Sunteți pe pagina 1din 1

Corectarea sunetului “R”.

“R” pentru parinti


Rotacismul este cea mai raspandita forma a dislaliei.
Lipsa consoanei r face verbalizarea neclara si greu de perceput pentru cei care comunica cu cel care
exprima comunicari in care aceasta persista. Iata cateva sfaturi pentru parintii a caror copii au aceasta
problema.
Cerem copilului să pronunţe cuvintele respective, independent sau în propoziţii, cu gura cât mai deschisă.
După câteva încercări copilul va pronunţa corect sunetul r.
Un alt procedeu de transformare a lui l în r : se pronunţă un l nesonor şi apoi se expulzează curentul de
aer scurt şi energic sau pronunţarea prelungită a lui le care se transformă în re printr-o uşoară apăsare
vibrantă pe bărbie, punând în felul acesta vârful limbii în vibraţie.
În situaţia când copilul omite sunetul r, una din modalităţile de derivare aplicată este derivarea vibrantei r
din siflanta z.
Consoana r fiind sonoră, se poate pronunţa corect prin derivarea ei din z, de la care împrumută vibraţiile.
Se stabileşte poziţia organelor participante la pronunţia sunetului r; se analizează vizual în oglindă poziţia
corectă , apoi se emite un zzz lung.
Procedeul este simplu.
Se aşează limba în poziţia de pronunţie a sunetului r.
Pentru a nu o lăsa să revină la incisivii inferiori, se sprijină cu degetul arătător.
Cu limba în această poziţie se pronunţă sunetul z.
Pentru a provoca limbii vibraţii cât mai accentuate, sunetul z se pronunţă în timp ce degetul se mişcă de
la stânga la dreapta , sunetul z transformându-se treptat în r.
Altă modalitate de derivare este derivarea vibrantei r din şuierătoarea prepalatală j.
Procedeul se bazează tot pe producerea de vibraţii limbii.
Se aşează limba în poziţia de pronunţare a sunetului r.
Concomitent cu pronunţarea sunetului j, se apasă ritmic cu degetul arătător sub bărbie.
Mişcarea ritmică a degetukui va imprima apexului lingual vibraţiile care.l vor transforma treptat pe j în r.
În timpul acestor exerciţii se pune un accent deosebit pe păstrarea poziţiei apicale a vârfului limbii, altfel j
nu se poate transforma în r.
O altă derivare este derivarea vibrantei r din dentalele t şi d.
Procedeul are la bază locul apropiat de articulare a sunetelor.
Se procedează astfel: cu limba în poziţia de pronunţare a vibrantei r se pronunţă în mod repetat sunetul t
concomitent cu inspirul puternic sau sunetul d pe fondul expirului puternic.
Sunetul emis izolat urmează a fi consolidat prin introducerea lui în coarticulaţii silabice directe, indirecte şi
închise (ra,ar,ara), în logatomi (rar,rer,rir,rur), în grupe consonantice (tra,tre,tri,tro,tru), în cuvinte cu
sunetul în trei poziţii (iniţială, mediană, finală), în cuvinte monosilabice, bisilabice, trisilabice, polisilabice,
în propoziţii simple şi dezvoltate, în fraze.În propoziţii sunetul trebuie să fie prezent în toate cuvintele( ex.
Radu cumpără mere roşii. Vânzătorul cântăreşte merele cu cântarul.).
Materialul verbal trebuie să ţină seama de o serie de cerinţe.
Se vor evita cuvintele în care să fie situate în vecinătatea sunetului afectat sunete care împiedică
pronunţarea lui corectă.
Sunetul r nu se exersează în combinaţii cu sunetele c, g, h, deoarece acestea, fiind consoane velare,
împiedică articularea apicală a sunetului r.
Vibranta r trebuie combinată, pentru consolidare şi automatizare, cu sunetele care au punctele de
articulaţie în partea
anterioară a cavităţii bucale( ex. p, b, t, d).