UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

COMPORTAMENT DURABIL

CULEA ANA-MARIA
GRUPA 307

1
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

CUPRINS:

 Introducere
 Strategia eficienţei şi suficienţei
 Ce putem face pentru a trai durabil
 Agricultura durabila
 Imaginea unei agriculturi durabile
 Culturile biodinamice

2
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

INTRODUCERE

A trăi durabil înseamnă a trăi bine, sănătos, în parteneriat şi în mod tolerant, a

recunoaşte valoarea lucrurilor, a le savura şi consuma cu plăcere.Mai înseamnă şi a
pune preţ pe calitate, a nu alerga după fiecare tendinţă a modei, fără a le neglija însă pe
toate acestea ţin de calitatea vieţii.

A consuma în mod durabil înseamnă a-şi aminti că „mai binele” este duşmanul „binelui”,
înseamnă a-şi aminti că comunitatea şi individualismul sunt părţi ale aceluiaşi întreg, la
fel ca şi parteneriatul şi autonomia. Stilul de viaţă durabil este arta de a şti să ne
comportăm corect în structurile false. De aceea este nevoie de amândouă: de politica
de la vârf şi de acţiunile noastre de la bază. Doar acţionând împreună se pot mai apoi
naşte structuri durabile economice, de producţie şi de consum.

O schimbare a obiceiurilor consumatorilor presupune în primul rând o transformare

fundamentală a valorilor şi a stilului de viaţă. Schimbarea felului de a gândi şi de a
acţiona a consumatorilor nu poate fi însă impusă de mâna autorităţilor.

Principiile "Strategiei mai bine-altfel-mai puţin" propuse de Institutul din Wuppertal

pentru Climă, Mediu şi Energie:

1. să trăim mai bine în loc de să avem mai multe

2. oraşul ca spaţiu viu

3. răbdarea şi timpul

4. regenerarea solului şi a agriculturii

5. de la mormanele de gunoi la reciclare

6. o infrastructură capabilă să înveţe

7. o economie de piaţă ecologică

8. civilizarea conflictelor

9. dreptatea şi vecinătatea globală

3
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

Strategia eficienţei şi suficienţei

Pentru a deschide calea spre o societate (mondială) durabilă, trebuie să fie stabilite
anumite principii, aşa cum sunt cele enumerate mai sus, elaborate de renumitul
Wuppertal Institut. Pentru a pune în practică aceste principii este nevoie de mult curaj şi
de multă creativitate. În acest sens vom discuta aici despre două strategii care vin să se
completeze una pe cealaltă, după cum explică şi Ulrich Grober în fragmentul de mai jos:

"Strategia eficienţei are ca scop reducerea drastică a consumului printr-o redirecţionare

a progresului tehnic. În centru se află creşterea productivităţii resurselor la puterea a 4-
a, iar pe termen lung, chiar la puterea a 10-a. O reducere a consumului de resurse
naturale la o zecime este, fireşte, o provocare colosală pentru oamenii creativi şi
întreprinzători, fiind considerată „o nouă revoluţie tehnologică, cam de aceleaşi proporţii
cu Revoluţia Industrială”(Ernst Ulrich von Weizsäcker). Acest proiect îndrăzneţ este
totuşi, în comparaţie cu altele, mai puţin controversat, în multe domenii el făcând chiar
subiectul consensului.Strategia eficienţei nu constituie însă decât un nivel al trecerii la o
dezvoltare durabilă. Acest nivel trebuie completat şi susţinut de o altă dimensiune,
numită de autorii de la Institutul din Wuppertal Strategia suficienţei. De abia aici este
vorba despre necesităţi şi stiluri de viaţă, despre o redefinire a calităţii vieţii. Asta nu
înseamnă însă sfârşitul unui trai bun.Cheia este conceptul „noilor modele de
bunăstare”.”O jumătate din cât aţi avut, în schimb de două ori mai bun”: acest moto
sonor al întreprinzătorului ecologist din München, Karl Ludwig Schweisfurth, descrie
perfect situaţia. Ceea ce el recomandă în ceea ce priveşte consumul de alimente, poate
fi aplicat şi asupra altor domenii de zi cu zi. Civilizaţia adeptă a principiului suficienţei se
orientează după „măsura corectă” şi după atingerea unui echilibru , între bunăstarea
asigurată de bunurile de consum, cea temporală şi cea spaţială.

De ce avem de fapt nevoie, este întrebarea care se impune aici. Şi frumuseţea este un
bun care ne ţine în viaţă. Ni se recomandă să ne concentrăm asupra optimului, adică
asupra lucrurilor mai bune, asupra calităţii, asupra durabilităţii, în loc să ne orientăm
după valorile maximale. Este astfel promovată o cultură a auto-limitării şi eleganţa
simplităţii - preluând astfel ideile mai vechi susţinute de filosofia artei de a trăi.Pe baza
ideii de durabilitate s-a născut şi crescut o mişcare, o „subcultură ecologică la nivel
mondial”(Wolfgang Sachs) care a dezvoltat definiţii, perspective şi propuneri
reformatoare similare. Este vorba de o mişcare care cuprinde mici iniţiative şi
întreprinderi, părţi din administraţiile publice şi instituţiile ştiinţifice, şi care a clădit pe
baza a nenumărate experimente un capital de cunoştinţe şi competenţe care constituie
fundamentul schimbărilor atât de necesare.

4
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

CE PUTEM FACE PENTRU A TRĂI DURABIL

 Evitarea acumulării de deşeuri:
1. promovarea reciclării la nivelul producătorilor şi consumatorilor
2. folosirea sistemelor refolosibile şi reîncărcabile
3. evitarea produselor complicate pentru împachetat
4. facilitarea importurilor de produse ecologice
5. sortarea gunoiului menajer / preluarea şi sortarea gunoiului în mod diferenţiat
6. achiziţionarea produselor cu durată lungă

 Consumul de energie şi apă:

1. utilizarea tehnologiilor ecologice
2. promovarea cercetării şi dezvoltării în domeniul energiei ecologice
3. folosirea (sporită) a energiilor regenerabile
4. diminuarea consumului de apă
5. folosirea sporită a aparaturii care economiseşte consumul de energie, respectiv
de apă

 Mobilitate:
1. trecerea la mijloace de transport cu un consum redus de energie
2. trecerea la transportul în comun

 Alimentaţie:
1. creşterea aportului de produse regionale
2. alegerea alimentelor provenite de pe culturi ecologice
3. achiziţionarea produselor comercializate în spirit de fair-play
4. achiziţionarea produselor de sezon

 Refolosirea obiectelor:
1. oferirea produselor folosite spre refolosire
2. achiziţionarea produselor cu etichetă ecologică
3. luarea în considerare a ofertelor de închiriere, second hand şi de schimb („mai
bine împrumutăm decât să ne cumpărăm”, reţele de schimb)
4. folosirea comună a bunurilor de consum cu trai îndelungat („Car Sharing”)

5
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

"De abia atunci când un produs va aduna puncte la toate nivelele, adică atunci când va
fi produs şi cumpărat în mod corect, respectând şi protejând natura, animalele şi
diversitatea lor, fără să parcurgă distanţe lungi la transport şi fiind ambalat astfel încât
să nu producă prea multgunoi, de abia atunci va fi şi durabil."

AGRICULTURĂ DURABILĂ
Să învăţăm de la natură în loc să ne dorim să o stăpânim şi să o manipulăm!

Fireşte că în primul rând agricultorii sunt cei care au un cuvânt greu de spus pe calea
spre o agricultură durabilă, dar şi noi cu toţii putem însă contribui la acest scop!

1. cumpărând produse care provin din agricultura durabilă;

2. cumpărând produse regionale care nu au parcurs un drum prea lung până în
magazine;
3. având grijă ca în cadrul propriei noastre "agriculturi", cea din grădinile noastre:
4. să îngrăşăm pământul cu reziduuri naturale;
5. să fertilizăm pământul cu precauţie sau chiar deloc;
6. să nu folosim pesticide (mijloace de combatere a dăunătorilor) şi erbicide
(mijloace de stârpire a buruienilor);
7. să plantăm, în grădina noastră, plante locale.

Imaginea unei agriculturi durabile

În textul de mai jos sunt amintite cele patru principii care definesc durabilitatea, menite
să contureze o imagine a durabilităţii în politica agrară. Dezvoltarea durabilă se
manifestă prin faptul că:

1. resursele regenerabile nu sunt folosite decât în funcţie de rata lor de regenerare;

2. sursele epuizabile de materii prime nu sunt folosite de către om decât atâta vreme
cât ele pot fi înlocuite, atât din punct de vedere material, cât şi funcţional, cu resurse
regenerabile, garantând totodată o productivitate mai mare;

3. afectarea mediului ambiant nu depăşeşte capacitatea naturală de regenerare a

factorilor principali de mediu - aerul, solul şi apa;

6
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

4. trebuie menţinută o echivalenţă temporară între momentul intervenţiei şi timpul de

desfăşurare a proceselor în natură.

Această perspectivă puternic ecologică a conceptului de durabilitate a fost condiţionată

de faptul că discuţia din jurul durabilităţii a fost marcată încă de la început de aspecte
privind modernizarea ecologică şi instituirea unei noi politici inovatoare a mediului.

O agricultură durabilă:
1. lucrează cu metode şi proceduri care maximizează productivitatea solului,
totodată minimalizând efectele nocive asuprasolului, apei, aerului şi diversităţii
speciilor precum şi asupra ţăranilor şi consumatorilor;
2. aduce în centrul atenţiei metode şi proceduri menite să prezerve resursele;
3. îşi propune să folosească cât mai puţine mijloace de producţie bazate pe resurse
neregenerabile sau pe petrol, încercând să le elimine pe termen lung. Acestea
urmează a fi înlocuite cu resurse regenerabile;
4. aplică metode şi proceduri aclimatizate cu locul de utilizare;
5. îi implică pe ţărani, cunoştinţele şi capacităţile acestora; este participativă.

Această situaţie nu trebuie să ne facă să credem că şi funcţiile economice şi sociale vor

fi tratate în acelaşi fel. Aceşti factori sunt condiţionaţi de anumite reguli de joc în ceea
ce priveşte distribuţia corectă inter- şi intra-generaţii a resurselor materiale şi
nemateriale. Componenta economică este, poate, până la urmă mai importantă, având
o importanţă crucială în dezvoltarea durabilă, pentru că interesele economice trebuie
gestionate şi reglementate într-un mod cu totul special.

Câştigurile realizate astăzi cu preţul degradării ecologice sau a exploatării sociale nu

mai pot fi tolerate într-un sistem economic ce se înclină în faţa durabilităţii.

Extrapolând toate aceste principii asupra politicii agrare, vom vedea , [că] o politică
agrară durabilă [trebuie] organizată astfel încât să facă posibilă o agricultură:

1. caracterizată din punct de vedere economic prin acţiuni comerciale de succes, care
se descurcă fără subvenţiile de la stat, devenind astfel concurenţială. Persoanele
angajate în domeniul agricol nu vor câştiga doar de pe urma producerii unor alimente
sănătoase şi a comercializării şi prelucrării preponderent regionale, ci, în sensul unei
agriculturi multifuncţionale, şi de pe urma câştigării altor surse de venit din sectorul
turistic, prin cultivarea unor materii prime regenerabile sau prin producerea de energie
din masă biologică. La toate acestea se vor adăuga şi alte surse de câştig, prin
onorarea de către stat a unor prime pentru protecţia mediului şi a rezervaţiilor naturale;

7
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

2. caracterizată din punct de vedere ecologic de faptul că manipulează resursele

naturale sol, aer şi apă astfel încât acestea sunt protejate faţă de influenţele negative de
durată. Concret, asta înseamnă că îngrăşămintele şi substanţele care protejează
plantele trebuie să fie folosite în mod economic şi cu multă grijă, astfel încât pământul şi
apele aflate în apropierea suprafeţelor cultivate să nu fie afectate. Culturile trebuie să
permită prezervarea unui mediu caracterizat prin diversitatea speciilor, urmând să
încurajeze şi potenţialul genetic al plantelor de cultură sau al raselor de animale de
casă mai vechi;

3. caracterizată din punct de vedere social de asigurarea locurilor de muncă în mediul

rural;

4. caracterizată din punct de vedere etic de protecţia animalelor, astfel încât animalele
de producţie să fie tratate în mod corespunzător şi să nu fie chinuite inutil;

5. care ridică protecţia consumatorilor la rangul unei noi paradigme politice. Un

compromis istoric a fost făcut în agricultură după cel de-al Doilea Război Mondial în
sistemul de producţie fordist, care furniza, în schimbul securităţii veniturilor, resurse
alimentare suficiente pentru spaţiile de aglomerare urbană şi pentru cei angajaţi în
sectorul industrial. Odată cu transformarea structurii sociale, acest compromis a început
să fie periclitat. Scepticismul din ce în ce mai mare faţă de subvenţionarea permanentă
a anumitor produse, indiferent de calitatea acestora şi efectul pe care îl avea
producerea lor asupra terţilor, se justifică prin dezvoltarea unor noi clase sociale, cu
pretenţii ridicate faţă de produsele alimentare.

Produsele cele mai cerute sunt alimentele sănătoase, cu coeficient nutriţional ridicat şi
care iau în considerare principiile stipulate de protecţia mediului şi a animalelor.
Consumatorii au început să se informeze asupra provenienţei bunurilor cumpărate, iar
companiile producătoare de produse alimentare ajută la transformarea unei culturi a
neîncrederii într-una a încrederii. Cetăţeanul matur politic este chemat să susţină, prin
felul în care cumpără, o politică agrară durabilă, spărgând cercul vicios al concurenţei
preţurilor din comerţul cu amănuntul."

8
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

CULTURILE BIODINAMICE
Peste tot în lume, tot mai mulţi agricultori îşi cultivă produsele în mod "biodinamic" sau
"organic". Dar ce înseamnă toate acestea? În primul rând înseamnă că sunt folosite
tehnici care nu fac uz de substanţele şi tehnologiile chimice şi genetice ale industriei
agricole, concentrându-şi activitatea pe principiile ecologice.

Fără a se face răspunzători de "efectele secundare" nocive, ei îşi cresc astfel veniturile,
ţinând sub control dăunătorii şi păstrând fertilitatea solului.Un fapt important în acest
sens este că agricultorii au renunţat la monoculturile întinse aşa cum au apărut ele în
multe locuri în decursul colonizării.

"Ei cultivă o mare diversitate de fructe după principiul rotaţiei, astfel încât insectele,
atrase de câte o anumită specie, să dispară când sunt plantate altele. Ştiţi că nu este
bine să exterminăm toţi dăunătorii, pentru că astfel am elimina şi duşmanii lor naturali,
care ţin în viaţă un ecosistem sănătos. În loc de a se folosi de îngrăşăminte artificiale,
aceşti ţărani îşi fertilizează culturile cu îngrăşăminte lichide şi reziduuri de plante, dând
înapoi pământului materiile organice, care se întorc astfel în circuitul biologic."

Culturile biodinamice sunt durabile, pentru că se află pe aceeaşi linie cu principiile

ecologice. Ele ţin cont de întregul sistem ecologic, care este extrem de complex şi în
care şi de pe urma căruia trăieşte, adaptându-se la ciclurile naturale. Această metodă
holistică este o componentă centrală a oricărei proceduri care se doreşte durabilă.

"Ţăranii care se ocupă cu o agricultură biologică ştiu că un sol fertil este un sol viu, care
conţine pe fiecare centimetru cub miliarde de organisme vii - un ecosistem complex
aşadar, în care substanţele vitale se mişcă în cicluri de la plante spre animale,
transformându-se apoi în îngrăşăminte şi de acolo în bacterii de sol, şi ajungând mai
apoi din nou în plante. Energia solară este combustibilul natural care face să
funcţioneze aceste cicluri ecologice."

Deseori s-a spus că printr-o astfel de metodă de producţie durabilă nu se poate acoperi
necesarul alimentar al populaţiei mondiale, aflate într-un proces de creştere extrem de
rapid.Totuşi, având în vedere rezultatele experienţelor şi cercetărilor conduse în ultimii
ani, acest argument s-a dovedit a nu fi valabil. Fritjof Capra rezumă câteva rezultate
interesante obţinute la o conferinţă internaţională privind agricultura durabilă, care a
avut loc în 1999 la Bellagio, în Italia:

9
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

La Bellagio, oamenii de ştiinţă au raportat "că o serie de proiecte experimentale de

mare întindere, efectuate pe tot cuprinsul lumii, în cadrul cărora s-au utilizat tehnici
agro-ecologice - alternanţa fructelor, „intercropping” (cultivarea altor plante în paralel),
folosirea mulcilor şi a compostului, construirea de terase, de circuite de apă etc. - au dat
rezultate spectaculoase, în mare parte în zonele lipsite de alte resurse, despre care se
credea că nu pot produce cantităţi excedentare de hrană.

De exemplu, unele dintre aceste proiecte agro-ecologice, la care au participat aprox.

730 000 de gospodării ţărăneşti de pe întreg continentul african, au condus la profituri
crescute cu între 50 şi 100 de procente, în tot acest timp fiind înregistrată o scădere a
costurilor de producţie, veniturile acestor gospodării crescând în mod considerabil -
uneori chiar de până la zece ori. S-a văzut astfel mereu că agricultura biodinamică nu
creşte doar producţia, oferind o paletă largă de beneficii ecologice, ci ajută în mod clar
şi ţăranii producători."

"Cine cumpără produse realizate în mod fairplay îşi asumă o răspundere globală, cine
cumpără alimente provenite din agricultura biologică, ne protejează atât pe noi, cât şi
mediul înconjurător, cine pune preţ pe calitatea regională şi investeşte în mărfuri locale,
se îngrijeşte pentru relaxarea tranzitului de mărfuri, asigură locuri de muncă şi creşterea
economică în zonele rurale."

10
 UNIVERSITATEA ROMANO-AMERICANA

BIBLIOGRAFIE:

o http://www.constientizarerurala.ro/dezvoltare-durabila/16-
comportament-durabil
o http://ec.europa.eu/environment/eussd/pdf/brochure_scp/kg006508RO_2
.pdf
o http://www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_2/konsum.htm
o Ion Pohoaţă, Dezvoltarea durabilă

11