Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Construcții

Specialitatea: 73230 Construcția și Exploatarea

Drumurilor
Calificarea: Tehnician constructor

Curriculumul modular
S.08.O.025 Poduri din beton armat și metalice

Indrumar pentru lucrarea de curs

Chişinău
2018
0
 Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Centrul de Excelenţă în Construcții

Specialitatea: 73230 Construcția și Exploatarea Drumurilor

Calificarea: Tehnician constructor

Curriculumul modular
S.08.O.025 Poduri din beton armat și metalice

Indrumar pentru lucrarea de curs

Chişinău
2018

1
 Prezentul îndrumar este elaborat pentru îndeplinirea lucrării de curs
destinată studenţilor Centrul de Excelenţă în Construcții, anul IV,
specializarea 73230 ”Construcția și Exploatarea Drumurilor”.

Elaborare: Conf., dr.ing. Sergiu Bejan

Responsabil de ediţie: conf.,dr.ing. Cadocinicov Anatolie

Recezent: conf., dr. ing. Brinişter Valentin

© C.E.C., 2018

2
 Introducere
Indrumarul metodic pentru îndeplinirea lucrării de curs la cursul
modular S.08.O.025 ”Poduri din beton armat și metalice” este destinat
studenţilor din anul IV cu studii la zi a specialităţii specializarea 73230
”Construcția și Exploatarea Drumurilor”, cu scopul de consolidare a
cunoştinţelor acumulate la orele teoretice şi în stabilirea de deprinderi a
calculului ingineresc a construcţiilor de poduri.
În lucrarea dată cuprinde un șir de lucrări practice pentru calculele
de proiectarea corectă a suprastructurii podurilor din beton armat cu
alcătuire din grinzi, în limitele de calcul aplăcii suprastructurii grinzilor
din beton armat.
Dezvoltarea continuă a societăţii omeneşti a determinat evoluţia
continuă a mijloacelor de transport şi implicit a infrastructurii
transporturilor reprezentate de căile de comunicaţie, în acest context
cunoasterea metodelor de calcul a suprastructurii lucrărilor de artă, duc
la o consolidare a creativităţii inginereşti, cât şi la modelarea cât mai
relevantă a combinărilor şi acţiunilor de sarcini.
Podurile fac parte din categoria construcţiilor complexe, evoluţia
lor fiind caracteristică fiecărei epoci a societăţii omeneşti. Forma şi
dimensiunile au fost determinate de tipul materialului utilizat la
construcţia lor şi de nivelul tehnologic existent la momentul respectiv.
Tendinţa actuală în construcţia de poduri se materializează în
creşterea continuă a deschiderilor şi în reducerea dimensiunilor
elementelor de rezistenţă, în vederea realizării unor construcţii plăcute
din punct de vedere estetic şi cu implicaţii directe asupra costurilor.
Toate aceste elemente implică o analiză amănunţită a tuturor
factorilor ce concură la construcţia unui pod şi o proiectare eficientă şi
corectă, astfel încât podul să prezinte siguranţă în exploatare pe toată
durata de serviciu a acestuia.

3
 CUPRINS
1. Noţiuni şi definiţii. Generalităţi.........................................................5
2. Formarea datelor iniţiale....................................................................9
3. Determinarea caracteristicilor geometrice şi a eforturilor interioare
M şi Q în elementele suprastructurii................................................12
3.1 Determinarea eforturilor interioare.............................................12
3.2 Calculul plăcii grinzii la rezistenţă la acţiunea forţei
transversale.......................................................................................22
3.3 Calculul plăcii grinzii la rezistenţă la acţiunea forţei
transversale......................................................................................24
4. Tehnologiile de construcţie a podurilor din beton armat cu grinzi.
Fabricarea industrială a elementelor din beton armat pentru poduri
la uzine şi poligoane. Standardizarea ............................................ 26
5. Transportarea suprastructurii. Tehnologia de depozitare............... 30
Bibliografie............................................................................................. 32

4
 1. Noţiuni şi definiţii. Generalităţi.
În cazul podurilor există termini şi denumiri specific de
specialitate prin care se identifică atât elementele structurale, cât şi
componente ale reliefului în amplasamentul podului. În fig. 1.1 sunt
prezentate elementele componente de bază ale unei structuri de pod,
comune în general tuturor podurilor.

Fig. 1.1. Vedere laterală (elevaţie) a unui pod.

Podurile se compun din două părţi principale: infrastructura şi

suprastructura.
Infrastructura este partea construcţiei care susţine
suprastructura, preia încărcările provenite de la aceasta şi le transmite
mai departe, prin intermediul fundaţiilor, terenului din amplasamentul
podului. Infrastructura poate fi alcătuită numai din două culee, în cazul
podurilor cu o singură deschidere, respectiv din două culee şi n pile,
pentru podurile cu n+1 deschideri.
Culeele sunt elementele de infrastructură dispuse la capetele
podului. Prin intermediul unor componente ale culeelor (aripi, sferturi de
con) se realizează şi racordarea podului cu terasamentele de la capetele
acestuia. Racordarea se poate face în două soluţii constructive, în funcţie
de înălţimea terasamentului şi anume: pentru înălţimi mici ale
terasamentului se utilizează racordarea cu sferturi de con, în timp ce
5
pentru înălţimi mari de terasament, în principal din motive economice, se
realizează racordarea cu aripi. În figura 1.1 este prezentată varianta
racordării cu sfert de con.
Pilele reprezintă elemente de infrastructură ce asigură reazeme
intermediare pentru suprastructura podului şi sunt dispuse, la anumite
distanţe, în lungul podului. Numărul pilelor variază în funcţie de numărul
de deschideri ale podului. Elementele infrastructurii sunt în general
alcătuite din două părţi: o parte situată sub nivelul terenului natural la o
adâncime stabilită prin studii de teren şi prin calcul, numită fundaţie şi o
alta situată deasupra fundaţiei numită elevaţie (a pilei, respectiv a culeei).
Natura terenului determină alegerea soluţiei în ceea ce priveşte tipul
fundaţiilor infrastructurii: fundaţii de mică adâncime (directe), în cazul
în care stratul portant (bun pentru fundare) se găseşte la adâncimi
relative mici în raport cu suprafaţa terenului, respectiv fundaţii de mare
adâncime (indirecte, pe piloţi sau coloane) în cazul în care stratul
portant se găseşte la o adâncime mai mare, ce face neeconomică soluţia
cu fundaţii directe. Pentru aflarea stratificaţiei se execută, în faza de
studiu a soluţiei, foraje (fig. 1.1), a căror adâncime minima este
prevăzută în normele de proiectare. În funcţie de numărul şi poziţia
infrastructurilor şi de relief, în cazul unui pod se execută mai multe
foraje geotehnice, situate de regulă, cât mai aproape de locul unde vor fi
construite infrastructurile. Cota de fundare sau cota tălpii fundaţiei,
notată simbolic în figura 1.1 prin CTF este un parametru fundamental
stabilit pe baza studiilor de teren efectuate.
Suprastructura unui pod reprezintă partea construcţiei ce susţine
o cale de comunicaţie, asigură continuitatea căii de comunicaţie şi preia
direct încărcările provenite de la vehicule şi orice alte încărcări cu
caracter variabil şi permanent la care este supusă suprastructura.

6
Fig. 1.2. Părţile componente ale unei pile.

Fig. 1.3. Părţile componente ale unei culei

7
 Fig. 1.4. Culee de pod având racordarea cu sfert de con.

1.5. Racordarea culeei tip ”capră” cu rampleul de acces a drumurilor.

1- îmbracamintea rutiera în limita racordării; 2-strat de egalizare placa
de racordare; 3- placa de racordare (l=4m); 4-longrină; 5-aripa
culeei;6-zidul iîntors a culeei; 7-rigla culeei; 8-bancheta cuzeneților; 9-
piloții culeei;
8
 2. Formarea datelor iniţiale.
Proiectul de an la disciplina ”Poduri din beton armat” se va
executa în baza sarcinii înaintate studentului de către profesor, în care se
vor indica date precum tipul de grindă şi elementele de gabarit a
carosabilului de pod, zona climaterică rutieră de amplasament cât şi zona
seismică.
Sarcina se va alcătui din numărul variantei date de profesor şi
stabilirea datelor din tabelele 2.1 şi 2.2.
Tabelul 2.1. Stabilirea datelor iniţiale a varantei lucrărilor practice.
Gabaritul de Schema de Lungimea Lăţimea
Nr.
liberă trecere amenajare a grinzii benzii de
variantei
SNiP 2.05.03-84 suprastructurii calculate, m siguranţă
1 G-11,5+2x1,0 15+21+15 21 2,0
2 G-10+2x1,0 15+24+15 24 1,5
3 G-8+2x1,0 12+12+12 12 1,0
4 G-13+2x1,5 6+18+6 18 2,0
5 G-8+2x1,5 9+21+9 21 0,75
6 G-9+2x1,5 33 33 0,5
7 G-10+2x1,0 12+21+12 21 1,25
8 G-11,5+2x1,0 6+24+6 12 2,0
9 G-10+2x1,0 15+15+15 15 1,5
10 G-8+2x1,0 9+18+9 18 1,0
11 G-13+2x1,5 6+15+6 15 2,0
12 G-9+2x1,5 6+33+6 33 0,75
13 G-8+2x1,5 12+24+12 24 0,5
14 G-10+2x1,0 9+15+9 15 1,25
15 G-11,5+2x1,0 15+21+15 21 2,0
16 G-10+2x1,0 15+24+15 24 1,5
17 G-8+2x1,0 12+12+12 12 1,0
18 G-13+2x1,5 6+18+6 18 2,0
19 G-9+2x1,5 9+21+9 21 0,75
20 G-8+2x1,5 33 33 0,5
21 G-10+2x1,0 12+21+12 21 1,25
22 G-11,5+2x1,0 6+24+6 12 2,0
23 G-10+2x1,0 15+15+15 15 1,5
24 G-8+2x1,0 9+18+9 18 1,0
25 G-13+2x1,5 6+15+6 15 2,0
26 G-9+2x1,5 6+33+6 33 0,75
27 G-8+2x1,5 12+24+12 24 0,5
9
 Tabelul 2.2. Stbilirea datelor iniţiale a varantei lucrărilor practice.
Zona
Categoria Zona Tipul
Nr. climaterică
tehnică de sesmică, pilelor,
variantei de amplasare
drum grade culeelor
a podului
1 II Briceni 6 flexibile
2 III Glodeni 7 mixte
3 IV Nisporeni 7 flexibile
4 III-p Falesti 7 flexibile
5 Rurale Chişinău 7 masive
6 Urbane Stefan Vodă 7 flexibile
7 III Leova 7 flexibile
8 II Cahul 8 flexibile
9 III Taraclia 8 flexibile
10 IV Criuleni 7 flexibile
11 III-p Floreşti 7 mixte
12 Rurale Şoldăneşti 7 masive
13 Urbane Dubăsari 6 masive
14 III Ocniţa 6 flexibile
15 II Soroca 6 flexibile
16 III Drochia 7 mixte
17 IV Rîscani 7 flexibile
18 III-p Donduşeni 7 flexibile
19 Rurale Rezina 7 mixte
20 Urbane Orhei 7 masive
21 III Teleneşti 7 flexibile
22 II Ialoveni 7 flexibile
23 III Căuşeni 7 flexibile
24 IV Anenii Noi 7 flexibile
25 III-p Basarabeasca 8 flexibile
26 Rurale Cantemir 8 masive
27 Urbane Hincesti 7 flexibile

Exemplul de calcul în proiectul de an va fi dat pentru un pod

amplasat pe un drum de categoria tehnică a IV-a în trei deschideri, cu
lungimea deschiderilor după cum urmează schema suprastructurii
18+24+15, gabaritul de pe pod G-8+2x1.3, în care partea carosabilă
cuprinde 6m şi 2 trotuare a câte 2x1,3m = 2,6m.
Suprastructura simplu rezemată este alcătuită din 6 grinzi
prefabricate. Grinzile se alcătuiesc din beton de clasa B40, armatura de
10
lucru este pretensionată. Armatura longitudinală este de marca A-II.
Grinzile sunt fixate la un capăt prin reazeme fixe, iar cealaltă prin
reazeme mobile (aparate de reazem din neopren).
Pentru categoria de drum a IV-a, benzile de circulaţie sunt cu
lăţimea de 3,0m în număr de două, câte una pe fiecare direcţie de
circulaţie. În gabaritul pe pod se includ şi două benzi de siguranţă,
fiecare a câte 1m. În total 2x3,0 + 2x1,0 = 8m.
Lăţimea totală a podului conţine partea carosabilă, două trotuare, 2
parapete direcţionale şi două parapete pietonale:

Ltot= G+2*lps+2*T+2*lpp; (2.1)

în care: G – gabaritul normativ de pe pod, m;

lps – lăţimea parapetului de siguranţă, m;
T – lăţmea trotuarului, m;
lpp – lăţimea parapetului pietonal.

8 + 2 ∙ 1,3 + 2 ∙ 0,45 + 2 ∙ 0,2 = 11,90 𝑚

Partea carosabilă de pe pod, de asemenea şi de pe drum, în

secţiune transversală are o formă de acoperiş, cu două pante a câte 2% cu
pantele direcţionate spre parapetele de siguranţă.
Este cunoscut că podul traversează obstacolul sub un unghi de
90°, ceea ce oferă codiţii optimale de construcţie, această condiţie este
dată de profesor.
Cotele terenului sunt prezentate în tabelul 2.3.

Tab.2.3. Cotele terenului în locul de construcţie a podului

Distanţa 10 10 10 10 10
176,13 174,35 171,33 174,45 176,23
Cota, m +n*0,17 +n*0,27 +n*0,27 +n*0,27 +n*0,27
n – numărul variantei de calcul a lucrărilor practice;
Structura geologică este compusă din următoarele straturi:
- Argilă nisipoasă + 1,90 m
- Argilă + 1,87 m
- Calcar + ∞ m

11
 3. Determinarea caracteristicilor geometrice şi a eforturilor
interioare M şi Q în elementele suprastructurii.
3.1. Determinarea eforturilor interioare.
Panoul construcţiei deschiderii se priveşte din punct de vedere în
sens transversal deschiderii podului ca pe o grindă cu mai multe
deschideri, rezemată în reazeme rigide.
Momentele încovoietoare în deschidere şi în reazeme se determină
conform momentului M0 al grinzii cu o singură deschidere cu ajutorul
coeficienţilor de corecţie, care iau în considerare micşorarea momentului
din contul acţiunii încastrării grinzii în nervuri şi flexibilităţii ultimilor.
Momentul M0 este momentul încovoietor în grinzi cu o deschidere
care se determină în funcţie de coeficientul de corecţie n1, care la rândul
său se determină conform formulei:
3
𝐷∙𝑙𝑝
𝑛1 = 0,001 ∙ 𝐺 ; (3.1)
𝑏 ∙𝐼𝑘
în care: D – rigiditatea cilindrică a plăcii;

𝐸𝑏 ∙ℎ𝑓3
𝐷 = 12(1−𝑣2 ) ; (3.2)
hf – grosimea plăcii superioare;
𝑙𝑝 – deschiderea de calcul a plăcii;
Ik – momentul de inerţie a grinzii la răsucire;
Eb – modulul de elasticitate iniţial al betonului;
Gb – modulul de curgere a betonului;

𝐺𝑏 = 0,42 ∙ 𝐸𝑏 ; (3.3)
𝑣 – coeficientul lui Poisson, pentru beton v = 0,2

Încărcarea p e r m a n e n t ă. Încărcarea permanentă a

plăcii se acceptă ca suma greutăţilor straturilor îmbrăcămintei rutiere şi
greutăţii proprii. Calculul încărcărilor normative şi de calcul pentru 1m2
de placă sunt prezentate în tab. 2.12 [5].
Încărcarea t e m p o r a r ă. Plăcile se calculează la
încărcările temporare A-14 şi HK-80.
Deschiderea de calcul al plăcii este egală cu deschiderea în lumină
(fig. 3.1.1).
Se examinează următoarele cazuri de încărcare.
12
 În deschiderea plăcii se amplasează o bandă de încărcare A-14
(fig. 4.1.1).
La intensitatea sarcinii pe bandă qbandă = 11 kN/m, sarcina este
repartizată echivalent dea lungul benzii ca:
11
𝑞𝑏𝑎𝑛𝑑ă = 𝑘𝑁/𝑚
2
La lăţimea benzii de b=0,6, şi repartizării sarcinii pe grosimea
îmbrăcămintei rutiere de H=0,15 m sub un unghi de 45o lăţimea tălpii de
repartizare a sarcinii dea lungul plăcii va fi:

𝑏1 = 𝑏 + 2𝐻 = 0,60 + 2 ∙ 0,15 = 0,90 𝑚; (3.4)

Intensitatea acestei sarcini pe 1m2:

𝑞𝑏𝑎𝑛𝑑ă 11
𝑞𝑟 = = = 6,11 𝑘𝑃𝑎; (3.5)
𝑏1 2∙0,90

Fig. 3.1.1. Încărcarea plăcii cu o singură cale cu sarcina A-11 pentru

determinarea intensităţii sarcinii
13
 Presiunea unei roţi a căruciorului acţionează pe lăţimea căii pe
lungimea de 0,20 m. Transversal plăcii, lăţimea tălpii de repartizare a
sarcinii se acceptă:
𝑙𝑝 2,19
𝑎1 = 𝑎 + 2𝐻 + = 0,2 + 2 ∙ 0,15 + = 1,23 𝑚; (3.6)
3 3
dar nu mai puţin de
2 2
𝑙
3 𝑝
= 3 ∙ 2,19 = 1,46 𝑚; (3.7)
în final, admitem 𝑎1 = 1,46 𝑚
Intensitatea sarcinii de la o roată a căruciorului la presiunea pe
axă Pat = 110 kN
𝑃 110
𝑞𝑡 = 𝑎𝑡 = = 41,86 𝑘𝑃𝑎; (3.8)
2𝑎1 𝑏1 2∙1,46∙0,90
Coeficientul dinamic 1 + 𝜇 pentru lungimea sarcinii 𝜆 = 𝑙𝑝 =
2,19 𝑚
45−𝜆 45−2,19
1+𝜇 =1+ =1+ = 1,32; (3.9)
135 135
Pentru banda plăcii cu lăţimea de 1 m, momentul de încovoiere
la mijlocul deschiderii
𝑔𝑙𝑝2 𝑙𝑝 − 0,5𝑏1
𝑀0 = + (1 + 𝜇) ∙ (𝛾𝑓𝐴 𝑞𝑟 + 𝛾𝑓𝐴𝑇 𝑞𝑡 )𝑏1 =
8 4
5,71 ∙ 2,192
= + 1,32 ∙ (1,2 ∙ 6,11 + 1,5 ∙ 41,86) ∙ 0,9 ∙
8
2,19−0,5∙0,9
∙ 4
= 39,66 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.10)
𝑔𝑛 𝑙𝑝2 𝑙𝑝 − 0,5𝑏1
𝑀0𝑛 = + (𝑞𝑟 + 𝑞𝑡 )𝑏1 =
8 4
2
7,09 ∙ 2,19
= + (6,11 + 41,86) ∙ 0,9 ×
8
2,19−0,5∙0,9
× = 23,03 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.11)
4
în care: 𝛾𝑓𝐴 − coeficientul de siguranţă pentru încărcare pe o bandă,
primit egal cu 1,2;
𝛾𝑓𝐴𝑇 − coeficientul de siguranţă pentru căruciorul l calculele
elementelor părţii carosabile, primit egal cu 1,5;
𝑔 − sarcina de calcul a sarcinilor permanente, egală cu ∑ 𝑔 ;
𝑔𝑛 − sarcinile normative a sarcinilor permanente, egală cu ∑ 𝑔𝑛

14
Tabelul 3.1. Sarcina permanentă pentru 1m2 de placă a suprastructurii.
Coeficientul Sarcina
Sarcina
Tipul sarcinii de siguranţă de calcul,
normativă, kPa
pe sarcină kPa
Beton asfaltic
𝛿 = 7 𝑐𝑚 0,07 ∙ 2,3 ∙ 8
1,5 1,94
𝛾 = 2,3 𝑡⁄ 3 = 1,29
𝑚
Strat de protecţie
din beton armat 0,04 ∙ 2,5 ∙ 8
𝛿 = 4 𝑐𝑚 1,3 1,04
= 0,80
𝛾 = 2,5 𝑡⁄ 3
𝑚
Strat hidroizolant
𝛿 = 1 𝑐𝑚 0,01 ∙ 1,5 ∙ 8
1,3 0,16
𝛾 = 1,5 𝑡⁄ 3 = 0,12
𝑚
Strat de egalizare
𝛿 = 3 𝑐𝑚 0,03 ∙ 2,1 ∙ 8
1,3 0,65
𝛾 = 2,1 𝑡⁄ 3 = 0,50
𝑚
Placa de beton
armat: 𝛿 = 15 𝑐𝑚 0,15 ∙ 2,5 ∙ 8
1,1 3,30
𝛾 = 2,5 𝑡⁄ 3 = 3,00
𝑚
𝚺 𝑔 = 5,71 - 𝑔𝑛 = 7,09
În deschiderea plăcii se amplasează două căi de sarcină A-11 de
la două benzi, maxim amplasate una de alta (fig. 3.1.2). Acceptăm o
talpă comună pentru repartizarea presiunilor de la ambele căi (roţilor) cu
lăţimea 𝑏2 = 𝑐 + 𝑏1 = 1,1 + 0,9 = 2𝑚, (3.12)
care este mai mică decât lungimea deschiderii de calcul 𝑙𝑝 = 2,19 𝑚
La intensitatea sarcinii pe bandă qbandă = 11 kN/m, sarcina este
repartizată echivalent dea lungul benzii ca:
𝑞𝑏𝑎𝑛𝑑ă 11
𝑞𝑟 = = = 5,5 𝑘𝑁/𝑚; (3.13)
𝑏2 2
Intensitatea sarcinii de la cărucior
𝑃 110
𝑞𝑡 = 𝑎 𝑎𝑡𝑏 = 1,46∙2 = 37,67 𝑘𝑃𝑎; (3.14)
1 2

15
 Momentul de încovoiere la mijlocul deschiderii benzii plăcii cu
lăţimea de 1 m:
 de calcul:
2 2
𝑔𝑙𝑝 𝑙𝑝 5,71∙2,192
𝑀0 = + (1 + 𝜇) ∙ (𝛾𝑓𝐴 𝑞𝑟 + 𝛾𝑓𝐴𝑇 𝑞𝑡 ) 8 == + 1,32 ∙
8 8
2,192
(1,2 ∙ 6,11 + 1,5 ∙ 41,86) ∙∙ = 58,91 𝑘𝑁 ∙ 𝑚 ; (3.15)
8
 normativ:
𝑔𝑛 𝑙𝑝2 𝑙𝑝2
𝑀0𝑛 = + (𝑞𝑟 + 𝑞𝑡 ) =
8 8
7,09∙2,192 2,192
+ (6,11 + 41,86) ∙ == 33,01 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.16)
8 8

Fig. 3.1.2. Încărcarea plăcii cu două căi cu sarcina A-11 pentru

determinarea momentului de încovoiere maximal
La determinarea efortului transversal ţinem cont, că la reazeme,
lăţimea tălpii de repartizare transversal deschiderii plăcii 𝑎0 = 0,2 +
𝑙𝑝 2,19
2𝐻 = 0,2 + 2 ∙ 0,15 = 0,50 𝑚, dar nu mai mică de = = 0,73 𝑚.
3 3

16
 Deci, acceptăm 𝑎𝑟𝑒𝑎𝑧𝑒𝑚 = 0,73 𝑚. După cum se observă din fig.
4.1.3, axele ambelor căi (ambelor roţi ai căruciorului) nimeresc pe
sectorul cu lăţimea de repartizare 1,23 m. Ordonatele liniilor de influenţă
sub greutăţile (fig. 3.1.3):
1(𝑙𝑝 −0,45) 1∙(2,19−0,45)
𝑦1 = = = 0,79; (3.17)
𝑙𝑝 2,19
1(𝑙𝑝 −0,45−1,1) 1∙(2,19−0,45−1,1)
𝑦2 = = = 0,29; (3.18)
𝑙𝑝 2,19

Fig. 3.1.3. Schema de determinare a eforturilor în placă

de la sarcina A-11

17
Forţa transversală de calcul la reazem:
2 2
𝑔𝑙𝑝 𝑞𝑏𝑎𝑛𝑑ă 𝑃𝑎𝑥ă 𝑦𝑖
𝑄0 = + (1 + 𝜇) (𝛾𝑓𝐴 ∑ 𝑦𝑖 + 𝛾𝑓𝐴𝑇 ∑ )=
2 2 2 𝑎𝑖
𝑖=1 𝑖=1
11
5,71∙2,19
1,2 ∙ 2 ∙ (0,79 + 0,29) +
= + 1,32 [ 110 0,79+0,29 ] = 106,83 𝑘𝑁; (3.19)
2
+1,5 ∙ ∙
2 1,29
În deschiderea plăcii se amplasează o singură roată a sarcinii
HK-80 (fig. 3.1.4).
La lăţimea roţii b = 0,8 m şi repartizarea presiunii de la aceasta
în sistemul rutier cu grosimea de H = 0,15 m sub un unghi de 45o
𝑏3 = 𝑏 + 2𝐻 = 0,8 + 2 ∙ 0,15 = 1,1 𝑚 (3.20)
În lungul deplasării, lăţimea tălpii de repartizare coincide cu
lăţimea tălpii de la căruciorul A-11 a1 = 1,15 m şi poate fi acceptată
2 2
egală cu 3 𝑙𝑝 = 3 ∙ 2,19 = 1,46, dar nu mai mult de distanţa dintre roţi
1,2 m. Reieşind din acestea, acceptăm a1 = 1,20 m şi intensitatea sarcinii
pe 1 m2.

Fig. 3.1.4. Încărcarea plăcii cu sarcina HK-80 pentru determinarea

momentului de încovoiere
18
 𝑃𝐻𝐾−80 800
𝑞𝑘 = = 8∙1,2∙1,1 = 75,8 𝑘𝑃𝑎 ; (3.21)
𝑎1 𝑏3
Coeficientul dinamic pentru sarcina HK-80 la lungimea de
încărcare 𝜆 = 1,1 mai mult de 1 m şi mai puţin de 5 m:
1,3−1,1
1 + 𝜇 = 1,3 − (1,1 − 1) = 1,295; (3.22)
4
Momentul de încovoiere în mijlocul deschiderii plăcii:
2
𝑔𝑙𝑝 𝑙𝑝 −0,5∙𝑏3 5,71∙2,192
𝑀0 = + (1 + 𝜇) ∙ 𝑞𝑘 ∙ 𝑏3 = + 1,295 ∙
8 4 8
2,19−0,5∙1,1
75,8 ∙ 1,1 ∙ 4
= 47,69 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.23)

Forţa transversală la reazeme (fig. 3.1.5)

𝑙𝑝 ∙ 𝑔 𝑃𝐻𝐾−80 2,19 ∙ 5,71
𝑄0 = + (1 + 𝜇) ∙𝑦 = +
2 8 ∙ 𝑎1 2
800
+1,295 ∙ ∙ 0,749 = 87,08 𝑘𝑁; (3.24)
8∙1,2
unde: y – ordonata sub roata HK-80 a liniei de influenţă a forţei
transversale la reazem.

3.1.5. Schema de determinare a eforturilor transversale în placă

de la sarcina HK-80
19
 În calitate de efort a deschiderii simple a plăcii pentru calcul la
rezistenţă, acceptăm cea maximă, obţinută prin încărcarea ei cu două roţi
alăturate a sarcinii A-11 şi roţilor de la cărucior:
𝑀0 = 58,91 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; 𝑄0 = 106,83 𝑘𝑁
La determinarea rezistenţei la fisurare utilizăm eforturile
normative de la sarcina A-11:
𝑀0𝑛 = 33,01 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Momentele plăcii determinăm utilizând coeficienţii tab. 2.11 [1].
Pentru aceasta, secţiunea transversală a grinzii o aducem la forme
dreptunghiulare (fig. 3.1.6).

Fig. 3.1.6. Dimensiunile grinzii reale şi simplificate în secţiune

transversală
Grosimile calculate:
- plăcii de sus:
180 ∙ 15 + 0.5 ∙ 30 ∙ 16 + (602 − 𝜋 ∙ 302 )
ℎ𝑓′ = = 19.82 𝑐𝑚
180

adoptăm ℎ𝑓′ =18 cm.

- plăcii de jos cu lăţimea ei de 60 cm:
60 ∙ 15 + 23 ∙ 16 ∙ 0,5 + 23 ∙ 23
ℎ𝑓 = = 26,8 𝑐𝑚
60

20
Momentele de inerţie la încovoiere:
1 𝑏
𝐼𝑘 = 3 ∑3𝑖=1 (𝛿𝑖 − 0,63) 𝛿𝑖4 ; (3.25)
𝑖
unde: 𝑏𝑖 , 𝛿𝑖 − lungimea şi lăţimea dreptunghiului i, care intră
în componenţa secţiunii.
210 4
75,2 4
1 ( 18 − 0,63) 18 + ( 16 − 0,63) 16 +
𝐼𝑘 = 60 = 7,5 ∙ 10−3 𝑚4
3
+( − 0,63) 26,84
[ 26,8 ]
Rigiditatea cilindrică a plăcii:
𝐸𝑏 ℎ3 𝐸 ∙183
𝐷 = 12(1−𝑣𝑓 2 ) = 12(1−0,2
𝑏
2 ) = 506,25𝐸𝑏 ; (3.26)
3
𝐷𝑙𝑝 506,25𝐸𝑏 2193
𝑛1 = 0,001 = 0,001 = 16,88; (3.27)
𝐺𝑏 𝐼𝑘 0,42𝐸𝑏 ∙7,5∙105
Pentru n1 = 16,88 < 30
𝑀𝑟𝑒𝑎𝑧𝑒𝑚 = −0.8𝑀0 ş𝑖 𝑀𝑟𝑒𝑎𝑧𝑒𝑚 = +0,25𝑀0
𝑀𝑖𝑛𝑡 = +0,5𝑀0 ş𝑖 𝑀𝑖𝑛𝑡 = −0,25𝑀0

𝑴𝒅 , 𝒌𝑵 ∙ 𝒎 𝑴𝒅𝒏 , 𝒌𝑵 ∙ 𝒎 𝑴𝒓 , 𝒌𝑵 ∙ 𝒎 𝑴𝒓𝒏 , 𝒌𝑵 ∙ 𝒎
29,46 16,51 -47,13 -24,01
-14,73 -8,25 14,73 +7,50

21
 3.2. Calculul plăcii grinzii la rezistenţă la acţiunea forţei
transversale
Pentru plăci, se admite betonul clasa B40 cu Rb = 20 MPa, Rbn = 29
MPa şi armatură de clasa A-II cu Rs = 270 MPa, Rsn = 300 MPa. La
grosimea plăcii de h’f = 15 cm şi armatură  12 mm înălţimea de lucru a
plăcii hd = 15 – 2 – 1,2/2 = 12,4 cm.
Braţul forţei interioare primim 𝑧 = 0,875ℎ𝑑
Calculul îl efectuam pentru o secţiune cu lăţimea b = 100 cm.
Conform momentului încovoietor necesarul de armare se calculează:
 În deschiderea plăcii în partea de jos:
𝑀𝑑.𝑖𝑛𝑓 = 29,46 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑀 29,46∙105
𝐴𝑠 = 0,875ℎ = 0,875∙12,4∙270∙102 = 10,06 𝑐𝑚2; (3.28)
𝑑 𝑅𝑠
 În deschiderea plăcii în partea de sus:
𝑀𝑑.𝑠𝑢𝑠 = −14,73 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑀 14,73∙105
𝐴𝑠 = 0,875ℎ = 0,875∙12,4∙270∙102 = 5,03 𝑐𝑚2 ; (3.29)
𝑑 𝑅𝑠
 La reazemul plăcii în partea de sus:
𝑀𝑟.𝑠𝑢𝑠 = −47,13 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑀 47,13∙105
𝐴𝑠 = 0,875ℎ = 0,875∙12,4∙270∙102 = 16,09 𝑐𝑚2; (3.30)
𝑑 𝑅𝑠

 La reazemul plăcii în partea de jos:

𝑀𝑟.𝑗𝑜𝑠 = 14,73 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
𝑀 14,73∙105
𝐴𝑠 = = = 5,03 𝑐𝑚2 ; (3.31)
0,875ℎ𝑑 𝑅𝑠 0,875∙12,4∙270∙102
Acceptăm armare dublă:
În partea de jos a plăcii 18 mm 4 bare cu pasul de 250 mm
2 2
(𝐴𝑠 = 10,17 𝑐𝑚 ⁄𝑚 > 10,06 𝑐𝑚 ⁄𝑚). În partea de sus a plăcii 32
2 2
mm 2 bare cu pasul de 500 mm (𝐴𝑠 = 16,09 𝑐𝑚 ⁄𝑚 > 16,09 𝑐𝑚 ⁄𝑚).
V e r i f i c a r e a a r m ă r i i a c c e p t a t e.
2
Pentru preluarea momentului pozitiv (𝐴𝑠 = 10,17 𝑐𝑚 ⁄𝑚).
Tensiunea în armatura de jos:
𝑅𝑏𝑛 𝑏ℎ𝑑 29 ∙ 100 ∙ 12,4
𝜎𝑎 = 15,5√ = 15,5√ = 921,68 𝑀𝑃𝑎 > 𝑅𝑠𝑛 =
𝐴𝑠 10,17
= 300 𝑀𝑃𝑎; (3.32)
22
 Respectiv, are loc primul caz de calcul, 𝜎𝑠 = 𝑅𝑠 = 270 𝑀𝑃𝑎.
Înălţimea zonei comprimate:
𝑅 𝐴 270∙10,17
𝜒 = 𝑅𝑠 𝑏𝑠 = 20∙100 = 1,37 𝑐𝑚 < 0,7ℎ𝑑 = 8,68 𝑐𝑚; (3.33)
𝑏
Capacitatea portantă a secţiunii:
𝑀𝑙𝑖𝑚 = 𝑅𝑏 𝑏𝑥(ℎ𝑑 − 0,5𝑥) = 20 ∙ 102 ∙ 100 ∙ 1,37(12,4 − 0,5 ∙ 1,37) =
= 32,1 ∙ 105 𝑁 ∙ 𝑐𝑚 = 32,1 𝑘𝑁 ∙ 𝑚 > 𝑀 = 29,46 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.34)
2
Pentru preluarea momentului negativ (𝐴𝑠 = 16,09 𝑐𝑚 ⁄𝑚).
Tensiunea în armatura de sus:
𝑅𝑏𝑛 𝑏ℎ𝑑 29 ∙ 100 ∙ 12,4
𝜎𝑎 = 15,5√ = 15,5√ = 732,76 𝑀𝑃𝑎 > 𝑅𝑠𝑛 =
𝐴𝑠 16,09
= 300 𝑀𝑃𝑎; (3.34)
Respectiv, are loc primul caz de calcul, 𝜎𝑠 = 𝑅𝑠 = 270 𝑀𝑃𝑎.
Înălţimea zonei comprimate:
𝑅 𝐴 270∙16,09
𝜒= 𝑠 𝑠= = 2,17 𝑐𝑚 < 0,7ℎ𝑑 = 8,68 𝑐𝑚; (3.35)
𝑅𝑏 𝑏 20∙100
Capacitatea portantă a secţiunii:
𝑀𝑙𝑖𝑚 = 𝑅𝑏 𝑏𝑥(ℎ𝑑 − 0,5𝑥) = 20 ∙ 102 ∙ 100 ∙ 2,17(12,4 − 0,5 ∙ 2,17) =
= 49,1 ∙ 105 𝑁 ∙ 𝑐𝑚 = 49,1 𝑘𝑁 ∙ 𝑚 > 𝑀 = 29,46 𝑘𝑁 ∙ 𝑚; (3.36)

23
 3.3. Calculul plăcii grinzii la rezistenţă la acţiunea forţei
transversale
La început se verifică condiţia obligatorie:
𝑄 ≤ 0,3𝑅𝑏 𝑏ℎ𝑑 = 0,3 ∙ 17,5 ∙ 102 ∙ 100 ∙ 12,4 = 651 ∙ 103 𝑁; (3.37)
𝑄𝑚𝑎𝑥 = 106,83 𝑘𝑁 < 651 𝑘𝑁
Aici Rb =17,5 MPa, acceptată ca pentru betonul de clasa B35,
dar nu B40 în corespundere cu respectarea normelor.
Verificarea capacităţii portante betonului conform Q:
𝑄 ≤ 0,75𝑅𝑏𝑡 𝑏ℎ𝑑 = 0,75 ∙ 1,27 ∙ 102 ∙ 100 ∙ 12,4 = 118,11 ∙ 103 𝑁;
(3.38)
𝑅𝑏𝑡 = 1,27 ∙ 102 – rezistenţa la dilatare a betonului
𝑄𝑚𝑎𝑥 = 106,83 𝑘𝑁 < 118,11 𝑘𝑁
Ca consecinţă, la grosimea de 15 cm placa este capabilă de a prelua
sarcinile transversale fără armare transversală.
3.4. Calculul grinzii la rezistenţa la fisurare
Construcţiile cu armare pretensionată în deschideri şi referită la
categoria III b după rezistenţa la fisurare se admit fisuri de 0,02 cm.
Pentru diametrul armaturii de 18 mm, raza de interacţiune:
𝑟 = 6𝑑 = 6 ∙ 1,8 = 10,8 𝑐𝑚; (3.39)
Suprafaţa zonei de interacţiune A, este limitată de conturul
exterior al secţiunii şi razei de interacţiune (fig. 4.4.1):
1,8
𝐴𝑟 = 100 (2 + + 10,8) = 1370 𝑐𝑚2
2
În deschiderea plăcii, pentru pasul armaturii acceptat de 250
mm, numărul de bare pe lăţimea de 1 m:
1000
𝑛= = 4 𝑏𝑢𝑐.
250
Raza de armare:
𝐴 1370
𝑅𝑟 = 𝑟 = = 190,28 𝑐𝑚; (3.40)
𝛽𝑛𝑑 1∙4∙1,8
Pentru armatura cu profil periodic coeficientul:
Ψ = 1,5√𝑅𝑟 = 1,5 ∙ √190,28 = 20,69; (3.41)

Tensiunile în armatură:
𝑀𝑑𝑟 16,01∙105
𝜎𝑠 = = = 13437,80 𝑁⁄ 2 ≈ 134,38 𝑀𝑃𝑎; (3.42)
𝐴𝑠 𝑧 10,17(12,4−
1,37
2
) 𝑐𝑚
Braţul z a perechii de forţe se determină din considerente de rezistenţă:
𝑧 = ℎ0 − 0,5𝑥; (3.43)
24
 Deschiderea fisurilor:
𝜎 134,38
𝑎𝑐𝑟 = 𝐸𝑠 Ψ = 2,1∙105 20,69 = 0,013 𝑐𝑚 < 0,02 𝑐𝑚; (3.44)
Pe reazemul plăcii cu pasul de 500 mm, numărul de bare în un
metru de lăţime:
1000
𝑛= = 2 𝑏𝑢𝑐.
500
Raza de armare:
𝐴𝑟 1370
𝑅𝑟 = 𝛽𝑛𝑑 = 1∙2∙3,2 = 214,06 𝑐𝑚; (3.45)
Coeficientul:
Ψ = 1,5√𝑅𝑟 = 1,5 ∙ √214,06 = 21,95; (3.46)
Tensiunea în armare:
𝑀 24,01∙105
𝜎𝑠 = 𝐴 𝑑𝑟𝑧 = 16,09(12,4−0,5∙2,17) = 13188,08 𝑁⁄ 2 ≈ 131,88 𝑀𝑃𝑎;
𝑠 𝑐𝑚
(3.47)
Deschiderea fisurilor:
𝜎 131,88
𝑎𝑐𝑟 = 𝐸𝑠 Ψ = 2,1∙105 21,95 = 0,14 𝑐𝑚 < 0,02 𝑐𝑚; (3.48)

CONCLUZIE: Rezistenţa la fisurare este respectată.

Notă: În caz când rezistenţa la fisurarea nu respectă condiţia
pentru 𝑎𝑐𝑟 , calculele se revăd prin sporirea necesarului de armare sau
clasa betonului.

25
 4. Tehnologiile de construcţie a podurilor din beton armat cu
grinzi. Fabricarea industrială a elementelor din beton armat pentru
poduri la uzine şi poligoane. Standardizarea.
Procedee de montare a elementelor prefabricate ale podurilor
sânt variate, acestea depinzând de condiţiile locate în care se execută
podul, greutatea grinzilor, posibilitatea de acces ale dispozitivelor de
transport şi ridicat, înălţimea la care trebuie de ridicat prefabricatele etc.
Montarea grinzilor în deschidere se poate face fie cu autorul
macaralelor amplasate la nivelul căii pe pod, fie cu macarale la nivelul
terenului sau pe pontoane.
În primul caz macaralele lucrează cu deschidere orizontală mare,
având în consecinţă, o capacitate de ridicare redusă. Pe când în al doilea
caz, macaralele lucrează cu o deschidere a braţului redusă, ceea ce are o
capacitate mai mare de ridicare, însă este necesar ca deschiderea
macaralei să fie suficient de mare, pentru a permite amplasarea grinzilor
pe reazeme. A doua metodă se foloseşte când terenul permite accesul
macaralei paralel cu axa longitudinală a podului.
Ţinând cont de faptul că zona de construcţie a podului reprezintă
o vale adâncă, nu este posibilă amplasarea suprastructurii de pe teren,
adică de jos. În aşa caz, amplasarea grinzilor va putea fi executată numai
de pe nivelul căii de pe pod.
În secţiune transversală se amplasează câte 5 grinzi. 2 dintre ele
sunt grinzi marginale şi respectiv 3 sunt intermediare. Având în vederea
că schema podului este realizată din grinzi de 18+24+15, avem
următoarele valori:
Volumul
Lungimea Deschiderea Înălţimea, Masa
betonului,
totală, m de calcul, m mm grinzii, t
m3
18 17,40 1 200 11,10/11,46 27,80/28,70
24 23,40 1 200 12,89/13,32 36,80/38,00
15 14,40 900 8,13/8,45 20,30/21,10

Pentru astfel de grinzi, considerate grinzi grele, este necesar de

utilizat macarale cu capacitate mare de ridicare, sau macarale speciale.
Însă din condiţii tehnico-economice, este recomandat de utilizat acelaşi
tip de macara. Deci, macaraua care o vom utiliza pentru montarea
grinzilor se stabileşte pentru cea mai mare deschidere, având cea mai
mare masă, adică pentru grinda de 24 m.
26
 Pentru montarea grinzii de 24 m, în cazul utilizării unei macarale
cu braţul mobil, vom avea o deschidere a braţului de aproximativ 15 m.
Pentru un braţ deschis la 15 m, capacitatea de ridicare scade
considerabil. În asemenea caz, este neraţională utilizarea macaralei cu
braţ mobil.
Utilizarea macaralelor tip turn, de asemenea nu poate avea loc,
deoarece acestea se amplasează pe un teren de fundaţie pregătit şi pe cale
ferată. Însă, neavând posibilitatea instalării unei cale ferate pentru
macara din cauza reliefului accidentat, această variantă de asemenea se
exclude.
Cel mai raţional este utilizarea macaralelor rulante (шлюзовой
кран). Acest tip de macara este perfect pentru montarea grinzilor cu
lungimea cuprinsă între 12 şi 42 m şi masa până la 90 t. Pentru grinzi cu
lungimea de până la 24 m şi masa de până la 40 t se utilizează macarale
cu capacitatea medie de ridicare.

Fig. 5.1. Schema de amplasare a macaralelor rulante

şi schema de montare a grinzilor.
Însă, până a instala grinzile la locul destinaţiei, acestea trebuie de
executat. Ele pot fi executate la uzină sau în situl.

27
 Execuţia grinzilor la uzină aduce avantaje considerabile, cum ar
fi: reducerea costurilor de construcţie; sporirea termenilor de execuţie a
grinzilor; sporirea rezistenţei grinzilor ş.a. Însă, de asemenea, sunt şi
dezavantaje cum ar fi complicarea procesului de transportare a grinzilor.
Sensul construcţiilor din beton armat prefabricat constă în faptul
că elementele se execută de obicei la uzină şi apoi se transportă la şantier
şi se montează la locul destinaţiei. Avantajele de bază a acestor elemente
constă în ceea că cele mai importante momente se petrec la uzină.
Aceasta permite reducerea timpului de execuţie şi mărirea
calităţii elementului finit.
Un dezavantaj al elementelor prefabricate constă în faptul că
acestea sunt standardizate şi nu asigură producerea unui asortiment larg
de elemente. Aceasta se datoreşte faptului că cofrajele în care se toarnă
mixturile sunt tipice. De facto, la uzine se produc numai element care
necesită un volum mare de produse de acelaşi tip.
Fabricarea industrială a elementelor din beton armat include în
sine următoarele operaţiuni tehnologice:
- Pregătirea armaturii;
- Lucrări de cofrare;
- Armarea;
- Betonarea;
- Monitorizarea consolidării elementului.
Armarea elementelor din beton armat
În condiţiile de uzină, costul armaturii constituie circa 20% din
sinecostul elementului din beton armat, de aceea, organizarea lucrărilor
de armare a elementelor constituie una din problemele primordiale. Se
deosebesc elemente de armare nepretensionată şi pretensionată.
Armarea elementelor nepretensionate se execută cu plase plane
şi carcase spaţiale, executate din sârmă de diferite diametre şi sudate
între ele la locurile de intersecţie. Armatura de rezistenţă se amplasează
în zonele care vor lucra la întindere. Armatura structurală se amplasează
în zonele care lucrează la compresiune, deoarece sarcinile de
compresiune sunt preluate de beton.
Plasele de armatură şi carcasele spaţiale se asamblează în
ateliere speciale, dotate cu mecanisme de tăiat, încovoiat şi sudat.
Plasele şi carcasele spaţiale se execută conform proiectului, în
care se specifică lungimea şi diametrul barelor, numărul acestora,

28
distanţa dintre ele, locurile de sudare, amplasamentele armaturii
structurale.
La executarea elementelor din beton armat precomprimat este
necesar de creat pe toată lungimea elementului sau în zona care lucrează
la întindere eforturi de pretensionare. În calitate de armatură de bază
pretensionată se utilizează armatură executată la cald de calitate
superioară de clasa A-IV.
Întinderea armaturii se execută prin mai multe metode:
mecanică, electrotermică. Mai întâi, armatura se întinde la valoarea de
50% din valoarea de pretensionare de proiect. Se verifică toate
dispozitivele. Apoi, armatura se întinde cu 10% mai mul decât eforturile
de pretensionare de proiect, dar nu mai mult de 0,75 din limita de
rezistenţă la întindere, şi în aşa fel se menţine timp de 5 min. După ce,
întinderea se scade până la valoarea necesară de proiect.
Armatura se desprinde de mecanismele de întindere numai după
ce betonul capătă rezistenţa necesară şi după verificarea ancorărilor
armaturii.

Formarea elementelor din beton armat

Problema de bază a acestui subpunct constă în faptul că este
necesar de obţinut elemente de forma şi structura necesară. Aceasta se
datorează prin utilizarea formelor(cofrajelor) corespunzătoarelor, iar
densitatea înaltă prin compactarea mixturii. Operaţiunile procesului de
formare a elementelor din beton armat se divizează în două grupe:
I. Operaţiunea pentru execuţia şi pregătirea formelor
(cofrajelor);
II. Compactarea mixturii de ciment şi obţinerea formei
necesare.
Pentru executarea elementelor din beton armat se utilizează
cofraje din lemn, oţel şi beton armat.
Turnarea mixturii poate fi efectuată în cofraje fixe, executate în
formă de matrice, sau în cofraje mobile. Înainte de turnare, cofrajele sunt
curăţate şi şlefuite. Apoi aceasta se ung cu materiale speciale, pentru a
preveni încleierea elementului din beton cu cofrajul. În acesta se
introduce carcasa de armatură efectuată anterior. Armatura obligatoriu
trebuie să fie uscată şi degresată. Apoi se toarnă mixtura de ciment şi se
repartizează uniform în cofraj.

29
 În funcţie de condiţiile necesare de întărire a mixturii, aceasta se
divizează în trei:
- Normală – temperatura de 15-20o C;
- Întărire termică – temperatura până la 100o C la presiune
normală;
- Întărire în autoclavă – temperatura ce depăşeşte 100o C şi
presiune mărită.
În condiţiile obişnuite, întărirea până la 70% se ajunge în decurs
de cca 7-10 zile. Pe când la întărirea artificială aceasta se micşorează de
cca 15-20 ori, în 10-16 ore.
În urma întării betonului, acesta se decofrează, iar cofrajul se
utilizează pentru executarea altui element.

5. Transportarea suprastructurii. Tehnologia de

depozitare.
Un aspect foarte important constă în metoda de transportare a
grinzilor din beton armat. Fiind elemente masive şi grele, transportarea
lor creează diverse probleme.
Transportarea grinzilor de 24 m, cum este în cazul podului
nostru, poate fi executată fie cu autocamion cu platformă special
amenajată, fie pe cale ferată. Însă indiferent de metoda de transportare,
traseul şi perioada de efectuare a acestor operaţiuni se prevede în proiect
şi analizează foarte detailat.
Transportarea grinzilor este o operaţiune foarte complicată şi
periculoasă, deoarece nerespectarea normelor de securitate sau de
transportare, conduce la consecinţe foarte grave, inclusiv deteriorarea
grinzii până la condiţii de incapacitate de utilizare, sau stingerea vieţilor
omeneşti. Din aceste motive, transportarea elementelor care nu se includ
în gabaritul standard se execută în concordanţă cu Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, Poliţia Rutieră,
administraţiile reţelelor edilitare.
Perioada de transport se alege astfel ca să perturbeze la minim
circulaţia rutieră şi/sau feroviară în timpul efectuării acestor lucrări. Ca
regulă, această perioadă este noaptea, deoarece intensitatea traficului
rutier este minimă. De asemenea, traseul pe care se va efectua
transportarea ara o influenţă majoră. Acesta trebuie ales astfel încât să
ocolim la maxim localităţile populate şi să mergem pe drumuri sau căi
ferate care vor permite trecerea elementelor masive.
30
 Transportarea se efectuează în coloană cu prima maşină a
poliţiei rutiere cu semnalizatorul activat, preîntâmpinând şoferii de pe
drum că se transportă un element periculos şi e necesar de eliberat partea
carosabilă.
Fixarea grinzilor de platforme se execută prin reazeme mobile,
care permit numai rotirea elementului în plan.
În urma transportării grinzii, aceasta se descarcă cu autorul
macaralelor de capacitate mari şi se plasează pe terenul deja pregătit.
Este exclusă descărcarea grinzilor direct pe terenul gol. Acesta
iniţial trebuie compactat şi amplasate pe el reazeme rezistente.

31
 Bibliografie.

1. A. Livşiţ „Primerî rasciota jelezobetonnx mostov”, Kiev 1986.

2. Ghibsman M.E. “Proektirovanie transportnyh soorujeniah”,

Moskva 1988

3. SNiP 2.05.03.84 „Mosty i trubi”.

4. Indicaţia metodică pentru îndeplinirea lucrărilor practice la

disciplina „Lucrări de artă” – UTM, Chişinău 2003.

5. Căi de comunicații: Poduri. Elemente generale. Ionuț Radu

Răcănel. Conspres București 2007

32