Proiect Diploma Stefania Final

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIESTI
FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PETROLULUI SI PETROCHIMIEI

SPECIALIZAREA INGINERIA SI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE
PROIECT DE DIPLOMĂ
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: ABSOLVENT:

CONF.DR.ING.DANIELA POPOVICI TRONARU ALINA-ŞTEFANIA
PLOIEŞTI
2016
1
Anexa 8
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEŞTI
FACULTATEA: TEHNOLOGIA PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE
DEPARTAMENTUL: CHIMIE
PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN
INDUSTRIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: (IF/FR/ID):IF
Vizat Aprobat,
Facultatea TPP Director de departament,
(semnătura şi ştampila) (grad didactic, numele, prenumele şi
semnătura)
Prof. Dr. Ing. Bomboş Dorin
PROIECT DE DIPLOMĂ/LUCRARE DE LICENŢĂ SAU DISERTAŢIE
TEMA: STUDIUL INFLUENŢEI AGENTULUI DE ACTIVARE A

CĂRBUNELUI ACTIV ASUPRA ADSORBŢIEI UNOR COLORANŢI
ORGANICI
Conducător ştiinţific:
(grad didactic, numele, prenumele şi
semnătura)
Consultant științific (dacă e cazul)
(grad didactic, numele, prenumele şi
semnătura)
CONF.DR.ING.DANIELA POPOVICI Absolvent:
(numele, prenumele şi semnătura)
TRONARU ALINA ŞTEFANIA
PLOIEŞTI
2016
2
UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI Anexa 9
FACULTATEA: TEHNOLIGIA PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE
DOMENIUL: INGINERIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF/FR/ID:IF
Aprobat, Declar pe propria răspundere că voi elabora

Director de departament, personal proiectul de diplomă / lucrarea de licenţă /
Prof.Dr.Ing.Bomboş Dorin disertaţie şi nu voi folosi alte materiale documentare
în afara celor prezentate la capitolul „Bibliografie”.
Semnătură student(ă):
DATELE INIŢALE PENTRU PROIECTUL DE DIPLOMĂ / LUCRARE LICENŢĂ / LUCRARE
DISERTAŢIE
Proiectul a fost dat studentului/studentei:
1) Tema proiectului / lucrării
2) Data eliberării temei:

3) Tema a fost primită pentru îndeplinire la data:
4) Termenul pentru predarea proiectului/ lucrării:
5) Elementele iniţiale pentru proiect / lucrare:
6) Enumerarea problemelor care vor fi dezvoltate:
7) Enumerarea materialului grafic (acolo unde este cazul):
8) Consultaţii pentru proiect / lucrare, cu indicarea părţilor din proiect care necesită consultarea:
Conducător ştiinţific: Student(ă)
Semnătura: Semnătura:
3
UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN PLOIESTI Anexa 10
FACULTATEA:TEHNOLOGIA PETROLULUI ŞI PETROCHIMIE
DOMENIUL:INGINERIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDII:INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF/FR/ID:IF
APRECIERE
privind activitatea absolventului:
în elaborarea proiectului de diplomă / lucrării de licenţă / disertaţie cu tema:
Nr. CRITERIUL DE APRECIERE CALIFICATIV

crt.
1. Documentare, prelucrarea informaţiilor din bibliografie
2. Colaborarea ritmică şi eficientă cu conducătorul temei proiectului
de diploma /lucrării de licenţă
3. Corectitudinea calculelor, programelor, schemelor, desenelor,
diagramelor şi graficelor
4. Cercetare teoretică, experimentală şi realizare practică
5. Elemente de originalitate (dezvoltări teoretice sau aplicaţii noi ale
unor teorii existente, produse informatice noi sau adaptate, utile în
aplicaţiile inginereşti)
6. Capacitate de sinteză şi abilităţi de studiu individual
CALIFICATIV FINAL
Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent.
Comentarii privind calitatea proiectului/lucrării:

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Data:
18.07.2016 Conducător ştiinţific
(gradul didactic, nume, prenume şi semnătura)
Consultant științific (dacă e cazul)
(gradul didactic, nume, prenume şi semnătura)
CONF. DR. ING. DANIELA POPOVICI
4
CUPRINS
Capitolul I
I.1.Introducere......................................................................................................................................7
I.1.1.Protecţia mediului........................................................................................................................7
I.1.2.Apele............................................................................................................................................7
I.2.Modalităţi de definire a calităţii apei..............................................................................................7
I.3.Clasificarea apelor...........................................................................................................................8
I.3.1.Clasificarea apelor de suprafaţă...................................................................................................9
I.3.2.Clasificarea apelor uzate............................................................................................................10
I.4.Caracteristicile apei naturale.........................................................................................................10

I.4.1.Caracteristici fizice.....................................................................................................................11
I.4.2.Caracteristici chimice.................................................................................................................12
I.4.3.Caracteristici bacteriologice.......................................................................................................12
I.5.Poluarea apelor..............................................................................................................................13
I.5.1.Surse de poluare şi poluanţi.......................................................................................................13
I.6.Impactul asupra mediului..............................................................................................................15

I.6.1.Impactul substanţelor organice..................................................................................................15
I.6.2.Impactul substanţelor anorganice..............................................................................................16
I.7.Metode de epurare a apelor reziduale...........................................................................................16

I.7.1.Epurarea fizico-macanică...........................................................................................................17
I.7.2.Epurarea fizico-chimică.............................................................................................................17
I.7.3.Epurarea biologică(biochimică).................................................................................................18
I.7.4.Iazuri de epurare a apelor reziduale...........................................................................................18
I.7.5.Autoepurarea apelor reziduale...................................................................................................19
I.8.Tratarea apelor reziduale..............................................................................................................20

I.8.1.Tehnici speciale de tratare a apelor reziduale............................................................................21
I.8.2.Adsorbţia pe cărbune activ........................................................................................................22
I.8.3.Materii prime pentru prepararea cărbunelui activ.....................................................................23
I.8.4.Tipuri de cărbune activ..............................................................................................................23
I.8.5.Prepararea cărbunelui activ din lemn de paulownia..................................................................24
I.9.Adsorbţia......................................................................................................................................24
I.10.Galben de alizarină.....................................................................................................................26
Capitolul II
Studiul experimental
II.1.Prepararea suportului adsorbant................................................................................................. 28
II.2.Realizarea experimentală a procesului de adsorbţie...................................................................28
5
II.3. Determinarea influenţei timpului de contact..............................................................................29
II.4.Trasarea izotermelor de adsorbţie la echilibru............................................................................30
II.5.Modelarea matematică a procesului de adsorbţie.......................................................................32

II.5.1.Modelarea matematică după modelul Langmuir......................................................................33
II.5.2.Modelarea matematică după modelul Freundlich....................................................................37
II.5.3.Modelarea matematică după modelul Dubinin-Radushkevich.................................................41
II.5.4 Calculul factorului de separare.................................................................................................45
II.6.Determinarea parametrilor modelelor matematice......................................................................46
II.7.Influenţa temperaturii asupra procesului de adsorbţie a galbenului de alizarină.........................47
Concluziile studiului experimental....................................................................................................48
Bibliografie.........................................................................................................................................50
6
CAPITOLUL I
I.1 Introducere
I.1.1 Protecţia mediului
Ştiinţa mediului este un domeniu care se ocupă cu studiul interacţiunilor dintre componentele fizice,
chimice şi biologice ale mediului înconjurător.
Ştiinţa mediului se bazează pe cercetări interdisciplinare cu diverse domenii: meteorologia, geologia,
hidrologia, agronomia, chimia apei, a solului, a atmosferei etc.[1]
I.1.2 Apele reprezintă o resursă naturală, regenerabilă, vulnerabilă şi pentru societate, materie primă
pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea
echilibrului ecologic.Apa nu este un produs comercial oarecare , ci este un patrimoniu natural care
trebuie protejat , tratat şi apărat ca atare.Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoaşterea,
protecţia , punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes
general.Folosim apa în majoritatea activităților pe care le desfășurăm, suntem alcătuiți în mare măsură
din ea și este cea mai importantă substanță, dacă luăm în calcul importanța ei.Doar faptul că e atât de
răspândită ne face să o privim cu oarecare nepăsare.Totuși avem cu aceasta o legătură veche, adâncă
și cu totul aparte:nu am putea trăi dacă nu ar fi ea.[2]Sursă inepuizabilă a naturii, apa nu este
disponibilă în cantități suficiente în anumite perioade și în anumite regiuni ale Terrei, în vreme ce
necesitățile de consum sporesc continuu.[3]
I.2. Modalităţi de definire a calităţii apei
Calitatea apelor naturale este determinată, în general, de totalitatea substanţelor minerale sau
organice, gazele dizolvate, particulele în suspensie şi organismele vii prezente. Din punct de vedere
al stării lor, impurităţile pot fi solide, lichide sau gazoase. Acestea pot fi dispersate în apă şi se pot
clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii, coloizi şi soluţii. [4]
Gazele dizolvate cele mai frecvente sunt oxigenul, dioxidul de carbon și hidrogenul sulfurat:
 Oxigenul este un gaz puţin solubil şi se află dizolvat în apă sub formă de molecule de
O2.Prezenţa oxigenului în apă condiţionează prezenţa marii majorităţi a organismelor
acvatice.Apele de origine subterană conţin foarte puţin oxigen.[4]
7
 Dioxidul de carbon din apă este rezultatul respirației organismelor acvatice, proceselor
biochimice de degradare organică și de unele procese geochimice rezultate din contactul apei
cu solul.[4]
 Hidrogenul sulfurat are o proveniență telurică, fiind legat de existența unor zăcăminte de sulf,
care prin prezența sulfurilor sau sulfaților și în urma unor procese chimice biogene, duc la
obținerea acestuia.Prezenţa lui în apă conferă gust şi miros neplăcut acesteia şi ridică serioase
probleme în folosirea apei subterane ca apă potabilă sau industrială.În funcţie de pH-ul apei,
hidrogenul sulfurat se găseşte sub următoarele forme:
-gaz dizolvat în apă la pH sub 5
-gaz dizolvat în apă şi ioni de hidrosulfură la pH îmtre 5 şi 9
-ioni de hidrosulfură şi ioni de sulfur la pH peste 9.[4]
I.3.Clasificarea apelor
Cantitatea de apă de pe Terra este de 1,38 miliarde de kilometri cubi. Ea se repartizează în cinci
rezervoare interconectate, al căror ansamblu constituie hidrosfera.
Acestea sunt:
- apele de suprafaţă (oceanele, râurile)
- depozitele de gheaţă şi de zăpadă
- apele subterane
- atmosfera
- biosfera
Durata staţionării apei în fiecare rezervor este foarte variabilă şi are loc de la aproximativ nouă zile
pentru atmosferă până la mai multe mii de ani pentru gheţari şi oceane.[5]
Pe Terra, apa există în mai multe forme:
-apăsărată în oceaneşi mări;
- apă dulce;
- în stare solidă : se găseşte în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, darşi ca precipitații solide,
sau ninsoare;
- în stare lichidă, se găseşte în ape curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi şi ape freatice sau
subterane;
-apă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer;[6]
Din punct de vedere al așezării lor există:
ape de suprafață;
ape subterane;
8
După forma de proprietate:
ape care aparțin domeniului public;
ape care aparțin domeniului privat.
Din punct de vedere al reglementării pescuitului:

bazine piscicole naturale;
bazine piscicole amenajate
După destinația economică:

ape de folosință generală – apa devine obiect de consumație individuală;
ape destinate agriculturii – apa este folosită în special pentru irigații;
ape cu destinație specială – apa este destinată navigației, pescuitului, producerii energiei
electrice ș.a.
Din punct de vedere administrativ apele se împart în:

ape internaționale – reprezintă apele la care România este riverană cu alte state, care intră sau trec
prin granițele țării, dar şi apele la care interesele altor state au fost recunoscute printratate și convenții
internaționale;
ape teritoriale – reprezintă apele aflate de la țărmul țării noastre spre larg, a căror întindereeste
stabilită de către lege;
ape naționale – sunt reprezentate de fluviile, râurile, canalele și lacurile navigabileinterioare,
precum și apele fluviilor și râurilor de frontieră de la malul român până la linia defrontieră stabilită
prin tratate, acorduri și convenții internaționale.[7]
I.3.1.Clasificarea apelor de suprafaţă

Apele de suprafață servesc pentru alimentarea cu apă, pentru irigații, pentru adăparea animalelor,
pentru nevoi industriale, pentru utilizări gospodărești etc.
În țara noastră sunt stabilite trei categorii de calitate pentru apele de suprafață:
 Categoria I:apele de suprafață care servesc la alimentarea cu apă apopulației, ape utilizate în
industria alimentară etc.
 Categoria a II-a :cuprinde ape utilizate pentru sporturi nautice, pentru agrement, pentru
dezvoltarea pisciculturii etc.
9
 Categoria a III-a:este alcătuită din apele uzate pentru nevoi industriale, altele decât cele
alimentare.[3]
I.3.2.Clasificarea apelor uzate
După provenienţa lor apele uzate se clasifică în:

 Ape uzate orăşenesti, care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale, provenite din
satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate, precum şi a nevoilor
gospodăreşti, igienico-sanitare şi social-administrative ale diferitelor tipuri de unităţi
industrial mici;
 Ape uzate industriale, rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial, ele fiind
de cele mai multe ori tratate separat în staţii de epurare proprii industriilor respective;
 Ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală poluanţii existenţi în atmosferă.
Aceste ape de precipitaţii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor
centre populate, în procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferite tipuri, cât şi deşeuri,
îngrăşăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor potconţine un numar
mare de poluanţi;
 Ape uzate radioactive, care conţin ca poluant principal substanţele radioactive rezultate de la
prelucrarea, transportul şi utilizarea acestora. Indiferent de provenienţa lor
substanţeleradioactive pot ajunge în apă, aer şi sol pe multiple căi, prejudiciind întreg mediul
înconjurător.
 Ape uzate calde, care conţin de obicei un singur poluant, energia calorică, a cărei provenienţă
a fost mentionaţă anterior;
 Ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care
suntasemănatoare cu apele uzate orăşeneşti;
 Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conţin impurităţi deosebit de nocive
cum ar fi : reziduuri lichide şi solide, pierderi de combustibil, lubrifianţi etc.[8]
I.4.Caracteristicile apei naturale
Apa se găseşte în natură sub formă gazoasă, lichidă si solidă.În stare gazoasă aceasta provine din
evaporarea de la suprafaţa Oceanului Planetar, din apele uscatului, de la suprafaţa solului,din
transpiraţia plantelor si a animalelor.În stare lichidă apa alcătuieşte hidrosfera sau învelisul de apă al
Pământului reprezentat de oceane, mări, lacuri, râuri şi ape subterane.În stare solidă , apa se găseşte
sub formă de gheaţă, în care este cantonată cea mai mare parte a apei dulci în cele doua calote polare
şi în gheţarii din regiunile înalte.
10
I.4.1.Caracteristici fizice
Culoarea apei variază în raport cu lungimea stratului, fiind incoloră în cele subţiri şi albastruie în cele
mai groase.Prezenţa sărurilor de fier dă apei o culoare verde-gălbuie, în timp ce clorurile una
albastruie.
Transparenţa sau calitatea de a lăsa să treacă lumina se exprima prin distanţa în cm până la care se
pot distinge contururile unu obiect.
Turbiditatea este dată de cantitatea de particule solide existente într-un volum de apă la un moment
dat şi se exprimă de regulă în g/l.
Densitatea maximă a apei nu este la punctul de înghet, ci la 4 C, când are cea mai ridicată valoare
1,00g/cm3 dupa care odată cu scăderea temperaturii scade si densitatea,ajungând ca la 00 C să aibă o
densitate de 0,917g/cm3.
Temperatura apei un element important şi depinde de cea a mediului înconjurător.
Conductivitatea electrică sau însuşirea apelor de a fi bune conducătoare de electricitate se datorează,

în cea mai mare parte, impurităţilor şi sărurilor dizolvate, fiind în raport direct cu concentraţia
acestora.[9]
Punctele de topire şi de fierbere ale apei au valori anormal de ridicate în comparaţie cu hidrurile
elementelor vecine din sistemul periodic, astfel, apa este un lichid la temperatură obişnuită, în timp
ce hidrurile elementelor vecine sunt gazoase.[10]
Presiunea de vapori a apei la o anumită temperatură reprezintă presiunea la care coexistă cele doua
stări de agregare ale apei: gazoasă şi lichidă.Vaporii în echilibru cu lichidul se numesc
saturaţi.Presiunea exercitată de aranjarea tetraedrică în momentul îngheţării apei este de circa 16
atm.Astfel se explică de ce buteliile obişnuite din sticlă, care rezistă doar la 10 atm., se sparg când
apa din ele îngheaţă.
Constantele critice sunt temperatura, presiunea si volumul molar şi sunt proprietaţi fizice constante
ale apei(tabel 1).Temperatura critică(TC) reprezintă temperatura deasupra căreia vaporii de apă nu pot
fi lichefiaţi.Presiunea critică(PC)a apei este presiunea minima necesară pentru a lichefia aburul la
temperatura critică.Volumul molar critic(VC) reprezinta volumul ocupat de un mol de apă la
temperatura critică.[10]
11
Tabel I.1:Constantele critice ale apei
Temperatura critică Presiunea critică,atm Volumul molar critic,cm3

0
C K 218,5 57
374 647
I.4.2.Caracteristici chimice
Fortele van der Waals.Sunt legături slabe între molecule şi cuprind mai multe tipuri de interacţiuni
între atomii nelegaţi chimic.Pentru apă sunt specifice forţele ion-dipol(forţe de orientare) şi forţele
dipol-dipol(forţe de inducţie).Acestea sunt forţe de natură electrostatică, iar datorită faptului că
sarcinile dipolilor permanenţi sunt mai slabe decât sarcinile ionilor, forţele de atracţie dintre dipoli
sunt considerabil mai slabe decat lagăturile ionice.Forţele ion-dipoli intervin în solvatarea ionilor.
Legăturile de hidrogen.Sunt legături de natură electrostatică,dar de un tip special,depinzând de
prezenţa unui atom de hidrogen covalent şi a doi atomi foarte electronegativi(F,O,N sau mai rar
Cl).Apa este o combinaţie deosebit de capabilă de a forma legături de hidrogen, deoarece fiecare
moleculă de apă are doi atomi de hidrogen,legati de oxigen prin legături covalente puternic polarizate,
ceea ce le conferă pozitivitate pronunţată şi două perechi de electroni neparticipanţi.Ea poate forma
astfel doua legături de hidrogen.
Legături ionice.În apa pură se formează spontan H30+ si OH-(autoionizarea apei)care pot realiza
legături predominant ionice cu ioni străini.Fenomenul este foarte frecvent în contact cu moleculele
organice mari, care posedă atomi ionizanţi cum ar fi sărurile cuaternare de amoniu sau similare.Se
formează asa numitele asociaţii ionice în care ionii sau moleculele apei se interpun între ionii organici.
Legături covalent coordinative(donor-acceptor).Cu cele doua perechi de electroni neparticipanţi,
molecula de apa poate forma legături donor –acceptor deci legături coordinative în care fiecare
pereche este donată.Aceste legături determină proprietaţile ionizante şi complexante ale apei.[10]
I.4.3.Caracteristici bacteriologice
Prima şi cea mai importantă condiţie bacteriologică de potabilitate este lipsa totală din apă
agermenilor patogeni. [3]
Apa destinată utilizării de către om trebuie să fie cât mai puţin contaminată de bacterii sauvirusuri
patogene, această regulă fiind foarte strictă dacă apa este destinată consumului potabil sau este
folosită în industria alimentară; în acest caz ea trebuie să fie lipsită complet de germeni patogeni.
Cele mai periculoase dintre bolile transmise prin apă sunt bolile infecţioase şi pot fi bolibacteriene
(febra tifoida, dizenteria, holera), boli virotice (hepatita epidemică, conjunctivita), boli parazitare
(amibiaza, tricomoniaza).
12
Gravitatea acestora precum şi periculozitatea transmiterii prin apă a acestor boli au atras atenţia
specialiştilor, chiar din prima perioadă a conceperii şi realizării construcţiilor de tratare a apei la nivel
industrial. [4]
I.5.Poluarea apelor
I.5.1.Surse de poluare şi poluanţi:
Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o
limită admisibilă, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect
de activitaţile umane, care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această
folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea. Când vorbim despre poluarea apelor naturale, ne
referim însă la o încărcare a apelor cu materii şi substanţe ceîi modifică indicatorii de calitate şi
proprietaţile, ducând astfel la poluare.[2]
1.Poluarea naturală este cauzată de sursele de poluare naturală şi se produce în urma interacţiunii
apei cu atmosfera (când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta), cu litosfera (când se
produce dizolvarea rocilor solubile) şi cu organismele vii din apă.
2.Poluarea artificială este cauzată de sursele de ape uzate de orice fel, ape meteorice, nămoluri,
reziduuri, navigație, poluare urbană, industrială, agricolă, radioactivă, termică etc.[11]
3.Poluarea fizică este produsă de agenți fizici precum temperaturile ridicate,caz în care se numește
poluare termică.Poluarea termică constă în ridicarea temperaturii zonale a unei surse de apă și se
produce prin deversarea apelor uzate de răcire de la diferite activități industriale. Mărirea temperaturii
apei de suprafață pe o anumită zonă determină apariția unor dezechilibre biologice împiedicand
procesul de autoepurare.
4. Poluare chimică este rezultatul deversării în apele naturale a unor compuși minerali sau
organici,utilizați în agricultură (azotați,fosfați,pesticide) sau în diferite ramuri industriale (metale
grele,hidrocarburi,substanțe organice de sinteză).Poluarea chimică este cea mai frecventă și cea mai
agresivă formă de poluare care se produce de multe ori în mod conștient.[5]
Poluarea poate avea loc:
-continuu, în cazul canalizării dintr-un oraş sau al rezidiilor provenite din industrie şi deversate în
ape;
-discontinuu, la intervale regulate sau neregulate de timp;
-temporar;
13
-accidental, în cazuri de avarie.
Sursele de poluare a apelor se clasifică după mai multe criterii, dată fiind diversitatea lor:
- după provenienţa:activităţile menajere, industria, agricultura şi transporturile;

- după aria de răspândire a poluanţilor:
o -surse locale(conducte de calnalizare,rampe de descărcare);
o -difuze, când poluanţii se răspândesc pe o arie mare.Uneori este dificil de localizat
sursa sau sursele poluante.
- după poziţia lor:-surse fixe;-mobile.
Poluanţii apelor sunt foarte diverşi şi de aceea clasificarea adoptă mai multe criterii:
a) după natura lor există poluanţi:organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici;
b) după starea de agregare se diferenţiază:suspensii, poluanţi solubili în apă, dispersii coloidale;
c) după durata degradării naturale în apă se deosebesc:poluanţi uşor biodegradabili, greu

biodegradabili, nebiodegradabili, refractări(se degradează şi peste 2 ani).
Poluarea organică apare de obicei de la fabricile de celuloză şi hârtie care elimină şi 1000-3000 l
apă poluată/s.Chiar dacă se efectuează o epurare cu randament 95%, tot rămân cantităţi mari de
poluanţi.
Poluarea anorganică rezultă din industria produselor clorosodice, chimice, extracţia ţiţeiului,
prepararea minereurilor, hidrometalurgie.Apele poluate conţin săruri, acizi, baze, modifică pH-ul
apelor naturale, corodează conductele, instalaţiile, aduc prejudicii agriculturii şi au efecte dăunătoare
pentru organismele acvatice.
Poluarea biologică este produsă de activităţile menajere, abatoare, zootehnie,etc.Apele poluate

biologic favorizează înmulţirea unor paraziţi,ca:ţânţarii, transmiţători de paludism, musca tze-tze,
transmiţătoarea bolii somnului etc.
Poluarea termică apare prin deversarea de apă caldă în efluenţii naturali.În aceste condiţii scade
conţinutul de oxigen din apă, creşte sensibilitatea organismelor acvatice la poluanţi, unele vieţuitoare
dispar, se înmulţesc algele albastre,etc.Acest tip de poluare apare pe lânga unele instalaţii industriale
şi din energetica nucleară.
Poluarea radioactivă apare la apa rezultată din industria extractivă a minereurilor de uraniu, sau
thoriu, la instalaţiile de preparare a minereurilor radioactive, din zonele de depozitare
14
necorespunzătoare a deşeurilor radioactive, în urma unor avarii la reactoarele nucleare , naufragii de
vapoare cu încărcătură nucleară etc.[12]
I.6.Impactul asupra mediului
Pentru apele de suprafaţă, prejudiciile aduse mediului de către poluanţii menţionaţi mai suspot fi
grupate în două mari categorii: sănătatea publică, afectată prin intermediul alimentării cu apă a
zonelor de agrement, piscinelor etc. şi unele utilizări, de exemplu cele industriale, piscicole, de
navigaţie etc.[3]
I.6.1.Impactul substanţelor organice
Substanţele organice de origine naturală (vegetală) consumă oxigenul din apă atât în timpuldezvoltării
cât şi după moarte. Cantitatea minimă de oxigen din apă trebuie să fie de 4 mg/l, necesară dezvoltării
organismelor din apă, în acelaşi timp oxigenul mai este necesar şi proceseloraerobe de autoepurare.
Lipsa oxigenului din apă are ca efect oprirea proceselor aerobe, cuconsecinţe grave asupra faunei şi
florei acvatice.Hidrocarburile din ţiţei, ca şi cele din produse petroliere, acţionează bacteriostatic din
cauzasolubilităţii lor în apă. Multe bacterii se adaptează în prezenţa acestora şi le metabolizează, şi
pătrund în lanţurile alimentare, dăunând florei şi faunei. Ele se pot chiar acumula în organisme.
În unele zone, apa de zăcământ aduce la suprafaţă odată cu ţiţeiul şi un conţinut mare de sare, datorită
căruia, la evacuarea într-un emisar cu debit mic sunt împiedicate aproape toate utilizările acestuia.
Acizii naftenici acţionează asupra faunei acvatice ca un toxic al sistemului nervos şi cairitant al
tegumentelor, influenţând şi sistemul endocrin. Aceştia sunt degradabili biologic.Concentraţia
maximă admisă (CMA) de acizi naftenici în apa emisarilor este de 0,3 mg/l.
Fenolii, prezenţi în cantităţi mari în produsele petroliere din rafinăriile de petrol, reprezintăpentru
peşti un neurotoxic. De asemenea, imprimă un gust şi un miros neplăcut cărnii de
peşte.Inconvenientul principal al poluării cu fenoli este acela că în cazul dezinfecţiei cu clor
seformează clorfenoli, produşi greu oxidabili, cu gust neplăcut.
Detergenţii, sunt substanţe tensioactive mult folosite în prezent, cei mai răspândiţi fiinddetergenţii
anionici. Detergenţii se plasează la suprafaţa apei, sub formă de spumă împiedicândautoepurarea
emisarilor şi desfăşurarea normală a proceselor de epurare. Concentraţia admisă excepţional în apa
potabilă şi în cele de suprafaţă este de 0,5 mg/l. Prezenţa detergenţilor în apelereziduale creează
probleme deosebite în exploatarea staţiilor de epurare (împiedică sedimentarea,reduc gradul de
oxigenare a apelor reziduale şi capacitatea de absorbţie a substanţelor toxice). Ca şi pesticidele,
efectele lor principale se manifestă atât asupra calităţii apei, cât şi asupra organismelor acvatice, peştii
15
fiind foarte sensibili din acest punct de vedere. Asupra omului însă, efectele lor toxice se manifestă
numai la concentraţii ridicate de cca. 1 g/kg.
Pesticidele (insecticidele, fungicidele, ierbicidele), dintre care cele organoclorurate sunt celemai
importante din punct de vedere al impacului asupra mediului datorită degradării biologice lente, se
acumulează în lanţul trofic. Pesticidele au proprietatea de a se acumula în organism, în special în
ţesutul adipos, putând avea acţiune mutagenă şi cancerigenă. Peştii şi animalele sălbatice, inclusiv
cele răpitoare, sunt expuse la contaminarea cu pesticide prin hrană, apă etc., acestea putând afecta
dezvoltarea, reproducerea şi existenţa lor. Concentraţia maximă admisă este de 0,5 mg/l. În apele de
suprafaţă trebuie să lipsească pesticidele organofosforice, organometalice şi nitroderivaţii.[3]
I.6.2.Impactul substanţelor anorganice
Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei emisarului,iar unele pot provoca creşterea
durităţii apei. Clorurile peste anumite limite fac improprie alimentarea cu apă potabilă şi industrială.
Poluarea cu nitraţi s-a extins şi s-a accentuat odată cu folosirea sistematică a îngrăşămintelor azotoase.
Metalele grele au o acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi procesele
de autoepurare.[3]
I.7.Metode de epurare a apelor reziduale
Epurarea apelor reprezintă un proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive

dizolvate, în stare coloidală sau de suspensii, prezente în apele uzate industriale şi orăşeneşti, care nu
sunt acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor tratate şi care permite refacerea
proprietăţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de poeraţii succesive:
-reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate;
-prelucrarea materialului rezultat din prima operatie.
Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în functie de poluanţi.Se pot clasifica, în
primul rând,în funcţie de mecanismul care conduce la reducerea poluantului prin metode
convenţionale:
-fizico-mecanice;
-fizico-chimice;
16
-biochimice sau biologice.
I.7.1.Epurarea fizico-mecanică a apelor uzate constituie prima treaptă de epurare a apelor uzate şi
se bazează pe procese fizice de separare a poluanţilor din apele uzate.În această treaptă se
îndepărtează, în special, materiile solide sau cele solide şi lichide cu densităţi mai mici de 1g/cm3.De
asemenea sunt reţinute şi substante organice, dar cu o eficienţă relativ redusă.
- reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari;
-prelucrarea depunerilor de pe gratare şi site ;
- sedimentarea;
- deznisiparea;
- decantarea.
I.7.2.Epurarea fizico-chimică are la bază procedee şi fenomene chimice de neutralizare, precipitare,

coagulare, floculare, realizate prin tratarea apei cu reactivi chimici.Metoda se aplică apelor uzate
industriale şi altor categorii de ape atunci când se urmăreşte o epurare rapidă şi eficientă.Epurarea
chimică se aplică atât poluanţilor în suspensie , cât şi celor dizolvaţi.
În cadrul etapei fizico-chimice,tratarea chimică a apelor reziduale are ca scop:
-coagularea materiilor solide în suspensie aflate în stare coloidală sau dispersate în particule foarte
fine;
-corectarea pH-ului;
-recarbonatarea;
-adaugarea de nutrienţi în vederea epurarii biologice;
-condiţionarea pentru filtrare etc.
I.7.3.Epurarea biologică(biochimică)
Procesele biologice de epurare a apelor uzate sunt procese în timpul cărora materiile organice
biodegradabile din apele uzate şi din nămoluri sunt descompuse cu ajutorul microorganismelor , în
principal bacterii.
17
Transformările prin care microorganismele degradează substanţele în produşi de ultimă degradare
sunt:
- descompunere aerobă (în prezenţă de oxigen)

- descompunere anaerobă (în lipsa oxigenului)
- descompunere anoxică (în prezenţa ionului nitrat).
Epurarea biologică a apelor uzate se poate realiza în:
- instalaţii de epurare biologică naturală (câmpuri de irigare şi filtrare, iazuri biologice etc.);
- instalaţii de epurare biologică artificială (filtre biologice, bazine cu nămol activ, iazuri de oxidare
etc.).[5]
I.7.4.Iazuri de epurare a apelor reziduale
Epurarea apelor reziduale în iazuri (lagune) este o tehnologie bine cunoscută. Procedeul de epurare
extensivă se bazează pe culturi de bacterii. Epurarea se asigură datorită retenţiei de lungă durată care
necesită un spaţiu mai larg decât în cazul sistemelor intensive. Metodele de epurare în iazuri au o
performanţă ridicată, costuri scăzute, consum mic de energie (uneori chiar egal cu zero) şi procedeu
de epurare cu nevoie mică de întreţinere, foarte potrivite unei clime calde. Sistemele de epurare cu
iazuri reprezintă o tehnologie deja recunoscutã în UE şi sunt larg răspândite în zonele rurale din
majoritatea ţărilor. În Franţa există peste 2500 sisteme cu iazuri de stabilizare.[13]
Tabel I.2 Avantaje si dezavantaje ale metodelor de epurare prin intermediul iazurilor
Avantaje Dezavantaje
- Tehnologie puţin costisitoare - Necesită un spaţiu mare
- Consum scăzut sau fără consum de energie - Degradare scăzută a materiilor organice
(pentru iazurile de stabilizare) comparativ procedeelor intensive. Insă
- Exploatare şi întreţinere simplă evacuarea se face sub formă de alge, astfel se
- Lipsa de echipamente electromecanice reduc efectele nefavorabile sub nivelul celor
(pentru iazurile de stabilizare) rezultate în urma degradării materiilor
- Adaptare bună la variaţii considerabile în organice. Capacitatea de evacuare este mică
încărcarea hidraulică în timpul verii-perioadă nefavorabilă
- Inlăturare bună a agenţilor patogeni atât în curentelor de apă.
timpul verii (4-5 logs) cât şi iarna (3 logs)
18
- Inlăturare parţială a nutrienţilor - Poate genera miros
- Încadrare armonioasă în peisaj -Consum de energie (pentru iazurile de
- Lipsa de poluare sonoră aerare)
- Nămolul provenit din apele uzate se - Rata de eliminare este redusă la temperatură
evacuează bine stabilizat scăzută
- Aplicabil pentru sistemele locale,
semicentralizate şi centralizate: este posibilă
depozitarea apei pluviale
I.7.5.Autoepurarea apelor reziduale
Se realizează prin îndepărtarea din masa apei a materiilor în suspensie şi prin transformarea unor
substanţe pe cale chimică sau biologică.
Acest proces este influenţat de o serie de factori:
- sedimentarea este condiţionată de natura suspensiilor şi de anumite caracteristici ale apei cum ar fi
densitate, viteza de curgere, viscozitate etc.
- lumina influenţează direct sau indirect reacţiile chimice.Penetrabilitatea luminii depinde de
turbiditatea apei.
-temperaturainfluenţează majoritatea proceselor fizice, chimice şi biologice, favorizează pierderile de
căldură.Influenţează regimul oxigenului din apă, intensitatea procesului de descompunere bacteriană,
gradul de toxicitate.
- mişcarea apei influenţează procesele de amestecare sau amestecarea apei uzate cu cele ale
receptorului.
- oxigenul are cea mai mare importanţă în procesul de autoepurare.Are rol în procesele de
descompunere bio-chimică.
- dioxidul de carbon se află atât în stare liberă cât şi combinat(carbonat decalciu,bicarbonat de
calciu).[14]
I.8.Tratarea apelor reziduale rămâne o provocare serioasă din cauza daunelor provocate mediuluide
către apa poluată chimic deversată în emisari.Datorită impactului direct şi indirect al acestor poluanţi
cu descarcare, este de mare interes pentru ţările în curs de dezvoltare de a susţine politicile de protecţie
a mediului.În consecinţă, apele uzate care conţin materiale toxice, cum ar fi coloranţi, poluanţi
organici şi ionii metalici trebuie sa fie tratate cu atenţie înainte de introducerea în mediu, iar metodele
de îndepartare a acestor materiale toxice trebuie să fie cercetate şi înbunataţite în continuare.
19
Adsorbţia şi condensarea sunt tehnici nedistructive, frecvent utilizate pentru eliminarea sau
recuperarea de compuşi organici volatili din fluxurile de gaz.Procesul de adsorbţie este frecvent
utilizat ca o etapă finală în tratarea apelor uzate din produse industriale pentru îndepărtarea
contaminanţilor care sunt semnificativ mai rezistenţi la biodegradare chiar şi la niveluri de
concentraţie foarte scăzute.În general poluanţii volatili, semi-volatili şi nevolatili pot fi îndepărtaţi în
mod eficient din apă, apa de suprafaţă şi nămol industrial apos prin adsorbţia de către cărbune activ.Cu
toate că, acest material conferă eficienţă mare, sursă comercială de cărbune activ poate fi foarte
costisitoare.În consecinţă diferite surse alternative pentru producerea acestuia, cum ar fi coaja de
arahide, rumeguş, bambus, sâmburi de cireşe, deşeuri de anvelope au fost dezvoltate de către
cercetători.Obţinerea cărbunelui activ din deşeuri de anvelope prezintă o mare importanţă , deoarece
poate reduce costul comercial a cărbunelui, eliminând totodată şi pericolul de incendiu şi de poluare
rezultat din incinerarea acestuia .[15]
Principalele procese de tratare utilizate la tratarea apelor reziduale sunt:
 sitarea: pentru reţinerea corpurilor şi materialelor plutitoare antrenate în apă;

 presedimentarea: prin simpla staţionare relativă a apei se urmăreşte reţinerea suspensiilor
grosiere şi a particulelor de nisip din apă;
 coagularea şi flocularea: aglomerarea suspensiilor fine, nedecantabile în flocoane care să
fie uşor sedimentabile;
 decantarea: reţinerea a 90-95% a suspensiilor din apă, prin acelaşi procedeu de staţionare
relativă, de după faza de coagulare-floculare;
 filtrarea: pentru finisarea limpezirii, pentru reţinerea particulelor şi flocoanelor fine şi a
microorganismelor;
 dezinfecţia: distrugerea tuturor microorganismelor;
 aerarea: îmbogăţirea apei cu oxigen pentru stimularea reacţiilor de oxidare;
 adsorbţia: reţinerea gustului şi mirosului neplăcute ale apei, prin contact cu materiale cu
proprieţăti adsorbante;
 precipitarea chimică: eliminarea din apă a unor substanţe dizolvate precum fierul, mangan
etc.(reducerea durităţii apei);
 schimbul ionic: eliminarea din apă a unor elemente în vederea preparării unor ape pure, în
special pentru scopuri industriale;
Mai există şi alte procedee de tratare precum : flotare, degazare, ultrafiltrare, folosite numai în cazuri
de surse de apă speciale .În cadrul metodelor intensive de tratare a apei, accentul se pune pe folosirea
largă a reactivilorchimici şi pe procedeele mecanice cu randament ridicat. Timpul de retenţie al apei
în aceste instalaţii este scurt în comparaţie cu evoluţia naturală a fenomenelor similare.[4]
20
I.8.1.Tehnici speciale de tratare a apelor reziduale:
Aerarea apei se practică pentru eliminarea mirosului și gustului neplăcut al apei, mărirea capacității
de oxidare a unor substanțe ca fier, mangan,diferite substanțe organice.Realizarea acestei operații se
face, în principal, prin două metode:
-prin injectare de aer în masa apei;
-prin mărirea suprafeței de contact apă-aer.
Injectarea de aer în masa apei se face fie prin injectarea propriu zisă de aer sub presiune(tuburi sau
plăci poroase),fie prin dispozitive de agitare mecanică la suprafața apei(agitatoare).
Mărirea suprafeței de contact dintre aer și apă constă în pulverizarea apei la nivel de picături, mărindu-
se astfel suprafața de contact dintre aer și apă, ceea ce permite îmbogățirea conținutului înoxigen al
apei.
Schimbătorii de ioni sunt polielectroliți macromoleculari,la care un tip de ioni(cationul sauanionul)
este fixat de polimerul insolubil, iar ionul contrar se poate mișca liber,putând fi schimbat.
În tratarea apei , schimbătorii de ioni pot fi folosiți la :
-alimentarea cu apă a cazanelor;
-circuitele primare ale reactoarelor nucleare;
- apa tehnologică pentru industria chimică, textilă, a hârtiei și celulozei;
-apa ultrapură, necesară la fabricarea unor piese electronice;
-prepararea băuturilor;
Osmoza se definește ca fiind trecerea spontană a unui lichid dintr-o soluție diluată în alta
maiconcentrată, printr-o membrană semipermeabilă, care permite trecerea solvenților, nu însă și
asubstanțelor dizolvate.[4]
I.8.2.Adsorbţia pe cărbune activ
Cărbunele activ este definit ca un solid, poros, negru, obţinut în urma unui proces de carbonizare a
unor materiale lignocelulozice.Producţia de cărbune activ implică două etape principale. Primul
proces este cel de piroliză în cazul în care materiile prime carbonice sunt încalzite , descompuse şi
transformate în materialul carbonizat în absenţa aerului.Apoi, procesul se continuă cu etapa de
activare, care va creşte suprafaţa specifică a materialului carbonizat.Capacitatea de adsorbţie a
cărbunelui activ este de obicei atribuita volumului porilor interni care pot fi distribuiţi în întreg
solidul, aceştia variind în dimensiune de la micro-pori la macro-pori.Procesul de adsorbţie depinde
de dimensiunea porilor şi de tipul de activare a cărbunelui.Cărbunele activ poate fi utilizat pentru
îndepartarea metalelor grele din apele uzate prin complexarea de suprafaţă între metale şi grupările
21
funcţionale acide prezente pe suprafaţa acestuia.Eficienţa de îndepărtare depinde de diferiţi
factori,cum ar fi:concentraţia poluantului, temperatura, suprafaţa specifică, porozitatea etc.[16]
Textura cărbunelui activ include o gamă largă de pori care pot fi clasificaţi după dimensiunea lor
astfel:micropori(<2nm), mezopori(2-50 nm) şi macropori(>50 nm).În ordinea creşterii capacitaţii de
adsorbţie,reţeaua de pori trebuie să se dezvolte în timpul preparării cărbunelui activ prin aplicarea
tratamentelor fizice sau chimice adecvate.Activarea chimică este o metodă care presupune o singură
etapă şi anume utilizarea agenţilor de activare chimici.Activarea fizică se face în mod normal prin
carbonizare, urmată de activare propriu zisă,utilizând abur sau dioxid de carbon.Cărbunele activ este
cunoscut ca un adsorbant eficient datorită porozității foarte dezvoltate , suprafeței mari care poate
atinge 3000 m2/g și gradului înalt de reactivitate a suprafeței.Aceste caracteristici unice fac din
cărbunele activ un material cu mai multe întrebuințări, fiind studiat atât ca adsorbant, cât și ca suport
catalitic pentru îndepărtarea poluanților din fazele gazoase și lichide, recuperare de substanţe chimice
și purificare.[17]
Cărbunele activ este unul dintre cele mai importante materiale industriale, din cauza structurii porilor
bine dezvoltaţi şi a proprietăţilor sale de adsorbţie[18]
I.8.3.Materii prime pentru prepararea cărbunelui activ
Cărbunele activ poate fi preparat dintr-o gamă largă de materii prime , care trebuie să fieabundente și
ieftine, cu conținut ridicat de carbon și puțini compuși anorganici.Acestea trebuie să fieușor de
activat.Utilizarea pe scară largă a cărbunelui se datorează costului scăzut și obținerii ușoarea
acestuia.Proprietățile de adsorbție ale fiecărui tip de cărbune depind de natura materialului vegetal
și de transformările fizice și chimice care au loc în timpul formării cărbunelui.
Prepararea cărbunelui din deșeuri este foarte avantajoasă,mai ales din punct de vedere economicși a
mediului înconjurător.O mare varietate de cărbuni activi au foat preparați din deșeuriconvenționale
(din agricultură și industria lemnului) și deșeuri neconvenționale (din activități industriale).
Deșeuri convenționale
Datorită abundenței lor, deșeurile agricole prezintă valori economice scăzute, în plus, depozitărilelor
actuale creează degradări semnificative mediului înconjurător.Aceste deșeuri sunt o sursăimportantă
în prepararea cărbunelui activ, datorită conținutului scăzut de cenușă și duritaterezonabilă.Așadar,
transformarea deșeurilor agricole în cărbune activ este o alternativă care pare să ducă la rezolvarea
problemelor mediului înconjurător și totodată să reducă costurile de preparare alecărbunelui activ.În
prezent, există un număr mare de studii focusate pe utilizarea deșeurilor curigidități considerabile,
cum ar fi cojile sau sâmburii fructelor ca nuci, arahide, măsline, migdale, caiseși cireșe, dar și
22
deșeurile rezultate din producerea cerealelor ca orez, cafea, soia, porumb, ulei de coajă de
palmier.[17]
Deșeurile neconvenționale
Activitățile economice ale societății moderne au creat un model de producție,consumare
șidepozitare.Este vorba de o acumulare de deșeuri industriale și deșeuri ale produselor după utilizarea
acestora, care prin natura lor sunt greu de regenerat, de aceea ele sfârșesc prin a fi incinerate.Resturile
plastice, deșeurile industriale ca smoala, reziduurile polimerice, cauciucul, nămolurile dinstațiile de
epurare sunt materii prime pentru producerea cărbunelui activ.[17]
I.8.4.Tipuri de cărbune activ
Cărbunele activ se poate găsi sub diferite forme și anume:granular, alimentar, fibros și pulbere.
1.Cărbunele activ granular poate fi preparat din materiale grele,cum ar fi cojile de nucă de cocos.Este
în general utilizat la coloanele cu umplutură de tratare a gazelor și lichidelor, putând fi ușorregenerat.
2.Cărbunele activ alimentar este obținut din material brut,fiind în general amestecat cu lichidul
caretrebuie tratat și eliminat după aceea.Deși este format din particule mici,realizează o adsorbție
eficientă, iar decantarea și îndepărtarea tind să fie mai încete decât în cazul utilizării cărbunelui activ
granular.
3.Cărbunele activ fibros poate fi preparat din materii prime polimerice omogene, iar în comparațiecu
cel granular și fibros prezintă o distribuție monodispersată a dimensiunilor porilor.Formafibrelor sale
subțiri îmbunătățește adsorbția în interiorul particulei.
4.Cărbunele activ pulbere a fost dezvoltat inițial la începutul anilor 1970, și este considerat un
adsorbant excelent datorită scăderii presiunii în timpulprocesului, a unui contact eficient și a
flexibilităţii.[17]
I.8.5.Prepararea cărbunelui activ din lemn de paulownia
Paulownia face parte din familia Scrophulariaceae şi are o creștere foarte rapidă, ceea ce a dus la
existența mai multor culturi în diferitepărți ale lumii.În Turcia,acestea ocupă o suprafață de
aproximativ 20,2 milioane hectare,dintre carese utilizează 11,4 .Pădurile de Paulownia ajută la
protecția mediului înconjurător,diminuând erodarea solului și furnizândo gamă largă de produse
chimice și materiale utile, dar și deenergie.Plantele Paulownia pot atinge o înâlțime de aproximativ
15-20 metri în cinci ani .Copacii aparținând acestei specii au mai multe întrebuințări, cum ar fi
producerea de furaje și fertilizanți ( dinfrunze),iar florile sunt folosite pentru producerea mierii de
albine.Se obțin de asemenea cherestea și hârtiefină.Însă cea mai importantă utilizare dovedită de mai
23
multe studii este producerea cărbuneluiactiv.Lemnul de Paulownia s-a dovedit a fi o materie primă
ideală datorită abundenței acestuia, a unui randament în biomasă ridicat şi a unui preț scăzut.Activarea
chimică a cărbunelui obținut din acesttip de lemn se face cu H3 PO4 .Au fost investigate influența
temperaturii finale de carbonizareşi a raportul de impregnare asupra randamentului cărbunelui activ,
al suprafaței și porozităţii.Volumul porilor și suprafațacărbunelui cresc odată cu rația de
impregnare,dar și cu temperatura de carbonizare finală, care are ovaloare aproximativă de 400
°C.Depășirea acesteia poate afecta structura cărbunelui, care s-adovedit a fi formată atât din
micropori,cât și din mezopori.Acidul fosforic duce la creșterea porozității și oferă suprafeței
cărbunelui caracter acid.[19]
I.9. Adsorbţia
Adsorbţia este un proces de transfer de masă prin care o substanță este transferată din fază lichidă
pe suprafața unui solid, unde au loc interacțiuni fizice si chimice.[20]
Adsorbţia pe cărbune activ poate fi combinată cu epurarea biologică cu nămol activ, înspecial în cazul
apelor uzate cu concentraţii şi compoziţii variabile de compuşi organici refractari laepurarea
biologică. Cărbunele activ este în acest caz adăugat direct în bazinul de aerare în doze de 20 – 200
mg/l, adsorbţia şi oxidarea biologică având loc simultan. Utilizarea acestui sistem combinat de
epurare permite eliminarea de compuşi organici greu biodegradabili, cum ar fi: benzen, tetraclorură
de carbon, cloroform, fenoli, pesticide, hidrocarburi organice clorurate. Similar cusistemul de epurare
prin adsorbţie cu cărbune activ este cel în care se utilizează drept substanţeadsorbante, răşini sintetice.
Procedeul adsorbţiei pe cǎrbune activ este în general costisitor şi apare convenabil numai în cazul
apelor poluate cu concentraţii mici în produse organice volatile. Pentru concentraţii relativ mari, este
necesar ca el sǎ fie combinat cu alte tehnici, ca de exemplu stripareacu aer a apei poluate.[21]
Eliberarea de deșeuri industriale (generate de activitățile din industria chimică) și levigareaterenurilor

agricole și forestiere (când se utilizează pesticide și îngrășăminte chimice) reprezintăprincipalele
surse de poluare organică a cursurilor de apă.Aplicarea tratamentelor biologiceconvenționale pentru
îndepărtarea contaminanților organici din soluțiile apoase s-a dovedit a fifoarte ineficientă, însă
rezultatele satisfăcătoare obţinute prin utilizarea cărbunelui activ au condus la aplicarea pescară largă
a îndepărtării compușilor organici utilizând acest adsorbant.Literatura a pus la dispozițiefoarte multe
studii prin care s-a comparat adsorbția poluanților organici și a celoranorganici,probabil datorită
complexității mecanismelor de eliminare a compușilororganici.Totuși, unele metode de îndepărtare a
anumitor contaminanți rămân încă ambigue.Radovicși alții au adus argumente pe baza unor date
experimentale solide dar și fundamentate teoretic că adsorbția compușilororganici are o atât o
24
componentă fizică cât şi o componentă chimică.Concentrațiile adsorbantului și adsorbatului pot
fimodificate în funcţie de substituenții nucleului aromatic.Există opinii diferite despre faptul că
înformarea complexelor electron donor-acceptor , adsorbatul sau adsorbantul acționează ca donor de
electron.Cele mai importante caracteristici ale cărbunelui activ în adsorbția compușilor organici
suntdistribuția porilor, suprafața activă și conținutul de materii minerale.Capacitatea de adsorbție
depinde de accesibilitatea moleculelor organice la porii adsorbantului.[17]
I.10.Galben de alizarină (C13H8N3NaO5)este un colorant solubil în apă. El corespunde formulei

structurale prezentate în figura I.1.
Figura I.1 Structura colorantului galben de alizarină [22]
Este atât un colorant de tip azo câtşi un derivat al acidului salicilic.Alizarina este utilizată în mod
predominant pentru nuanţare galben- portocalie.Mai mult decât atât este raportată ca fiind non-
biodegradabilă şi având opersistenţă relativ ridicată, fiind agresivă în soluri şi sisteme acvatice.[23]
Galben de alizarină este un colorant adecvat pentru vopsirea lânei şi nailonului.Roşu de alizarină este
un colorant anionic, care este uilizat pe scară largă pentru ţesături, lână, bumbac şi textile.Mulţi din
aceşti coloranţi sunt toxici si chiar cancerigeni şi acest lucru reprezintă un pericol grav pentru
organismele acvatice. Efluenţii care îi conţin trebuie să fie trataţi înainte de a fi evacuaţi în mediu,
prin procese cum ar fi,electrocoagularea, ozonizarea, fotocataliză, filtrare cu membrană şi
adsorbţie.[24]
Adsorbţia este o metoda eficientă pentru îndepărtarea vopselelor industriale din apă.Datorită
proprietăţilor sale de adsorbţie excelente pentru îndepărtarea de coloranţi, carbunele activ a fost
utilizat pe scară largă ca tratament în apele uzate.
25
Un adsorbant pe bază de alumină a fost folosit pentru îndepărtarea simultană a unui amestec de roşu
şi galben de alizarină din soluţii apoase. A fost studiată influenţa a şapte factori: temperatura, timpul
de contact, valoarea pH-ului, viteza de agitare, doza de adsorbant şi concentraţia iniţială a
substanţelor. S-a constatatcă pH-ul soluţiei are cea mai mare contribuţie în controlarea procesului de
eliminare a roşului de alizarină şi a galbenuluide alizarină.În condiţii optime s-au obţinut eficienţe de
îndepărtare de 99% si 78%, iar capacitatea de adsorbţie obţinută a fost de 54,4 şi respectiv 39
mg/g.Cele mai bune condiţii pentru îndepărtarea simultană a roşului şi galbenului de alizarină s-au
determinat a fi: pH - 5, doza de adsorbant - 8mg/l, concentraţia iniţiala a roşului de alizarină -
0,06mmol/l, concentraţia iniţiala a galbenului de alizarină 0,06 mmol/l, viteza de agitare - 20
rpm,temperatura - 250C şi timpul de contact - 20 min.Se poate concluziona, că adsorbantul pe bază
de lumină este un adsorbant eficient şi alternativ pentru îndepărtarea roşului de alizarină şi a
galbenului de alizarină.[24]
26
CAPITOLUL AL II-LEA
STUDIUL EXPERIMENTAL
În cadrul programului experimental a fost urmărită determinarea eficienţei de adsorbţie a galbenului

de alizarină din soluţii apoase, folosind ca adsorbant cărbune activ obţinut din rumeguş de salcâm.
II.1.Prepararea suportului adsorbant
Pentru obţinerea suportului de cărbune activdin rumeguş de salcâm s-au utilizat doi agenţi de activare
chimică:KOH, şi H3PO4.S-a lucrat cu un raport masic rumeguş:agent de activare=1:1.
Obţinerea cărbunelui activat cu KOH (CAB)
S-au cântărit 40 de grame de rumeguş de salcâm,care au fost tratate cu 40 de grame KOH în soluţie
apoasă, prin agitare la temperatură ambiantă timp de 24 ore,după care soluţia a fost filtrată,iar
produsul solid obţinut a fost supus uscării timp de 24 ore la o temperature de 1050C.Ulterior, suportul
a fost calcinat timp de opt ore, la temperatura de 5370C, folosind hidrogenul ca gaz inert.După răcire,
materialul a fost spălat cu apă distilată până când s-a ajuns la o conductivitate constantă,cât mai
apropiată de cea a apei distilate folosită la spălare.La final,suportul a fost uscat la o temperatură de
1050C, timp de 24 ore,obţinându-se o masă de cărbune active(CAB) de 4,46 grame.[25]
Obţinerea cărbunelui activat cu H3PO4 (CAA)
S-au cântărit 40 de grame de rumeguş de salcâm, care au fost tratate cu 40 g H3PO4în soluţie apoasă,
prin agitare la temperatură ambiantă timp de 24 ore, dupa care soluţia a fost filtrată, iar produsul solid
obţinut a fost supus uscării timp de 24 ore la o temperature de 1050C.Ulterior, suportul a fost calcinat
timp de opt ore, la temperatura de 5370C,folosind hidrogenul ca gaz inert.După răcire, materialul a
fost spălat cu apă distilată până când s-a ajuns la o conductivitate constantă, cât mai apropiată de cea
a apei distilate folosită la spălare.La final, suportul a fost uscat la o temperatură de 1050C,timp de 24
ore, obţinându-se o masă de cărbune active(CAA) de 15,16 grame.[24]
II.2.Realizarea experimentală a procesului de adsorbţie
Pentru realizarea experimentală a procesului de adsorbţie se utilizează ca adsorbat galben de alizarină

din care s-a preparat o soluţie de concentraţie 1000 mg/l.
Prepararea soluţiei :se utilizeaza un volum de 1000 ml soluţie obţinuta prin dizolvarea a 1 gram galben
de alizarinăşi apă distilată.
Determinarea cantitativă a galbenului de alizarină s-a realizat cu spectrofotometrul UV-VIS Jasco

500, măsurătorile făcându-se la lungimea de undă de 373,5 nm.
27
Pentru trasarea curbei de etalonare a galbenuluide alizarină s-au preparat etaloane de concentraţii
cuprinse între 4-20 mg/l.În figura II.1 este prezentată curba de etalonare a galbenuluide alizarină.
2.0
1.8
1.6 Model Polynomial

Adj. R-Square 0.99893
Value Standard Error
1.4 B Intercept -0.0228 0.01584
B B1 0.08944 0.00131
1.2
1.0
A
0.8
0.6
0.4
0.2
0.0
0 5 10 15 20
C, mg/l
Fig.II.1 Curba de etalonare a galbenului alizarin
II.3.Determinarea influenţei timpului de contact

Pentru determinarea timpului de contact s-au preparat 6 probe de concentraţii 250 mg/l . Acestea s-
au amestecat în pahare Erlenmayer de 100 mlcu 0,1 grame din fiecare suport adsorbant şi s-au
contactat prin agitare în agitatorul orbital, la o viteză de agitare de 200 rot/min, timp de 180 de minute.
Din 30 în 30 de minute se scoate câte o probă, se filtrează iar partea limpede se analizează la
spectofotometrul UV-VIS pentru determinarea concentraţiei reziduale de colorant.
Aceste operaţii s-au efectuat pentru ambele suporturi de cărbune activ (CAB şi CAA). Pe baza
calculării capacităţii de adsorbţie după fiecare perioadă de agitare, s-a determinat timpul de contact
necesar atingerii echilibrului de adsorbţie ca fiind 90 minute atât pentru CAB cât şi pentru CAA.
28
II.4.Trasarea izotermelor de adsorbţie la echilibru
Din soluţia iniţială de concentraţie 1000mg/l, s-au preparat soluţii de diferie concentraţii iniţiale
Ci:100mg/l, 200mg/l, 300mg/l, 400mg/l.Acestea au fost lăsate la contactat folosind un agitator orbital,
la o viteză de 200 rot/min, timp de 90 minute, împreuna cu 0,1 g suport adsorbant până la atingerea
echilibrului.Dupa acest interval de timp, soluţiile au fost filtrate, iar partea limpede a fost analizată la
spectofotometrul UV-VIS, pentru a determina concentraţia galbenului de alizarină la echilibru.
Programul experimental s-a efectuat la trei temperaturii diferite:320C, 420C şi 520C.
În figurile II.2 – II.4 sunt prezentate izotermele de adsorbţie la echilibru pentru cei doi cărbuni activi,
la cele trei temperaturi.
o
t = 32 C
250
200 CAB
CAA
150
qe, mg/g
100
50
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Ce, mg/l
Fig.II.2 Izoterma de adsorbţie la echilibru la t=32oC
29
250 o
t = 42 C
200
CAB
CAA
150
qe, mg/l
100
50
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Ce, mg/l
Fig.II.3 Izoterma de adsorbţie laechilibru la t=420C
250 o
t = 52 C
200
CAB
CAA
150
qe, mg/g
100
50
0
0 50 100 150 200
Ce, mg/l
Fig.II.4 Izoterma de adsorbţie laechilibru la t=52oC
30
II.5. Modelarea matematică a procesului de adsorbție
Pentru procesul de adsorbție a galbenului de alizarină s-au folosit următoarele modele
matematice:[26]
 modelul Langmuir;
 modelul Freundlich;
 modelul Dubinin – Radushkevich.
1.Modelul Langmuir este descris de următoarele ecuații:
 forma originală: qm =(qm * KL *Ce )/(1+KL *Ce)
 forma liniarizată: Ce /qe =1/(KL *qm )+Ce/qm
unde:
qe – capacitatea de adsorbție la echilibru, mg/g
Ce – concentrația la echilibru a soluției, mg/l;
qm – capacitatea maximă de adsorbție, mg/g;
KL – constanta de echilibru Langmuir, l/mg.
2.Modelul Freundlich este descris de ecuațiile:

 forma originală :qe =KF *Ce 1/n
 forma liniarizată: log qe =log KF +(1/n)*log Ce
unde:
qe – capacitatea de adsorbție la echilibru, mg/g;
Ce – concentrația la echilibru a soluției, mg/l;
n – factor adimensional;
KF – constanta de echilibru Freundlich, (l/mg)1/n(mg/g).
3.Modelul Dubinin – Radushkevich este descris de următoarele ecuații:

 forma originală: qe =qm exp(-KDR · ε2 )
 forma liniarizată:ln qe =ln qm –KDR · ε2
ε=RTln(1+1/Ce )
EDR = (2·KDR ) -1/2
unde:
qe – capacitatea de adsorbție la echilibru, mmol/g;
qm – capacitatea maximă de adsorbție, mmol/g;
KDR – constantă care este o măsură a energiei de adsorbție, mol2/kJ2;
ε- potențialul Polanyi, kJ/mol;
T – temperatura absolută, K;
31
R – constanta universală a gazelor, R= 0,00831 kJ/mol·K
E DR – energia liberă de adsorbție, kJ/mol.
Pentru determinarea modelului după care decurge procesul de adsorbţie a galbenului de alizarină
pe suporţii de cărbune activ s-au construit graficele Ce /qe = f (Ce ) pentrumodelul Langmuir , lg
qe = f (lg Ce ) pentru modelul Freundlich , lnqe = f (ε2) pentru modelulDubinin–Radushkevich .
II.5.1 Modelarea matematică dupa modelul Langmuir
Pentru cărbunele activ CAB , la adsorbţia galbenului de alizarină s-au obţinut datele experimentale
prezentate în tabelul II.2
Tabel II.2 Date experimentale pentru izoterma Langmuir la adsorbţia galbenului alizarin pe CAB
Ci,mg/l Ce,mg/l qe,mg/l Ce/qe

100 34,33 65,57 0,5228
t=320C 200 74,33 125,67 0,5915
300 117,40 182,60 0,6429
400 164,60 235,40 0,6992
100 36,52 63,48 0,5753
t=420C 200 77,46 122,54 0,6321
300 124,82 175,18 0,7125
400 169,16 230,84 0,7328
100 43,69 56,31 0,7759
t=520C 200 88,69 111,31 0,7968
300 134,32 165,68 0,8107
400 181,57 218,43 0,8313
Se constată din forma izotermelor Langmuir că datele experimentale s-au corelat satisfăcător pe
CAB pentru toate cele trei temperaturi.
32
o
0.72 CAB - 32 C
0.70
0.68
Model Polynomial
0.66 Value Standard Error
B Intercept 0.48381 0.00949
B B1 0.00133 8.70407E-5
0.64
0.62
Ce/qe
0.60
0.58
0.56
0.54
0.52
0.50
20 40 60 80 100 120 140 160 180
Ce, mg/l
Fig.II.5 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarină la t=32oC,pe CAB
o
0.74 CAB - 42 C
0.72
Model Polynomial
0.70 Adj. R-Square 0.93672
B Intercept 0.53654 0.02091
0.68 B B1 0.00124 1.84251E-4
0.66
Ce/qe
0.64
0.62
0.60
0.58
0.56
20 40 60 80 100 120 140 160 180
Ce, mg/l
Fig.II.6 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarinăla t=42oC,pe CAB
33
0.84
o
CAB - 52 C
0.83

B Intercept 0.75973 0.00258
B B1 3.92143E-4 2.08942E-5
0.81
Ce/qe
0.80
0.79
0.78
0.77
40 60 80 100 120 140 160 180 200
Ce mg/l
Fig.II.7 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarinăla t=52oC,pe CAB
Pentru cărbunele activ CAA, la adsorbţia galbenului de alizarină s-au obţinut datele experimentale
prezentate în tabelul II.3.
Tabel II.3 Date experimentale pentru izoterma Langmuir la adsorbţia galbenului de alizarinăpe CAA

100 21,11 78,89 0,2676
t=320C 200 76,59 123,41 0,6206
300 130,10 169,90 0,7657
400 192,77 207,23 0,9302
100 19,22 80,78 0,2379
t=420C 200 72,34 127,66 0,5667
300 123,46 176,54 0,6993
400 171,56 228,44 0,7510
Ci,mg/l Ce.mg/l qe,mg/l Ce/qe
100 24,29 75,71 0,3208
t=520C 200 75,69 124,31 0,6089
300 123,73 176,27 0,7019
400 170,66 229,34 0,7441
34
1.0 o
CAA - 32 C
0.9
0.8
Model Polynomial
0.7 B Intercept 0.25339 0.07885
B B1 0.00373 6.41703E-4
0.6
Ce/qe
0.5
0.4
0.3
0.2
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Ce, mg/l
Fig.II.8 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarină la t=32°C, pe CAA
o
0.8 CAA - 42 C

B Intercept 0.24334 0.09273
0.6 B B1 0.00332 8.27087E-4
0.5
Ce/qe
0.4
0.3
0.2
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180

Ce, mg/l
Fig.II .9 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarină la t=42°C, pe CAA
35
0.8 o
CAA - 52 C
0.7
0.6
Ce/qe
0.5
Model Polynomial
B Intercept 0.31619 0.08866
B B1 0.00282 7.87075E-4
0.4
0.3
20 40 60 80 100 120 140 160 180

Ce, mg/l
Fig.II.10 Izoterma Langmuir pentru galben de alizarină la t=52°C, pe CAA
Se constată din izotermele Langmuir că datele experimentale s-au corelat satisfăcător pe ambii
cărbuni pentru toate cele trei temperaturi.
II.5.2.Modelarea matematică după modelul Freundlich

Pentru cărbunele activ obţinut cu KOH ca agent de activare, la adsorbţia galbenului de alizarină s-
au obținut datele experimentale prezentate în tabelul II.4
Tabel II.4 Date experimentale pentru izoterma Freundlich la adsorbţia galbenului de alizarină pe
CAB
Ci,mg/l Ce.mg/l qe,mg/l log Ce log qe
100 34,33 65,57 1,536 1,817
t=32oC 200 74,33 125,67 1,871 2,099
300 117,40 182,60 2,070 2,262
400 164,60 235,40 2,216 2,372
100 36,52 63,48 1,563 1,803
t=420C 200 77,46 122,54 1,889 2,088
300 124,82 175,18 2,096 2,243
400 169,16 230,84 2,228 2,363
100 43,69 56,31 1,640 1,751
t=520C 200 88,69 111,31 1,948 2,047
300 134,32 165,68 2,128 2,219
400 181,57 218,43 2,259 2,339
36
o
CAB - 32 C
2.4
2.3
Model Polynomial
B Intercept 0.56443 0.02339
B B1 0.81791 0.01206
2.1
lg qe
2.0
1.9
1.8
1.5 1.6 1.7 1.8 1.9 2.0 2.1 2.2 2.3

lg Ce
Fig.II.11 Izoterma Freundlich pentru galben de alizarină la t=32oC,pe CAB
o
2.4 CAB - 42 C
2.3
Model Polynomial
B Intercept 0.50188 0.03626
B B1 0.83462 0.0185
2.1
lg qe
2.0
1.9
1.8
1.5 1.6 1.7 1.8 1.9 2.0 2.1 2.2 2.3

lg Ce
Fig.II.12 Izoterma Freundlich pentru galben de alizarină la t=42oC,pe CAB
37
o
CAB - 52 C
2.4
2.3

B Intercept 0.18715 0.01193
2.1 B B1 0.95382 0.00594
lg qe
2.0
1.9
1.8
1.7
1.6 1.7 1.8 1.9 2.0 2.1 2.2 2.3
lg Ce
Fig.II.13 Izoterma Freundlich pentru galben alizarin la t=52oC,pe CAB
Pentru cărbunele activ obţinut cu H3PO4 ca agent de activare , la adsorbţia galbenului de alizarină s-
au obţinut datele experimentale din tabelul II.5
Tabel II.5 Date experimentale pentru izoterma Freundlich la adsorbţia galbenului de alizarină pe
CAA

100 21,11 78,89 1,324 1,897
t=32oC 200 76,59 123,41 1,884 2,091
300 130,10 169,90 2,114 2,230
400 192,77 207,23 2,285 2,316
100 19,22 80,78 1,284 1,907
t=420C 200 72,34 127,66 1,859 2,106
300 123,46 176,54 2,092 2,247
400 171,56 228,44 2,234 2,359
100 24,29 75,71 1,385 1,879
t=520C 200 75,69 124,31 1,879 2,095
300 123,73 176,27 2,092 2,246
400 170,66 229,34 2,232 2,360
38
o
CAA - 32 C
2.4

B Intercept 1.30887 0.07748
B B1 0.4337 0.04002
2.2
lg qe
2.1
2.0
1.9
1.2 1.4 1.6 1.8 2.0 2.2 2.4

lg Ce
Fig II.14 Izoterma Freundlich pentru galbenul de alizarină la t=32oC,pe CAA
o
CAA - 42 C
2.4
2.3
Model Polynomial
B Intercept 1.30093 0.11471
2.2 B B1 0.45725 0.0603
lg qe
2.1
2.0
1.9
1.2 1.4 1.6 1.8 2.0 2.2 2.4

lg Ce
Fig.II.15 Izoterma Freundlich pentru galbenul de alizarină la 42oC pe CAA
39
o
2.4 CAA - 52 C

B Intercept 1.09252 0.11397
B B1 0.55479 0.05923
2.2
lg qe
2.1
2.0
1.9
1.8
1.4 1.6 1.8 2.0 2.2
lg Ce
Fig.II.16 Izoterma Freundlich pentru galbenul de alizarină la t=52oC,pe CAA

Se constată din izotermele Freundlich că datele experimentale s-au corelat foarte bine pe ambii
cărbuni pentru toate cele trei temperaturi.
II.5.3.Modelarea matematică după modelul Dubinin-Radushkevich

Pentru cărbunele activ obţinut cu KOH ca agent de activare, la adsorbţia galbenului de alizarină s-
au obținut datele experimentale din tabelul II.6.
Tabel II.6 Date experimentale pentru izoterma Dubinin-Radushkevich la adsorbția galbenului de
alizarină pe CAB
Ci, mg/l Ce, mg/l Ce,mmol/l qe,mg/l qe,mmol/l ln qe Ԑ2 kJ/mol
100 34,33 0,111 65,57 0,212 -1,551 34,094
t=320C 200 74,33 0,241 125,67 0,407 -0,899 17,264
300 117,40 0,380 182,60 0,591 -0,526 10,693
400 164,60 0,533 235,40 0,762 -0,272 7,166
100 36,52 0,118 63,48 0,205 -1,585 34,669
t=420C 200 77,46 0,251 122,54 0,397 -0,924 17,682
300 124,82 0,404 175,18 0,567 -0,567 10,641
400 169,16 0,547 230,84 0,747 -0,292 7,415
Ci, mg/l Ce, mg/l Ce,mmol/l qe,mg/l qe,mmol/l ln qe Ԑ2 kJ /mol
100 43,69 0,141 56,31 0,182 -1,704 31,894
t=520C 200 88,69 0,287 111,31 0,360 -1,022 16,435
300 134,32 0,435 165,68 0,536 -0,624 10,401
400 181,57 0,588 218,43 0,707 -0,347 7,209
40
-0.2 CAB - 32 C
o
-0.4
-0.6 Model Polynomial

-0.8 B
B
Intercept
B1
-0.01386
-0.04616
0.08513
0.00422
ln qe
-1.0
-1.2
-1.4
-1.6
5 10 15 20 25 30 35


Fig.II.17 Izoterma Dubinin-Radushkevich pentru galben de alizarină la t=32oC, pe CAB
o
-0.2 CAB - 42 C
-0.4
Model Polynomial
-0.6 Adj. R-Square 0.97358
B Intercept -0.04031 0.0882
-0.8 B B1 -0.04548 0.00431

ln qe
-1.0
-1.2
-1.4
-1.6
5 10 15 20 25 30 35


41
-0.2 o
CAB - 52 C
-0.4
-0.6
-0.8
Model Polynomial
-1.0 Value Standard Error
ln qe
B Intercept -0.04597 0.09603

B B1 -0.05325 0.00506
-1.2
-1.4
-1.6
-1.8
5 10 15 20 25 30 35


Pentru cărbunele activ obţinut cu H3PO4ca agent de activare, la adsorbtia galbenului de alizarină s-
au obținut datele experimentale din tabelul II.7.
Tabel II.7 Date experimentale pentru izoterma Dubinin-Radushkevich la adsorbţia galbenului de
alizarină pe CAA

100 21,11 0,0683 78,89 0,255 -1,366 48,595
t=320C 200 76,59 0,248 123,41 0,399 -0,919 16,785
300 130,10 0,421 169,90 0,550 -0,598 9,505
400 192,77 0,624 207,23 0,671 -0,399 5,871
100 19,22 0,062 80,78 0,261 -1,343 55,324
t=420C 200 72,34 0,234 127,66 0,413 -0,884 18,957
300 123,46 0,399 176,54 0,571 -0,560 10,798
400 171,56 0,555 228,44 0,739 -0,302 7,274
100 24,29 0,079 75,71 0,245 -1,406 49,844
t=520C 200 75,69 0,245 124,31 0,402 -0,911 19,290
300 123,73 0,400 176,27 0,570 -0,562 11,451
400 170,66 0,552 229,34 0,742 -0,298 7,801
42
o
CAA - 32 C
-0.4
-0.6
Model Polynomial
-0.8 B Intercept
Value
-0.40434
Standard Error
0.1178
B B1 -0.02076 0.00448
ln qe
-1.0
-1.2
-1.4
-1.6
0 10 20 30 40 50


Fig.II.20 Izoterma Dubinin-Radushkevich pentru galben de alizarină la t=32oC, pe CAA
-0.2
-0.4
Model Polynomial
-0.6 Adj. R-Square 0.83308
B Intercept -0.32884 0.14379
B B1 -0.01923 0.00481
-0.8
ln qe
-1.0
-1.2
-1.4
-1.6
0 10 20 30 40 50 60


Fig.II.21 Izoterma Dubinin-Radushkevich pentru galbende alizarină la t=42oC, pe CAA

43
-0.2
o
CAA - 52 C
-0.4
Model Polynomial
Adj. R-Square 0.867
-0.6 B Intercept
Value
-0.26702
Standard Error
0.14542
B B1 -0.02381 0.00525
-0.8
ln qe
-1.0
-1.2
-1.4
0 10 20 30 40 50


Fig.II.22 Izoterma Dubinin-Radushkevich pentru galben de alizarină la t=52oC, pe CAA
Se constată din izotermele Dubinin-Radushkevich că datele experimentale s-au corelat satisfăcător

pe ambii cărbuni pentru toate cele trei temperaturi.
II.5.4.Calculul factorului de separare
Factorul de separare este o mărime care oferă informaţii asupra modului în care se desfăşoară procesul
1
de adsorbţie şi se calculează cu relaţia:R𝐿= 1+𝐾
𝐿 ∙𝐶0
unde:
𝑅𝐿−factorul de separare;
𝐾𝐿−constanta de echilibru de Langmuir,l/mg;
𝐶0 −concentraţia iniţială a soluţiei ,mg/l;
În funcţie de valoarea acestuia se pot distinge următoarele situaţii:

0 < RL< 1 – procesul de adsorbţie este favorabil;
RL> 1 – procesul de adsorbţie este nefavorabil;
RL = 1 – procesul de adsorbţie decurge liniar;
44
RL = 0 – procesul de adsorbţie este ireversibil.
Tabelul II.18 Calculul factorului de separare pentru galben de alizarină pentru cele două tipuri de
suporturi adsorbante CAB şi CAA
KL,l/mg RL KL,l/mg RL
t,˚C C0, mg/l
CAB CAB CAA CAA
100 0.781 0.405
200 0.641 0.0147 0.254
332
300 0.0028 0.543 0.185
400 0.472 0.145
100 0.813 0.424
200 0.685 0.269
42 0.0023 0.0136
300 0.592 0.197
400 0.521 0.155
100 0.952 0.101
200 0.909 0.053
52 0.0005 0.089
300 0.869 0.036
400 0.833 0.027
II.6.Determinarea parametrilor modelelor matematice
Din datele experimentale obținute au fost calculați parametrii modelelor matematice Langmuir,
Freundlich și Dubinin-Radushkevich.Aceştia sunt prezentaţi în tabelul urmator II.8.
Tabel II.8 Parametrii izotermei de adsorbţie a galbenului alizarin pe CAB şi CAA
CA t, Langmuir Freundlich Dubinin-Radushkevich

C KL, qm, R 2
KF, N R 2
qm, EDR, R2
l/mg mg/g (l/mg)1/n(mg/g). mg/g kJ/mol
32 0.0028 751.88 0.9873 3.67 1.22 0.9994 304.75 3.29 0.9753
CAB 42 0.0023 806.45 0.9367 3.18 1.20 0.9985 296.79 3.32 0.9736
52 0.0005 2550.09 0.9915 1.54 1.05 0.9999 295.12 3.06 0.9734
32 0.0147 268.10 0.9164 20.36 2.31 0.9749 206.23 4.91 0.8721
CAA 42 0.0136 301.21 0.8339 20.00 2.19 0.9496 222.41 5.10 0.8331
52 0.0089 354.61 0.7977 12.37 1.80 0.9666 236.59 4.58 0.8670
45
II.7.Influența temperaturii asupra procesului de adsorbție a galbenului de alizarină
Pentru studiul influenței temperaturii asupra performanţelor procesului de adsorbție a galbenului de
alizarină pe cele două tipuri de cărbune activ, s-au efectuat determinări experimentale la 32°C, 42°C
și 52 °C şi s-au obţinut rezultatele prezentate în figurile II.23 – II.24.
CAB
250
200 o
32 C
o
42 C
o
150 52 C
qe, mg/g
100
50
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Ce, mg/l
Fig.II.23. Influenţa temperaturii asupra procesului de adsorbţie a galbenului de alizarinăpe CAB
250 CAA
200
150
qe, mg/g
o
32 C
100 o
42 C
o
52 C
50
0
0 50 100 150 200
Ce, mg/l
Fig.II.24 Influenţa temperaturii asupra procesului de adsorbţie a galbenului de alizarinăpe CAA
46
CONCLUZIILE STUDIULUI EXPERIMENTAL
1. În cadrul programului experimental a fost urmărită influenţa agentului de activare chimică a
cărbunelui activ în procesul de adsorbţie a colorantului galben de alizarină.
2. Din forma izotermelor de adsorbţie la echilibru pentru cei doi cărbuni, la cele trei temperaturi s-a
constatat o eficienţă relativ mai bună a cărbunelui activat cu H3PO4 faţă de cel activat cu KOH.
Excepţie face adsorbţia la 320C la concentraţii mari în galben de alizarină, unde se dovedeşte mai
eficient cărbunele activat cu KOH.
3. Datele de echilibru pentru cei doi cărbuni au fost modelate după trei modele matematice Langmuir,
Freundlich şi Dubinin-Radushkevich. Din valorile factorului de corelare R2 se constată că datele
experimentale se corelează cel mai bine după modelul Freundlich (R2=0,95-0,999). De asemenea, se
constată o corelare bună atât dupa modelul Langmuir (R2=0,80-0,99) cât şi după modelul Dubinin-
Radushkevich (R2=0,83-0,97). Având în vedere aceste constatări se poate considera că adsorbţia
galbenului de alizarină pe cei doi cărbuni activi decurge în principal în multistrat, dar poate decurge
şi în monostrat.
4. Modelul Freundlich permite calcularea factorului adimensional ,,n’’ care dă ifdormaţii asupra
eficienţei procesului de adsorbţie. Astfel ţinând cont că valorile lui ,,n’’ sunt cuprinse între 1-2,3
pentru toate cazurile, se poate considera că adsorbţia este favorabilă în condiţiile date.
5. Din valoarea energiei libere de adsorbţie, EDR, calculate cu ajutorul modelului Dubinin-
Radushkevich se constată că în toate cazurile reţinerea galbenului de alizarină pe suprafaţa cărbunelui
activ, se realizează prin forţe de natură fizică, probabil prin interacţii de tip Van der Waals, între
grupările funcţionale de pe suprafaţa cărbunelui activ şi grupărilor funcţionale din molecula
colorantului (gruparea carboxil, gruparea nitro, gruparea diazo, gruparea de tip fenoxid). De
asemenea, pot apărea interacţii de natură electrostatic între electronii π de tip grafitic din structura
cărbunelui activ şi nucleele aromatice ale colorantului.
6. În ceea ce priveşte valorile libere ale energiei de adsorbţie se constată că au valori uşor mai mari
pentru cărbunele activat cu H3PO4 comparativ cu cărbunele activat cu KOH. În ambele situaţii se
constată că valoarea lui EDR prezintă un maxim la temperature de 420C.
7. Cu ajutorul modelului Langmuir s-au determinat constantele de adsorbţie, KL, care au fost folosite
pentru calcularea factorului de separare (RL) care dă informaţii asupra eficienţei procesului de
adsorbţie. Astfel, dacă valorile lui RL, sunt subunitare atunci procesul este favorabil în condiţiile date.
Pentru cei doi cărbuni s-au obţinut valori subunitare ale ale factorului de separare la toate cele trei
temperaturi. Cu cât valoarea factorului de separare este mai aproape de 0, cu atât substanţa este mai
47
bine adsorbită la suprafaţa adsorbantului. Comparând valorile lui RL pentru cei doi cărbuni se constată
că cele mai mici valori s-au obţinut pentru cărbunele activat cu H3PO4, ceea ce confirm constatările
anterioare.
8. S-a constatat că pe intervalul studiat, temperatura influenţează destul de puţin procesul de adsorbţie.
Astfel, pentru cărbunele activat cu KOH se constată că adsorbţia este favorizată de temperaturi mai
scăzute, în timp pentru cărbunele activat cu H3PO4 procesul nu este practic influenţat de temperatură.
9. Ca o concluzie generală se poate afirma că, în cazul studiului nostru experimental agentul chimic
de activare influenţează într-o mică măsură performanţele procesului de adsorbţie a galbenului de
alizarină. Având însă în vedere valorile relativ mari ale capacităţii maxime de adsorbţie obţinute pe
cele două materiale, acestea au un potenţial promiţător pentru îndepărtarea acestui colorant din apă.
48
BIBLIOGRAFIE
1. Oprea,M., Nichita,C., Dunea,D., Aplicaţii ale inteligenţei artificial în protecţia mediului, Ed.
Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, Ploieşti, 2008
2. Legea Apelor nr 107/1996
3.Trâmbiţaşu, E., Fizico-chimia mediului, Ediţia a II-a, Ed. Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti,
2008;
4.Rojanschi, V., Ogneanu,T., Cartea operatorului din staţii de tratare a apelor uzate, Ed.Tehnică,
Bucureşti, 1997
5. http://www.upg-ploiesti.ro/fisiere/1669/apa_poluare_depoluare.pdf
6. Munteanu C., Dumitraşcu M., Iliuţă R.A., Ecologie şi protecţia calităţii mediului, Ed
Balneară,Bucureşti, 2011
7. Movileanu D., Legislaţia mediului-note de curs, Ploieşti 2014
8. Onuțu, I., Dumitran Cristina, Protecția mediului. Poluanți în petrol și petrochimie – îndrumar de
laborator, Ed. Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2012
9. Zavoianu I.,Hidrologie,Ed a IV-a, Ed. Fundaţiei Române de Mîine, Bucureşti, 2006
10. Dorin S.S., Dorin D.D., Apa tehnologică în industria alimentară. Proprietăți fizice și chimice,
Buletinul AGIR, 3, 2003
11. Munteanu C., Dumitraşcu M., Iliuţă A., Ecologie şi protecţia calităţii mediului, Ed. Balneară,
2011
12. Vişan S., Angelescu A., Alpopi C., Mediul înconjurător-poluare şi protecţie, Ed.Economică,
Bucureşti, 2000
13. Wendland C., Albold A., Sisteme de epurare durabilă şi eficientă a apelor reziduale din
comunităţile rurale şi suburbane, 2010
14.Panaitescu C.,Tratarea si epurarea apelor reziduale-note de curs
15. Khalid R.A., Adsorption of chlorinated organic compounds from water with cerium oxide-
activated carbon composite, Arabian Journal of Chemistry, 2015,
http://dx.doi.org/10.1016/j.arabjc.2015.04.013
16. Jodeh S., Fatima A., Nidal J., Ismail W., Wade J., Adsorption of diclofenac from aqueous solution
using Cyclamen persicum tubers based activated carbon, Journal of the Association of Arab
Universities for Basic and Applied Sciences, 20, 2016, p. 32-38
17. Diasa J.M., Alvim-Ferraza M.C.M., Almeidaa M.F., Rivera-Utrillab J., Sanchez-Polob M., Waste
materials for activated carbon preparation and its use in aqueous-phase treatment: A review, Journal
of Environmental Management, 85, 2007, p. 833
49
18. Shamsuddina M.S., Yusoffa N.R.N., Sulaimana M.A., Synthesis and characterization of activated
carbon produced from kenaf core fiber using H3PO4 activation, Procedia Chemistry, 19, 2016, p. 558-
565
19.Yorgun S., Yıldız D., Preparation and characterization of activated carbons from Paulownia wood
by chemical activation with H3PO4, Journal of the Taiwan Institute of Chemical Engineers, 53, 2015,
p.122
20.Nagy Á. B., Noi tehnici de bioremediere a metalelor grele din soluții apoase prin metode de
biosorbție si fitoextracție, Cluj Napoca, 2013
21.http://www.referate.com
22. https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/102503853
23.Diwakar T., Lalhriatpuia C., Seung-Mok L., Sung-Ho K., Efficient application of nano-TiO2 thin
films in the photocatalyticremoval of Alizarin Yellow from aqueous solutions, Applied Surface
Science, 353, 2015, p.275-283
24. Javad Z., Neda A., Maryam B., Gholamhasan A., Multi-response optimization using Taguchi
design and principle component analysis for removing binary mixture of alizarin red and alizarin
yellow from aqueous solution by nano c-alumina, Spectrochimica Acta Part A: Molecular and
Biomolecular Spectroscopy, 126, 2014, p.291-300
25. Stoica, I., Studii asupra procesului de reținere a plumbului din soluții apoase pecărbune activ
obținut din deșeuri agricole – proiect de diplomă, UPG Ploiești, 2013
26. Kavitha V., Palanivelu K., Degradation of nitrophenols by Fenton and photo-Fenton processes,
Journal of Photochemistry and Photobiology A: Chemistry, 170, 2005, p.83-95
50

Proiect Diploma Stefania Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Diploma Stefania Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIESTI

FACULTATEA DE TEHNOLOGIA PETROLULUI SI PETROCHIMIEI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: ABSOLVENT:

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

PROIECT DE DIPLOMĂ/LUCRARE DE LICENŢĂ SAU DISERTAŢIE

TEMA: STUDIUL INFLUENŢEI AGENTULUI DE ACTIVARE A

Aprobat, Declar pe propria răspundere că voi elabora

1) Tema proiectului / lucrării

2) Data eliberării temei:

6) Enumerarea problemelor care vor fi dezvoltate:

7) Enumerarea materialului grafic (acolo unde este cazul):

Conducător ştiinţific: Student(ă)

în elaborarea proiectului de diplomă / lucrării de licenţă / disertaţie cu tema:

Nr. CRITERIUL DE APRECIERE CALIFICATIV

Comentarii privind calitatea proiectului/lucrării:

CONF. DR. ING. DANIELA POPOVICI

I.2.Modalităţi de definire a calităţii apei..............................................................................................7

I.4.Caracteristicile apei naturale.........................................................................................................10

I.6.Impactul asupra mediului..............................................................................................................15

I.7.Metode de epurare a apelor reziduale...........................................................................................16

I.8.Tratarea apelor reziduale..............................................................................................................20

II.2.Realizarea experimentală a procesului de adsorbţie...................................................................28

II.4.Trasarea izotermelor de adsorbţie la echilibru............................................................................30

II.5.Modelarea matematică a procesului de adsorbţie.......................................................................32

II.6.Determinarea parametrilor modelelor matematice......................................................................46

II.7.Influenţa temperaturii asupra procesului de adsorbţie a galbenului de alizarină.........................47

Concluziile studiului experimental....................................................................................................48

I.1.1 Protecţia mediului

I.2. Modalităţi de definire a calităţii apei

Din punct de vedere al reglementării pescuitului:

După destinația economică:

Din punct de vedere administrativ apele se împart în:

I.3.1.Clasificarea apelor de suprafaţă

I.3.2.Clasificarea apelor uzate

După provenienţa lor apele uzate se clasifică în:

I.4.Caracteristicile apei naturale

Temperatura apei un element important şi depinde de cea a mediului înconjurător.

Conductivitatea electrică sau însuşirea apelor de a fi bune conducătoare de electricitate se datorează,

Temperatura critică Presiunea critică,atm Volumul molar critic,cm3

Poluarea poate avea loc:

-discontinuu, la intervale regulate sau neregulate de timp;

- după provenienţa:activităţile menajere, industria, agricultura şi transporturile;

a) după natura lor există poluanţi:organici, anorganici, biologici, radioactivi, termici;

b) după starea de agregare se diferenţiază:suspensii, poluanţi solubili în apă, dispersii coloidale;

c) după durata degradării naturale în apă se deosebesc:poluanţi uşor biodegradabili, greu

Poluarea biologică este produsă de activităţile menajere, abatoare, zootehnie,etc.Apele poluate

I.6.Impactul asupra mediului

I.6.1.Impactul substanţelor organice

I.6.2.Impactul substanţelor anorganice

I.7.Metode de epurare a apelor reziduale

Epurarea apelor reprezintă un proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de poeraţii succesive:

-prelucrarea materialului rezultat din prima operatie.

- reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari;

-prelucrarea depunerilor de pe gratare şi site ;

I.7.2.Epurarea fizico-chimică are la bază procedee şi fenomene chimice de neutralizare, precipitare,

În cadrul etapei fizico-chimice,tratarea chimică a apelor reziduale are ca scop:

-adaugarea de nutrienţi în vederea epurarii biologice;

-condiţionarea pentru filtrare etc.

- descompunere aerobă (în prezenţă de oxigen)

Epurarea biologică a apelor uzate se poate realiza în:

I.7.4.Iazuri de epurare a apelor reziduale

I.7.5.Autoepurarea apelor reziduale