Alexander Parvus

Alexander Parvus (Izrail Lazarevici Gelfand, rus. Израиль Лазаревич Гельфанд) (n. 27
august 1867, Berezina - d. 12 decembrie 1924, Berlin) a fost un revoluționar menșevic în
Rusia și socialist în Germania. A coordonat, în cooperare cu autoritățile Germaniei, călătoria
din 1917 a lui Lenin, într-un vagon de cale ferată plumbuit, din Germania în Rusia.
Ideologul socialist Parvus, care a organizat mai târziu politica economică a Turcia în timpul
lui Mustafa Kemal Atatürk, a introdus, împreună cu Troțki, încă din octombrie 1917,
conceptul revoluției permanente , ce prevedea între altele:

 înlăturarea țarismului și burgheziei

 revoluția proletară și instituirea dictaturii proletariatului
 reforma agrară, și naționalizarea economiei
 democrația parlamentară
 revoluția mondială (care nu s-a realizat)
Alexander Parvus, cu numele real Israel Lazarevici
Helphand (fonetic: Helfand sau Ghelfand, probabil Geldpfand), s-a născut într-un cartier
evreiesc din Minsk, Belarus. A locuit însă în Odessa unde și-a început activitatea
revoluționară la vârsta de 16 ani. În 1886 s-a refugiat în Elveția, unde l-a cunoscut
pe Plehanov, care l-a determinat să studieze marxismul. A urmat cursuri universitare în
științele economice la Basel, între anii 1887-1891. Teza de doctorat a avut ca temă
repartizarea muncii.
La Stuttgart, în Germania, a făcut cunoștință cu Clara Zetkin și Karl Kautsky. Aici și-a
început cariera publicistică, scriint pentru gazetele social-democrate Vorwärts (Înainte) și Die
neue Zeit (Timpul nou) sub pseudonimul Alexander Parvus.
Activitatea publicistică a continuat-o la Leipzig, unde a publicat critica lui Engels a luptei pe
baricade a maselor populare. Parvus s-a ocupat și de problema organizării grevelor, devenind
unul dintre liderii revoluționari zeloși. A publicat și în presa rusă de extremă stângă. După ce
l-a cunoscut pe Troțki, autoritățile Germaniei l-au declarat pe Parvus persoană indezirabilă.
După 1900, a făcut cunoștință la München cu Lenin, iar în 1905 a participat, împreună cu
Troțki, la revoluția rusă din 1905. A fost arestat și deportat în Siberia, de unde a evadat. S-a
reîntors în Germania, unde s-a implicat într-un scandal financiar compromițător. Bolșevicii l-
au învinuit de o fraudă în valoare de 130.000 de mărci. Incidentul i-a stricat relația cu liderii
socialiști, între care Rosa Luxemburg, articolele sale nemaiputând fi publicate în gazetele lor.
Sosit în 1910, Gelfand-Parvus a activat ca jurnalist până în 1914 și a avut contacte cu
diferite grupări socialiste din Imperiul Otoman. A fost reprezentantul în Constantinopol al
firmei concernului germande siderurgie și construcții de armament Krupp și al companiei
britanice Vickers. A făcut afaceri de milioane vânzând armament în timpul Războiului
balcanic și a publicat articole de economie politică.
În 1914 s-a mutat la Copenhaga, de unde a reluat legătura cu social-democrații germani
(aripa Lensch-Cunow-Haenisch). A înființat publicația social-democrată Die
Glocke (Clopotul), în care milita pentru „solidaritatea” proletară. În 1917 a colaborat cu
serviciul de informații al armatei germane, cu care a organizat călătoria clandestină a
lui Lenin și a unui grup de acoliți din Elveția în Rusia cu scopul răsturnării guvernării țariste.
Prin izbucnirea Revoluției din Octombrie, Rusia, în care țarismul căzuse în Revoluția din
Februarie, a fost nevoită să iasă din război (Rusia a încheiat pace cu Germania abia în
martie 1918, când a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk). După primul război mondial,
Geldfand-Parvus s-a retras la vila sa din Berlin, unde a încetat din viață în 1924.