Sunteți pe pagina 1din 3

Steriu Steluţa-Eliza

Seria a III-a, grupa 116

Afacerea tramvaielor din Bucureşti

În România, controlul constituţionalităţii legilor a fost consacrat pe cale pretoriană încă


din anul 1912, atunci când Înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie a confirmat hotărârea dată în
primă instanţă de Tribunalul Ilfov în celebrul „Proces al tramvaielor”, declarând competenţa
instanţelor judecătoreşti de a cerceta concordanţa legilor cu Constituţia.
Mai târziu, urmând modelul european de justiţie constituţională, Constituţiile din 1923 şi
din 1938 au prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, avea dreptul de a
judeca neconstituţionalitatea legilor şi de a le declara inaplicabile în speţă. În acest sens, se
prevedea la art. 103 alin.1 din Constituţia din 1923, preluat în art.75 din Constituţia din 1938,
că „judecata asupra neconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul judecat”. Aceste
Constituţii au consacrat astfel un control de constituţionalitate concentrat exercitat de instanţa
supremă.
 CONSTITUŢIA României din 1923
CAPITOLUL IV
Despre puterea judecatoreasă
Art. 103. - Numai Curtea de casaţie in secţiuni-unite are dreptul de a judeca
constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrarii
Constituţiunii. Judecata asupra inconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul
judecat.
 CONSTITUŢIA României din 1938
CAPITOLUL V
Despre Puterea Judecatoreasca

Art. 75. - Numai Curtea de Casaţie şi Justiţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca
constituţionalitatea legilor şi a declara inaplicabile pe acelea care sunt potrivnice
Constituţiei. Judecata inconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul judecat.

Curtea de Casaţie şi Justiţie se va rosti asupra conflictelor de atribuţiuni.

Dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional.

Constituţiile din perioada regimului comunist au creat doar o aparenţă în ceea ce priveşte
controlul constituţionalităţii legilor; spre exemplu, potrivit Constituţiei din 1965, acesta era
exercitat de către puterea legiuitoare.
Steriu Steluţa-Eliza
Seria a III-a, grupa 116

 CONSTITUŢIA
Republicii Socialiste România din 1965

TITLUL III
ORGANELE SUPREME ALE PUTERII DE STAT

Marea Adunare Naţionala

Art. 43. - Marea Adunare Naţională are următoarele atribuţii principale:

15. Exercită controlul general al aplicării Constituţiei. Numai Marea Adunare Naţională
hotărăşte asupra constituţionalităţii legilor;

Art. 53. - În exercitarea controlului constituţionalităţii legilor, precum şi pentru


pregătirea lucrărilor privind adoptarea legilor, Marea Adunare Naţională alege pe durata
legislaturii o comisie constituţională şi juridică.

In Comisia constituţională şi juridică pot fi aleşi - fără a depăşi o treime din numărul total
al membrilor comisiei - specialişti care nu sunt deputaţi.

Comisia constituţională şi juridică prezintă Marii Adunări Naţionale rapoarte sau avize cu
privire la constituţionalitatea legilor. De asemenea, examinează constituţionalitatea
decretelor cuprinzând norme cu putere de lege şi a hotărârilor Consiliului de Miniştri,
potrivit Regulamentului de funcţionare a Marii Adunări Naţionale.

Dispoziţiile Art. 52 se aplică, în mod corespunzător, şi Comisiei constituţionale şi


juridice.

Potrivit art.149 din Constituţia din 1991, aceasta a intrat în vigoare în urma aprobării ei
prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

În România controlul constituţionalităţii legilor a fost consacrat încă din anul 1912,
când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat hotărârea dată în primă instanţă de Tribunalul
Ilfov în „Afacerea tramvaielor”, fiind declarată competenţa instanţelor judecătoreşti de a asigura
concordanţa legilor cu Constituţia. Circumstanţele pronunţării acestei hotărâri o constituie legea
specială adoptată de Guvern în anul 1908 care permitea formarea Societăţii Tramvaielor din
Bucureşti, societate care a funcţionat efectuând lucrări de infrastructură. După schimbarea puterii
politice la nivel de municipalitate şi guvernamental, s-a solicitat Guvernului abrogarea legii prin
care se autorizase crearea Societăţii Tramvaielor, anulându-se, totodată, statutele Societăţii de
către Consiliul de Miniştri şi au fost oprite lucrările acesteia.
Steriu Steluţa-Eliza
Seria a III-a, grupa 116

Ulterior, în urma acțiunii Societății Tramvaielor în fața Tribunalului Ilfov, legislativul a


intervenit cu o lege interpretativă, substituind-se judecătorului. În acest context, Societatea
Tramvaielor a solicitat Tribunalului Ilfov să constate faptul că legea „interpretativă” era contrară
Constituţiei, deoarece prin admiterea unei astfel de legi s-ar încălca principiul separaţiei puterilor
în stat.

Art.152 din Constituţie prevedea că, „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională”. Astfel, în cursul lunii iunie 1992, judecătorii
primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de 3, 6 şi, respectiv, 9 ani,
Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnând câte un judecător pentru
fiecare dintre cele trei perioade. Această modalitate de numire permite înnoirea Curţii
Constituţionale din 3 în 3 ani, ceea ce contribuie la asigurarea independenţei judecătorilor faţă de
autorităţile publice care i-au numit.

Tramvaiul este un vehicul feroviar care circulă pe șine de-a lungul străzilor din orașe,
și, uneori, pe o cale dedicată. Liniile deservite de tramvaie sunt numite linii de tramvai.
Tramvaiele au aproape exclusiv tracțiune electrică, deși în secolul al XIX-lea au existat și
tramvaie trase de cai.

Din punctul meu de vedere, afacerea tramvaielor a fost lăsată spre rezolvare justiţiei, care
a şi rezolvat-o în favoarea Societăţii comunale de tramvaie, încheind astfel conflictul cu liberalii.