ce-]i


spun. Nu-]i cer s` creezi probleme \ntre Mirella [i englez, dar poate
reu[e[ti s`-i atragi aten]ia, ar fi foarte bine pentru Mirella.
Kathryn se ab]inu s` nu izbucneasc` \n râs. S-o \ns`rcineze pe ea s`-i
despart` pe Ryan [i Mirella i se p`rea un proiect ridicol. Realiza c` orice
apropiere a ei de Ryan ar fi crescut [i mai mult hot`rârea Mirellei.
– Dar eu voi sta \n Sardinia numai o lun`, obiect` ea. Trebuie s`-mi
rezolv problemele pentru care am venit aici. Apoi, m` \ntorc \n Anglia.
Alessandro nu \ncet` s` zâmbeasc`.
– Dar cât stai aici, vei face tot ce po]i?
Kathryn d`du din cap [i hot`r\ \n sinea ei c` nu va mi[ca un deget
pentru a interveni \ntre Mirella [i Ryan nici acum, nici \n viitor.
|n camera ei, dup` desp`r]irea de Alessandro, Kathryn \[i zise c` era
surprinz`tor s` \ncredin]ezi astfel de probleme de familie unui str`in, f`r`
s`-l cuno[ti foarte bine. Oare problema devenise atât de urgent`?
Bunica Mirellei \[i d`duse seama de prietenia fetei pentru Ryan, dar
probabil c` sfatul ei fusese ignorat [i acum \l rugase pe Alessandro s`-[i
foloseasc` puterea.
Kathryn considera c` dac` Mirella avea nevoie s` fie ap`rat` de
vân`torii de zestre, Ryan trebuia s` se apere singur. Dac` pierdea \n
leg`tur` cu italianca, era treaba lui. Kathryn nu avea nici o inten]ie s` se
amestece. Considera c` o lovitur` sau dou` i-ar mai reduce din arogan]`.
Singurul ei regret era c` nu va mai fi \n Sardinia s` vad` ce se va \ntâmpla.
Capitolul 3
|n ultima s`pt`mân` din aprilie, Kathryn a vizitat mai multe
ateliere. Un mic atelier lucra minunate [aluri brodate [i fe]e de mas`,
mersese [i la un atelier de sticl`rie destul de departe de Cagliari [i la
un olar care lucra pe cont propriu [i care nu se gândea la vânz`ri \n
stil mare. |n ambele cazuri, cump`rase produse [i le trimisese la
Roscano.
|i scrisese lui Hugh c` g`sise foarte multe produse interesante \n mai
multe localit`]i din Sardinia [i c`-i trebuia mai mul]i bani.
– |nc` n-am ajuns \n nordul insulei, i-a scris, unde am aflat c` se va
deschide o expozi]ie. |n regiunea montan` se lucreaz` covoare superbe
[i tapiserii, dar dac` voi putea ajunge \n acea regiune este o alt`
problem`.
Aproape \n ultima zi din aprilie, a descoperit c` \n Cagliari va avea loc
un festival, care urma s` dureze \ntre \ntâi [i patru mai.
– Patru zile? repet` ea când Mirella \i spusese. Ce naiba fac oamenii,
timp de patru zile?
Mirella râse.
– Procesiuni, danseaz`, jocuri de artificii [i se distreaz`.
– {i atelierele vor fi \nchise?
– Sigur. Lumea este \n vacan]`.
– Pâine [i circ, morm`i Kathryn, regretând c` nu aflase pân` atunci.
– Mâine vine Vito, continu` Mirella.
– Vito? Ah, da, zise Kathryn cu indiferen]`.
44 MAURA PETRUZZI

– Dar ar trebui s` fii mul]umit` [i emo]ionat` pentru c` vine, protest`


Mirella. Este foarte \ndr`gostit de tine [i pentru el este foarte greu s`
plece la Neapole sau Roma, unde lucreaz`, [i s` te lase aici.
Kathryn o privi uimit`.
– M` \ndoiesc c` este foarte \ndr`gostit de mine, zise ea calm`. M`
consider` atr`g`toare, dar asta pân` când va g`si o alt` fat` care s`-i plac`
mai mult.
Mirella \i arunc` o privire fulger`toare.
– Ah, este a[a cum i s-a povestit. Englezoaicele sunt reci [i nu pot
\n]elege ce \nseamn` dragostea pentru italieni.
– Ooo, \n]eleg prea bine, Vito nu crede nici jum`tate din ceea ce
spune. A[ fi o proast` s` cred minunile pe care le spune.
Mirella \[i ]uguie buzele.
– Asta pentru c` ai un iubit la Londra, replic` ea.
Kathryn râse.
– Nu chiar. Vreau s` spun c` n-am pe nimeni special acas`, ad`ug` ea
repede.
– Dar mi-ai spus... \ncepu Mirella. Apoi se lumin` la fa]`. Ah, \ntr-
adev`r, \n]eleg. Nu vrei ca toat` lumea s` [tie. Este un secret.
Kathryn oft`, dar l`s` lucrurile a[a. Ce importan]` avea când peste
dou` s`pt`mâni va pleca [i nu va mai da ochii cu Mirella? {i, desigur,
Ryan. Plecarea nu-i cauza nici durere, nici regrete, de[i \ncercase s`-i fie
folositor. Orice englez apropiat de familia Bertini, unde ea era oaspete, ar
fi f`cut la fel.
Brusc, realiz` c` Mirella se tot fâ]âia de colo-colo, nelini[tit`. Fata se
\ntoarse spre ea.
– Trebuie s` m` aju]i, Katrina, zise ea, cu o asemenea intona]ie \n
voce, \ncât se nelini[ti.
– Cum pot s` te ajut?
– {i eu am secretul meu, declar` Mirella. {i este unul pl`cut, dar \mi
creeaz` dificult`]i. Vezi, nu sunt sigur` c` Ryan... se opri, apoi continu`.
Sunt sigur` c`-l iubesc, dar câteodat` m` \ntreb... oh, dar cred c` ne vom
c`s`tori. Totul ar fi diferit, dac` n-ar fi Enrico.
– Cine este Enrico? \ntreb` Kathryn, amintindu-[i c` Alessandro o
rugase s` fie discret`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 45

– Este un prieten de familie. Ne cunoa[tem de foarte mul]i ani [i este


\ntr-adev`r foarte frumos. Poate când eram mai mic` am considerat c` m`
voi c`s`tori cu el, dar acum... de când l-am \ntâlnit pe Ryan, nu m` pot
gândi la Enrico, m` rog, ca la un so].
– Dar Mirella, e[ti a[a de tân`r`! N-ai nici dou`zeci [i unu de ani.
N-ai de ce s` te gr`be[ti s` te m`ri]i.
– Nu, dar când ai \ntâlnit b`rbatul pe care-l dore[ti, nu te mai gânde[ti
la vârst`, la bani sau la orice altceva.
Kathryn realiz` c` aceast` opinie se putea aplica atât unei pasiuni
tinere[ti cât [i dragostei profunde [i de durat`.
– A[a c` trebuie s` m` aju]i, Katrina, vorbindu-l de bine pe Ryan \n
fa]a bunicii [i a lui Alessandro. Cum e[ti englezoaic`, po]i s` [tii cum
este un englez. Când \i spun nonnei, nu m` crede, iar acum
Alessandro râde de mine [i crede c` sunt prea mic`. Dar este [i un
pericol. Lui \i place Enrico [i crede c` ar fi bine ca familiile noastre s`
se uneasc`.
– Sunt sigur` c` tat`l t`u ar b`nui imediat c` \ncerc s`-l laud pe Ryan
[i asta ar face mai mult r`u, decât bine.
– Dar o s` \ncerci? insist` Mirella.
– Dac` o s` am posibilitatea... a fost tot comentariul Kathrynei.
Mirella zâmbi.
– Sunt bucuroas`, declar` ea. Se sprijini de o coloan` ce sus]inea o
statuie \n col]ul terasei. {tii, Katrina, la \nceput am fost geloas` pe tine.
– De ce? o \ntreb` Kathryn calm`.
– Din cauza lui Ryan. Amândoi sunte]i englezi [i am crezut c` se va
\ndr`gosti de tine.
– Este atât de nestatornic?
– Nestatornic? Nu \n]eleg cuvântul.
– Schimb`tor... ca vremea, poate. O fat` azi, alta mâine?
Mirella d`du din cap.
– Nestatornic... Trebuie s`-mi amintesc acest cuvânt. O s`-l folosesc
când Ryan m` va tachina.
– De ce nu faci ceva, Mirella? o \ntreb` Kathryn dup` un timp.
{tia c` fata s-ar putea sup`ra, dar adev`rul era c` italianca se plictisea
[i era normal c` englezul era o schimbare \n via]a ei.
46 MAURA PETRUZZI

– Adic` s` muncesc? se \ncrunt` Mirella.


– Nu munc` grea sau ceva ce necesit` studii, dar ceva ce te-ar putea
interesa...
Cu greu ar fi putut Kathryn s` se exprime mai clar.
– {i ce a[ putea g`si s` fac aici, la Roscano? Nonna are servitori [i
gr`dinari [i pe Luigi care are grij` de ma[ina mea [i de repara]iile din cas`.
Nu le-ar pl`cea s` m` amestec \n treburile lor. Nonna supravegheaz`
buc`tarul [i-i spune ce dore[te s` m`nânce. A[a c` n-am ce s` fac.
– Nu, presupun c` nu, fu de acord Kathryn.
– {i ce s` fac \n Portomarco sau chiar \n Iglesias? continu` Mirella. Nu
pot s` fiu vânz`toare sau s` lucrez \n min`.
– Ah, nu te mai gândi, zise repede Kathryn. A fost doar o sugestie.
Las-o balt`.
|[i aminti c` Mirella fusese crescut` nu doar \ntr-o familie bogat`, ci [i
\n ideea unei c`s`torii cu un b`rbat bogat.
Dup` prânz, Kathryn se duse \n port la Portomarco. Cheiul era
aproape gol, toropit de soarele amiezii. B`rcile pescarilor se leg`nau
lene[e la chei [i Kathryn remarc` faptul c` toate erau vopsite \n galben [i
c` aveau desenat câte un ochi mare [i negru de fiecare parte a provei. Un
b`rbat aduna [i \mp`turea ni[te n`voade.
La orizont, insula San Pietro p`rea \nv`luit` \ntr-o cea]` mov [i se
\ntreb` dac` nu cumva ar putea s-o viziteze f`r` s` fie \nso]it` de
Vito.
Se \ntoarse [i tocmai se \ndrepta spre una din str`du]ele \n trepte care
duceau spre pia]`, când vocile unor b`rba]i care se salutau o f`cu s` se
\ntoarc` [i s` priveasc` peste um`r. Ryan tocmai coborâse din ma[in` [i
vorbea cu câ]iva b`rba]i.
Realiz` c` o v`zuse, pentru c` ridic` mâna \n chip de salut. Având \n
vedere c` era singura femeie prezent` \n portul mic, \i era greu s` cread`
c` n-o va observa, mai ales c` era \mbr`cat` \ntr-o rochie bleu.
– Ciao! strig` ea, nesigur` dac` s` continue drumul sau s` stea pe loc.
Era hot`rât` s` nu se gr`beasc` spre el.
Se \ntoarse \ncet cu spatele, dar \n câteva clipe el traversase cheiul [i
era \n spatele ei.
– Ocupat` sau la plimbare? o \ntreb`.
– Nici una, nici alta. Tocmai m` \ndreptam spre pia]`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 47

– Atunci, la plimbare. Tocmai voiam s` m` duc la San Pietro. Vrei s` vii?


|n alte \mprejur`ri ar fi acceptat imediat, dar recenta discu]ie cu
Mirella [i amintirea nop]ii \n care el o acuzase c` g`sise un motiv s`
r`mân` cu el \n gr`din`, o f`cur` s` hot`rasc` altceva.
– M` \ndoiesc c` am timp, \i zise. Am venit aici doar pentru o scurt`
plimbare.
– |mbufnat`? o \ntreb`, cu o privire amuzat` \n ochii cenu[ii.
– Nu cred. De ce a[ fi \mbufnat`?
– Ah, cred c` sunt o mul]ime de motive pentru care o fat` ar putea fi
\mbufnat`. Iart`-m` c` te-am tachinat seara trecut` \n leg`tur` cu
pietricica din pantof.
{tia c` ro[ise \n obraji, dar spera ca el s` nu observe, pentru c`-i
r`spunse cu un ton sfid`tor.
– Ah! Pur [i simplu uitasem.
– Bine. Dac` a[ fi ]inut minte, a[ fi b`nuit c` era un gr`unte de adev`r
\n acuza mea.
Ea nu-i r`spunse.
– M` duc pe insul` s` caut jasp ro[u, deoarece am auzit c` se g`se[te
acolo, continu` el.
Ea râse.
– Jasp ro[u! Parc` este numele unui personaj de melodram`. Sau al
unui revolu]ionar?
El cl`tin` trist din cap.
– Cât` ignoran]`, având \n vedere c` [tii c` sunt miner. Jaspul ro[u
este un cuar], tehnic vorbind un cuar] compact, necristalizat [i s-au g`sit
rezerve destul de mari \n San Pietro. Vreau s` cercetez o alt` zon` \n
apropierea coastei.
– |n acest caz, nu vreau s` te \ncurc. Ai nevoie de timp pentru
cercet`ri, iar eu am promis s` m` \ntorc la timp la Roscano, pentru cin`.
Era cel mai simplu mod de a sc`pa, \[i zise \n sinea ei.
– Foarte bine, zise cu r`ceal`. {tiu când sunt refuzat. Voi \ncerca s` nu
te mai plictisesc cu cereri idioate.
Se \ndrept` spre chei, iar ea r`mase s`-l priveasc`. Cum ar fi putut s`-i explice
adev`ratul motiv pentru care refuzase o \ncânt`toare excursie pe insul`?
|n timp ce-l privea pe Ryan dezlegând barca [i preg`tindu-se s` se
urce, \l v`zu pe Vittorio venind pe chei. Primul gând a fost s` fug` sau s`
se ascund`, dar ar fi fost stupid, pentru c` deja o v`zuse.
48 MAURA PETRUZZI

– Ah, aici e[ti! strig` el când era la câ]iva metri dep`rtare.


|l v`zu pe Ryan ridicând brusc capul [i zâmbind sardonic la vocea lui
Vito.
Vito f`cu \n fug` cei câ]iva pa[i care \i desp`r]eau [i o \mbr`]i[` cu
pasiune pe Kathryn.
– Sigur! se auzi vocea lui Ryan de pe chei. O \ntâlnire mai important`!
Ar fi trebuit s` ghicesc! Porni motorul [i \ntoarse spatele spre portul
Portomarco [i c`tre cei care erau acolo.
Vito nu l-a v`zut pe Ryan \ndep`rtându-se cu [alupa.
– Nu [tiai c` vin ast`zi? \ntreb` el cu triste]e.
– Ba da, dar nu [tiam ora. Trebuia s` te a[tept la poart` cu flori?
El zâmbi.
– Ar fi fost frumos. Ah, abia a[teptam s` te strâng \n bra]e.
– Te rog Vito, nu aici [i nu acum.
Era \ngrozit` c` o va s`ruta acolo, de[i b`nuia c` mai mult ca sigur
pescarii abia ar fi zâmbit [i ar fi aplaudat.
– {tii c` am venit aici pentru festivalul din mai? Ah, ce ne vom
distra. Brusc, entuziasmul lui se risipi când z`ri barca lui Ryan ie[ind
din port.
– Ce f`cea aici englezul? \ntreb` el.
– Nimic, doar pleca \n barca lui.
– Ah, sunt \ncântat c` n-ai plecat cu el. |n vocea lui Vito se sim]ea
u[urarea.
– M-a invitat, dar nu m-am dus, zise ea imprudent`.
A fost o gre[eal`, realiz` Kathryn. N-ar fi trebuit s` admit` c` refuzase
invita]ia lui Ryan, deoarece Vito era deosebit de \ncântat. Aproape c`
]op`i de fericire.
– Ah, carissima, ce dr`gu] din partea ta. Acum [tiu c` m` iube[ti pu]in,
nu-i a[a?
– Vito, \]i \nchipui prea multe, zise ea. Cum ar fi s`-]i fac [i eu atâtea
complimente?
– Ar fi nemaipomenit, r`spunse el cu promptitudine.
{i asta a fost o gre[eal`, gândi \n sinea ei.
– Ah, Vito, pur [i simplu, nu-mi po]i pune \n gur` ceea ce vrei s` auzi.
Din fericire, el a fost atât de uimit de aceast` replic`, \ncât n-a r`spuns
[i ea a sugerat s` se \ntoarc` la Roscano.
PRIM~VARA |N SARDINIA 49

– Nu \nc`, obiect` el. Mai trebuie s` soseasc` unii de la Neapole [i


Roma [i n-am chef s` te \mpart cu nimeni.
– Cine mai vine?
– Jum`tate din familia Montefranco [i este de-ajuns. {i desigur,
Enrico. Dac` nu pot suferi pe cineva, atunci este Enrico Montefranco.
– De ce? vru s` [tie Kathryn.
Vito ridic` din umeri.
– Nu [tiu. |ntotdeauna este atât de corect, de manierat, dar nu [tie s`
se distreze.
– {i asta este o gre[eal` \n ochii lui Vito Bertini?
– Normal. Ce ar fi via]a dac` nu te-ai putea distra ori de câte ori ai
posibilitatea?
– Adev`rat? zise Kathryn, \n`bu[indu-[i râsul la \nceput, dar apoi nu
se mai putu st`pâni.
El râse \mpreun` cu ea, o prinse de bra] [i o trase dup` el \ndreptându-se
spre pia]`.
S-au a[ezat la m`su]` la o cafenea \n pia]`, au b`ut un campari [i au
privit plimbarea de sear` pe corso.
– Mi-ai spus c` sunt legende legate de vechiul palat Roscano, \i
reaminti ea. Poveste[te-mi câte ceva legat de el.
Fu intrigat` de privirea nelini[tit` pe care o arunc` vechii construc]ii
de piatr`, neglijat` [i aproape \n ruin`, statuile rococo sparte sau furate.
– Nu por]i un [irag de coral, sau o br`]ar`? [opti el. Când ea cl`tin`
din cap, el ad`ug`:
– Când vorbe[ti de Roscano trebuie s` atingi un coral.
– Are o poveste teribil`, nu? \l \ntreb` cu nep`sare. Arat` ca [i cum aici
ar fi avut loc evenimente pl`cute, baluri, serate dansante, recep]ii, jocuri
de artificii.
– Ah, da, multe astfel de petreceri. Dar nu, trebuie s-o \ntrebi pe
nonna despre legende.
Vito schimb` repede subiectul, dar acum Kathryn dorea [i mai mult s`
afle câte ceva din istoria vechiului palat.
A[a cum o prevenise el, noul Roscano p`rea plin de lume. Unii se
plimbau \n gr`din` [i Vito o prezent` unui amestec de Montgefranco,
Bertini [i al]ii. Era clar c` seara era un eveniment [i imediat ce putu, Kathryn
se refugie \n camera ei sub pretextul preg`tirii pentru cina de gal`.
50 MAURA PETRUZZI

Era evident c` Ryan nu urma s` fie prezent având \n vedere c` se


\ntorcea târziu de la San Pietro. Avea vreo importan]`? se \ntreb`
privindu-se \n oglind`. Sigur c` nu, r`spunse imaginii \mbr`cate \ntr-o
rochie lung` de m`tase \n culori pastel. |[i ridicase p`rul \ntr-un coc \n
vârful capului, \[i d`duse cu o umbr` de fard verde pe pleoape [i la
tâmple [i \ncheieturi cu un parfum pe care-l cump`rase \n Cagliari.
Pe când cobora sc`rile, Vito \ntinse bra]ele spre ea \ntr-un gest
exasperat de romantic.
– Ah, ar`]i ca un \nger p`[ind pe nori, \i spuse.
– Prea umed, replic` ea cu asprime. El se strâmb`.
|n salon erau cel pu]in dou`zeci de persoane [i de[i a fost prezentat`
fiec`ruia, nu reu[i s` re]in` care era Bernarda sau Stefano, Giovani sau
Martina. Era foarte atent` s` prind` numele Enrico. Poate c` nu era \n
salon.
La masa plin` de sfe[nice, flori [i pahare str`lucitoare din cristal, privi
pe furi[ oaspe]ii. Mirella era a[ezat` \ntre un unchi [i o m`tu[`, a[a c` nu
era Enrico lâng` ea. Atunci, unde? B`rbatul cu obraji buc`la]i [i
must`cioar`? Sau cel cu fa]` trist` [i ochi l`crimo[i? Kathryn se l`s`
p`guba[`. F`r` \ndoial`, va fi prezentat` tân`rului care era considerat o
partid` potrivit` pentru Mirella, dar pe care Vittorio nu-l pl`cea.
– Te gânde[ti la al]i b`rba]i, o acuz` Vito, care st`tea lâng` ea. Tu
trebuie s` ai grij` de mine.
Se \ntoarse spre el râzând.
– Nu prea am alt` [ans`, având \n vedere c` stai lâng` mine! Tocmai
vru s`-l \ntrebe de Enrico, când el se adres`, brusc Mirellei.
– Katrina n-ar fi fost \n seara asta cu noi, dac` s-ar fi dus cu englezul
cu barca la San Pietro, \n dup`-amiaza asta.
Lui Vito \i pl`cea s-o tachineze pe Mirella \n leg`tur` cu Ryan, dar nu
era nici locul, nici timpul s-o fac`, \[i zise ea \n gând.
Mirella o privi mânioas`.
– Dar ea a refuzat invita]ia, continu` repede Vito, ca [i cum ar fi vrut
s-o lini[teasc`. A spus c` mai bine m` a[teapt` pe mine.
– Ba deloc! se revolt` Kathryn.
– Ah, dar când m-ai v`zut \n port, ai fost foarte bucuroas`, nu-i a[a?
– Abia sosisem acolo [i atunci ai venit [i tu, insist` ea.
Deja Mirella se \ntorsese s` discute cu unul dintre comeseni, dar
Kathryn era con[tient` de ostilitatea fetei.
Dup` mas`, când avu posibilitatea, discut` serios cu Vito.
PRIM~VARA |N SARDINIA 51

– N-o mai tachina pe Mirella \n leg`tur` cu Ryan. O superi.


– Ah, nu-i nimic, zise el cu nep`sare. {i ea m` tachineaz` de multe ori
\n leg`tur` cu prietenele mele, ad`ug` el.
– {i ele sunt prea multe.
– Nu, nu. Nu asta am vrut s` spun. |n orice caz, tu e[ti singura,
Katrina. Te iubesc a[a de mult, \ncât le-am uitat pe toate celelalte.
– A[a cum voi fi [i eu uitat` peste o lun`.
– Niciodat`, carissima, niciodat`, jur` el.
– Fii cinstit, Vito. Eu sunt englezoaic` [i e[ti atras de mine pentru c`
sunt diferit` de prietenele tale, italience. La fel este [i pentru Mirella.
Ryan este englez, este diferit de italieni.
– Atunci, ar trebui s` fii atras` de mine, zise el, sesizând [ansa de a
\ntoarce logica ei \n favoarea lui. Sunt diferit. Tu ai spus-o. Ryan – ce ai
vedea la el? Este la fel ca orice englez pe care-l vezi \n Anglia. Dar eu, Vito,
sunt un str`in fermec`tor. Recunoa[te.
Ea râse.
– E[ti de[tept, Vito, \n r`st`lm`cirea vorbelor. Asta arat` cât de mult
ai exersat \n ace[ti ani.
Mai târziu, când musafirii se \mp`r]ir` \n mici grupuri, unii discutând
cu signora Bertini, al]ii plimbându-se prin gr`din` sau pe teras`,
Alessandro \i prezent` Kathrynei un tân`r de \n`l]ime medie, bine legat,
cu ochi negri str`lucitori, care p`reau c` apreciau ceea ce vedeau.
– Enrico Montefranco, anun]` Alessandro.
Privirea pe care i-o adres` Kathrynei \i ar`ta c` el era tân`rul destinat
s` fie so] Mirellei, dac` ea ar fi fost ra]ional`.
Kathryn murmur` formulele de polite]e potrivite momentului, \n
timp ce el se apleca s`-i s`rute mâna. Vito vorbea cu cineva din familie,
a[a c` fu scutit` de curentul de ostilitate dintre ei.
Aproape imediat un grup de musafiri se apropiar` de Alessandro [i
\ncepur` o discu]ie animat`, având ca subiect cel mai bun loc de unde se
putea vedea procesiunea ce urma s` se desf`[oare a doua zi \n Cagliari.
– |n]elegi, Katrina? o \ntreb` Vito. Vrem s` vedem totul, dar nu vrem
s` ne amestec`m cu oamenii de rând.
– Ce se \ntâmpl` de fapt? \l \ntreb`, \n timp ce ceilal]i continuau
discu]ia animat`.
52 MAURA PETRUZZI

– Mâine are loc o lung` procesiune, \n prima zi de mai, \n onoarea


sfântului patron al Sardiniei, Sfântul Efisio. To]i cei care particip` poart`
costume populare, specifice locului, care sunt bogat colorate [i cu
modele superbe.
– Dar patru zile? Doar nu merg [i noaptea?
Vito râse.
– Nu, sigur c` nu. Dar n-are loc doar \n Cagliari. Merg mai mul]i
kilometri pân` la localitatea Pola [i sosesc a doua zi diminea]`. Are loc un
serviciu religios, apoi procesiunea se \ndreapt` spre Nora, un mic sat de
pescari, unde b`rcile sunt stropite cu aghiasm` [i apoi aprinse lumân`ri
toat` noaptea. Au loc jocuri de artificii [i toate celelalte. Apoi to]i se \ntorc
la Cagliari pentru ultima noapte. Mult` veselie [i serb`ri extraordinare;
artificii, dans, m` rog, de toate. Ah, te vei distra.
– Mi se pare obositor. Trebuie s` mergem pe jos pân` la Pola [i
\napoi?
Vito izbucni \n râs.
– Uit`-te la unii dintre membrii familiei noastre. |i vezi pe b`trâni
târâindu-se pe drum?
Kathryn recunoscu [i abia se ab]inu s` nu râd` [i ea. Dar \ntre timp se
luase o hot`râre [i to]i cei ce voiau s` vad` prima procesiune, puteau s-o
fac` din balconul unei case de pe Via Roma.
Când privi lungul [ir de c`ru]e decorate, trase de boi, poli]i[ti \n
frumoasele lor uniforme, costumele superbe ale femeilor, fu
nemul]umit` de modul patrician de a asista la procesiune. Voia s` fie \n
mul]ime, mi[cându-se de colo-colo, fel \ncât s` vad` cât mai mult. S` fie
\mpins` de oameni f`cea parte din distrac]ie [i \ntr-o doar` se \ntreb`
dac` Ryan era undeva \n mul]ime.
De la balconul situat la etajul trei al casei, nu putea observa culorile
exotice ale acestui festival folcloric. Când privea \n jos vedea doar
capetele \mpodobite cu pene multicolore ale boilor, coviltirelor ornate
cu steaguri, ale c`ru]elor [i c`[tile rotunde ale solda]ilor. Ea voia s`
priveasc` \nceputul c`ru]elor, chipurile vizitiilor.
Dar n-avea nici un rost s`-i cear` lui Vito s-o duc` \n mul]ime. Când
privi \n jurul ei, v`zu c` ceilal]i nu priveau procesiunea. Sigur c` o mai
v`zuser` de atâtea ori [i de fapt considerau festivalul din mai ca pe o
posibilitate de a se \ntâlni [i a sta la taclale. Abia acum observ` absen]a
PRIM~VARA |N SARDINIA 53

Mirellei. {i nici Enrico nu era. Se putea ca Mirella s` fie \mpreun` cu


Ryan, se gândi ea. |ndep`rt` acest gând, spunându-[i c` nu era treaba ei
[i totu[i gândul nu-i d`du pace.
Ultimul deta[ament de c`l`re]i trecu \ncet pe Via Roma, urmat de o
mul]ime de spectatori, mul]i \mbr`ca]i \n minunatele lor costume.
Vito râse \ncet.
– Conduc procesiunea doar pân` la ie[irea din ora[. Nu merg mai
departe.
Kathryn aprob` din cap, abia auzindu-l. Era atent` la priveli[tea din
fa]a ei. Dincolo de Via Roma, \n port, b`rcile se \n[irau cumin]i,
macaralele se odihneau, gr`mezile de sare str`luceau \n soare. Digurile
care protejau portul l`sau vederii marea [i la orizont mun]ii purpurii de
la Capul Sportivento. Din capul str`du]elor strâmte, care urcau spre ora[
din port, v`zuse pu]in din aceast` priveli[te, dar niciodat` atât de bine ca
acum.
– Superb` priveli[te, murmur` ea.
– Nu la fel de frumoas` ca cea de la Neapole, \i replic` Vito. Trebuie
s` vii cât mai repede [i o s`-]i ar`t cele mai frumoase priveli[ti. Vom urca
pe Vezuviu, vom vizita Pompei [i opera San Carlo.
Vraja disp`ru.
– Când crezi c` voi avea timp s` vizitez ora]ele italiene?
– Face parte din educa]ie, replic` el. Eu am venit la Londra s` v`d
capitala ]`rii tale [i am avut norocul s` te \ntâlnesc pe tine. De ce s` nu-]i
faci timp s` vizitezi aceste locuri superbe din ]ara mea?
– Ai dreptate, Vito, recunoscu ea. Singura problem` este c` nu sunt
\n vacan]`. Dup` cum [tii, am treab`. Aceste patru zile m` ]in pe loc, de[i
recunosc, este foarte interesant.
– Poate \ntr-o zi, carissima, vei vedea toate comorile Italiei, iar eu voi
fi ghidul t`u, prezise el.
To]i invita]ii p`r`siser` balconul [i beau ciocolat` sau cafea [i serveau
mici pr`jituri, c`rora dup` cum afl` Kathryn, li se spunea carta di musica,
hârtie de muzic`, un aluat atât de fin [i fraged, nu mai gros decât o
hârtie.
– Hai s` st`m aici pentru cin`, suger` Vito, când ceilal]i se \ndreptar`
spre ma[ini. Am putea merge la plaja Peto [i acolo este un hotel foarte
bun, ad`ug` el foarte conving`tor.
54 MAURA PETRUZZI

F`r` s` [tie din ce motiv, Kathryn nu fu de acord. Cu cât era mai mult
\n compania lui Vito \n prezen]a rudelor lui [i a prietenilor, cu atât mai
mult va fi etichetat` ca „ultima cucerire a lui Vito”.
– Cred c` mai bine ne \ntoarcem la Roscano, zise ea \ntr-un târziu. Ar
fi o lips` de respect fa]` de bunica ta, dac` am lua masa \n ora[.
Vito se \ntoarse, cu o expresie \mbufnat` pe chip.
– E[ti foarte dificil`, Katrina. Pot s` fiu atât de pu]in cu tine.
Kathryn \[i zise sup`rat` c` de asta se temea. Nu, nu era team`, dar
nici nu dorea s`-l \ncurajeze prea mult.
|n timpul mesei la Roscano se discutar` planurile pentru a doua zi [i
a \n]eles c` cei care voiau s` vad` mai multe din serb`rile de a doua zi,
puteau s` plece diminea]a cu ma[ina, spre sud prin Carbonia [i apoi s`
\ntâlneasc` procesiunea la Pola.
Evident c` familia Montefranco avea o vil` la Santa Margherita, unde
musafirii puteau r`mâne peste noapte [i s` se \ntoarc` a doua zi.
Kathryn nu [tia sigur dac` era invitat` sau nu, dar dintr-o dat` ap`ru
Alessandro [i insist` s` vin`.
– Sunt atâtea lucruri de v`zut [i te vei distra.
|n aceast` sear` era vesel. Probabil, \[i zise \n sinea ei, pentru c` nici
Mirella [i nici Enrico nu erau prezen]i. Dac` el interpreta asta ca un semn
bun, spera din tot sufletul s` nu se \n[ele.
Dup` mas`, se retrase repede, spunându-i lui Vito c` trebuia s` se
culce devreme pentru ca a doua zi s` fie \n form`.
A doua zi, când micul convoi porni, Kathryn se trezi a[ezat` lâng`
Alessandro pe bancheta din spate a ma[inii lui Vito. Lâng` Vito st`tea o
b`trânic` micu]`, cu ochii ca m`rgelele, una dintre numeroasele m`tu[i
Montefanco. Signora Sofia a declarat c`-i place s` stea lâng` [ofer, dar \i
porunci lui Vito s` nu mearg` prea repede [i s` ia curbele cu aten]ie.
Kathryn se amuz`. |ntr-un fel, era mul]umit` de acest aranjament,
pentru c` altfel Vito [i-ar fi \mp`r]it aten]ia \ntre ea [i volan.
– Ai v`zut-o pe Mirella \n diminea]a asta? \ntreb` \ncet Alessandro,
când ma[ina porni.
– Nu, nu \nc`. Vine cu noi ast`zi?
Alessandro ridic` din umeri cu bucurie.
– Nu [tiu, dar ieri probabil c` a fost cu Enrico. Sper ca \n aceste zile
s` se apropie mai mult.
PRIM~VARA |N SARDINIA 55

Kathryn era surprins` s` observe c` Mirella avea atât de mult`


libertate. |n timp ce \n Anglia o fat` n-ar fi avut probleme s`-[i petreac`
zilele de vacan]` \mpreun` cu un prieten, \n Italia tinerele trebuia \nso]ite
de o persoan` mai \n vârst`. Presupunea c` \n cazul Mirellei faptul c`
fusese crescut` de tat`l vitreg contribuise la o atitudine mult mai
modern`. Sau poate ea era demodat` [i nu realiza c` italiencele se
modernizaser`...
La Pola, Kathryn a avut posibilitatea s` examineze câteva costume [i s`
fac` numeroase fotografii. Câteva ornamente din aur filigranat ce atârnau
de un rozariu [i apoi toate femeile [i fetele purtau coliere de coral cu mici
pandantive.
Pentru festivalul din Cagliari veniser` oameni din aproape toat` insula
[i Kathryn vru s` [tie din ce regiuni ale insulei.
O tân`r` din Tonara purta un ilic ro[u cu o bluz` alb` cu mâneci
lungi [i \ncheiat` pân` \n gât cu nasturi din aur ce ar`tau ca ni[te
globule]e. Fusta era tivit` cu verde, iar pe cap avea o p`l`rie ce se lega
sub b`rbie cu dou` panglici negre. O alta purta o fust` de un albastru
\nchis cu dungi ro[ii, iar când mergea, cele dou` culori se \mbinau ca
\ntr-un caleidoscop.
B`rba]ii erau g`ti]i ca ni[te p`uni, unii purtau c`m`[i \n carouri [i
brâuri ro[ii, al]ii pantaloni de catifea aurie. Kathryn era interesat` de
modul diferit \n care b`rba]ii purtau bonetele lungi \n general de culoare
neagr`. Atârnând pân` la brâu sau \nf`[urat` de trei ori, \ntoars` pe dos
cu un mo] \n vârful capului – fiecare b`rbat o purta \n felul lui personal.
|n afar` de fotografii, Kathryn \[i not` diferite detalii, \n special la
bijuterii, \n caz c` ar g`si ceva surse pentru Galeria Comelian.
Spre sear`, mul]imea se \ndrept` spre golful Nora, pentru spectacol.
– Cea mai bun` parte vine abia mai târziu, o inform` Vito pe Kathryn.
Mai bine mergem acolo, dup` ce cin`m.
Mirella se \ntorsese cu o parte din Bertini, dar f`r` Enrico. Kathryn
observ` c` italianca era destul de surescitat`, dar nu avu ocazia s` stea de
vorb` cu ea. Tocmai când se urcau \n ma[ini ca s` se \ndrepte spre Nora,
Mirella o anun]` c` se gândise la sugestia ei, de a se apuca de lucru.
– Ai avut dreptate Katrina. Nu este bine pentru mine s` pierd timpul
[i s` a[tept pân` o s` m` c`s`toresc [i o s` m` ocup de cas`. A[a c` m-am
hot`rât s` te ajut \n munca ta.
56 MAURA PETRUZZI

– Munca mea? Cum? Kathryn era uimit` nu numai de aceast`


declara]ie, ci [i de locul unde a fost f`cut`. Apoi realiz` c` Alessandro era
deja \n ma[in` a[a c` trebuia s-o aud`.
– Ah, am \nceput s` [tiu ce fel de lucruri cau]i, declar` Mirella. Ar fi
foarte folositor – pentru tine [i pentru fratele t`u – ca atunci când te
\ntorci \n Anglia s` ave]i pe cineva aici, care s` [tie ce v` trebuie. Pot s`
merg la ateliere [i s` cump`r ceea ce ve]i solicita. Apoi pot s` m` \ngrijesc
[i de transport. Dac` vor exista \ntârzieri, o s` pot s` iau m`suri ca
lucrurile s` se \ndrepte [i s` primi]i toate articolele cerute.
– Vrei s` spui c` dore[ti s` fii reprezentantul nostru \n Sardinia? o
\ntreb` Kathryn cu blânde]e, când Mirella se opri s`-[i trag` sufletul.
– Reprezentant? Sun` prea oficial. O s` fac acela[i lucru pe care-l faci
tu acum, dar [tiu c` nu po]i s` mai stai mult aici.
Kathryn hot`r\ c` nu trebuie s` mai dezbat` pe seama cuvântului
reprezentant, oficial sau nu. |n schimb, se str`dui s` g`seasc` un mod
elegant de a-i spune Mirellei c` nu-[i puteau permite s` pl`teasc` pe
cineva ca s` le reprezinte interesele.
– |n]elegi c` nu putem pl`ti decât sume mici drept comision pentru
serviciile tale? \i zise \n cele din urm` Kathryn.
Mirella f`cu un gest de refuz.
– Pentru mine, banii nu sunt importan]i. Ci pl`cerea de a [ti c` te pot
ajuta. Nu doresc s` fiu pl`tit`.
Kathryn \[i aminti ce-i spusese Alessandro cu privire la situa]ia
financiar` a Mirellei [i apoi fata continua s` stea cu bunica ei. {i totu[i,
aceast` propunere m`rinimoas` o uimi pe Kathryn.
– Poate c` o s` putem discuta propunerea ta mâine? spuse ea,
nedorind s` ia o decizie rapid` \n mijlocul festivit`]ilor de carnaval.
– Sigur, fu de acord Mirella. Probabil c` trebuie s`-i scrii fratelui t`u?
– Da, sigur. Trebuie s` m` consult cu Hugh.
|n timpul discu]iei, ajunseser` la Nora, un vechi ora[ roman, unde
exista un [antier arheologic. Pe malul golfului era adunat` mult` lume [i
câteva b`rci erau deja luminate.
– |n curând vor fi focuri de artificii [i jocuri de lumini colorate, \i [opti
la ureche Vito. Dup` aceea urmeaz` dansul, aici pe ]`rm.
|n timp ce vorbea, pe mai multe b`rci se aprinsese lumina, a[a c`
marea era luminat`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 57

Focurile de artificii au fost spectaculoase. N-au fost doar rachete [i


stele diferit colorate ci [i artificii \n form` de fântân`, colorate \n verde [i
auriu, apoi comete care explodau \n toate direc]iile.
Kathryn b`tu din palme, entuziasmat`.
– Un spectacol roman? \ntreb` o voce lâng` ea. Se \ntoarse u[or [i-l
v`zu pe Ryan, chipul lui fiind sc`ldat \ntr-o lumin` verde, ce-i d`dea aerul
unui tâlhar.
– Ar`]i ca fantoma de la Gange! \i spuse ea uitând c` probabil [i ea
ar`ta la fel.
|n timp ce vorbea, cerul fu luminat de artificii de culoare ro[ie.
– Acum ar`t`m ca Mefistofele – [i sora lui f`r` \ndoial`, coment` el.
Mai bine ne \ntoarcem cu spatele, \n caz c` lumina devine albastr` [i o s`
ar`t`m ca fantasmele. Doar c` atunci când lumina era verde ar`tai ca o
f`ptur` ce tr`ie[te \n ap`, o naiad` care atr`gea oamenii \n pe[terile din
adâncuri.
– Nu-mi pot imagina ca cineva s` te p`c`leasc` pe tine, naiad`, siren`
sau alt` creatur` a m`rii, replic` ea. Imperceptibil, o luase de bra]
tr`gând-o de-a lungul ]`rmului.
– Mmm. Poate c` nu. Sunt p`mântean get-beget, dar am explorat [i
fundul m`rii. De exemplu, aici, \n Nora. Cele mai multe monumente sunt
sub ap`. Ar trebui s` vezi o parte din cele mai vechi ora[e din Sardinia,
asta desigur dac` te intereseaz` ruinele.
– Sigur c` m` intereseaz`, protest` ea repede. Vreau s` v`d cât mai
multe cât timp sunt aici.
– Atunci, de ce n-ai venit cu mine la San Pietro, alalt`ieri? o \ntreb` el.
– P`i... eu... \]i dai seama c` atunci au sosit cea mai mare parte dintre
Bertini [i cum sunt oaspetele lor, nu puteam lipsi.
El râse batjocoritor.
– Draga mea Kathryn, chiar crezi c` ]i-ar fi sim]it lipsa \n gr`mada
aceea de rude ale Mirellei? Cred c` mai degrab` trebuia s` soseasc` Vito.
– Ah, nu, gre[e[ti. M-am dus \n port ca s` m` distrez pu]in. Faptul c`
el a a venit acolo a fost o coinciden]`.
– Probabil c` are presim]iri \n ceea ce te prive[te, zise Ryan cu
vioiciune. N-o s` te doar`, când o s` se plictiseasc`, nu-i a[a?
– Nu. De ce a[ face-o? {i de unde [tii c` o s` se plictiseasc`? ad`ug`
ea pe un ton de glum`.
58 MAURA PETRUZZI

– Este un lingu[itor f`r` pereche, de fapt ca to]i cona]ionalii lui, dar


nu trebuie luat \n serios.
– Asta o [tiu foarte bine. Pân` acum n-am luat nici un b`rbat \n serios.
– Bine! |ncepusem s` cred c` e[ti complet vr`jit` de Vito.
Ar fi vrut s` spun` „La fel cum este Mirella, de tine?”, dar se ab]inu.
– Dac` mâine mai stai \n Santa Margherita, am putea merge s` vizit`m
locurile istorice din Nora.
Sugestia lui o lu` prin surprindere.
– Nu sunt prea sigur`, zise ea \ncercând s` câ[tige timp. Nu [tiu când
ne \ntoarcem la Roscano.
– O s` am grij` s` nu mergi pe jos la \ntoarcere, o asigur` el cu
r`ceal`. |n orice caz, ne \ntoarcem la Cagliari dup`-amiaz` sau seara
pentru a vedea festivit`]ile de acolo.
Spre uimirea ei, Kathryn realiz` c` dorea s`-[i petreac` ziua al`turi de
Ryan. |[i zise c` \n ultimele dou`-trei zile \ndurase destul compania lui
Vito. Dar gândul la Mirella o f`cu s` caute o scuz`.
– O s` te anun], zise ea cu un aer defensiv.
– Ce vrei s` spui? Trebuie s`-l consul]i pe Vito? Am crezut c` e[ti o
persoan` independent`.
– |nc` sunt oaspetele familiei Bertini [i nu pot fi lipsit` de polite]e.
El strâmb` din nas.
– Este o scuz` dup` care te ascunzi! Cum ea nu r`spunse, el continu`:
a[adar, Vito te joac` pe degete!
– Nu-i adev`rat! declar` ea furioas`.
– Nu po]i s` negi. Cineva te invit` s` faci o excursie la mine – destul
de nevinovat – [i tu trebuie s`-i ceri permisiunea lui Vito, zise el
batjocoritor.
Când el rostise ultimele cuvinte pe un ton afectat, ea deja se hot`râse.
Mirella era \nso]it` de Enrico, iar Vito va fi \nconjurat de o gr`mad` de
rude. Iar printre cei din familia Montefranco existau destule fete dr`gu]e.
Kathryn \i va demonstra lui Ryan c` \ntr-adev`r era o persoan`
independent`. La urma urmei, n-avea ce s` piard`, pentru c` \n mai pu]in
de dou` s`pt`mâni urma s` p`r`seasc` Sardinia [i se \ndoia c` se va mai
\ntâlni vreodat` cu acest b`rbat enervant.
– P`i sigur c` voi veni mâine, \i zise ea mieros, având \n vedere c`
insi[ti atâta. Mi-ar p`rea foarte r`u ca absen]a mea s`-]i strice ziua.
PRIM~VARA |N SARDINIA 59

– P`streaz`-]i sarcasmul pentru cei ce-l merit` efectiv, o sf`tui el. |n


\ntuneric nu-i putea vedea chipul, dar [tia c` râdea.
– Sunt surprins` c` nu te descurci cu micile mele \n]ep`turi, \i replic` ea.
– |l v`d pe Vito venind \n c`utarea ta. Mâine la nou`? Ciao!
Se topi \n \ntuneric [i chiar \n lumina portocalie care lumin` ]`rmul,
nu-i mai distinse silueta. Dar \l v`zu pe Vito care venea \n c`utarea ei.
– Ah, carissima, am crezut c` te-am pierdut \n mul]ime. Iart`-m`, dar
m-am \ntors s` vorbesc cu unul din verii mei [i când m-am uitat nu mai
erai lâng` mine.
– O, sunt bine. Nu-]i mai face griji, Vito. Pur [i simplu m-am plimbat
de-a lungul ]`rmului.
Era amuzat` de plecarea gr`bit` a lui Ryan la apropierea lui Vito [i
acum avea chef s`-i spun` c` nu se plimbase singur`. Din fericire, Vito nici
nu se gândea la aceast` posibilitate.
Totu[i, când s-au \ntors la vil`, \i p`ru r`u c` a acceptat invita]ia lui
Ryan. A doua zi nu se va duce la \ntâlnire. Avea [i o scuz` perfect`, \i
spusese ora, dar nu [i locul. Doar nu se a[tepta s` mearg` pe jos de la
Santa Margherita pân` la Nora, cam zece kilometri?
R`mase \mpreun` cu al]i invita]i pe teras`, privind marea.
Statuile din col]urile balustradei de piatr`, ]ineau l`mpi \n mâini,
luminând c`rarea spre gr`din`. Pe aceast` c`rare veneau acum Enrico [i
Mirella.
Dup` un minut sau dou`, Kathryn murmur` un vag noapte bun` [i
intr` \n vil`.
Aparent, Enrico f`cea progrese \n rela]ia cu Mirella, a[a c` avea
con[tiin]a \mp`cat`.
Dar nu se va duce a doua zi la Nora.
Era sigur` c` Vito era un lingu[itor, dar \n acela[i timp putea ]ine
piept arogan]ei lui Ryan.
Capitolul 4
A doua zi, Kathryn g`si pe tava cu micul dejun un bilet, sprijinit de
mica vaz` cu un trandafir.
Recunoscu scrisul lui Vito [i a[tept` pân` când ie[i camerista.
Ea citi:

Katrina, carissima,
Din nefericire sunt obligat s` plec \mpreun` cu o parte din b`rba]ii
care stau aici. Vom urca pe munte [i probabil vom vâna câteva capre, dac`
vom z`ri vreuna. Sunt dezolat c` nu pot sta cu tine ast`zi, dar disear` m`
\ntorc [i vom fi \mpreun`.
Cu dragoste mereu, Vito.

Kathryn d`du tava la o parte, s`ri din pat [i se gr`bi s` priveasc` pe


fereastr`.
Minunat` ca [i ziua de ieri, soarele str`lucea pe cerul senin, iar marea
era de un turcoaz deschis.
|n timp ce lua micul dejun, se \ntreb` de ce s` nu \ncerce aceast`
senza]ie nou` de libertate. Putea s` petreac` ziua a[a cum dorea, cu sau
f`r` Ryan. Dar brusc, se trezi la realitate. Nu [tia unde o a[tepta Ryan.
Se \mbr`c` \ncet. Avea destul timp, deoarece abia era trecut de ora
opt. |[i \nc`l]` sandalele, apoi se gândi c` acest gen de \nc`l]`minte nu
era potrivit` pentru explorarea minelor. Chicoti. Deci, subcon[tient, se
hot`râse. |[i zise c` n-ar mai avea posibilitatea s` exploreze vechiul ora[
Nora \n compania cuiva, care [tia mai multe despre acest ora[ decât un
PRIM~VARA |N SARDINIA 61

turist oarecare. Ca oaspete \n aceast` cas`, era de datoria ei s` stea cu


restul femeilor când b`rba]ii erau pleca]i \n excursie. {i totu[i, [tia c` ziua
va fi pierdut`, dac` n-o va petrece \n compania lui Ryan.
Când ajunse \n hol, fu surprins` s` afle c` Enrico, Alessandro [i al]i
câ]iva b`rba]i r`m`seser` acas`. Kathryn zâmbi. Nu-[i mai f`cu probleme.
Dac` Mirella dorea, Enrico era la dispozi]ia ei.
Dac` se va \ndrepta spre ]`rmul m`rii pentru plimbarea de diminea]`,
nimeni n-o va b`nui de alte inten]ii.
De-a lungul ]`rmului adia o briz` u[oar`, care-i spulber` [i ultima
\ndoial`. Nu-[i dorea decât s` se bucure de prezent, care s` se transforme
\ntr-o amintire frumoas`, când se va \ntoarce la Londra.
Pe plaj` erau câ]iva copii care se jucau \n nisip, [i nu d`du aten]ie
strig`tului pe care-l auzi. Dar a doua oar` când strig`tul se repet`, se
\ntoarse.
Ryan se \ndrepta spre ea cu pa[i mari.
– Unde te duci? Spre Nora? o \ntreb` el.
|l privi cu nevinov`]ie.
– Nu. Pur [i simplu f`ceam sport.
El \i arunc` o privire exasperat`.
– Nu ]i-ai dat seama c` te a[teptam pe drum? Sau te a[teptai s`
parchez \n fa]a vilei, ca s` se holbeze la noi o gr`mad` de unchi [i
m`tu[i?
– Doar nu te a[teptai s`-]i cunosc inten]iile, mai ales dac` sunt atât de
secrete? replic` ea, gustând pe ascuns dublul \n]eles al celor spuse.
– Ei bine, mergem la Nora? N-ai nici o obliga]ie?
– A[a cum ]i-am spus [i asear`, dac` insi[ti, voi merge cu tine.
|n timp ce se \ndreptau spre ma[ina parcat` pe [osea, Kathryn realiz`
c` cedase. Acum nu mai putea s` zic` nimic.
– Ce-ai f`cut cu Vito? \ntreb` el, când erau \n ma[in`. Sau nu-i place
s` se plimbe diminea]a, pe plaj`?
Aproape era s`-i spun` c` era plecat, dar \[i d`du seama c` aceast`
m`rturisire \i va sl`bi pozi]ia câ[tigat`. Ryan va considera c`-l acceptase pe
el doar pentru c` Vito \[i f`cuse alt program.
– Poate c` sunt \n permisie, spuse ea calm`.
– Din nebunia aia, cu to]i Bertini, Montefranco [i ceilal]i, m-am gândit
c` ai fi mul]umit` s` stai departe de ei, m`car o zi.
62 MAURA PETRUZZI

– Oh, dar sunt. |]i sunt profund \ndatorat` c` m-ai salvat.


|ntoarse capul [i o privi \ncruntat, dar imediat fu obligat s` se
concentreze asupra drumului, deoarece o c`ru]` mergea aproape pe
mijlocul drumului.
|n Pola oprir` s` cumpere mâncare [i vin pentru picnic. Se sim]i
stânjenit`, de[i dac` i-ar fi propus s` ia masa la restaurant n-ar fi avut
probleme.
– Ar fi trebuit s`-mi spui [i aduceam ceva de mâncare.
|n timp ce punea co[ul \n ma[in`, \i arunc` o privire rapid`.
– |n]eleg. Când te plimbi pe plaj` diminea]a, iei un co[ cu mâncare
pentru picnic?
Ea râse, \ncercând s`-[i ascund` stânjeneala.
– Vrei s` vizitezi minele acum sau dup`-amiaz`? \ntreb` el \n timp ce
ie[eau din ora[.
– Tu hot`r`[ti. Tu [tii mai multe despre acest loc, decât [tiu eu.
– Perfect. Le vizit`m acum. Apoi ne vom putea petrece restul timpului
cum vom dori.
Cu o sear` \nainte, la lumina artificiilor [i a luminilor de pe vase,
Kathryn deslu[ise vag malurile golfului. Acum v`zu clar cele dou`
promontorii masive, fiecare având pe vârf ruinele turnurilor de ap`rare.
|ntre ele se \ntindea marea, de un albastru \nchis \n larg [i un verde pal
la mal, \ntrerupt ici [i colo de spuma alb` a valurilor.
– Poveste[te-mi despre cele dou` turnuri, \i ceru ea. Ce vechime au?
– S-au construit ca m`sur` de ap`rare contra arabilor. Cu multe
secole \nainte de Cristos. Insula asta a fost jefuit` de nenum`rate ori. Era
un lucru obi[nuit pentru cei mai mul]i pira]i, care cutreierau Mediterana,
pentru invadatori, tâlhari, pentru to]i.
{antierul arheologic era bine protejat prin diguri care ascundeau
minele [i prin garduri groase de lemn.
Din vârful unui dig, Ryan \i ar`t` locurile unde se f`ceau s`p`turi.
Paznicul, \narmat cu o arm` modern`, privi cu aten]ie legitima]ia pe care
i-o prezent` Ryan, apoi \i deschise poarta.
– Acum, po]i s` vezi ceea ce o dat` a fost un ora[ important, \i spuse
Ryan. |ntâi fermierii, apoi romanii, au v`zut importan]a [i posibilit`]ile pe
care le avea acest loc. Apoi au construit aici case, temple [i b`i, ba chiar
[i un teatru.
PRIM~VARA |N SARDINIA 63

Kathryn v`zu un ora[ bine conturat, multe funda]ii fiind scoase la


iveal` de s`p`turi, ba mai mult \n]esat de antichit`]i. Fragmente de vase,
mozaicuri romane [i busturi de statui, blocuri de marmur`, sem`na cu
magazia din subsolul unui muzeu.
Amfiteatrul era orientat cu fa]a spre mare, \n a[a fel \ncât privitorul s`
poat` admira atât frumuse]ile naturii, cât [i jocul actorilor. Kathryn se a[ez`
pe unul din scaunele de piatr` [i-[i puse bra]ele pe l`ca[ele de piatr`.
– Este un sentiment minunat s` po]i s`-[i sprijini bra]ele de piatra
cald` [i s` te gânde[ti la cei ce acum dou` mii de ani au f`cut acela[i gest.
Ryan o privi aprobator.
– M` bucur foarte mult c` apreciezi istoria \n felul `sta. A[ fi fost
dezam`git, dac` te-ai fi plâns c` aceste locuri sunt pline de praf [i-]i
murd`re[ti rochia dac` te a[ezi sau c` pe aici mi[un` [opârle [i p`ianjeni.
– Nu sunt chiar a[a de preten]ioas`, când vizitez un [antier
arheologic. Privi o [opârl` verde ce-[i p`r`sise ascunzi[ul [i se gr`bea
s`-[i g`seasc` altul. Vorbe[ti de parc` ai mai fi fost aici cu persoane
nepotrivite ad`ug` ea cu r`ceal`, dar era con[tient` c` s-ar putea ca el s`
priveasc` remarca ei ca pe o \n]ep`tur`.
Ryan st`tea cu dou` rânduri mai jos [i-[i ridic` privirea spre ea.
– Dr`gu]! Aprecierea ruinelor ar putea fi o mic` parte din ceea ce face
pl`cut` o companie. Doar nu-]i alegi prietenii prin aceast` prism`.
Ea accept` r`bufnirea [i dup` un moment schimb` subiectul.
– Pe aici am v`zut mai mult` marmur` ro[ie sau este amicul t`u rebel
Jasper cel Ro[u?
El râse zeflemitor.
– Dac` una din aceste buc`]i ar fi jasp de orice fel, ar valora o avere.
Nu, aceste buc`]i provin din Algeria. F`cu o pauz`. De fapt, am g`sit o
mic` bucat` de jasp ro[u \n San Pietro. O s` ]i-l ar`t odat`.
Când au ajuns pe ]`rm, Kathryn privi \ncântat` columnele [i ruinele
de case acoperite de apa limpede a m`rii.
– Un ora[ scufundat! murmur` ea.
– {i mai grozav este dac` po]i s` te scufunzi [i s`-l vezi de aproape. Eu
nu sunt destul de \ndemânatic la film`ri subacvatice, dar am v`zut ni[te
documentare extraordinare f`cute de exper]i. Se pare c` aici apa a p`strat
mai bine casele, fa]` de cele de pe ]`rm. Cele mai multe ora[e romane
antice sunt sub ap`.
64 MAURA PETRUZZI

– De ce construiau a[a de aproape de malul m`rii?


– Nu cred c` f`ceau a[a, dar de-a lungul secolelor, când n`v`leau
invadatorii, distrugeau totul \n cale, la fel [i ap`rarea contra m`rii era
distrus`, digurile, zidurile, m` rog, totul. A[a c`, \n timp, marea a \naintat
[i a acoperit columnele sparte, statuile, casele.
– Se pare c` nimeni nu lucreaz` ast`zi, remarc` ea.
– Sunt \n vacan]`, ca to]i ceilal]i. ~sta este motivul pentru care am vrut
s` venim azi aici, când este lini[te.
Ryan a[ez` o fa]` de mas` la umbra unei pietre mari, ce p`rea c` a
f`cut parte din funda]ia unei case sau unui templu. Picnicul era ceva mai
consistent, deoarece el ad`ugase [i homar, la pl`cintele cu brânz`, carne
[i ro[ii. De asemenea, desf`cu o sticl` de Nuragus, un vin alb local, [i
dou` pahare mai solide.
– Nu sunt de cristal, recunosc, dar au suportat bine drumul [i nu-mi
place s` beau, chiar [i un vin ieftin, din pahare de plastic.
– {i totu[i, anticii foloseau tot felul de c`ni pentru a bea vin, remarc` ea.
– Este o diferen]`. O cup` din lut sau o can` este bun` pentru c`
r`ce[te vinul.
Au terminat masa cu portocale [i struguri. Ryan se rezem` cu spatele
de piatr`. Kathryn privea marea bleu-mat ce se \ntindea \ntre cele dou`
promotorii, dar \n acela[i timp era con[tient` de prezen]a [i de privirea
lui Ryan. Nu dorea s` tulbure t`cerea, cu vreo remarc` banal`.
– Când pleci acas`? o \ntreb` el dup` un timp.
– De ce? Abia a[tep]i s` plec?
– Ar schimba ceva dac` sunt \ngrijorat sau nu?
Ea râse.
– Nu cred. Mai sunt zece zile pân` atunci.
– Zece zile? Se \ndrept` brusc. Atunci vei rata expozi]ia de la Sassari.
Se ]ine o dat` la doi ani [i ai noroc c` se ]ine anul `sta.
– Când se deschide, exact?
– Sigur \n ultima s`pt`mân` din mai. Ce rost are s` str`ba]i atâta drum
[i s` n-o po]i vizita?
– O s`-i scriu fratelui meu [i s`-l \ntreb dac` pot s` mai stau.
– S-ar putea s` merite efortul. {i apoi, trebuie s` mergi la Sassari [i \n
alte locuri din nordul insulei. Cum s`-]i faci o p`rere despre Sardinia,
dac` nu vizitezi [i alte localit`]i [i me[te[ugari?
PRIM~VARA |N SARDINIA 65

– {i a[a am impresia c` am petrecut prea mult timp \n sudul insulei


[i c` ar fi trebuit s` merg spre Alghero [i \n \mprejurimi, dar vezi [i tu ce
s-a \ntâmplat, recunoscu ea.
– {tiu. Pur [i simplu, Vito, sau mai degrab` bunica lui, locuie[te \n
aceast` zon`. A[a c` te-a convins s` vii aici.
– N-are rost s` m` cert cu tine, i-o retez` ea scurt. |ntotdeauna ai
ideile [i p`rerile tale \n leg`tur` cu o problem`. Nu ]i-a trecut prin minte
s` ascul]i [i alt punct de vedere. S-ar putea s` devin` primejdios s` nu
accep]i [i alt` p`rere.
Se opri brusc, uimit` de ceea ce spusese [i nelini[tit` de reac]ia lui.
Dup` câteva momente, se \ntoarse [i-l privi. |[i acoperise fa]a cu mâinile
[i se cutremura de râs.
|[i descoperi fa]a.
– Drept la ]int`! Oare de ce nimeni nu mi-a spus c` am prejudec`]i,
c` sunt p`rtinitor [i un \nc`p`]ânat?
Era gata s` se scuze pentru ie[irea ei, dar tonul lui ironic, o f`cu s`-[i
schimbe gândul.
– Probabil au considerat c` este mai bine s` te fereasc` de lovituri.
El o prinse de \ncheietura mâinii [i se trase mai aproape de ea.
– Kathrin, trebuie s` mai r`mâi aici, ca s`-mi faci educa]ie. S`-mi ar`]i
cum s`-mi \ndrept comportamentul.
– De parc` a[ putea s-o fac, i-o \ntoarse ea.
– Sigur c` po]i. Dac`-]i pui mintea, po]i face minuni cu mine.
Faptul c` refuzase s` se simt` ofensat o f`cu s` realizeze c` apropierea
lui era \n acela[i timp reconfortant` [i periculoas`.
Râse u[or.
– Nu m` las flatat` de complimente u[oare. |n acest sens, Vito este
un as.
– Ah, dar diferen]a const` \n sinceritate. |l crezi sincer?
– Nu. Nici pe tine.
Ryan oft` resemnat.
– Femeile! Toate sunt la fel. Spune-le o gr`mad` de minciuni [i le vor
crede pe toate. Spune-le adev`rul [i se vor \ndoi.
– {i vrei s` fim credule?
– Hm. Câteodat`. Unele. Via]a ar fi mai u[oar`.
66 MAURA PETRUZZI

Ryan se ridic` \n picioare [i-i \ntinse mâna s-o ajute. Dup` un moment
de ezitare, accept` ajutorul, dar imediat ce fu \n picioare d`du drumul
mâinii lui. {tia destul de bine c` un astfel de gest era de multe ori
preludiul unei \mbr`]i[`ri.
Când \l privi, realiz` c` el \i ghicise gândul. Ro[i [i se \ntoarse.
|n timp ce se \ndreptau spre [osea, el se aplec` [i lu` o buc`]ic` mic`
de marmur`.
– Ia acas` o buc`]ic` dintr-un ora[ antic, zise el moale. Când o vei
privi, vei vedea str`zi [i case, temple [i teatre a[a cum erau când romanii
se \nf`[urau \n togi \n zilele ploioase [i centurionii d`deau ordine
solda]ilor.
Ea lu` mica bucat` de marmur` ro[ie, [lefuit` de vânturi [i ploi.
– B`nuiesc c` toat` lumea face a[a... ia amintiri, când pleac`. Nu va
mai r`mâne nimic de cercetat.
– Câteva sute de genera]ii au tot luat materiale [i [i-au construit case.
Ori de câte ori o veche cas` roman` se pr`bu[ea sau era distrus` de
invadatori, oamenii luau pietrele sau marmura, dale, ca [i cum ar fi fost o
carier`. Dac` acest mic fragment se dovede[te a fi o parte dintr-o column`
sau dintr-un fronton, atunci ]ii \n mâini o avere.
Ea puse piatra \n po[et`.
– Când iei o cochilie de scoic` de pe plaj` [i o pui la ureche, auzi
zgomotul valurilor. Aceast` bucat` de marmur` \mi va aminti de acest loc
melancolic.
– De ce melancolic? o \ntreb` el. Eu \l consider un loc lini[tit,
mul]umit c` a \nfruntat secolele, dar [i r`spl`titor cu cei ce-i descoper`
frumuse]ea.
Fu surprins` de profunzimea sentimentelor pe care le exprima. De[i
\[i aminti c` era un c`ut`tor, \[i imaginase c` aprecia ceea ce g`sea doar
din punct de vedere comercial.
– Odat`, am venit aici \n timpul unei furtuni, \i povesti el \n drum
spre Cagliari. Cele dou` promontorii erau negre, iar marea era \ntunecat`
ca ]iglele de pe acoperi[. Turna cu g`leata [i când un fulger a luminat
[antierul, am avut ciudata senza]ie c` unele dintre case erau \n picioare.
– Câteodat`, \n profesiunea ta nu te deranjeaz` faptul c` scotoce[ti \n
m`runtaiele p`mântului dup` bog`]ii, care ar putea s` se g`seasc` la
suprafa]`? \l \ntreb` ea.
PRIM~VARA |N SARDINIA 67

– Nu prea. |n zilele noastre, se caut` atâtea materii. Petrol, de


exemplu, pentru ma[ini. C`rbune [i alte minerale, plumb, zinc. {i astea
nu sunt chiar la suprafa]`. |n acela[i timp, pe[tele se pescuie[te din
mare.
– Da, dar pe[tii se reproduc. Dar mineralele, nu. |ntr-o zi se vor
termina [i n-o s` le putem reproduce.
– Rezervele minerale vor mai exista mult timp. Pân` atunci, se va
descoperi altceva probabil.
– Indestructibilul plastic, b`nuiesc, murmur` ea.
Se \ntoarse spre ea, privind-o admirativ.
– |ntotdeauna e[ti a[a de pesimist`?
Ea râse.
– Nu. Probabil c` vizitarea acestor ruine m-a f`cut s` m` gândesc la
asta. Tocmai treceau printr-o p`dure de pini [i eucalip]i. Aroma de pin [i
eucalipt, care \nmiresma aerul, \i d`du Kathrynei o senza]ie de eternitate.
Tocmai se \ntreba dac` acest lucru \i f`cea pl`cere sau nu, când drumul
ajunse \n vârful dealului, iar de acolo se vedea Cagliari [i golful.
Acum drumul era mai aglomerat, c`ru]e trase de boi se \ndreptau
\ncet spre ora[, oameni \mbr`ca]i \n superbe costume populare [i c`l`re]i
ce se deplasau pe c`r`ri \ntortocheate.
– Am luat-o pe vechiul drum roman, crezând c` o s` fie mai liber,
remarc` Ryan \n timp ce dep`[ea un biciclist. Dar se pare c` am nimerit
\n perioada de vârf. Ce vrei s` vezi \n aceast` Primavera Sarda? Curse de
cai sau de care? Sunt standuri de legume [i de flori. De asemenea,
me[te[ugarii expun, dar probabil c` i-ai vizitat pe to]i. {i inevitabil, seara
vor fi artificii [i dans.
– N-am v`zut pân` acum o curs` de care, \i spuse ea. Unde are loc?
– Nu sunt sigur, dar pot \ntreba.
|ntâi trebuia s` parcheze ma[ina. Apoi se vor putea plimba la fel ca
ceilal]i. G`si un loc lâng` amfiteatrul roman, situat sus, la marginea
ora[ului.
– ~sta este locul meu preferat de unde privesc ora[ul Cagliari, \i
spuse Ryan privind spre str`zile \nguste [i \ntortocheate, cu cl`diri
medievale, arcade [i turnuri. De aici, totul pare de juc`rie, vasele din
port, ma[inile.
68 MAURA PETRUZZI

– {i punctele alea mici sunt oameni, ad`ug` ea. Ora[ul, con[tient de


trecutul s`u [i de prezentul industrial, avea un farmec c`ruia nu-i puteai
rezista. Niciodat` n-o s` uit Cagliari, murmur` ea. |ntotdeauna mi-l voi
aminti cu pl`cere.
Era surprins` c`-[i exprimase gândurile cu voce tare [i-i arunc` o
privire stânjenit` lui Ryan. Acesta se \ntorsese spre ea [i zâmbetul lui
ar`ta c`-i \mp`rt`[ea impresiile. Era o lic`rire \n ochii lui pe care n-o
putea deslu[i, pe jum`tate blând` pe jum`tate amuzat`, dar oricum
tulbur`toare. |ncerc` s`-[i spun` c` expresia lui fusese doar o p`rere,
datorat` luminii.
Acum str`b`teau Via Fra Seguazio da Laconi, \ndreptându-se spre Via
Roma, unde, dup` spusele lui Ryan va avea loc cursele de care.
Era mult` lume. Avea impresia c` toate muzicalurile \[i masaser` acolo
to]i muzican]ii \mbr`ca]i \n cele mai vesele [i colorate costume.
Ryan o prinse de mân` [i o conduse spre sc`rile unei cl`diri
impozante din Piappo Mateotti. Oamenii deja \[i ocupaser` locurile, dar
Ryan g`si un loc pe o corni[` pe care o p`r`sise un b`iat [i o post` pe
Kathryn acolo. Se putea ca acea corni[` s` fi fost potrivit` pentru un b`iat,
dar Kathryn o g`si \ngust` [i neconfortabil`. Când alunec` pentru a doua
oar`, Ryan o prinse de umeri, apoi de mijloc, tr`gând-o spre el \n a[a fel
\ncât s` se sprijine.
– Confortabil? o \ntreb`.
Ea aprob` din cap [i fu mul]umit` c` aten]ia ei se \ndrept` spre cursa
de care. |n curând ap`ru [i primul car; participau tot felul de atelaje:
landouri, tr`suri, [arete [i altele pe care Kathryn nu le cuno[tea. Cei mai
mul]i participan]i, conduc`tori [i pasageri, purtau costume locale. Fiecare
atelaj era decorat cu flori, care s`reau \n viteza cursei [i erau repede
culese de spectatori.
– O mare varietate de vehicule, murmur` Kathryn când v`zu o cutie
pe dou` ro]i mari. Presupun c` cei cu bani \[i cump`r` ma[ini [i-[i ]in
vechile tr`suri special pentru aceste curse.
– Nu to]i, \i replic` Ryan. Mai sunt unii, care de[i sunt destul de
boga]i, prefer` s`-[i p`streze caii [i s` foloseasc` tr`surile, mai ales dac`
locuiesc \n zona dealurilor.
Dup` curs`, urm` o parad`, iar femeile \[i \nvârteau umbrelu]ele [i
aruncau flori.
Dup` aceea, la sfâr[it urm` o curs` de m`gari, [i Kathryn declar` c`
micile animale \i câ[tigar` simpatia.
PRIM~VARA |N SARDINIA 69

– Nic`ieri n-am v`zut m`gari atât de mici [i cu cât animalul era mai
mic, cu atât mai mare era c`l`re]ul.
Ryan râse de indignarea ei.
– Mai mult ca sigur c` nu sunt atât de r`u trata]i, dup` cum pare.
– Zilele trecute am v`zut un m`g`ru[ c`rând o mare greutate pe
spate. Era imens` [i animalul se lupta s` urce o strad` \n pant`.
Mul]imea se distra, deoarece un tân`r gras c`lare pe un m`gar,
\ncerca s`-l fac` s` mearg` \n direc]ia bun`, \n timp ce urecheatul se
\nc`p`]âna s` se \ntoarc` spre linia de start.
– Dac` pune picioarele pe p`mânt, va fi descalificat, \i explic` Ryan.
– M`garul are mai mult` minte decât c`l`re]ul, relu` Kathryn. Ah,
bine! B`rbatul a desc`lecat [i a ie[it din curs`.
– Se presupune c` ar trebui s` fii interesat` de curse, nu s` \ncepi s`
critici c`l`re]ii! replic` Ryan.
Cursele luar` sfâr[it [i mul]imea \ncepu s` se \mpr`[tie \n toate
direc]iile. Ryan [i Kathryn se \ndreptar` spre Via Roma. Apoi o luar` pe o
strad` \ngust`, trecur` pe lâng` biseric` [i ajunser` \ntr-o pia]et` unde
erau dou` cafenele ce-[i a[teptau clien]ii.
– Hai s` bem o cafea, \nainte s` n`v`leasc` clien]ii, suger` Ryan. Ce
vrei s` mai vezi?
– Doresc s` petrec o sear` lini[tit` [i apoi s` v`d jocurile de artificii, \i
r`spunse ea.
Dup` un timp, Ryan o conduse la ma[in` [i se \ndrept` spre unul din
noile hoteluri situate de-a lungul plajei Poetto.
– Ai mai fost pe aceast` plaj`? o \ntreb` el.
– O singur` dat`. De câte ori am fost \n Cagliari, n-am avut timp.
– S-a dezvoltat mult \n ultimii ani. Cabine de baie, cafenele, chio[c de
\nghe]at`, toate necesit`]ile. |n general, turismul se dezvolt` \n Sardinia
[i se depun eforturi sus]inute s` recupereze timpul pierdut. Abia dup`
r`zboi a fost eradicat` malaria. Romanii cuno[teau acest lucru, dar nimeni
n-a \ncercat s` sece mla[tinile sau s` \mbun`t`]easc` situa]ia.
Se \ntoarse brusc spre ea.
– Scuze! |]i ]in o predic` de parc` ai fi unul dintre studen]ii mei.
– Nu. Continu`, spune-mi mai multe, \l \ncuraj` ea.
– Secole la rând, insula a fost neglijat`, dar acum guvernul a ajuns la
concluzia c` aceast` zon` este de viitor. Au fost construite hoteluri noi,
mai sunt plaje nemodernizate superbe, se pot face scufund`ri subacvatice
[i excelente partide de pescuit.
70 MAURA PETRUZZI

– Acum semeni cu un entuziast agent de la o agen]ie de turism, \l


tachin` ea.
Au luat masa la un hotel elegant, pe o teras` \nconjurat` din trei p`r]i
de palmieri. Din toate p`r]ile se auzeau sunete de chitar` [i mandolin`.
– Când termini cursurile? vru ea s` [tie.
– Deja le-am terminat... s`pt`mâna trecut`. |ncep din nou \n
septembrie... asta \n cazul \n care doresc s` r`mân sau firma pentru care
lucrez are nevoie de mine aici, \nc` un an.
– Nu-]i place s` stai mai mult \ntr-un loc?
– B`nuiesc c` m-am n`scut hoinar. |mi plac provoc`rile, s` dep`[esc
obstacolele. O dat` ce lucrul devine u[or, \l las pe seama altuia, nu m`
mai intereseaz`.
Kathryn \n]elegea aceast` filozofie. Se \ntreba dac` aplica aceea[i
terorie [i rela]iilor personale. Ar face bine s` ]in` minte aceste cuvinte.
Când se apropie ora pentru focurile de artificii, Ryan alese gr`dina
unui alt hotel situat de-a lungul ]`rmului. Aici erau scaune [i b`nci special
puse pentru a putea avea o vedere mai bun`.
Spectacolul a fost mai variat [i mai colorat decât cel de la Nora [i
Kathryn a savurat din plin fiecare joc de artificii.
Bra]ul lui Ryan se odihnea pe sp`tarul b`ncii [i când unul dintre
forurile de artificii produse o explozie puternic`, aproape c` ea s`ri de pe
banc`. El o prinse de um`r... un gest natural f`r` \ndoial`, dar ea nu ar`t`
nici un semn de pl`cere sau dezgust.
– Te-ai gândit la cât de p`r`sit s-a sim]it Vito \n seara asta? o
\ntreb` el.
– Sunt sigur` c` se distreaz` pe undeva.
– Sau cu altcineva?
– Foarte posibil, \i r`spunse.
– Cred c` ai o atitudine foarte degajat` \n ceea ce-l prive[te, zise el cu
asprime Poate pentru c` ai un prieten \n Anglia?
– Cine spune c` am?
– Mirella. Se pare c` i-ai dest`inuit despre... indiferent cine este... din
Anglia.
Kathryn râse u[or.
– Mirella a \n]eles gre[it. Pur [i simplu vrea s` se asigure c` n-o s` fim
rivale.
PRIM~VARA |N SARDINIA 71

– Rivale? {i la cine se gânde[te ea?


Kathryn ezit`. Oare cum ar primi un direct „Tu”?
– Mirella este o fat` dr`gu]`. Nu m` \ndoiesc c` sunt mul]i b`rba]i,
care ar dori compania ei.
– {i ea crede c` ai de gând s`-i furi unul dintre ei?
– N-a[ spune asta. Ea [tie – ca [i tine – c` stau pu]in aici. R`ul pe care
i l-a[ putea face ar fi infim.
– Deloc, replic` el repede. R`ul ar putea fi ireparabil.
– P`i, imediat ce voi p`r`si Sardinia, m` va uita, declar` ea.
– Ar fi trebuit s` ghicesc. Nu este vorba de Vito... sau este?
– Nu. Nu este. Vito este liber. |mi face pl`cere compania lui, dar este
v`rul Mirellei – sau m` rog, v`r vitreg.
– Hm. Acum l-ai \ntâlnit [i pe Enrico, dar el n-are ochi pentru nimeni,
când Mirella este prezent`. A[a c`-l eliminam.
F`cu o pauz`.
– Cine mai este pe list`? \ntreb` Ryan.
– |ntreab`-te pe tine. Cuno[ti prietenii Mirellei mai bine ca mine.
|[i dori s` nu fi deschis discu]ia asta. F`r` \ndoial`, \i va pune \ntreb`ri
destul de dificile.
Strânsoarea de pe um`rul ei deveni mai puternic`.
– M` \ntreb cât de bine te cunosc. Nu cred c` este genul t`u s` furi
iubitul Mirellei. M` rog, o po]i face f`r` s` fii con[tient` de asta! Dar nu
cu bun` [tiin]`.
– Mul]umesc, \i spuse ea cu r`ceal`.
Pentru câteva minute, el r`mase t`cut. St`tea cu capul ridicat spre cer,
ca [i cum \l interesau doar focurile de artificii, profilul fiindu-i luminat de
exploziile de lumin`.
– Vrei s` \ncerc`m s` ne prefacem? suger` ea. Nu este treaba mea,
[tiu, dar Mirella este tân`r` [i impresionabil`. Nu merit` s` fie r`nit`.
– Este tân`r`, dar mult mai puternic`, decât \]i \nchipui. Apoi,
insinuezi c` eu sunt cel care r`nesc?
Kathryn ridic` din umeri [i imediat d`du drumul um`rului ei, ca [i
cum s-ar fi ars.
– S-ar putea s` nu-i faci r`u con[tient, dar ea crede...
– Da? Continu`. Crede c` este \ndr`gostit` de mine... [i eu de ea?
Kathryn \[i plec` privirea.
72 MAURA PETRUZZI

– Ce tâmpenie! exclam` el. Mirella [tie exact cum st` cu mine. Eu sunt
prietenul englez, printre al]ii, cu care se distreaz`.
– Alessandro nu este de aceea[i p`rere.
Vorbele \i sc`par` f`r` s` vrea.
– {i care este p`rerea lui? Evident, a]i avut o discu]ie foarte
interesant` \n leg`tur` cu mine [i Mirella.
Kathryn \[i alese cu grij` vorbele. Era clar. Nu putea dezv`lui c`
Alessandro nu aproba prietenia lui cu Mirella.
– |n mod evident, Alessandro se gânde[te la viitorul Mirellei, zise ea
\ntr-un târziu. Este posibil s` nu-i plac` un str`in sau un b`rbat ce nu
locuie[te \n Sardinia sau Italia.
– Poate s` stea lini[tit, zise Ryan cu r`ceal`. N-am f`cut decât s` ies
de câteva ori cu Mirella când a fost aici, \n Sardinia. Am petrecut ziua de
1 Mai cu ea, deoarece nu dorea s` stea prea mult cu Enrico, dar probabil
c` nu ]i-a spus asta.
Aceast` propozi]ie banal`, a fost ca un du[ rece pentru Kathryn.
A[adar, Ryan [i nu Enrico, a fost partenerul Mirellei \n ziua procesiunii
din Cagliari. Ast`zi a fost rândul lui Kathryn. Ryan \[i distribuia favorurile
\n mod egal.
Aceast` zi fusese cea mai fericit` zi petrecut` de când sosise \n
Sardinia.
Privi explozia de artificii [i urm` cu privirea cum disp`reau \n mare.
Un lucru era clar acum pentru ea, [i anume c` n-avea un tratament
special din partea lui Ryan. Dac` ie[ea cu o fat`, asta nu implica nimic.
De fapt, nu era cu nimic mai bun ca Vito, care \n mod evident avea o
colec]ie de prietene la Roma [i Neapole, \n Sardinia [i peste tot. Totu[i,
Ryan nu jura dragoste etern` fiec`rei fete. Kathryn cl`tin` din cap. De
unde [tia ea? De unde [tia ce-i spusese Mirellei, de-i aprinsese acesteia
speran]ele? Nu [tia decât ce-i spusese ei – sau nu-i spusese.
Când a sosit vremea s` plece, Ryan o \ntreb` unde dorea s-o conduc`,
la Villa Margherita sau la Roscano.
– Nu [tiu, m`rturisi ea. Am fost plecat` toat` ziua [i nu [tiu ce au
f`cut. Unele dintre lucrurile mele sunt la vil`, a[a c` mai bine m` \ntorc
la Santa Margherita.
– Vrei s` spui c` ai plecat f`r` s` \ntrebi unde trebuie s` te \ntorci
seara?
PRIM~VARA |N SARDINIA 73

– N-am [tiut c` voi fi plecat` toat` ziua, zise ea ap`rându-se.


– {i dac` restul a plecat, ce faci?
– Presupun c` va trebui s` m` \ntorc la Roscano.
– Destul de departe, morm`i el.
– Nu m` \nvinui pe mine, se r`sti ea. Când mi-ai propus s` merg la
Nora, n-am crezut c` o s` \ntârzii atât de mult.
– |mi cer scuze c` te-am ]inut atât de târziu, \i r`spunse el [i trânti u[a
ma[inii.
– {i eu \mi cer scuze c` te deranjezi s` m` conduci acas`. Dac` dore[ti
s` stai \n noaptea asta \n Cagliari, spune-mi.
Dac` se a[tepta ca vila de la Santa Margherita s` fie \ntunecat`, ar fi
trebuit s` ghiceasc` faptul c` prietenii ei italieni puteau sta treji pân` \n
zori. Acum, la dou` diminea]a, toate luminile din vil` [i din gr`din` erau
aprinse [i din cas` r`zb`tea zgomotul discu]iilor [i râsete lor.
– Se pare c` n-ai fost \ncuiat` pe dinafar`, mârâi Ryan \n timp ce
Kathryn r`sufl` u[urat`. Nu ]i-ai dat seama c` atunci când membrii
familiei se \ntorc din excursii sau diverse c`l`torii, \[i povestesc toate
bucuriile [i sup`r`rile de peste zi.
Ea d`du din cap, \n timp ce el se aplec` peste geamul portierei.
– Mul]umesc c` m-ai adus acas` – [i pentru excursie.
– Pl`cerea a fost de partea mea! Dar mai bine gr`be[te-te s` te \mpaci
cu Vito! o avertiz` el.
Dorind s`-i r`spund` la aceast` remarc` r`ut`cioas`, Kathryn fu
surprins` de Mirella, care ap`ru ca din p`mânt la auzul vocii lui Ryan. A[a
cum sta la volan, chipul lui era perfect luminat de lampa de la intrare. |i
f`cu semn cu mâna Mirellei [i porni ma[ina.
– Am fost foarte \ngrijora]i din cauza ta, zise Mirella \n timp ce intra
\mpreun` cu Kathryn \n vil`.
– |mi pare r`u c` n-am l`sat un mesaj unde m` duc, dar totul s-a
\ntâmplat foarte repede.
Mirella o privi pe Kathryn, a[teptând explica]ii.
– Ai fost cu Ryan toat` ziua? o \nteb` ea.
– Da. N-avea rost s` nege. M-a dus la Nora s` v`d [antierul. Apoi am
fost la Cagliari s` privim cursele.
Mirella o lu` de bra] cu blânde]e, dar destul de hot`rât.
74 MAURA PETRUZZI

– Hai s` mergem pe teras`. Trebuie s` vorbesc cu tine.


– Acum? Nu poate a[tepta pân` mâine? Z`u c` sunt foarte obosit`.
– Nu. Mai bine acum. Vom g`si un col] lini[tit \n gr`din`. Este posibil
s` m` cert cu tine [i nu pot s-o fac \n casa unde amândou` suntem invitate.
Kathryn aprecie atitudinea Mirellei [i o urm` \n gr`din`.
Cel pu]in pe teras` nu era nimeni [i l`mpile ornamentale erau stinse.
– {tiu ce vrei s` spui, Mirella, \ncepu Kathryn cu voce \nceat`. C`
n-ar fi trebuit s` accept invita]ia lui Ryan.
– Invita]ie! o imit` Mirella cu voce indignat`. Ryan nu te-ar fi invitat.
Tu l-ai for]at s` te \nso]easc`. A trebuit s` mearg` cu tine.
– Ah, nu. M` plimbam pe ]`rm [i el m-a v`zut.
– Exact. Ryan este bun [i, când te-a v`zut singur`, te-a invitat,
deoarece i s-a f`cut mil` de tine.
– Dar faptul c` eu am ie[it cu Ryan, nu ]i-a stricat planurile, nu-i a[a?
Sigur, Vito a fost ocupat. Mi-a scris un bilet c` pleca la vân`toare \n mun]i
\mpreun` cu al]i invita]i.
– S-a a[teptat s` te g`seasc` aici, când s-a \ntors, zise Mirella cu
\nc`p`]ânare.
|n \ntuneric, Kathryn \[i permise s` zâmbeasc` f`r` s` fie v`zut`.
– Vito nu trebuia s` se a[tepte s`-l \ntâmpin la venire, de parc` i-a[
fi so]ie.
– Dac` te m`ri]i cu el, \]i va porunci s` fii acas` [i s`-l \ntâmpini.
– Posibil. Dar nu suntem c`s`tori]i [i m` \ndoiesc c` se va \ntâmpla
vreodat`.
Kathryn a vorbit cât mai hot`rât posibil. Voia s` evite ca Vito sau
Mirella s` cread` c` a[a ceva ar putea fi posibil.
Mirella plângea.
– |l preferi pe englez. |nainte s` vii aici, eram a[a de fericit`. Ryan era
vesel [i mergea cu mine \n diverse locuri. Acum, mi l-ai furat!
Kathryn o lu` pe Mirella de umeri.
– Nu, Mirella, nu este adev`rat. Ryan nu este genul de b`rbat care s`
doreasc` s`-[i concentreze aten]ia asupra unei singure fete. Noi to]i am
crezut c` ]i-ai petrecut prima zi a festivalului cu Enrico, dar de fapt ai fost
cu Ryan.
– De unde [tii? \ntreb` Mirella, r`sucindu-se [i \ndep`rtându-se de
Kathryn.
PRIM~VARA |N SARDINIA 75

– Ryan mi-a spus. Dup` o pauz` Kathryn continu`. Nu-]i dai seama c`
suntem prietene de ocazie pentru Ryan? Z`u, c` nu este foarte diferit de
Vito. Câte prietene are \ntr-un an?
Mirella oft`.
– Când te vei \ntoarce \n Anglia, va fi mai bine pentru mine. Ryan se
va \ntoarce la mine [i vom fi la fel de ferici]i, cum eram \nainte de
venirea ta.
Kathryn sim]i simpatie pentru aceast` fat` cucerit` de un b`rbat, ce
n-avea decât un sentiment de prietenie fa]` de ea. Oare era bine s`-i
permit` Mirellei s`-[i \nchipuie un viitor al`turi de Ryan? Hot`r\ c` timpul
– [i Enrico – ar putea ar`ta fetei adev`rul. {i orice \ncercare a Kathrynei
de a-i ar`ta adev`rul, ar \nsemna \nc` o acuzare c` \ncearc` s`-l „fure” pe
Ryan.
– Dup` ce ne \ntoarcem la Roscano, voi \ncerca s` plec cât mai repede
posibil spre nordul insulei, zise Kathryn. Am multe afaceri de rezolvat
acolo. Dup` aceea m` \ntorc \n Anglia. Atunci vei sc`pa de mine.
|n timp ce se desc`l]a, sim]i o u[oar` mustrare de con[tiin]`. Când
discutase cu Mirella, nu-i spusese c` se \ntâlnise cu Ryan, cu o sear`
\nainte \n timpul focului de artificii. Nu-i spusese c` atunci \i f`cuse
invita]ia.
Kathryn n-a dorit s` creeze probleme [i de aceea ]inuse acest secret
pentru ea. {i apoi, nici Ryan nu dorise s` vin` pân` la poart` ca s` fie
v`zut de invita]ii familiei.
Kathryn zâmbi imaginii din oglind`. Nu-i va mai permite lui Ryan s-o
\n[ele din nou. |n orice caz, nu va mai avea posibilitatea. Restul timpului
pe care-l va mai petrece \n Sardinia va fi foarte ocupat`.
Capitolul 5
A doua zi diminea]`, musafirii de la vila Santa Margarita \ncepur` s`
plece luându-[i la revedere unul de la altul [i f`cându-[i nesfâr[ite
promisiuni. |n \nv`lm`[eala creat`, Kathryn spera s`-l poat` evita pe Vito
[i repro[urile lui, dar când a crezut c` a reu[it, el o prinse \ntre dou` ma[ini.
– Am fost foarte trist c` m-ai p`r`sit, \ncepu el.
Ea \i zâmbi prietenos.
– Ai petrecut bine, la vân`toare, ieri? \l \ntreb` ea, \ncercând s`-l fac`
s` cread` c` el a p`r`sit-o primul.
– Ah, da, dar nu m-am distrat. M-am gândit doar la tine [i când m-am
\ntors la vil` mi s-a spus c` ai ie[it, dar nu se [tia unde.
– Nu cred c` te-ai gândit la mine, \i r`spunse ea.
Vito ridic` din umeri.
– Poate c` tu n-ai f`cut-o, pentru c` erai \mpreun` cu englezul, cred.
Sigur, Mirella l-a informat imediat, nu putea pierde ocazia.
– Da, am fost cu Ryan, recunoscu ea. Dar a fost o \ntâlnire
\ntâmpl`toare, nimic aranjat.
Vito mârâi.
– Englezul `sta este un vr`jitor. {tie exact când unul dintre noi
lipse[te, a[a c` pune mâna pe prietenele noastre.
– N-o lua prea \n serios, Vito, \i atrase ea aten]ia. {i \n orice caz, nu
sunt iubita ta, nu-i a[a?
– Dar eu \]i sunt credincios, protest` el. Nu m` gândesc decât la tine.
Ea \l lu` de bra].
PRIM~VARA |N SARDINIA 77

– Doar când nu e[ti cu Maria la Neapole sau cu Luisa la Roma, ori


Gina \n alt` parte.
– Cine ]i-a spus de Gina? \ntreb` el.
Kathryn râse.
– Am ghicit una dintre iubitele tale, nu-i a[a? Pur [i simplu a[a mi-a
venit, dar recunoa[te, Vito, c` inima ta nu este d`ruit` doar unei singure
fete. Nu e[ti \nc` gata s` te \nsori... la fel cum nici eu nu vreau \nc` s` m`
m`rit. Ne-am bucurat c` am ie[it \mpreun` [i c` suntem prieteni buni, dar
numai atât.
Totu[i, el oft` din greu [i o lu` de mân`.
– Englezoaicele sunt dure. Sunt prea cu picioarele pe p`mânt.
– Doar câteodat`, replic` ea. Tu \ncerci s` te convingi c` ]ii la mine.
Peste dou` s`pt`mâni voi pleca acas`. Iar tu ce vei face? Vei dansa sau vei
ie[i cu o alt` fat`. Te vei mai gândi la trista Kathryn, singur` \n Anglia?
Sigur c` nu!
Vito râse.
– Dar z`u c` te plac, Kathryn, foarte mult. |nsemni foarte mult
pentru mine. Acum trebuie s` plec, deoarece dup`-amiaz` iau vaporul
de la Cagliari. Voi veni din nou la Roscano \nainte de plecarea ta \n
Anglia.
Alessandro le conduse pe mama lui, signora Bertini [i pe Kathryn
\napoi la Roscano, dar nu [i pe Mirella, care disp`ruse.
– Probabil c` vine cu Enrico, suger` Alessandro.
Kathryn se \ntreb` dac` este adev`rat. Poate c` este \mpreun` cu
Ryan? Brusc, alung` din gând aceast` posibilitate, apoi \ncerc` s` dezbat`
aceast` posibilitate. Ce importan]` avea dac` Ryan petrecea aceast`
diminea]` \n compania Mirellei sau a alteia? Alegerea zilei! Dac` era
Mirella, aceasta va fi \ncântat`, Ryan s-ar putea s` nu-[i dea seama [i \n
orice caz va fi bine pentru amândoi; Kathryn refuz` s` recunoasc` faptul
c` s-ar putea s` fie gelozie.
Mai târziu \n ziua aceea, Mirella sosi \mpreun` cu Enrico, a[a cum
prezisese Alessandro. |n sinea ei, Kathryn râse. Teama ei nu fusese
fondat`. Totu[i, era \ngrozit` de reac]ia ei. Dac` o singur` zi \mpreun` cu
Ryan avea acest efect asupra ei, atunci era mai bine s`-[i vad` de treburile
pentru care venise \n Sardinia.
78 MAURA PETRUZZI

A doua zi a petrecut-o f`când socotelile [i rev`zând cump`r`turile,


apoi \i scrise un scurt raport fratelui ei. |i suger` s-o mai lase \nc` dou`
s`pt`mâni s` stea \n Sardinia pentru a putea vizita mai multe regiuni din
insul` [i târgul de la Sassari.
O \ntreb` pe Mirella dac` are un mers al trenurilor.
– Vrei s` c`l`tore[ti cu trenul?
Kathryn d`du din cap.
– M-am gândit s`-mi fac un itinerar, a[a \ncât s` ajung \n zona central`
a insulei [i apoi \n nord, spre Sassari [i Alghero.
– {i o s` dormi \n g`ri? o \ntreb` Mirella, cu ochii str`lucind.
– Ah, nu. Sper s` g`sesc un mic hotel \n ora[ul respectiv, unde s` stau
câteva zile, apoi s` plec mai departe.
– Trenurile nu sunt confortabile deloc, declar` cu hot`râre Mirella.
Sunt pline de mineri [i oieri [i de ]`r`nci cu copiii \n bra]e [i co[uri cu
g`ini vii.
Kathryn zâmbi.
– Nici nu credeam c` voi c`l`tori \n lux. |n orice caz, trebuie s` a[tept
r`spuns de la fratele meu, Hugh, [i atunci voi [ti dac` \mi continuu
c`l`toria sau m` \ntorc \n Anglia doar cu ce am cump`rat pân` acum.
Mirella o privi gânditoare.
– Dac` a[tep]i câteva zile poate putem aranja ceva pentru tine. O s`
vorbesc cu Alessandro.
– Dar nu vreau nimic aranjat, protest` Kathryn. M-am gândit s` merg
de una singur`, f`r` s` mai deranjez pe cineva.
– Dar [i noi ne-am bucura de excursia asta, zise Mirella. Familia lui
Enrico are o cas` lâng` Alghero [i o s` putem sta acolo cât dorim. {i apoi,
dac` mergem cu ma[ina, po]i s` vezi [i mun]ii. Muntele Gennargentu –
cum se traduce \n englez`?
– Poarta de Argint, traduse Kathryn.
– Oh, zona central` a insulei este o zon` s`lbatic`. Se spune c` acolo
\nc` locuiesc tâlhari care nu fac altceva decât s` r`peasc` [i s` jefuiasc`.
– Atunci, trebuie s` fim aten]i. B`nuiesc totu[i c` ace[ti a[a-numi]i
tâlhari sunt oieri ce tr`iesc \n s`lb`ticie.
Kathryn deja \ncepuse s` cedeze. Având \n vedere c` Mirella \i
propusese s` fie un fel de agent, ar fi fost \n]elept s` coopereze cu ea [i
s`-i arate ce ar interesa pe englezi [i \ntre ce limite s` cumpere.
PRIM~VARA |N SARDINIA 79

Kathryn se sim]ea frustrat` de \ntârziere, de[i via]a la Roscano era


destul de pl`cut`. Nu-l mai v`zuse pe Ryan, dar nu voia s` recunoasc`
faptul c` absen]a lui o deranja. |n orice caz, ar fi preferat s` mearg` cu
trenul pân` la Oristano, cel pu]in s` vad` oferta de acolo.
Se hot`r\ s`-i telefoneze imediat lui Hugh pentru instruc]iuni.
Scrisoarea nu era destul de rapid`. Dac` Hugh hot`ra c` avea nevoie
imediat` de ea, asta era, hot`rârea era luat` de altcineva, nu de ea.
Dar Hugh r`spunse imediat, c` \n urm`toarele trei-patru s`pt`mâni
n-avea nevoie de ea, dar ad`ug` un sfat cu privire la cheltuirea atent` a
banilor.
– F` economii, acolo unde este posibil.
Mirella fu \ncântat` [i imediat \ncepu s` fac` planuri cu privire la o
excursie de trei-patru zile \n nordul insulei. Kathryn nu era prea
\ncântat`. Se \ntreb` dac` nu era mai bine s` se \ntoarc` acas` [i s`-i lase
pe Hugh [i Brenda s` mearg` la Sassari [i Alghero. |ncerca s` fug` de
Ryan? se \ntreb` \n sinea ei, dar \ndep`rt` imediat acest gând ridicol. Fie
c` r`mânea \n Sardinia, fie c` se \ntorcea acas`, pentru el n-avea nici o
importan]`.
Alessandro fu \ncântat s` le \nso]easc` pe fete.
– Nu este corect nici pentru Mirella, nici pentru tine s` traversa]i
singure mun]ii, zise el. Kathryn \n]elese c` prin „corect” Alessandro voia
s` zic` „\n siguran]`”. Oare zona muntoas` din centrul insulei era chiar
atât de s`lbatic` \ncât se \ntâmplau lucruri ciudate acolo? Era \ncântat` de
perspectiv`.
Aparent, signora Bertini n-a fost sup`rat` c` urma s` fie l`sat` singur`;
de fapt, nu r`mânea singur`, pentru c` mai multe rude r`mâneau s`
urm`reasc` festivalul din Cagliari.
Kathryn se duse \n magazia unde depozitase pachetele cu vase de lut,
sticl`rie [i articole din paie preg`tite pentru a fi expediate. |ntr-o scrisoare
Hugh o sf`tui s` trimit` acas` ceea ce cump`rase pân` atunci. Ryan
sugerase c` cea mai bun` cale era pe vas pân` la Neapole [i de acolo cu
avionul la Londra.
– Dup` aceea o s` vezi dac` g`se[ti o cale mai ieftin` de expediere, \i
explicase el.
Dup` ce verific` pachetele [i scrise adresa, \i d`du instruc]iuni lui
Luigi, un b`rbat sub]irel, mic de statur`, cu ochi negri [i p`trunz`tori,
80 MAURA PETRUZZI

ceva \ntre majordom [i administrator \n casa Bertini, sau a[a credea


Kathryn. So]ia lui era buc`t`reasa familiei Bertini, iar unul dintre fii era
gr`dinar la vil`.
– Si, si, signorina. Luigi \i spuse c` a \n]eles perfect ce are de f`cut [i
ad`ug` c` el personal va duce pachetele \n port [i le va duce la bordul
vasului.
Nemaiavând ce face toat` ziua, Kathryn se hot`r\ s` fac` o plimbare \n
Portomarco. Dorea s` mai vad` o dat` vechiul Palazzo Roscano.
Cheiurile erau aproape goale, cu excep]ia câtorva pescari ce
dormeau. Centrul era mai animat.
Trattoria Roscano ocupa parterul unei case, iar pe terasa din fa]` erau
scoase [ase mese. Kathryn se strecur` pe lâng` o mas` [i arunc` o privire
peste zidul jos ce str`juia o gr`din` n`p`dit` de flori de toate culorile.
V`zu o parte dintr-o sculptur` ce p`rea a fi fost parte dintr-o fântân`,
acum acoperit` de ieder`.
Ap`ru un chelner, iar ea se a[ez` la mas` [i ceru o cafea. Când \i aduse
cafeaua, \l \ntreb` de ce gr`dina era a[a de ne\ngrijit`.
– Aranjat`, ar fi foarte bine pentru restaurant, suger` ea.
Tân`rul se \nclin` repede [i morm`i ceva ce Kathryn nu \n]elese. F`r`
\ndoial`, dorea s` \ndep`rteze r`ul. Totu[i, \[i zise ea \n gând, puterea
acestui palat, bun` sau rea, era \nc` extraordinar` [i dup` [aizeci de ani.
Când ajunse din nou \n port, activitatea era \n toi, pescarii
preg`tindu-[i uneltele pentru a ie[i \n larg s` pescuiasc` noaptea. F`r` s`
vrea, se uit` \n lungul cheiului, c`utând cu privirea mica [alup` cochet`,
dar nu v`zu decât b`rcile pesc`re[ti vopsite \n galben cu nelipsitul ochi
p`zitor. Sup`rat` pe ea, pentru c` se gândise chiar [i incon[tient la Ryan,
p`r`si cheiul [i se \ndrept` spre vila Roscano.
Alessandro ar fi dorit s` plece a doua zi dis-de-diminea]`, dar Mirella
insist` c` nu putea s` fie gata \nainte de unsprezece. Kathryn n-avea nici
o p`rere, dar nelini[tea Mirellei o surprinse, deoarece de obicei fata era
gata de plecare imediat ce planul era stabilit.
Signora Bertini [i celelalte rude \i d`dur` o mul]ime de sfaturi lui
Alessandro cum s` conduc`, deoarece cele dou` domni[oare erau
pasagere pre]ioase. Au urmat mesaje pentru Enrico [i alte rude care ar fi
fost la Montefranco, dar Kathryn \n]elegând destul de pu]in italiana, nu
prinse toate glumele [i insinu`rile ce zburau dintr-o parte \n alta. Faptul
PRIM~VARA |N SARDINIA 81

c` Mirella ro[ise pu]in [i morm`ia un „vom vedea” sau „nu fi]i prea
siguri”, fu destul pentru Kathryn s` \n]eleag` c` Enrico era subiectul
preferat al insinu`rilor.
Pe drum, au continuat discu]iile \ntre Alessandro [i fiica lui vitreg` \n
leg`tur` cu faptul de a merge la Oristano [i s` r`mân` peste noapte acolo
sau s-o ia spre Guspini spre Sanluri.
Când au \ntrebat-o, Kathryn n-a [tiut ce s` r`spund`. Pe hart`, Sanluri
p`rea un mic punct \n interiorul insulei.
– Este vreun hotel sau han, acolo?
– Ah, da, [i \nc` unul foarte bun, r`spunse imediat Mirella.
– Dar \n Oristano sunt hoteluri [i mai bune, obiect` Alessandro.
|n final, Alessandro ced`. F`r` \ndoial`, avea mult` experien]` cu
Mirella [i [tia când s` cedeze. Kathryn era pu]in dezam`git`, deoarece
auzise c` la Oristano se f`ceau covoare ce aveau ca modele peisaje
superbe \n culori verde deschis [i roz. Spera s` poat` vizita ora[ul la
\ntoarcere.
Drumul urca necontenit l`sând \n urm` valea plin` de vii, cu sate mici
ce se \ntindeau pân` la Cagliari. Peisajul devenea mai s`lbatic, cu pâlcuri
de plute, castani [i mesteceni argintii. Departe, vârfurile mun]ilor erau
acoperite de o cea]` mov.
Sanluri era un sat micu], cu un hotel confortabil [i cu un castel \n
apropiere.
– Nu vrei s` vizitezi castelul `sta? \i suger` Mirella. Supus`, Kathryn se
conform`, remarcând pozi]ia avantajoas` pe care o avea pentru ap`rarea
de invadatori.
|n timpul cinei, luat` \n gr`dina hotelului, Kathryn aduse \n discu]ie
legenda castelului.
– Poveste[te-mi despre legenda vechiului Palazzo Roscano, \i ceru ea
lui Alessandro.
Poate c` nu era supersti]ios ca ceilal]i membri ai familiei sau ca cei ce
au avut ghinionul s` lucreze lâng` vechiul palat.
Mirella râse \ncet.
– Acum au ap`rut atâtea pove[ti, \ncât nu [tii dac` ascul]i versiunea
adev`rat`.
– A, dar tu nu e[ti o adev`rat` Bertini sau o descendent` din Roscano,
sublinie tat`l ei vitreg. Totul a \nceput cu mul]i ani \n urm`, dou` sute sau
82 MAURA PETRUZZI

poate trei sute de ani. Roscano era o familie puternic`, foarte bogat`,
foarte respectat`. |n Portomarco, \ndeplineau func]ia de judec`tori sau
magistra]i, dar unul dintre ei, Ferdinando Roscano, era vestit pentru
severitatea sa fa]` de criminali [i de asta era foarte urât. Alessandro se
opri, lu` o gur` de vin, apoi continu`. |ntr-o zi, a[a se poveste[te, \n fa]a
lui a fost adus un b`rbat acuzat de furt. Ca de obicei, Ferdinando l-a
condamnat la moarte, dar acuzatul s-a rugat [i a spus c` este un sculptor
talentat [i c` a observat c` palatul Roscano n-are decât un singur turn [i
acela nu prea grozav. El ar putea construi un turn minunat, demn de
palatul Roscano. De asemenea, ar putea face [i alte lucruri [i toate \n
schimbul libert`]ii.
|n fa]a ochilor Kathrynei ap`ru imaginea turnului cu una din figuri
lips` [i cealalt` \nclinat`.
– {i ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.
– Ferdinando i-a promis c`-l iart`, dar cu condi]ia ca acuzatul s`
construiasc` [i o fântân` \n gr`din`. {i a[a a fost construit turnul [i apoi
fântâna foarte frumoas`, cu bazin din marmur` \mpodobit cu figurine.
Apoi, când totul a fost gata, Ferdinando s-a r`zgândit [i b`rbatul a fost
spânzurat.
Kathryn sc`p` o exclama]ie de groaz` fa]` de o asemenea tr`dare.
Mirella zâmbi.
– Probabil c` n-a fost cel mai r`u dintre membrii familiei Roscano.
Unii dintre ei au ucis familii \ntregi.
– Când acuzatul a auzit c` va fi spânzurat dup` atâta munc`, l-a
blestemat pe Ferdinando – [i un blestem sard este foarte puternic –
ad`ug` Alessandro cu un zâmbet. A spus c`-l va urm`ri pe Ferdinando cât
va tr`i, c` fântâna nu va avea niciodat` ap` [i c` oamenii, când vor privi
turnul, se va \nclina sau \[i vor atinge talismanul de coral ca s`
\ndep`rteze r`ul [i ghinionul.
– {i de atunci fântâna a fost secat`? \ntreb` Kathryn.
– A curs doar când b`rbatul i-a ar`tat cât de talentat era. Nimeni n-a
putut s-o fac` s` curg`. {i \ntr-o zi, când Ferdinando trecea pe lâng` turn,
o parte din el a c`zut, dar nu l-a nimerit, \ns` a omorât un servitor. Se mai
spune c` \n fiecare noapte fantoma victimei venea [i st`tea lâng`
Ferdinando, pân` când acesta a fugit \n mun]i, dar nici acolo nu [i-a g`sit
lini[tea, pentru c` un tâlhar l-a confundat cu un du[man [i l-a \njunghiat.
PRIM~VARA |N SARDINIA 83

– {i blestemul a \ncetat? vru Kathryn s` [tie.


– Nu. A continuat genera]ii de-a rândul. Ferdinando nu numai c` nu
[i-a ]inut promisiunea, dar a condamnat familia b`rbatului s` pl`teasc`
materialele din care a fost construit turnul [i marmura pentru fântân`.
Familia b`rbatului a r`mas f`r` ad`post [i de aceea acesta s-a r`zbunat.
– Dar acum, vechiul palat este o ruin`, zise Kathryn. |nc` mai este
bântuit?
– Se spune c` da, interveni Mirella, dar eu nu cred. Este bine pentru
restaurant.
– P`i, dou`-trei sute de ani, roscanii au suferit destul, a[a c` au
construit vila Roscano pe care o [tii. Alessandro aprinse o ]igar` [i p`rea
c` vrea s` pun` cap`t povestirii, dar Kathryn dorea s` afle mai multe.
– Cum s-a schimbat numele, din Roscano, \n Bertini? \ntreb` ea.
– Prin c`s`torie. Ultimii fii au fost uci[i sau au murit f`r` s` aib` copii.
Atunci, ultima fiic` Roscano s-a m`ritat cu un Bertini [i ea este signora
Leonora, la nonna, pe care o cuno[ti, deoarece este mama mea.
– Dar nu este nici o cale de a ridica blestemul? Nu poate continua la
nesfâr[it.
Alessandro [i Mirella \ncepur` s` râd`.
– |n Sardinia, un blestem poate ]ine [i o mie de ani, \i explic` el
Kathrynei.
– Sper c` nu spre binele familiei tale, \i r`spunse ea.
Afar` se l`sase \ntunericul, lini[tea nop]ii fiind tulburat` de ]ârâitul
greierilor, or`c`itul broa[telor [i fream`tul copacilor din gr`din`.
|ntr-o astfel de atmosfer` pove[tile deveneau credibile, aveai impresia
c` vezi fantome plutind \n \ntuneric, fantomele nobililor sau bandi]ilor
sau ale ]`ranilor ce doreau r`zbunare.
A doua zi, Mirella a trecut la volan, iar Alessandro bodog`nea ori de
câte ori Mirella mergea prea repede, lua o curb` cu vitez` sau mergea pe
mijlocul [oselei; drumul urca necontenit prin p`duri, câteodat` ap`reau
sp`rturi prin care se puteau vedea mun]ii.
– Pân` disear` ajungem la Laconi, o asigur` Mirella. Acolo vei g`si
[aluri superbe [i carpete.
Având \n vedere c` scopul acestei excursii era s` ajung` la târgul de la
Sassari, Kathryn nu era prea convins` c` va putea cheltui pe drum, pentru
cump`r`turi.
84 MAURA PETRUZZI

Laconi era un s`tuc mai mare, dar avea gar`, un hotel [i trenul tocmai
sosise. Din mica gar` tocmai ie[ir` trei c`lug`ri]e [i doi b`trâni cu b`rbi
albe [i cu binecunoscutele bonete negre.
– Uite, Kathryn, zise repede Mirella. Sunt ciobani, b`rba]ii aceia [i
sunt originari din zona montan` Gennargentu. Costumele pe care le
poart` sunt tradi]ionale, dar sunt din ce \n ce mai pu]ini cei ce poart`
aceste costume.
– Ah, sunt din ce \n ce mai pu]ine costume originale, zise Alessandro
cu regret.
Aten]ia Kathrynei era \ndreptat` spre acei b`rba]i \nal]i \mbr`ca]i \n
bluzele lor albe cu mâneci largi, pantaloni largi [i cu ceea ce sem`na cu
o fusti]` neagr` sau fustanel` ce le \nconjura mijlocul.
– Iarna poart` cojoace, ad`ug` Alessandro, deoarece este foarte frig la
munte.
– Da, dar unul cu un nume foarte frumos, r`spunse Kathryn. Muntele
Por]i de Argint.
|i l`s` pe Alessandro [i Mirella s` se ocupe de rezervarea camerelor [i
se duse s` viziteze biserica. Când ie[i din biseric`, v`zu o c`su]` unde pe
un gard erau expuse mai multe carpete. Era sigur` c` atunci când intrase
\n biseric` pe gard nu era nici o carpet`. B`nui c` vestea sosirii unui str`in
dornic s` cumpere carpete se r`spândise cu repeziciune.
|n prag ap`ru o femeie \n vârst` cu chipul plin de riduri, care-i f`cu
semn cu mâna Kathrynei, care pip`ia o carpet` pentru a vedea dac` este
de calitate. Pre]ul avea s` se stabileasc` dup` o aprig` tocmeal`, dar
Kathryn deja se obi[nuise cu acest obicei. Alesese una \n nuan]e de maro
cu galben-portocaliu, ce putea fi folosit` drept o cuvertur` de pat, covor
sau carpet` de perete.
Sosi la hotel cu pachetul sub bra] [i intr` \n holul \ntunecos [i r`coros.
Se \ndrept` spre recep]ie. Tân`ra vorbea la telefon, dar nefiind cabin`,
convorbirea era u[or de auzit de cei din hol. Mirella vorbea \n italian`, iar
ea nu dorea s` asculte, dar f`r` s` vrea auzi un cuvânt sau dou`. Mirella
voia s` afle dac` cineva plecase. Era clar c` nu se auzea foarte bine
deoarece repetase \ntrebarea de mai multe ori:
– Sunte]i sigur c` a plecat?
Kathryn se \ndrept` spre sc`ri. |[i aminti c` [i cu o sear` \nainte, \n
Saschiri, Mirella spusese c` trebuia s` dea urgent un telefon. Probabil c`
PRIM~VARA |N SARDINIA 85

voia s` [tie unde era Enrico. Nu era sigur` dac` Mirella urma s`-l
\ntâlneasc` pe Enrico [i restul familiei \n Sassari sau dac` vor merge la vila
familiei situat` pe malul m`rii.
Dup` mas`, Alessandro era bine dispus [i \ncepu s` le spun` o
mul]ime de glume [i s` povesteasc` despre c`l`toriile lui din America de
Sud [i din alte p`r]i ale lumii. Kathryn era cucerit` [i asculta cu pl`cere,
dar Mirella p`rea preocupat`.
Când chelnerul a adus cafeaua, Mirella \l \ntreb`:
– Telefonul?
Acesta cl`tin` din cap, iar Mirella p`ru foarte dezam`git`.
Abia a doua zi, spre amiaz`, Kathryn \n]elese frustrarea [i ner`bdarea
Mirelei. Alessandro declar` cu voce tare c` dac` nu vor porni imediat, el
[i Kathryn vor pleca [i o vor l`sa acolo.
Mirella râse.
– N-are importan]`, zise ea. G`sesc eu o ma[in`.
– C`lare pe un m`gar, ar fi mult mai potrivit, explod` tat`l ei vitreg.
Ia spune, ce mai a[tept`m? Dac` nu plec`m mai repede, ne va prinde
noaptea \n mun]i.
Mirella g`sea tot felul de pretexte puerile.
Când adev`rata cauz` a \ntârzierii deveni clar`, Kathryn fu uimit` [i
dezam`git` \n acela[i timp. Obosit` s` tot stea \n ma[in` a[teptând ca
Mirella s` se hot`rasc`, cobor\ [i \ncepu s` se plimbe pe lâng` hotel, când
o ma[in` opri \n fa]a hotelului. Nu se putea s` fie Ryan. Erau o gr`mad`
de ma[ini ca a lui pe insul`. Dar când [oferul cobor\, nu mai fu nici urm`
de \ndoial`.
A[adar, Mirella \l a[teptase pe el. Kathryn nu se \ndoi nici o clip` c`
sosirea lui aici era accidental`.
– Este clar c` nu-]i aminte[ti de mine, zise el, cu o mic` plec`ciune
ironic`.
Realiz` c`-l privea plin` de uimire.
– Am impresia vag` c` ne-am mai \ntâlnit undeva, r`spunse ea cu
r`ceal`.
Indiferent cât de \ncântat` o fi fost Mirella, Kathryn nu dorea s` fie
prea politicoas`. Fusese \ncântat` de aceast` excursie \mpreun` cu
Mirella [i Alessandro, deoarece nu se gândea decât la afaceri [i la ceea ce
86 MAURA PETRUZZI

vedea. Timp de dou` zile reu[ise s` uite sentimentul tulbur`tor pe


care-l sim]ea \n prezen]a lui Ryan. Acum, el p`rea hot`rât s` li se
al`ture.
Când Alessandro [i Mirella ap`rur`, reac]iile lor fur` acelea pe care le
presim]ise Kathryn.
– Sunt surprins s` te v`d cu treburi \n acest or`[el, declar` iritat
Alessandro. Dar, din nefericire, noi plec`m imediat [i nu putem s`-]i mai
]inem companie.
Kathryn se gândi c` Ryan ar trebui s` fie destul de nesim]it, dac` n-ar
fi observat sarcasmul lui Alessandro.
Mirella \i zâmbi lui Ryan.
– O surpriz`, desigur, dar una foarte pl`cut`, murmur` ea.
Surpriz` pe naiba! Dar, desigur, Mirella n-ar fi recunoscut nimic.
– Facem c`l`toria asta pentru Kathryn, continu` Mirella. Altfel n-ar fi
cunoscut insula noastr` frumoas` [i s-ar fi dus acas` cu p`rerea c` aici nu
exist` decât mine de c`rbuni.
– Altfel \mi imginez o min` de c`rbuni, declar` Kathryn.
– Hai, nu mai trebuie s` pierdem timpul, interveni Alessandro cu
ner`bdare.
Se \ndrept` spre ma[ina Mirellei [i Kathryn \l urm`.
– Ciao! \i strig` ea lui Ryan \n timp ce se \ndrepta spre ma[in`.
Dup` cinci minute de a[teptat \n ma[in`, Alessandro se enerv`.
– Fata aia vine sau nu?
Drept r`spuns, ma[ina lui Ryan trecu pe lâng` ei claxonând, iar
Mirella le f`cu semn cu mâna de lâng` el.
A[adar, `sta era aranjamentul Mirellei. Dou` ma[ini, cu perechile
respective, Mirella escortat` de minerul englez \n ciuda dezaprob`rii
evidente a tat`lui ei vitreg.
Ei bine, \mi convine, \[i zise Kathryn \n sinea ei. Mirella nu va accepta
un schimb de parteneri \n timpul excursiei, mai ales când depusese atâta
efort s`-l aduc` pe Ryan acolo.
Drumul urca spre vârf [i adesea Kathryn a v`zut calea ferat` ce se
r`sucea \n jurul muntelui deasupra sau mai jos de [osea, uneori pe
marginea pr`pastiei.
Alessandro opri pentru prânz \n Aritza, dar acolo nu d`dur` peste
Mirella [i Ryan.
PRIM~VARA |N SARDINIA 87

– Dac` nu sunt aici, vom da peste ei \n Tonara, zise el. Sunt foarte
sup`rat c` a venit cu noi, ad`ug` el. Ar fi trebuit s`-l conving pe Enrico s`
vin` cu noi.
Kathryn t`cu. Dup` p`rerea ei, chiar dac` ar fi venit Enrico, la sosirea
lui Ryan ar fi fost obligat s` mearg` cu Alessandro, dac` a[a ar fi vrut
Mirella.
– Ne vom \ntâlni cu Enrico? \l \ntreb` ea. Probabil la Sassari?
– Sper c` da, morm`i Alessandro. Ar trebui ca tinerelul `sta s` se
trezeasc`, altfel o va pierde pe Mirella. Râse \ncântat. Ah, mi-ar pl`cea
s`-l v`d c` i-o sufl` de sub nas englezului. Se \ntoarse repede spre
Kathryn. |n]elegi, signorina, n-am nimic cu cona]ionalii t`i, dar n-ar fi
potrivit pentru Mirella.
– Poate c` el n-o ia \n serios, \ncerc` ea. Nu putea s`-i spun` c` asta
aflase de la Ryan. Poate c` peste pu]in timp Mirella nu va mai fi atras`
de el.
– A[ vrea eu, recunoscu Alessandro plin de speran]`. Dar cum pot s`
stau [i s` m` uit cum \i frânge inima?
Dup` mas` [i o scurt` odihn`, Kathryn [i Alessandro se \ndreptar`
spre ma[in`, dar \n afar` de carpet`, celelalte lucruri disp`ruser`.
– Sper s` nu le fi furat bandi]ii, remarc` Alessandro cu \ndoial` \n
glas. Cine crezi c` a f`cut asta?
Se gr`bi s` intre \n hotel s` cear` ni[te explica]ii, dar acolo se \ntâlni
cu Ryan [i Mirella.
– Nu trebuie s`-]i faci griji, \l asigur` ea pe tat`l ei vitreg. Ryan a
sugerat s` r`mânem aici peste noapte. Am putea s` mai st`m dou` sau trei
zile [i s` facem ni[te excursii pe munte.
– Dup` aceea ne putem \ndrepta spre Tonaro, propuse el. Asta dac`
nu ave]i nici o obiec]ie.
Alessandro ridic` din umerii lui largi.
– Dac` a[ avea obiec]ii, ar trebui s` nu ]in seam` de ele, deoarece
frumoasa mea fiic` a hot`rât altfel.
Mirella \l lu` pe Alessandro de umeri cu mult` dragoste.
– Trebuie s`-i ar`t`m lui Kathryn tot ce se poate din aceast` zon`. Ea
este oaspetele nostru.
Alessandro o privi plin de mândrie. Mirella [tia toate metodele de
\mblânzire a tat`lui ei vitreg.
88 MAURA PETRUZZI

Dar \n problema cu oaspetele de onoare, Kathryn avea \ndoieli. A[a c`


hot`r\, c` principalul ei motiv era c`utarea de art` popular` [i \ncerc` s`
p`r`seasc` hotelul cât mai discret.
Ca de obicei, vizit` biserica, apoi câteva str`zi \nguste din
apropiere.
Se opri s` priveasc` de aproape o colec]ie de mici bijuterii, mici piese
de bronz sau ornamente str`lucitoare pe care femeile le atârnau de
rozariile lor.
– Nu cump`ra de aici! [opti cineva lâng` urechea ei. Pot s`-]i ar`t un
loc mai bun.
Ryan, desigur. Cine altcineva? Refuz` s` se \ntoarc` spre el [i continu`
s` priveasc` piesele aranjate pe tarab`. Dar nu putea s` r`mân` nemi[cat`
la nesfâr[it, doar el s-o hot`r\ s` plece.
– Având \n vedere c`-mi sufli \n ceaf`, presupun c` trebuie s` accept
sfatul t`u, zise ea pân` la urm` [i se \ndep`rt` de tarab` spre dezam`girea
vânz`torului, care se preg`tise s` \nceap` tocmeala.
– Ce se \ntâmpl` cu tine, Kathryn? o \ntreb` el, \n timp ce p`[ea pe
lâng` ea. Ce ]i-am f`cut?
– Nimic, desigur. Nu-mi vine \n minte nici un motiv pentru care s` nu
vii cu noi.
– Dac` a[ fi [tiut c` vrei s` vizitezi aceast` parte din interiorul insulei,
a[ fi aranjat un itinerar mai bun.
– N-am nimic \mpotriva traseului ales. Alessandro [i Mirella [tiu
drumurile foarte bine.
– Ai dreptate. Recunosc, sunt str`in...
– Eu doream s` fac aceast` excursie cu trenul, dar Mirella a insistat s`
mergem cu ma[ina.
Ryan râse.
– Sper c` nu te gândeai la un compartiment de lux pentru tine.
– Nu, am fost avertizat` c` urma s` \mpart compartimentul cu ]`rani
[i pui de g`in`, c`lug`ri]e [i ciobani, o gr`mad` de bagaje [i o atmosfer`
\ncins`.
Ajunseser` la o alt` tarab` pe care erau expuse mici brelocuri [i
ornamente de bronz.
– O s` cump`r un breloc ieftin, \i r`spunse Kathryn. Vreau s`-mi
salvez banii pentru cump`r`turi \n Sassari.
PRIM~VARA |N SARDINIA 89

– Bun` idee. Alege ce vrei [i o s` m` tocmesc eu cu negustorul.


– N-ai \ncredere \n abilitatea mea de a m` tocmi?
– Nu prea, mai ales \ntr-o limb` pe care n-o cuno[ti.
Kathryn oft`, dar curios, nu mai era atât de \ncordat`. {i pentru
moment era mai bine s` fie relaxat`.
Ryan se tocmi cu atâta succes pentru dou` bro[e, \ncât pl`ti doar un
sfert din pre]ul pe care se preg`tise s`-l pl`teasc`.
– Mul]umesc, \i zise ea \n timp ce se \ndep`rtau. Nu sunt sigur` c`
n-ai jefuit-o pe femeia aia.
– Imposibil. Se va duce disear` acas` [i va povesti mul]umit` cum a
jumulit un englez.
Au stat la mas` pe terasa unei mici cafenele.
– E[ti foarte gânditoare, coment` el dup` o lung` t`cere.
– {i asta te sup`r`? \l \ntreb` ea.
– Nu.
Urm` o alt` t`cere.
– Alessandro mi-a spus legenda vechiului palat Roscano, zise ea
\ntr-un târziu.
Ryan zâmbi.
– M` \ntreb care dintre versiuni. Sunt mai multe [i fiecare membru al
familiei poveste[te alt` versiune.
– Atunci ,trebuie s` [tii ce versiune mi s-a povestit.
– Nu prea sunt apropiat de Alessandro, dup` cum ]i-ai dat seama, de[i
nu prea merit criticile lui.
– E[ti sigur? Ochii ei verzi-cenu[ii \l privir` cu ne\ncredere.
Ryan ridic` din umeri.
– Alessandro nu trebuie s` se team` de mine.
– Atunci, de ce nu-i spui asta?
– De ce nu-i spui tu? o provoc` el.
– Crezi c`-mi va da crezare, când a v`zut cât efort ai depus ca s-o
urmezi pe Mirella \n excursia asta?
– De unde [tii c` pe Mirella am urm`rit-o? Se putea s` fii tu cea
urm`rit`.
Kathryn râse atât de tare la aceste vorbe, \ncât chelnerul privi \n
direc]ia ei [i zâmbi ca [i cum ar fi gustat aceast` glum`.
90 MAURA PETRUZZI

– Ai fi un clarv`z`tor remarcabil! se strâmb` ea. Mirella [i Alessandro


s-au certat mult pe drum \n leg`tur` cu itinerariul de urmat. Recunosc c`
\n final Mirella a avut câ[tig de cauz`.
Ryan chicoti.
– Normal.
– A[a c`, doar datorit` telefoanelor Mirellei ai putut s` [tii drumul,
altfel te-ai fi \mpotmolit la Oristano.
– P`i, s-ar fi putut s` urma]i un itinerar mai bun, dar asta este o alt`
poveste. Acum suntem aici [i trebuie s` ne descurc`m.
– Nu m-am plâns.
– M` bucur. Anun]`-m` când e[ti sup`rat`.
– {i ce-o s` faci? \l \ntreb` ea.
– O voi lua la fug`, dac` va fi posibil \n direc]ie opus`.
– Dar când Mirella te va solicita, vei veni \n goan`, \l acuz` ea.
El o privi lung pentru câteva secunde.
– A[adar, asta era! Cumva am sesizat o urm` de gelozie?
– Deloc. De ce a[ fi geloas`?
– Doar tu [tii motivul.
Era gata s`-i spun` c` Alessandro ar privi cu bucurie cum Enrico l-ar
strânge de gât, dar \[i aminti la timp c` \n felul `sta l-ar pune \n gard` pe
Ryan. Oricât de neadev`rate ar fi fost sentimentele lui pentru Mirella, ar juca
rolul admiratorului pasionat [i \n final Mirella s-ar fi \ndr`gostit de o umbr`.
Totu[i, ce dovad` avea Kathryn c` atitudinea re]inut` a lui Ryan nu era
decât o perdea de fum? Con[tient de faptul c` era considerat de Bertini
doar un str`in [i de aceea inacceptabil, ar fi putut s`-[i construiasc` o
adev`rat` strategie. Dorea s` nu dea impresia unui vân`tor de zestre [i
deci trebuia s` fie foarte atent.
Nu voia s` admit` câtu[i de pu]in c` era geloas`, totu[i doar gândul
c` el [i Mirella vor c`l`tori \mpreun`, \n timp ce ea va merge cu
Alesssandro restul drumului, \i crea o stare de nepl`cere.
Pentru a doua zi Mirella, aranjase un picnic la munte. Drumul pân` la
munte s-a f`cut \n ma[ina Mirellei, cu Alessandro pe post de [ofer.
Ryan a ales un loc convenabil unde s`-[i ia prânzul. O coast` de deal
acoperit` cu iarb` [i care cobora pân` la râu; un pâlc de copaci asigura
umbra [i o stânc` de granit, neted` [i rotunjit` de vreme, era folosit` de
Alessandro ca un sp`tar de scaun.
PRIM~VARA |N SARDINIA 91

Dup` ce au servit potârniche rece cu garnitur` de maz`re [i


anghinare, brânz` picant` [i câteva pahare cu vin, urmat de Villacidro,
lichior verde sardinian, Kathryn [i-ar fi dorit s` r`mân` lâng` Alessandro
s` se odihneasc`. Dar dup` o jum`tate de or`, Mirella a \nceput s` se
foiasc` [i a sugerat o plimbare spre vârf.
– Nu, nu, sunt prea b`trân ca s` m` ca]`r, protest` Alessandro. Dac`
voi ceilal]i dori]i s` v` transforma]i \n capre, merge]i, dar ave]i grij` s` nu
v` r`t`ci]i.
– Eu r`mân cu Alessandro, declar` lini[tit` Kathryn.
– Ah, nu fi lene[`! protest` Ryan [i, prinzând-o de cot, o trase \n
picioare.
– Sigur c` trebuie s` vii cu noi, ad`ug` pe nea[teptate Mirella. Kathryn
era convins` c` fata nu-[i dorea decât compania lui Ryan. Ce era \n capul
italiencei? Kathryn s` fie doamn` de companie?
Ryan mergea \n frunte, c`utând drumul cel mai u[or [i ajutând fetele
la nevoie. De câteva ori Kathryn se opri s` admire priveli[tea superb`.
Vârfurile ascu]ite ale mun]ilor Silver Gate se profilau clar pe cerul
albastru, iar p`durile bogate p`reau umbre \ntunecate \n lumina
str`lucitoare. Pe platou, trei ciobani frigeau o jum`tate de oaie la pro]ap.
La \nceput, Ryan vorbi cu ei, apoi le prezent` pe \nso]itoarele lui.
Kathryn nu le \n]elegea dialectul, dar chiar [i Mirella f`cu ochii mari
auzind accentul straniu.
– Ne invit` s` st`m [i s` mânc`m cu ei, le explic` Ryan.
– Dar abia am mâncat, obiect` Mirella, privind cu uimire bucata de carne.
– Se vor sim]i ofensa]i dac` nu mânc`m cu ei, spuse Ryan. Doar o
\mbuc`tur` [i vor fi \ncânta]i.
Unul dintre ciobani, mai tân`r decât ceilal]i, folosindu-se de un cu]it
lung, t`ie carnea \n por]ii. Mirella [i Kathryn acceptar` buc`]ile cu un
zâmbet [i g`sir` c` friptura era mai bun` decât \[i \nchipuiser`.
Ceilal]i \[i t`iar` ni[te buc`]i imense [i \ncepur` s` m`nânce. Tân`rul,
\ntr-o c`ma[` cu mâneci lungi, alb` ca z`pada [i pantaloni largi cu fusti]`
neagr` peste ei, se duse s` aduc` o sticl` de vin \nvelit` \n piele.
Vinul era mult mai tare decât ceea ce b`use Kathryn pân` atunci, a[a
c` refuz` al doilea pahar.
Tân`rul cioban ar`t` de mai multe ori spre ea [i f`cu ni[te comentarii
pe care nu le \n]elese.
92 MAURA PETRUZZI

– Spune c` p`rul t`u este foarte frumos, \i traduse Ryan. Toate fetele
pe care le cunoa[te el, au p`rul negru.
Kathryn \i zâmbi drept mul]umire pentru compliment, [i-[i d`du
p`rul pe spate.
Când plecar`, l`sându-i pe ciobani s`-[i ia masa \n tihn`, Kathryn
r`mase \n urm` s` examineze ni[te flori galbene ce cre[teau dup` o
buturug`. Las`-i pe cei doi s` aib` câteva minute pentru ei. Era con[tient`
c` era \n plus.
Dup` un timp porni [i ea, dar nu v`zu nici pe Ryan [i nici pe Mirella.
Se c`]`r` pe ni[te stânci, de unde putea s` vad` o mai mare parte a
dealului. Pe una din pante p`[tea o turm` mare de oi, dar nu v`zu nici un
cioban.
Se hot`r\ s` strige dup` Ryan, dar apoi strig` dup` Mirella. Nici un
r`spuns. Ei bine, dac` vor s` fie doar ei doi, atunci n-aveau decât s` stea
singuri. Kathryn se hot`r\ s` se \ntoarc` la Alessandro.
Dar nu mai recuno[tea drumul. Pe aici venise? Avusese \ncredere \n Ryan
când urcaser` [i n-a fost atent` la drum. Era sigur` de un lucru, c` drumul
\napoi trebuia s` coboare, nu s` urce. Se opri nehot`rât`. Dac` se r`t`cise?
De[i [tia c` nu era corect, \ncepu s` se supere pe Ryan pentru c` nu
venea dup` ea. Se p`rea c` \n compania Mirellei uita de toate.
Se \ndrept` spre ni[te tufi[uri pe care avu impresia c` le-a recunoscut,
dar dup` ele ap`ru brusc tân`rul cioban.
|ncepu s`-i fie team`. |[i aminti vorbele Mirellei despre bandi]ii care
tr`iau \n mun]i [i câteodat` f`ceau raiduri \n sate sau r`peau c`l`torii
neaten]i.
|ncerc` s` se ]in` tare [i \ntr-o italian` clar`, \l rug` s`-i arate drumul.
|i spuse de ma[in` [i despre Ryan, care era cu ele.
Tân`rul \i zâmbi \n]eleg`tor.
– Si, signorina.
Se p`rea c` nu dorea s-o ajute s` ajung` la prietenii ei. O prinse cu
hot`râre de cot, dar cu blânde]e, o conduse pe c`rare pân` când ajunser`
\ntr-o poian`. Nu departe z`ri un drum, dar nici urm` de ma[in` sau de
Alessandro.
– Nu este aici, \i spuse ghidului ei. Nu, nu aici.
El continu` s` zâmbeasc` [i o conduse \n alt` direc]ie, care era
convins` c` era gre[it`. |ncerc` s` se opun`, iar teama deveni [i mai
PRIM~VARA |N SARDINIA 93

puternic`. Se gândi s`-i ofere banii pe care-i avea \n geant`, dar nu [tia
dac` n-ar fi un gest ofensator. |n timp ce st`tea pe loc, el scoase un cu]it
mare [i ea se sperie cumplit. El morm`i ceva ce ea nu \n]elese [i-i prinse
\ntre degete o [uvi]` de p`r. |nainte de a putea protesta, el t`ie [uvi]a de
p`r [i \ncepu s-o r`suceasc` \ntre degete.
Kathryn nu mai ezit`. Citise destule pove[ti \n care se spunea c`
r`pitorii t`iau o [uvi]` de p`r [i o trimiteau \mpreun` cu cererea de
r`scump`rare. O lu` la goan`, dar era convins` c` tân`rul ar fi putut lesne
s-o ajung`.
Apoi, \l v`zu pe Ryan. Cu un strig`t de bucurie fugi spre el [i aproape
c` i se arunc` \n bra]e.
– Ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` el. M` \ntrebam unde ai disp`rut.
– M-am... m-am r`t`cit, morm`i ea [i se lipi de el. {i apoi... el... a
ap`rut ciobanul [i...
– Ei bine, acum e[ti \n siguran]`, o consol` Ryan.
Apoi spre uimirea ei, ca [i cum frica ar fi f`cut-o s` se comporte diferit,
el o s`rut`. Prea surprins`, se l`s` \mbr`]i[at`, f`r` s` bage \n seam`
spectatorii [i f`r` s` fac` nici o mi[care ca s` se elibereze. Apoi vocea
Mirellei veni ca un [oc.
– Ah, Katrina, te-am g`sit!
Kathryn se desprinse brusc de Ryan, aproape pierzându-[i echilibrul.
Dar chipul Mirellei nu exprima decât u[urare c` [i-a g`sit tovar`[a
pierdut`. Doar \n ochi i se putea citi mânia.
Tân`rul cioban r`mase un spectator interesat de comportamentul
str`inilor. Când Ryan se apropie de el, \[i strânse cu]itul [i se p`rea c`-[i
cerea scuze pentru c` t`iase o [uvi]` din p`rul Kathrynei. Ryan vorbi cu
el, apoi \l b`tu pe spate [i se desp`r]ir` zâmbind.
Tân`rul se \ndrept` spre Kathryn \i \ntinse mâna [i-i f`cu o
plec`ciune. Dup` o clip` de ezitare, ea \i \ntinse mâna [i sim]i buzele
atingându-i mâna, \n timp ce murmura ceva ce suna a scuz`.
– |mi pare r`u.
Apoi, se \ndep`rt` cu pa[i u[ori [i disp`ru dup` ni[te stânci.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Mirella cu o r`ceal` ce o \nfior` pe
Kathryn.
Ryan râdea.
94 MAURA PETRUZZI

– A crezut c` o s-o r`peasc`! Tot ceea ce dorea era o [uvi]` de p`r, ca


s-o arate prietenilor lui.
– Nu m-a[ fi speriat, dac` a[ fi fost \nso]it`, se ap`r` Kathryn.
– P`i s`-]i fie de \nv`]`tur` – s` nu te plimbi singur` pe munte, o
mustr` Ryan. Nici nu [tiu de ce ai r`mas \n urm`. Oricum, ar trebui s`-i
fii recunosc`toare tân`rului cioban. El te-a adus \napoi.
|n timp ce coborau, Kathryn se sim]i ca o prizonier` prins` \ntre Ryan
care mergea \nainte [i Mirella care venea \n spatele ei.
Totu[i, mai degrab` era prizoniera propriilor gânduri. Fusese de
neiertat c` se aruncase \n bra]ele lui Ryan, iar apoi când o s`rutase, ar fi
trebuit s` se desprind` de el mai repede nu s` zac` \n bra]ele lui.
Nu-i p`sa de tân`rul ce fusese martor la scen`, ci de Mirella care
ap`ruse tocmai \n acel moment.
Cum ar putea s`-l conving` c` doar panica o \mpinsese \n bra]ele lui?
De asemenea, cum putea s-o conving` pe Mirella c` nu era rivala ei, \n
ceea ce-l privea pe Ryan? Dar mai \ntâi trebuia s` se conving` pe ea \ns`[i
de aceste dou` lucruri. De[i nu voia s` recunoasc`, \i pl`cuse gestul lui
Ryan, \l g`sise excitant. {i nici nu putea nega c` Mirella n-avea motiv s`
fie geloas`.
Cel mai rezonabil lucru ar fi ca Ryan s` nu se \ndr`gosteasc` nici de
ea, nici de Mirella [i atunci nu s-ar mai sim]i vinovat`. Totu[i, era sup`rat`
c` i-a dat impresia lui Ryan c` ar putea r`spunde sentimentelor lui. {i de
acest gând nu putea s` scape.
Capitolul 6
A doua zi, Kathryn a fost mul]umit` c` au pornit mai departe, dar [i
mai mul]umit` c` din nou c`l`torea cu Alessandro.
Dup` ce au oprit la Tonara [i apoi lâng` un sat numit Fonni, ca s`
priveasc` un ciudat nuraghi, au ajuns la Nuoro, un ora[ mai mare [i
capitala provinciei.
Kathryn auzise destule despre nuraghi ridicate peste tot \n insul`,
turnuri rotunde cu temelia conic` din pietre imense puse una peste alta
f`r` a fi cimentate \ntre ele.
– Exist` tot felul de opinii despre scopul sau originile lor, \i explic`
Ryan. Odat`, s-a crezut c` erau locuin]e sau morminte ale unor gigan]i,
mai degrab` turnuri de observa]ie \n timpurile atâtor invazii ale insulei.
O teorie mai modern` le consider` fort`re]e construite de invadatori [i
folosite pentru supravegherea locuitorilor. De obicei erau ridicate pe
terenuri mai \nalte.
Kathryn observ` c` atât \n Tonara, unde au oprit pentru prânz [i apoi
\n Fonni, la fel ca \n Nuoro, locuitorii erau \mbr`ca]i \n costumele
tradi]ionale pe care le purtau cu naturale]e pe strad`, f`r` pic de afectare.
Vestele de catifea ale b`rba]ilor erau purtate [i jerpelite; fustele femeilor
\n dou` culori, ro[u [i negru sau maro cu verde erau de toat` ziua, la fel
ca bluzele albe cu mâneci lungi [i jachetele scurte din brocart cu broderii.
A doua zi, Kathryn a vizitat Muzeul Etnografic al Costumelor, o
cl`dire destinat` pentru expunerea costumelor [i a artei populare din
Sardinia. Pozi]ia ei era impresionant`, deoarece era situat` la marginea
96 MAURA PETRUZZI

dealului San Onofrio, de unde porneau pe o pant` abrupt` viile. Dincolo


de vale, privirile erau atrase de vârfurile mun]ilor \nv`lui]i \n cea]`.
|[i not` câteva exponate \n ideea c` le-ar putea g`si la Târgul de la
Sassari. Apoi se \ntoarse s` viziteze pia]etele Plebiscito [i San Giovanni.
Constituiau vechile cartiere ale ora[ului [i str`zile erau pline de magazine
mici, pu]in luminate, a[a c` de vreo dou` ori a trebuit s` se duc` la u[`
ca s` vad` ce voia s` cumpere. |ntr-o b`c`nie se \nghesuiau vreo [ase
femei \mbr`cate \n negru, cu basmale colorate, a[teptând s` fie servite, iar
singurul lucru str`lucitor era acul cântarului. Ici [i colo erau tarabe cu
portocale, struguri, ro[ii [i smochine supravegheate \ndeaproape de
femei.
Kathryn era impresionat` de aerul pur [i de lumina str`lucitoare de
munte care f`cea ca acoperi[urile cl`dirilor s` se proiecteze clar pe cerul
de un albastru turcoaz. Cele mai multe cl`diri aveau culoarea nisipului [i
chiar la umbr` reflectau o nuan]` de cais`.
Hugh, cu ochii lui de pictor, ar fi apreciat acest ora[ cu str`luciri de
aur, cu acoperi[urile lui ro[ii, [i vederea permanent` a vârfurilor
muntelui Gennargento la sud [i Ortobene la nord-est, a locuitorilor \n
straie colorate preocupa]i de treburile lor zilnice. {i la fel Jeffrey,
deoarece era un peisagist mai bun ca fratele ei.
Cu o tres`rire, realiz` c` de mult timp nu se mai gândise la Jeffrey. De
ce [i-l amintise tocmai acum? Subcon[tientul o \ndemnase la asta, din
cauza lui Ryan? Jeffrey era un tip total previzibil; nu ambiguu sau derutant
ca Ryan.
Merse pe Corso Garibaldi pe lâng` prim`ria ora[ului [i intr` \n Piazza
Crispi. La o mas`, \n fa]a unei cafenele, st`teau Ryan [i Mirella. Era prea
târziu ca s`-i evite, iar ei o invitar` la masa lor.
Mirella fusese la cump`r`turi [i-[i luase un material imprimat cu
desene ro[ii, verzi [i aurii.
– |]i place? o \ntreb` pe Kathryn.
– Foarte mult.
– Atunci, trebuie s`-]i cumperi ceva asem`n`tor – desigur nu chiar
culorile astea – [i s`-]i faci o rochie, care s` te ajute s`-]i vinzi [alurile [i
vasele, când o s` ajungi acas`.
Vocea Mirellei era destul de calm`, dar Kathryn remarc` privirea fetei,
care-i spunea clar c` vizita ei era doar temporar`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 97

– Poate c` o s` cump`r ceva \n Sassari, \i replic` ea, evitând s` se


angajeze direct.
Se \ntoarse la hotel \mpreun` cu Ryan [i Mirella [i luar` masa
\mpreun` cu Alessandro. Dup` o scurt` siest`, Ryan suger` s` urce to]i
patru pe muntele Ortobene:
– Drumul este bun, remarc` el. Nu este departe, doar vreo zece kilometri.
Kathryn t`cu, a[teptând ca ceilal]i s` hot`rasc`.
– Am fost acolo acum câ]iva ani [i am admirat priveli[tea, murmur`
Alessandro somnoros. {i sunt prea b`trân ca s` m` ca]`r pe munte.
– Nu neap`rat s` te ca]eri, \i explic` Ryan. Tu ce zici Kathryn?
– Am de f`cut câteva \nsemn`ri. Voi r`mâne s`-i ]in companie lui
Alessandro.
– Nu este necesar, interveni Mirella. Trebuie s` vii cu noi. Vom merge
cu ma[ina mea [i voi conduce eu, deoarece Ryan nu crede c` sunt \n stare
s` conduc pe serpentine.
– N-am spus a[a ceva, protest` el.
– Nu. Dar am citit pe fa]a ta c` nu-]i place cum conduc.
Kathryn ced`. Dac` d`dea \napoi, ar fi p`rut c` nici ea n-avea
\ncredere \n Mirella, ceea ce nu era adev`rat, decât atunci când conducea
cu vitez`. Putea ghici de ce Mirella avea nevoie de ea ca s`-i \nso]easc`.
Alessandro ar fi fost [i mai \ncântat dac` ar fi plecat to]i trei.
Kathryn urc` \n camer`, \[i schimb` rochia [i-[i ref`cu machiajul,
pierzând mai mult timp ca de obicei \n a[a fel \ncât, dac` Mirella [i
Ryan voiau s` mearg` singuri, s-o poat` face. De aceea, fu surprins`
s`-l vad` doar pe Ryan a[ezat \n spatele volanului [i nici urm` de
Mirella.
– Pe to]i sfin]ii, am crezut c` nu mai vii, exclam` Ryan mânios.
|i deschise portiera s` se urce lâng` el.
– Unde este Mirella? \ntreb` ea. Am crezut c` vrea s` conduc`.
– S-a r`zgândit, se r`sti el. Ah, urc` o dat` pentru numele lui
Dumnezeu sau m` r`zgândesc [i eu.
– De unde [tii c` nu m` r`zgândesc eu? \l \ntreb` ea indignat`.
D`du un pumn \n volan.
– Perfect. De ce ]i-e fric`? C` o s` fii r`pit` de un cioban nevinovat?
Asta a fost vina ta. N-ar fi trebuit s` p`r`se[ti c`rarea. O privi cum st`tea cu
98 MAURA PETRUZZI

mâna pe portier`. Sau crezi c` am planuri cu tine? Ar fi fost posibil cu mult


timp \n urm`, când b`rba]ii puteau r`pi o fat` [i o duceau \n pe[tera lor.
– Sau \n cortul lor din de[ert, ad`ug` ea. Poate c` ai citit ceva romane
demodate.
Se trânti pe scaun [i \nchise portiera cu putere.
– |ncet, sor`, te rog, se rug` el. Ma[ina mea este foarte sensibil`.
Portiera aia are obiceiul s` sar` din \ncheieturi dac` o trânte[ti prea tare.
Deja conducea ma[ina spre ie[irea din ora[.
– Ne vom opri la biserica Silitude, care este pu]in mai \ncolo. Are o
u[` foarte interesant` [i poate c` vreo câteva minute \n biseric` \]i vor
calma spiritul nelini[tit.
Ea \i zâmbi.
– {i te vor calma [i pe tine?
O privi, iar \n ochii lui era o sclipire pe care o g`si \ncurajatoare [i
nelini[titoare \n acela[i timp. |ncurajator pentru c` \ntre ei se stabilise o
scurt` armonie, dar era nelini[tit` pentru c` ar putea vedea \n privirea ei
mai mult decât prietenie.
Biserica era mic` [i mirosea a t`mâie [i lemn vechi.
– Grazia Deledda, cea mai cunoscut` romancier` a Sardiniei, este
\nmormântat` aici, \i spuse \ncet Ryan, \n timp ce mergeau de-a lungul
naosului. Buchete cu flori de câmp [i de lavand` erau puse \n vaze \nalte
pe mormântul unde se odihnea aceast` femeie.
– A scris mult despre Sardinia? \ntreb` Kathryn.
– Destul de pu]in, \i r`spunse Ryan. A locuit mul]i ani la Roma [i a
scris despre acea zon`, dar sunt câteva romane a c`ror ac]iune se petrece
\n aceast` zon`, \n jurul ora[ului Nuoro [i con]in descrieri superbe ale
locurilor.
Când au ie[it din biseric`, Kathryn a studiat u[ile cu siluetele sfin]ilor
[i \ngerilor sculptate \n relief, care \nconjurau o u[` mai mic` ce con]inea
un portret al Fecioarei cu pruncul Isus \n bra]e pe un fundal de copaci [i
dealuri.
|n ma[in`, Kathryn s-a sim]it mult mai lini[tit`. Ideea lui Ryan a fost
bun` [i spera c` [i el profitase de atmosfera lini[tit` din biseric`.
|n ciuda nelini[tii care o cuprinsese la \nceput, Kathryn a savurat
dup`-amiaza. Aproape de vârful muntelui Ortobene era un parc natural
superb [i \mpreun` cu Ryan s-a a[ezat la umbra unui pâlc de peri ]epo[i.
PRIM~VARA |N SARDINIA 99

Au discutat despre c`r]i [i muzic` [i el i-a povestit despre unele


descoperiri interesante pe care le f`cuse \n timpul prospec]iunilor lui.
– De obicei din \ntâmplare, deoarece atunci c`utam cu totul altceva.
Lui Kathryn i-a p`rut r`u c` imediat ce a ajuns la hotel la Nuoro,
atmosfera de pace a fost tulburat` brusc.
|n timp ce se \ndrepta spre camera ei s` se schimbe pentru cin`, s-a
\ntâlnit cu Mirella, care era furioas` foc.
– Ai fost toat` dup`-amiaza cu Ryan? o \ntreb` ea.
– Da. Dar [tiai de asta.
– Nu, nu [tiam. V-am a[teptat \n ma[in`. Dup` un timp am aflat c` a]i
plecat de ceva timp.
Kathryn privi mirat`. Erau \n mijlocul coridorului [i cameristele [i
clien]ii hotelului ascultau cu interes plângerile fetei.
– Hai s` intr`m \n camer`, suger` Kathryn.
Mirella se supuse, dar imediat ce u[a se \nchise izbucni.
– Ah, ai sperat s` m` calmezi. M-ai fentat \n dup`-amiaza asta.
– Dar tu ai insistat, Mirella, s` vin cu voi. Eu nu doream, dar...
– Aa, nu! Dispre]ul o desfigur` pe Mirella. Nu voiai s`-]i petreci timpul
cu Ryan, dar când s-a ivit ocazia, ai zburat ca o s`geat`.
Câteva clipe, Kathryn r`mase t`cut`.
– |mi pare r`u Mirella, dar am \n]eles c` i-ai spus lui Ryan c` te-ai
r`zgândit.
– Ba, deloc! I-am spus clar, c` mergeam cu ma[ina mea, doar m-ai
auzit. {i totu[i a mers cu ma[ina lui, [i cred c` tu i-ai sugerat asta.
– Nu! declar` Kathryn repede. Indiferent ce discu]ie ai avut cu Ryan,
nu este vina mea. Ar trebui s` discu]i cu el.
Mirella râse.
– Nu este nevoie. Pot s` ghicesc adev`rul [i singur`. Tu ai dorit s`
r`mâi singur` cu Ryan. La \nceput, ai un prieten \n Anglia. Acum vrei s`
mi-l furi pe Ryan.
– }i-am mai spus c` Ryan nu este genul de b`rbat pe care o fat` s`-l
poat` fura de la alta. Este prea independent pentru a[a ceva. Foarte bine,
Mirella, voi avea grij` s` nu m` mai apropii de Ryan cât voi mai sta \n
Sardinia. Dar s` nu mai ai preten]ia s` te \nso]esc, de ochii lui Alessandro
[i apoi s`-mi spui s` r`mân acas`. Doar pentru c` am vrut s` v` las singuri
pe munte, m-am r`t`cit...
Mirella aproape c` izbucni \n râs.
100 MAURA PETRUZZI

– A[a c` ai pretins c` te-ai aflat \n pericol! D`du ochii peste cap.


Ciobanul care era gata-gata s` te omoare, a[a c` atunci când l-ai v`zut pe
Ryan i-ai c`zut \n bra]e.
– Foarte bine, se r`sti Kathryn. A fost o prostie.
Era gata s`-i spun` mai multe, dar \[i aminti la timp c` \nc` era
musafira ei [i a tat`lui ei vitreg.
Cin` doar cu Alessandro, iar el era foarte amuzat de p`]ania din acea
dup`-amiaz` a fiicei lui vitrege.
– Mirella a fost foarte nervoas`, \i povesti el Kathrynei.
– Englezul a plecat f`r` ea [i când mi-am \nchipuit c` ai plecat cu el,
am fost foarte \ncântat. I-am spus c` este clar c` el prefer` o englezoaic`,
\n locul unei italience temperamentale [i c` bietul Enrico trebuie prevenit
ce-l a[teapt`.
|n ciuda p`rerii c` Alessandro nu prea avusese tact, Kathryn râse din
toat` inima.
– {i ea ce a spus?
Alessandro izbucni \n râs, apoi lu` o gur` de vin ca s` poat` vorbi.
– Ceva foarte urât, ceva ce o fat` nu poate spune tat`lui ei vitreg!
Totu[i, nici acum Kathryn nu [tia dac` Mirella fusese o victim` a
intrigilor lui Ryan sau dac` ea gândise \ntregul incident pentru a putea
\nvinui pe toat` lumea.
Se p`rea c` Ryan fusese for]at s-o scoat` pe Mirella la un restaurant, la un
alt hotel. Kathryn se \ntreba dac` \ntr-adev`r putea fi for]at s` dea socoteal`.
|n etapa urm`toare a c`l`toriei spre ora[ul Macomer, Kathryn a fost
mul]umit` s` c`l`toreasc` \mpreun` cu Alessandro [i s`-l lase pe Ryan \n
compania temperamentalei Mirella.
Drumul a fost foarte interesant, deoarece pe urm`torii cincizeci de
kilometri se \ntindea o câmpie larg`. L`sând mun]ii \n urm`, drumul
str`b`tea o p`dure de plut` care d`deau locului un aspect de stuf`ri[ gri-
verzui. Apoi câmpia galben` cu doar unul sau doi copaci ici [i colo
sp`rgea monotonia. Din loc \n loc de-a lungul drumului ,erau case
p`trate din c`r`mid`, v`ruite, \nconjurate de mici gr`dini, foarte \ngrijite,
cu oleandri [i din când \n când câte un palmier.
– Sunt a[a-numitele Case Cantoniere, o inform` Alessandro. Erau
folosite de lucr`torii de la drumuri. {i de asemenea, pot fi folosite de cei
care vor s` se odihneasc` peste noapte.
PRIM~VARA |N SARDINIA 101

Ora[ul Macomer era situat pe vârful unui platou, iar casele se \n[irau
de-a lungul str`zilor pân` la câmpie. Era un centru feroviar mai important
[i un ora[ mai mult industrial decât agrar, \i spuse Alessandro. Pe str`zi
st`ruia un miros puternic de brânz` de capr`, care se \mpletea cu cel de
vin, ce parc` \nconjura fiecare cram` sau magazin.
Ryan le suger` s` ia masa la un restaurant pe care-l descoperise cu
ocazia unei vizite anterioare.
– Este pe o str`du]` l`turalnic`, dar mâncarea este bun` [i localul este
pl`cut [i curat.
Mirella fu de acord, dar declar` c` nu dorea s` r`mân` acolo peste noapte.
– Putem s` ajungem la Sassari [i s` \nnopt`m acolo.
Kathryn nu spuse nimic, dar fu u[urat` când Alessandro consider` c`
era bine s` continue drumul dup`-amiaz`.
Prânzul a fost nea[teptat de vesel [i a fost servit \ntr-o gr`din`
r`coroas`, sub o bolt` de vi]` de vie.
– Dac` vrei s` te odihne[ti dup` mas`, \i suger` Ryan lui Alessandro,
eu [i Mirella ne vom continua drumul [i vom \nchiria camere la hotel. Tu
po]i s` vii \mpreun` cu Kathryn mai târziu.
Alessandro a fost de acord, deoarece \i pl`cea s` trag` un pui de somn
dup`-amiaz`.
– De unde [tim ce hotel a]i ales? \l \ntreb` ea pe Ryan,
– Vom pune un sol la intrare \n Sassari, care s` te \ndrume, r`spunse
el. Ce \ntrebare tâmpit`!
– Nu-]i f` griji! Alessandro va face \nconjurul ora[ului [i unde va vedea
un om cu un steag ro[u \n mân`, va [ti c` acela este hotelul.
– Mirella! S`-mi aminte[ti, se r`sti Ryan. Trebuie s` cump`r`m un
steag, ca s-o mul]umim pe aceast` doamn` posac`.
– Dar dac` vei sta \n fa]a hoteului, Kathryn va [ti unde st`m,
argument` Mirella.
Kathryn râse \mpreun` cu Ryan. Mirella vorbea foarte bine engleza,
dar nu \n]elegea \ntotdeauna tachin`rile dintre englezi, cum nici Kathryn
nu putea \n]elege glumele dintre Mirella [i italieni.
– Hai, Mirella! zise Ryan punând cap`t schimbului de cuvinte. Poate
vom g`si un hotel pentru Alessandro, nu pentru acritura asta. O vom
pedepsi pentru impertinen]` [i o vom l`sa s` doarm` pe jos, \ntr-un
grajd, dac` vom g`si unul.
Kathryn \i privi cum pleac`. Un chelner \i \ntreb` pe ea [i pe
Alessandro, dac` mai doreau ceva.
102 MAURA PETRUZZI

– Da. Un fotoliu confortabil pentru siest`.


A fost adus un fotoliu mare [i Kathryn \i aranj` perna lui Alessandro.
– S` vii s` m` scoli peste vreo or` sau dou`, o instrui Alessandro.
Kathyrn \l l`s` pe Alessandro s` se odihneasc` [i ie[i \n ora[.
Magazinele erau \nchise, femeile de la tarabele de fructe dormitau la
umbr`. Un motociclist trecu pe strad`, trezind cu zgomotul f`cut câinii [i
ridicând praful.
Dup`-amiaza cald` [i lini[tit` a f`cut-o s`-[i trag` un fotoliu al`turi de
Alessandro [i s` stea [i ea. Când deschise ochii, v`zu cu uimire c` era
aproape [ase. Trezit` de-a binelea, \l scutur` pe Alessandro, \ns` acesta
sfor`i mai tare.
– Alessandro! strig` ea. Este târziu. Trebuie s` plec`m.
Drept r`spuns, capul lui Alessandro c`zu pe piept. Kathryn se alarm`.
Oare le[inase? Sau era bolnav? Intr` \n restaurant [i-l c`ut` pe chelner.
– M` duc s` chem pe cineva, suger` el. Se \ntoarse \nso]it de doi
b`rba]i, care-l ridicar` pe Alessandro [i-l duser` \n restaurant, unde \l
\ntinser` pe o canapea.
– Un doctor? \ntreb` Kathryn.
Chelnerii scuturar` din cap, sugerând c` somnul lui Alessandro se
datora mai degrab` vinului, decât bolii.
De[i Kathryn se gândise c` s-ar putea s` fie adev`rat, nu renun]` la
ideea de a chema un doctor. |n orice caz, \n seara aceea nu mai era
posibil` deplasarea la Sasssari, a[a c` se hot`r\ s`-l instaleze pe Alessandro
cât mai confortabil cu putin]`.
|n timp ce un chelner telefona dup` doctor, ea vizit` camerele libere
[i alese dou` care d`deau spre curtea interioar` [i nu spre strad` unde
era zgomot.
Dup` ce Alessandro a fost pus \n pat \n a[teptarea doctorului, Kathryn
realiz` c` trebuia s`-i anun]e pe Ryan [i Mirella, dar habar n-avea unde.
Poate c` era mai bine s` a[tepte doctorul, \n caz c` Alessandro era bolnav
cu adev`rat.
Kathryn se a[ez` lâng` patul lui Alessandro [i \ncepu s` se
impacienteze pe m`sur` ce minutele treceau [i respira]ia lui devenea mai greoaie.
Kathryn cobor\ [i, \n restaurant, se \ntâlni cu proprietarul, care \ntr-un
discurs elaborat \i spuse c` nu dorea un om bolnav \n localul lui, care era
posibil s` moar`. Cel mai bine era la spital.
PRIM~VARA |N SARDINIA 103

– Dup` ce vine doctorul, vom hot`r\, \i spuse ea cât de bine se pricepu.


|n timpul discu]iei, ap`ru doctorul. F`r` alte comentarii, Kathryn \l
duse pe il medico la Alessandro.
Dup` o scurt` examinare [i dup` multe cl`tin`ri din cap [i o expresie
ce o f`cu pe Kathryn s` tremure, doctorul \ncepu un tir de \ntreb`ri la
care ea abia putea r`spunde. |i solicit` ajutorul proprietarului, care st`tea
\n prag, deoarece dorea s` afle dac` Alessandro r`mânea sau nu peste
noapte.
Doctorul se b`tu peste inim`, indicând un posibil atac de cord sau
doar o sl`bire a acestui organ. Era clar c` nu exista un pericol imediat [i
Kathryn \n]elese c` Alessandro trebuia s` se odihneasc` o zi sau dou`.
Acum era [i mai necesar s` ia leg`tura cu Mirella [i Ryan.
Ceru unui chelner lista hotelurilor din Sassari cu numerele de telefon
[i dup` ce i-a fost adus`, \ncepu s` dea telefoane. Nici urm` de signor Carlyle
sau signorina Cavallini. Ce se \ntâmplase? |i trecu prin minte c` cei doi s-ar fi
putut hot`r\ s` r`mân` undeva pe drum. Sau s`-[i continue drumul la Porto
Conte, pe coasta de nord, unde familia lui Enrico avea o vil`.
|n acest caz, trebuia s` a[tepte ca Ryan sau Mirella s` telefoneze [i s`
\ntrebe de ce nu ajunseser` [i ei.
Kathryn se a[ez` lâng` patul lui Alessandro, a c`rui respira]ie se
\mbun`t`]ise. Mai târziu, proprietarul \i aduse o cin` apetisant` [i se
interes` de Alessandro.
– Este mai bine, i-a revenit culoarea \n obraji, murmur` el, privind
chipul lui Alessandro.
Era aproape miezul nop]ii [i Kathryn a]ipise, când a fost chemat` la
telefon.
Vocea lui Ryan era furioas`.
– Ce naiba s-a \ntâmplat? \ntreb` el. V` a[tept`m...
– Ryan, vrei s` m` ascul]i? i-o t`ie ea. |n câteva cuvinte, \i explic` totul.
– Cât de serios este? \ntreb` el.
– Doctorul nu consider` c` este foarte grav, dar trebuie s` st`m aici
vreo dou` zile.
– Dar o s` pierzi Cavalcada!
– N-am ce face. B`nuiesc c` o s` supravie]uiesc dac` n-o s` v`d
procesiunea asta.
Se l`s` t`cerea [i Kathryn a crezut c` s-a \ntrerupt convorbirea.
104 MAURA PETRUZZI

– Alo? zise impacientat` Kathryn.


– Las`-m` s` m` gândesc cum este mai bine s` facem, veni r`spunsul
lui Ryan.
|l auzi morm`ind. Apoi auzi vocea Mirellei.
– Alessandro e bolnav? repet` ea. Dar este groaznic. El n-a fost bolnav
nicioda`. N-a murit, nu?
– Nu, nu, taci un minut, \i spuse cu brusche]e Ryan. Kathryn, mai e[ti
acolo? Uite. Voi veni mâine diminea]` la prima or` [i o s` v`d ce este de
f`cut. Dac` Alessandro este mai bine, v` aduc pe amândoi aici, la Sassari.
Este bine?
– Da, perfect, zise ea, sperând din tot sufletul ca Alessandro s` se
simt` mai bine, ca s` poat` c`l`tori.
– Acum, du-te [i culc`-te, o sf`tui el.
Ea murmur` aprobator, dar era hot`rât` s` nu plece de lâng`
Alessandro pân` nu-[i revenea de tot.
Când reveni \n camer`, fu u[urat` s` constate c` acesta se trezise.
Clipi spre ea.
– Mi-e sete. D`-mi s` beau, te rog.
|i d`du pu]in` ap` mineral` cu ghea]`.
– A[adar, am ajuns, zise el. Ciudat... nu-mi amintesc s` fi condus.
– Suntem \nc` la Macomer, \i spuse ea. Ai avut o u[oar` indigestie, a[a
c` am r`mas aici peste noapte, iar mâine va veni Ryan s` ne ia.
– Indigestie? repet` el, N-am avut a[a ceva \n via]a mea. {i am mâncat
[i mânc`ruri ciudate la via]a mea.
– Atunci, probabil c` de vin` a fost c`ldura [i a fost nevoie s` te
odihne[ti, \l asigur` ea.
– Cât este ceasul?
– Dou`sprecece jum`tate. |ncearc` s` dormi sau mâine n-o s` po]i
c`l`tori.
El se strâmb`.
– Ai fi o infirmier` bun`! C`sc`. A[ vrea s` m`nânc ceva. Am luat cina?
– Nu, ai dormit.
– P`cat. Ar fi trebuit s` m` treze[ti. Nu este bine pentru mine s` ratez
o mas`.
Kathryn râse. Se p`rea c` ceva nu este \n regul` cu el, dac` regreta c`
nu luase cina.
PRIM~VARA |N SARDINIA 105

– Este târziu pentru a cere s` preg`teasc` ceva, \i zise ea, dar poate un
pahar cu lapte...
– Lapte! Dispre]ul lui era comic. Doar copiii beau lapte. Un pahar cu
vin ar fi mult mai bun.
Kathryn d`du din cap [i cobor\ \n restaurant. Nu [tia dac` era
\n]elept s`-i dea ceva de mâncare, dar \n nici un caz vin sau altceva cu
alcool.
Un chelner somnoros cur`]a o mas` dup` plecarea ultimului client.
N-avea lapte, dar suger` ni[te coniac [i sifon.
Kathryn spera c` n-o s`-i fac` r`u. Dar se lini[ti când se \ntoarse \n
camer`, deoarece Alessandro adormise [i de data asta respira normal.
Puse paharul pe noptier`.
Abia când ajunse \n camera ei [i \ncepu s` se dezbrace, realiz` cât de
obosit` era. Ultimele ore fuseser` epuizante [i abia se \ntinse \n pat c` [i
adormi.
Fu trezit` de ni[te cioc`nituri puternice \n u[`. Alessandro. |i era r`u.
S`ri din pat [i-[i trase capotul pe ea.
|n prag ap`ru proprietarul hotelului, cu o hain` peste pijama.
– Au venit ni[te persoane, zise el iar. Vor s` v` vad`.
|l urm` \n hol [i acolo d`du peste Mirella [i Ryan.
– Nu mi-am dat seama c` veni]i a[a devreme, \ncepu ea, dar fu
\ntrerupt` de Mirella.
– Tat`l meu... cum se simte ? Pot s`-l v`d ?
– Doarme, o asigur` Kathryn. Se simte mult mai bine.
– Am venit imediat, \i explic` Ryan. Mirella era foarte \ngrijorat`.
Kathryn realiz` c` cei doi plecaser` din Sassari imediat dup` ce
vorbiser` la telefon cu ea.
– Te rog, Katrina, spune-mi \n ce camer` este, trebuie s`-l v`d.
Chipul Mirellei ar`ta o \ngrijorare sincer`.
– Te conduc eu, dar s` nu faci g`l`gie, deoarece doarme.
Alessandro dormea lini[tit [i Mirella se lini[ti.
– Mul]umesc foarte mult, Katrina, c` ai avut gri` de el, [opti ea, po]i
s` te culci.
Kathryn d`du din cap [i ie[i din camer`, dar mai \ntâi trebuia s`-l vad`
pe Ryan.
|n hol, Ryan discuta cu proprietarul.
106 MAURA PETRUZZI

– Cred c` e[ti obosit, dup` ce ai condus atâta, \i zise ea lui Ryan. Ce


dore[ti? Pu]in` cafea, sau s` dormi câteva ore? Abia este ora cinci.
Proprietarul se oferi s` le fac` ni[te cafea [i ie[i \ndreptându-se gr`bit
spre buc`t`rie.
Ryan c`sc`.
– Am nevoie de o cafea ca s` m` ]in` treaz. N-are rost s` m` culc la
ora asta, dar tu du-te [i mai dormi pu]in. O prinse de \ncheietura mâinii.
Te-ai descurcat bine, Kate. Mirella ar fi intrat \n panic`.
O s`rut` u[or pe tâmpl`, atât de re]inut [i politicos \ncât aproape c`
o pufni râsul. |ntâi Mirella, apoi Ryan; saluturile politicoase erau \n vog`
\n acel moment.
– Am \ncercat s`-mi folosesc bunul sim], asta este tot.
Vorbise mult mai aspru decât a dorit, pentru c` el \i spusese Kate, care
sunase mai mult ca o mângâiere. |nc` o mai ]inea u[or de mân`. Dar când
\i privi chipul, fu dezam`git` s` vad` o expresie jum`tate afectuoas`,
jum`tate ironic`. |[i trase mâna [i-[i \nf`[ur` capotul mai strâns, când sosi
cafeaua. Se scuz` [i lu` o can` s` i-o duc` Mirellei.
– Ryan a spus c` vrea s` porneasc` \n jur de ora nou`, dac`
Alessandro este gata, \i spuse Mirellei.
Kathryn nu mai putu s` adoarm`. Oare nu se mai \nv`]a minte? Nu
putea s` \n]eleag` c` Ryan era un b`rbat care se bucura de compania unei
fete oricând dorea. Nu trebuia s` se lase impresionat` de un simplu
compliment.
Oft`. Sassari, Cavalcada, Expozi]ia. Dar câteva zile [i-l va l`sa pe Ryan
\n Sardinia. Un episod de neuitat, desigur. Cu greu po]i \ntâlni \n via]` o
astfel de excursie combinat` cu afaceri, dar era clar c` trebuia considerat`
un episod.
Kathryn se \mbr`c` [i cobor\. Aproape c`-[i terminase micul dejun,
când ap`ru Ryan.
– Alessandro aproape c` [i-a revenit, \i spuse ea. A[a mi-a spus Mirella.
– Bine.
Kahryn zâmbi.
– |ncep s` cred c` probabil cauza a fost prea mult vin, cum a spus un
chelner, ieri.
Ryan \i arunc` o privire rapid`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 107

– Mirella mi-a spus c` a mai avut unul sau dou` infarcte \nainte.
Probabil c` asta a fost [i acum. Dar nu-i spune Mirellei.
– Sigur c` nu, \i promise Kathryn. |mi pare r`u.
Când erau gata de plecare, Ryan suger` ca Alesandro s` mearg` \n
ma[in` cu el [i cu Kathryn, iar Mirella s` vin` singur` la Sassari.
– Ah, nu! obiect` ea imediat. Tata vine cu mine.
Ryan ridic` din umeri.
– Atunci, s` conduci cu grij`. Porne[te tu mai \ntâi [i noi te urm`m,
a[a c` dac` se \ntâmpl` ceva noi suntem \n urma ta.
Kathryn se \nvior`, dar brusc se posomor\. Oare pl`cerea de a c`l`tori
cu Ryan era mai puternic` decât hot`rârea de a p`stra distan]a fa]` de el?
Oricum, aceast` problem` a fost rezolvat` de Mirella, care realiz` c`
dac` ea va c`l`tori cu tat`l ei, Ryan [i Kathryn vor fi singuri.
– Nu, nu, m-am r`zgândit, exclam` ea când erau lâng` ma[ini. Este
mai bine ca Alessandro s` mearg` cu Ryan. Iar Kathryn va merge cu mine,
pentru c` nu-mi place s` merg singur` \n ma[in`. Este oribil.
– Parc` a[ fi un pachet pe care-l mu]i de colo-colo, morm`i
Alessandro. N-are importan]` \n ce ma[in` stau. Sunt capabil s` conduc
singur.
– Mâine sau poimâine o s` po]i face, Alessandro, dar nu ast`zi, i-o t`ie
Ryan.
A[a c` cele dou` ma[ini se \ndreptar` spre Sassari. B`rba]ii \ntr-o
ma[in`, cele dou` fete \n cealalt`. Mirella flec`ri tot drumul, dar Kathryn
nu-i prea d`du aten]ie.
Trebuia s` fac` fa]` gândului c` oricât de mult a rezistat, aici \ntr-un
mic or`[el industrial, \ntr-un hotel destul de pr`fuit, la o or` matinal` [i
\n timp de criz`, fusese cuprins` de un sentiment care trecuse grani]ele
unei prietenii normale. Leg`tura ei cu Ryan nu mai putea fi numit` doar
un episod romantic. Nu exista romantism \ntr-o leg`tur` \n care doar
unul sim]ea a[a [i când planurile ei urmau s` se desf`[oare departe de
Sardinia. {i \n viitor, n-avea cum s`-l mai \ntâlneasc` pe Ryan.
Capitolul 7
|n Sassari, Kathryn avu parte de dou` surprize. Enrico se prezent` \n
persoan`, cu o polite]e mi[c`toare, se gândi ea.
El venise s`-i invite pe to]i la vila familiei care era situat` \n afara
ora[ului Porto Conte.
– Aici hotelul este prea aglomerat [i vei putea vedea tot ce dore[ti \n
Sassari, dac` vom veni aici \n fiecare zi.
Ryan \i explic` faptul c` majoritatea hotelurilor erau pline [i nu g`sise
loc la unul dintre cele mai bune.
– Atunci, este un motiv \n plus s` vii s` stai la vil`. {i apoi, Alessandro
trebuie \ngrijit \n continuare.
|n pu]inele d`]i \n care l-a \ntâlnit, Enrico i s-a p`rut Kathrynei o
persoan` [tears`, cu un \nnebuitor sim] al corectitudinii. Acum i s-a p`rut
c` avea o personalitate mult mai puternic`. A men]iona \n prezen]a
Mirellei nevoia de \ngrijire atent` a lui Alessandro, i s-a p`rut un lucru
\n]elept, având \n vedere ]elul comun al celor doi b`rba]i [i anume ca
Mirella s` devin` so]ia lui Enrico.
Ryan a fost imediat de acord cu planul lui Enrico, Alessandro abia
a[tepta, a[a c` Mirella n-a mai putut s` spun` nimic.
Vila familiei Montefranco din Porto Conte era mai impresionant`
decât cea din Santa Margherita. Kathryn o consider` un adev`rat palat,
deoarece era enorm`, diversele aripi ad`ugate construc]iei principale
având stiluri arhitectonice diferite, dar care se \mbinau armonios \ntre
ele. Gr`dinile erau luxuriante, uimind cu mul]imea florilor [i copacilor
PRIM~VARA |N SARDINIA 109

specifici climei subtropicale. De pe un imens balcon semi-circular se


putea vedea marea, o \ntindere nesfâr[it` de culoarea safirului, care la
orizont se unea cu un cer de o nuan]` mai deschis`.
P`rin]ii lui Enrico [i o mul]ime de alte rude locuiau la vil` [i la cina
din prima sear`, Kathryn a avut parte de o a doua surpriz` : era a[ezat`
\ntre Alessandro [i unul dintre numero[ii veri ai lui Enrico, un tân`r care
flec`rea \ntr-un amestec de italian` [i englez`.
Era la mijlocul unei anecdote amuzante, imitând \n acela[i timp [i
diferite dialecte sarde, când se opri brusc.
– Vito! Cât ]i-a luat ca s` vii! M-am angajat s-o fac pe frumoasa Katrina
s` râd`, dar acum m` duc la locul meu.
Tân`rul se ridic`, f`cu o plec`ciune c`tre mama lui Enrico, ce st`tea
\n capul mesei [i se \ndrept` spre locul lui.
Vito, f`r` s` fac` vreo pauz`, se aplec` s-o s`rute pe Kathryn, se scuz`
la signora Montefranco pentru \ntârziere [i se a[ez` pe scaun lâng` ea.
Nepreg`tit` pentru acest salut public, Kathryn \[i sim]i obrajii \n fl`c`ri.
N`ucit`, se aplec` peste farfurie [i lu` o \mbuc`tur` de pe[te. Când ridic`
privirea \l v`zu pe Ryan, care st`tea \n diagonal` cu ea, \ntre Mirella [i o
ro[cat` superb`, cum rânjea cu gura pân` la urechi. |i venea s` ia fructiera
de pe mas` [i s` i-o arunce \n cap.
Acum, Vito \ncepuse conversa]ia lui favorit`, cât de mult \i lipsise, c`
nu putuse veni mai repede când aflase c` era \n drum spre Porto Conte.
Avionul de Roma avusese \ntârziere, altfel ar fi fost la vil` ca s-o \ntâmpine
la sosire.
Se p`rea c` toate aceste aranjamente se f`cuser` cu mult \nainte. Oare
Ryan fusese la curent? Cu siguran]`, Mirella [tiuse, deoarece o dat` \i
pomenise \n treac`t de invita]ia de a sta la vil`.
Dup` cin`, Vito p`rea hot`rât s-o monopolizeze pe Kathryn, iar ea
ced`, atât timp cât nu insista prea mult cu \mbr`]i[`rile [i declara]iile de
fidelitate.
– E[ti foarte rece, Katrin, \i repro[` el.
– Nu, z`u, Vito, sunt destul de cald`. Nu este prea r`coare afar`.
El oft` teatral.
– Te faci c` nu m` \n]elegi, \n mod inten]ionat. Vreau s` spun c`
inima ta este de piatr`. N-ai via]` \n tine.
110 MAURA PETRUZZI

– P`i, to]i suntem \ngrijora]i pentru ceea ce s-a \ntâmplat seara trecut`
cu Alessandro, a[a c` sunt destul de obosit`.
Vito se \nvior`.
– Ah, da, \n]eleg. |n seara asta nu po]i s`-mi r`spunzi, dar mâine o
vei face...
Indiferent ce voia s`-i declare, fu \ntrerupt de patru tineri, care
discutau râzând [i aproape d`dur` buzna peste ei. Mirella \l ]inea hot`rât`
de bra] pe Ryan, iar ro[cata era lipit` de Enrico.
– Niciodat` s` nu-l crezi pe v`rul meu Vito, o sf`tui Mirella pe
Kathryn. Promite dragoste etern` tuturor fetelor, dar poate c`... l`s`
capul pe o parte [i privi mai \ntâi pe Vito, apoi pe Kathryn... dar poate c`
pe tine te iube[te mai mult decât pe altele.
– Mirella! protest` indignat Vito. Nu este deloc adev`rat.
Se lans` \ntr-o tirad` rapid` \n italian`.
– Ah, hai s` nu ne cert`m, interveni Kathryn, mai vesel` decât se
sim]ea.
|ntreruperea intervenise la timp [i ea se ridic`, iar Vito trebui s-o
urmeze pân` la marginea balconului de unde se vedea marea. Felinarele
aruncau pete de lumin` pe marmura balconului, iar fântâna \nconjurat`
de mici p`s`ri [i animale din piatr` susura lini[tit`. O atmosfer` mai
potrivit` pentru o romantic` noapte mediteranean` nici c` se putea, dar
Kathryn [tia c` nu era \n compania partenerului potrivit. Ryan discuta cu
ro[cata, sprijinit de balustrada balconului. Fata râdea [i Kathryn se sim]i
invidioas` pe ea.
– Sunt \ntr-adev`r obosit` Vito, \i spuse ea rug`tor. Te superi dac`
intr`m?
– Sigur, scumpa mea. Te conduc cu pl`cere.
|n timp ce treceau pe lâng` Ryan, Vito o lu` ostentativ de mijloc pe
Kathryn, ca [i cum ar fi sprijinit-o, dar era doar o provocare la adresa
englezului. De parc` lui Ryan i-ar fi p`sat!
Imediat ce a putut s-o fac`, s-a refugiat \n camera ei. Dormitorul era
somptuos mobilat, culorile predominante fiind verde-pal [i chihlimbar.
Mirella ocupa camera al`turat`, balconul desp`r]it de a ei, printr-un
paravan de sticl`, ce putea fi strâns.
Mâine, de ziua |n`l]`rii, avea s` se desf`[oare Marea Cavalcad` din
Sassari. Kathryn era con[tient` c` avea nevoie de toat` for]a ei pentru a
putea lua parte la diferitele procesiuni [i parade care se vor desf`[ura \n
mai multe locuri.
PRIM~VARA |N SARDINIA 111

– Costumele m` intereseaz` mai mult ca orice, \i spuse ea lui Enrico,


a doua zi când se deplasau spre Sassari.
– Dac` dore[ti s` le vezi, \n bibliotec` avem o carte cu ilustra]ii ale
costumelor populare din toate regiunile insulei, \i r`spunse el. Unele
nici nu mai exist`, dar multe exist` [i sunt trecute de la o genera]ie la
alta.
– Când se uzeaz`, sunt f`cute din nou din acelea[i materiale? vru ea
s` [tie.
Enrico zâmbi.
– M`tasea, brocartul [i catifeaua nu mai sunt de mult folosite. De
asemenea, avem acas` propria noastr` colec]ie de costume, dac` vreuna
din femeile din familie dore[te s` le poarte. Mama mea arat` foarte bine
\n costum popular. Când ne \ntoarcem la vil`, ]i le voi ar`ta.
|n acel moment sosi [i Mirella. Enrico o salut` zâmbitor, cu mult`
afec]iune. Kathryn se \ntreb` dac` [i-o imagina pe Mirella ca so]ie
\mbr`cat` \ntr-un costum popular.
Ca [i Bertini, Montefranco asistau la festivit`]i, având locuri rezervate.
Nu era derangul lor s` se amestece \n mul]ime. Aveau locurile rezervate
la balconul mare de la primul etaj al Prim`riei din Piazza Italia, unde
defilau majoritatea procesiunilor.
– Acum po]i s` vezi frumoasele noastre costume, \i ar`t` Enrico lui
Kathryn. B`rba]ii \n pantaloni albi [i cu jachete ro[ii sau negre sunt din
Oristano, iar femeile cu fuste maro [i [or]uri verzi sunt din insula San
Pietro. Au [aluri lucrate cu foarte mult` migal` [i poart` mai multe
[iraguri de coral la gât.
Kathryn observ` c` multe femei purtau ni[te bonete brodate sau
[aluri, iar altele aveau pe cap o p`l`rie ciudat` cu fundul plat ; sem`na
mai mult cu o bonet` academic`, dar cu boruri largi.
A f`cut foarte multe fotografii. Când pia]a s-a mai golit, s-a sugerat s`
se \ndrepte spre catedral`. Cum s-ar fi putut deplasa, pentru Kathryn
constituia un mister, deoarece se p`rea c` toat` popula]ia insulei se
\ndrepta \n acea direc]ie.
– B`nuiesc c` f`r` bagheta magic` a familiei Montefranco nu
este posibil, \i spuse ea lui Ryan, care se desp`r]ise temporar de
112 MAURA PETRUZZI

noua sa prieten`, ro[cata Nicola. Au p`r`sit cl`direa prin ni[te


coridoare [i au ie[it \ntr-o str`du]` strâmt`, unde s-au urcat \n mai
multe ma[ini oficiale.
Preceda]i de o ma[in` a poli]iei, Kathryn [i ceilal]i au ajuns \n fa]a
catedralei [i au luat loc pe estrada de lemn ridicat` acolo.
– Tat`l lui Enrico este o persoan` foarte important` \n Sardinia, \i
spuse Ryan.
La timpul cuvenit, statuia Fecioarei \nconjurat` de episcop [i
arhiepiscopi a fost scoas` din catedral`, \nconjurat` de grupuri de b`rba]i
purtând cruci, c`lug`ri [i c`lug`ri]e. Fete \mbr`cate \n costume ro[ii [i
aurii cântau \n timp ce se deplasau \n cortegiu, al`turi de b`rba]i purtând
pancarte cu numele satelor, ]`rani, copii [i preo]i.
Scena era cople[itoare [i Kathryn spera ca mai târziu, ajutat` de
fotografii s` fie capabil` s`-[i aminteasc` \n pace toat` aceast` atmosfer`
plin` de culoare [i mirosuri excitante.
|ntrecerile erau departe de a se termina, deoarece, mai târziu dup`-
amiaz`, familia Montefranco [i prietenii lor au fost condu[i pe un teren
de sport unde c`l`re]ii f`ceau diferite numere de acroba]ie. Unul dintre
cele mai spectaculoase numere era cunoscut sub numele de Perechea [i
consta \n aceea c` doi c`l`re]i st`teau pe cai \n picioare, apoi se prindeau
de bra]e [i la sfâr[it schimbau caii, totul desf`[urându-se \n galopul cailor.
Dup` atâta zgomot [i mi[care, Kathryn a fost bucuroas` s` petreac` o
zi lini[tit` \n Sassari, la Sanna Museum, o cl`dire \nconjurat` de o gr`din`
superb` pe Via Roma. A v`zut picturi [i vase de alabastru, dar mult mai
interesat` a fost de colec]ia de costume [i art` popular`, din cl`direa
al`turat`. Aici a putut trece \n revist` costume din toate zonele insulei,
bluze de dantel`, jachete, fuste brodate [i brocart.
Dup` ce p`r`si muzeul, se plimb` prin Piazza d’Italia, apoi se \ndrept`
spre zona unde urma s` se deschid` a doua zi Expozi]ia de Art` Manual`.
Aici se desf`[urau preg`tirile de ultim` or`.
Sassari p`rea un ora[ pl`cut, cu o temperatur` mai suportabil` decât
altele pe care le vizitaser`, deoarece era situat la câteva sute de metri
deasupra nivelului m`rii [i aerul era mai proasp`t [i plin de mireasma
florilor.
Str`zile erau m`rginite de palmieri sau migdali, \n parcuri erau fântâni
[i covoare de flori \n culori vii.
PRIM~VARA |N SARDINIA 113

De asemenea, g`si interesante [i magazinele, deoarece intra \n


magazin situat pe o strad` [i ie[ea \n alt` strad`, fiindc` multe dintre ele
erau construite urm`rind pante ale ora[ului, acesta fiind ridicat \n coasta
unei stânci.
|n cele din urm` nimeri drumul spre Piazza d’Italia, unde cafenelele
\ncepuser` s` se aglomereze. Comand` o cafea, [i a[ezat` la mas`, \ncepu
s` priveasc` trec`torii.
– Cum ai ajuns aici? \ntreb` o voce lâng` urechea ei. F`r` nici o
invita]ie, Ryan se a[ez` pe scaunul din fa]a ei.
– Cu elicopterul, \i r`spunse ea cu \ndr`zneal`. Regreta sosirea lui,
pentru c` pe tot parcursul zilei reu[ise s` nu se gândeasc` la el. Acum era
din nou prezent. Privi \n jurul lui.
– Nici o \nso]itoare ro[cat` sau de alt` culoare? \l chestion` ea.
Ryan chicoti.
– Ar trebui s` te sim]i flatat`, draga mea Kate, c` am profitat de
aceast` ocazie pentru a sc`pa de ventuza de Nicola [i chiar de \ntreaga
armat` de Bertini [i Montefranco sau alte clanuri ce sunt aici \n Porto
Conte.
– S-ar fi putut s` m` simt flatat`, dac` a[ fi [tiut c` ai venit special la
Sassari [i m-ai fi c`utat \n toate cafenelele.
– Ba deloc, neg` el. Ai fost adus` aici de unul dintre [oferii familiei
Motefranco – de unul dintre ei, pentru c` au batalioane de servitori – [i
f`r` \ndoial`, dup` ce ai vizitat muzeul, ai fi venit aici pentru a fi luat` [i
dus` acas`.
– Foarte de[tept, Sherlock! |[i privi ceasul. Mi-e team` c` trebuie s` te
p`r`sesc. A[a cum ai presupus, unul dintre [oferi m` a[teapt` la ie[irea
din pia]`.
– Nu te a[teapt`. |i a[teapt` pe al]ii ca s`-i duc` la vil`. I-am spus
c` te-ai r`zgândit [i c` ai g`sit alt mijloc de transport s` te \ntorci la
vil`.
– Ce! exclam` ea. Cei de la mesele vecine \ntoarser` capul spre ei [i
trebui s` coboare vocea. N-ai nici un drept s`-mi schimbi planurile \n felul
`sta. {i nici nu inten]ionez s` te las s-o faci.
|[i deschise po[eta, scoase câteva monede pe care le puse pe mas`,
apoi se ridic` hot`rât` [i se \ndrept` spe trotuar.
114 MAURA PETRUZZI

– Kathryn stai o clip`. Trebuie s`-]i dau ceva.


|i \ntinse o scrisoare de la fratele ei. Scrisoarea fusese retrimis` la
Porto Conte de la Vila Roscano.
– Când a sosit? \ntreb` ea.
– Se pare c` azi. Dup` cum vezi, a fost trimis` la Roscano.
Ezit`.
– Mul]umesc, Ryan, zise [i-[i puse scrisoarea \n po[et`. Putea s-o
citeasc` \n drum spre cas`.
A[tept` un moment s` treac` ma[inile, apoi se gr`bi spre locul unde
v`zuse ma[ina parcat`. Ma[ina plecase.
– Ah, grozav! i se adres` mânioas` printre din]i. Puteai s`-mi dai
scrisoarea de la Hugh \nainte de plecarea ma[inii.
– Am stat aici doar vreo dou` minute. Oricum, n-ai fost abandonat`.
Dup` cum ]i-am mai spus, ai o alternativ`.
– Dac` \]i oferi ma[ina ta, nici o [ans`. Mul]umesc, dar pot s` iau un
taxi.
– Cum vrei, fu el de acord. |n]eleg c` e[ti ner`bd`toare s` te \ntorci
la Porto Conte. Bietul Vito a fost neconsolat toat` ziua. Cel pu]in asta \]i
va spune când o s`-l vezi. Ultima oar` când l-am v`zut, o privea plin de
adora]ie pe Nicola.
Râse zeflemitor.
– |ncerci s` m` faci geloas`?
– Imposibil. Nu \n leg`tur` cu Vito. Iat` taxiul t`u.
Credea c` o s-o \nso]easc`, dar spre surpriza ei, \nchise portiera cu
hot`râre. Prin geam, \i spuse:
– Acum ai posibilitatea s` te calmezi [i s` nu mai fii o scorpie. Ciao!
Ne vedem mai târziu.
Ce obr`znicie! Primii kilometri str`b`tu]i nu v`zu nimic din ce o
\nconjura. |i spusese „draga mea Kate” cu vocea aceea cald`, indulgent`,
pe care o [tia. Oare \ntr-adev`r venise la Sassari ca s-o g`seasc` [i s` scape
de restul familiei? Nu-i prea venea a crede.
|ncet-\ncet reveni \n prezent. Drumul [erpuia pe dealuri coborând
spre coast`. Culturile de tutun, livezile de m`slini [i viile ce acopereau
pantele erau pete diferite de verde. |ntr-adev`r, Sardinia era insula
contrastelor, deoarece aceast` parte era fertil`, acoperit` de o vegeta]ie
luxuriant`, atât de diferit` de câmpiile pr`fuite din interior.
PRIM~VARA |N SARDINIA 115

|[i aminti de scrisoarea lui Hugh [i cu un u[or sentiment de


vinov`]ie, deschise plicul. Brenda nu se sim]ea prea bine, o \n[tiin]a el,
era destul de deprimat`. Sora ei, Susan, \nc` mai st`tea cu ei [i-l ajuta
mult cu galeria. Oricum, era de dorit s` se \ntoarc` acas` cât mai curând
posibil.
Sigur, este [i o chestiune de bani, cum [tii, dar timpul este important.
Nu este bine s` avem prea mult` marf` [i s` r`mânem cu ea. Cred c` este
mai bine s` nu a[tep]i târgul de la Sassari [i s` vii acas`, imediat ce ai
reu[it s` expediezi marfa.
}inând scrisoarea \n mân`, privi pe geamul ma[inii. Privi data de pe
scrisoare – cu aproape o s`pt`mân` \n urm`. Cu greu putea s` evite acum
târgul, dar trebuia s` mai stea doar o zi pentru a cump`ra mici aten]ii [i
apoi s` se \ntoarc` la Vila Roscano.
|ntr-un fel, \i era recunosc`toare lui Hugh c` o chema acas`. Putea
s`-i lase pe Ryan [i Mirella [i Enrico s`-[i vad` de treburile lor [i ea s` se
re\ntoarc` la via]a ei de la Londra.
Se suci \n scaun ca s` priveasc` la o c`su]` cu acoperi[ ro[u [i observ`
ma[ina ce venea \n spatele lor. Nu se \n[ela. Ma[ina lui Ryan. Dar,
desigur, de ce nu s-ar \ndrepta \n aceea[i direc]ie? {i el trebuia s` se
\ntoarc` la Porto Conte.
Se aplec` [i-i spuse [oferului s` trag` pe dreapta deoarece vila era
situat` la cap`tul cel`lalt al promontoriului Porto Conte. Ma[ina din spate
urm` taxiul [i ea [tia c` era Ryan.
|ncepu s` realizeze c` ac]ionase proste[te c` nu acceptase oferta lui
Ryan de a o conduce acas`, dar nu-i pl`cuse atitudinea lui dictatorial`. Ar
fi putut s-o \ntrebe mai \ntâi [i apoi s`-i dea drumul [oferului lui
Montefranco.
Ma[ina lui Ryan opri \n fa]a taxiului. Ryan vorbi cu [oferul, care d`du
din cap zâmbind.
– Vrei s` mergi cu mine ultima parte a drumului? o \ntreb` Ryan.
Cei de la vil` nu se a[teapt` s` vii cu un taxi, dac` ai refuzat una din
ma[inile lor.
F`r` s`-i adreseze un cuvânt, ea d`du din cap, pl`ti taxiul, dând
[oferului [i un bac[i[ gras. Cel pu]in Ryan fusese destul de de[tept s` nu
se ofere s`-i pl`teasc` taxiul.
Se a[ez` \n ma[ina lui, t`cut` [i gânditoare.
116 MAURA PETRUZZI

– Ve[ti bune de la fratele t`u?


– Bune... [i rele, \i r`spunse. Trebuie s` plec cât mai repede posibil.
Pot s` mai stau doar o zi s` vizitez expozi]ia. Apoi trebuie s` m` \ntorc la
Roscano, s`-mi strâng lucrurile, s` \mpachetez cump`r`turile [i s` plec
acas`.
– Doar o zi la expozi]ie? P`cat.
– N-am ce face. {i a[a am stat prea mult.
– {i, desigur, trebuie s` te \ntorci la Londra [i la iubitul t`u.
Nu va r`spunde la aceast` provocare [i sc`p` deoarece tocmai intrau
pe poarta vilei.
A doua zi, pe când vizita pavilionul de expozi]ie, realiz` c` Ryan \i
spusese adev`rul. Avea nevoie de mai mult de dou` ore [i asta numai ca
s`-[i fac` o idee. Ca prin minune, standurile erau gata pentru deschiderea
oficial`. Deficien]ele erau bine ascunse de ochiul vizitatorului. Tot ce a
putut face a fost s` viziteze standurile, s` adune cât mai multe informa]ii
[i prospecte [i apoi s` se \ntoarc` la câteva standuri unde putea s`
examineze exponatele \n am`nun]ime.
Mirella, care o \nso]ea, p`rea foarte \nsufle]it` \n leg`tur` cu proiectul
ini]ial [i anume s` fie agentul reprezentativ al Kathrynei \n Sardinia.
– Ce zici de co[urile astea? \i ar`t` ea. Sigur se vor vinde bine \n
Anglia. Doar femeile merg la cump`r`turi, nu?
Kathryn \i explic` r`bd`toare c` transportul este dificil. {i a[a avea un
munte de bagaje, datorit` cump`r`turilor pe care le f`cuse \n Sanluri,
Larconi [i \n alte locuri.
– Nu [tiu cum o s` m` descurc cu toate astea [i trebuie s` m` \ntorc
la Roscano.
Mirella \i arunc` o privire plin` de [iretenie.
– Este posibil ca una dintre ma[ini s` te duc` \napoi. Am hot`rât ca
Alessandro s` stea o perioad` aici, \n nord. Clima este mai potrivit`
pentru el [i desigur trebuie s` r`mân cu el.
– Sigur.
A[a c` se mul]umi s` cumpere câte ceva, reu[ind s` umple o saco[`
pe care Vittorio insist` s-o care. La expozi]ie nu l-a v`zut pe Ryan [i sim]i
absen]a lui, de[i [tia c` nu era bine. Ar fi apreciat mai mult informa]iile [i
ajutorul lui Vito [i Mirella erau entuzia[ti, dar nu [tiau ce s` aleag`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 117

– Nu trebuie s` st`m mult aici, o preveni Mirella, disear` este


petrecere la vil`.
– Ah? Vreo ocazie special`? Vreo s`rb`toare? \ntreb` Kathryn, cu
gândul la o posibil` logodn` \ntre Mirella [i Enrico.
– Nu. Pur [i simplu ne distr`m.
Kathhryn \[i spuse \n gând c` nu fusese la dans nic`ieri, de când
venise \n Sardinia. Ultimul ei partener fusese Vito [i asta la Londra. Se
\ntreb` cum dansa Ryan sau dac` agrea astfel de distrac]ii.
– Trebuie s` dansezi numai cu mine, Kathryn, zise Vito.
– Nu trebuie s` m` monopolizezi, \i replic` ea. {i apoi, nu vrei s`
dansezi [i cu frumoasa Nicola?
Mirella chicoti [i Vito râse strâmb.
– Ah, se pare c` nu pot s` m` uit la o fat` frumoas`, f`r` s` fiu pârât,
se plânse el.
– Aaa, dar este vorba de felul \n care te ui]i la ele, \i r`spunse ea cu
[iretenie.
|n seara aia, Ryan n-a fost prezent nici la cin`, nici la petrecerea care
a urmat. Vila avea o minunat` sal` de bal, ale c`rei u[i se deschideau spre
teras`. Kathryn nu v`zuse aceast` parte pân` atunci. Sala, decorat` cu
coloane care sprijineau arcade cu fresce reprezentând peisaje din
Sardinia pe un fond de verde jad [i roz-pal, era un superb tribut datorat
gustului artistic al str`mo[ilor familiei Montefranco.
Kathryn era \mbr`cat` cu rochie din m`tase de Thailanda, \n nuan]a
chihlimbarului, [i \[i l`sase p`rul liber.
– |n seara asta e[ti o fat` de aur, murmur` Vito \n timp ce dansau.
– Nu tot ce str`luce[te este aur, cit` ea, apoi râse când \i v`zu uimirea.
Este un proverb englezesc, ceea ce \nseamn` c` nu trebuie s` judeci
interiorul unui pachet doar dup` ambalaj.
|ntr-un fel, \i f`cea pl`cere s` danseze cu Vito, deoarece nu era
implicat` emo]ional [i [tia c` inten]iile lui nu erau serioase. Dar ar fi
schimbat aceast` lini[te pentru pl`cerea de a dansa \n bra]ele lui Ryan.
Dar aceste gânduri erau absurde.
St`tu mult cu Vito pe teras`, discutând despre viitoarea expozi]ie,
cu tema Sardinia, pe care urmau s-o deschid` ea [i fratele ei la
Londra.
118 MAURA PETRUZZI

– Trebuie s` ceri o persoan` important` s` vin` la deschidere. |n felul


`sta ob]ii o bun` publicitate.
Ea râse.
– Mi-e team` c` nu cunosc astfel de persoane.
– Poate g`sesc eu pe cineva. Este posibil ca Ambasada Italiei s`
trimit` pe cineva. Sau Departamentul care se ocup` de comer] din
Londra.
|i promise s` se gândeasc` la propunere.
– }i-e frig? \ntreb` el. Noaptea este destul de r`coroas`.
– Nu. Mi-e cald, \i r`spunse ea.
– Dar nu cu mine. Cu mine e[ti destul de rece, se plânse el, luând-o
de mân`.
Kathryn tremur`.
– Poate c` totu[i este frig.
Se a[tepta s-o conduc` \napoi \n sala de bal, unde dansul era \n toi.
|n schimb, el se ridicase repede \n picioare.
– O s` rog un b`iat s`-i spun` cameristei s`-]i aduc` un [al sau o
jachet`.
Disp`ru \n sala de bal. Kathryn se ridic` [i se sprijini de balustrada de
piatr` a balconului. Aerul nop]ii era cald [i plin de miresmele florilor.
Frunzele copacilor frem`tau u[or, iar lumina lampioanelor arunca umbe
tremurânde \n adierea u[oar` a vântului.
Brusc, realiz` c` cineva st`tea lâng` ea.
– Ah, Vito... ai fost foarte rapid... vorbele \i murir` pe buze, când \[i
d`du seama c` lâng` ea era Ryan.
– |mi pare r`u c` te-am p`r`sit. Am fost la pescuit, zise el \ncet. St`tea
sprijinit de balustrad` cu mâinile u[or \mpreunate.
– Sper c` ai pescuit ceva.
– Nici m`car un pe[ti[or. Mi se spusese c` era destul pe[te, dar
probabil c` n-am folosit momeala potrivit`.
Oare cuvintele lui aveau dublu sens?
– |]i m`rturisesc c` pescuitul nu-mi place deloc, \i declar` ea cu
r`ceal`. Mi se pare un obicei barbar.
– La fel de barbar, ]i se pare s` m`nânci ce au prins al]ii, nu-i a[a?
Oricum, de ce trebuie s` discut`m despre pescuit?
PRIM~VARA |N SARDINIA 119

– Tu ai \nceput.
– Ar fi trebuit s` m` ab]in. E[ti \ncânt`toare, a[a dichisit`. E[ti cumva
regina balului?
– Nu. Sunt eclipsat` de Mirella... [i Nicola. Nici una nu duce lips` de
parteneri. B`rba]ii fac coad` la ele.
– {i tu n-ai parte decât de Vito, presupun?
– Cel pu]in, danseaz` bine. Mai bine ai pleca. Trebuie s` soseasc`.
– Nu va veni, zise el sigur de sine. {i de ce trebuie s`-mi fac
probleme, dac` se \ntoarce? Poate c` ar trebui s`-l fac` s`-[i aminteasc`
de asta.
|nainte s` poat` face vreo mi[care o lu` \n bra]e.
– Nu ]ipa [i nu te zbate, o preveni el \n [oapt`. N-are rost. Nu este
nimeni pe aici.
O s`rut` u[or pe buze, apoi cu o pasiune care o f`cu s`-i
r`spund`. Era plin` de via]` [i ar fi putut sta pe vârful unui munte,
f`r` s`-i fie frig. Se lipi de el [i se \ntreb` de ce se luptase atâta timp
cu el.
– Fata mea de aur! murmur` el [i-[i lipi obrazul de al ei. Apoi o prinse
de bra]e. |mi pare r`u c` trebuie s` pleci acas`, Kate. Mi-a f`cut pl`cere s`
te cunosc, \n ciuda toanelor tale.
|nghe]`. Oare \ntr-adev`r Ryan era cel care rostea aceste cuvinte
conven]ionale de desp`r]ire? Pl`cere! Ca [i cum ar fi vorbit despre un
pahar de oranjad`. Acum ar fi trebuit s`-i dea o palm`, dar mâna refuz`
s` se mi[te. Cum ar putea face a[a ceva când cu câteva minute \n urm`
st`tuser` obraz lâng` obraz?
– Mul]umesc pentru ajutor, \i spuse cu o voce de ghea]`.
– Am ceva pentru tine, murmur` el, când ea aproape se \ntorsese s`
plece. Se rug` s` nu-i dea un cadou de desp`r]ire.
|i lu` mâna [i-i puse \n palm` un obiect mic.
– Nu-l arunca \ntr-o cutie, da? Este o bucat` de jasp ro[u.
Vru s` se \ntoarc` \n cas`, dar picioarele refuzau s` se mi[te. Ryan
disp`ruse \n \ntuneric.
Tremura când Vito se \ntoarse lâng` ea.
– Scumpa mea, n-ar fi trebuit s` lipsesc atât de mult. |i d`du un [al
alb de lân`. Dar am fost re]inut. Hai s` intr`m.
120 MAURA PETRUZZI

Kathryn se ab]inu s` râd`, de team` s` nu izbucneasc` \n plâns. Sigur


c` Vito fusese re]inut, avusese Ryan grij` de asta. {i \n aceast` scurt`
perioad`, toate no]iunile ei despre dragoste, afec]iune, cinste [i adev`r
fuseser` spulberate de comportamentul lui Ryan.
S` vin` aici \n seara asta, s-o ]in` \n bra]e [i s-o mângâie \n a[a fel \ncât
fiecare nerv din corpul ei s`-i r`spund` [i apoi s`-i spun`:
– |mi pare bine c` te-am \ntâlnit. La revedere.
Ceva mai groaznic nu-[i putea imagina.
|i permise mecanic lui Vito s-o conduc` prin sala de bal pân` la scar`,
unde \i spuse noapte bun` [i se retrase \n camera ei. Trebuia s` fie
singur`.
Deschise u[a [i ie[i pe balcon. Apoi realiz` c` \nc` mai ]inea \n mân`
piatra pe care i-o d`duse Ryan. Vru s-o arunce \n gr`din`, unde n-ar mai
fi fost g`sit`, unde s-ar fi amestecat cu celelalte pietre. La fel ca prietenele
lui Ryan, \[i zise \n gând. O pietricic` pe plaj`. Apoi \i auzi vocea din nou.
„N-o arunca \ntr-una din cutiile tale“. Privi piatra pe care o ]inea \n mân`.
Era de m`rimea unei nuci cu marginile zim]ate, cu vine verzi [i albe ce
str`b`teau piatra de un ro[u \nchis. Probabil c` o g`sise pe insula San
Pietro.
Puse piatra \n geanta ei de voiaj. Cu siguran]`, o va ]ine [i n-o va
arunca. Ori de câte ori va fi \n pericol de a l`sa sentimentele s-o
cople[easc`, va privi [i-[i va aminti leg`tura cu un b`rbat numit Ryan. Da,
\ntr-adev`r, o va p`stra pân` când vederea ei o va face s` zâmbeasc`, nu
s` plâng` a[a cum f`cea \n acel moment.
Capitolul 8
A doua zi când a anun]at-o pe mama lui Enrico de plecarea la
Roscano, n-a \ntâmpinat nici o greutate.
– Ce p`cat, \i zise cu simpatie femeia, c` trebuie s` c`l`tore[ti atâta.
Ai fi putut s` iei avionul [i de la Alghero.
– Am de luat mai multe pachete, \i explic` ea.
Signora Montefranco zâmbi.
– |]i punem la dispozi]ie o ma[in`, \i promise ea.
Kathryn spera ca cel pu]in Mirella s` aib` un viitor fericit al`turi de
Enrico, având \n vedere c` familiile lor doreau foarte mult acest lucru. Nu
voia s` se gândeasc` la o posibil` unire \ntre Ryan [i Mirella. Ryan era
tipul b`rbatului singuratic, care niciodat` n-ar fi de acord s` fie legat de o
femeie.
|nainte de plecare, Kathryn g`si o clip` s`-i ureze lui Enrico mult
noroc, sperând c` o s` \n]eleag` \ncurajarea ei.
El zâmbi \ncrez`tor.
– Mirella este foarte tân`r` [i trebuie s` fii foarte r`bd`tor cu ea. Sunt
convins` c` pân` la urm` o s` fie bine.
O filozofie admirabil`, \[i zise \n gând Kathryn, atâta timp cât r`bdarea
lui nu va lua sfâr[it.
– {i tu? o \ntreb` el. Este posibil ca tu [i Vito...?
Ea neg` cu hot`râre.
– Nu. Vito este un prieten bun [i \ncânt`tor, dar nici el nu se gânde[te
serios la o c`s`torie cu mine.
Enrico d`du din cap.
122 MAURA PETRUZZI

– Nu, probabil c` ai dreptate. Vito este plin de via]`, dar cu timpul se


va c`s`tori cu o fat` dr`gu]` din Roma sau Napoli. Englezul ]ine foarte
mult la tine, dar probabil c` ai alte planuri \n Anglia.
– Da, am, \i r`spunse ea repede. La revedere, Enrico. Mi-ar pl`cea s`
spun c` sper s` ne mai \ntâlnim, dar nu cred c` va fi posibil. |]i mul]umesc
mult pentru ospitalitatea [i ajutorul t`u.
Mirella \nota \n piscina din spatele vilei [i când o v`zu pe Kathryn ie[i
din bazin.
– Te va conduce Vito, \i comunic` ea. |n felul `sta, vei avea [i cu cine
vorbi pe drum. O s` merge]i cu ma[ina mea, pe care o va l`sa la Roscano.
Acest aranjament schimba totul. Kathryn ar fi dorit un [ofer politicos,
dar nu putea s` se opun`.
– L-ai v`zut pe Ryan \n diminea]a asta? \ntreb` Mirella.
– Nu.
Mirella o privi uimit`.
– Curios c` n-a venit de ieri de la micul dejun. N-a venit nici la
petrecere. I-am trimis un mesaj \n diminea]a asta, dar o menajer` mi-a
r`spuns c` a plecat.
Kathryn nu spuse nimic. Cel mai mic cuvânt i-ar putea dezv`lui
Mirellei c`-l v`zuse pe Ryan la petrecere [i \n mod sigur nu dorea s`-l mai
vad` \nainte de a pleca \n sud.
Mirella se \nf`[ur` \ntr-un prosop mare verde [i-[i [terse mâinile.
– Drag` Katrina, murmur` ea \n timp ce o \mbr`]i[a. M` bucur c`
te-am cunoscut [i poate o s` vii din nou pe insul`. |mpreun` cu fratele
t`u, poate?
– Nu sunt sigur`. Dac` vine el, eu trebuie s` r`mân acas`.
Regretul din vocea Mirellei nu era potrivit cu expresia de mul]umire
ce ap`ruse pe chipul ei.
– P`cat, pentru c` mai sunt multe de v`zut. Dar n-are importan]`, vei
vinde tot ce ai cump`rat \n Sardinia [i o s` trimi]i dup` alte produse,
nu-i a[a? Apoi \mi vei trimite instruc]iuni cu ce vrei s` cumperi [i o s` m`
ajute [i Ryan.
A[adar, leg`tura cu Ryan \nc` exista, cel pu]in din punctul de vedere
al Mirellei.
Katrhryn reu[i s`-[i ia la revedere de la Mirella, mul]umindu-i [i
transmi]ându-i s`n`tate lui Alessandro.
PRIM~VARA |N SARDINIA 123

Drumul cu Vito se dovedi mai pu]in obositor, decât se a[teptase.


Discutar` tot felul de lucruri, iar câteodat` el cânt` cu o voce pl`cut` de
tenor.
– {tii, când eram mai tân`r m` gândeam s` devin cânt`re] de oper` [i
chiar am luat lec]ii de canto.
Ea chicoti.
– Depinde din ce punct de vedere prive[ti problema.
– E[ti foarte rea, dar câteodat` te plac mai mult când e[ti rea, pentru
c` cele mai multe fete nu spun ce gândesc.
Ea suspin` teatral.
– Ah, Vito, este bine s` \nve]i s` devii \n]elept de tân`r.
Sosirea la Roscano fusese aranjat`. Vito urma s` r`mân` acolo peste
noapte [i a doua zi pleca la Napoli. Promise s`-i fac` o rezervare la zborul
Cagliari-Roma [i de la Roma la primul zbor spre Londra.
– N-o s` ui]i, nu-i a[a, Vito? \i reaminti ea. Nu vreau s` pierd acest avion.
– O s` dau chiar acum telefon, \i promise el. |n felul `sta o s` vezi c`
sunt demn de \ncredere.
A[tept` lâng` el s` termine convorbirea cu agen]ia de voiaj. N-aveau
nici un loc liber pân` poimâine, \i comunic` el.
– Bine. Fac rezervare pentru atunci, dar vreau s` fie sigur.
C`zur` de acord s` nu-i spun` nimic signorei Bertini despre boala lui
Alessandro, dar \ntr-un fel sau altul ea auzise câte ceva \n leg`tur` cu
s`n`tatea fiului ei.
– Este un Bertini [i seam`n` cu tat`l lui, coment` ea. Nu ]ine seama
de nici un sfat.
– Oricine poate avea o mic` problem`, \[i ap`r` Vito unchiul.
La nonna cl`tin` din cap.
– Niciodat` un Roscano, n-ar fi avut o astfel de problem`. Ei sunt
foarte puternici.
Kathryn cin` cu Vito [i bunica lui. |[i reaminti cele spuse de
Alessandro \n leg`tur` cu descenden]a ei din neamul Roscano.
– Trebuie s` ne poveste[ti despre familia ta, interveni Vito. Se \ntoarse
spre Kathryn. La nonna [tie toat` povestea.
Kathryn \ncepuse s` \n]eleag` italiana, dar nu suficient de mult ca s`
\n]eleag` tot ce spunea b`trâna. Din când \n când, Vito \i traducea esen]a
pove[tii.
124 MAURA PETRUZZI

Signora Bertini vorbea despre r`piri, dueluri [i certuri, despre mor]i


misterioase, despre averi pierdute [i jocuri de c`r]i care readuseser`
averea juc`torului. Kathryn avea impresia c` \n fa]a ochilor i se desf`[ura
o imens` tapiserie cu scene din via]a unei familii.
– Vrei s-o \ntrebi despre legend`, Vito? \l rug` ea. Mai mult ca sigur c`
exist` o profe]ie despre cum se sparge vraja sau blestemul.
Vito traduse cele spuse de Kathryn [i pentru câteva clipe b`trâna c`zu
pe gânduri.
– Poate c` atunci când o s` mor eu, blestemul va lua sfâr[it, dar cine
[tie? Tat`l meu mi-a spus c` povestea va lua sfâr[it când fântâna va curge
din nou \n gr`dina din curtea vechiului palat Roscano. Atunci, fantoma va
fi mul]umit`.
– A[a de u[or? \ntreb` Kathryn.
– Ah, de multe ori s-a \ncercat acest lucru, dar nu s-a reu[it nimic. De
asemenea, trebuie s` fie f`cut de un b`rbat dintr-o alt` ]ar`, de un str`in.
F`r` s` vrea, gândul lui Kathryn se \ndrept` spre Ryan. Un inginer ar
fi putut s` se priceap` la a[a ceva [i \n felul `sta blestemul ar lua sfâr[it?
– De unde s` lu`m un str`in s` repare fântâna? \ntreb` Vito nep`s`tor.
Mai bine d`râm`m vechiul palat [i construim ceva modern.
Bunica zâmbi.
– Când tat`l meu a vrut s` fac` a[a ceva, apa a inundat vechiul
palat, de[i n-a fost furtun`. Peste tot era ap`, cu excep]ia fântânii.
Fântâna era uscat`, plin` de praf [i frunze. {i \nc` o bucat` din turn a
c`zut atunci.
– A[a c` vezi tu, Kathryn, to]i suntem amenin]a]i de fantoma asta
criminal`, zise Vito. Dar \ntr-o zi se va plictisi [i ne va l`sa \n pace.
– Sper, zise Kathryn voioas`.
Se gândi c` era posibil s` nu-l vad` pe Ryan pân` va p`r`si Sardinia,
dar dac` l-ar vedea, i-ar sugera s`-[i \ncerce norocul [i s` repare fântâna.
|i p`rea r`u c` nu aflase mai din timp povestea, pentru c` acum n-avea
cum s`-i mai cear` ceva lui Ryan. Desp`r]irea era definitiv`.
– Parc` mai este ceva \n leg`tur` cu povestea asta, \i reaminti Vito.
Ceva \n leg`tur` cu b`rbatul care s` repare fântâna. Trebuie s` fie \nsurat
cu o fat` din casa Roscano, dar care nu este membr` a familiei?
Signora Bertini \i r`spunse repede [i Vito \i traduse r`spunsul
Kathrynei.
PRIM~VARA |N SARDINIA 125

– Nu este corect. Fata trebuie s` locuiasc` la Roscano, dar s` apar]in`


unei ]`ri de peste mare. Vito râse. Nu trebuie s`-i spunem Mirellei, altfel
ar sta pe capul minerului englez s`-[i ia uneltele [i s` repare fântâna!
Kathryn tres`ri u[or. Descrierea se potrivea perfect Mirellei, pentru c`
\ntr-adev`r locuia la Roscano, dar adev`rata ei cas` fusese \n Italia, \nainte
ca mama ei s` se m`rite cu Alessandro.
|nainte de a adormi, Kathryn \[i zise c` nici Sardinia, nici legenda
n-aveau vreo leg`tur` cu via]a ei.
A doua zi \[i petrecu mult timp \mpachetându-[i cump`r`turile pe
care le f`cuse \n timpul ultimei excursii. Fu mul]umit` s` constate c`
Luigi, administratorul familiei Bertini, se ocupase de tot ceea ce
cump`rase \nainte. Spera ca toate s` ajung` cu bine la Londra. Hugh
fixase data deschiderii expozi]iei [i f`cuse publicitate, cel pu]in a[a \i
scrisese \n ultima scrisoare.
A doua zi diminea]`, Kathryn a reu[it cu abilitate s` nu-l \nso]easc` pe
Vito la Cagliari.
– Am foarte mult de \mpachetat, se scuz` ea.
– Poate o s` vin eu la Londra, la deschiderea expozi]iei? suger` el.
Ea râse.
– Cum reu[e[ti s`-]i iei atâtea concedii? Tu nu munce[ti deloc?
Vito rânji.
– Câteodat`, aceste vacan]e se numesc c`l`torii de afaceri.
Dup` ce a terminat de \mpachetat [i de lipit ultima etichet`, Kathryn
hot`r\ ca \nainte s` coboare la cin` ar putea s` fac` o mic` plimbare pân`
la Portomarco s`-[i ia la revedere de la chei [i poate [i de la vechiul palat
Roscano.
U[a magaziei se deschise [i o siluet` ap`ru \n prag.
– Am terminat, Luigi, spuse ea f`r` s` se \ntoarc`. Totul este gata de
expediat.
– Nu chiar totul.
La auzul vocii, se \ntoarse brusc cu cârpa [i peria \n mân`.
– Ryan! Ai ap`rut din neant? Am crezut c` te distrezi \n alt` parte a
insulei – sau la pescuit!
Nu reu[i s` se ab]in` [i s` nu fie zeflemitoare, dar \n felul acesta nu va
plânge. De ce n-a stat departe \nc` o zi, cel pu]in pân` pleca ea?
}inea \n mân` un pachet.
126 MAURA PETRUZZI

– Ai uitat asta \n ma[ina mea, zise el calm.


Era carpeta cu portocaliu [i maro pe care o cump`rase \n Laconi.
Habar n-avea cum ajunsese \n ma[ina lui Ryan.
– Mul]umesc. |ntr-adev`r, mi-ar fi p`rut r`u c` l-am pierdut.
Cum st`tea printre rafturi, o raz` de lumin` c`zu pe chipul lui bronzat
[i pe p`rul castaniu \nchis. Kathryn [tiu c` de acum \nainte a[a [i-l va
aminti.
|[i \ntoarse privirea de la el.
– O s` desfac un pachet [i o s` pun carpeta.
Cât timp desf`cu pachetul, el nu se mi[c` [i sim]i c` o prive[te. Când
\[i ridic` privirea, v`zu \n ochii lui o expresie sumbr`.
– Foarte frumos din partea ta, morm`i ea cu voce tremurat`. Ai b`tut
atâta drum ca s`-mi aduci ceva ce am uitat.
– Poate c` mi-am \mbun`t`]it tehnica de a sustrage [i apoi de a
returna acest lucru proprietarului. La urma urmei, Vito mi-a dat un
exemplu bun.
– Vito? repet` ea, ne\n]elegând sensul cuvintelor lui [i [tiind c`
inten]ionase s` spun` mult mai mult.
– Presupun c` el te-a r`pit. Dac` [tiam c` e[ti atât de gr`bit`, te-a[ fi
condus eu la Roscano.
– Nici nu m-ai \ntrebat [i nici eu nu ]i-a[ fi spus despre planurile mele,
\i replic` ea cu r`ceal`.
|ncepuse s`-[i reg`seasc` st`pânirea de sine [i puterea de a replica.
– Nu trebuie s` te sim]i obligat`. Trebuia s` m` \ntorc ast`zi. Mâine
trebuie s` m` prezint la conducerea minei. Zâmbi slab. Unii dintre noi
trebuie s` mai [i lucreze din când \n când. Se pare c` [i Vito.
|i arunc` o privire rapid`.
– S`rmanul Vito! Nimic din ceea ce face nu-]i place.
– Dar ]ie, da! se r`sti el.
– Ah, mie da, câteodat`.
Se apropie de ea.
– Kate, spune-mi despre b`rbatul care te a[teapt` \n Anglia. Din cauza
lui e[ti ner`bd`toare s` p`r`se[ti Sardinia?
Sim]i cum sufletul amor]it \ncepe s` se \nc`lzeasc`. Nici \n cele mai
intime gânduri ale ei nu avusese curajul s` cread` c` Ryan ar fi putut ar`ta
vreun semn de gelozie. Totu[i, acum parc` \ntrez`rea o speran]`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 127

– }i-am spus motivul. Fratele meu are nevoie de mine acas`, \i


r`spunse ea evaziv.
Deschisese un pachet [i \ncerca s` pun` carpeta \n`untru. Când
\ncepu s`-l lege, Ryan puse mâna pe sfoar` [i o leg` strâns. Chipul lui era
foarte aproape de al ei [i dup` o privire rapid` \n ochii lui de un cenu[iu
\nchis, \[i plec` ochii, de team` c` s-ar putea tr`da.
– Dar b`rbatul acela? Cât` nevoie are de tine?
Tres`lta de fericire, v`zându-i teama fa]` de rivalul necunoscut, un
rival care de fapt nici nu exista.
– Cât de mult te intereseaz`? sond` ea.
El tocmai \nt`rea nodul la pachet.
– Mai ai bucata de jasp ro[u pe care ]i-am dat-o sau ai aruncat-o?
– N-am aruncat-o. |[i ridic` ochii [i \ntâlni privirea lui. Imperceptibil,
se apropie [i mai mult de el.
|n acel moment, u[a magaziei se deschise brusc [i Mirella ap`ru \n
prag.
– Ah, aici erai, Ryan! Luigi mi-a spus c` s-ar putea s` te g`sesc aici, dar
am crezut c` e[ti singur.
– Plec acum, murmur` Kathryn, con[tient` c` Mirella era furioas`.
Tocmai am terminat.
– Da, noi am terminat, repet` Ryan [i \n vocea lui era o finalitate
mohorât`.
Kathryn se sim]i ca un c`]elu[ prins f`când ceva interzis. Se \ndrept`
spre u[`, dar Mirella nu se mi[c`.
– N-am [tiut c` te-ai \ntors, zise Kathryn.
|n ochii negri ai Mirellei str`luci triumful.
– Ah, era necesar s` vin s`-mi mai iau ni[te haine, a[a c` Ryan m-a
adus cu ma[ina lui, deoarece Vito a luat-o pe a mea ieri.
A[adar, adev`ratul motiv al re\ntoarcerii lui la Vila Roscano era acesta.
Aducerea carpetei era incidental`, iar Ryan \ncercase s`-l \mbrace \n alt`
hain`.
– Bine. M` bucur c` ai avut parte de o c`l`torie pl`cut` [i ai ajuns cu
bine, \i zise cu duritate Kathryn.
De data asta, aproape c` o \mpinse la o parte [i ie[i din magazie.
128 MAURA PETRUZZI

|n singur`tatea camerei ei, Kathryn analiz` cu aten]ie acest incident.


Abia sosise \mpreun` cu Mirella [i venise s-o caute pe ea. Oare Mirella era
o companie atât de obositoare \ncât avea nevoie de Kathryn \nd`r`dnica,
drept antidot?
|n fine, putea s`-l vad` pe Ryan a[a cum era \n realitate. Un b`rbat
care putea s` mint` [i s` \n[ele un batalion de femei. |ncepu s-o
comp`timeasc` pe Mirella, care era oarb` la tr`d`rile lui, \ncât pentru
pl`cerea de a fi cu el g`sise pretextul hainelor pentru a se deplasa la
Roscano.
La cin` au participat doar trei femei, signora Bertini, Mirella [i
Kathryn. Ryan, evident, n-a r`mas la mas`.
La sfâr[it, Kathryn se scuz`, spunând c` mai are de \mpachetat.
Totu[i, nu-i folosi la nimic, deoarece abia ajuns` \n camera ei, ap`ru [i
Mirella.
– Se va ocupa Rosina de asta... [i o s` aib` grij` s` nu uite nimic.
Sensul cuvintelor ei nu-i sc`p` Kathrynei, sim]ind [i o amenin]are
ascuns`.
– Vino pe balcon s` st`m de vorb`, continu` Mirella. Asta este ultima
ta noapte aici [i s-ar putea s` avem multe s` ne spunem.
N-avea cum s` se opun`, pentru c` Mirella avea autoritate asupra
servitorilor.
Mirella se \ntinse \ntr-un [ezlong de r`chit`. Cu chipul ei frumos
\nconjurat de o coroan` de p`r negru, era irezistibil`. Nu era de mirare
c` Ryan fusese cucerit, iar Enrico de-a dreptul fermecat!
– Crezi c` a fost bine din partea mea c` l-am adus azi pe Ryan aici?
– Nu [tiu, replic` Kathryn re]inut`.
– Am pus unul din pachetele tale \n ma[ina lui, când ai plecat [i apoi
i-am spus c` \]i trebuie neap`rat. I-am cerut s` m` conduc` pân` aici – [i
pentru haine, bine\n]eles – dar [i pentru ca s` nu la[i ceva aici, din ceea
ce ai cump`rat.
– Mie mi-a spus c` a trebuit s` vin` din cauza serviciului, \i spuse
Kathryn cu r`ceal`.
Mirella râse.
– Ah, b`rba]ii, mereu au drept scuz` serviciul. Nu pot s` admit` c` le
face pl`cere s` se plimbe \ncoace [i-ncolo cu o fat` dr`gu]`. Se ridic`
brusc. Crezi c` sunt dr`gu]`? o \ntreb` cu o nelini[te comic`.
PRIM~VARA |N SARDINIA 129

– E[ti mai mult decât dr`gu]`. E[ti frumoas`, o asigur` Kathryn cu


sinceritate. Mi-a[ dori s` fiu pe jum`tate la fel de frumoas` ca tine.
Câteva momente, Mirella o privi cu aten]ie pe Kathryn.
– Prima oar` când ai venit s` stai cu noi, am fost \ngrijorat`. E[ti
foarte dr`gu]`, \ntr-un mod diferit de noi. Probabil c` de asta te place
Vito a[a de mult. Dar eram \ngrozit` la gândul c` Ryan se va
\ndr`gosti de tine pentru c` e[ti englezoaic`. Acum [tiu c` n-am
motive de \ngrijorare. Ai stat aici câteva s`pt`mâni [i de câteva ori ai
ie[it cu Ryan [i asta m-a \nfuriat. Dar am \ncredere \n el, deoarece [tiu
c` m` iube[te.
– {i se va c`s`tori cu tine? \ntreb` Kathryn cu scepticism, care ar fi
putut s-o r`neasc` pe cealalt` fat`, dac` n-ar fi fost atât de vis`toare.
– Sigur.
Replica Mirellei era prea \ncrez`toare [i Kathryn realiz` c` \ncerca
s`-[i mascheze nesiguran]a.
– {i Enrico?
Mirella ridic` din umeri.
– Probabil c` va g`si o alt` fat` dr`gu]`, iar familia va fi de acord. Mai
sunt [i alte veri[oare [i el are multe prietene.
– Dar el te iube[te pe tine, nu pe veri[oarele lui sau pe prietenele lui.
– Posibil. Dar nu se compar` cu Ryan.
Urm` o pauz`, apoi Kathryn se aplec` spre Mirella [i-i vorbi
calm`.
– Mirella, eu plec \n Anglia. Probabil c` n-o s` m` mai \ntorc vreodat`
\n Sardinia [i n-o s`-l mai v`d pe Ryan, a[a c` nu-mi fac probleme pentru
mine. Dar tu, o s`-]i plac` stilul de via]` al lui Ryan? Oriunde va merge, va
fi \n regiuni legate de minerit. S-ar putea s` mearg` \n zone [i mai
s`lbatice ca cele din Sardinia, de exemplu America de Sud sau Siberia sau
]`ri din Africa. O s` vrei s`-l urmezi mereu?
Mirella chicoti.
– Nu \n]elegi. Nu voi locui \n ora[e miniere. Eu voi continua s`
locuiesc aici sau ne vom cump`ra o vil` \n Italia. Ryan va veni destul de
des acas` [i ne vom sim]i bine \mpreun`. Sau s-ar putea s` renun]e le
minerit pentru mine [i s` se angajeze \n alt` parte. Ar putea fi avocat sau
arhitect.
Kathryn \ncerc` s` nu râd` de aceast` gândire naiv`. Zâmbi.
130 MAURA PETRUZZI

– Ryan [i-a ales aceast` meserie pentru c`-i place [i asta [i-a dorit s`
fac`. Nu cred c` va dori s`-[i schimbe meseria. {i amândoi va trebui s`
tr`i]i, iar Ryan nu este chiar bogat.
– Vom rezolva aceste probleme mai târziu, replic` Mirella
\ncrez`toare.
– Cu ce se ocup` Enrico... adic` lucreaz` ceva? \ntreb` Kathryn.
– Nu prea, recunoscu Mirella. Familia lui este foarte bogat`, dar
Enrico a studiat arhitectura. De asta am spus c`-l poate ajuta pe
Ryan.
– Nu prea cred c` va dori s` ajute un alt b`rbat s` se c`s`toreasc`, \n
special cu tine, remarc` ea practic`.
– Ah, Enrico nu este gelos. Pentru mine ar face orice.
– Sunt sigur` de asta... dar nu ajutându-l pe Ryan.
– Dar eu nu sunt s`rac`, afirm` Mirella. Când voi \mplini dou`zeci [i
cinci de ani, voi putea dispune de banii l`sa]i de mama mea. {i mai este
[i la nonna, care a promis c`-mi va l`sa o sum` de bani.
Kathryn \[i aminti c` Alessandro \i spusese despre mo[tenirea
Mirellei. De asemenea, men]ionase p`rerea lui [i anume c` Ryan ar fi
genul de vân`tor de zestre.
– Desigur, Ryan [tie c` vei mo[teni o considerabil` sum` de bani?
\ntreb` ea.
– Oh, da. De ce i-a[ ascunde asta?
– Enrico n-are nevoie de bani, zise Kathryn \ncet. Dar Ryan?
Era con[tient` de \ndoiala pe care o s`dea \n mintea Mirellei.
– Asta este o cruzime. Ryan m-ar iubi la fel de mult [i dac` a[ fi s`rac`.
Totu[i, asta \mi dovede[te c` tu nu-l iube[ti pe Ryan. Altfel, n-ai gândi a[a
ceva despre el.
Poate c` era mai bine s` \ncheie subiectul, \[i zise \n gând Kathryn.
Dar Mirella nu era de aceea[i p`rere.
– Totu[i, recunosc c` m` bucur` faptul c` pleci acas`, zise ea cu un
zâmbet dezarmant. Nu-mi place s`-l \mpart pe Ryan cu tine.
Kathryn se ridic`.
– Acum po]i s`-l p`strezi pentru tine, \i zise ea.
Mai devreme sau mai târziu, italianca va realiza c` nu era singura de
pe lista lui Ryan.
PRIM~VARA |N SARDINIA 131

*
* *

A doua zi, Mirella a venit la aeroport ca s` asiste la plecarea Kathrynei.


Pân` \n ultimul minut, Kathryn sperase c` Ryan o va \nso]i pe Mirella.
Se \ntreb` ce rost ar fi avut. Desp`r]irea avusese loc \n sunetul muzicii \n
timp ce ceilal]i dansau. Poate c` sosirea brusc` a Mirellei o salvase de la
repetarea unui act nesincer. Fata mea de aur! \i spusese el. Cum i-ar fi
spus \n magazie, când era \mbr`cat` \n halat [i nu \n rochia de culoarea
chihlimbarului?
|n timp ce avionul zbura deasupra ora[ului Cagliari, \[i lu` r`mas bun
de la ora[ul de unde r`mânea cu atâtea amintiri. Dedesubt putea vedea
plaja, portul [i mai departe pe coast` lâng` capul Nora, ruinele romane.
I se p`rea c` aproape fiecare punct de pe insul` \i reamintea de Ryan.
Hot`rât`, \[i schimb` cursul gândurilor \n timp ce avionul lua \n`l]ime [i
insula se pierdea \n cea]`.
Capitolul 9
Hugh a venit s-o \ntâmpine pe Kathryn la aeroport [i \n taxi \n drum
spre galerie a pus-o la curent cu toate nout`]ile pe care nu i le
comunicase \n scrisori.
Kathryn a \ntrebat de Brenda.
– Ah, este \n convalescen]`. Necazul este c` acum are o depresie.
{i-a pierdut slujba.
– Pierdut? Cum?
Brenda era expert` \n buc`t`rie [i lucra \n conducerea unei reviste
pentru femei, fiind responsabil` cu paginile despre gastronomie.
– Se pare c` printr-o fuziune. Dou` reviste s-au unit \ntr-una singur`
[i nu vor dou` redac]ii pentru re]ete [i sfaturi pentru gastronomie.
– P`cat, coment` Kathryn. {tia cât de interesat` era Brenda de postul
`sta, adesea petrecând mult timp \n buc`t`rie, \ncercând re]ete noi.
– Se pare c` n-a fost chiar pe nea[teptate, continu` Hugh. B`nuia
ceva, dar nu mi-a spus pân` când n-a fost definitiv.
– Nici o alt` [ans` la orizont? vru ea s` [tie.
– Este prea descurajat` ca s` se gândeasc` la o alt` slujb`.
– Ei bine, nu trebuie s` ne facem griji pentru viitor. Un buc`tar bun
valoreaz` greutatea lui \n aur, cel pu]in a[a [tiu.
– I-am spus s` nu-[i fac` griji. De fapt, sper s` n-o fac` pentru un timp.
Susana st` cu noi \nc`, [i am fost foarte mul]umit de ajutorul ei.
Susan, sora mai mic` a Brendei, \nc` nu [tia ce carier` s`-[i aleag`.
Ceva artistic, declarase ea. Teatru, scenografie sau mod`: fuseser` luate la
rând, dar n-o atr`seser` \n mod deosebit.
PRIM~VARA |N SARDINIA 133

– Am putut s-o las pe Brenda având \n vedere c` aveam mult` treab`


[i alerg`tur` \n leg`tur` cu expozi]ia. Dar Susan s-a dovedit a fi extrem de
util` la galerie. Nu m-ar surprinde dac` ]i-ar lua locul. Arunc` o privire
timid` surorii lui.
Kathryn se strâmb`.
– |n]eleg. |nc` o persoan` care o s`-[i piard` slujba?
– Nu \nc`, o asigur` fratele ei. Nici chiar dac` o s` vrei s` te \ntorci \n
Sardinia sau Italia [i s` te c`s`tore[ti cu admiratorul `la italian.
La cin` au fost doar ei trei. Brenda i-a spus c` Susan lua masa \n ora[
\n seara aceea. Kathryn era mi[cat` de aspectul fragil al Brendei.
|ntotdeauna fusese slab`, ar`tând ca un spiridu[ cu p`rul ei negru, pielea
alb` [i ochii de un albastru intens.
Dup` cin`, Kathryn le-a vorbit despre c`l`toria ei \n Sardinia, dar n-a
men]ionat numele lui Ryan. Când a ap`rut \n poze, le-a spus c` era un
englez, prieten cu Mirella [i Vito.
– De ce nu petrece]i o scurt` vacan]` \n Sardinia? suger` ea lui Hugh.
– Mai vorbim noi, \i r`spunse el. Mai mult ca sigur c` Brenda are
nevoie de o vacan]`.
– Numai c` eu n-am chef s` merg nic`ieri, murmur` Brenda.
Kathryn abandon` subiectul. Hugh o conduse pân` la apartamentul ei,
situat la cinci minute de casa lui. Susan st`tea \mpreun` cu Hugh [i Brenda.
– E[ti sigur c` Susan se \ntoarce \n seara asta? o \ntrebase pe Brenda,
\nainte de a pleca.
– Sigur, zâmbise Brenda. Vine acas` pe la miezul nop]ii, nu ca tine...
care te distrai cu prietenul t`u italian pân` \n zori!
Kathryn se plimb` prin micul ei apartament. Era curat, cu flori
proaspete \n vaze. Cineva avusese grij` s`-i fac` venirea pl`cut`. Probabil
Susan, care de multe ori declarase c`-i pl`cea s` fac` treab` \n cas`, dar
când are chef, nu din obliga]ie.
Kathryn se a[ez` pe pat. Era bine s` fie acas`, \nconjurat` de familie [i
prieteni. Se gândi la Jeffrey. Când \i \ntrebase pe Brenda [i Hugh de el, \i
spuseser` c` era bine [i vesel, ba chiar vânduse câteva tablouri.
– P`i, asta face un artist s` fie vesel, r`spunsese ea.
Jeffrey avea nevoie doar de un succes modest [i de cineva cu care s`
s`rb`toreasc`. |[i aminti de seara dinaintea plec`rii \n Sardinia. |i vânduse
trei tablouri mici [i el \i sugerase s` ia masa \n ora[.
134 MAURA PETRUZZI

– Trei tablouri este aproape un triumf, \]i mul]umesc.


|l refuzase cu blânde]e, pentru c` avea \ntâlnire cu Vito.
– Da, sigur, str`lucitorul Romeo italian.
Poate c` acum, Jeffrey, având mai mult succes, va fi mai \ncrez`tor.
Mult timp a crezut c` era destul de \ndr`gostit de ea, dar finan]ele lui nu
erau prea grozave [i apoi mai trebuia s-o \ntre]in` [i pe mama lui, care
locuia \n Sussex.
Dac` i-ar cere s` se c`s`toreasc`, ce i-ar r`spunde? Se ridic`
ner`bd`toare. Era un gând necinstit. Ar trebui s`-l uite pe Ryan pentru
totdeauna, dar din cauza asta s` accepte alt b`rbat, ar fi monstruos. Jeffrey
merita ceva mai bun.
A doua zi, la galerie, control` facturile pentru ceea ce cump`rase.
Hugh era [ocat [i dezam`git de marea cantitate de articole.
– N-o s` recuper`m banii niciodat`, mârâi el.
– Nu fi pesimist! obiect` ea. Nu puteam s` facem o expozi]ie despre
Sardinia doar cu câteva carpete [i dou`-trei ulcioare.
Hugh se sc`rpin` pe frunte.
– {tiu. Dar când mi-ai spus c` pentru unele articole nici n-ai pl`tit, am
fost [ocat. Nu mi-am \nchipuit c` o s` arunci banii chiar a[a.
– Nu i-am aruncat pe nimicuri! replic` ea. Nu-]i dai seama c` \n afar`
de dou` zile, n-a trebuit s` pl`tesc hotel? Am fost g`zduit` de familia lui
Vito [i de prietenii familiei [i nici n-am putut s` le fac cadouri. Sunt prea
boga]i. I-am luat Mirellei o pereche de cercei din cristale [i a fost
\ncântat`.
– Oh, \mi dau seama c` ai f`cut economie \n sensul `sta. Ce m`
\ngrijoreaz` este contul meu din banc`, sau lipsa lui.
– Da, \n]eleg, Hugh. Cheltuielile cu Brenda.
El ridic` din umeri.
– M` rog, vom supravie]ui, sper. Acum, spune-mi despre taxele
vamale. Cât ne vor costa?
– Foarte pu]in. Am f`cut formele \n trei exemplare. Nu trebuie s`
pl`tim pentru articolele pe care le-am adus cu mine. Mâine trebuie s` m`
duc la aeroport s` iau restul pachetelor care au venit cu charterul.

*
* *
PRIM~VARA |N SARDINIA 135

Au despachetat \mpreun` [i au verificat costurile produselor, pentru


a putea stabili pre]ul lor.
Susan era dornic` s` ajute [i au lucrat din greu urm`toarele trei zile,
sortând lucrurile [i hot`rând care s` fie expus. Susan sem`na cu sora ei,
dar coloritul ei era mult mai puternic. P`rul ro[cat [i ochii verzi f`ceau o
combina]ie atr`g`toare.
– Ce [tii despre Brenda? o \ntreb` Kathryn \ntr-o dup`-amiaz` când
lucrau \mpreun`.
– Adic` la ce te referi? La s`n`tatea ei?
– Da, la s`n`tatea [i starea ei de spirit. Ea [i Hugh trebuie s` plece \n
vacan]`.
– Am fost cu ea [i cu mama \n Cornwall pentru câteva zile, dar \[i
f`cea griji pentru c`-l l`sase singur pe Hugh, a[a c` a trebuit s` ne
\ntoarcem mai devreme.
Kathryn despachet` câteva co[uri din paie pe care le cump`rase \n
Sassari.
– Voi face tot ce pot s`-l conving pe Hugh, iar tu trebuie s-o convingi
pe Brenda. Trebuie s` plece \n vacan]` \mpreun`, nu separat.
Ochii verzi ai Susanei str`lucir`.
– Vom insista. Apoi se \ntrist`. Dar nu pot s` plece decât dup`
expozi]ie.
– Sigur c` nu. Dar putem s`-i convingem s`-[i fac` planuri [i s` plece
imediat dup` ce se \nchide expozi]ia.
Susan se dovedi util` [i \n alt` direc]ie, pentru c` \[i asumase sarcina de a scrie
etichetele produselor, de a desena posterele [i de a se ocupa de publicitate.
Hugh avea deja mai multe pliante tip`rite, la tipografia unui prieten, iar
Susan a convins patronii câtorva magazine locale s` le distribuie.
– Ah, ce pies` superb` de coral! exclam` Susan, când despachet` una
dintre cutii.
– Atinge-o [i spune-i cuvinte frumoase, o sf`tui Kathryn. Se
presupune c` aduce noroc.
– Noroc, repet`, \n timp ce mângâia u[or piesa sculptat`, ce
reprezenta un cuib de p`s`ri \ntr-un copac.
– Ce mai face Jeffrey? \ntreb` \n treac`t Kathryn. Nu l-am v`zut de
când am venit acas`, dar am auzit c` picturile lui se vând bine.
Susan tocmai c`uta \ntr-un pachet mare.
136 MAURA PETRUZZI

– Da, este bine, morm`i ea [i continu` s` scotoceasc` \n pachet.


– Ce ai pierdut? \ntreb` Kathryn.
– Nimic! Susan se ridic` pu]in. Voiam s` v`d dac` n-a mai r`mas ceva
acolo.
Atunci, Kathryn observ` chipul \mbujorat al Susanei. Faptul c` st`tuse
aplecat` peste pachet nu explica \mbujorarea.
Se auzi u[a de la intrare dechizându-se [i Kathryn se ridic`.
– Presupun c` a intrat un client. Te duci tu, Susan?
Susan se gr`bi s` \ntâmpine clientul. Se auzi un murmur de voci, apoi
Susan se \ntoarse.
– Nu este un client. Este Jeffrey.
Kathryn se gr`bi s`-l \ntâmpine, \n timp ce Susan urc` sc`rile spre etaj.
– Jeffrey! M` bucur s` te v`d dup` atâta timp!
O prinse de umeri [i dup` o clip` de ezitare o s`rut` pe buze, un s`rut
cald, plin de afec]iune. Era prima oar` când o saluta \n felul `sta.
Dragul de Jeffrey! De neclintit [i credincios \n afec]iunea lui.
– {i cum a fost excitanta aventur` din Sardinia? o \ntreb` el.
– Multe deplas`ri, petreceri [i vile luxoase. Destul de nepotrivit
pentru mine, care duc o via]` sobr`, aici la Londra.
– Poate c` prietenul t`u, italianul, s-a asigurat c` trebuie s` te
acomodezi cu o via]` mai trepidant`, o tachin` el cu o sclipire \n ochi.
– Aaa, Vito! Nu l-am luat prea \n serios nici aici, iar \n Italia are
nenum`ra]i prieteni. Oricum, ]in mult la Vito. A f`cut multe pentru noi.
F`r` el nu ne-am fi gândit la expozi]ia asta.
Jeffrey chicoti.
– Hugh crede c` o s` piard` destul de mul]i bani.
– Nu-i adev`rat. O s` fie un mare succes, \l asigur` ea.
– Ai dreptate, Kathryn. Dac` tu ai \ncredere \n el, nu poate da gre[.
– Am auzit c` ai vândut recent câteva tablouri. Felicit`ri.
– Mul]umesc. De fapt, Susan le-a vândut... a[a c` am ie[it de câteva ori
cu ea la restaurant.
Kathryn râse, apreciind u[oara ironie, deoarece ea \i refuzase invita]ia,
\n favoarea lui Vito.
– Trebuie s` urc [i s` mai lucrez pu]in cât timp lumina este bun`, \i
zise \ndreptându-se spre scar`. Trebuie s`-i mai dau Susanei câteva
exemplare din opera mea, altfel \i scade stocul.
Urc` gr`bit sc`rile, iar Kathryn \[i relu` treaba de despachetare a
articolelor aduse din Sardinia.
PRIM~VARA |N SARDINIA 137

Jeffrey era mai \ncrez`tor \n puterile lui, \[i zise ea \n gând. Se datora
oare recentelor lui succese or mai era un motiv? Se hot`r\ s` nu fac` nimic
care ar cl`tina aceast` \ncredere \n el.
Dou` zile mai târziu, Hugh fu \n culmea fericirii când primi o
scrisoare de la Departamentul Italian al Comer]ului.
– Ascult`! O prinse pe Kathryn de bra]. Ni[te oficialit`]i de rang \nalt
vin la deschiderea expozi]iei noastre. Niciodat` nu m-am gândit s` invit
pe cineva.
Ochii Kathrynei str`lucir`.
– Vito! Nu l-am crezut când mi-a spus c` va rezolva problema asta.
Hugh o lu` de umeri.
– C`s`tore[te-te cu b`rbatul `sta [i devenim \n scurt timp milionari.
– Nici chiar a[a! |]i vinzi sora pentru un pumn de bani?
– De ce? Cine st` \n calea \mbog`]irii mele?
– Cine [tie? Eu [i Vito suntem... doar prieteni buni, cum se zice, [i
apoi el are o mul]ime de prietene.
– P`i, scrie-i [i mul]ume[te-i pentru ajutor.
– Sigur, \i promise ea. {i asta mi-a dat o idee. Ar trebui s` invit`m câte
o personalitate nu numai la deschidere, ci \n fiecare zi pe parcursul
expozi]iei. Cel pu]in \n felul `sta am beneficia de publicitate [i de
vân`torii de autografe.
– Este cam târziu, morm`i Hugh. Trebuia s` ne fi gândit mai din
vreme.
Susan a fost cea care a f`cut rost de o duzin` de personalit`]i, care
urmau s` vin` o or` sau dou` \n diferite zile pe parcursul expozi]iei.
Susan \[i petrecuse ore la telefon, c`l`rise taxiurile [i \n final ob]inuse
participarea unei actri]e de televiziune, a unui autor de c`r]i de c`l`torii
care scrisese despre Sardinia, a unui patron de agen]ie de voiaj [i a altor
nume care atr`geau publicitate \n pres`.
– N-am putut s` ob]in participarea unor persoane pe care le doream,
recunoscu Susan. Voiau s` fie pl`ti]i pentru apari]ia lor.
Kathryn râse.
– Nu te subestima, Susan drag`. Vei fi un agent de publicitate clasa
\ntâi. Poate c` ar trebui s` te gânde[ti la o carier` \n acest domeniu.
Susan o privi gânditoare.
138 MAURA PETRUZZI

– Mda. Cele dou` ar putea merge \mpreun`.


– Ce altceva? o iscodi Kathryn.
Susan cl`tin` din cap.
– Gândeam cu voce tare. Vreau s` zic publicitate [i... ```... postere, [i
altele.
Peste câteva minute se scuz` pe motiv c` avea câteva idei noi pentru
un poster.
– A[ putea s` fac publicitate acestor personalit`]i care atât de
binevoitori au acceptat s` vin` la expozi]ie.
– Mult` treab`, coment` Kathryn. Asta \nseamn` c` va trebui s` mergi
\n fiecare zi la panourile publicitare [i la magazinele unde ai pliante. Pot
s` te ajut?
– Nu, mul]umesc foarte mult, replic` ea \n grab`. M` duc \n studioul
lui Jeffrey. Toate lucrurile mele sunt acolo.
Kathryn o privi pe Brenda, care st`tea \n col]ul opus al camerei.
Chipul ei nu exprima nimic.
– Susan... vreau s` zic... ea [i Jeffrey? Kathryn se trezi bâlbâindu-se.
Brenda zâmbi.
– Habar n-am. Nu-mi face confiden]e.
Kathryn recunoscu faptul c` nu va afla nimic. Când ajunse \n
apartamentul ei se gândi la aceast` problem`, trecând \n revist` toate
semnele pe care le citise pe chipul [i \n comportarea Susanei... obrajii
\mbujora]i, retragerea brusc` la apari]ia lui Jeffrey, când Kathryn era
aproape, apoi la faptul c` \mp`r]eau acela[i studio de la etaj. Kathryn \l
vizitase foarte rar [i numai când [tia c` Hugh lucra acolo.
Totul conducea la ideea c` Susan se \ndr`gostise de Jeffrey. Dar el?
Kathryn nu [tia \nc`, dar \i p`rea r`u pentru tân`ra care ar putea bate la
o poart` \nchis`.
Din fericire, apropierea deschiderii expozi]iei cerea aten]ia tuturor
aproape dou`zeci [i patru de ore [i Kathryn nu mai avea timp de
introspec]ii.

*
* *
PRIM~VARA |N SARDINIA 139

Ziua deschiderii expozi]iei a fost un succes imens. Oficialii italieni au


fost \ncânta]i de primirea care li s-a f`cut, de steagurile italiene [i de
panglica inaugural` \n culorile ro[u, alb [i verde ce urma s` fie t`iat` la
momentul potrivit.
Fotografii de pres` s-au \nghesuit la galerie [i au fotografiat pe toat`
lumea. Cele trei fete \[i cump`raser` ]inute noi, iar Kathryn era \ncântat`
s` vad` c` Brenda, \ntr-un costum nou de culoare crem, cu o e[arf`
portocalie, era mult mai animat` decât fusese \n ultimul timp.
– Parc` seam`n` cu Brenda dinainte, murmur` Kathryn la urechea
fratelui ei.
– Da, \i place foarte mult atmosfera asta... reporterii, fotografii,
mul]imea [i un pahar de [ampanie.
– Pleca]i cât mai curând \n vacan]`, Hugh. Oriunde dore[te ea. Eu [i
Susan vom avea grij` de toate, aici.
Hugh aprob` din cap.
– Voi face tot ce pot, Thryn.
O b`tu fr`]e[te pe um`r [i se \ndrept` spre ni[te prieteni.
Kathryn a fost felicitat` de reprezentan]ii italieni pentru dib`cia [i
gustul de care d`duse dovad` \n alegerea articolelor din Sardinia [i ea
reu[i s` le mul]umeasc` \n italian` [i s` poarte o scurt` conversa]ie \n
aceea[i limb`, ceea ce i-a f`cut pe oficiali s` plece \ncânta]i la ma[inile lor.
La sfâr[itul zilei, când \n sfâr[it u[ile au fost \nchise, Hugh o felicit` pe
Kathryn, care f`cuse o treab` bun` când cump`rase toate acele produse,
de[i el fusese nepermis de pesimist.
– Dac` [i celelalte zile vor fi la fel ca asta – ceea ce abia \ndr`znesc s`
sper – atunci \ntr-adev`r ne vom \mbog`]i. {i apoi, trebuie s` ne
preg`tim s` facem rost de alte articole pentru restul anului.
– Am putea organiza o s`pt`mân` spaniol` [i o expozi]ie suedez` [i
altele de acest gen, suger` Susan.
– Doamne fere[te! Dac` vâri astfel de idei \n capul Kathrynei, o s-o
vedem colindând tot continentul, risipind profitul!
– Zgârie-brânz`! Kathryn se uit` chiorâ[ la el, \n timp ce-[i scotea
pantofii. Picioarele mele! Nu mai pot s` fac un pas.
Era \nc` \mbr`cat` \n rochia alb` ,cu jacheta verde deschis. Acum \[i
scoase p`l`ria cu boruri largi brodate cu galben [i o arunc` pe un scaun
\n sufrageria casei lui Hugh.
140 MAURA PETRUZZI

– Sper s` am putere s` rezist astea dou` s`pt`mâni. Dup` câteva


clipe de t`cere, continu`: Hugh, ce se va \ntâmpla dac` vindem
articolele [i oamenii vor dori s` le ia cu ei? Vom r`mâne cu foarte pu]ine
exponate.
– Este dificil, \i r`punse el. Cump`r`torii nu vor s` vin` \napoi dup`
ce au cump`rat, iar dac` nu pl`tesc, nu se mai deranjeaz`.
– De ce nu pui o mic` etichet` cu vândut pe ele? interveni Susan. A[a
se \ntâmpl` cu tablourile \n expozi]ii. Apoi [i le iau la sfâr[it.
– Bun` idee, fu de acord Kathryn. {i apoi, omul având o natur`
invidioas`, când va vedea vândut pentru cineva, va dori o pies` similar`.
– Voi face mici etichete cu vândut, s-a oferit Susan.
Se p`rea c` dorin]a de a se face util` a Susanei n-avea limit`.
– De asemenea, am convins \nc` dou` actri]e s` vin` s`pt`mâna
viitoare, ad`ug` Susan. Starlete, dar au prins din zbor ideea de publicitate
[i cred c` ar putea fi remarcate la TV, dac` au noroc.
Kathryn se sprijini de sp`tarul scaunului [i râse.
– Z`u, Sue, e[ti grozav`! De unde cuno[ti starletele astea?
Susan strâmb` din nas.
– De ici, de colo. {coala de actorie, apoi [tiu câ]iva b`rba]i de la
studioul de desen [i fotografi obi[nui]i cu lumea monden`. I-am am`git.
– Ai o calitate \n plus fa]` de noi, recunoscu Hugh.
– Suntem o familie talentat`, zise Brenda, plin` de importan]`.
Pe perioada expozi]iei, comportarea Brndei s-a \mbun`t`]it. De[i era
\nc` slab`, nu mai avea cearc`ne, era mai animat` [i-[i petrecea cea mai
mare parte a timpului la galerie, prezentând cele mai valoroase [i
exclusive produse aduse din Sardinia.
Câteodat` g`tea diferite specialit`]i pentru familie; gula[ul unguresc,
p`str`vul tirolez p`reau desprinse din paginile revistelor la care lucrase
Brenda.
Eforturile ei erau foarte apreciate, pentru c` indiferent ce talente
poseda Susan, aceasta nu g`tea, de[i \ncercase \n timpul bolii Brendei.
La \ndemnul Kathrynei, Hugh aduse vorba de vacan]` [i de data asta
Brenda a r`spuns pozitiv.
– F`r` prea multe plimb`ri sau ceva obositor, o avertiz` el.
– Ce zici de Sco]ia? suger` ea imediat. N-am mai fost acolo din
copil`rie.
PRIM~VARA |N SARDINIA 141

– Foarte bine, fu de acord Hugh. Mergem cu ma[ina, st`m o zi sau


dou` ici [i colo, unde dorim.
Aproape imediat ce expozi]ia lu` sfâr[it, Hugh [i Brenda au plecat,
l`sându-le pe Kathryn [i Susan s` aib` grij` de galerie. Erau destule de
f`cut, de la cur`]enie la stabilirea stocului r`mas, la \mpachetarea [i
expedierea articolelor vândute.
Jeffrey a lucrat din greu \n studio [i a terminat câteva tablouri pentru
vânzare sau pentru a fi expuse \n vreo expozi]ie dac` avea noroc.
Kathryn urma s` stea cu Susan \n apartamentul lui Hugh.
– Sigur, a[ putea s` merg la mine acas` \n fiecare sear`, suger` Susan,
dar ar \nsemna s` fac drumuri \n plus.
P`rin]ii Susanei locuiau \n Windsor [i Susan ar fi pierdut mult timp pe
drumuri.
– Sigur c` nu. Nu este nevoie, o asigur` Kathryn.

*
* *

|ntr-o sear`, Susan se gr`bea s`-[i termine treaba.


– Nu te superi dac` te las pe tine s` \nchizi? o \ntreb` ea pe Kathryn.
– Ie[i undeva?
– Da. Cu Jeffrey.
|n tonul ei era o not` sfid`toare.
– Bravo. Distrac]ie pl`cut`.
Privirea pe care i-a aruncat-o Kathrynei era un amestec de uimire [i
mul]umire.
– Nu te superi?
Kathryn zâmbi.
– Nu. De ce a[ face-o?
Susan o zbughi pe sc`ri.
Când sosi Jeffrey, Kathryn st`tea la mas`. Se ridic` [i-i deschise u[a,
l`sându-l s` intre.
– Probabil c` Susan este aproape gata. Vrei s-o strig?
– Nu, nu este nevoie, o re]inu el. O s-o a[tept.
– Nu te superi, dac` verific socotelile?
El \[i trase un scaun [i se a[ez` lâng` ea. |l sim]ea cum \[i c`uta
cuvintele, pentru c` era ceva ce dorea s`-i spun`.
Las`-l s`-[i g`seasc` cuvintele, se gândi ea, de[i dac` nu se gr`be[te,
Susan va veni \n fug`.
142 MAURA PETRUZZI

– Kathryn, \ncepu el, vreau s` [tii ceva.


Ea l`s` pixul [i-l privi.
– Poate c` deja am ghicit. Susan?
El d`du din cap, r`suflând u[urat pentru c` nu-i cerea explica]ii.
– {tiu c` \nainte de a pleca \n Sardinia am crezut c` eram \ndr`gostit
de tine. Eram gelos pe ceilal]i prieteni ai t`i, dar acum Susan este... [i [tiu
c` este adev`rat. Nu vreau s` te sup`r Kathryn, dar...
Ea \i puse o mân` pe bra].
– Nu-]i face griji. |n]eleg [i sunt foarte bucuroas`.
– |nc` te admir foarte mult, \i m`rturisi el.
– Este o imens` diferen]` \ntre admira]ie [i dragoste.
El \[i \ntoarse privirea.
– Sigur, nu sunt foarte sigur de Susan... dac` m` iube[te... dar...
Kathryn zâmbi.
– Dac` nu [tii, mai bine \ntreab-o, \l sf`tui ea. Cred c`-]i va r`spunde
direct.
La etaj se auzi o u[` \nchizându-se cu zgomot [i Susan strig`:
– Jeff! Vin!
– Ceart-o pentru c` te-a l`sat s-o a[tep]i, \i spuse Kathryn.
Chipul lui se \nduio[`.
– Nu. Nu pot s` fac asta. Nu când am avut [ansa s` l`muresc lucrurile
\ntre noi.
Susan cobor\ ultimele trepte, \i zâmbi lui Jeffrey [i arunc` o privire
\ntreb`toare c`tre Kathryn.
– Noapte bun`, murmur` ea.
Kathryn se concentr` asupra cifrelor, dar cifrele \i dansau \n fa]a
ochilor. Ce ironie! Se \ntorsese acas` gata s`-l accepte pe Jeffrey. Acum,
hot`rârea ei nu mai era necesar`. Fusese \nl`turat`, cum o tachinase
Hugh.
Totu[i, nu sim]ea nici un fel de regret; ci doar un sentiment de
libertate, o sl`bire a leg`turilor care o f`cuser` s` se \nvârteasc` \ntre
fratele ei, Brenda [i galeria cu problemele ei. |ntr-un fel misterios,
prezentul se l`rgise. Totu[i, nu-[i va permite s` considere c` Ryan ar
putea face parte din viitorul ei.
Starea de pace [i senin`tate care o cuprinsese, fu brusc distrus` a
doua zi.
PRIM~VARA |N SARDINIA 143

|n timpul dup`-amiezii, Kathryn era singur` la galerie, \mpreun` cu o


client` care studia o cutie cu \ncrusta]ii, dar dorea s` mai vad` [i alte
articole.
Kathryn se aplec` s` deschid` un sertar plin cu stampe. Auzi u[a
deschizându-se, dar nu se \ntoarse pân` când nu puse câteva stampe \n
fa]a clientei.
R`mase cu gura c`scat`. Avea halucina]ii, sau chiar Ryan era \n fa]a ei?
Clipi de câteva ori, ne\ncrez`toare.
– Bun` ziua, zise nou-venitul cu o voce grav` [i se \ndrept` spre masa
unde erau expuse ulcioare din Sardinia [i câteva rogojini din pai.
Kathryn a \n]eles c` va a[tepta pân` când clienta va pleca [i acum era
ner`bd`toare ca femeia s` se hot`rasc` o dat`. Pân` la urm` cump`r`
cutia cu \ncrusta]ii.
– {i stampa?
– Nu, nu cred.
Kathryn \mpachet` cutia, d`du restul [i o conduse pân` la u[`. Apoi,
se r`suci spre Ryan.
– De ce ai venit aici? \l \ntreb` ea cu violen]`.
El ridic` din sprâncene.
– Am \n]eles c` oricine poate intra \n magazin. Sau se face o selec]ie?
– Atunci, ce dore[ti s` vezi?
O privi [i toat` furia ei disp`ru. |nc` mai avea putere asupra ei.
– N-am o p`rere prea bun` despre tine ca vânz`toare, coment` el. Ai
fi putut cu u[urin]` s-o convingi s` cumpere o stamp` sau chiar dou`.
– Ce p`cat! Nu te pot convinge s` stai aici pe post de asistent. Ai putea
s` ne dai lec]ii.
Ryan râse.
– Limb` ascu]it`! Poveste[te-mi despre expozi]ie, asta dac` po]i purta
o conversa]ie normal`.
– S-a \nchis. Ai venit prea târziu.
– Prea târziu? Ah, asta este soarta mea. Ei bine, cum a fost?
– Un mare succes. Vito a reu[it s` trimit` ni[te oficialit`]i italiene la
deschidere [i dup` aceea totul a mers [nur.
– Ai comandat [i alte articole \n Sardinia?
– Ah, da. Asta fac acum. Fratele meu [i so]ia lui sunt acum \n vacan]`.
– {i tu e[ti singur`? o \ntreb` el, cu ochii sclipitori.
144 MAURA PETRUZZI

– Nu, se r`sti ea. Sora Brendei st` cu mine. Câteodat` vine [i Jeffrey.
Are \nchiriat studioul de la etaj. Este pictor.
Ryan aprob` din cap.
– De succes?
– Câteodat`. Acum este \n plin avânt.
– |n]eleg. A[adar, el este magnetul de acas`, b`rbatul pe care l-ai l`sat
aici. Sper c` \[i apreciaz` norocul.
– Poate c` apreciaz` asta. }in foarte mult la Jeffrey.
– Doar ]ii? Este de-ajuns?
Ryan o prinsese \n corzi. Cine [tie? Considerase c` este legat` de
Jeffrey, iar ea nu dorea s`-i schimbe p`rerea. Niciodat` n-ar recunoa[te \n
fa]a lui Ryan c` \n via]a ei nu exista un alt b`rbat care s`-i r`scoleasc`
sim]urile a[a cum o f`cea el.
– Eu [i Jeffrey nu ne gr`bim, \i zise deliberat. Poate c` nici unul din
noi nu agreem atrac]ia violent`.
Ryan \[i ]uguie buzele.
– |ntr-adev`r, foarte \n]elept. Foarte \n]elept.
Se l`s` o t`cere adânc`.
Cineva intr` \n galerie [i ea aproape c` alerg` spre el, cu bra]ele
deschise.
– Jeffrey! Sunt atât de bucuroas` c` ai venit. S`-]i prezint un prieten
din Sardinia.
Cei doi b`rba]i \[i strânser` mâinile.
– |n vacan]`? vru s` [tie Jeffrey.
– Nu, lucrez aici... fac cercet`ri \n domeniul minier. Sunt la Londra \n
una din vizitele mele periodice la minister.
Kathryn nu se gândise s`-l \ntrebe pe Ryan care era motivul adev`rat
al prezen]ei lui acolo.
– Am auzit o mul]ime despre Sardinia, de la Kathryn, zise Jeffrey. Pare
un loc foarte interesant. Trebuie s` merg o dat` acolo.
– Da, vei g`si o mul]ime de subiecte interesante, interveni Kathryn,
aruncându-i o privire piezi[` lui Ryan.
Dup` câteva minute, Jeffrey se scuz` [i urc` \n studio.
– Nu este prea vizitat`, nu? zise el la \ntâmplare.
– Din fericire, nu \n dup`-amiaza asta. Altfel n-a[ fi avut timp s` discut
cu tine.
PRIM~VARA |N SARDINIA 145

– Poate c` niciodat` nu vei avea timp s` discu]i cu mine, morm`i el.


Se r`suci brusc spre ea. Ce zici s` ie[i cu mine acum? Putem s` lu`m masa
mai târziu.
Kathryn vru s` aprobe din toat` inima. Totu[i, mândria ei ridic` un zid
\ntre ei.
– Nu, nu pot s` \nchid galeria \nainte de vreme. Susan este
ocupat` sus.
– Ai deja stabilit` o \ntâlnire?
Se gândise [i ea la asta.
– Da.
– |n]eleg. Cu harnicul pictor. Foarte bine Kate, nu te mai re]in. Pur [i
simplu m-am gândit... s` vin [i s` te v`d.
Se \ndrept` spre u[`. Va ie[i din magazin [i din via]a ei [i nu putea
face nimic s`-l opreasc`. Nimic?
– Ce face Mirella? \l \ntreb` disperat`, s`-l mai re]in` câteva clipe.
Se \ntoarse zâmbind.
– La fel de fermec`toare [i imprevizibil`. Cu Enrico la dans, probabil.
S-a \ntors cu el la vila familiei lui. Cât despre Vito, nu mai [tiu nimic
despre el de când s-a \ntors la Napoli sau Roma sau oriunde altundeva.
|i ]inu u[a, \n timp ce el ie[ea \n strad`.
– La revedere, Kate!
|i f`cu semn cu mâna [i se \ndep`rt`. Nici nu se uit` \n urm`. Tocmai
se \ncheiase un capitol din via]a lui.
Se \ntoarse \ncet \n magazin [i se a[ez` pe un scaun.
Aproape imediat se auzir` pa[i u[ori [i Susan ap`ru lâng` ea.
– N-ai fost cinstit` cu mine, nu-i a[a? o acuz` ea furioas`.
– Cinstit`? Despre ce?
– Jeff. M-ai l`sat s`-mi fac speran]e. Acum vrei s` te ag`]i de el. |mi
pare r`u Kathryn, dar nu m-am putut ab]ine s` nu trag cu urechea.
Tocmai coboram pe sc`ri [i te-am auzit când i-ai spus b`rbatului `la c` iei
masa cu Jeff.
– Nu, Susan, nu tocmai. L-am l`sat s` presupun` asta. Este o
cacealma...
Susan se uit` la ea cu lacrimi \n ochi.
– Cacealma? Vrei s` spui c` a fost o scuz`, deoarece nu doreai s` ie[i
cu el?
146 MAURA PETRUZZI

– Exact.
– {i e adev`rat... e adev`rat c` nu-l vrei pe Jeff?
– Jeffrey a fost \ntotdeauna un prieten bun, dar niciodat` nu l-am
privit ca pe un viitor so]. Pe tine te iube[te. Dac` vrei s`-]i m`rturiseasc`
asta, du-te Susan, nu poate fi a[a de dificil.
Susan str`lucea de fericire.
– Ah, Kathryn! M-ai f`cut atât de fericit`! Fii binecuvântat`!
O \mbr`]i[` cu putere [i fugi când \n magazin intrar` trei cliente.
Kathryn o l`s` pe Susan s` se ocupe de cliente. Când fata veni s` ia de
pe un raft o farfurie de sticl`, se apropie de ea.
– De ce n-ai vrut s` ie[i cu el? [opti ea.
Kathryn se hot`r\.
– Are pe cineva \n Sardinia. O cuno[tin]`.
– Arat` foarte bine, fu p`rerea Susanei.
– Nu este genul meu.
Susan se gr`bi s` se \ntoarc` la cliente, iar Kathryn ar fi vrut s` râd`
isteric. Nu este genul meu! {i-ar fi dorit din toat` inima s` fie cu el \n
clipa aia.
{i apoi? Ce-ar face? El se va \ntoarce \n Sardinia sau \n alt` parte.
Era mai bine „La revedere, Kate!“ spusese el cu hot`râre, cu o
finalitate ce nu d`dea loc la \ndoial`. Totu[i, Kathryn era dezolat`.
Capitolul 10
Kathryn a fost \ncântat` s` observe c` starea Brendei se \mbun`t`]ise
considerabil dup` vacan]a petrecut` \mpreun` cu Hugh. Brenda vorbea
de faptul c` dorea s`-[i caute o nou` slujb` \n domeniul ei.
– Nu este nevoie s` fie la o revist` sau la un ziar, zise ea dup` cin`,
\ntr-o sear` când erau \n apartamentul lor.
– Ai putea s`-]i g`se[ti o slujb` de buc`tar la un conac sau la un castel,
suger` Hugh. Plat` bun` [i un trai minunat [i civilizat.
– {i tu ce ai putea s` faci la un castel? \ntreb` ea.
– S` am grij` de Rembrandt-urile [i Gainspourgh-urile lor, presupun.
– Aiurea! Ce [tii tu despre restaurare? Ar trebui s-o iei de jos.
Kathryn râse.
– {i \ntre timp, galeria Comelian se conduce singur`?
– Eu [i Susan ne-am gândit s` continu`m cu publicitatea, zise Brenda
cu seriozitate. Este p`cat s` pierdem tot ce am câ[tigat. Trebuie s`
devenim cunoscu]i \ntâi \n Londra [i apoi \n \mprejurimi ca locul unde se
g`sesc articole din Sardinia. Am selectat vreo dou` articole [i a[ putea s`
cer fotografilor s` fac` ni[te poze speciale pentru ziare. {i apoi, mai avem
toate pozele f`cute la expozi]ie. Le-am putea folosi.
– |n acest caz, avem nevoie de o surs` permanent` de produse,
sublinie Kathryn. Mirella a fost de acord s` fie reprezentantul nostru [i s`
ne trimit` comenzile ne\ntârziat, dar pân` acum n-au sosit cu regularitate.
– N-a avut prea mult timp, coment` Hugh. Eu zic s-o mai l`s`m pu]in.
– Nu prea mult, \l preveni Brenda, sau o s` ne-o ia altcineva \nainte [i
ne pomenim c` deschide Galeria Sard` sau ceva asem`n`tor.
148 MAURA PETRUZZI

– Posibil, fu de acord Hugh. Ne vom gândi la asta.


La sfâr[itul s`pt`mânii a sosit un mic pachet ce con]inea ni[te
covora[e de pai [i câteva co[uri, dar celelalte bunuri comandate n-au fost
trimise nici la sfâr[itul celei de-a doua s`pt`mâni.
Brenda se impacient`.
– Hugh, trebuie s` facem ceva. Nu putem a[tepta luni \ntregi ca
Mirella s` ac]ioneze. {i apoi, fata n-are nici un interes. Are propria ei via]`,
iar Kathryn ne-a povestit c` n-are nevoie de bani, iar ceea ce pl`tim noi
este foarte pu]in.
– {i atunci, ce propui? o \ntreb` Hugh.
– Las-o pe Kathryn s` se \ntoarc` \n Sardinia [i s` rezolve lucrurile,
r`spunse imediat Brenda [i Kathryn sim]i cum i se opre[te inima. Deja \i
cunoa[te pe produc`tori, poate s` discute cu ei [i s` trimit` produsele
acas`. Cât despre galerie, eu [i Susan ne vom ocupa de publicitate [i ne
vom ocupa [i de clien]i.
Asta era Brenda cea dinainte, energic` [i capabil`, \[i zise Kathryn \n
sinea ei, dar era \nc` buim`cit` la gândul c` va trebui s` se \ntoarc` \n
Sardinia.
– Tu ce zici, Hugh? De ce nu pleci tu? Po]i merge \mpreun` cu
Brenda.
– Prea cald pentru mine, \n august, \i r`spunse Brenda cu hot`râre.
Mi-ar pl`cea s` merg \n prim`var`.
A[a c` pentru a doua oar` \n decurs de câteva luni, Kathryn [i-a f`cut
bagajele \n grab`. |n col]ul unei valize a g`sit bucata de jasp ro[u pe care
i-o d`duse Ryan. Era gata s-o arunce \ntr-un sertar, o bucat` de piatr`
nefolositoare, prea zim]at` ca s` poat` fi folosit` ca ornament. Totu[i, s-a
oprit brusc, când [i-a amintit vorbele lui Ryan: „N-o arunca \ntr-un
sertar”... O \nveli \n [erve]el [i o puse la loc \n valiz`. Dac` \l va mai \ntâlni
pe Ryan privind piatra, \[i va reaminti cât nedemn de \ncredere era el.
Brenda [i Susan au \nso]it-o la aeroport. |n timp ce-[i luau r`mas bun,
Susan \i [opti:
– M` logodesc \n curând cu Jeff. Tata a spus c` trebuie s` a[tept s`
s`rb`toresc ziua mea de na[tere \n octombrie.
– Grozav` veste. Cele mai bune ur`ri de bine, pentru amândoi.
Kathryn v`zu ochii Susanei str`lucind [i [tiu c` de data asta a f`cut tot ce-a
putut ca s` contribuie la fericirea a dou` persoane la care ]inea foarte mult.
PRIM~VARA |N SARDINIA 149

De data asta a luat avionul direct c`tre Alghero, a[a c` a putut s`


viziteze din nou expozi]ia permanent` a me[te[ugarilor din Sassari.
– O s`-mi iau o camer` \ntr-o mic` pensiune pentru o noapte sau
dou`, \i spusese lui Hugh. Nu este nevoie s` stau \ntr-un hotel mare.
Oricum \n aceast` perioad` sunt foarte aglomerate.
Primul lucru [i cel mai important era s` ia leg`tura cu Mirella [i cum
a ajuns a telefonat la vila de la Porto Conte. Nu, signorina nu era acolo,
i se comunic`, este plecat` \ntr-o excursie cu un iaht \mpreun` cu al]i
membri ai familiei. Când se \ntoarce? Nu se [tia.
Kathryn era \ntr-o mare \ncurc`tur`. Deja \i telegrafiase Mirellei de la
Londra s-o anun]e c` vine. F`r` \ndoial` Mirella nu primise telegrama. Ea
nu putea s` comande diferite articole f`r` s` [tie ce comandase Mirella
produc`torilor.
Dup` o \ndelung` medita]ie, Kathryn se hot`r\ s-o elimine pe Mirella
ca agent. Dac` Mirella trimisese ceva \n Anglia, atunci Hugh [i Brenda vor
face ce vor putea ca s` vând` produsele. Kathryn hot`r\ c`
responsabilitatea ei era s` \nceap` s` fac` din nou comenzi.
Având \n vedere c` era pu]in probabil s-o \ntâlneasc` pe Mirella,
Kathryn decise s` se mute la Sassari, unde se caz` \ntr-o pensiune ieftin`
pentru trei sau patru zile.
G`si voluntari care-i d`dur` informa]ii despre produc`tori [i produse.
Dup` mai multe vizite \n satele [i or`[elele din \mprejurimi, f`când
comenzi sau cump`rând e[antioane, consider` c` avea dreptul la o zi de
odihn`. Se hot`r\ s` se deplaseze cu autobuzul pân` la Porto Conte sau
Alghera unde s` admire marea de culoarea safirului sau schimb`toare de
la smarald la turcoaz.
La sosirea la Porto Conte ezit` dac` s` sune la vila Montefranco ca s`
afle dac` Mirella se \ntorsese, iar \n caz c` nu, s`-i lase un mesaj.
Vila p`rea p`r`sit`, dar pân` la urm` o fat` \n cas` \i deschise u[a.
Kathryn reu[i s` \n]eleag` c` familia \nc` nu se \ntorsese din excursie. Pe
când st`tea la o m`su]` \n hol [i scria un bilet pentru Mirella, dinspre
gr`din` ap`ru Alessandro.
O salut` plin de entuziasm [i vru s` [tie de ce se \ntorsese \n Sardinia
[i de ce nu st`tea la Porto Conte.
– De data asta este vorba doar de afaceri, \i zise ea. Nu de vacan]`.
N-ai plecat cu ceilal]i pe iaht? continu` ea.
150 MAURA PETRUZZI

– Nu. |mi plac voiajele lungi cu o nav`, nu s` m` \nvârt \n jurul coastei.


– Când se \ntorc? vru ea s` [tie.
El ridic` din umeri, apoi râse.
– Dac` este furtun`, vor veni foarte rapid. Dac` nu, vor sta la soare.
Insist` s-o serveasc`, o lu` cu el \n gr`din` [i ceru unei servitoare s`
aduc` vin, pr`jituri [i cafea.
– {i englezul? \ntreb` el. Nu l-ai v`zut \n Anglia?
Ea ezit`.
– Da. A sunat... o dat`. S-a \ntors aici?
Alessandro p`ru surprins.
– Nu ]i-a spus c` s-ar putea s` nu se mai \ntoarc`?
Kathryn cl`tin` din cap.
– Ah, am fost bucuros când am auzit vestea. De dragul Mirellei,
\n]elegi. Enrico are mai multe [anse, dac` englezul nu-i mai st` \n cale.
Kathryn inten]ionase s` stea pu]in la vil` [i apoi s` mearg` s` viziteze
Grota lui Neptun, vestit` pentru stalactitele ei. Dar a stat de vorb` cu
Alessandro [i timpul a zburat. Abia mai avea timp s` prind` autobuzul
\napoi. Grota lui Neptun r`mânea pentru alt` dat`.
A doua zi diminea]` a plecat cu trenul spre Oristano. Peisajele se
schimbau constant pe m`sur` ce trenul cobora dinspre Sassari. Merii [i
perii erau \nc`rca]i cu fructe, culturile de tutun au f`cut loc chiparo[ilor
[i apoi câmpiilor.
|n fa]a g`rii sta]iona un [ir de autobuze. Kathryn se urc` \ntr-unul [i
d`du adresa unui hotel, unde spera s` se cazeze peste noapte.
Oristano p`rea un or`[el pl`cut, cu un aer medieval. Erau multe case
construite din piatr`, cu balcoane de fier forjat tivite cu flori, str`zile erau
str`juite de copaci [i erau multe biserici foarte frumoase.
Totu[i, Kathryn nu prea avea timp de excursii, deoarece avea \ntâlnire
seara cu un me[te[ugar, la câ]iva kilometri de ora[. Spre dezam`girea ei,
cl`direa p`rea \nchis`, dar dup` ce a b`tut de mai multe ori la u[`, un
\ngrijitor a venit s` deschid`.
Nimerise gre[it. Dup` un timp a ajuns la adresa corect`, dar se
\ntunecase [i a trebuit s` examineze vase de lut [i p`turi, covoare [i
bijuterii la lumina l`mpii cu gaz.
|n final, a fost bucuroas` când s-a re\ntors la hotel.
PRIM~VARA |N SARDINIA 151

|ntreaga vizit` \n Sardinia, care prima oar` i s-a p`rut o \ncântare,


acum p`rea plictisitoare [i trist`. Voia s` se gr`beasc` s` ajung` la Cagliari,
s` cumpere din locurile pe care le [tia [i apoi s` plece acas`. Hugh ar fi
fost foarte \ncântat dac` f`cea economie.
Cum a ajuns la Cagliari, ora[ul a cucerit-o. Era o atmosfer` plin` de
via]` [i modern` \n acela[i timp, \ns` plin` de istorie. Str`zile \nguste se
r`suceau \n jurul fortifica]iilor ca ni[te cozi de [opârl`.
Credea c` amintirea lui Ryan va fi cople[itoare, dar când vizit` locurile
unde fuseser` \mpreun` remarc` pl`cerea de a se plimba [i bucuria revederii.
|[i rezolv` repede treburile [i f`cu din nou comenzi, dup` ce control`
dac` Mirella nu trecuse pe acolo. Mai trebuia s` se deplaseze la un atelier
de ol`rit din apropiere de Iglesias. Dac` avea timp, ar fi putut s` treac` pe
la vila Roscano [i s`-[i ia r`mas bun de la signora Bertini.
|[i termin` treburile \nainte de prânz, se opri s` ia prânzul \n Iglesias
[i apoi lu` un taxi pân` la Portomarco.
Când se apropie de vila Roscano, opri taxiul \n fa]a por]ii.
– Nu stau decât câteva minute, promise ea.
Signora Bertini o primi cu afec]iune [i-i spuse c` hotelurile nu erau
sigure pentru fete singure.
Kathryn \i mul]umi pentru ospitalitate, dar refuz` s` mai stea acolo.
Promise \ns` c` va veni a doua zi s` ia prânzul la vil`.
– Alessandro a telefonat de mai multe ori \n ultimele zile, \i spuse
signora. A \ntrebat dac` l-ai \ntâlnit.
– Pe cine?
– Nu [tiu. Vito?
Kathryn cl`tin` din cap. Nu prea se \n]elegeau, având \n vedere c`
signora vorbea prost engleze[te, iar Kathryn foarte pu]in italiana, a[a c`
nu prea pricepu ce voia s` spun`.
|i spuse „Arrivederci” [i promise s` vin` din nou a doua zi.
La poart` mai era o ma[in` [i un b`rbat vorbea cu [oferul. Când
[oferul o v`zu, \i zâmbi [i porni \nainte ca ea s` poat` spune ceva.
– Disp`rut f`r` urm`. Se \ntoarse s` se uite la cel ce vorbise [i nu-i
veni s` cread` c` Ryan era \n fa]a ei.
– Ah, la naiba...! \ncepu furioas`.
– Am pl`tit [oferul [i l-am trimis la Cagliari la familia lui. Era foarte
mul]umit s` aib` liber restul zilei.
152 MAURA PETRUZZI

– Ce coinciden]` s` apari la momentul potrivit! zise ea zeflemitor.


– Exact! fu el de acord. {i nu te flata singur`, crezând c` am venit
tocmai din Iglesias dup` tine. Eram \n drum spre chei, ca s` aranjez
barca.
– Atunci nu te re]in, zise ea cu o voce de ghea]`, de[i dorea s`-i cad`
\n bra]e.
– Ah, nu. Urc` [i hai s` mergem.
– Având \n vedere c` nu mai am mijloc de transport, presupun c`
n-am alt` alternativ`.
– Corect, n-ai ma[in`. {i nu po]i face drumul `sta f`r` taxi.
T`cut`, urc` \n ma[in` pe bancheta din spate.
– Sup`rat`?
Nu r`spunse. Când ajunser` \n port, r`mase \n ma[in`.
– Mai bine coboar`. S-ar putea s` am chef s` merg pân` la San Pietro
[i Dumnezeu [tie când m` \ntorc.
– Pot s` merg pân` la Portomarco [i s` iau o ma[in`.
– Sigur. Bun` idee.
Se \ndrept` spre chei [i ea r`mase \n ma[in`. Apoi \[i aminti cuvintele
signorei Bertini.
– Alessandro a telefonat... a \ntrebat, dac` l-ai v`zut... Dac` l-ai v`zut...
Cobor\ din ma[in`, trânti u[a, dar el nici nu \ntoarse capul. Se opri la
pontonul unde era legat` barca.
– P`cat s` o vând, murmur` el, ca [i cum ar fi vorbit cu el \nsu[i.
– Vinzi barca?
Se \ntoarse u[or, ca [i cum ar fi fost uimit s-o vad` lâng` el, dar ea
\n]elese c` o tachina.
– Da. Dac` plec \n... America de Sud sau Australia, nu voi mai avea
nevoie de ea.
– Ah, da. Pleci \n alt` parte.
– Poate. Oft`. Ce zici s` m` \nso]e[ti \ntr-o ultim` excursie la San
Pietro?
Ultima excursie pentru cine? Pentru barc` sau pentru ea?
F`r` s` a[tepte consim]`mântul ei, se urc` la bord, apoi se \ntoarse
s-o ajute [i pe ea.
Mecanic, se urc` la bord. |n câteva minute, barca se \ndrept` spre San
Pietro.
PRIM~VARA |N SARDINIA 153

– De ce ]i-ai numit barca The Owe – Bufni]a? strig` ea ca s` se fac` auzit`.


– La Civetta? A[a se numea când am cump`rat-o. Cred c` apar]inea
unui contrabandist, care ie[ea noaptea \n larg.
Ea vizitase insula doar o dat` [i atunci \mpreun` cu Vito. Acum
mergea \ncet paralel cu stâncile [i putea vedea extraordinarele culori de
lila [i roz ale stâncilor ce se ridicau vertical din ap`.
Departe la apus, cerul \[i schimbase culoarea din violet \n purpuriu,
de la galben la verde auriu; soarele f`cea marea s` arate precum culoarea
aurului.
Ryan acost` la Carloforte, printre b`rcile pescarilor de corali.
O conduse printr-un labirint de str`du]e.
– Dac` \ncerci s` m` pierzi \n ora[ul `sta necunoscut, s` [tii c` ai venit
foarte bine.
– Dac` n-ai sim] de orientare, o meri]i. Indiferent pe unde o iei,
ajungi \n port.
– Mul]umesc de explica]ie.
– Am ajuns. O conduse printr-o arcad` \ntr-un restaurant mic,
luminat de lumân`ri [i mirosind a mâncare bun` [i vin.
Dac` era ultima excursie, atunci ar face bine cel pu]in s` par` c` se
bucur`.
El comand` cina: pe[te, urmat de friptur` de vi]el [i anghinare. |n timpul
mesei n-a fost prea vorb`re], iar când au p`r`sit localul a devenit t`cut.
– Ar trebui s` m` \ntorc la Cagliari, zise ea.
– Nici o grij`. Te duc eu.
T`cu iar [i ea observ` c` se \ndreptau \n partea opus` portului. |n
curând au ajuns pe o teras` pavat`, semicircular`, situat` deasupra
stâncilor, str`juit` de o balustrad` de fier.
El \[i sprijini coatele de balustrad` [i privi \n jos.
– Atunci, plec \n America de Sud?
– Tu trebuie s` hot`r`[ti asta. Vocea ei era calm`.
– Nu. Asta depinde de tine. De ce crezi c` am str`b`tut toat` insula?
– Ca s` vinzi barca, a[a mi-ai spus.
Se \ntoarse spre ea.
– Nu m` \ndoiesc c` sunt un prost, dar am vrut s`-mi dau \nc` o [ans`
s` achizi]ionez ceva mai mult decât o barc`.
|ncepu s` o cuprind` bucuria.
154 MAURA PETRUZZI

– {i ai reu[it?
– Femeile [i b`rcile sunt imprevizibile. Urm` o lung` pauz`. Kate,
te-ai gândit, din \ntâmplare, c` te-am a[teptat la vila Roscano?
– Nu sunt sigur`.
– Ba e[ti al naibii de sigur`, nu-i a[a?
O prinse de mijloc [i o trase spre el.
Kathryn se trase pu]in \napoi [i puse mâinile pe umerii lui.
– Ryan, [tiu c` atmosfera este foarte romantic` – noapte de var` cald`,
lumina lunii [i restul, dar...
– Crezi c` sunt Vito? o \ntrerupse el cu asprime. Te-am c`utat \n
Anglia [i m-ai alungat cu o poveste despre prietenul pictor. Minciuni!
Numai minciuni! El o s` se \nsoare cu o alt` fat`.
– De unde [tii? \ntreb` ea.
– Deoarece am \ntrebat. Am sunat la galerie... Unii b`rba]i nu se
satur` s` \ncaseze pumni... [i cumnata ta mi-a spus. De asemenea, mi-a
spus c` \n urm` cu o s`pt`mân` ai sosit la Alghero [i c` dac` m` mi[c
repede s-ar putea s` te mai prind.
– Brenda a spus asta?
– A[a c` am c`utat \n toate hotelurile din Alghero, ca s` aflu c` ai
plecat la Sassari. Nu te-am g`sit acolo, a[a c` te-am c`utat la vila
Montefranco. Alessandro aproape c` m-a dat afar` [i mi-a spus \ntr-o mie
de feluri, toate \nsemnând „enervant”. Dar când a \n]eles c` iubita lui
Mirella nu era fata pe care o c`utam, m-a b`tut pe spate, a deschis o sticl`
de [ampanie [i pe jum`tate treaz mi-a urat numai fericire.
Din tot acest discurs, Kathryn n-a re]inut decât c` ea era „fata pe care
o c`uta”...
– A[a c` am luat-o din loc, dar din nou m-ai \n[elat. Te-ai oprit la
Oristano, pe când eu m-am dus direct la Cagliari. Te-am c`utat pân` când
un prieten mi-a spus c` te-ai \ntors. Când am ajuns la hotel, plecase[i la
Iglesias. De acolo mi-a fost u[or, deoarece am b`nuit c` te-ai dus la ol`rie.
– Acum m-ai prins, ce urmeaz`? \l \ntreb` ea.
– E[ti n`uc` fato! Crezi c` am str`b`tut atâta drum, doar ca s` te plimb
cu barca? Treze[te-te, Kate. Te cunosc destul de bine. Vrei s` m` faci s`
vorbesc.
– Atunci, vorbe[te! comand` ea plin` de curaj.
– Te iubesc, te iubesc, te iubesc. E[ti satisf`cut`?
PRIM~VARA |N SARDINIA 155

– Nu, nu când reci]i a[a.


– Ai dreptate. Ac]iunea este mai bun`.
O s`rut` [i ea se pred`.
Se trase u[or de lâng` el, de[i capul ei se sprijini de um`rul lui.
– Ryan, asta este o alt` desp`r]ire? |mi pare bine c` te-am cunoscut... ciao!
– Drag` Kate! Merit asta, dar trebuie s` m` ier]i. |n seara aia eram
nebun de gelozie, de[i era vorba doar de Vito. Special n-am venit la
petrecere ca s` nu te v`d dansând \n bra]ele unui alt b`rbat. Dar mi-am dat
seama c` era o gre[eal` [i eram furios c` am pierdut dansul. Atunci am venit
la Roscano [i am aflat de b`rbatul din Anglia. Voiam s` [tiu c` urma s` fii
fericit` cu el. M-am \ntrebat dac` aveam dreptul s` rup leg`tura dintre voi.
– |ntre mine [i Jeffrey n-a fost nimic. El m` pl`cea. Poate c` dac` a[ fi
vrut ne-am fi c`s`torit o dat` [i o dat`.
– Cum ai fi putut s` te c`s`tore[ti cu el, când m` iube[ti pe mine?
– Cine ]i-a spus povestea asta?
El râse.
– Tu. |n ziua când am venit s` te v`d la Londra. Ah, am vrut s` sparg
câte ceva din galerie. Ai ridicat un zid de ghea]` \ntre noi ca s` te aperi [i
nu era nevoie dac` nu ]i-ar fi p`sat de mine.
– Ce \n]eleg`tor! \l tachin` ea, apoi \[i sprijini fa]a de a lui. Dar m`
bucur!
C`l`toria \napoi a fost prea scurt`, deoarece Kathryn dorea ca orele
magice s` se prelungeasc` la nesfâr[it. O l`s` la hotel \n Cagliari.
– Mâine mergem din nou la San Pietro s` vedem dac` mai g`sim jasp
ro[u, \i zise el.
A stat treaz` mult timp [i când \n fine a adormit a visat marea luminat`
de lun`. A doua zi dup` ce s-a \mbr`cat, a pus bucata de jasp ro[u \n
po[et`.
A doua zi Ryan a luat-o pe alt drum, urmând calea ferat` [i trecând pe
lâng` minele castelului Aquafredda, datând din secolul al treisprezecelea,
acum doar o scoic` goal` din piatr`.
– N-am mai fost pe aici, remarc` ea.
– Acum po]i s` vezi mun]ii care con]in z`c`mintele de plumb, cupru
[i zinc. Vreau s`-]i ar`t un peisaj pe care o s`-l vezi mul]i ani de acum
\nainte.
Ea zâmbi.
156 MAURA PETRUZZI

– A[adar, nu este America de Sud?


– Nu \nc`. Am preferat s`-mi re\nnoiesc contractul cu firma la care lucrez
[i s` mai stau pu]in pe aici. Nu va trebui s` locuim \ntr-o zon` minier`.
Era \ncântat` auzindu-l vorbind despre viitorul lor.
Conduse de-a lungul coastei [i ajunse la Portomarco [i spre surpriza
ei opri \n centrul ora[ului, aproape de vechiul palat Roscano.
– Vino cu mine. Am o mic` treab` aici... dac` pot s-o fac. Nu sunt sigur
c` o s` m` descurc.
Uimit`, \l urm` \n gr`dina de la Trattoria Roscano. Era evident c`
gr`dina ne\ngrijit` din spatele zidului fusese cur`]at`.
Ryan \[i scoase haina [i alese câteva scule.
|l privi nemi[cat`. Fântâna! Ryan voia s` repare fântâna! Legenda,
fantastica profe]ie \i reveni \n minte. Un str`in va repara fântâna [i apoi se
va c`s`tori cu o fat` apar]inând casei Roscano.
– Ryan! exclam` ea.
El \n`l]` capul.
– Da?
Apoi f`cu semne unei persoane din spatele Kathrynei. Se \ntoarse
repede [i o v`zu pe Mirella.
Acum \n]elese adev`rul. Scena aia dulce [i romantic` era o minciun`.
Se \ntoarse [i fugi traversând terasa cafenelei [i pia]a, \ndreptându-se spre
]`rm. |n grab`, c`zu pe câteva trepte. De[i o durea r`u glezna, str`b`tu
[chiop`tând restul drumului [i \n port se a[ez` pe un bolovan. Nu putea
s` gândeasc` clar. Nu vedea decât chipul triumf`tor al Mirellei.
I se p`ru c` a trecut o ve[nicie, când Mirella ap`ru lâng` ea.
– Ce s-a \ntâmplat? De ce ai fugit?
Kathryn clipi.
– Nu m` \ntreba. Nu vorbi cu mine.
– Dar, tremuri. Nu te sim]i bine?
Kathryn nu r`spunse.
– Ar fi trebuit s` stai cu noi s` vezi fântâna. Este minunat` din nou [i
acum nu va mai exista blestemul str`mo[ilor Roscano.
– Nu vreau s` mai aud cuvântul „fântân`” niciodat`, morm`i Kathryn.
– De ce e[ti a[a de trist`? o \mboldi Mirella. Ar trebui s` fii foarte
fericit`. |l ai pe Ryan. }i-l cedez bucuroas` pe englez.
Cuvintele \ncepur` s` p`trund` \n mintea Kathrynei.
PRIM~VARA |N SARDINIA 157

– A fost vreodat` al t`u, ca s`-l cedezi? se auzi spunând.


– Nu. N-a fost! se auzi o voce b`rb`teasc`. Ce s-a \ntâmplat, Kate?
– Nimic. Te rog, du-m` \napoi la Cagliari, s` plec acas` [i s` nu v` mai
deranjez vreodat`.
– Ba mergem la vila Roscano, zise el amenin]`tor. Vom vedea atunci
dac` ai nevoie de un doctor sau dac` nu ]i-ai pierdut min]ile.
– Nu vorbi a[a de urât! \l admonest` Mirella.
– Hm! Data viitoare când o mai iei a[a la goan`, Kate, te voi duce \n
mun]i [i te voi da primului cioban. Asta te va face s` fugi!
– Oo, este o brut`, remarc` Mirella cu triste]e. Nu ca Enrico al meu.
Nu ]i-am spus, Katrina, cât am suferit pe iaht. |nchipuie[te-]i! Enrico a
c`zut peste bord [i aproape c` s-a \necat. Mi-am v`zut toat` via]a distrus`,
pentru c` f`r` Enrico n-ar fi avut rost.
– Din fericire, a fost salvat! ad`ug` sec Ryan. De[i poate c` dac` se
\neca, era salvat de o soart` mai crud`, nu [tiu.
Kathryn sim]i c` \ncepe s`-[i revin`. Oare Mirella voia s` spun` c` ea
[i Enrico... \n fine...? Ah, de[tept Enrico, s` se arunce \n mare [i s` se
asigure c` Mirella vedea toat` t`r`[enia!
Când se ridic`, glezna o duru cumplit, dar \ncerc` s` \ndure durerea
fizic`.
La vila Roscano, o camer` fu preg`tit` pentru ea [i chiar sim]i c`-i este
foame, când v`zu masa pus` \n gr`din`.
– Alessandro ]i-a trimis un mic cadou. Mirella \i \nmân` o cutiu]`. A
apreciat felul \n care l-ai \ngrijit când a fost bolnav.
Kathryn fu \ncântat` când scoase din cutiu]` un pandativ din coral
prins de un l`n]i[or sub]ire de aur.
– Trebuie s`-]i aduc` noroc, o inform` Mirella.
– Este fermec`tor, zise ea moale. Trebuie s`-i mul]umesc lui
Alessandro!
|l privi pe Ryan [i ochii lui sclipir`.
– Cum \ndr`zne[te Alessandro s`-]i fac` un cadou? \ntreb` el cu o
furie pref`cut`.
Kathryn zâmbi f`r` s` r`spund`. B`nui c` micul cadou nu avea de-a
face cu s`n`tatea lui, ci era un semn de mul]umire c` o salvase pe Mirella
din ghearele lui Ryan.
158 MAURA PETRUZZI

– {i fântâna? \ntreb` signora Bertini pe Ryan.


– P`i, mai am pu]in de furc`, recunoscu el râzând. |n momentul \n
care i-am dat drumul, cineva a venit \n fug` de la etajul superior s`-mi
spun` c` apa curgea pe sc`ri.
– La fel a p`]it [i tat`l meu, zise signora.
– M` \ntorc mai târziu acolo, promise el. Sunt hot`rât s-o repar. N-o
s` las o fantom` s`-[i bat` joc de mine.
Signora Bertini zâmbi.
– Un str`in, murmur`. O fat` din casa Roscano.
– Ce este? \ntreb` Ryan.
– Nimic.
Dar Kathryn auzi [i acum \n]elese.
– Vin cu tine Ryan, când mergi acolo.
– S` nu mai fugi, de data asta. |mi distragi aten]ia.
– Voi r`mâne, promise ea.
Câteva ore mai târziu, Ryan f`cu fântâna s` curg`, f`r` s` mai inunde
casa.
– Curios, morm`i el, \n timp ce-[i lua uneltele. Presupun c` bazinul
s-a rev`rsat.
Kathryn cl`tin` din cap.
– Nu. Atunci n-am fost sub acoperi[ul casei Roscano. Cele dou` p`r]i
ale legendei erau adev`rate [i tu erai doar o jum`tate – str`inul care
trebuia s` repare fântâna.
|i spuse legenda.
– Am crezut c` fata este Mirella. De aceea n-am putut s` stau.
– M` rog, probabil c` unul din noi crede \n legende [i supersti]ii.
– Trebuie s` cur`]`m statuile alea [i s` le repar`m, zise Ryan. Ce ai
f`cut cu jum`tatea de jasp pe care ]i-am dat-o?
– Uite-o. O scoase din po[et` \n timp ce el scoase cealalt` jum`tate
din buzunar.
– Uite! Vezi cum se potrivesc cele dou` jum`t`]i? O bucat` de jasp
ro[u \ntre noi, scorpia mea iubit`.
– Ai rupt originalul \n dou`?
El d`du din cap.
– Probabil c` atunci când am rupt bucata. O parte nu se potrive[te
prea bine.
PRIM~VARA |N SARDINIA 159

– Poate c` \nseamn` c` fiecare trebuie s`-[i p`streze felul de a fi, zise


ea moale.
Brusc, o bucat` de zid se desprinse [i c`zu pe teras`. Instinctiv, Ryan
[i Kathryn privir` spre turn.
– Am crezut c` am fixat buc`]ile alea. Sper c` acum fantoma este
mul]umit`, zise Ryan.
Kathryn atinse coralul [i privi fântâna. Pentru o clip`, jeturile de ap`
aproape c` se oprir`, apoi izbucnir` din nou cu putere sporit`. Sper` c`
era o prevestire, c` dragostea dintre ea [i b`rbatul de lâng` ea nu se va
stinge niciodat`.
– Roscano, murmur` ea fericit`, lâng` um`rul lui Ryan. S`-l l`s`m \n
pace.
Spera ca fantoma s`-[i g`seasc` pacea acum. Pentru c` ea [i Ryan nu
vor avea tot timpul lini[te, dar era gata s` accepte aceast` armonie plin`
de agita]ie.

Sfâr[it